Preafericitul Ieronim,
Arhiepiscop de Atena și a toată Grecia, a trimis o Epistolă către Preafericitul
Teofil al III-lea, Patriarh al Ierusalimului, cu privire la chestiunea
sănătății fostului Patriarh de Ierusalim, Irineu.
Preafericitul, în
răspunsul la scrisoarea din 24 iulie a.c. a Patriarhului Teofil, cere
bunăvoința lui și exprimă părerea de rău că „a scăpat din vedere în harababura
problemelor” să fie cerut acceptul Patriarhiei în scopul de a fi oferit orice
ajutor posibil fratelui nostru Irineu pentru îngrijirea de sănătatea lui.
În scrisoarea sa, PF Ieronim accentuează faptul că interesul pentru
sănătatea cinstitului înaintaș al Patriarhului rămâne nediminuat și, din acest
motiv, Arhiepiscopia Atenei se ține de disponibilitatea ei de a face orice ar
cere nevoile de față pentru abordarea întregii chestiuni.
Mai ales că
Preafericitul Arhiepiscop Ieronim a primit în Arhiepiscopia din Atena vizita
Ministrului de Externe, competent pe teme de emigrație grecească, dl. Antonis
Diamataris.
Dl. Diamataris a
subliniat față de Preafericitul Arhiepiscop că serviciile Ministerului se mișcă
rapid pentru dispunerea documentelor diplomatice cerute PF Irineu, încât să
poată veni în Grecia cât mai repede cu putință.
Scrisoare pastoralã adresatã de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit NIFON cu ocazia Sărbătorii Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţãrii Româneşti şi a pelerinajului la moaştele Sfântului
– 11 august 2019-
Cu bucurie duhovnicească, împreună, fii și fiice ale Arhiepiscopiei Târgoviștei, vom sărbători, în zilele de 10 și 11 august, pe ocrotitorul spiritual al Eparhiei noastre – Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, importantă personalitate a Ortodoxiei românești și universale.
Primul sfânt canonizat pe teritoriul țării noastre, Sfântul Ierarh Nifon este și marele reorganizator al Bisericii muntene de la începutul secolului al XVI-lea, cel care a marcat în mod rodnic viața spirituală și culturală de la noi, pentru multă vreme. Lui îi datorăm îndemnul repetat și insistent de utilizare a tiparului în misiunea pastorală a Bisericii noastre, de care atât Voievodul Radu cel Mare, cât și Sfântul Voievod Neagoe Basarab au ținut seama, ei sprijinind tipărirea de către Ieromonahul Macarie a vestitelor sale capodopere.
Anul acesta, aniversăm, cu aleasă recunoștință, un deceniu de la aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nifon, de la Mănăstirea Dionisiu, din Muntele Athos, și așezarea lor în Catedrala din Târgoviște, pentru totdeauna. De asemenea, ne bucurăm de cei 10 ani de la proclamarea locală a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab, cel mai cunoscut fiu duhovnicesc al Sfântului Ierarh, cel care ne oferă, peste veacuri, un desăvârșit exemplu de politician creștin.
La două decenii de arhipăstorire, pe tronul arhieresc de la Târgoviște,
țin să mulțumesc cu recunoștință colaboratorilor, clericilor și
credincioșilor, care în această perioadă m-au sprijinit în îndeplinirea
îndatoririlor vlădicești, aici, la Târgoviște, ca de altfel tuturor
celor care vă manifestați atașamentul față de valorile noastre tradiționale, românești și creștine, le trăiți și le promovați, în viața cotidiană sau în spațiul virtual.
Cu părintească grijă, Vă îndemn pe toţi, clerici, monahi şi binecredincioși creştini, sã veniţi cât mai mulți, în ziua de duminică, 11 august a.c., de la ora 7.00, la Catedrala din Târgovişte, unde va fi oficiată Sfânta Liturghie şi vă veţi putea închina la racla cu sfintele moaşte, până seara târziu.
Ceremoniile liturgice vor debuta cu Vecernia ce se va oficia în ziua de sâmbătă, 10 august, pe un podium special amenajat în apropierea Catedralei Mitropolitane, de la ora 18.00, și cu Pelerinajul Tinerilor din Arhiepiscopia Târgoviştei, care se va desfăşura prin centrul istoric al vechii noastre Cetăți de Scaun.
