Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Felix

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Continuare (III) ЕДИНСТВО ЦЕРКВИ И ВСЕМИРНАЯ КОНФЕРЕНЦИЯ ХРИСТИАНСТВА https://pravoslavie.ru/sretmon/illarion/ilarionchristconf.htm Ar mai fi putut ierarhia lor să înfăptuiască Botezul și să transmita harul Duhului Sfânt în Taine?  Dacă ar exista acum o societate ariană undeva, ați recunoaște-o ca pe o Biserică locală cu o ierarhie plină de har și Taine real valabile?  La urma urmei, arienii sunt deja eretici fără îndoială, iar erezia lor se referă la o dogmă foarte semnificativă, motiv pentru care a fost întâmpinată cu o astfel de opozitie decisivă și condamnare.  De ce Biserica nu i-a reprimit prin Botez, ca sa-i faca partasi madularelor ei in Trupul Bisericii?  Evident, doar din motive de iconomie bisericeasca, dorind să faciliteze convertirea/reprimirea arienilor in Trupul Bisericii.  Acceptând arienii fără botez, Biserica nu s-a gândit deloc să declare că, arienii, în ciuda respingerii adevărului ca Fiul este deofiinta cu Tatal, sunt încă creștini care au o viață de har și cu nadejde pentru mântuirea veșnică.  Nu putem spune acest lucru dacă ne amintim cum vorbesc Parintii Bisericii din secolul al IV-lea despre arieni.  „Cei care îi numesc pe creștinii arieni sunt într-o mare și extremă greșeală, la fel ca și cei care nu au citit scripturile și nu cunosc deloc creștinismul și credința creștină…  În locul lui Hristos, îl au pe Arie” Cum adica nu puteau fi numiti creștinii cei care fusesera botezati, ci arieni?  Sau de ce cei care au respins credința apostolică nu pot aparține Bisericii Sobornicesti?  Sfântul Atanasie cel Mare discută și despre botezul arienilor.  „Ereticii sunt în pericol de a pierde plinătatea părtăsiei cu harul, asta însemnând botezul.  Căci dacă taina este propovăduită în numele Tatălui și al Fiului, dar ei  nu-L numesc pe adevăratul Părinte, negându-L pe Cel Ce este de la El și asemenea Lui în esență,  lepădându-L pe adevăratul Fiu, și îl numesc pe celălalt, după ficțiunea lor, o fiinta creată, atunci nu mai este botez acela propovăduit de ei, care are doar o formă imaginară, si de fapt, nu-i mai ajută, este complet gol și inutil!  Arienii propovăduiesc botezul nu în Tatăl și în Fiul, ci în Creator și creatură, în Creator și în zidire.  Așa cum există o creatură și un alt Fiu, tot așa botezul pe care se presupune că îl învață este diferit și nu este adevărat, deși în exterior se savarseste, potrivit randuielii, in numele Tatălui și al Fiului.  Nu este suficient a spune numai: Doamne! daca acest nume nu se unește dreapta credință.  De aceea, Mantuitorul nu a poruncit doar să boteze, ci spune mai întâi: „Învățați; și apoi botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, că din învățătură vine dreapta credință și cu dreapta credință este unită Taina Botezului.  Iar celelalte multe erezii, pronunțând numai nume, dar înțelese greșit, și de aceea, așa cum se spune, neavând o credință sănătoasă, inutila este apa pe care o folosesc caci e lipsita de credinta; de aceea cel stropit de ei este mai degraba spurcat de rautate decat curatit… Acceptând, aparent, botezul în numele unei creaturi, ei de fapt nu vor primi nimic”.  În același fel, Sfântul Atanasie judecă botezul acelor eretici care au redus Duhul Sfânt la creatura. „Credința în Sfânta Treime care ne este consacrata este una și ne unește cu Dumnezeu, și oricine stirbeste ceva din Sfânta Treime și este botezat în numele Tatălui, sau în același nume al Fiului, sau în Tatăl și Fiul, și fără Duhul, el nu primeste nimic, si este fără Dumnezeu, mai rău decât cei necredincioși și, cel mai probabil, nu este creștin”.  Toate aceste argumente dogmatice ale Sfântului Atanasie cel Mare sunt puternice, iar viziunea sa asupra esenței arianismului reflectă pe deplin convingerea generală a Bisericii din secolele IV.  Cu toate acestea, arienii nu au fost botezați atunci când s-au reintors in Trupul Bisericii.  Care a fost explicatia acestui mod de a-i admite pe arieni în Biserică?  Evident, a fost doar o iconomie a practicii bisericesti și nu a fost deloc o învățătură dogmatică că arienii sunt membri ai Bisericii Sobornicesti a lui Hristos; dar asta nu inseamna ca botezul înfăptuit în comunitatea ariană ar fi fost o adevărată părtășie plină de har.  In situatia caderii in erezie a unei societăți excomunicate, Biserica și-a reprimit membrii fără un nou botez.  Acest fapt ne convinge că Biserica primara era complet străină de ideea că cei excomunicați din Trupul Bisericii rămân încă în partasie in Biserica lui Hristos și primesc harul Duhului Sfânt. Acceptând unii eretici și schismatici fără botez, acceptând chiar și pe ierarhii lor în treapta ierarhica, Biserica Sobornicească a continuat sa fie singura Biserică a lui Hristos, proprietarul exclusiv al darurilor milostive ale Duhului Sfânt, și nu s-a gândit catusi de putin ca prin practica iconomiei poate valida pe, donatiști, arieni, nestorieni și pe alții ca fiind membri ai Trupului Bisericii care are darurile mântuitoare ale Duhului Sfânt.  Practica iconomiei bisericesti în ceea ce privește convertirea ereticilor și schismaticilor, cred eu, este bine precizata.  Dacă acceptarea ereticilor fără botez s-ar baza pe ideea că ei au deja harul botezului, atunci ar fi necesar să se determine exact pentru toate Bisericile locale care anume dintre erezii are harul botezului și care nu.  Și nu este cazul.  Biserica a permis o varietate de practici a iconomiei în funcție de circumstanțele locului și timpului, fără a dilua din strictețea învățăturii dogmatice cu privire la eretici.  Deci este exclus ca în funcție de circumstanțele locului și timpului, Biserica ar fi schimbat doctrina dogmatică a Unității Trupului Bisericii.  Această iconomie poate fi percepută, dacă nu privim Creștinismul doar ca pe o sumă de idei dogmatice, ci vedem esența creștinismului în viața bisericească din Trupul Bisericii prin lucrarea harului Duhul Sfânt. Toate defectele umane sunt compensate, iar un ritual de botez extern înfăptuit în afara Bisericii se poate transforma într-o părtășie plină de har in Trupul Bisericii. Numai din acest punct de vedere al sensului dogmatic al practicii Bisericii se păstrează adevărul unității Bisericii, iar acest adevăr este cerut cu insistență de frumusetea și puritatea Miresei lui Hristos: Biserica.  Într-o altă perspectivă, adevărul unității Bisericii se întunecă, iar apoi Biserica pare să fie perceputa ca fiind suma „Bisericilor” locale care sunt străine unele de altele, care se războiesc reciproc și se anatemizează reciproc.  Conștiința Bisericii nu se potriveste cu o idee atât de ciudată a unității Bisericii!  Nu pot decât să va atrag atenția asupra unei inexactități care s-a strecurat în aprecierile dvs, privind natura cercetarii istorice.  În cea de-a treia scrisoare adresată Arhiepiscopului Antonie, spuneți:  „Din punct de vedere istoric, mi se pare că problema nulitatii Tainelor în afara Bisericii Ortodoxe nu are acoperire dincolo de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și a fost avansat în jurul ideilor unui călugăr ignorant.  Am citit istoria acestui episod regretabil din „Istoria Bisericii Răsăritene sub stăpânire turcă” de Alexei Lebedev, care condamnă aspru Biserica din Constantinopol, care s-a lăsat indusă in eroare de călugărul Auxentius.  Dar Biserica Rusă nu a urmat exemplul Marii Biserici: a rămas fidelă tradiției vechii Biserici Bizantine, care a plâns separarea Bisericilor din Est și Vest și s-a rugat împreună cu Balsamon pentru convertirea papei, dar nu a încetat să recunoască validitatea botezului și a hirotoniei în rândul creștinilor occidentali.  Într-adevăr, a existat o anumită perioadă în care Biserica Rusă a practicat botezare latinilor; această inovație – cred că nu mă înșel dacă voi folosi un astfel de termen – a fost introdusă la Sinodul de la Moscova în 1620.  Dar Sinodul de la Moscova din 1667, celebru în istoria Bisericii Ruse, a abolit botezarea latinilor.  Acest decret sinodal, după părerea mea, este o dovadă decisivă că Biserica Ortodoxă recunoaște validitatea Tainelor latine”.  După dizertatia de mai sus despre practica Bisericii primare și semnificația ei dogmatică, acceptarea latinilor fără botez, nu ne poate face sa credem că latinii au Taine care sunt valabile în sine, indiferent daca procedam sau nu, la aderarea prin botez a latinilor in Biserica Ortodoxă.  Dar nu numai atât.  Nu aveti dreptate în întregime in ceea ce priveste consideratiile dvs istorice.  În primele secole după separarea patriarhiei Romei de Trupul Bisericii, latinii atât în Bisericile grecesti, cât și în cele rusești au fost primiți diferit – prin Botez sau prin Mirungere. Nu au existat definiții generale cu privire la această problemă pentru o lungă perioadă de timp.  Există mai multe explicatii cu privire la botezarea latinilor.  Chiar și în carta lor, care a marcat începutul nefericitei separări, ambasadorii papali îi acuză pe greci:  „Ca pe arieni… ei îi botează pe cei botezați în numele Sfintei Treimi și mai ales pe noi latinii; cu excepția Bisericii Greciei, Biserica lui Hristos și adevărata Euharistie și Botezul au incetat în întreaga lume.” La începutul secolului al XII-lea, un principe sârb, tatăl lui Ștefan Nemani, a fost forțat să-și boteze fiul cu botez latin, dar apoi l-a rebotezat în mod ortodox când s-a întors la Pacy.  Episcopul Matei de Cracovia, într-o scrisoare datată 1130 către Bernard, stareț de Cleves, îl invită să se angajeze în convertirea rușilor la latinism și susține că latinii ruși sunt botezați.  Se știe cum Manuel I Ludovic al  VII-lea a fost primit cu grație la Constantinopol în 1147; cu toate acestea, descriptorii campaniei sale în Est, Odo de Dioglio, menționează că grecii i-au botezat pe latini.  În același secol al XII-lea, episcopul nostru din Novgorod, Nifon, l-a instruit pe Cyricus ca latinii să fie primiți prin Mirungere.  Prin intermediul său asa au fost primiti și la Constantinopol.  Cu toate acestea, Nifon este interesat de detaliile naturii ritualului Tainei Botezului. Teodor Balsamon la sfârșitul secolului al XII-lea interzice ca latini să fie admiși la Taine până când nu renunță la dogmele și obiceiurile latine, până când nu se conformeaza canoanelor și nu sunt la fel cu ortodocșii.  Balsamon dovedește necesitatea de a face acest lucru latinilor prin faptul că romanii latini s-au separat de Biserică, iar papa nu este pomenit împreună in Liturghie cu ceilalti patriarhii ortodocsi. În interpretarea articolului 14 al Sinodului IV ecumenic, Balsamon mărturisește că ortodocșii vor cere renunțarea latinilor la romano-catolicism dacă doresc să se căsătorească cu ortodocșii.   Canonistul bizantin Balsamon consideră că latinii nu aparțin Trupului Bisericii.  Dupa al patrulea Consiliu din Lateran din 1215 este evident că, (după căderea Romei), grecii au început să boteze latinii și au practicat acest lucru uneori în pana in secolul al XIII-lea.  Cam în același timp, arhiepiscopul bulgar Dimitri Homatin mărturisește că atitudinea față de latini și Tainele lor a fost diferită.   Papa Grigore al IX-lea în 1232 a scris clerului polonez să nu permită căsătoriile romano-catolicilor cu rușii care îi botează după credinta lor.  Din secolul al XIV-lea, există dovezi ale botezarii latinilor în sursele rusești.  Cronicile noastre din anul 6841 (1333) se spune că Marele Duce Ivan Danilovici s-a căsătorit cu fiul său Semion.  „Am adus pentru el o prințesă din Lituania pe nume Augusta, iar în sfântul botez anastasia a fost numita”.  În secolul al XV-lea, Biserica Greacă a încetat să mai boteze latinii. Admiterea latinilor în Biserică s-a realizat prin Mirungere.  Această practică a fost definită și la Sinodul de la Constantinopol din 1484, unde a fost aprobat randuiala de aderare a latinilor, în care destinatarii sunt obligați să renunțe la erezia Filioque, la pâinea nedospită și alte obiceiuri ale latinismului.  Nu i-au mai botezat pe latini, au fost acceptați prin Mirungere, asa cum în Biserica primara au fost acceptati arienii, macedonenii și altii asemenea.  Este remarcabil faptul că scriitorii greci ai secolului al IX-lea  în procedeul primirii latinilor, noteaza primirea lor prin Mirungere, desi dovedesc că latinii sunt eretici.  