Tendința mai-marilor Bisericii este de a se rușina de Hristos, pe Care ar fi trebuit să-L mărturisească deschis. Din păcate, acest lucru devine tot mai evident odată cu problema acută care se pune odată cu modalitatea sărbătoririi Paștelui anul acesta: în case, cel mult la o slujbă transmisă în direct, sau participând la biserică în noaptea Învierii? Când nimeni nu înțelege de ce am sta acasă, de să se țină slujba de Înviere de preotul singur, e nevoie de argumente. Și acestea dau pe față ce este în inimile multora pe de o parte, iar pe de alta ar trebui să ne protejăm de confuzia strecurată în ele pentru a ne bucura sincer și deplin de lumina Celui ce a înviat pentru noi.
Există și motive de bucurie și apreciere la adresa celor care-și țin neabătut credința în acest context înviforat, cum sunt bulgarii și georgienii îndeosebi. Nu doar ierarhii bulgari, ci chiar și primul-ministru și-a declarat credința și a luat măsuri bune în favoarea trăirii ei firești în aceste zile. Aceste oaze de echilibru și credincioșie dau încredere și sunt foarte necesare tuturor, alături de exemplul Mitropoliților Atanasie și Neofit din Cipru, pentru a cunoaște linia cea bună în norul de panică stârnit și îmbrățișat la nivel general sau, mai bine zis, de apostazie tot mai groasă.
Intenția noastră nu este de a ține pasul cu evenimentele și știrile de moment, ci de a reuși să păstrăm un echilibru și să ținem o linie cât mai sănătoasă. Deja sunt atât de multe lucruri greșite, încât ar fi și greu să fie criticate fără a ne umple de un venin nefolositor.
Mă opresc doar asupra a două mesaje importante care mi-au lăsat un gust amar și care ilustrează elocvent direcția greșită înspre care se dorește să fim conduși. E vorba de decizia Sinodului Permanent al Bisericii Greciei de a săvârși slujbele din Săptămâna Mare și de Paști cu ușile închise și declarațiile Părintelui Necula promovate prompt de Patriarhia noastră. După Sinodul din Creta, schisma ucraineană, acum renunțarea la slujbe și contestarea Sfintei Împărtășanii pun capac sau, mai bine spus, dau de gol apostazia chiar de la vârful Bisericii. Este tot mai evidentă, dar și ochii multora tot mai orbiți și acomodați cu negura amăgirii. Ajungem într-o situație anormală, ca cei de jos să apere Ortodoxia în fața trădărilor tot mai numeroase ale mai-marilor lor. Cât se poate merge în felul acesta?
În ce privește hotărârea grecilor, deja există combateri fără drept de apel, care arată că atitudinea Bisericii în fața molimelor nu a fost una de izolare și renunțare la slujbe. Totuși, dincolo de acceptarea fără rest a deciziei statului elen de a permite „cu generozitate” săvârșirea în perioada Săptămânii Mari și de Paști doar a slujbelor ținute de clerici cu ușile închise (în momentul de față sunt interzise cu desăvârșire), stârnește uimire modul cum este argumentată aceasta. Cea mai tragică expresie este, după opinia mea, îndemnul: „Faceți-vă altar, jertfind cu smerenie (cu deșertare, chenoză) și cu dragoste prezența voastră în sfânta biserică și apropierea voastră de dumnezeiasca Euharistie de dragul tuturor fraților voștri, care constituie altare însuflețite ale lui Dumnezeu”. Cred că este de prisos a spune că aceasta este tocmai inversul jertfirii, al sacrificării de sine.
Sinodul aduce două citate din Sf. Ioan Gură de Aur, dintre care unul fără trimitere, care sună astfel: „Poate omul, care din vreo necesitate nu merge la biserică, să se facă pe sine altar prin faptul că se roagă”. Această referință provine, de fapt, de la Cuviosul Efrem Catunachiotul, care este citat și el cu afirmația că cine nu poate merge la Liturghie „se poate face pe sine în acel ceas altar spunând rugăciunea”. Dar oare aceste cuvinte e normal să fie aplicate la situația virusului de astăzi? Altfel spus, este absentarea de la Înviere și în general de la toate slujbele din această perioadă una fortuită? Fără a mai spune că e foarte îndoielnic faptul că Părintele Efrem s-ar fi referit chiar la slujba de Paști și mai ales pentru toată Biserica. În cel mai rău caz, ar fi o situație pe care pur și simplu trebuie să o acceptăm, nu să o luăm ca și cum ar fi un act de mărinimie din partea noastră. Deja devine ridicol totul.
Este evident că cei bolnavi sau vulnerabili au binecuvântare să stea acasă, dar nu se poate aplica această măsură tuturor. Nu este un motiv întemeiat ca ei să renunțe la Liturghie. Cu atât mai puțin este oportună interzicerea formulării oricărei opinii separate sau obiecții, lucru ce arată caracterul despotic și nepastoral al deciziei sinodale în cauză.
Însă aceste simptome nu se manifestă doar în Grecia, ci și noi, românii, parcă ne pregătim să îmbrățișăm aceeași linie cu „avânt pionieresc”. Prin mai multe articole Patriarhia argumentează ascultarea mai degrabă de autorități decât de Hristos, ba chiar într-un mod „teologic”. Părintele Necula, care a pus cireașa pe colivă, chiar afirmă că Învierea de acasă „nu e un Paște fracturat. E un Paște în care suntem împreună. Cine nu vede așa lucrurile nu știe teologie”.