Dorindu-vă spor duhovnicesc, pace și bucurie, vă împărtășesc tuturor arhierești binecuvântări.
ora 18,00: Participarea credincioșilor la slujba vecerniei Sfântului; -Acordarea
diplomelor de excelenţă “Sf. Ier. Nifon” celor 14 elevi din Eparhie,
premianţi ai Olimpiadei de Religie, precum și profesorilor care i-au
îndrumat.
ora 19,15:
Pelerinajul tinerilor pe traseul: Parcul Mitropoliei, Bulevardul
Libertății, Calea Domnească, Mănăstirea Stelea, Strada Stelea, Strada
Revoluției, Statuia Brâncovenilor (centrul vechi), Piața Mihai Viteazul,
Catedrala Mitropolitană.
Duminică, 11 august
ora 7.00: Începerea sosirii credincioşilor la Catedrala Mitropolitană din Târgovişte și închinarea la moaştele Sf. Ier. Nifon.
ora 8.50: Venirea la Catedrală a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit NIFON și a Ierarhilor din țară și din străinătate.
ora 9.15: Începerea slujbei Sfintei Liturghii.
ora 11.40: Cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit NIFON adresat clerului şi credincioşilor. -Lansarea unor volume ale Editurii Arhiepiscopiei Târgoviștei -Acordarea diplomelor de excelenţă “Sf. Ier. Nifon” celor 11 elevi din Eparhie, premianţi ai Concursurilor şi Olimpiadelor Naţionale, precum și profesorilor care i-au îndrumat; – Resfințirea catapetesmei Catedralei, în urma restaurării; – Continuarea închinării la sfintele moaște, până seara târziu.
Una dintre problemele cele mai des ridicate de cei care constestă posibilitatea întreruperii pomenirii este lipsa unui antimis pe care să poate fă slujită Liturghia deoarece ar presupune lipsa unui episcop sau comuniunea cu episcopul eparhiot. Redăm mai jos în traducere un articol apărut astăzi în grecește care aduce lămuriri importante în acest sens. Recomandăm și cartea Sfântul Antimis. Studiu istoric, liturgic și simbolic, pentru detalii în plus pe această temă.
Practica folosirii unui antimis nesemnat de episcopul locului în situații de urgență este atestată și în cartea Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose în prima ediție, mai bogată. Acolo se istorisește că Episcopul Nectarie Konețevici a dat Părinților de la Platina un antimis semnat de Arhiepiscopul Ioan Maximovici, pe care-l primise cândva de la el, pentru a-l folosi în cazul că vor fi prigoniți și li se vor lua antimisele și li se va interzice să slujească.
Referința din textul de mai jos că este interzisă folosirea unui antimis semnat de un episcop ce a căzut într-o erezie se înțelege că trebuie raportată la o erezie condamnată. Adică nu mai poate fi folosit vreun antimis de la episcopul care a fost caterisit pentru erezie. Dar chiar și când este vorba de erezia ecumenismului, neosândită încă, folosirea antimiselor semnate de episcopii actuali tot ar trebui să ridice probleme de conștiință, deși nu este o problemă de dogmă.
Cu ce antimis slujesc cei care au întrerupt pomenirea Mitropolitului lor?
Vasile Kermenitotis
Sfântul antimis este acea țesătură sfințită care este pusă deasupra Sfintei
Mese. Este inscripționat și reconstituie plângerea de pe Epitaf, adică scena cu
puțin înainte de îngroparea lui Hristos. Poartă semnătura și pecetea episcopului fiecărei Mitropolii și este
folosit la fiecare dumnezeiască Liturghie. Deci unii preoți se întreabă pe bună dreptate: «Cum este posibil să existe
astăzi clerici care au întrerupt pomenirea Mitropolitului lor? Cu ce antimis
slujesc?»
În situații limită, sfântul antimis poate fi folosit ca substituind Sfânta Masă, «fie
când lipsește un altar stabil – de exemplu la dumnezeiasca Liturghie în aer
liber –, fie când acela nu a fost încă sfințit»[1].
Conform Prof. de Facultate Evanghelos Theodoros, apariția antimiselor este
referită la perioada iconoclasmului[2].
Ortodocșii, ca să fugă să nu slujească împreună cu ereticii iconoclaști, care
ocupaseră atunci bisericile, săvârșeau dumnezeiasca Euharistie deosebi, în
casele lor, folosind antimise în loc de Sfânta Masă.
PRIMA CONCLUZIE: În primele șapte veacuri Biserica putea
săvârși dumnezeieștile Liturghii și fără antimise, peceți și semnături
ale episcopilor eparhioți!
