Autorul acestor rânduri și-a propus ca siteul theodosie.ro să fie o platformă suport pentru civismul ortodox, platformă care va fi îmbogățită cu noi funcționalități în raport de roadele care, eventual, se vor naște din aceste demersuri inițiale.
În calitatea mea derizorie de simplu comentator în blogosfera ortodoxă, nu îmi propun obiective certe sau rezultate cuantificabile și nici nu voi urmări metodele cunoscute de operaționalizare a activismului civic ci, în lumina înțelegerii proprii a individualismului ortodox, voi începe cu exprimarea unor năzuințe pentru acum și pentru viitor. Pe de altă parte, îmi doresc ca situl theodosie.ro să nu fie redus doar la aplicarea sau popularizarea acestor năzuințe proprii ci și pe cele ale viitorilor contribuitori.
Năzuințele mele, redate în cele ce urmează, sunt profund subiective, au la bază puțina mea cultură artistică, civică și politică, sunt exprimate sub rezerva supărătoarelor mele limite intelectuale și trimit, înainte de toate, la dorința de a reda sens individualismului creștin, în raport de cele trei idei de bază ale acestui proiect, astfel cum succint sunt enumerate în pagina Despre.
Fiind subiective, este lesne de înțeles că pot/vor da naștere unor împotriviri pe formă și pe fond, mai cu seamă că, din tatonările inițiale, năzuințele noastre se pot dovedi foarte nepopulare atât pentru partea seculară a societății cât și pentru un anume segment al laicatului ortodox, astfel cum este astăzi configurat.
În același timp, admit fără înconjur că, plecând de la aceleași idei, orice alt creștin ortodox își poate formula propriile aspirații, complet diferite de acestea și în egală măsură legitime în spațiul public. Nu pretind nici exclusivitate în acest segment de activitate publică și nici prioritate pe temele abordate:
I. Civism
Activitatea civică este foarte cuprinzătoare și, pentru a fi eficientă în raport de obiectivele asumate, presupune implicare full-time, aceasta fiind una dintre cauzele pentru care cred că ortodoxia a rămas la periferia atenției publice: sunt puțini acei ortodocși care au timpul și resursele necesare pentru a le investi, pe termen lung, în acțiuni din sfera activismului.
Voi încerca să compensez relativa puținătate de timp sau resurse cu demersuri necostisitoare – în mediul online, și descentralizate – în spațiul social. Online, voi avea în vedere mai ales activitatea de informare, petiționare și promovare a ideilor, acțiunilor și persoanelor pe care le voi considera complementare năzuințelor mele sau ale viitorilor contribuitori. În mediul social, doresc cu prioritate să promovăm prin acest site, în rândul ortodocșilor, descentralizat, forme specifice de sindicalism și de clericalism.
II. Informarea
Presa are o forță teribilă în a modela, direct și indirect, lumea în care viețuim și, după cum observă mulți creștini, nu o face mereu spre folosul și binele comun. Soluțiile propuse acum pentru a ieși din această dilemă sunt: eforturi de presă alternativă, jurnalism de nișă, precum și îndemnuri pentru realizarea unor canale de informare paralelă.
Personal nu sunt pentru niciuna dintre acestea, deși uneori, punctual, s-ar putea dovedi utile. Răspunsul pe care îl propunem noi are la bază un concept care nu este foarte cunoscut în spațiul nostru: cercul moral.
Cercul moral reprezintă totalitatea lucrurilor care ne interesează și pe care le considerăm demne de atenția și judecata noastră morală, atât individuală dar și colectivă.
Prin urmare, nu vom dori să intrăm în competiție cu trusturile de presă, cu influenceri, cu formatori de opinie, cu alte situri online, pentru a obține masă critică sau notorietate, ci vom urmări să construim un spațiu privat, dar accesibil publicului, de recentrare a cercului moral, pentru noi înșine și pentru cei care vor găsi folos în demersul nostru.
Așadar, propunem un efort de auto-disciplinare a experienței de informare și ne vom folosi, pentru aceasta, de exact sursele mainstream sau alternative care există astăzi și care vor apărea mâine, fără încrâncenare sau angoase, ci cu inima ușoară, cunoscând bine mersul lumii și al vremurilor.