In „Canoanele credintei”, Sfântul Ierarh Marcu al Efesului, spune:  Ereticii sunt și cei care se îndepărtează de ortodoxie în moduri mai putin grave. Și de ce îi vom unge prin Mirungere pe latinii care ni se alătură de la ei? desigur, pentru că sunt eretici”. Sfantul Marcu al Efesului mărturisește aici că au fost primiti latinii prin ungere cu Marele Mir prin Taina Mirungerii.  Dar asta nu înseamnă că el crede că aparțin Trupului Bisericii.  În această privință, el conchide clar și categoric.  „Noi”, spune el, „i-am tăiat și i-am aruncat din Trupul Bisericii Sobornicesti… I-am despartit/taiat ca pe eretici și, prin urmare, ne-am despărțit de ei”.  Sfantul Marcu al Efesului se referă, la al 7-lea canon a Celui de-al Doilea Sinod Ecumenic ca dovadă că latinii sunt acceptați la fel ca ereticii din Biserica primara și prin urmare, latinii, sunt de asemenea, eretici.  Dimpotrivă, din secolul al XV-lea în Biserica Rusă practica botezarii latinilor a început să domine.  Astfel, cronicile sugerează că în secolul al XV-lea venețianul Ivan Fryazin, care a servit ca producător de monede la Moscova, a fost botezat.  Mai ales multe mărturii despre botezul latinilor le avem din secolul al XVI-lea.  Arhiepiscopul Ioan de Lasa de Gniezno a relatat despre ruși la Sinodul de la Lateran din 1514:  „Ei spun că toți cei care nu sunt subordonați Bisericii Romei nu sunt creștini adevărați și nu vor fi mântuiți…  Toate Tainele Bisericii Sobornicesti le profanează și le hulesc, le ridiculizează și le disprețuiesc”.  În anii ’70 ai secolului al XVI-lea, Daniel, un principe din Bukhov, a venit la Moscova ca ambasador extraordinar al împăratului austriac, de la care avem lucrarea „Începutul și înălțarea Moscovei”, unde citim:  „Aceia dintre conaționalii noștri care se convertesc la credința rusilor, sunt botezati.  Motivul pentru aceasta pe care îl dau este următorul:  că botezul se face prin afundare, nu prin turnare”.  La sfârșitul vieții sale, țarul Ivan al IV-lea a început să o dispretuiascs pe Mary Hastings, nepoata reginei Elisabeta a Angliei.  Se știe că acest țar era despot față de Biserica Ortodoxă; cu toate acestea, când ambasadorul Elisabetei, Bowes, a spus la 13 decembrie 1583, când a cerut ca mireasa să fie convertită la Ortodoxie, țarul a remarcat cu tărie:  „Cui trebuie să-i urmeze prințesa, să urmeze, dar să fie mai întâi botezată în credința ortodoxa”.  În august 1590 Regina Elisabeta i-a scris țarului Teodor Ioannovici, reproșându-i, printre altele, faptul că unii negustori „au fost forțați să fie botezați din nou desi fuseseră convertiți la creștinism prin botez”.   La începutul secolului al XVI-lea, problema botezarii latinilor a devenit o chestiune de importanță națională la Moscova.     Începând cu secolul al XVII-lea, teologia rusă a început să cadă sub influență romano-catolică.  Practica kieveană în secolul al XVII-lea a fost diferită de Moscova. Trebnicul lui Petru Movila este influentat de o idee necunoscută Bisericii primare despre o anumită realitate a Tainelor înfăptuite în afara Trupului Bisericii.  Despre luterani și calvini, acest Trebnic ne spune:  „Acest botez al lor nu este cel potrivit, insa nu-i mai botezăm, ci le facem Mirungerea”  Tot in Trebnic, gasim scris despre primirea latinilor:  „Nu-i botezăm, nici nu le facem Mirungerea”.  Sub paravanul unei astfel de practicii, care în Biserica primara a fost permisă numai din motive de iconomie bisericeasca, iata ca acum, bază dogmatică este deja înlocuită, în Trebnicul lui Petru Movila.  Botezul, Mirungerea și Preoția nu se repetă pentru că latinii, in conceptia lui Petru Movila, par a avea „har” în afara Trupului Bisericii. Deci Botezul, Mirungerea și Preoția nu se mai repetă, avand in vedere că nici în afara Bisericii acestea nu sunt absente ci sunt lucratoare, au „un caracter, o pecete sau un semn care este incrusrat pe sufletul celui care a primit Taina”.  „Botezul marchează sau pecetluiește sufletul, așa cum orice oaie din turma lui Hristos este scrisa în Cartea Vietii; iar Mirungerea, este înscrierea în cartea ostașilor lui Hristos”.  Dar cum ar putea cineva să fie o oaie cuvantatoare în afara unei singure turme a lui Hristos – Biserica Soborniceasca?  Cum ar putea cineva să fie astfel un ostaș al lui Hristos, fiind împotriva Trupului Bisericii lui Hristos?  În teologia latină, se află sursa ideii propagate de catre unii teologi despre validitatea Tainelor în afara Trupului Bisericii Celei Una a lui Hristos.  Patriarhul Ieremia de Constantinopol scris in acest sens: „Afirmăm și decretăm că acest lucru este de netagaduit in toată veșnicia… de nezdruncinat și pentru totdeauna adjudecat de posteritate”. Patruzeci de ani mai târziu, Biserica din Constantinopol a început să boteze latinii când s-au convertit in Trupul Bisericii.  Sub Patriarhul Chiril al V-lea, în 1756, au fost identificați cei proveniți din confesiunile occidentale si  s-a hotărât să accepte pe cei care vin din confesiunile occidentale ca fiind nelegiuiți și nebotezați.  Se face referire la unitatea Bisericii Apostolice care revarsa Tainele;  botezul eretic, și străin de așezământul apostolic, este apă goală, cum spune Sfântul Ambrozie și Marele Atanasie, nu dă nici o sfințire celor care il primesc și este inutil pentru curățirea păcatelor și, prin urmare, este respins.  La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost compilat compendiul (Pidalion), unde botezul latin este numit rit gol, iar ierarhia romano-catolică este vazuta ca fiiind certata de canonul I al Sfântului Vasile cel Mare în partea sa dogmatică.  Este adevărat că randuiala din 1756 a fost impusa în circumstanțe foarte inconsecvente ale vieții bisericești.   Este imposibil în evenimentele din 1756 să se explice totul prin activitățile și predicarea călugărului Auxentius; la urma urmei, el a fost sugrumat și înecat în mare de turci chiar înainte de ridicarea la rangul de patriarh a lui Chiril al V-lea.  Chiar dacă prof. A. P. Lebedev nu este de acord cu randuiala din 1756 și citează cuvintele critice la adresa patriarhului Chiril al V-lea, (Pidalion) această împrejurare nu anuleaza faptul că grecii din jumătatea secolului al XVIII-lea au început să boteze latinii.  Cu toate acestea, abateri au fost uneori făcute de la această practică în Rasarit, de exemplu, atunci când arabii catolici au fost admiși în 1861. Aceasta este istoria admiterii creștinilor occidentali în Biserica Ortodoxă după căderea Patriarhiei Romei din Biserica Soborniceasca. Timp de secole, practica Bisericii Răsăritene a fost diversă, oscilând între Botez și Mirungere.  Apoi sunt diferitele definiții sinodale din Bisericile locale, care se schimbă în secole diferite.  Biserica Greacă în 1484 a decis să aplice Mirungerea latinilor, iar Biserica Rusă s-a impus din ce în ce mai mult în practica botezului, aprobând-o mai târziu la Sinodul din 1620.  Sub influența grecilor în 1667, Biserica Rusă a decis să-i le aplice Mirungerea latinilor, iar la începutul secolului al XVIII-lea s-a limitat la Mirungere în raport cu luteranii. Biserica Greacă, în același timp, în 1756, restaurează practica de a boteza latinii și luteranii, făcând, totuși, uneori, exceptii dacă romano-catolicul era arab sau sirian.  Cum privim toate aceste fapte istorice?  Cum ar trebui să gândim noi, eu, membru și ierarh al Bisericii Răsăritene, la acestea și cum ar trebui să le tratez?  Pot presupune că această practică este indisolubil legată de noțiunea dogmatică a Unității Bisericii? Acceptarea latinilor fără botez înseamnă recunoașterea lor ca membri ai aceleiași Biserici Sobornicesti din care fac si eu parte?  Dar atunci, mă voi privi la Biserica Soborniceasca, care fie îi recunoaște pe catolici ca membri ai ei care au Taine lucratoare prin har, fie începe să-i boteze ca pe pagani și evrei?  Dacă îi botezam pe toți romano-catolicii, de ce să nu-i botezam si pe catolicii arabi? Ce putem spune de Sfântul Ierarh Ermoghen, Patriarhul Moscovei, care a primit martiriul de la latini, când a cerut sa se boteze regelui Vladislav?  A cerut el, contrar celui de-al 10-lea articol al Crezului, un al doilea botez?  Dacă botezul latinilor a fost un al doilea botez, atunci nu sunt sute de ierarhi ortodocși supuși incidentei celui de-al 47-lea canon apostolic:  „Un episcop sau presbiter de va boteza din nou pe cel botezat…”  Nu, nu pot îndrăzni să cred că Bisericile locale, greacă și rusă, au nesocotit și au persiflat Crucea și moartea Domnului timp de secole!   De aceea, și pentru practica latinilor, trebuie să căutăm explicații numai în considerații de iconomie bisericeasca, și nu chestiunea dogmatică a unității Bisericii lui Hristos.  Biserica Răsăriteană, fidela Bisericii primare, nu a greșit, chiar dacă temporar, ci cu invariabilitatea constantă a conceptului dogmatic al unității Bisericii, în folosul sufletelor omenești, a aplicat iconomia, nesolicitând un nou botez de la latinii convertiți, deși acest botez se deosebeste ca turnare/stropire de cel ortodox.  Mirungerea latinilor cu Marele Mir a fost si ea aplicata.  A accepta pe latinii fără sa le aplicam Mirungerea a fost doar un obicei local al Bisericii Ruse, creat sub influența lui Trebnicului Petru Movila și chiar inspirat de spiritul teologic al catolicismului în sine; în teologia noastră a fost rezultatul trist al influenței scolasticismului catolic, si aceasta, desigur, nu poate fi mai cu mai multa autoritate decât învățătura Bisericii primare. Și nu este un fapt convingător că Biserica Răsăriteană a fost hotărâtă să accepte latinii prin Mirungere, exact ca și Biserica primara, care a acceptat pe arieni, macedoneni, apollinaristi?  Toate Tainele pot fi săvârșite în cele din urmă numai în profunzimea Bisericii Ortodoxe.  În ce formă sunt comise este o chestiune secundară. Prin împăcare (unire cu Biserica), părtășia in har este reînnoită sau completată în virtutea unirii/ împăcării cu Trupul Bisericii; ritul eretic imperfect primește plinătatea harului și perfecțiunea harului Tainei ortodoxe numai Trupul Bisericii.   Insuși faptul sau ritualul împăcării sau al unirii cu Trupul Bisericii constituie, în esență, repetarea Tainelor precedente.  În consecință, aparenta repetare a Botezului sau a Mirungerii, deși inutilă, nu este de natură delirantă; este un indiciu de distincție și ritual, dar nu și în concepte dogmatice.  O comparație cu un alt fapt din istoria Bisericii îmi va clarifica punctul de vedere.  Căsătoria este o părtășie în har in viziunea Bisericii; cu toate acestea, Biserica nu cere o repetare a căsătoriei de la acei păgâni pe care îi acceptă în comuniunea euharistica a credincioșilor ortodocsi. Însăși convertirea păgânilor, fără a mai efectua Taina, plineste sensul precedent al părtășiei creștine in har. Trebuie să fiți de acord cu acest lucru, altfel va trebui să recunoașteți ca e imposibil, și anume că unirea legitimă a cuplului păgân a avut sensul deplin al Tainei creștine.  Biserica nu cere nici păgânilor, nici evreilor să repete căsătoria; dar o doua Nunta ar putea fi considerata o eroare?  Nu cred acest lucru. După cum puteți vedea, A. S.  Acesta a fost un gând constant al Bisericii; aceasta idee ii impiedica pe multi sa inteleaga si sa accepte doar invatatura scolastica a romano-catolicismului medieval despre Taine, potrivit careia Tainele pot fi savarsite in afara singurului Trup al lui Hristos, in afara Bisericii.  Credința în unitatea Bisericii lui Hristos, pe care o mărturisim în articolul a 9-al Crezului, nu-mi permite cu tărie să fiu de acord cu conceptul de unitate a Bisericii, care este propus în scrisorile și articolele dumneavoastră.  Nu trebuie să rastalmacim Biserica, care este prin Duhul Sfant, singura Mamă a Creștinilor (Sinodul Cartaginei, canonul 68).  Nu pot să cred într-o astfel de Biserică „Una”, în care Bisericile locale sunt ostile una alteia, si nu primesc comuniunea euharistica dintr-o Pâine!  Cum aș numi eu o astfel de Biserică?  La urma urmei, va fi atât de evident, neadevărata!  Și în materie de credință, nu este nevoie de neadevăr!  Nu poate decât să dăuneze cauzei unității creștine! Să nu credeți că dezacordul meu puternic cu noțiunea dumneavoastră de unitate a Bisericii este o condamnare a ideii însăși a unei conferințe mondiale a creștinismului.  Nu, mi-am spus deja toată compasiunea și bunăvoința mea rugătoare pentru conferința care a fost proiectată.  Dar cred cu tărie că ar fi un pas uriaș spre unitate dacă conferința ar afirma, în primul rând, adevărul unității Bisericii și nu ar considera toate confesiunile și sectele creștine moderne luate împreună ca o singură Biserică a lui Hristos, care a pierdut doar unitatea vizibilă exterioara.   Deci, să nu închidem ochii la realitatea tristă, să nu ne fie frică să recunoaștem că nu aparținem împreună unei singure Biserici a lui Hristos!  Pentru a vorbi despre unitate și de dragul de a distruge și întuneca ideea Bisericii lui Hristos – acest lucru va fi util pentru lucrarea de unitate în sine?  De ce să construim o clădire pe nisip când există o stâncă sigură și indestructibilă a singurei Biserici a lui Hristos?  Suntem destinați să trăim într-o perioadă de mari evenimente mondiale.  Turnul Babel al Culturii se va prăbuși singur.  Vor intra pietre noi în clădirea tainică a Bisericii Celei Una a lui Hristos în viitorul apropiat?  Mă rog lui Dumnezeu să-mi dea mie, să trăiesc până în momentul în care vom fi într-o singură Biserică a lui Hristos și în diferite emisfere ale planetei noastre pentru a primi comuniunea euharistica dintr-o Singura Pâine! Arhiereu (Ieromartir) Ilarion Troițki 18 ianuarie 1917,  Praznuirea Sfinților Atanasie și Chiril 

