Reţeaua Parler a reprezentat pentru o foarte scurtă perioadă de timp o alternativă la Twitter. În momentul expulzării preşedintelui Donald Trump de pe platforma socială care l-a adus la Casa Albă, Parler a beneficiat de o conjunctură extrem de favorabilă, reprezentând o gură de aer proaspăt în rândul unor platforme deja compromise de conţinutul extremist (Gab, 4chan) sau insuficient de cunoscute sau de orientate către partea mobile (cum e MeWe).
Parler a cunoscut o explozie a traficului după incidentele de la Capitol, fiind temporar inaccesibilă din cauza numărului foarte mare de utilizatori care au decis să-şi deschidă cont pe această aplicaţie. Acest articol în limba engleză descrie, numeric, creşterea cu adevărat exponenţială cunoscută de Parler în ultimele zile, alimentată de un sentiment complex de revoltă şi temere a electoratului trumpist faţă de măsurile de excluziune socială care au urmat înfrângerii electorale.
Ceea ce a urmat acestui succes a fost o reacţie violentă a reprezentanţilor BigTech şi a massmedia împotriva Parler. Google a eliminat peste noapte, literalmente, aplicaţia din Magazinul Play, Apple a întârziat aceeaşi măsură cu o zi, iar Amazon, care asigura infrastructura cloud de găzduire a serviciilor Parler, a dat un ultimatum de 24 de ore administratorilor, după care le-a tăiat, literalmente, curentul. Aplicaţia Parler este, şi vom arăta că va rămâne, definitiv, offline.
În acelaşi timp, Parler a fost victima unui atac informatic specializat care a expus întreaga bază de date, cu toate metadatele utilizatorilor, inclusiv postările care fuseseră şterse anterior de utilizatori, fiind arhivate inclusiv datele de geolocaţie asociate acestora. O asemenea breşă de securitate este cataclismică pentru orice serviciu software, fiind practic de neconceput în zona de securitate cyber. Cei 70 TB care au fost puşi la dispoziţia publicului reprezintă, practic, întreaga bază de date a reţelei sociale şi cuprinde inclusiv trimiterile şi legăturile spre alte platforme ce se regăseau în mesajele private.
Nu în ultimul rând, Parler a fost izolat şi refuzat de toţi colaboratorii şi furnizorii de pe piaţă, fiindu-le refuzate inclusiv achiziţiile de hardware, angajarea de servicii de suport elementare (acces internet, protecţie Cloudfare etc) într-o sincronizare cu adevărat fără precedent în societăţile occidentale.
”Toți partenerii, de la serviciile de mesagerie până la furnizorii de emailuri, ba chiar și avocații noștri, ne-au părăsit”, a declarat John Matze, directorul general al Parler.
Formal, acuzaţia ce se aduce Parler este că nu dispune de un serviciu de moderare care să elimine îndemnurile la violenţă şi că, în actualul context social, acest lucru reprezintă un pericol pentru siguranţa publică.
Informal însă, pe Twitter au fost diseminate informaţii care sugerează că Parler ar fi fost un „proiect politic nesigur” din cauza circumstanţelor personale ale fondatorului.
Într-un tweet al unui specialist american în dezinformare, care probabil va ajunge viral în perioada următoare, se sugerează explicit că fondatorul Parler, John Matze, este un pion al serviciilor speciale ruseşti, avându-se în vedere modul în care şi-a cunoscut soţia, pe Alina Mukhutdinova, în anul 2016, când aceasta se afla într-o vacanţă de două săptămâni în Statele Unite.
Întâmplător, a urmat o căsătorie rapidă, o călătorie în Rusia şi un proiect software alternativă la Twitter, finanţat netransparent, care presupunea remunerarea generoasă dar şi accesul la datele personale ale utilizatorilor, date extrem de sensibile, ce sunt folosite de fiscul american.
Este, prin urmare, foarte probabil că distrugerea Parler a fost mai degrabă o acţiune de contraspionaj desfăşurată în plan deschis decât o acţiune de cenzurare şi excluziune socială a electoratului trumpist.