III. Petiționarea
Nu ar fi mare lucru de sperat de la acest instrument de participare civică date fiind realitățile din România. Aceasta însă nu pentru că petiționarea nu este viabilă sau utilă, ci pentru că lipsește obișnuința dialogului, atât în plan social cât și în cel instituțional. Alteori petiționarea este utilizată în scop șicanatoriu sau chiar ca mijloc litigios, ca avertisment prealabil demersurilor judiciare.
Mai mult de atât, intrând în epoca contactului direct, în care deja comunicăm senzații și reacții, în epoca sit-in-urilor și flash-mob-urilor, petiționarea ar putea părea anacronică. Însă pentru nevoile noastre actuale, raportat la împrejurările zilei, o considerăm încă utilă.
Vom încerca să folosim petiționarea înțeleasă în sens larg, incluzând aici scrisorile deschise, drepturi la replică, plângeri, dezmințiri, propuneri și amendamente la proiectele de legislație, toate însă orientate spre dialog și spre facilitarea soluțiilor, atât cât poate produce mintea noastră cu ajutorul lui Dumnezeu.
IV. Promovarea ideilor, acțiunilor și persoanelor
Circulația ideilor în spațiul ortodox este surprinzător de liberă și de lipsită de pericole pentru neinițiații care au cunoscut mediul progresist de dezbatere. Pentru ortodocși nu blasfemia este păcatul suprem, ci păcatul împotriva Sfântului Duh, prin aceasta înțelegându-se viclenia, gândul nesincer, dorința de stăpânire, trufia cu care cineva se angajează în discuție.
Spre deosebire de mediul progresist, la noi blasfemia discursului incorect nu atrage excomunicări peremptorii, dar ni se întâmplă să mai alunecăm în procese de intenție și să dăm prea multă greutate primelor impresii. Ne vom strădui să nu greșim mult.
Dincolo de aceste precizări inițiale, arătăm că preocuparea noastră centrală va fi să promovăm idei, acțiuni și persoane complementare năzuințelor noastre, toate acestea însă, raportate la ceea ce e astăzi în centrul atenției publice.
În rândul ideilor, probabil vom manifesta aplecare pentru cele din sfera conservatoare, deși mărturisim că nu prea ne regăsim în această ideologie. Învățăturile Sfântului Neagoe Basarab, deși se revendică de la lecțiile vechi-testamentare, sunt profund orientate spre viitor, valorizează contextul politic și social al timpului și asamblează un manual de mântuire atât pentru fiul său Theodosie, fiii și urmașii săi, boierii mari și mici cât și pentru toți cei ce vor urma pe aceste meleaguri până în veacul al cărui sfârșit nu are niciun secret pentru ortodocși, potrivit credinței noastre, nici pentru cei din vremea Măriei Sale și nici pentru cei ce ne vor urma nouă.
Deși toate cele ce urmează pot fi calificate drept inițiative de factură conservatoare, noi considerăm că sunt cu totul în afara acestei paradigme ideologice. Dar nici nu găsim mare folos în delimitări de principiu ci, dimpotrivă, sperăm ca acestea să devină evidente de la sine.
V. Repertoriul Ortociv
Preocupările mediului virtual ortodox, blogosferei ortodoxe, se rezumă la eforturile de a suprapune evenimentele curente peste interpretări mai mult sau mai puțin cuprinzătoare ale profețiilor despre vremurile din urmă. Din păcate, s-a renunțat la ideea documentării unui repertoriu de interese civice și social-politice legitime pe care ortodocșii să le dorească a fi promovate de activismul civic local și de politicienii noștri. În spațiul rămas liber s-au insinuat teme împrumutate pe filieră (neo)conservatoare care, deși sunt în mare parte congruente intereselor noastre, lasă loc de manifestare unor credințe și așteptări care sunt, în mod esențial, eretice. Ecumenismul, fiind cea mai otrăvitoare sumă de astfel de credințe și convingeri, a sporit și s-a înrădăcinat în ortodoxie și prin specularea pasivității ortodocșilor în a participa la mersul lumii.