El justifică frica de a participa la slujba de Înviere printr-o analogie cu ucenicii Mântuitorului, care s-au închis în casă de frică și totuși Hristos a venit la ei. Doar femeile mironosițe au mers la mormânt, iar apostolii au stat închiși și Iisus a veni în mijlocul lor și i-a binecuvântat. Oare așa să fie? Aceasta spune Evanghelia? Oare a fost aceasta o faptă vrednică de urmat?
Însuși Hristos a prevenit pe ucenici înainte de patima Sa: „Toţi vă veţi sminti, că scris este: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”” (Marcu 14:27). Iar lepădarea lui Petru este arhicunoscută și rămâne lepădare, nu exemplu de urmat. Dar oare Hristos a lăudat această purtare a ucenicilor Săi? Nu scrie Evanghelistul Marcu: „La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat” (16:14)? Pe cine a mustrat? Pe toți? Evident că nu, ci doar pe aceia care nu crezuseră, pentru că Ioan și Petru au mers într-un suflet la mormânt, sfidând orice primejdie. Și pe Petru l-a îndreptat prin întreita întrebare: „Mă iubești?”. Hristos i-a mustrat, dar i-a și înțeles pentru că nu știau ce este Învierea, că El putea să învieze. Dar atunci era o altă situație față de cea în care suntem noi azi, la două milenii de când o prăznuim. Ei aveau o justificare. Însă cum este posibil să ne comparăm cu apostolii în situația lor dinainte de primirea Duhului Sfânt și de întemeierea Bisericii? Astfel de teologie ajungem să facem?
Dimpotrivă, ar trebui să folosim aceste momente trebuie, spre întărirea noastră, spre a dobândi curaj. Înțelegem mai bine din experiența de acum în ce fel i-a însuflețit Duhul Sfânt pe apostoli să nu se teamă, ci să meargă la templu, chiar dacă au primit bătăi din partea iudeilor. Ba chiar se bucurau că s-au învrednicit să sufere ocară pentru Hristos (Fapte 5:41).
Oare credem noi în viața veșnică mai mult decât în aceasta trecătoare? Prin ce dovedim credința noastră în fața amenințărilor de astăzi? Prin ce ne-o cultivăm în noi?
Că există astăzi amenințări este lucru vădit. Dar nu e vorba de virusul covid decât într-o mică măsură și pentru puțini. Cum am spus, cei bolnavi sau foarte vulnerabili sunt îndreptățiți să se ferească de contactul cu alții chiar și la slujbe. Dar există pericole mai mari, anume amenda și interdicția oficialităților. Un preot vrednic, Andrei Roșca, a sfidat-o cu modestie și bun simț, cerând în numele tuturor românilor ortodocși să fie lăsați să participe măcar la slujba de Înviere. Încă este așteptat un răspuns favorabil, în care nădăjduim. La fel a făcut și un arhiereu, lucru mare, anume IPS Teodosie, care își exprimă speranța că autoritățile vor permite să fie deschise bisericile. Depinde și de vocea noastră tăcută, de strigarea noastră înăbușită către Dumnezeu, dar mai ales de credința în El că poate să înmoaie inimile celor care ne pun la izolare. Nu e suficientă o scrisoare, un singur preot și un arhiereu, deși sunt absolut necesare și lăudabile inițiativa părintelui și mesajul Arhiepiscopului. Mai e nevoie și de sprijinul fiecăruia dintre noi. Poate fiecare îndoială cântărește în balanța lui Dumnezeu acum și pe mai târziu. Poate că Învierea aceasta este mai altfel ca oricare alta, una mai tulburătoare și mai aproape de vibrația ei autentică. Vom răspunde pe aceeași frecvență?
Sunt puse în joc principii, nu mâncare, care sunt apărate mai greu. Foarte ușor renunțăm la ele pentru confortul de moment pentru ca să ajungem să regretăm amarnic mai târziu, când conștientizăm sau plătim pentru greșelile făcute. Suntem conduși să acționăm așa, limitat și fricos, fără orizont, fără gândire critică, fără curaj. Și ajungem lipsiți e principii.
Oare boala virusului de acum este atât de gravă sau ne-o reprezentăm noi astfel, la instigarea unor factori precum mass-media și deciziile guvernului, la auzul unor știri tendențioase? Facem tot felul de planuri să scăpăm de un virus fără a mai lua în calcul alte pericole, poate chiar mai mari. Oare este posibil să stea în casă o lume întreagă și să trăiască bine fără să muncească, fără să se îngrijească de nevoile de zi cu zi? Viața se poate reduce la boală? Măcar de-ar fi atât de periculoasă! Măcar de-ar exista un plan viabil, de încredere, care să stârnească speranță și perspective reale, nu de închidere pe termen nelimitat!
Mare lucru că mai există voci care să pună informațiile în context, să le analizeze corect, să dea o imagine rațională, nu isterică și exagerat sinistră. Pentru că există multe știri care duc în eroare. Panica pierde războiul. Ar fi multe de spus pe acest subiect, dar nu e cazul să fie dezvoltat aici mai mult. Doar că e posibil ca, de pe urma acestei pandemii, să încerce să profite unii. Dincolo de boală, este și multă manipulare, după cum spune frumos și vibrant vlădica Longhin.
Dar măcar de-ar fi frica cea care paralizează Biserica! De n-ar fi necredința și secularizarea, adaptarea la lumesc în locul năzuinței la cele cerești! Nu doar episcopii, ci și oamenii de rând, chiar și monahii, toți suntem slabi și ezitanți, ne supunem mai degrabă oamenilor decât lui Dumnezeu. Dar până când? Până la moarte deplină?