Concertarea de acţiuni ilegitime, brutale, disproporţionate şi de o amploare fără precedent, care s-au manifestat în mod sincronizat, pe toate planurile, determinate de succesul cu adevărat extraordinar al Parler reprezintă mai degrabă un indiciu că această aplicaţie reprezenta un risc intolerabil pentru siguranţa naţională a SUA decât un mijloc nedorit de comunicare pentru o parte a electoratului american.
O astfel de reacţie generalizată a establishmentului american, fără nicio legătură cu cadrul legal în vigoare sau cu cutumele de bussiness încetăţenite, chiar şi în contextul politic în fierbere al momentului, nu poate fi explicată altfel.
Este de aşteptat ca de acum înainte discuţia să se mute spre modalităţile legitime de moderare a conţinutului digital, de temperare a puterii BigTech, poziţiile discursive reparatorii şi liniştitoare fiind cele care deja au circulat public şi care au câştigat aderenţă printre internauţi.
Nu cred, aşadar, că este înţelept ca, la aceast moment, publicul ortodox să migreze de pe Facebook sau Whattsapp, distrugerea Parler nefiind, în opinia mea, cauzată de războiul ideologic globalişti/naţionalişti ci de vechea dar mereu actuala înfruntarea geopolitică.
De principiu, nu sunt pentru fugă şi pentru retragere, iar în acest caz cu atât mai puţin. Nu strică însă precauţia şi pregătirea alternativelor.
Sursa acestor speculaţii:
https://www.dailykos.com/stories/2021/1/10/2007989/-Parler-might-just-be-a-Russian-op
Susțin și eu concluzia articolului. Chiar dacă, la prima vedere, retragerea pare un act ..comunitar, să zic așa.. un fel de aderență curată la un grup cu care rezonezi, dar, în esență, ea nu are o prea mare logică sau …izbândă. Ideea de social-media nu este de a ne forma biserici, ci de a servi societatea, așa cum spune și noțiunea – „social-media”. Așa cum nu părăsim orașul/satul din care facem parte ca să formăm societăți paralele, ci rămânem pe loc și susținem adevărul acolo unde suntem, prin traiul nostru și prin bun simț. Într-adevăr, sunt momente când îți devine imposibil să mai faci asta și, vrei nu vrei, nu mai încapi și ori te elimini, ori ești eliminat. Ca Lot. Pe de-o parte îi înțeleg și pe cei care preferă platformele alternative. Dacă scopul tău este acela simplu de a socializa și vrei să eviți „spectacolul progresist”, tinzi să crezi că acele platforme sunt o opțiune bună. Dar e doar o chestiune de timp până ar deveni și acelea ce au devenit Facebook/instagram etc.. E o utopie, ori poate încă nu simt și eu aceleași nevoi precum cei care se reorientează virtual. Dar, dacă avem de susținut adevărul, îl susținem acolo unde e nevoie de el, acesta e elementarul motiv pentru care rezonez cu articolul. ..Am o întrebare, însă. Cum trebuie să ne raportăm la faptul că aceste platforme virtuale aparțin totuși unor oameni care au dreptul asupra lor de a se impune cu ”legile” lor asupra utilizatorilor? Chiar dacă, principial, nu este în regulă să cenzurezi pe cineva din motive personale ideologice, dar, totuși, dacă te afli în curtea lui Facebook, cât de corect este să consideri că poți spune orice (legal să fie în regulă) și să nu aibă gazda curții dreptul să te blocheze? Mai pe scurt, cât de relevante sunt nemulțumirile celor care au fost blocați din motive ideologice în curtea Facebook &Co? Si, poate că.. se mai ridică o întrebare la fileu, în surdină.. cât de bine este să rămânem, totuși, pe aceste rețele care devin indubitabil anti-creștine administrativ, și nu se vor întoarce vreodată spre decență creștinească, ținând cont că prin aderența noastră le susținem financiar? Poate că această întrebare, la rândul ei, lansează un întreg buchet de noi întrebări.. Ce e drept, suntem într-un moment social de transformări și schimbări radicale. E forfotă…
Eu încă nu am fost cenzurat/suspendat/alungat de pe facebook, pe de altă parte nici nu mi-am construit acolo o prezenţă consistentă.