Repertoriul ortociv reprezintă modul nostru de a propune laicatului ortodox subiecte asupra cărora ar trebui să existe un deziderat exclusiv ortodox și care să fie propuse politicului spre rezolvare.
VI. DeliaDebate
Reprezintă un format de dezbatere adresat ortodocșilor prin care să putem discuta despre lumea de azi și actualitate imediată necreștină.
Termenul face trimitere la activitatea artistică a Deliei Matache, o cântăreață de mare notorietate, dar care și-a asumat în mod repetat poziționări care o fac (mai) greu de apreciat din punct de vedere artistic de către creștinii ortodocși. Până acum, răspunsul nostru reflex a fost unul de delimitare. Chestiunea se repetă pentru oricare alt artist care, la un moment dat, alege un mijloc de manifestare care este în aparență sau în esență necreștin.
Dar sunt puțini aceia care înțeleg faptul că o controversă, ca mecanism sociologic care animează dinamica notorietății, speculează tocmai această reacție de oprobiu care, la creștini, funcționează în mod reflex. În timp, concepțiile ortodoxe puriste conduc la autoizolare, tocmai pentru că judecata morală nu este finalizată. Ne rupem prematur de semeni pentru că nu avem o înțelegere corectă a cercului nostru moral și pentru că avem așteptări naive despre comunitatea de valori care există la nivel național. Impulsul contrar, al iubirismului amoral, este principalul combustibil al ecumenismului și al religiozităților de tipul new-age.
Până la un articol ulterior mai cuprinzător, arăt că prin DeliaDebate înțeleg acel fond de dezbatere utilizat de ortodocșii care au reușit, odinioară, substituirea și transformarea sărbătorilor păgâne în sărbători creștine. Nu cred că mai poate fi astăzi întors mersul vremurilor, dar consider necesară reasimilarea acestor reflexe de raportare creștinească la chestiuni necreștinești, în afara cadrului iubiristo-hipsterist.
VII. TO3 Dating
Este un serviciu online de matrimoniale, de nișă, care ar trebui să completeze serviciile existente, fie că vorbim despre platforme precum sentimente.ro sau tinder ori alte servicii din prezent sau viitor.
Probabil vom introduce în anii următori un plugin sau aplicație de matrimoniale creștine, în siajul celor deja existente, de tipul academic singles, christian dating, jswipe sau muzmatch, care să cuprindă și o funcționalitate specifică, pe care o considerăm folositoare pentru familia ortodoxă. Anume această funcționalitate, pe care o vom licenția și cesiona pentru exploatare comercială, reprezintă în opinia noastră o particularitate ușor de trecut cu vederea dar în același timp esențială pentru reechilibrarea datingului modern, care a ajuns să aducă prea mult cu o sesiune de shopping online.
În răstimp, îndemnăm să folosiți cu discernământ platforma cetatea-creștină.org, iar cei tineri să se înscrie în ATOR și ASCOR și să participe la acțiunile acolo promovate, fie civice sau chiar politice.
VIII. Politicieni
În speranța că repertoriul ortociv va fi cumva definit aici și în spațiul virtual și social ortodox, vom dori să avem un spațiu unde să fie promovați acei politicieni care, fie și parțial sau marginal, vor manifesta deschidere pentru interesele noastre. Momentan, observăm că e valabil doar demersul contrariu, respectiv, ortodocșii încearcă să promoveze sau să aleagă pe acei politicieni care par cei mai apropiați de interesele noastre sau, mai trist, a celor care nu s-au disociat încă de ortodoxie în mod public. Avem nevoie însă de asocieri și asumări voluntare explicite, pe chestiuni care sunt de interes imediat pentru noi cât și pentru cele care se circumscriu unei viziuni generale pentru o Românie creștină.
IX. RoExit
Mărturisesc că mă număr între cei fascinați de Uniunea Europeană. Reprezintă un mecanism politic și birocratic unic în istoria omenirii și, dacă ar fi aplicate și la noi soluțiile promovate de această entitate politică, cele mai multe dintre problemele noastre de zi cu zi ar dispărea cu totul.