    marți, 12:22:13, 4 octombrie 2022

  • Felix

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Continuare (II) ЕДИНСТВО ЦЕРКВИ И ВСЕМИРНАЯ КОНФЕРЕНЦИЯ ХРИСТИАНСТВА https://pravoslavie.ru/sretmon/illarion/ilarionchristconf.htm Pentru mine, singura Biserică adevărată este Biserica Ortodoxă.  În acest punct puteți să nu fiti de acord cu mine, și dezacordul dumneavoastră în acest punct pentru mine va fi incomparabil mai puțin trist decât dezacordul dumneavoastră din declarația anterioară.  Pierderea ideii unei singure Biserici adevărate, după părerea mea, este mai periculoasă decât apartenența la o falsă societate  para-bisericească, recunoscând-o ca fiind singura reprezentanta adevărata a Bisericii lui Hristos pe pământ.  A exprima chiar și în rugăciune ideea că Biserica lui Hristos este acum „slăbită și constrânsă de discordie și dezacord” nu înseamnă decat sa te îndoiești de adevărul și imuabilitatea cuvintelor profetice ale lui Hristos că porțile iadului nu vor birui Biserica, pe baza pietrei credintei in Intruparea Singurului Fiu Născut al lui Dumnezeu – Iisus Hristos? Conferința Mondială a Creștinismului, a cărei idee o promovați cu atâta zel, își stabilește un scop nobil și frumos: să vindece rănile, să vindece bolile societăților creștine.  Dar pentru ca această bună intenție să fie încununată cu succesul dorit, este necesar să realizăm ca boala corodează și afecteaza lumea creștină, în toată profunzimea ei.  În caz contrar, tratamentul nu va aduce beneficii simtite.  Da, dacă privim lumea creștină ca pe o componentă a unei singure Biserici, ca să nu rupem unitatea Bisericii, atunci aceasta va fi doar o privire superficială asupra stării pacientului.  Un astfel de punct de vedere va lăsa fără nicio vindecare cea mai importantă și de bază boală – căderea din Biserică, care, fără îndoială, a avut loc în 1054. Si nu a fost încă corectată de protestanți, anglicani sau neoprotestanti.  Nu este suficient să fii parte dintr-o societate extraecleziastică; pentru a deveni o Biserică locală, este necesar să fim reuniți prin har cu adevărata Biserică Sobornicească existentă, a cărei unitate nu a putu și nu va putea fi întunecata niciodata de niciun păcat omenesc. Mă voi întoarce acum la întrebarea pe care o adresați în cea de-a doua scrisoare adresată Arhiepiscopului Antonie și căruia i-ați dedicat a treia scrisoare.  Înțelegerea de către Arhiepiscopul Antonie a unității lui Hristos, pe care am exprimat-o mai devreme, nu vi se pare plauzibila în prezent a fi învățătura Bisericii Ortodoxe.  Sperati ca se poate obține o astfel de învățătură in practica Bisericii Ortodoxe atunci când se va implini convertirea latinilor.  Scrieți:  „Biserica Ortodoxă admite că există creștini în alte Biserici creștine care aparțin trupului tainic al lui Hristos și care nu au nevoie de un al doilea botez pentru a intra în comuniune cu Biserica”.  „Dacă Biserica Rusă abținându-ne de a primi prin re-botezare pe latini, atât în caz de convertire în masă, cât și a convertirii singulare, trebuie să concluzionăm că această practică este insuflată de o convingere profundă că nu este nevoie să repetăm Tainele înfăptuite deja de clerul latin; și din moment ce există o astfel de convingere, rezultă că Biserica Rusă recunoaște oficial validitatea unor Biserici locale creștine care s-au separat de Ortodoxie.  Nu pot intelege cum Biserica Rusă aderă la astfel de teorii pe care le neagă în practică.  Nu cred că Biserica Rusă ar trebui să se bazeze doar pe principiul iconomiei pentru a primi in sânul ei persoane nebotezate.  Teoria iconomiei nu poate face dintr-un un păgân sau dintr-un evreu, un creștin fără a i se administra Botezul.  Biserica Ortodoxă nu-i botează pe latini și nu repetă Taina Mirungerii efectuata de preotii romano-catolici asupra latinilor din moment ce recunoaște validitatea Botezului și a Mirungerii savarsite de Biserica Latina”.  Aici puneți o problema care merită o cercetare istorică și dogmatică atentă și o argumentare detaliata.  Din păcate, în teologia noastră, această problema este confruntată de neînțelegeri și, uneori, chiar de studii tendențioase.  Numesc cea mai detaliată întrebare a „studiului istoric și dogmatic” al lui A. Serafimov  „Despre admiterea creștinilor neortodocsi în Biserica Ortodoxă” (Kiev, 1864), în care autorul își propune să nu-și stabilească scopul unui studiu istoric și dogmatic. Exprimându-vă înțelegerea practicii noastre cu privire la latini, chiar dumneavoastră subliniați o obiecție serioasă:  „Dacă Tainele săvârșite în afara Trupului Bisericii Ortodoxe sunt valabile, atunci nu mai avem o singură Biserică a lui Hristos, ci mai multe Biserici nedepline”.  Dvs. înșivă recunoașteți cu o sinceritate rară că această obiecție merită cea mai serioasă atenție a teologilor.  „Regret”, scrieți dvs., „că nu mă număr printre cei care ar putea da un răspuns strict logic la acest lucru”.  Sunt de acord cu acest punct.  Cred că nu există o singură persoană care să poată da un răspuns satisfăcător la această obiecție.  Dacă Tainele sunt valabile în afara unei Trupului singurei Biserici a lui Hristos, dacă plinătatea vieții in har din Trupul Bisericii nu se limitează la hotarele Trupului Bisericii, atunci există mai multe Biserici, nu doar Biserici nedepline, atunci al nouălea articol al Crezului Bisericii ar trebui redefinit. Nu pot exista Biserici nedepline absolut deloc.  Mi se pare că la Sinodul de la Cartagina din 256, s-a exprimat cel mai sublim adevăr atunci când s-a spus: haereticis aut nihil aut totum licet – ereticilor fie nu le permitem nimic, fie le permite totul. Dacă preoții romano-catolici sunt la fel ca preotii ortodocsi, dacă harul care lucreaza prin hirotonirea lor este aceeași ca și la noi, harul lui Dumnezeu primit prin succesiunea apostolica, dacă se revarsa harul sibaceleași daruri la romano-catolici ca și la ortodocsi, atunci de ce romano-catolicismul nu este parte din aceeași Biserică Soborniceasca ca Biserica Ortodoxă?  Ce motiv am eu ca preot ortodox al Bisericii lui Hristos, să mă feresc de comuniunea euharistica cu preotii si episcopii romano-catolici?  De ce nu slujesc Sfânta Liturghie cu romano-catolicii și nu ma impartasesc cu romano-catolicii dintr-un Acelasi Trup al lui Hristos?  Dacă recunoașterea validitatii harului si a succesiunii apostolice transmis ierarhiei romano-catolice și respectiv a savarsirii Tainelor de catre acestia nu contrazice Adevărul Unității Bisericii Sobornicesti, atunci trebuie, prin glasul conștiinței mele, să intru imediat în comuniune euharistica prin unitate cu romano-catolicii și, de asemenea,  să-i numesc adversari pe cei care refuza unirea,  condamnându-i cu fermitate în caz ca refuza cu persistență.  Trebuie să le predic laicilor ortodocsi că pot primi Impartasania, cuminecarea cu Sfintele Taine în biserici romano-catolice.  Dar nu, adevărul Unității Bisericii Sobornicesti exclude validitatea harului in „Tainele” savarsite in comunitatile para-bisericesti.  Este imposibil să reconciliem Unitatea Bisericii Sobornicesti cu realitatea valabilitatii lucrarii harului in „Taine” savarsite in comunitatile para-bisericesti.  Această sarcină nu a fost rezolvată în mod satisfăcător nici măcar de geniul fericitului Augustin. Învățătura lui Augustin despre necesitatea recunoașterii „Tainelor” înfăptuite în afara Trupului Bisericii a fost descrisă în detaliu într-o carte dedicată istoriei dogmelor despre Biserică.  Potrivit recunoașterii de către fericitul Augustin a independenței depline a savarsirii Tainelor față de persoana savarsitorului lor (în Biserică) implică în mod necesar recunoașterea validității „Tainelor” savarsite în afara Trupului Bisericii, aceasta concluzie oglindindu-se în tratatul fericitului Augustin „De Baptismo”.  Augustin se află într-un anumit impas, caci pentru el doar Biserica Soborniceasca este singura cale de mântuire.  A recunoaște validitatea harului „Tainele” savarsite în afara comuniuni euharistice cu Trupul Bisericii înseamnă a recunoaște lucrarea sfintitoare si mantuitoare a harului în afara Trupului Bisericii Sobornicesti, a recunoaște posibilitatea mântuirii celor care se afla dincolo de hotarele Trupului Bisericii și in absenta comuniunii euharistice cu ea, într-un cuvânt, înseamnă a recunoaște ca fiind facultativa/optionala aparteneta la Sobornicitatea Bisericii și a respinge credința în singura Sfântă Biserică Soborniceasca si Apostolică.  Dar fericitul Augustin a vrut, de asemenea, să păstreze adevărul că nu există mântuire în afara Trupului Bisericii.  În acest scop, fericitul Augustin a început să facă distincția între conceptele de „a avea Tainele valide” și „a avea Tainele valide si cu lucratoare sau participante cu folos celui ce le primeste”.  Schismaticii/ereticii, după învățăturile fericitului Augustin, au Taine valide, dar fără niciun folos pentru mântuire, ci numai spre a le face rău spre a lor osanda.  Aici fericitul Augustin este precursorul opinei de mai târziu a distincției scolastice între realitatea Tainelor și eficacitatea lor:  Tainele pot fi valabile, dar ineficiente.  Este dificil să percepem această idee dacă renunțăm la jocul scolastic cu speculatii și ramanem pe terenul solid al experienței harului.  Ce fel de har necreat mai este acela dacă mi se impartaseste spre osanda?  Schismaticii/ereticii, potrivit fericitului Augustin, avand Taine valide, sunt lipsiti de efectul lor benefic si mantuitor pentru ca sunt despartiti de Trupul Bisericii.  Această despărțire arată că nu au dragoste.  Fără iubire, omul nu poate fi virtuos; Duhul Sfânt nu poate locui în el. Astfel, schismaticii din afara Trupului Bisericii nu au pe Duhul Sfânt.  O obiecție apare involuntar: dacă schismaticii nu au pe Duhul Sfânt, atunci cum pot schismaticii sa savarseasca Taina Botezului?Este bizara aceasta presupunere ca abia in momentul Botezului, abia din momentul botezului, Duhul Sfant lucreaza in afara Bisericii.  Păcatele celor botezați, susține fericitul Augustin, sunt iertate, dar imediat se întorc la ei.  Cel care este botezat în afara Bisericii trece ca și cum ar fi printr-o fâșie îngustă de lumină și intră din nou în întuneric.  Pe măsură ce trece prin șirul luminii, el este curățit de păcatele sale, dar de vreme ce imediat după Botez reintră în întunericul discordiei, păcatele se întorc imediat la el.  Domnul Hristos intr-o pildă a vorbit despre un slujitor căruia stăpânul său i-a iertat zece mii de talanți.  Când slujitorul nu și-a făcut milă de datornicul său, stăpânul a cerut plata întregii datorii.  Același lucru este valabil și pentru un schismatic care este botezat în afara Bisericii.  După ce a primit iertarea datoriei sale față de Dumnezeu, el decade din nou în această datorie, pentru că arata dușmănie față de frații săi din Biserică.  Acel botez care a fost înfăptuit a dat schismaticului roadele sale pline de har, dar el trebuie să-și arate dragostea pentru frații săi, adică trebuie să se unească cu ei prin iubire in Biserica. O astfel de soluție la problema reconcilierii Unității Bisericii care presupune validitatea Tainelor din afara Trupului Bisericii este greu de recunoscut ca satisfăcătoare.  La urma urmei, botezul unui schismatic/eretic se face în afara Trupului Bisericii.  