Să punctăm, de asemenea, că, de fiecare dată când se schimbă episcopul, se schimbă și antimisele, întipărind încă o dată elementele noului Arhipăstor. Dl. Ghe. Zaravelas, Master în Teologie la secția Liturgică, scrie: «Practica revocării antimiselor predecesorului de către arhipăstorul în funcție se bazează pe asigurarea unității cu altarul a arhiereului și evitarea săvârșirii dumnezeieștii Liturghii de către schismatici. Dacă antimisul încetează să aibă valabilitate de tot pentru altarul canonic prin plecarea arhiereului locului, atunci toate altarele stabile [adică Sfintele Mese] ale bisericilor din eparhie sunt anulate deopotrivă și au nevoie de resfințire, lucru ce nu este posibil. Folosirea antimisului arhiereului locului este bine să fie păzită, totuși fără să devină dogmă. […]
Semnătura aceasta [a Mitropolitului de pe antimis] nu exprimă dependența antimisului de
arhiereul locului, nici folosirea lui nu încetează cu plecarea episcopului care
l-a semnatde la slujirea
activă»[3].
CONCLUZIA A DOUA: Prin urmare, un
preot este îndreptățit să slujească folosind antimisul arhiereului anterior.
Antimisele nu au dată scadentă. Desigur, cât timp există unitate de credință cu
Mitropolitul în funcție, este bine să fie folosit antimisul lui, totuși fără ca
aceasta să fie privită dogmă de credință.
Și liturgistul menționat continuă: «Antimisul poate fă fie folosit independent de cel care păstorește episcopia, este suficient ca acela care l-a sfințit să nu fi căzut în rătăcire eretică sau să fi părăsit rangul»[4]. Totuși aici se ridică o întrebare serioasă: După cum se știe, Patriarhiile Ortodoxe, mulțimea Mitropoliților, egumenilor, stareților și Profesorilor de Facultate, prin texte amănunțite au demonstrat că «Sfântul și Marele Sinod» din Creta a fost neortodox. Prin urmare, mitropoliții care acceptă deciziile lui eretice propovăduiesc și ei erezia[5].
CONCLUZIA A TREIA: Deci, dacă există vreo problemă cu
folosirea antimiselor, aceasta mai degrabă o au preoții care pomenesc pe
episcopii eretici, și nu cei care au întrerupt pomenirea lor, urmând
tradiția patristică sfântă a Bisericii și fiind lăudați de sfintele canoane[6]! Este nevoie
să înțelegem că pentru Biserica noastră perioada pe care o traversăm nu este
una „pașnică”, ci este vreme „de război” cu puterile antihristice; trăim în
vreme de erezie. Totuși am văzut că antimisul a fost consfințit în vremuri
de erezie și prigoane pe seama creștinilor cu scopul de a deservi nevoile
liturgice extraordinare ale credincioșilor ortodocși prigoniți care se luptau
și mărturiseau Ortodoxia, și nu acelea ale rău-credincioșilor sau ale
celor ce făceau compromisuri.
În sfârșit, dacă deschidem și citim istoria
bisericească, ne vom încredința că de multe ori, în perioade de prigoane ale
creștinilor, a fost folosit ca antimis chiar și… pieptul mucenicilor sau
chiar și… palmele unor diaconi[7]!
CONCLUZIA A PATRA: În condiții extraordinare, poate să
fie făcută dumnezeiasca Liturghie și fără antimis. Concluzia
finală care se trage este că «sâmbăta
este pentru om, nu omul pentru sâmbătă» (Mc. 2:27). Nu se face dumnezeiasca
Liturghie pentru antimis, ci antimisul este folosit pentru dumnezeiasca Liturghie.
Deci, în loc să ne ocupăm cu antimisele, lăsând blamările pe seama clericilor care se luptă pentru credința
noastră, ar fi bine să ne deșteptăm și să ieșim din letargia duhovnicească în
care ne găsim. Din păcate, toate se năruie în jurul nostru. Cei ce stăpânesc
votează legi antihristice, ecumenismul a intrat până și în școli și Biserica Ortodoxă, a doua oară în istoria
ei, este amenințată cu o nouă mare Schismă! Deja două Patriarhii (a Serbiei și a Rusiei) au întrerupt
comuniunea bisericească cu Patriarhia de Constantinopol[8],
care, făcând hatârul americanilor[9],
de la sine și necanonic, a acordat tomosul de autocefalie clericilor
schismatici și autohirotoniți din Ucraina!