Nu este departe Învierea, Paștile Domnului. Mai este vreme să postim, să ne rugăm, să strigăm, să lucrăm pentru Hristos, pentru veșnicie, pentru sufletul nostru. Încercarea aceasta nu este mare, ci una mică față de altele care probabil că vor urma. Cât este să biruim frica pentru viață, pentru Dumnezeu? Și nici nu este un pericol mare boala aceasta. Dumnezeu ne poate păzi de ea, ne poate da minte și sănătate să o depășim dacă avem curaj și nu o tratăm doar cu frică. Cine nu este în stare să înfrunte moartea nu merită nici viața.
O mână de apostoli a biruit și a cucerit toată lumea cu cuvântul. Pentru că era cuvânt de sus, de la Dumnezeu. Să nu ne lăsăm împotmoliți în învățături stricate, șubrede și falimentare! Fiecare om contează, fiecare conștiință, mai ales dacă lucrează să fie transfigurată de puterea Duhului.
Îmi permit să închei cu un îndemn simplu celor care citesc, dar cu nădejde multă că nu e în gol: Hristos nu a murit în zadar, ci pentru cei striviți de împietrirea acestei lumi și este alături de ei. Să iubim și să prețuim mai mult Învierea decât pe cei ce o calcă în picioare prin idei ciudate, chiar dacă sunt tocmai cei ce ar trebui să o transmită, să o învețe și să o prezinte luminat! Să nu judecăm pe nimeni, dar nici să ne lăsăm întunecați de teorii teologice și mesaje distorsionate cu logică lumească!
Amin… Si sa imi dea puterea marturisirii… Deja colegii ma considera fanatica pentru ca am luat apararea Sfintei Impartasanii, ca nu te poti imbolnavi… Dar mila Domnului.. e perioada de marturisire…
Acum e suficient să nu renunțăm la credință, că devine mărturisire. Iar cei care fac cedări nici nu-și dau seama cât de grele sunt, deși par mici. Din câte văd, cam toți s-au resemnat și s-au pus pe o pocăință falsă că, vezi-Doamne, tot păcatele noastre sunt de vină. Așa este, dar pocăință înseamnă să nu adaugi altele, nu să fii de acord cu închiderea bisericilor și tu să nu mai poți de zdrobire f sinceră ce păcătos ești și că Dumnezeu te-a adus aici. Din păcate, am văzut că și p. Savatie a adoptat cumva această linie, deși în general are o atitudine f bună.
Extrase din cuvantul marturisitor al Pr. Irineu (http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-irineu-curtescu-ponor-nu-va-razbunati-acum-e-vremea-lor-dumnezeu-se-va-razbuna-importanta-rabdarea-crestinilor-se-inchide-o-vreme-biserica-doar-inceputul-alt-val-mai-mare-postul-craciunului):
… Biserica nu poate fi închisă niciodată. Şi, dacă au închis-o cu lacătul pe aceasta, fizică, dacă suntem creştini, staţi în jurul Bisericii. Apăraţi Biserica. Dar nu numai dvs, ci cu preotul împreună! Pentru că de aici avem noi viaţa noastră. Nu din altă parte, nu de la instituţii, nu de la conducere, ci de la Biserică. De la începutul lumii a fost Biserica întâi, apoi şcoala. Acum, ce vi se pare dvs, că, dacă închideţi Biserica, credinţa, ce va fi poporul? Ce credeţi că va fi în lume? Jandarmi, poliţie, criminali, desfrânaţi, drogaţi, cuţitari, hoţi, bandiţi, asta va fi lumea aceasta. Copiii dvs o să-i daţi numai la acele şcoli care ne apără pe noi. Numai credinţa aduce pace, linişte, vor fi oamenii oameni, care să muncească… – pentru că asta a dat Dumnezeu: Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cum să opreşti tu să muncească omul, să-l închizi în casă? Dar ce, eu sunt criminal, să mă închizi în casă? (…)
De aceea, dvs, ca creştini, să vă păstraţi credinţa! Pentru că lumea asta face ce vrea, dar dvs ţineţi-vă credinţa. Credinţa este lumina lumii!
Uitaţi-vă cu băgare de seamă: vin la preoţi oameni care au depresii, oameni care fumează, care se droghează, bolnavi de toate felurile de boli. De ce au ajuns în starea aceasta? Pentru că nu au venit la Biserică, pentru că nu merg la preot să se spovedească, pentru că nu citesc sfintele cărţi, or tocmai la aceasta o să se ajungă: să nu mai fie carte, să nu mai fie Biserică, pentru că au făcut televizorul şi pentru că v-aţi uitat la televizor.
… Cum mărturism noi credinţa? Prin faptă. Arătaţi-vă fapta acum! Căci credinţa fără fapte este moartă. Cum dvs, oameni cu ştiinţă, medici, învăţaţi, cu doctorate, cu masterate, cum vă închipuiţi că viaţa omului stă într-un virus? Aşa credeţi? Omul este puternic şi, mai ales, când e cu Dumnezeu împreună. Dacă ştiţi prin câte am trecut eu în această viaţă, mă mir cum de acum sunt în viaţă! Dumnezeu dă puterea, El dă viaţa. Să nu păcătuiţi, asta este totul! Daţi-mi mie un om virusat, ca să-l sărut. Măi fraţilor, de v-aţi teme şi de păcat în felul acesta, cu adevărat sfinte moaşte sunteţi. Dar, daca dvs vă temeţi de un virus (…)
… A venit această pandemie peste noi. Are să treacă. Dar cum trecem noi prin ea? Că acum, de murit nu muriți. Dar să văd roada acestei pandemii! Roada!