De ce este botezul valid, cel puțin numai în momentul savarsirii sale, iar schismaticul este totusi parte din Trupul Bisericii?  La urma urmei, schismaticul nu se întoarce in comuniune euharistica in Trupul Bisericii, ci ramane in schismă (pentru vremea lui Augustin, in donatism). Chiar și în momentul Botezului, schismaticul este în contradicție cu Trupul Bisericii. El, în timp ce își cere iertarea datoriei, declară în același timp că nu are dragoste față de Biserică.  Împărtășania valida nu pare să depindă de comuniunea euharistica cu Trupul Bisericii, ci doar de rostirea unei anumite formule.  Duhul lui Dumnezeu sufla numai in Trupul Bisericii, iar în afara acestui Trup nu poate fi lucrator spre mantuire, indiferent de formulele rostite acolo.  Nu contează dacă formulele sunt rostite de un creștin schismati, de sau un eretic, de un pagan sau de un evreu, ceea ce contează este că formulele sunt rostite în afara Trupului Bisericii.  La urma urmei, esența Creștinismului nu consta, nu se rezuma la aceea că ne oferă o colecție de formule de incantație (magica), prin care o persoană poate forța lucrarea harului lui Dumnezeu!  Mai mult Firmilian a protestat împotriva acestei înțelegeri a sensului formulei Botezului, afirmând că pronunțarea cuvintelor nu este suficientă pentru iertarea păcatelor și pentru ca harul sfințitor sa lucreze prin Botez.  Printre teologii catolici, ideile lui Augustin au fost dezvoltate în continuare.  Nu putem doar să-I mulțumim lui Dumnezeu că învățătura Bisericii Răsăritene a fost compusă în afara tărâmului augustinismului ci noi putem să considerăm ca Parintii au ramas neinfluentati de această sferă apuseana.  La marii teologi răsăriteni, nu vom găsi nicio umbră de raționament ca cele debitate de Augustin.  De aceea este necesar să ne întoarcem la învățăturile și practicile Bisericii primare. Problemele sunt surprinzător de actuale teologiei și vieții bisericești!  La urma urmei, definițiile dogmatice originale ale Bisericii au stabilit Botezul pentru toți cei care s-au întors de la erezii in Biserică.  În jurul anului 220, Sinodul Episcopilor Africani, prezidat de Agrippina, a stabilit ca ereticii să fie botezati, „și de atunci”, mărturisește Sfântul Ciprian, „până acum atâtia mii de eretici, în situatia convertirii la Biserică, nu numai că nu am ezitat și ca să primească harul Botezului dătător de viață și al Botezului mântuitor, dar am si insistat sa se procedeze asa”. „Am aflat”, scrie Sfântul Dionisie al Alexandriei, „că o astfel de opinie există de mult timp la primii episcopii, în cele mai populate biserici și la adunarile fraților din Iconium, Sinada și din multe alte țări”.  La mijlocul anilor ’50 ai secolului al III-lea, Firmilian, episcop al Cezareei Capadociei, amintește într-o scrisoare adresată Sfântului Ciprian: „Cu mult timp în urmă ne-am apropiat de Galia, Cilicia și din alte regiuni din apropiere, la Sinodul de la Iconium, din Frigia, am decis să menținem ferm o astfel de opinie despre eretici și să o apărăm atunci când se descoperă îndoieli cu privire la acest subiect.  Unii de aici au îndoieli cu privire la botezul celor care vin in Biserica, deși îi recunosc pe Profeți, si par să marturiseasca același lucru ca și noi, despre Tatăl și despre Fiul.  Dar noi, după ce am analizat acest subiect cu toată sârguința, la Sinodul de la Iconium am decis să respingem orice Botez care a s-a savarsit în afara Trupului Bisericii”. Nu este nevoie să se detaliem controversele care în anii cincizeci ai secolului al III-lea au apărut în jurul problemei admiterii convertirii novațienilor in Biserică, unde episcopul Romei, care dorea să vadă practica romană peste tot, s-a confruntat cu obiecții din diferite părți.  Vă voi atrage atenția doar asupra unora dintre detaliile acestor dispute.  În primul rând, poziția dogmatică a episcopului Ștefan al Romei, care a negat necesitatea Botezului, pare atât vagă, cât și destul de șubredă. Involuntar, prin urmare, vom aminti răspunsul Sfântului Ciprian, caci scrisorile lui Ștefan desi sunt multe, sunt fie complet irelevante, fie contradictorii, si în general sunt scrise in mod nesăbuit și pripit.  Sfantul Ciprian ne lumineaza prin raspunsurile date lui Stefan:  „Daca cineva din vreo erezie se intoarce spre tine, sa nu introduci nimic nou, adică procedezi pentru el la punerea mâinilor (sa-i aplici Taina Mirungerii n.n.) ca semn de primire a pocăinței”  Deci, totii ereticii au harul Botezului și nici unul dintre cei care se întorc in Biserică nu trebuie să fie re-botezat.  Sfantul Ciprian marturiseste ca Stefan nici macar nu i-a botezat pe marcioniti.  Da, Ștefan vrea să ramana doar la fundamentul Tradiției Bisericii Romane; principalul lucru pentru Stefan este să păstreze quod traditium est – traditia asa cum este ea.  Dar terenul procedeelor lui Ștefan fluctuează în special, când el încă mai cere punerea mâinilor pe convertiți și schismatici, care au fost novațienii.  Căci prin punerea mâinilor despre care vorbește Ștefan, cercetatorii înțeleg învățătura tainică a darurilor Duhului Sfânt, pe care, evident, după Ștefan, schismaticii nu o mai au.  Cum au avut atunci ei Botezul fără sa aiba pe Duhul Sfânt?  Este suficient să citim scrisorile Sfantului Ciprian către Yubayan, către Pompei și către Magnus și scrisoarea lui Firmilian către Ciprian pentru a vedea cât de stabilă este poziția dogmatică a adversarilor lui Ștefan, afirmând nulitatea tuturor botezurilor savarsite în afara Trupului Bisericii.  Sfântul Ciprian arată tocmai spre inconsecvența învățăturii dogmatice a adversarului său, „aceia”, scrie el, „care, deși de altfel încăpățânați și de neînțeles, recunosc că toți ereticii și schismaticii nu au pe Duhul Sfânt și, prin urmare, deși pot boteza, nu pot transmite pe Duhul Sfânt; Suntem să ne oprim asupra acestui lucru pentru a spune că nici cei care nu au pe Duhul Sfânt nu pot boteza – în mod categoric.  Numai cei care au pe Duhul Sfânt pot să boteze și să dea dezlegare de pacate.  Cei care „isi pun mainile” pe eretici și schismatici să ne răspundă:  Acești oameni au sau nu au pe Duhul Sfânt?  Dacă o fac, de ce pe cei care sunt botezați acolo, când vin la noi, li se aplica punerea mânilor pentru a aduce asupra lor pe Duhul Sfânt, care, desigur, l-ar fi primit acolo unde ar fi putut fi dat dacă ar fi fost dat de acolo? Dacă, totuși, cei botezați in afara Trupului Bisericii, ereticii și schismaticii nu au pe Duhul Sfânt, atunci este evident că ștergerea păcatelor nu poate fi dată de cei despre care se știe că nu au pe Duhul Sfânt”. Sfantul Stefan a invocat maretia numelui lui Hristos.  „Numele lui Hristos presupune multă credință și sfințenia Botezului, astfel încât oricine este Botezat în Hristos primește imediat harul lui Hristos”  Această opinie a lui Ștefan este respinsă convingător de Sfântul Ciprian.  „Dacă validitatea Botezului este atribuită numelui lui Hristos, astfel încât fiecare botezat în numele lui Iisus Hristos, oriunde s-ar afla in afara Trupului Bisericii, este deci deja considerat botezat și sfințit, atunci de ce nu se face acolo, în numele aceluiași Hristos, peste cei botezați și punerea mâinilor pentru a primi ei pe Duhul Sfânt?  De ce aceeași măreție ale aceluiași nume nu are aceeași putere prin punerea mâinilor care este atribuită prin savarsirea Botezului?  Dacă cineva, botezat în afara Trupului Bisericii, ar putea fi făcut  templu al lui Hristos Dumnezeu, atunci de ce nu ar putea să devină, de asemenea, un templu al Duhului Sfânt?  La urma urmei, oricarui i-au fost iertate păcatele la Botez a fost sfințit și transformat spiritual într-un om nou, prin care a devenit deja capabil să primească Duhul Sfânt.  Apostolul spune:  „Toți cei care ați fost botezați în Hristos v-ați îmbrăcat in Hristos” (Gal. 3:27).  Deci, oricine, după ce a fost botezat de eretici, se poate îmbrăca cu Hristos, poate primi cu atât mai mult Duhul Sfânt, trimis de Hristos. Altfel, dacă o persoană botezată în afara Trupului Bisericii s-ar putea îmbrăca in Hristos, insa nu ar putea primi pe Duhul Sfânt, atunci cel trimis (Duhul) ar deveni mai mare decât cel (Hristos) care a trimis.  Și totuși, este posibil fie să ne îmbrăcăm in Hristos fără sa avem pe Duhul, adica să separăm Duhul de Hristos?  Mai mult decât atât, a doua naștere, prin care ne naștem în Hristos prin botez, este o naștere duhovniceasca; și, prin urmare, nu este, de asemenea, evident ridicol ce pretind atunci când spun că este posibil să se nască cineva duhovniceste la eretici/schismatici, în cazul în care ei înșiși nu recunosc existenta/prezenta Duhului Sfant?  Căci, desigur, numai apa nu poate curăți păcatele și nu poate sfinți o persoană fără Duhul Sfânt.  Deci, ei au una din două: fie vor fi de acord că acolo unde cred ei că există valid Botezul, Duhul Sfânt este lucrator, de asemenea, prezent, fie acolo unde nu există Duhul Sfânt, nu există validitatea Botezului, pentru că Botezul nu poate fi valid fără Duhul Sfânt”.  Sfantul Ciprian exprima ca nu poate exista botez si, in general, revarsarea darurilor Duhului Sfant in afara Trupului Bisericii.  Dacă ereticii sunt primiti in Biserica și au intrat în Biserică, atunci, desigur, ei se pot bucura de Botezul și de alte daruri mântuitoare.  Dacă ei nu sunt în Biserică și acționează chiar împotriva Bisericii, cum pot ei să boteze in afara Biserica prin botez valid?  După cum puteți vedea,  potrivit raționamentului Sfântului Ciprian, criteriul gândirii lui este opusul a ceea ce se ni se livreaza uneori în timpul nostru.  Prima întrebare pe care Sfântul Ciprian o pune este dacă ereticii și schismaticii aparțin Trupului Bisericii, dacă sunt în comuniune cu ea.  Dacă nu, ei s-au îndepărtat de Trupul singurei Biserici și au pierdut pe Duhul Sfânt.  Dar trebuie remarcat mai ales că episcopul Ștefan nu este foarte departe de gândirea Sfântului Ciprian.  La urma urmei, el, ca și Sfântul Ciprian, a recunoscut că ereticii și schismaticii au căzut departe de Trupul Bisericii, că sunt în afara ei, că nu pot avea pe Duhul Sfânt în afara Bisericii.  Sub practica Bisericii Romane, Ștefan a pus o temelie nefericită, care a întâmpinat critici corecte din partea Sfinților Ciprian și Firmilian. Nu este de mirare ca cercetatorii, dorind să-l justifice pe episcopul Romei, opteaza pentru un lucru destul de ciudat; fac o presupunere destul de ciudată că Ștefan nu și-a exprimat gândurile despre absența Duhului Sfânt printre eretici și schismatici, ci doar i s-a atribuit de Sfântul Ciprian, ca să spunem așa, în focul controverselor.  Dar ne atrage și mai multă atenția asupra faptului că Sfântul Ciprian și toți susținătorii opiniilor sale, în ciuda certitudinii exacte a opiniilor lor despre lipsa totală de har in toate societățile para-bisericesti, au considerat că este posibil să se permită practici diferite în diferite Biserici, doar unirea păcii și armoniei între episcopi să fie păstrată.  Fiecare întâistătător este liber să-și guverneze Biserica după voia sa, în care va da socoteală înaintea Domnului.  Acest gând Sfântul Ciprian il repetă de multe ori în scrisorile sale (către Ștefan, Magnus, Yubayan, Corneliu etc.).  Sfantul Dionisie al Alexandriei, contemporan cu Sfantul Ciprian, argumenteaza si el in acord, amintind de cuvintele Deuteronomului:  „Nu muta limitele/hotarele aproapelui tau, pe care parintii tai  le-au stabilit”.  „În curți și cazuri”, scrie Sfântul Dionisie, „cu privire la indivizi, cum ar trebui tratați cei care sunt în afara Bisericii și cum ar trebui tratați cei care fac parte din ea?  În opinia noastră, este necesar să ne supunem Bisericii primare, care, sta în fruntea slujirii. Și ne vom prezenta inaintea Domnului nostru pentru Judecata faptelor noastre.” Din punctul de vedere al lui Stefan, o varietate de practici nu pot fi permise;  ar fi contrar Crezului să negăm un singur botez.  Prin urmare, Ștefan a cerut o uniformizare a practicii liturgice.  Dar aici vedem că adversarii lui Ștefan permit o diferență fundamentală în practică  Ce înseamnă asta?  La urma urmei, ei priveau ereticii și schismaticii ca fiind nebotezați.  Și astfel, adică nebotezați, schismaticii au fost, după părerea lor, desigur, în toate Bisericile.  Cred că punctele de vedere ale oponenților lui Ștefan cu privire la acceptarea unei varietăți de practici privind primirea ereticilor și schismaticilor nu pot fi explicate decât presupunând că ei, de dragul păcii și al binelui Bisericii, au considerat uneori că este posibil să nu ceară îndeplinirea unui al doilea ritual corect de botez, crezând în înțelesul tainic și milostiv al însușirii unirii prin har cu Trupul Bisericii.  