Cu toate acestea, consider că cele ce țin de esența împlinirii noastre ca neam nu doar că nu pot fi atinse câtă vreme suntem parte din acest angrenaj, dar nici măcar nu sunt posibile de imaginat. Sper ca momentul în care România ieși din Uniunea Europeană să fie cât mai apropiat, conștient fiind însă că acesta este doar un pas minuscul pe calea dezrobirii noastre de stăpânire străină.
X. Psalmul 105, versetul 46
”Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe ei.”
Cred că aceasta este rugămintea pe care trebuie să o adresăm Domnului: să ne dăruiască să găsim milă înaintea celor ce ne-au robit. Psalmul 105 reprezintă o întreagă învățătură care ne este integral adresată. În situația noastră, nu putem prefigura soluții similare Brexit-ului, nu putem apuca această cale unilaterală întrucât suntem mult prea slăbiți și dependenți de elemente externe. Suntem astăzi stăpâniți în așa grad că nici înțelegerea suferințelor noastre nu ne este îngăduită.
Căutând milă, în înțelesul psalmistului, nu abandonăm pozițiile actuale de putere reală sau potențială a țării, nu căutăm umilințe și mai adânci decât cele deja impuse. Nu credem că aceasta este calea, căci niciodată umilințele nu vor fi suficiente pentru echilibrarea raportului de dominare. Considerăm că doar printr-o reîntoarcere plenară la ortodoxie, calitativă nu cantitativă, putem găsi milostivire înaintea lui Dumnezeu astfel încât să ne dăruiască nouă să găsim mila stăpânitorilor noștri.
Nu așteptăm ca țara să redevină creștină, ci ortodocșii rămași, cei 7000 sau mai puțini, să sporească duhovnicește!
XI. Politica externă
Față de cele de mai sus, vom promova reconsiderarea reperelor noastre de politică externă, respectiv insistăm pentru rediscutarea parteneriatului nostru cu Statele Unite ale Americii, pe care îl consider profund dezavantajos și sursa primară a multora dintre problemele noastre interne imediate.
De asemenea, privitor la spațiul levantin și orientul mijlociu, vom promova perspectiva pro-palestiniană care, în media noastră lipsește cu totul deși este prezentă, îndestulător, în cele mai de prestigiu surse media globale. Este absolut de neînțeles modul în care suferințele palestinienilor sunt cu totul trecute sub tăcere în spațiul românesc cu atât mai mult cu cât situația este cvasi-identică cu cea a suferințelor românilor aflați sub stăpânire maghiară, în Transilvania, în secolele anterioare.
Nu în ultimul rând, vom insista cu privire la incompatibilitatea învățăturilor Sfântului Neagoe Basarab cu modul în care poporul rus a înțeles să își construiască sistemul politic și să promoveze soluțiile moderne naționaliste în spațiul european.
XII. Moldovenism
Faptul că Sfântul Neagoe Basarab și duhovnicul său, Sfântul Ierarh Nifon, sunt persoanele centrale ale siteului nostru, ne ajută să promovăm acel moldovenism care nu este exclusiv raportat la repere geografice.
Moldovenismul este parte integrantă a românismului însă, abandonat fiind, este ocupat astăzi de concepții care ne împiedică să ne reimaginăm Moldova Mare. Plecând de la ceea ce există astăzi, Moldova Mare nu va putea fi decât multi etnică, divers-culturală și, din păcate, divers-religioasă.
Considerăm că învățăturile Sfântului Neagoe reprezintă singurul fundament românesc pe care putem construi un proiect de Moldovă în care toți cei care trăiesc astăzi pe aceste meleaguri, indiferent de etnie, naționalitate sau religie, se pot împlini individual și colectiv.
Suntem profund sceptici în legătură cu aptitudinea politicii europeniste de a conduce la reunificarea pașnică a teritoriilor moldovenești și la împlinirea socială, culturală și politică a locuitorilor acestor meleaguri.