Am contul personal: https://www.facebook.com/vladmihai.agache/
şi contul paginii: https://www.facebook.com/theodosie.ro
Si eu sunt pentru ideea de a da mărturie de credinţa noastră acolo unde suntem. De principiu, dacă voi fi vreodată blocat de Facebook îi voi da în judecată. Am văzut că au mai făcut-o domnul avocat Costel Gîlcă, mai nou şi domnul avocat Chitic, dar pe temeiuri care pentru mine nu sunt cele mai inspirate. Pe de altă parte, eu nu sunt avocat.
Dar, termenii şi condiţiile Facebook sunt un acord consensual cu caracter privat, iar prin convenţiile private nu se poate deroga de la normele cu caracter public. Or, Constituţia interzice “orice formă de cenzură”, drept pentru care Facebook trebuie să facă dovada unui prejudiciu direct atunci când blochează un anumit conţinut, prejudiciu care să fie determinat de exercitarea nerezonabilă a libertăţii de expresie. Deci nu doar prejudiciu cauzat de libertatea de expresie, care este acceptabil, ci de exercitarea cu rea-credinţă, prin abuz de drept.
Ceea ce se întâmplă însă este un abuz de poziţie de putere din partea Facebook, care te blochează, apoi angajează o firmă foarte scumpă de avocaţi care să te combată judiciar, reclamantul fiind sub spectrul unor cheltuieli judiciare consistente. Se încheie tranzacţii sau sunt stinse litigii pe calea medierii, cert este că nu se ajunge la judecata pe fond din cauza unor tertipuri procedurale.
De principiu eu sunt pentru prezenţă oriunde este cazul, oriunde sunt puse în discuţie valorile în care cred, oriunde sunt propuse acţiuni pe teme care mă interesează. :i sunt interesat de multe teme. 🙂
Sunt interesat şi de prezenţă pe TikTok, deşi mă descurajează conţinutul orientat către video. Am renunţat la contul principal de pe Facebook cu ani în urmă, prin 2016-2017, atunci când a fost cenzurat cineva din lista pe care o urmăream, cred că domnul Capsali. Ulterior, a trebuit să revin pentru activitate sindicală şi apoi pentru pagina blogului.
În rest, am conturi pe WeMe, Parler, Telegram, cele mai vechi de pe VK deschise. Totodată, blogul are activate domeniile theodosie.md şi theodosie.ru , dar în alt scop decât pentru a evita cenzurarea.
Când am scris despre alternative nu am avut în vedere soluţiile tehnice, ci comunitatea, prietenii şi legăturile. legăturile din viaţa reală sunt cele care împiedică cenzura, nu ceea ce se întâmplă în spaţiul digital, acolo unde este foarte uşor să fii eliminat cu totul. Acesta este motivul pentru care am numărul de telefon disponibil peste tot, deşi mă înjură lumea crezând că sunt ÎPS Teodosie 🙂
Important este să ajungem să ne cunoaştem direct, asta înseamnă pregătirea alternativelor. Zic şi eu.. 🙂
Eu am fost blocata pentru distribuirea acestui video
care ar incalca standardele comunitatii. Care standarde? Nu stim, nu mi s-a adus la cunostinta ce anume incalca si prin ce…
Prima data o zi, apoi pentru ca am incercat din nou sa distribui, nici nu am apucat bine sa distribui si am fost blocata iar. Am fost blocata 7 zile.
E mare păcat că nu ştim să reacţionăm unitar în astfel de cazuri.
Mă gândesc că poate e bine să existe un loc pe vreo platformă/site/blog mai cunoscut unde să indexăm astfel de nedreptăţi, în ideea în care s-ar dori totuşi o reacţie întemeiată şi coerentă a celor care ne simţim lezaţi de astfel de lucruri.
Dar dacă doar adunăm cazuri de nedreptate şi ne deplângem neputinţa, mai rău facem, ne înjosim singuri.
Ăsta ar fi rostul alianţelor procesuale, care nu trebuie să se refere doar la dat în judecată, ci pot funcţiona oriunde şi cu privire la orice subiect.