Botezul săvârșit în afara Trupului Bisericii era doar o formă exterioară, care în doar in Biserică este plină de conținut al harului. La urma urmei, același Sfânt Ciprian vorbește mai ales despre „botezul prin sânge”, care se face, desigur, fără nicio Taina și fără nicio randuiala.  Presupunerea pe care am făcut-o are la bază raționamentul scriitorilor bisericii înșiși, Sfântul Ciprian a fost întrebat:  „Ce se va întâmpla cu cei care, după ce anterior s-au întors din erezie în Biserică, au fost acceptați în Biserică fără a fi botezati?”  – „Doamne”, răspunde Sfântul Ciprian, „după cum ni s-a descoperit Mila Lui este în stare să le dea iertare, iar cei care, după ce au fost primiți în Biserică, în Biserica nu-i va priva de harul si darurile Sale”. Firmilian este înclinat să ceară botezul de la unii ca aceștia dacă sunt vii, dar dacă sunt morți, el recunoaște că vor primi rodul adevărului și credinței pe care îl merită.  Fără îndoială, chiar și în epoca lui Ciprian, a apărut problema beneficiului in folosul Bisericii.  Ciprian constată că cerința botezului este chiar utilă pentru o convertire mai reușită a schismaticilor la reintoarcerea lor Biserică.  Avem idei foarte importante în scrisoarea lui Dionisie al Alexandriei către episcopul Xystus al Romei „În adunarea fraților a fost cineva care a fost considerat un credincios de mult timp și s-a alăturat comunitatii creștinilor chiar înainte de hirotonirea mea, chiar, se pare că până la instalarea fericitului Heracles.  După ce a fost la botezul meu recent și după ce a ascultat întrebările și răspunsurile, a venit la mine cu plâns și zdrobire și, căzând la picioarele mele, a început să mărturisească și să jure că botezul pe care l-a primit de la eretici nu a fost și nu a avut nimic de-a face cu al nostru, pentru că era plin de ticăloșie și blasfemie.  Zicând că sufletul lui suferă foarte mult și că din acele cuvinte și fapte rele nici măcar nu a avut îndrăzneala să ridice ochii.  M-a rugat să-l învăț cel mai adevărat ca sa capete purificare, înfiere și har.  Dar nu am îndrăznit să fac acest lucru, spunând că pentru această comuniune prin har destul de indelungata in Biserica.  I-am poruncit să se intareasca in nadejde și in credință fermă, cu conștiința bună, să traiasca in comuniunea sfinților”.  Acest fapt este o ilustrare clară a gândirii Sfântului Ciprian, exprimată într-o scrisoare adresată lui Yubayan.  Sfântul Dionisie, ca și Sfântul Ciprian, a recunoscut la fel de mult că cel mai important lucru pentru o persoană este unirea sa prin har in Trupul Bisericii, în care primește toate darurile harului, chiar dacă botezul său din afara Bisericii a fost doar o simplă afundare, nicidecum Taina Botezului.  Dintre cele două puncte de vedere ale lui Ciprian și Ștefan, poate fi mulțumitor numai punctul de vedere al Sfântului Ciprian.  Asa se păstrează Unitatea Bisericii și se oferă posibilatea iconomiei și independența față de cuvinte și formule.  Ștefan păstrează unitatea Bisericii numai prin ideea că ereticii și schismaticii nu au pe Duhul Sfânt, si de aceea este necesar „să se pună mâinile” peste ei atunci când sunt admiși în Trupul Bisericii pentru a putea primi darurile Duhului Sfânt.  Darurile harului sunt darurile Duhului Sfânt si sunt considerate proprietatea exclusivă a Trupului Bisericii. Un botez savarsit in afara Bisericii nu face decât să umezeasca trupul și să rămână inutil fiind savarsit în afara Trupului Bisericii în Ziua Judecății.  Dar validitatea Tainei Impărtășaniei?  Cum se face poate sluji Euharistia fără harul Duhului Sfânt?  Dacă consideram ca botezul savarsit în afara Trupului Bisericii, este valid prin Duhul Sfant, atunci Unitatea Trupului Bisericii nu mai poate fi păstrată.  Foarte des, istoricii și patrologii Bisericii exprimă ideea că episcopul Romei a avut dreptate în istorie, și nu Sfântul Ciprian.  Cred că istoria nu a făcut decât să înmoaie rigoarea Sfântului Ciprian în ceea ce privește practica bisericească, dar rigoarea sa dogmatică a unității Bisericii nu a fost nici pe departe schimbată. Pentru a vă asigura de acest lucru, trebuie să mergem in secolul  al IV-lea.  Aici, în primul rând, este necesar să ne concentrăm cu atenție asupra cuvintelor Sfântului Vasile cel Mare din prima sa epistolă canonică către Amfilohius, Episcopul Iconiumului. În această epistolă, care are probitate canonică și autoritate incontestabilă, este imposibil să nu observăm modul de gândire al Sfântului Ciprian.  Sfântul Vasile citeaza doar opinia Sfântului Ciprian într-o formulare dogmatică exactă.  „In Biserica prmara, înțelegerea lui Ciprian și a lui Firmilian, i-a catalogat pe toți, encrații, și idroparastii, să fie rezumați sub o singură definiție; pentru ca desi inceputul despartirii s-a datorat unei rupturi, insa cei care s-au despartit Trupul Bisericii nu mai aveau harul Duhului Sfânt asupra lor, de vreme lucrarea harului era intrerupta prin suprimarea succesiunii apostolice și, deși primii care s-au despărțit au avut hirotonie de la Părinți prin punerea mâinilor, prin care au primit harul; insa cei care au iesit din Biserica, au devenit laici (laikoi), nu au mai avut puterea harului de a boteza sau de a cununa, și nu au mai fost în măsură să transmită altora harul Duhului Sfânt, de la care ei înșiși au căzut.  De aceea se poruncește celor care sunt botezați de ei, ca si cum ar fi botezați de laici, când vin în Trupul Bisericii, să fie curățiți prin botezul valid al Bisericii” (Canonul 1). Aceasta este partea dogmatică a canonului Sfântului Vasile, prin care transmite opinia predecesorilor săi Firmilian și Ciprian.  Sfântul Vasile cel Mare nu respinge și nu contestă nici măcar un singur cuvânt din aceste scrieri dogmatice despre unitatea unei vieți de har în Trupul Bisericii.  Și acest lucru este evident, pentru că imediat după cuvintele de mai sus începe să vorbească despre posibilitatea iconomiei in practica Bisericii, desi aparent ca nu este de acord.  „Dar dacă unii din Asia, prin iconomie în beneficiul multora, hotărasc spre a le accepta botezul lor, atunci să fie acceptat”.  Trecerea de la fundamentul dogmatic la ordinea disciplinara se face pe un ton de concesie.  Teoria dogmatică nu se schimbă, dar este permisă iconomia in practica Bisericii.  Cu o viziune dogmatică generală, sunt posibile practici diferite, așa cum a fost de acord Sfântul Ciprian în principiu.  Odată cu recunoașterea posibilității unei varietăți de practici, Sfântul Vasile cel Mare își începe primul canon.  „Ar trebui să se urmeze obiceiul fiecărei țări (catarii erau vizati), pentru că botezul lor la acel moment a fost gândit diferit referitor la acest subiect.”  Dacă Sfântul Vasile ar fi recunoscut botezul para-bisericesc ca fiind valabil in afara Trupului Bisericii, nu ar mai fi putut argumenta acest lucru.  Atunci a fost necesar ca sa insiste ca schismaticii nu mai pot fi botezati nicaieri, pentru ca Botezul este unul. Si pentru Sfantul Vasile cel Mare, intrebarea daca sa boteze sau nu un schismatic este determinata doar de practica bisericeasca si de utilitatea cauzei, in functie de circumstante.  La urma urmei, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, „unii din Asia” au decis să ca sa nu mai fie botezați, și asta, nu din motive dogmatice, ci din cauza Unității Bisericii și a unității unei vieți de har valabile numai în Trupul Bisericii, in acord cu opinia Sfântului Ciprian.  Sfântul Vasile cel Mare gândește la fel atunci când vorbește despre encratiți.  „Trebuie să respingem botezul lor și, dacă cineva a fost botezat de ei când vine in Biserică, trebuie sa fie botezat. Cu toate acestea, dacă acesta este un obstacol în calea iconomiei folosului general (eln mellh th kaqolou oikonomia empodion esesqai touto), atunci să se urmeze Părinții care au optat prin ceea ce a fost necesar pentru obste.  Căci mi-e teamă ca strictețea canonului ne va pune un obstacol în calea celor care doresc sa fie mântuiți.  Dar, în orice caz, vom opta ca cei care vin în Trupul Bisericii de la cei pe care i-au botezat in afara Bisericii, să fie mai intai mirunși cu Marele Mir (Mirungere) și apoi să poata primi Tainele”.  În a doua epistolă către Sfantul Amfilohie (canonul 47), Sfântul Vasile insistă ca encratiții să fie botezați, „desi este permisa iconomia” Din nou, după cum este evident, în stabilirea practicii, nu învățătura dogmatică prevalează, ci principiul iconomiei practicii Bisericii.  Recunoscând însă nevoia de a-i boteza pe encratiți, Sfântul Vasile este de acord in practică, caci strictețea canonului poate pune piedici în calea convertirii ereticilor. Este emisa cumva ideea, după canonul Sfântului Vasile cel Mare, ca poate fi valid botezul encratitilor in sine?  Desigur, nu este valid, deoarece Sfantul Vasile consideră că este mai corect să-i boteze.  Atunci de ce este de acord cu o iconomia in practică?  Deoarece pentru Sfantul Vasile problema iconomiei practicii botezului ereticilor nu este indisolubil legată de ideea dogmatică a Unității Bisericii. Biserica Celei Una; si asta nu infirma ideea ca numai in cuprinsul Trupului Bisericii avem Taine valabile/valide.  Encratiti nu au har și, dacă cineva nu-i botează atunci când sunt admiși în Biserică, nu-i confirma prin asta pe encratiți ca fiind ei înșiși parte a Bisericii locale, ci o face doar în folosul Bisericii, pentru a facilita convertirea ereticilor.  O altă interpretare a cuvintelor Sfântului Vasile pare complet imposibilă.  Ce legătură are obiceiul locului sau „o anumită iconomie” cu validarea ereziei, caci este vorba de o chestiune de dogmă!  Este imposibil, prin iconomia in beneficiul convertiților sau după obiceiurile diferitelor regiuni, să negăm adevărul unității, al Unității Bisericii! În cea de-a treia scrisoare adresată arhiepiscopului Anthony, v-ați referit oarecum inexact la cartea catolicului dr. Johann Ernst – Die Ketzertaufangelegenheit in der altehristlichen Kirche nach Cyprian. Meinz, 1901.  În cărțile acestui cercetator, sunt convins că omul modern nu este capabil să înțeleagă gândul Bisericii primare cu privire la viața harului in Trupul Bisericii. Dar în pasajul pe care l-ați menționat, J. Ernst spune  „că regulile canonice ale Sfântului Vasile privind botezul ereticilor nu au niciun sens in privinta dogmei creștine, ci exprimă disciplina strictă a Bisericii în epoca în care le-a scris”.  J. Ernst scrie următoarele:  „Dar pentru Vasile cel Mare, nulitatea botezului novațian (schismatic) nu este subiectul dogmei, ca si în cazul Sfântului Ciprian, ci subiectul iconomiei disciplinei temporar canonice ecleziastice”.  Atunci din această practică a iconomiei sau din acea practică a Bisericii este imposibil să se concluzioneze o învățătură dogmatică:  dacă în practică vreunul dintre oamenii care se reintorc in Biserica nu este botezat atunci când este acceptat în Biserică, acest lucru nu înseamnă că Biserica îi recunoaște formatiunea din care provine și anume ca ar avea cumva harul Duhului Sfânt, si care ar fi valabil în ritualul lor de botez. În ceea ce privește metoda de admitere in Biserică a tuturor apostaților, Sfântul Vasile, urmând canoanelor Bisericii primare, ii împarte în trei categorii:  erezie,  schismă,  para-„biserica”,  dar acest criteriu este tocmai în legătură cu metoda de reprimire.  Este absolut imposibil să înțelegem din cuvintele Sfântului Vasile, în sensul că doar ereticii, în sens strict, nu aparțin Bisericii, în timp ce ceilalti rămân in partasie cu Trupul Bisericii.  „Botezul schismaticilor, pentru a fi primiti”, scrie Sfantul Vasile.  Aceste cuvinte grecești sunt adesea traduse după cum urmează:  „încă nu sunt străini de Biserică” (traducere slavă în „Cartea canoanelor”), „acestia care aparțin Bisericii” (traducere rusă din lucrările Sfântului Părinte), mit der Kirche noch în Verbindung stehen (traducere de J. Ernst’s S. 4).  Dar acestea nu sunt traduceri, ci interpretări care nu pot fi considerate plauzibile. Literal, ar trebui tradus:  „ca ființe straine Bisericii”.  Aceasta nu avanseaza ideea că schismaticii încă aparțin Bisericii, ci ideea că au părăsit recent Biserica.  În orice caz, apartenența la Biserică cu greu poate fi exprimată prin prepoziția respectiva.  