XIII. Smeritism.art
Reprezintă un portal online pe care ni-l dorim lansat în următorii ani, destinat publicului internațional, prin care plănuim să promovăm un nou curent artistic contemporan, de middle-class intelectual, în legătură cu mediul digital, reprezentând un mod specific de artă modernă colaborativă, în mod direct legat de modelul românesc de acțiune socială, astfel cum poate fi dedus din învățăturile Sfântului Neagoe Basarab.
XIV. Culori
Am ales să promovăm două culori tocmai pentru că este extrem de sugestivă libertatea pe care o avem astăzi să umplem lumea noastră de conținut propriu, inclusiv cei ca noi, aflați la un nivel intelectual mijlociu.
Pentru o explicație scurtă a ideii, arăt că dacă în mod tradițional avem o paletă de culori cu denumirile cunoscute: roșu, galben, albastru ș.a., aceasta fiind lumea în care mulți dintre noi funcționăm, mai departe, odată cu noua revoluție tehnologică, am aflat unii dintre noi că putem inventaria toate nuanțele de culoare în baza unor alte criterii, care presupun o mai mare precizie. Prin urmare, astăzi nu avem doar culoarea galben, ci zeci de tonuri și nuanțe, lumea noastră fiind infinit mai bogată prin simpla existență a instrumentului de identificare cromatică.
Înțelegem deci să extindem înțelegerea noastră asupra lumii înconjurătoare și să promovăm două culori, pe care le vom denumi thena (hex #af2429) și verthe (hex #357F70) și vom încerca să le asociem demersurilor noastre viitoare, astfel încât să avem un exemplu deosebit de sugestiv asupra a ceea ce înțelegem noi când insistăm să ne folosim de libertatea mediocrității pentru a umple părticele din lumea de aproape cu roade proprii.
XV. Salut
Îndemnăm pe cei doritori ca atunci când se vor afla la o depărtare oarecare de un cunoscut, să îl salute printr-o discretă înclinare a capului și din arătarea podului palmei după ce acesta va fi fost lipit de partea inferioară a toracelui, de diafragmă.
XVI. Sfinții închisorilor
Considerăm că este centrală așteptărilor ortodocșilor români canonizarea sfinților închisorilor din secolul trecut. Sunt exprimate mai multe puncte de vedere, fie cu privire la canonizarea inițială a sfinților Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Dimitrie Bejan, Ilie Lăcătușu, sau poate canonizarea sfinților părinți Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Gheorghe Calciu Dumitreasa ori, cum recent s-a sugerat, să înceapă demersul de canonizare cu sfinții mărturisitori ierarhi Nicolae Popoviciu, Irineu Mihălcescu sau Grigore Leu.
Opinia personală a autorului acestor rânduri este că demersul de canonizare trebuie să pornească de la Sfântul Mucenic Corneliu Zelea Codreanu. Nu doar criteriul cronologic este cel care îndeamnă la această opinie, deși este important, dar mai ales faptul că Biserica este chemată să facă aplicarea propriilor criterii de consacrare formală a evlaviei populare, independent de așteptările și înțelegerea celor străini de ortodoxie.
La vremea când și eu eram străin de ortodoxie mi s-a părut de neînțeles cum Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, despre care știam doar că era ”grabnic vărsătoriu de sânge” ar putea fi canonizat. Sau Sfântul Constantin cel Mare. Sau, mai apoi, îmi amintesc cum am fost de-a dreptul smintit aflând că Sfântul Cosma Etolianul ar fi contribuit la epurarea etnică a românilor din Pir. De neînțeles pentru cei străini de ortodoxie este și cinstirea unor sfinți care au avut abateri dogmatice împotriva cărora, în aceeași vreme, alți sfinți au suferit mucenicie. Logica seculară nu ajută deloc la înțelegerea modului în care Biserica își cinstește sfinții.
În acest context, consider că legea anti-legionară este de mare utilitate pentru că ne ferește de ispita abordărilor istorice revanșarde și ne lasă la îndemână exclusiv criteriile de canonizare folosite dintotdeauna de Biserică. Ajută foarte mult și la separarea Sfântului Mucenic Corneliu de mișcarea socială și politică pe care a fondat-o, despre care trebuie discutat în cu totul alt registru. Consider că toate biografiile publicate cu privire la Sfântul Mucenic Corneliu, mai demult și în vremurile recente, aduc suficiente argumente pentru ca această discuție să fie inițiată în interiorul Bisericii.