Care trebuie să-ți fie roada? Când vom ieși din pandemie să iubim mai mult Biserica. Să fii primul; dacă a început slujba la 7 tu veneai la 9. Apăi acuma are să-ți pară rău! Are să-ți pară rău… Când ai să mori și n-ai făcut voia lui Dumnezeu are să-ți pară rău că n-ai făcut ce trebuia să faci în viață.
… vai de cei care se ating de casa lui Dumnezeu! Iată ce zice Sfântul acela, un Părinte al Bisericii, când tiranul vrea să-i taie capul, zice: Uită-te bine la mine! Că ne vom vedea dincolo. Unde ai să-ți ascunzi tu ochii atuncea? Ce rău ți-am făcut, omule? Ce rău a făcut Biserica vreodată?! Pe cine a vătămat Biserica?! Cine a venit la Biserică și s-a vătămat cu ceva vreodată?! Că au venit bolnavi și au plecat sănătoși! Bolnavi – nu mă refer la fizică: de plămâni, de ce-o fi el. Și de-acestea a fost tămăduit! Dar a venit omul întunecat la minte. Înseamnă că omul nu mai este practicant (al credinței). Și au plecat de aici sănătoși. Păi cum să închizi tu un astfel de lacaș, care face numai bine oamenilor? Cum poți să-l mai numești stat de drept sau democrație? Cum poți să-l mai numești așa? Cum pot să mai respect o constituție în felul acesta? De aceea, iubiți credincioși, trebuie să înțelegeți că ceea ce se face nu este după voia lui Dumnezeu. Dar îi îngăduința lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Pentru că altceva nu putem să zicem, pentru că te tulbură toate acestea pe care le auziți dumneavoastră la televizor și care vin una după alta, una după alta.
Pentru că despre un virus… Și acuma tu spui la o lume întreagă că acuma-i virusul aici, acuma-i dincolo, acuma îl ținem așa, acuma îl ținem așa… Cum putem să spunem noi în felul acesta, să amăgim lumea întreagă?!… Deci, iubiţi credincioşi, cei ce au dat decretele, conducătorii, aşa vor face. Dar să ştiţi foarte bine că nu virusul e problema. Dacă nu sunteți înţelepţi, ne rugăm la Dumnezeu să vă înţelepţească… Problema e cu totul alta. Şi nu vă spun aici, ca să nu vă agit prea tare. În aceste momente, omul trebuie să se roage mai mult, să postim mai mult.Cum dvs, oameni cu ştiinţă, medici, învăţaţi, cu doctorate, cu masterate, cum vă închipuiţi că viaţa omului stă într-un virus? Aşa credeţi? Omul este puternic şi, mai ales, când e cu Dumnezeu împreună. Dacă ştiţi prin câte am trecut eu în această viaţă, mă mir cum de acum sunt în viaţă! Dumnezeu dă puterea, El dă viaţa. Să nu păcătuiţi, asta este totul! Daţi-mi mie un om virusat, ca să-l sărut. Măi fraţilor, de v-aţi teme şi de păcat în felul acesta, cu adevărat sfinte moaşte sunteţi. Dar, daca dvs vă temeţi de un virus (…)
Am adăugat înregistrarea video în finalul comentariului dvs. Vă mulțumesc mult pentru completare. Într-adevăr, numai de ne-am teme de păcat ca de virus..
(„revazut si adaugit”. puteti inlocui textul anterior care avea si un pasaj ce se repeta sau daca mai gasiti ceva de indreptat, adaugat, ori e nevoie de acceptul de la cuvantul-ortodox.ro pt textul preluat… iertati!)
Extrase din cuvantul marturisitor al Pr. Irineu Curtescu (M-rea Ponor, la 40 km de Aiud) (textul aproape intreg se afla la: http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-irineu-curtescu-ponor-nu-va-razbunati-acum-e-vremea-lor-dumnezeu-se-va-razbuna-importanta-rabdarea-crestinilor-se-inchide-o-vreme-biserica-doar-inceputul-alt-val-mai-mare-postul-craciunului):
… Păi, dacă a văzut Dumnezeu că noi de formă venim la biserică, stăm şi ne uităm la ceas, ne mai uităm pe un mesaj la telefon, apăi ia stai că vă închid Eu “frumos”… Vă pun la citit, vă pun la post, vă pun să vă vină mintea la cap, pentru că zice Sf. Ap. Pavel aşa: Orice necaz, orice strâmtorare, orice durere aţi avea, e spre binele vostru! Al vostru, al cui? Al creştinilor! E rău pentru necredincioşi, pentru că moartea păcătoşilor este cumplită şi îi aşteaptă şi chinul iadului. Și vai şi mai vai de aceia care se ating de Biserica lui Hristos, care este casa lui Dumnezeu, casă de rugăciune, loc sfinţit, sacru, locul unde Dumnezeu Se dă mâncare credincioşilor ca să aibă viaţă veşnică.