Este greu de imaginat apartenența la Biserică a acestora in forma unor etape succesive:  erezia,  para-„biserica”,  schisma.  Dacă cuvintele Sfântului Vasile însemnau o anumită afiliere cu adunarea schismaticilor, atunci adunările para-„bisericii” ar trebui, să aparțină inca și mai mult Bisericii.  Adepții adunărilor para-„bisericesti” sunt primiti numai prin pocăință.  Dar ce spune Sfântul Vasile despre ei?  „Dacă cineva, prin acuzația savarsirii unui păcat, este scos din preoție și nu s-a supus deciziei, ci și-a arogat stapanire si preoție, iar împreună cu el alții s-au adunat, acestia sunt despartiti de Trupul Bisericii Sobornicesti”. Cum poate cineva să fie în comuniune cu Biserica daca in acelasi timp este despartit de Trupul Bisericii Sobornicesti? Ar fi o contradicție in sine si de neînțeles să spunem că schismaticii sunt încă în Biserică si acelasi timp să pretindem că numai adunările para-„bisericesti” s-au despartit de Trupul Bisericii.  Deci, aceasta este ceea ce ne învață primul canon Sfântului Vasile cel Mare.  Biserica este Una și numai ea are plinătatea harului si a darurilor milostive ale Duhului Sfânt.  Oricine și în orice fel se îndepărtează de Biserică – în erezie, în schismă, în adunare para-„bisericeasca” – pierde preaplinul harului Duhului Sfant.  Prin urmare, Tainele săvârșite în afara Trupului Bisericii nu au har.  Numai în beneficiul Bisericii, pentru a facilita reintoarcerea in Biserică, este posibil să nu se repete botezul asupra celor care se intorc prin pocainta, dacă acesta a fost corect înfăptuit în afara Bisericii.  Nu pentru că acest botez avea acolo deja o părtășie plină de har, ci în nădejdea că harul milostiv va fi primit prin unire cu Trupul Bisericii. Dacă botezul în afara Bisericii, chiar și prin înfățișare, se face incorect, ca, de exemplu, cum il fac montaniștii, atunci nu există nici un motiv, nici un sens (dupa Sfântul Vasile) pentru a le acorda o astfel de clemență sau iconomie. Numai că Sfântul Vasile cel Mare nu leagă indisolubil nicio idee dogmatică despre validitatea acțiunii harului Tainelor para-„bisericesti” de iconomia practicii bisericesti, doar pentru că ar putea fi de acord, în principiu, cu admisibilitatea diferitelor practici din diferite țări, prin urmare este posibil să „se urmeze obiceiul fiecărei țări”.  Altfel, daca practica bisericeasca ar fi indisolubil legata de ideiile dogmatice, daca acceptarea unui eretic sau a unui schismatic fara botez ar insemna ca acela avea deja apartenenta la Biserica si avea validitatea Tainelor savarsite in afara Bisericii.  Daca validitatea Tainelor depinde de credința și învățătura dogmatică a ereticului, apoi Biserica trebuie să determine exact ce erezie comite un eretic: se îndepărtează de Trupul Bisericii și pierde harul in „Tainele” savarsite in adunarea lui. Nu există o altfel de definiție a validitatii Tainelor și niciun gând călăuzitor general nu poate fi dedus din iconomia practicii bisericesti.  Ne atrage atenția si canonul XCV al Sinodului al VI-lea Ecumenic.  În primul rând, aceast canon ne spune despre toți ereticii și schismaticii care revin in Biserică că „se alătură/lipesc părtasiei celor care se mântuiesc”  Înainte, prin urmare, ei nu erau printre cei care se mantuiesc, adică nu erau în Trupul Bisericii.   Este posibil să se explice această definiție a Sinodului Ecumenic din punct de vedere dogmatic?  Asta e imposibil.  Novațienii erau schismatici; Nestorienii sunt, fără îndoială, eretici condamnați de Sinodul III Ecumenic.  Și deodată, canonul Sinodului al  VI-lea Ecumenic este mai strict și mai exigent cu schismaticii decât cu ereticii!  Numai din punctul de vedere al iconomiei bisericesti este posibil să fie înțeles si canonul LXXIX al Sinodului de la Cartagina.  Din punct de vedere dogmatic, toate aceste considerente sunt complet de neinteles.  Evident, ambele Sinoade sunt cu miza dogmatica. Ele au ratificat unanim că nu există ierarhie în afara Trupului Bisericii, nici măcar în schismă, și nicio hirotonire în afara Trupului Bisericii nu are validitate plină de har.  Cu toate acestea, de dragul iconomiei bisericești, de dragul păcii Bisericii, este posibil să fie acceptati clericii schismatici fiecare cu rangul lui, in nadejdea că se plineste unitatea lor cu Trupul Bisericii, li se recunoaste harul preoției fără a le repeta hirotonia. În caz contrar, pare complet imposibil să înțelegem canonul LXXIX a Sinodului de la Cartagina.  Îmi voi permite să zăbovesc un pic mai mult în practica și învățăturile Bisericii primare.  Conform canoanelor Bisericii, arienii și nestorienii nu au fost botezați atunci când au fost admiși în Trupul Bisericii, deși la început, când nu existau inca definiții sinodale, unii arieni au fost botezați.  Arieni erau primiti prin Mirungere, nestorienii erau primiți pur și simplu prin pocăință și prin renunțarea la erezie, potrivit Sinodului III Ecumenic.  Mai rămasesera arienii, condamnați și excomunicați de Sinodul I Ecumenic, membri ai Trupului Bisericii? 

    marți, 12:18:56, 4 octombrie 2022

  • Felix

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Epistola soborniceasca a unui arhiereu marturisitor UNITATEA BISERICII ȘI CONFERINȚA MONDIALĂ A CREȘTINISMULUI  ARHIEPISCOPUL  (IEROMARTIR ) ILARION TROIȚKI  SFANTUL NOU MUCENIC SI MARTURISITOR ILARION TROITKI – martirul inchisorilor rusesti si aparatorul Ortodoxiei | Cuvântul Ortodox http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-noul-mucenic-si-marturisitor-arhiepiscopul-ilarion/ Epistola ecumenica,  către dl Robert Gardiner, Secretar al Comisiei pentru Organizarea Conferinței Mondiale a Creștinismului Am primit cu mare plăcere scrisorile pe care mi le-ați trimis, din lectura carora m-am putut familiariza cu mișcarea binevenita în rândul creștinilor din lumea intreaga care își propune să facă tot ce este posibil pentru apropierea reciprocă a oamenilor care invocă numele sfânt al Domnului Iisus Hristos în întreaga lume.  N-am putut să nu observ spiritul iubirii și al smereniei care pătrunde în toate edițiile scrisorilor voastre și acel spirit nu putea să nu mă convingă că toată intenția voastra decurge dintr-o inimă curată și sinceră.  Sunt, de asemenea, uimit de zelul cu care vă raspanditi ideile unei conferinte mondiale a crestinilor. Văd broșurile dumneavoastră tipărite în trei părți ale lumii – în Europa, America și Africa.  Am avut, de asemenea, plăcerea de a primi scrisorile dumneavoastră amiabile, într-una dintre ele (datată 13/26 septembrie 1916) vă exprimați speranța că nu numai că voi citi scrisorile pe care mi le-ați trimis, ci și vă voi trimite si un  feed back cu parerile mele. Mă bucur să vorbesc cu dumneavoastră despre o astfel de problemă care îmi este atât de dragă – problema unitatii Bisericii.  Și cum ar putea fi altfel?  Care dintre creștinii conștienți nu se întristează cu sufletul său când vede dușmănie și dezbinare între acei oameni pe care credința lor ar trebui să-i unească, între care pacea lăsată și dată de Hristos ucenicilor Săi și dragostea revărsată în inimile creștinilor de către Duhul Sfânt ar trebui să fie din preaplin!  De-a lungul secolelor de cand exista separare, s-a vorbit atât de mult dușmănie și de mustrarea unora asupra altora, încât este timpul să vorbim într-un duh de iubire și bunăvoință.  Sunt gata să repet cuvintele scrisorii voastre:  „Spiritul iubirii trebuie să triumfe asupra spiritului urii; un spirit de smerenie sa acopere spiritul de răzvrătire și mândrie.” În anii 1915 și 1916, am urmărit cu un interes fascinant in revista „Credință și rațiune” corespondența dumneavoastră cu cel mai luminat ierarh al Bisericii Ruse, Arhiepiscopul Antonie de Harkov. Această corespondență mi se pare a fi cel mai semnificativ fenomen din teologia rusă din ultimii doi ani. Spiritul de zel pentru adevărul dumnezeiesc în această corespondență este oglindit in mod minunat combinat cu sinceritatea și cu spiritul iubirii și al bunăvoinței. Arhiepiscopul Antonie v-a făcut obiecțiile sale cu deplină sinceritate și hotărâre; dar am fost încântat să citesc remarca dumneavoastră în articolul pe care l-ați tradus în limba greacă modernă că aceste obiecții, în opinia dumneavoastră, nu au fost decat obiecțiile unui om rau intentionat care dorește să perpetueze diferențele dintre fraţii crestini. În scrisoarea dumneavoastră din 1/14 noiembrie 1916, am citit, de asemenea, despre dragostea voastră pentru acele studii care,  într-un spirit de umilință, dezvăluie noi aspecte ale adevărului Dumnezeiesc sau expulzează pleava care crește printre grâul cel curat.  Toate acestea mă conving că vă pot scrie cu deplină sinceritate, uneori fără a-mi ascunde dezacordul total cu dvs., fără a rămâne tăcut cu privire la unele opinii dubioase ale dvs. Voi face un mic comentariu în avans.  În articolul dumneavoastră tipărit în „ecleziastica revue internationale”, impresia pe care mi-am facut-o despre dumneavoastră, este ca vorbiți asa despre parerile Arhiepiscopului Antonie:  „Ele sunt marcate de punctul de vedere al unei Ortodoxii prea stricte (o prea stricta ortodoxie), dar sunt importante pentru determinarea poziției doctrinare a elementelor ultra-conservatoare ale Bisericii Ortodoxe Ruse, cu alte cuvinte, ale ierarhiei”.  În primul rând, nu-l pot recunoaște în niciun fel pe Arhiepiscopul Antonie ca reprezentant al elementelor ultraconservatoare ale Bisericii noastre.  Ne-am obișnuit de mult timp să-l vedem ca pe un luptător de frunte pentru înnoirea teologiei noastre școlare, pentru eliberarea sa din cătușele de moarte ale scolasticismului care i-au fost impuse, condițiile istorice nefericite în care Biserica a actionat în secolul al XVII-lea și mai ales în secolul al XVIII-lea.  Ultraconservatorii din teologia noastră nu pot fi numiți decât cei care se agață orbește de teologia scolastică adusă la noi din Occident ca fiind singura posibilă și exclusiv adevărată.  Pot să vă asigur că printre astfel de ultra-conservatori veți găsi mai mulți oameni care împărtășesc aceeași viziune cu privire la problemele ridicate în corespondența dumneavoastră cu Arhiepiscopul Anthony.  Ați fi de acord cu ei in unele dintre propunerile scolastice lansate în noua teologie rusă, care nu recunoaște autoritățile scolasticii. Nici nu pot considera opiniile Arhiepiscopului Antonie ca fiind specifice pentru ierarhia noastră. Apartinand cinului ierarhilor, ii impartasesc pe deplin parerile si cunosc laici care si-au exprimat acelasi puncte de vedere in scris.  De asemenea, nu pot să înțeleg de ce vorbiți despre o Ortodoxie prea strictă.  Cred că în materie de credință este posibilă o singură Ortodoxie: cea strictă; nu poate exista decât adevăr sau eroare, deci nu poate exista un adevăr mai mult sau mai puțin strict.  Mai mult decât atât, arhiepiscopul Antonie, în scrisorile sale, a subliniat cu tărie că nu-și exprimă convingerile sale personale, ci doar expune învățăturile Bisericii în același mod în care si-ar prezenta un om de știință imparțial tematica domeniului, sau un mahomedan islamul sau un evreu mozaismul. Arhiepiscopul Antonie a ridicat deja problema unității Bisericii.  Spun aceasta tocmai pentru că doresc conferinței mondiale proiectate a creștinismului cel mai mare succes în atingerea scopului său măreț.  Această subliniere, mi se pare, ca nu poate fi evitată deloc la conferința în sine. Punctele de vedere asupra unității Bisericii, exprimate în scrisorile pe care mi le-ați trimis, nu mă satisfac.  Și nu este, desigur, important ca ele să mă satisfacă, ci că cu greu pot fi justificate din punctul de vedere al Bisericii Creștine Primare. V-ați exprimat pe scurt punctul de vedere asupra unității Bisericii în cea de-a treia scrisoare despre Biserică (datată 5/18 februarie 1916) către Arhiepiscopul Antonie:  „Biserica lui Hristos, desigur, este Una, în ciuda existenței diferitelor biserici particulare, dar păcatele omenești i-au întunecat înfățișarea”.  Ați vorbit mai detaliat în cea de-a doua scrisoare (12/25 iunie 1915):  „Cred că există un spirit de solidaritate creștină printre toți cei care Îl venerează pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care cred în misiunea divină a Bisericii în lume și în acțiunea harului din Taine.  Acest spirit de solidaritate există în ciuda tuturor diferențelor teologice. Prin Taina Botezului, săvârșită corect, cu toții intrăm în împărăția spirituală a lui Hristos.  