Mda.. nădăjduim la schimbare, trezire, unire..
De acord. Juridic sunt 0. As fi de acord cu niste demersuri, fie ele si in justitie. Uneori virtute este si aceea prin care pun limita unor nedreptati. Pot sa iau atitudine fara sa urasc oamenii din Facebook, ci algoritmul lor sau ce-o fi. Dar daca raul infloreste si eu pot face ceva dar nu fac nimic tot pacat e. Parerea mea.
Bineînțeles, din capul locului, și fără argumente legale, este lipsit de corectitudine morală să interzici cuiva libertatea de a-și spune o părere, dacă nu poți dovedi că acea părere lezează, falsifică, etc. în mod real. Dacă tu știi că ai dreptate, băbește vorbind, de ce te-ai obosi să îl cenzurezi pe el? Dreptatea se va vedea. Mulți vorbesc și în viața fizică vrute și nevrute. Asta o pot înțelege.
Doar că, parcă ține și de bun simț cum anume te pornești să te exprimi într-un mediu care nu îți aparține totuși.. Eu așa pun problema. Nu am fost vreodată blocată dar nu știu nici dacă m-aș supăra.Ce plăcere aș mai avea să fiu apoi lăsată liberă, dacă mă iau la harță cu ei, să mă tot exprim pe platforma lor în continuare? Emoțional vorbind, e.. lipsit de consistență. Adică nu prea sunt de acord cu „nervii” celor care au fost cenzurați. Dacă nu mai e chimie între tine și facebook, unde e autenticitatea creștinească din atitudine?
..Da, susțin că nu e ok să fii blocat, dar la fel susțin și că nici să te superi pe ei nu e ok.. Care e scopul? Cu ce m-aș simți virtuoasă dacă mi s-ar da libertatea apoi să mă exprim liber din nou pe platforma lor dar i-am făcut să mă deteste între timp ..pe platforma lor!..
Compar cu cenzura comunistă.. nu m-au atras atitudinile celor cenzurați de a se arăta victorioși asupra stăpânitorilor. Îți făceai treaba cu decență, cu bun-simț, cu discernămt și respect omenesc și față de ei și îți asumai că vei fi ideologic cenzurat, mai mult sau mai puțin. Cred că se pierde virtutea păcii interioare prin contra-atacare șamd.. Si odată pierdută pacea interioară, se instalează încet judecata nearmonioasă, supărată, obscură. Chiar dacă ai dreptate și câștigi legal, dar la nivel sufletesc ai pierdut. La final, tot Nenumitul râde de sufletul nostru.
Aș puncta că.. ține și de frumusețea modului în care te exprimi pe facebook și altele.. Cenzura oricum vine, dar dacă ne împiedicăm așa ușor în ea, nu ajungem nicăieri constructiv. Ne ridicăm și mergem înainte..până, oficial, ne dau afara. :))
Până la urmă și ei sunt oameni. și pot fi îndreptați, dar e foarte improtant pentru asta dragostea și înțelepciunea noastră. Nu doar o poveste am citit si aflat despre cazuri de torționari și comuniști care s-au îndreptat pentru că au fost mișcați de atitudinea sfântă față de ei a celor oprimați. Tindem să îi vedem pe cei din tabăra opusă ca pe niște obiecte dușmănoase, ca pe niște duhuri rele, niște balauri necorijabili.. și vom răspunde pentru atitudinea asta. și eu sunt oameni. și noi la rândul nostru am făcut rău altora și tot oameni suntem și noi. E adevărat, nu e mic răul pe care îl produc aceștia. E uriaș. Dar dacă ne-a fost dat nouă să avem contact cu el, atunci cred că Dumnezeu vrea să ne încerce curăția și pacea și toate virtuțile. Ajung de unde am plecat, cu ce m-aș simți virtuos dacă m-aș ridica pe baricade și aș striga virtual că „iată cât mă lupt eu cu ei”? E delicată ispita, dincolo de orice legislație..
Si da, legătura din viața reală e cea mai de preț dintre toate. Cu cât ne angajăm mai mult într-o lume virtuală, cu atât o sacrificăm pe aceasta. restul e doar poezie..