Conform sfintelor canoane, nu este îngăduit
clericilor asupra cărora Sfântul Sinod de care depind a impus unele sancțiuni
să–i disculpe de ele o altă Biserică
Locală[10]. Patriarhul
Bartolomeu a comis delictul canonic al «intruziunii» în altă jurisdicție
bisericească, pentru aceasta a și fost izolat de toți Întâistătătorii,
chiar și de prietenii și susținătorii lui tradiționaliști, precum Anastasie al
Albaniei[11]!
În octombrie care vine Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei cu 80
de membri se va întruni în mod extraordinar pentru a decide cu privire la
această problemă critică. Cu toate acestea, cu puține zile înainte, cinci
Mitropoliți din Grecia de Nord, luând-o înainte și disprețuind Sfântul Sinod,
au trecut la o lucrare incalificabilă, recunoscând de facto pe schismaticii ucraineni[12]!
Cu excepția Patriarhiei de Constantinopol, care este autoarea acestui «delict»
canonic, astăzi toată Ortodoxia este alături și susține Biserica Ucraineană
canonică[13], care
este supusă la atentate necruțătoare prin conlucrarea autorității statului:
violențe, răpiri de biserici șamd[14]!
Și Mitropoliții în cauză ce poziție au luat, deci, față de aceste prigoane
nedrepte? Vai, sunt de partea… prigonitorilor!
Dacă se îmtâmplă (lucru pe care nu-l dorim) ca în
octombrie Biserica Greciei să recunoască – ea prima! – pseudo-Biserica
schismatică, atunci este în primejdie serios să cadă din Biserică! Vom avea
evoluții dramatice. Va fi nevoie de neocolit să convoace cele douăsprezece
Biserici Autocefale un Sinod Panortodox pentru a face față la această problemă
foarte serioasă și nu este exclus să condamne ca schismatice Biserica Greciei
și Patriarhia de Constantinopol! Un astfel de fapt va avea consecințe
înfricoșătoare: Tainele nu vor mai fi valide! Nu vor mai putea oamenii nici să
se cunune, nici să se boteze, nici să se mărturisească și atunci nu ne va mai
mântui nici «pomenirea episcopilor», nici folosirea antimiselor noastre!
Ptolemaida 6 aug. 2019 – Schimbarea la Față a
Mântuitorului
Vasile P. Kermeniotis
http:// kermeniotis.blogspot.com
Șerpișorii Maicii Domnului se arată a fi credincioși și anul acesta la
anuala… întâlnire, când deja și-au făcut apariția în Kefalonia.
Conform kefaloniapress, primul șerpișor al
Maicii Domnului s-a arătat luni seara în ajunul [sărbătorii] Mântuitorului –
după cum stabilește datina – la biserica Maicii Domnului din Laguvarda din
Marcopulo. Responsabilii locașului unde «s-a ivit» primul șerpișor al Maicii Domnului
au menționat că biserica va fi deschisă pentru închinare de la ora 8:00 dimineață
până la 20:00 seara.
Cu câteva ore
mai devreme doi șerpișori ai Maicii Domnului s-au arătat la Arghinia. După cum
menționează kefaloniapress, locuitorii satului au localizat șerpișorii în locul
unde se arată de fiecare dată aici și de zeci de ani. Cei doi șerpișori ai
Maicii Domnului au fost transportați în biserica Maicii Domnului și îi așteaptă
pe închinători.
Chefalonienii –
dar și vizitatorii insulei – așteaptă cu îngrijorare în fiecare an șerpișorii
Maicii Domnului pentru că unii se tem că, dacă nu se arată, se va întâmpla ceva
rău. Conform tradiției, șerpișorii Maicii Domnului nu s-au arătat până astăzi
de două ori: prima dată a fost în august ‘40, puțin înainte să izbucnească
războiul și a doua oară în august 1953, când Kefalonia a primit o lovitură
puternică de la cutremure.
Șerpișorii
Maicii Domnului au unele caracteristici aparte. Au o cruce pe cap și pe limbă,
în timp ce au o piele delicată și comportament prietenos.
Conform tradiției, în anul 1.200 d.H., la o tentativă de ocupare a Mănăstirii de femei de atunci din partea piraților, s-au arătat șerpi, care au împletit din trupurile lor o îngrăditură între mănăstire și pirați, pe care i-au întors panicați pe fugă. De atunci, spre amintirea faptului, șerpii Maicii Domnului se arată miraculos până astăzi. Se așteaptă să iasă până pe 15 august și alți șerpi în Markopulo, ca și în Arghinia în Kefalonia.