Nu am putea să admitem că doar pentru că nu ne înțelegem unii cu alții cu privire la problema purcederii Duhului Sfânt sau nu suntem de acord în ritualurile de îndeplinire a Tainelor, am avea dreptul să aruncăm anateme asupra celor care nu ne împărtășesc punctele noastre de vedere.  Nu ne putem permite ca toate lucrurile să se piardă în creștinătate în afara Bisericilor locale, oricare ar fi ele, caci toate Bisericile numite creștine pot să fie, de fapt, doar niste trupuri lovite de boli”.  În broșurile pe care mi le-ați trimis, mi-au atras atenția în special acele rugăciuni pe care le recomandați publicului și pentru uz privat și în care viziunea dumneavoastră asupra unității Bisericii este deja exprimată în mod solemn.  Mai exact: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai spus apostolilor Tău: Va dau pacea Mea, pacea Mea va dau voua! Nu te uita la păcatele noastre, ci la credința Bisericii Tale și dă-i pace și unitate, ceea ce este plăcut voii Tale.  Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm, privește cu milostivire la Biserica Ta, slăbită și încătușată de diferențe și discordie, binecuvântează intenția de a ne aduna pentru o conferință pe toți cei care mărturisesc numele Tău cel Sfânt.” Astfel, toți cei care se numesc societăți creștine constituie Biserica Cea Una a lui Hristos, desi este slăbită în unitatea ei.  O astfel de doctrină a unității Bisericii nu este străină unora dintre teologii ruși.  Astfel, protopopul P.Y. Svetlov susține că cultele creștine occidentale, împreună cu cele ortodoxe, sunt Biserici creștine și aparțin Bisericii Sobornicesti, și nu sunt doar societăți non-bisericești separate de Biserică – că Bisericile creștine existente în Apus și in Rasarit sunt Biserici locale sau părți ale Bisericii Universale Sobornicesti și, prin urmare, însușirea de către oricare dintre ele a termenului de Biserica Soborniceasca este nepermisă. În același timp, Biserica Soborniceasca, potrivit P părintelui Svetlov, este o grupare de credincioși adevărați împrăștiați peste tot în Bisericile creștine locale sau private din Apus și Rasarit, sau, ceea ce este același lucru, un grup de Biserici locale din Est și din Vest, în absența posibilității organizarii unui Sinod Ecumenic, fara a putea avea o organizare vizibila exterioară a Bisericii și cu o viață plină de har în Hristos, care conduce Biserica sau trupul Său. După cum poți vedea, autorul nostru rus se exprimă chiar mai decisiv decât dvs.  Cu toate acestea, o astfel de învățătură despre Biserică este absolut imposibil de acceptat, deoarece este cu siguranță necunoscută Bisericii Primare, care nu a cunoscut in niciun fel conceptul de slăbire a unității Bisericii, dar întotdeauna a mărturisit invariabil în al nouălea articol din Simbolul Credinței:  „Cred Intr-Una, Sfânta Biserică Soborniceasca și Apostolică”  Pot pune întrebarea: dvs și cu mine aparținem unei singure Biserici a lui Hristos?  Când vom răspunde la această întrebare, imi veți obiecta, fără îndoială, insignifianța diferențelor dogmatice a credintei și a diferenței aproape irelevantă în Taine.  Dar pentru mine, răspunsul nu este determinat neaparat pe considerente de diferențe dogmatice de credinta, ci de faptul că nu există o unitate a partasiei in har in Trupul Bisericii care sa ne asigure comuniunea dintre noi.  Acest fapt nu poate fi eludat, iar pentru dvs, ca și pentru pr. Svetlov, acest fapt este înlocuit cu argumente despre insignifianța diferențelor dogmatice de credinta. În centrul, de exemplu, al deciziilor de mai sus ale pr. Svetlov sunt două idei:  1) în esența, sau in principal, toate credințele creștine coincid între ele și  2) diferențele dintre confesiunile creștine, chiar și cele dogmatice, sunt doar inconsecvente și exagerari.  Să cadem totusi de acord că ambele idei sunt corecte.  Cu toate acestea, ele nu ne oferă în niciun fel o bază suficientă pentru a concluziona că toate credințele creștine aparțin aceleiasi Biserici a lui Hristos. Biserica Soborniceasca nu este o școală filosofică sau o facultate de teologie, a caror invatacei aparțin, pe deplin fiind condiționati de recunoașterea fundamentelor sale teoretice. Adevărul de bază al Creștinismului, marea sa Taină – Intruparea Cuvantului – Fiului lui Dumnezeu – este recunoscuta de toate credințele creștine, dar aceasta nu le poate uni automat într-o singură Biserică Soborniceasca. Pentru ca si demoni, potrivit Apostolului Iacov, cred (2, 19), iar credința lor, potrivit mărturiei Evangheliei, e mărturisită dupa cum observam si la Apostolul Petru (Mat. 16, 16; 8, 29; Marcu 1, 24; Luca 8, 28)  Deci toate confesiunile crestine aparțin unei singure Biserici Sobornicesti a lui Hristos?  Pe de altă parte, apartenta la Biserica, poate fi fără îndoială recunoscuta, unor oameni care nu cunosc dogma Sinodului Ecumenic de la Calcedon și cunosc foarte puțin despre credința lor dogmatica?  În cele din urmă, în Biserică, membriilor ei li se poate acorda o largă libertate de opinie teologică, iar diversitatea opiniilor teologice nu încalcă nicidecum unitatea Bisericii?  Iar Biserica avem un sistem detaliat al dogmelor atent structurat.  Acest lucru s-ar fi putut întâmpla dacă Biserica nu ar fi avut răspunsuri dogmatice la toate întrebările. Insa dacă problema apartenenței neamurilor la Biserică este adusă pe un teren exclusiv teoretic și dogmatic, atunci aceste întrebari nu pot fi rezolvate definitiv.  Pana la ce limite ar trebui să se extindă unanimitatea dogmatică in Biserica?  Cu ce trebuie să fim de acord și ce diferențe de dogma implică separarea/ruperea de Biserică?  Cum răspundem la toate acestea?  Și cine poate detine autoritatea ultima asa încât decizia lui sa fie net fermă?  Poate că vom indica credința în Fiul lui Dumnezeu Intrupat ca semn principal al apartenenței la Biserică? Dar in acest caz protestanții germani vor argumenta împotriva necesității acestei trăsături, deoarece în mărturisirea de credinta exista chiar pastori care și-au declarat deschis negarea Dumnezeirii Mântuitorului. Mantuitorul Hristos nu ne-a lasat in acest sens scris/predat niciun curs de dogmatica!  Cele mai importante principii ale dogmelor creștinismului au fost formulate cu precizie la secole după viața pământească a Mântuitorului.  Atunci, în primii anii ai existenței istorice a creștinismului, ce anume a determinat apartenența la Biserică?  Acest lucru este menționat în cartea Faptele Apostolilor:  cei mântuiți au fost atașați/adaugati Bisericii  (2, 47; 5, 13-14).  Apartenenta la Biserica este conditionata de impreuna-unirea mantuitoare prin har in Trupul Bisericii.  Nu poate fi altfel pentru că Biserica nu este o școală filosofică.  Ea este noua divino-umanitate, noul organism milostiv al iubirii. Biserica este trupul lui Hristos.  Hristos Însuși a comparat unitatea ucenicilor Săi cu unitatea organică a unui copac și a ramurilor.  Două „trupuri” adiacente (separate etans) sau doi copaci nu pot fi în legătură organică unul cu celălalt.  Ce reprezinta sufletul în trup, reprezinta Duhul Sfânt în Trupul Bisericii, Biserica nu este doar un singur trup, ci și un singur Duh.  Sufletul nu viaza in madularul tăiat din trup, la fel cum sucul/seva vitala a copacului nu trece/circula in ramura tăiată din copac. Madularul tăiat din trup moare și se descompune/putrezeste.  Ramura tăiată din trunchi se usucă.   Aceste comparații trebuie să ne ghideze raționamentul pentru Unitatea Trupului Bisericii.  Dacă aceste comparații, aceste imagini ale pomului și ale trupului, sunt aplicate Trupului Bisericii, atunci orice despărțire/rupere/taiere/ excomunicare din Trupul Bisericii, orice încetare a unității comuniunii euharistice Trupul Bisericii Sobornicestii va fi incompatibilă cu Biserica, cu apartenenta la Biserica.  Nu contează cât de mare este diferența de credinta dogmatică a celor separați/excomunicati; înseși faptul separării/a despartirii înseși, adica a încetarii unității prin comuniune euharistica cu Trupul Bisericii, este zdrobitor și de o importanță vitala. Poate să existe o separare numai pe baza răzvrătirii/neascultarii ecleziastice și a neascultării disciplinare fără nicio diferență de credinta dogmatică, si totusi despărțirea de Biserică va avea ca efect toate consecințele triste/nefaste pentru cel care s-a despărțit de Trupul Bisericii.  Nu numai ereticii sunt separați/excomunicati din Biserică, ci și schismaticii.  Esența separării rămâne aceeași. Așa s-a argumentat în Biserica primara:   „Cei care nu vor să fie unanimi uniti prin har în Biserica lui Hristos Dumnezeu nu pot fi uniti cu Hristos Dumnezeu”.  „Da, unul ca acesta care s-a separat de Trupul Bisericii poate fi numit creștin la fel de fals cum diavolul se pretinde/numește adesea hristos”, ne spune Sfântul Ciprian.  Acest Sfânt Părinte Ciprian s-a ocupat de rebelii/razvratitii ecleziastici/schismatici Novat și Novatian.  La început, nu a existat nicio diferență dogmatică de credinta în pretextul rebeliunii/razvratirii lor.  Cu toate acestea, Sfântul Ciprian spune despre acești rebeli/razvratiti că sunt în afara Trupului Bisericii, că nu sunt creștini, că nu sunt uniti cu harul lui Hristos.  „Este posibil să spere cel care se împotrivește și acționează contrar Trupului Bisericii că este în comuniune cu Biserica atunci când Apostolul Pavel, vorbind despre acest subiect și arătând taina unității, ne spune:  Un singur trup, un singur Duh…  Un Domn, o credința, un singur botez, Dumnezeu este Unul  (Efes. 4:4-6).  Biserica este Una, deși odată cu creșterea numarului celor botezati, se extinde, se împarte în mai multe Biserici locale. La urma urmei, soarele are multe raze, dar există o singură lumină; multe ramuri sunt rapandite din copac, dar trunchiul este unul, ferm axat pe rădăcină;  multi afluenti curg dintr-un singur fluviu, dar deși deversarea provine din abundența apei și reprezintă multiplicitate de rauri, la sursă există unitate.  Separați lumina soarelui de la începutul său, unitatea nu va permite să existe lumină separată; rupeți o ramură dintr-un copac – creanga ruptă isi va pierde capacitatea de a mai crește si se va usca; separați pârâul de sursa sa originara și acel paru taiat de la sursa va seca.  La fel, Biserica, luminată de lumina Domnului Hristos, în întreaga lume își răspândește razele, dar lumina care se răspândește peste tot este Una, iar unitatea trupului rămâne inseparabilă.  De-a lungul pământului își întinde mlădițele, împovărate cu roade; fluxuri abundente ale unei singure surse de apa curg si ajung pe taram îndepărtat; cu toate acestea, sursa rămâne Una, un izvor; o singura mamă, bogată în procesul nasterii.  Din ea ne naștem, ne hrănim cu laptele harului ei, suntem animați de Duhul ei.  Mireasa lui Hristos nu poate fi patata: ea este curată și imaculată, cunoaște o singură unire prin har cel botezat și isi păstrează cuviincioasa sfințenia unirii.  Toți cei care se despart de Biserică se alătură unei adultere și devin străini fata de fagaduintele Bisericii.  Cel ce abandonează Biserica lui Hristos se privează de răsplata pregatita de Hristos: el devine străin fata de ea, adulter, dușmanul ei.  El nu-L mai poate avea pe Dumnezeu ca Tată, caci nu mai are Biserica ca mamă.  Cel care se află în afara Bisericii ar putea fi mântuit asa cum s-ar fi putut salva ipotetic vreunul dintre cei care ramasesera pe dinafara chivotului lui Noe atunci cand a inceput potopul.”  Asa ne vorbeste Sfantul Ciprian despre Unitatea Bisericii.  Deci, nu numai unanimitatea dogmatică este cea pe care o pune în centrul Unității Bisericii, ci este unitatea organica cu Trupul Bisericii ca și cum ar fi posibila partasia unui madular cu organismul intreg. „Dacă numai, ne spune Sfantul Ioan Hrisostom „s-a intamplat sa separe mana de trup, duhul (curgand) de la creier, cautand-o in continuare si negasind-o acolo, nu se desparte de trup si nu se mai transmite la mana desprinsa, caci daca nu o gaseste acolo, nu i se mai comunica”.  Și iată cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur împotriva celor care justifica fără discernământ pe cei care se despart de Biserică.  „Dacă acestia vizati marturisesc dogme care sunt contrare (erezii) Crezului Bisericii, atunci noi nu ar trebui să mai avem comuniune euharistica cu ei;  dacă ei marturisesc credinta la fel ca noi, atunci cu atat mai mult (ar trebui evitat sa avem comuniune euharistica cu ei).  De ce?  Pentru că este o boală a razvratirii, a iubirii de stapanire.  