Te înţeleg Daniela şi sunt în mare parte de acord.
Doar că legislaţia asta nu e un concept aparte de noi, ceva doar în grija juriştilor. Legislaţia este cadrul de ordonare a valorilor şi libertăţilor în societate şi are o principală şi însemnată trăsătură: cade în desuetudine. Adică norma ajunge să reglementeze o valoare socială care nu mai există ca atare.
Atunci când spun că aş da Facebook în judecată nu aş face-o sub nicio formă pentru că mă cenzurează pe mine. Aş face-o pentru că nu au voie să o facă în România! Lucrul acesta este foarte important, întrucât Constituţia noastră are prioritate faţă de tratatele internaţionale acolo unde dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile sunt mai favorabile.
Prin formularea “(2) Cenzura de orice fel este interzisă” constituantul nostru a trasat nişte limite foarte ferme, care decurg dintr-o învăţătură istorică pe care nu avem dreptul să o irosim, să o lăsăm să cadă în desuetudine.
Pe mine asta mă doare, nu faptul că suntem cenzuraţi de Facebook.
Eu nu am fost niciodată mai cenzurat cum am fost pe ex-războintrucuvânt, actualmente Cuvântul Ortodox, un loc unde totuşi mi s-a permis să public articole sau unde comentariile mele erau preluate în articole.
Si, ca regulă, nu am fost niciodată cenzurat în mediul nereligios precum am fost cenzurat pe site-urile şi blogurile fraţilor otodocşi, strict pe motiv de oportunitate a părerii exprimate sau pentru că ceea ce spuneam nu cadra cu discursul univoc acolo încurajat. Ori pentru că nu eram din tribul care trebuie..
Dacă ar fi să păstrez unitatea de măsură, păi Facebook poate să-mi cenzureze orice postare vreo 5 ani de acum încolo şi nu cred să egaleze tratamentul de care am avut parte de la fraţii ortodocşi, nu că aş fi avut mania asta a băgării în seamă în mod gratuit.
Pur şi simplu aşa se întâmpla prin unele locuri, asta a fost cultura în blogosfera ortodoxă o bună bucată de timp. Poate că încă mai este, nu ştiu.
Deci nu ideea în sine că mă cenzurează cineva mă doare, ci că o face Facebook în ţara mea, dispreţuindu-mi Constituţia, oricât de naiv şi pueril sună lucrul ăsta.
Nu e ca şi cum nu ar şti Facebook ce scrie acolo, că nu pricepe cum se traduce în engleză “de orice fel“, ştie!, dar nu o interesează, aşa cum pe UE nu-i interesează că pe teritoriul României nu se pot coloniza/strămuta populaţii străine. Că e bine ori ba, asta e treaba românilor să decidă, ori să stabilească dacă-şi revizuiesc norma constituţională.
Dar modul acesta de ignorare a dispoziţiilor explicite de către cei cu maximă vizibilitate şi putere reprezintă principalul mod de trimitere în desuetudine a unei norme legale.
Nici nu mai contează obiectul propriu-zis al cenzurii, deşi în cazuri ca ale Sarei trebuie să existe o minimă reacţie de solidaritate. Dar pentru solidaritate trebuie coerenţă, iar coerenţa o dă doar cel care este în vârful ierarhiei, formale sau informale, el este cel care trebuie să pună la dispoziţie o platformă de acţiune comună pe care să o păzească pentru a rămâne credibilă.
Dar românii sunt mult prea dezbinaţi, prea dezangajaţi, iar ortodocşii chiar mai mult decât românii în general.
De aceea, pervertirea legislaţiei nu trebuie trecută cu vederea ca ceva neimportant. Dimpotrivă. Acesta este singurul motiv pentru care aş reacţiona eu, nu că datul în judecată şi că prin instanţă s-ar rezolva ceva. În tot ce fac îmi doresc să fiu un ciot. Chiar dacă vor cădea cei mai mari, apoi cei mijlocii vor fi defrişaţi, eu în pătrăţica mea vreau să fiu un ciot. Cred că pentru atât am vocaţie. Nu biruinţa-i obligatorie.
S-a înțeles. 🙂