… Biserica nu poate fi închisă niciodată. Şi, dacă au închis-o cu lacătul pe aceasta, fizică, dacă suntem creştini, staţi în jurul Bisericii. Apăraţi Biserica. Dar nu numai dvs, ci cu preotul împreună! Pentru că de aici avem noi viaţa noastră. Nu din altă parte, nu de la instituţii, nu de la conducere, ci de la Biserică. De la începutul lumii a fost Biserica întâi, apoi şcoala. Acum, ce vi se pare dvs, că, dacă închideţi Biserica, credinţa, ce va fi poporul? Ce credeţi că va fi în lume? Jandarmi, poliţie, criminali, desfrânaţi, drogaţi, cuţitari, hoţi, bandiţi, asta va fi lumea aceasta. Copiii dvs o să-i daţi numai la acele şcoli care ne apără pe noi. Numai credinţa aduce pace, linişte, vor fi oamenii oameni, care să muncească… – pentru că asta a dat Dumnezeu: Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cum să opreşti tu să muncească omul, să-l închizi în casă? Dar ce, eu sunt criminal, să mă închizi în casă? (…)
De aceea, dvs, ca creştini, să vă păstraţi credinţa! Pentru că lumea asta face ce vrea, dar dvs ţineţi-vă credinţa. Credinţa este lumina lumii!
Uitaţi-vă cu băgare de seamă: vin la preoţi oameni care au depresii, oameni care fumează, care se droghează, bolnavi de toate felurile de boli. De ce au ajuns în starea aceasta? Pentru că nu au venit la Biserică, pentru că nu merg la preot să se spovedească, pentru că nu citesc sfintele cărţi, or tocmai la aceasta o să se ajungă: să nu mai fie carte, să nu mai fie Biserică, pentru că au făcut televizorul şi pentru că v-aţi uitat la televizor.
… Cum mărturism noi credinţa? Prin faptă. Arătaţi-vă fapta acum! Căci credinţa fără fapte este moartă. Cum dvs, oameni cu ştiinţă, medici, învăţaţi, cu doctorate, cu masterate, cum vă închipuiţi că viaţa omului stă într-un virus? Aşa credeţi? Omul este puternic şi, mai ales, când e cu Dumnezeu împreună. Dacă ştiţi prin câte am trecut eu în această viaţă, mă mir cum de acum sunt în viaţă! Dumnezeu dă puterea, El dă viaţa. Să nu păcătuiţi, asta este totul! Daţi-mi mie un om virusat, ca să-l sărut. Măi fraţilor, de v-aţi teme şi de păcat în felul acesta, cu adevărat sfinte moaşte sunteţi. Dar, daca dvs vă temeţi de un virus (…)
… Deci, iubiţi credincioşi, cei ce au dat decretele, conducătorii, aşa vor face. Dar să ştiţi foarte bine că nu virusul e problema. Dacă nu sunteți înţelepţi, ne rugăm la Dumnezeu să vă înţelepţească… Problema e cu totul alta. Şi nu vă spun aici, ca să nu vă agit prea tare. În aceste momente, omul trebuie să se roage mai mult, să postim mai mult.
… După aceea, în zilele noastre, vă veți face case mari și vă vor pune la taxe mari și impozit – stai să vezi acuma! – că după criza asta, un an-doi, cât va dura, să vezi fiscalitate la cataramă, să vezi matale financiarul cum va fi! Toate se schimbă! O așezare, o nouă ordine în toată lumea… pentru ca să se vadă ce vor face creștinii, ce va face Biserica. Pentru că să știți așa: firmele, instituțiile – ori să le-ajute statul, pentru că fac bani la ștanță [îi tipăresc fără acoperire – bani fără valoare]. Dar Biserica cine o s-o ajute?!… Vedeți?!… De aceea nimenea, n-o s-o ajute statul, decât creștinii!
Cum o s-o ajutați dumneavoastră?! Că n-aveți bani, n-aveți materiale, n-aveți nimic?! Cum ajutați?! Cu rugăciunea! Dumnezeu este atotputernic! El din nimic face totul! Din nimic! Păi dacă mai ai un semn de biserică, mai ai o biserică – care poate îi părăsită – nici o problemă. Și o ștergem, o curățăm, o sfințim, cu mâinile noastre. Nu cere Dumnezeu la Biserică să ai bani! Nu! Vine fiecare cu ce poate. Așa se făceau la început casele lui Dumnezeu: cu munca noastră. Nu era banul (important) atunci, la început! Nu era banul. Era dragostea, credința, întrajutorarea, eram frați cu adevărat unii cu alții. Or, tocmai la aceasta se vrea să se ajungă acuma: să stai închis în casă, la televizor. Toată lumea să aibă laptop, televizoare… Na, aceasta – așa l-a făcut Dumnezeu pe om?! L-a făcut liber ca pasărea: să meargă, să vadă, să cunoască. Păi vă dați seama că Dumnezeu îl face pe om liber și tu îl închizi… E împotriva oricărei legi și umane și dumnezeiești. Dar pentru că zice Scriptura la Romani, cap. 13: „Supuneți-vă oricărei stăpâniri…” puteți să vă supuneți. Da, stați liniștiți tată, aveți cărți? Citiți. Aveți trup. Puneți-l la metanii, la închinăciuni, dormiți liniștiți și după acea iar citiți și iar vă rugați. Căci v-am spus, acesta-i începutul durerilor.
… A venit această pandemie peste noi. Are să treacă. Dar cum trecem noi prin ea? Că acum, de murit nu muriți. Dar să văd roada acestei pandemii! Roada!
Care trebuie să-ți fie roada? Când vom ieși din pandemie să iubim mai mult Biserica. Să fii primul; dacă a început slujba la 7 tu veneai la 9. Apăi acuma are să-ți pară rău! Are să-ți pară rău… Când ai să mori și n-ai făcut voia lui Dumnezeu are să-ți pară rău că n-ai făcut ce trebuia să faci în viață.