Opinia mea personală cu privire la legea anti-legionară este că întocmai cum pecetluirea Sfântului Mormânt și întărirea sa cu strajă romană au întărit certitudinea Învierii, astăzi această lege abjectă, prin țelurile indirecte pe care și le-a propus, ne ferește de ispita argumentului ascendentului istoric în dosarul de canonizare, chestiune care ar da loc de intervenție tuturor neaveniților și ar face din canonizarea sfinților un plebiscit cu participare deschisă.
Cred că în funcție de de acest prim pas, celelalte dosare de canonizare se vor așeza firesc în continuarea reperului inițial.
XVII. Sindicalism
Îndemnăm întreg laicatul ortodox să ceară binecuvântare pentru implicarea în eforturi sindicale. Puțini dintre noi avem răstimp pentru a ne implica în acțiuni civice promovate de ONG-uri. Dar cei mai mulți dintre noi avem serviciu unde petrecem uneori mai mult timp decât cu familiile. Implicarea ortodocșilor în acțiuni sindicale presupune o permanentă adecvare la nivelul duhovnicesc al colectivului, educă un realism duhovnicesc și o maturitate greu de obținut altfel.
Există o mare ispită astăzi, în rândul ortodocșilor, de a se extrage și apoi izola în poziționări absolutiste, deși suntem chemați să viețuim în lume. Ortodoxia ne oferă o extraordinar de mare libertate în a preschimba mediul înconjurător prin slujirea aproapelui. Efortul sindical este un instrument ideal pentru că educă privitor la limitele și neputințele personale și colective, privitor la rostul conducătorilor (sindicali), la sprijinul pe care aceștia îl pot obține, privitor la interesele administrative sau economice superioare ale patronilor sau conducerii. Este modalitatea practică ideală de a înțelege mecanica grupurilor de oameni, ierarhiile aparente și cele implicite, micropolitica, mecanismele de dezbatere și angajament politic, etc.
În contextul societății românești de astăzi, sindicalismul reprezintă cea mai la îndemână modalitate de jertfă și mărturisire, câtă vreme nu vizează doar obiective strict materiale și nici dorință de mărire sau stăpânire, fără a diminua importanța factorului material.
Subscriu opiniei lui Nicolae Steindhardt care sublinia importanța preocupării pentru pâinea aproapelui ca fiind o datorie spirituală.
XVIII. Clericalism
Acesta este un concept de sorginte catolică, puțin popular în rândul ortodocșilor. Este deseori însoțit de termenul de eclesiolatrie, însemnând loialitatea idolatră față de structurile administrative bisericești, în dauna sfintei tradiții sau a învățăturii de credință.
Clericalismul reprezintă atitudinea celor care încurajează implicarea Bisericii în spațiul public, prin slujitorii săi.
Noi milităm pentru un anumit tip de clericalism, unul mediat, care nu are nimic de-a face cu înțelesul dat de catolicism. Acesta este motivul pentru care Sfântul Ierarh Nifon, duhovnicul Sfântului Neagoe Basarab, este simbolul central al acestui site. Viața Sfântului Nifon reprezintă modelul de clericalism pe care înțelegem să îl promovăm.
Considerăm că este absolut necesar ca duhovnicii să încurajeze fiii duhovnicești să se implice în viața publică, nu doar la modul general, ci având înțelegerea clară și concretă a celor necesare comunității și societății, a chestiunilor în dezbatere la zi, a modului de funcționare a puterii, a mecanismelor comunitare sau statale.
Neimplicarea clericilor în politică, din păcate, a fost înțeleasă de preoții noștri ca fiind un îndemn pentru dezînvestire integrală, pentru abandonarea arenei publice, de multe ori cerând și ucenicilor să se extragă din tumultul lumesc pentru a spori duhovnicește, evitând astfel o cruce deosebit de apăsătoare pentru un slujitor al altarului. Asemeni angajatului ortodox care se izolează într-o poziție singulară la locul de muncă, la fel poate un preot a se rezuma strict la dimensiunea liturgică a slujirii sale, substituindu-și o pseudo-vocație monahală în locul datoriei de a-și conduce turma spre mântuire, în lume viețuind.