O fotografie care s-ar părea că este a Părintelui Arsenie. Sursa: https://hranitel.club/read-offline/12228/426-otec-arsenij.print
Pe lângă experiențele și principiile de viață ale Părintelui Arsenie, acuzatul ZEK, foarte importante sunt și impresiile exprimate de acesta pe marginea situației Bisericii din vremea aceea, de dinainte de venirea bolșevicilor la putere. Cuvintele de mai jos par a fi izvorâte doar din smerenie creștină, din exagerarea unor greșeli ale clericilor din perioada țaristă. Totuși nu este vorba doar de niște abuzuri oarecare, de multe ori inerente, ci unele impuse de puterea țaristă, care a opresat Biserica și a făcut din ea o unealtă politică de control al populației. Sunt observații ale celui care era martor al situației sociale din acea vreme. Unele detalii pe acest subiect pot fi găsite în articolul tradus în românește și publicat pe Astradrom. Importanța curentului de la Optina și încă alte câteva mănăstiri este subliniată din nou. Au fost semințele unei credințe ce a produs martiri, dar a păstrat și autenticitatea ortodoxiei.
Similitudinile cu situația de astăzi a Bisericii noastre Ortodoxe Române sunt întâmplătoare sau o evoluție firească a istoriei. Cu deosebirea că, cel puțin din afară, Biserica Rusă la ora actuală nu pare la fel de viciată de necredință și politică strict pământească.
Multă ceartă s-a făcut între voi. Este grea și insuportabilă viața în lagăr. Știm unde vom sfârși. Pentru aceasta am devenit atât de duri. Toate putem, dacă vrem, să le explicăm și să ne îndreptățim. În nici un caz nu avem dreptul să brutalizăm și să înjunghiem. V-am auzit că judecați puterea, sistemul și pe oameni. Și pe mine m-ați adus aici numai și numai ca să găsiți un aliat să vă ajute să înfrângeți partea cealaltă. Spuneți, așadar, despre comunism că a dărâmat bisericile, a închis credincioșii, a războit Biserica. Da, așa este. Să cercetăm lucrurile mai în adâncime, să vedem de unde au provenit.
Cu mult mai înainte, poporul nostru și-a pierdut credința, și-a
disprețuit tradiția, și-a uitat istoria, negând cele sfinte și cuvioase
ale lui. Cine e de vină pentru acestea? Puterea de acum? Noi suntem de vină. Secerăm ce am semănat…
Să ne amintim ce exemplu au dat poporului intelectualii, nobilii,
comercianții, funcționarii statului, și mai întâi de toate ce exemplu am
dat noi, clericii. Am fost cei mai răi dintre toți.
Pentru aceasta, și copiii preoților, văzând în familiile lor imoralitate
și iubire de bani, au devenit cei mai fanatici atei, cei mai aprinși
revoluționari. Cu mult înainte de Revoluția din 1917, clerul își
pierduse orice putere de conducere a poporului. Devenise – vai de mine! –
o ceată de meseriași unde împărățea necredința și corupția. Din
mulțimea de mânăstiri din țara noastră, numai 5-6 erau faruri luminoase
ale creștinismului: Valaam, Optina cu marii ei Stareți, Diveievo, Sarov
și poate încă una-două. În celelalte, nici credință și nici virtute nu
găsea nimeni, ci se sminteau [oamenii –n.m.] de ideile lor lumești și demonstrația neghioabă.
Ce putea să ia poporul de la asemenea purtători de rasă, de la asemenea așa-ziși reprezentanți ai lui Dumnezeu? Noi l-am împins la revoluție pentru că nu i-am dat exemplu bun, nu i-am insuflat credința, dragostea, răbdarea, smerenia.
Nu uitați toate acestea. De aceea ne-a părăsit atât de repede poporul;
de aceea L-a negat, împreună cu noi, și pe Dumnezeu; de aceea a dărâmat
bisericile.
Nu pot, așadar, nu pot să judec statul, puterea de astăzi, deoarece sămânța ateismului a căzut atunci pe pământul pe care noi înșine l-am pregătit cu greșelile și decăderea noastră. Aceasta a fost cauza și începutul răului. Toate câte au urmat, încă și acest lagăr și martiriul nostru, jertfele fără sens ale atâtor oameni nevinovați, nu sunt decât consecințele inevitabile. Câte se întâmplă, desigur, sunt înfricoșate, dar ca preot și patriot trebuie să vă spun și vouă ce le spuneam și fiilor mei duhovnicești: țara noastră, în orice stare s-ar găsi, trebuie să o iubim, să o sprijnim, să o apărăm. Suferințele de astăzi vor trece; toate se vor îndrepta cândva…