(…) Și repet: vai de cei care se ating de casa lui Dumnezeu! Iată ce zice Sfântul acela, un Părinte al Bisericii, când tiranul vrea să-i taie capul, zice: Uită-te bine la mine! Că ne vom vedea dincolo. Unde ai să-ți ascunzi tu ochii atuncea? Ce rău ți-am făcut, omule? Ce rău a făcut Biserica vreodată?! Pe cine a vătămat Biserica?! Cine a venit la Biserică și s-a vătămat cu ceva vreodată?! Că au venit bolnavi și au plecat sănătoși! Bolnavi – nu mă refer la fizică: de plămâni, de ce-o fi el. Și de-acestea a fost tămăduit! Dar a venit omul întunecat la minte. Înseamnă că omul nu mai este practicant (al credinței). Și au plecat de aici sănătoși. Păi cum să închizi tu un astfel de lacaș, care face numai bine oamenilor? Cum poți să-l mai numești stat de drept sau democrație? Cum poți să-l mai numești așa? Cum pot să mai respect o constituție în felul acesta? De aceea, iubiți credincioși, trebuie să înțelegeți că ceea ce se face nu este după voia lui Dumnezeu. Dar îi îngăduința lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Pentru că altceva nu putem să zicem, pentru că te tulbură toate acestea pe care le auziți dumneavoastră la televizor și care vin una după alta, una după alta.
Pentru că despre un virus… Și acuma tu spui la o lume întreagă că acuma-i virusul aici, acuma-i dincolo, acuma îl ținem așa, acuma îl ținem așa… Cum putem să spunem noi în felul acesta, să amăgim lumea întreagă?!
Vedeți, pe noi călugării, pe dumneavoastră creștinii, zi pe toată lumea aceasta, pe împărați, pe păgâni, cine-i bucură? Doar Biserica! Dacă nu ar fi Biserica, unde s-ar mai bucura lumea aceasta de Înviere, de Naștere, de Adormirea Maicii Domnului, de viața Sfinților Apostoli, care au întemeiat credința și au luminat popoarele creadă în Dumnezeu – pentru că se închinau la pietre, la toate nebuniile. Unde ar mai fi odihnă în lumea aceasta? Unde ar mai fi Sfânta Duminică? Ar fi babilonul Babilonului și ar muri oamenii pe drumuri după lăcomii, după alergături. Numai credința aduce ceva Sfânt, statornic pe pământ! În rest toate-s nestatornice! Toate aduc tulburare oamenilor! Neliniște oamenilor! Deci, credința este Lumina lumii! Păstrați-o, că v-a dat-o Dumnezeu la Sfântul Botez!
Mai lăsați toate știrile acestea. Pentru că vă tulbură sufletul. Tulburandu-se sufletul nu mai poate sa stea în comuniune cu Dumnezeu. Nu. Păi ce, eu am telefon, ca să mă uit la știri?! Nici o problemă! Dacă eu acum mă duc undeva și eu nu știu legea, care-i problema?! Care-i problema?! Ce poate să facă? Dacă am făcut rău, osândește-mă! Aplică legea! Nici o problemă! Nici o problemă. Pentru că v-am spus: fericiți, fericiți, fericiți că sunteți creștini, că aveți cu adevărat viață în Ceruri! Nu cerul acesta! Nu cerul acesta. Altul, cu totul și cu totul altul. Cu totul altul. Aveți alt pământ, nu pământul acesta! Cu totul și cu totul altul. Frumusețe de negrăit: nu s-a văzut, nu s-a auzit ceea ce pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubește pe El, pentru cei ce-L ascultă pe El, pentru cei care fac voia lui Dumnezeu.
De aceea, iubiți credincioși, pentru că ați stat atâtea ore în frig, vreau să închei aicea, mulțumindu-vă dumneavoastră și întregii Biserici creștinești care rabdă până la sfârșit greutățile. Pentru că să vă spun: în aceste vremuri trebuie să ne rugăm pentru toți și pentru toate. Pentru că a zis Domnul Iisus Hristos: “iarta-i Doamne, că nu știu ce fac”! “Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac”!
Oamenii, de regulă, nu știu ce să facă dacă nu sunt povățuiți de Harul lui Dumnezeu. Nici ei nu știu unde-o să ajungă, ce-o să se întâmple, ce sfârșit vor avea toate aceste lucruri. Pentru că de multe ori își fac un plan, daaar… Dumnezeul nostru adevărat le strică planul. De aceea nu vă îngrijiți ce are să fie după criza aceasta totală! Fiindcă scris este în Scriptură: creștinii vor mânca și se vor sătura; creștinii vor bea și le va ajunge. Necredincioșii vor mânca, (dar) nu se mai satură; vor bea, (dar) nu le-ajunge. Și așa mai departe. Vedeți? De aceea, fericiți sunteți, creștini! Fericite mamele care v-au învățat credința, fericiți preoții care v-au botezat; și fericiți dumneavoastră, care duceți această credință, care o mărturisiți și pentru care pătimiți, că plata dumneavoastră multă are să fie în ceruri. Și eu personal mulțumesc mamelor și taților care sunteți aici; pentru că acesta este adevărul: să iubești pe tată și pe mamă ca să trăiești mulți ani pe pământ și viață veșnică să dobândești, a zis Scriptura. Este o poruncă care are făgăduințe pe deplin; și adevărată. Să iubiți pe tata, pe mama, să-i ascultați, să nu călcați învățătura lor, pentru că altfel veți muri. Ce înseamnă veți muri? Veți păcătui. Păcatul aduce durere, atât celui care face cât și celui din jur. Și acesta nu bucură pe nimenea, ci aduce tristețe și chiar și moarte fizică.