Însă tradiția ortodoxă, astfel cum rezultă și din viața Sfântului Ierarh Nifon, dar și a unor sfinți contemporani precum Sfântul Nicolae Velimirovici, ne arată că preoții trebuie să fie pe deplin angajați în mersul lumii, să slujească și să își povățuiască îndeaproape ucenicii pentru folosul comunității și neamului și să nu se rezume doar la obligațiile administrativ bisericești.
XIX. Ecumenism
Reprezintă cea mai mare erezie a vremurilor noastre și principalul impediment pentru realizarea oricăror năzuințe. Câtă vreme nu putem păstra dreapta credință, toate celelalte, oricât de ofertante ar părea, sunt de prisos. Nădăjduim să ne aducem contribuția la condamnarea acestei molime spirituale, în toate formele în care se camuflează astăzi în chip mincinos: fie ecumenism lucid, fie ortodoxie liberală, fie ortodoxie europeană, deschidere spre dialog ecumenic, toate acestea fiind, în esență, vorba unui clasic slogan politic românesc.. ”aceeași mizerie”.
XX. Cipuri
Este foarte la îndemână să reîncadrăm eforturile noastre vizând civismul ortodox într-un ambalaj actualizat care să evite tropii care au fost deja compromiși. Sunt la îndemână curente la modă ca GDPR, privacy, cyber-security, face-recognition, social-credit, IoT, DNA-indexing, RFID-tagging, neuro-privacy etc.
Cu toate acestea, ceea ce ortodocșii înțeleg prin noțiunea de ”cipuri” este în mod direct legat de mersul lumii, de vremurile din urmă, de stăpânirea lui antihrist, chestiuni profund nepopulare și care ne aruncă în derizoriu, dar cu privire la care nu avem niciun fel de intenție să renunțăm.
Recunoaștem că este loc de mai multă precizie și rigoare, vom încerca să ne aducem contribuția în acest sens, mai ales prin componenta de informare a siteului. După cum se poate observa, nu avem nicio reținere de a inventa sau promova concepte sau idei noi.
Totuși, considerăm că pentru ortodocși, tematica ”cipurilor” are un înțeles suficient de precis și de util încât să nu fie înlocuită cu alt termen.
XXI. Private Label
Dintre toate năzuințele noastre, aceasta este de departe cea mai puțin interesantă pentru noi, dar o considerăm absolut necesară. Prezența creștinului în lume trebuie să privească, în afară de activitatea civică, culturală și politică și o activitate economică, astfel încât ne vom folosi nu doar de theodosie ci și de alte mărci pentru a comercializa, sub marcă proprie, în sistem private label, produse electronice, electrocasnice și altele, mai întâi printr-un plugin de WooCommerce, mai apoi pe un site diferit.
Dat fiind că funcția de grefier este incompatibilă cu activități comerciale, nu mă grăbesc să dau curs prea curând acestor demersuri. Mai ales că le consider o imensă pierdere de vreme și energie pentru puținul folos duhovnicesc pe care goana după succes comercial o aduce.
Raportat însă la grupul nostru social, îndemnăm pe cei interesați sau pasionați să se implice în activități economice, dacă au pricepere, fără a avea mari iluzii cu privire la mersul lumii și la finalitatea acestor demersuri.
XXII. Minuni
Strâns legată de conceptul de middle-class intelectual va fi și preocuparea noastră de a publica mărturii despre minuni pe care sfinții lui Dumnezeu le-au mijlocit pentru noi. Există o tendință evidentă astăzi de a expedia minunile dumnezeiești în categoria miracolelor, magiei sau a paranormalului, tendință căreia noi ne opunem.
Minunile sunt o formă directă prin care Dumnezeu ni se adresează iar a da de veste despre minunile pe care le trăim este cea mai caldă și însuflețitoare formă de mărturisire a credinței noastre.
XXIII. Istorie
Credem că în afară de polemica istorică de vârf, purtată între profesori și academicieni, sau chiar între state, cu privire la trecutul apropiat și la modul în care acesta susține revendicările formulate de diferiți actori, pentru viitor, la fel de important pentru intelectualitatea mijlocie de la noi este o anumită personalizare a istoriei.
Cu adevărat istoria se transmite prin umplerea de duh, prin aşezarea într-o perspectivă umană mai largă, prin personalizare. Acesta este motivul pentru care, personal, consider că vocaţia demersului iniţiat de părintele Mihai Andrei Aldea este fundamentală pentru viitorul nostru. Însă pentru a nu cădea în capcana istoricismului romantic, într-o înşelare colectivă în ceea ce priveşte călătoria noastră prin această lume, este necesar ca demersuri ca ale părintelui Aldea să fie puse mereu, cu smerenie, în oglinda profesioniştilor istoriei.
Avem nevoie de un astfel de „binom”: pe de o parte de reconectare la România Străveche prin trăire autentică, iar pe de alta, de cinstirea şi sprijinirea cărturarilor autentici ai ştiinţelor istorice.
Deși proiectul nostru face trimitere la vremuri românești de acum 500 de ani, pentru a remonta învățături și acțiuni care să ne ajute să trecem în următoarea jumătate de ev, vom căuta să aducem în atenția publicului mărturisiri istorice memorialistice sau biografice, purtătoare de învățăminte și semnificații, din timpuri mai apropiate.
XXIV. Emil Cioran și Ward Cunningham
Cioran avertiza cu privire la frica de ridicol care condamnă cele mai geniale inițiative la mediocritate sau sterilitate. Dat fiind reperul de la care pornim, al mediocrității, și năzuințele enumerate mai sus, consider că în privința fricii de ridicol am dovedit fără dubiu că sunt de-a dreptul neînfricat!
Totuși, această idee de fond, a mediocrității utile, nu este o chestiune de simplu branding, nu este doar un spațiu de nișă, pentru că am cunoscut din experiența de până acum că mediocritatea își cere tainul. Mai degrabă mai devreme decât mai târziu, cei asemeni mie, care se simt prea bine în pielea lor de persoane mediocre, sunt puse înaintea propriilor neputințe.
Nu e ușor lucru să porți această povară în văzul lumii, după cum probabil că și-au dat seama toți cei din blogosfera ortodoxă care s-au rezumat doar la comentarii sporadice chiar și atunci când era nevoie de o implicare sporită în mizele civice sau politice ale momentului.
Chestiune care ne aduce la domnul Ward Cunningham, creatorul portalului Wikipedia, care, preluând o zicală franceză: ”prêcher le faux pour savoir le vrai” a codificat-o în ceea ce popular, în mediul online, reprezintă ”legea lui Cunningham”: Calea cea mai scurtă pentru a afla adevărul online nu este să pui întrebări ci să postezi răspunsul greșit!
XXV. Comentariile cititorilor
Legat de punctul anterior, mizez foarte mult pe participarea cititorilor noștri în secțiunea de comentarii și răspunsuri, unde își vor înfrânge frica de ridicol, fără căderi în extrema cealaltă și unde nădăjduiesc că vor corecta răspunsurile noastre greșite. Așa cum am scris, eu însumi particip cu nick-ul utzu la discuții propuse de alte situri, astfel încât, printr-un discernământ colectiv, împreună sfătuire și prin contribuții cumulate să ne putem lămuri convingerile personale.
Dorim să avem o secțiune de comentarii mai liberă decât cele obișnuite în spațiul ortodox, pe de o parte pentru că din propria experiență am observat că am fost cenzurat mai abitir pe siturile creștine decât pe cele necreștine, pe criterii de oportunitate a răspunsului și, pe de altă parte, pentru că timpul disponibil pentru moderarea comentariilor este minim.
Subscriu însă îndemnului lui Evagrie Ponticul, care îndemna să ne angajăm în acțiune ca și când am trăi o mie de ani, fiind pregătiți să plecăm din lumea aceasta în clipa următoare.
Acestea fiind spuse, dacă aveți proiecte care se circumscriu năzuințelor noastre, vă rugăm să consultați pagina Sprijin!