Mulțumesc maicilor de aicea care poartă de grijă acestui loc, așa; și care fac și ele ceea ce pot și desăvârșit cu ajutorul dumneavoastră care le ajutați, mai ales în aceste vremuri.
Știți dumneavoastră, aceia care aveți putere, pentru că nu moare lumea acuma – să nu credeți că moare lumea acuma! – nu! Mai trebuie, tată. (…). Nu moare lumea acuma. Câți sunteți dintre dumneavoastră care să aveți putere, hârtii (bani) să circulați, să cutare, să aveți grijă de măicuțe. Noi acolo; nu-mi trebuie, că noi suntem bărbați și noi știm să trăim și prin păduri, prin peșteri, n-au treabă (…) cu noi. Dar măicuțele să aveți grijă de ele, așa ca de mamele dumneavoastră. Și v-am spus: cei care sunt milostivi se numesc fiii Dumnezeului celui Viu. Așa, doar numai prin faptul că aveți milă de aceste slujitoare ale lui Dumnezeu care sunt maicile.
… Să nu vă rușinați, a zis Dumnezeu, de credință! Că și Dumnezeu se va rușina (de ei) atunci când va judeca viii și morții! Nici de credință, nici de fapta bună. V-am spus: să înnebuniți pentru credință!
Îi va aduce (vrăjmașul să zică): “Ce tot faci cruce măi, omule?”. Tu îți tot faci cruce lui Dumnezeu. Te împușcă. Nu-i nimica! Nu-i nimica, tată! Pentru că atunci tu scapi, scapi, scapi de păcat. Care este cancerul, cancerul sufletului! Atunci scapi. Zbori către ceruri. Fericită este calea în care mergi azi tu, suflete al meu, că ți s-a gătit ție loc de odihnă. Vedeți mamă, acolo-i odihna mamă, nu aici pe pământ. Nu aici pe pământ. Da.
… Nici dumneavoastră nu veți pieri tată, nu. Trece un val; și după ce va trece veți vedea dumneavoastră că nu va rămânea așa Biserica. Biserica este înțelegătoare! Biserica înțelege toate acestea! Dar și Biserica trebuie crezută, că ea nu trebuia să fie închisă. Precum nu închizi un spital fiindcă oamenii au nevoie de sănătate sufletească și trupească, nici Biserica nu trebuie închisă, pentru că este viața și a sufletului și a trupului!
Inregistrarea intreaga:
Da, din pacate si pr. Savatie a adoptat aceasta linie a statului acasa, desi indeamna la citirea Sf. Parinti mai degraba… Sa vedem pana la capat… Am recitit cartea cu profetii editata de Manastirea Petru Voda si una din profetii spunea ca se vor separa ortodocsii de ceilalti dupa al 8-lea sinod. Incepem sa ne impartim in doua tabere….
Poate ca Teodoros (care nici numele lui Iisus nu-l scrie drept) merita un raspuns (tare suna a reeducare ce spune el acolo: „Vocile care cer deschiderea bisericilor de Paște sînt cu totul minoritare. Un singur episcop a derapat grav. Majoritatea ierarhilor, preoților și credincioșilor au o atitudine înțeleaptă și responsabilă” si celelalte):
Declarațiile lui Paleologu au fost salutate cu entuziasm de către Andrei Caramitru, politicianul cunoscut pentru aversiunea sa față de Biserică.
„Felicitări pentru mesaj. Am avut multe contre în trecut dar nu pot decât să aplaud acum postarea. E un semn de mare responsabilitate în situația actuală acest apel”, a scris Caramitru, cel care a fost printre primii care au cerut închiderea bisericilor. Acesta a mai spus că Sfântul Maslu este o „practică medievală”.
Caramitru a fost numit de către Episcopul Hușilor, PS Ignatie, drept „nepot vitreg al ideilor iluministe aruncate în plină degringoladă progresistă a neomarxiștilor de astăzi”.
Altădată, Caramitru a înjurat public, despre Sfânta Împărtășanie, anul trecut, chiar în Postul Mare. Sfânta Împărtășanie a mai fost luată la țintă și de curând de Caramitru.(activ news)
Poate se vor pocai (si public) candva, inainte sa vina mania de sus!?
Pentru crestini, se pare ca e chiar venita mania, inceputul durerilor… ca prin rabdarea lor sa-i castige si pe altii, chiar prigonitori, dar nu cu tacere lașă si lepadare…!
Inca ne mai rabda Dumnezeu si asteapta pe toti sa ne revenim, sa cerem iertare, sa iertam (sa ne pocaim cu roade vrednice de pocainta)!
http://manastirea.petru-voda.ro/2020/04/08/cuv-justin-parvu-nu-avem-alta-cale-decat-rabdarea-si-rugaciunea
Dar sa mai pazesc si limba, sa iubesc necinstirea, sa ma pazesc de lacomie, de lene, de somn mult, de ganduri si mai intai sa ma smeresc (sa ma defaim pe mine, sa pot zice iarta-ma, sa pot rabda), ca sa ma pot izbavi de slava desarta si alte patimi, care ma stapanesc!
De zis e usor, de invatat pe altul, dar sa nu ne mandrim cu asta …!
Ma iertati
Fratioare, tare iti mai place si tie predica, mai mult ca mie
Mi-a plăcut mult articolul. Ați pus în cuvinte ceea ce simțim mulți credincioși în aceste zile.
Doamne ajută!
Ca avocat m-a izbit în ochi de la început cât de brambura și de interpretabile sunt ordonanțele astea militare, ceea ce se vede și din modul în care le cârpăcesc din mers. E clar că prea puțin i-a interesat rigoarea juridică și nu mai dau doi bani pe ideea că ordonanțele astea s-ar putea să fie chiar ilegale.
De exemplu, prin ordonanța 1 au permis manifestările (incluzând și slujbele) în aer liber de maxim 100 de persoane. Chiar dacă în ordonanța 2 au specificat că dreptul la circulație se limitează la 3 persoane, nu se abrogă in terminis posibilitatea de avea întruniri în aer liber. Adică dacă vii în grupulețe de câte 3, teoretic se pot ține slujbele afară în continuare cu maxim 10o de persoane. Trebuia să existe o dispoziție de abrogare expresă a articolului cu pricina din ordonanța 1, nu să o deduci printr-o interpretare forțată a ordonantei 2. Legea trebuie să fie clară și obiectivă, nu arbitrară, dar milițienilor de la vârf nu le mai pasă de asta acum.
La fel pentru noaptea de Înviere: Patriarhia a dat indicații despre slujba de la miezul nopții, dar Poliția (M. Vela) nu a dat o permisiune explicită să se facă slujbe noaptea după ora 22. Deci cum vor ajunge preoții și cântăreții la biserici, sau ierarhii și diaconii la catedrală și cum vor face procesiunea de la ora 24 fără să încalce consemnul de a nu ieși din case după ora 22 decât pentru urgențele limitativ arătate în ordonanța 2? Presupunând că se vor duce cu puțin înainte de ora 22, vor aștepta ora 6:0o ca să se întoarcă la casele lor? Căci slujirea la biserică nu este pe lista de urgențe și, fără o ordonanță militară suplimentară, slujitorii altarului sunt pasibili de amendă. Probabil polițiștii nu-i vor amenda din omenie ci doar vor patrula ca vulturii să nu se apropie de biserică vreo babă periculoasă pentru noua ordine socială, însă înțelegeți absurdul situației?
Eu nu sunt jurist, dar simt că sunt f pertinente aceste observații. Sunt f frustrante și contorsionate dispozițiile cu privire la slujbe. Dacă zic ei că nu se poate, așa o fi scriind…
Dar nici rigoare medicală nu cred că au 🙂
Adrian, nu știu în ce măsură îți mai amintești cursurile de sociologie juridică din timpul facultății ori sociologie generală, dacă ai studiat, cursul dlui prof Achim Mihu. Era o discuție despre legitimitatea și credibilitatea normelor juridice care trebuie bine calibrată ca să nu emitem o normă direct caducă. De pildă, să nu emiți o interdicție directă pentru un fapt natural, să eviți prescripțiile general comisive etc.
Eu nu cred că modul acesta indirect de interzicere a participării la slujbe este întâmplător, dimpotrivă. Miza este prea mare, au dat ei dispoziții pt pescari și apicultori, deci nu este o chestiune de scăpare din vedere. Pur și simplu au dorit să impună o confuzie voită pe care să și-o asume Patriarhia și nu au vrut să aibă normă expresă de interzicere care ar fi fost foarte ușor de atacat în contencios pe motiv de nelegalitate. Era foarte periculos să lase loc de analiză a unui prezumtiv art.X din Ordonanța Y care interzicea participarea la slujbe. Se pornea o întreagă dezbatere, exista o țintă clară, una care este foarte vulnerabilă chiar și în contextul acesta batjocoritor de stat de drept cu care tot suntem agasați mediatic. Aveai la ce să te raportezi cu claritate, verificai competența, îndeplinirea criteriilor de legalitate etc. Deci nu e întâmplătoare lipsa de claritate dimpotrivă, este incertitudine tactică voită.
E o discuție destul de importantă aici, aceea că libertatea religioasă e un drept compus care, tehnic vb, cuprinde dreptul la liberă întrunire, dreptul de liberă circulație, dreptul de a dispune de sine însuși, dreptul la viață privată, libertatea convingerilor etc. Cert este că întregul este mai mare decât suma părților, deci libertatea religioasă e un drept distinct.
Dar liberatatea religioasă nu poate fi restrânsă prin limitarea unui drept din compunerea sa: dreptul la liberă circulație, libertatea întrunirilor etc.
Nu există limitarea implicită a libertăților civile, ci trebuie să avem o restrângere expresă, în limitele constituționale. Prin urmare, juridic vb, poți restrânge dreptul de liberă circulație doar în măsura în care nu aducem atingere unui alt drept constituțional, libertatea religioasă. Acesta este motivul pt care, pe declarație, trebuia să existe un punct distinct: pt participare la slujbele religioase. Poți restrânge dreptul la liberă circulație în anumite cazuri, dar nu și atunci când este componentul unei alte libertăți constituționale.
Modul acesta de interzicere a unui drept constituțional prin coroborarea unor restrângeri indirecte este profund injust și este nelegal, neconstituțional, cenzurabil în contencios.
Dar patriarhia și-a asumat singură interdicția participării la slujbe deși aceasta nu stă în picioare nici măcar la cea mai precară analiză juridică. Asta este..
Simplu, vor bifa lit. a) deplasare pentru activitatea profesionala!