Nu știți ce s-a întâmplat cu Core, Datan și Aviron?  Au fost singurii care au suferit? Nu si cei complicii cu ei?  Ce-mi spui?  „Ei marturisesc aceeași credință și sunt ortodocși la fel ca noi.”  Dacă sunt ortodocsi, atunci de ce nu sunt in comuniune euharistica cu noi?  Un Domn, o credință, un singur botez.  Dacă ei sunt bine, atunci inseamna ca noi gresim, iar dacă noi suntem bine, cu siguranta ei gresesc.  Spune-mi:  Crezi că este suficient ca ei să fie parelnic ortodocși, atunci de ce harul a slabit la ei si chiar nu mai lucreaza in Tainele savarsite de ei?  Ce folos pot avea daca au celelalte lucruri exact ca ale noastre dacă nu mai au succesiune apostolica?  Daca ne razvratim prin schisma atunci si altarul ne este în zadar, în zadar – ne sunt Tainele, în zadar – Taina Preotiei: se răstoarna și se pierde tot”. În prima sa epistolă canonică către Sfantul Amfilohie, episcopul Iconiumului, Sfântul Vasile cel Mare ne evoca opinia Bisericii primare despre cei care se despart de Biserică.  „Deși începutul despartirii s-a produs prin schismă (dia schismato), cei care s-au depărtat de Biserică nu mai aveau asupra lor harul Duhului Sfânt, căci transmiterea harului lipsea, pentru că succesiunea apostolica fusese suprimată”.  Despre acestea și alte cuvinte ale Sfântului Vasile, vom mai folosi un citat mai amplu putin mai jos.  Acum voi nota doar că Sfântul Vasile nu a respins în niciun fel ideea Bisericii primare despre absenta totala a harului de la cei care s-au despartit de Biserică, a schismaticilor. Mi se pare că deja aceste considerații patristice dezvăluie suficient criteriul Bisericii primare, deși mărturii precum cele antementionate pot fi adunate mult mai multe fără prea mari dificultăți.  Biserica Primara nu a considerat unanimitatea dogmatică cu ea ca fiind singura condiție pentru a aparține Trupului Bisericii.  De asemenea, Biserica a considerat despartirea/ruperea Trupul Bisericii ca fiind motive de rebeliune și schismă: o îndepărtare de la unitatea Bisericii.  Ea considera că condiția apartenenței la Biserică este unitatea cu ea in comuniune euharistica și in ascultarea smerita față de ea.  În același timp, îndepărtarea de Biserică a fost considerata ca o îndepărtare de Hristos, adica o apostasie fata de Creștinism.  Ideea că, odată cu separarea vizibilă de Biserică, mai este încă posibil să-i aparținem invizibil și să ne bucurăm de harul ei si de toate darurile ei, un astfel de gând era străin Bisericii primare.  Și se intelege de ce.  Pentru că gândul opus ar implica în mod necesar divizarea Unitatii Bisericii.  Ar fi o eroare si o stare de indiferență totală în materie de viață bisericească și de disciplină bisericească.  De fapt, de ce ar trebui să evit răzvrătirea, schisma și chiar erezia in Trupul Bisericii dacă     separandu-ma de Biserică, nu inceteaza harul comuniunii euharistice cu ea si nu ma ameninta nimic deosebit?  Dați-mi voie atunci să fiu neascultător față de Biserică, să mă excomunice din randul membrilor ei, să mă anatemizeze – nu-i bai, si mare necaz nu este, pentru că rămân in continuare creștin, rămân unit prin har cu Hristos și nu sunt lipsit de nădejde pentru mântuirea veșnică!  Dar atunci care este rostul tuturor îndemnurilor la supunere, la ascultarea ierarhiei, la a fi in unitate si in comuniune euharistica, asa cum gandea Biserica primara?  Asa gasim scris in epistolele Apostolilor și in epistolele lui Clement Romanul și ale lui Ignatie Purtătorul de Dumnezeu!  Si Clement Romanul și-a scris epistola despre revolta ecleziastică din Corint, nu despre vreo erezie. Toate aceste îndemnuri nu au fost lipsite de sens: dimpotrivă, ele au avut sens și semnificație deplină în Biserica primara, deoarece era invariabil convinsă că fără unirea vizibilă cu ea (prin comuniune euharistica) nu există mântuire, nu există viață creștină, nu există Creștinism.  Doctrina răuvoitoare a eludarii apartenenței la Biserica vizibilă este ceva necunoscut Bisericii primare, dar este o invenție a unor timpuri relativ noi (a protestantilor), inspirat de gânduri și stări care sunt departe de marturisirea Bisericii primare.  Dacă nu avem nicio îndoială în ceea ce privește punctul de vedere al Bisericii primare, atunci nu putem fi de acord cu ideea dumneavoastră că întreaga lume creștină, așa cum spuneți, are partasie la singura Biserică a lui Hristos, că toate Bisericile din Rasarit și Apus sunt Biserici locale sau părți ale Bisericii Sobornicesti.  Și asta nu pentru că exagerez in privinta diversitatii dogmatice a confesiunilor creștine sau privind diferența lor in deosebirea Tainelor. Practic și mai presus de toate, confesiunile creștine adunate împreună nu se pot constitui intr-o singură Biserică pentru că nu există unitate prin harul comuniunii euharistice dintre ele.  Nu putem înțelege cum de nu a rămas Rasaritul și Apusul în aceeași Biserică după 1054? Sa observam insesi realitatea! Trimițând scrisori prin legatarii săi Papa Leon al IX-lea a trimis si o amenințare:  „Dacă vreun popor din aroganță undeva în univers nu este de acord cu Biserica Romană, nu mai poate fi numit și considerat Biserica, este deja o grupare de eretici, o adunare de schismatici, o sinagogă a satanei – „jam dicenda vel habenda Ecclesia aliqua, sed omnino nulla; quin potius concliliabulum haereticorum, out conventiculum schismaticorum et synagoga satanae”.  Iubirea de stapanire a episcopului Romei s-a exhibat intr-un mod deplorabil.  Într-o nefericita zi a lunii iulie 1054, legații au pus pe Sfanta Masa la Catedrala Sfanta Sophia o cartă a excomunicării, în care, printre altele, erau stipulate următoarele cuvinte:  „Prin autoritatea Sfintei și nedespartitei Treimi și a Scaunului Apostolic, al cărui mesaj îl împlinim, urmand părinților ortodocși ai celor sapte sinoadelor ecumenice și ai întregii Biserici Sobornicesti, semnăm anatema proclamată de Stapanul nostru, de venerabilul nostru Papă, adresata lui Mihail și clerului său, dacă nu se corecteaza: anatema, maranatha cu simonienii, arienii, donatiști, nicolaiți, severieni, manihei, nazarineni și toți ereticii, cu diavolul și îngerii lui, dacă nu se pocaiesc. Amin, Amin, Amin”  În aceeași zi, legații papei, în prezența împăratului și a demnitarilor săi, au repetat verbal anatema:  „Oricine se încăpățânează să contrazică credința sfântului Scaun (de la Vatican) apostolic și jertfa lui, să fie anatema și maranatha și să nu mai fie cinstit ca un creștin sobornicesc, ci ca un prozelit eretic. Amin, Amin, Amin.”  Pe 20 iulie, Sinodul Patriarhal din Constantinopol a răspuns cu o simplă anatemă trimisa printr-o scrisoare. Observam că, potrivit Parintilor greci, Biserica Soborniceasca a lui Hristos, adevărata (Hirotonie) Taina a Preoției și Botezul pentru latinii Romei au incetat – caci nu mai au succesiune apostolica.  Ce mai observam?  Ambele părți au făcut schimb de anateme și fiecare parte a încetat să mai considere pe cealalta parte ca fiind Biserică, recunoscându-se doar pe sine ca Biserică.  A existat deci o despărțire de Biserica Soborniceasca?  Bineînțeles că a existat.  Nu există altă modalitate de a răspunde.  Din 1054, nu au mai existat două Biserici separate, pentru că nu pot exista două trupuri ale Bisericii sub Capul Hristos, iar una dintre Bisericile locale a încetat să mai existe astfel, rupând legătura cu Biserica Soborniceasca.  Biserica Soborniceasca, pe de altă parte, a fost păstrată în toată plinătatea ei plină de har și a rămas Una, așa cum a fost si mai înainte de căderea uneia dintre cele cinci patriarhii.  Evenimentul din 1054 este trist și deplorabil, dar sa nu vă fie teamă să numiți caderea Romei în materie de credință din Biserica Soborniceasca, caci ne poate fi foarte dăunător.  Cred că orice discuție despre problemele unității Bisericii între creștinii din zilele noastre ar trebui să înceapă cu stabilirea unui punct de vedere asupra sensului evenimentului deplorabil din 1054. Ce s-a întâmplat in anul 1054?  A fost o cădere din Biserica sau o divizare a Bisericii Sobornicesti?  Dacă a fost o divizare, înseamnă că o Singură Biserică Trup al lui Hristos a existat timp de 1000 de ani, și apoi dupa scindare au existat deja două trupuri ale Bisericii sub un singur Cap Hristos – ceea ce e imposibil! Aveți tendința de a răspunde echivoc în sensul că în 1054 nu a existat nici cădere, nici divizare, iar Biserica a rămas unită, inclusiv Apusul și Rasaritul, doar unitatea a fost oarecum slăbită din cauza încetării comuniunii vizibile euharistice.  Este categoric imposibil să fim de acord cu un astfel de răspuns.  În 1054 a avut loc o cădere/taiere din Biserica.  Cine a căzut este o altă problemă, dar o Biserica locala a căzut.  Biserica Soborniceasca a rămas Una, unită, dar fie numai în Rasarit, fie numai în Apus.  Latinii au fost ulterior acceptați în Biserică prin Botez, ca păgâni sau prin Mirungere, la fel cum Biserica primara primea pe arieni, macedoneni, apolinaristi și pe ereticii similari.  Acum o avem misiune anti-papala și avem un criteriu pentru denunțarea scolasticii în școlile noastre teologice.  Papismul face prozelitism, îi converteste pe ortodocși la papism prin violență, prin înșelăciune și prin propagandă.  Papa anunță indulgențe pentru oricine va recita rugăciuni pentru un anumit număr de zile pentru intoarcerea la Roma a schismaticilor din Rasarit  Latinii au tinut concilii, recunoscându-le ca fiind universale, au inventat noi dogme necunoscute Bisericii primare si de-a lungul secolelor patristice.  Biserica Răsăriteană a condamnat noile dogme latine ca erezii.  Permiteți-mi să iau un exemplu relativ recent.  Papa Pius al IX-lea, în scrisoarea sa către Rasarit la 6 ianuarie 1848, apărând toate ficțiunile papismului, cere întoarcerea ortodocsilor la adevărata „Biserică” din Apus  După 4 luni, la 5 mai 1848, cei patru Patriarhi Răsăriteni și toți episcopii care sunt membri ai Sinoadelor de la Constantinopol, Antiohia și Ierusalim au emis „Enciclica Bisericii Sobornicesti și Apostolice către toți creștinii ortodocși”.  Împreună cu respingerea și condamnarea mesajului Papei, Patriarhii vorbesc despre convertirea Bisericii Latine căzute din Trupul Sfintei Biserici Sobornicesti și Apostolice.  Aceeași Enciclică condamnă în cuvinte hotărâte erezia Filioque:  „Singura Biserică Soborniceasca și Apostolică, urmând Sfințiilor Părinți, Răsăriteni și din Apus, așa cum au proclamat strămoșii noștri, și noi acum proclamăm din nou sinodal, că această opinie nou introdusă, că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, este o adevărată erezie, iar urmatorii ei, oricine ar fi ei, – sunt eretici care fac parte din societățile eretice, iar orice comuniune euharistica și liturgică cu acestia a fiilor ortodocși ai Bisericii Sobornicesti constituie o fărădelege”. Este cu adevărat posibil să ne imaginăm o astfel de relație între Bisericile locale din trupul unei singure Biserici Sobornicesti a lui Hristos? Este toată această relație aliturgica doar un fleac nesemnificativ, un detaliu lumesc, si nu constituie un indiciu al lacunelor din adâncul mistagogic al Trupului lui Hristos?  Dar chiar și acest diferend nu este clar pentru toată lumea: nu ne impartasim euharistic cu latinii din aceaiasi Pâinea Unică a Vietii, din Potirul Comun!  Nu este suficient?  Nu este aceasta o lipsă de unitate vizibilă?  Doar taina Trupului și a Sângelui este punctul central al vieții mistagogice a Bisericii Sobornicestii a lui Hristos! Este un centru tainic al unitatii Bisericii, asa cum ne invata Biserica primara a lui Hristos, incepand cu Sfantul Apostol Pavel, continuand cu Sfantul Ignatie Purtatorul de Dumnezeu, Sfantul Ciprian al Cartaginei, Sfantul Chiril al Alexandriei etc.  In Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, dupa prefacerea Sfintelor Daruri la epicleza, preotul se roaga:  „Iar pe noi toti, care ne impartasim dintr-o painea (unica) si dintr-un (unic) potir, sa ne unesti unul cu altul, prin impartasirea Aceluiasi Duh Sfant”.  Ce am mai putea aminti pentru clarifica ca exista o separare etansa, vizibilă, euharistica, dacă am intrerupt taina impartasirii din acelasi potir?  Astfel de relații aliturgice (lipsite de comuniune euharistica) între Bisericile locale care fac parte Trupul Bisericii Sobornicesti sunt cu siguranță de neconceput.  Suntem deosebit de fericiți cand concelebram Sfânta Liturghie dacă un ierarh sau un preot al altei Biserici locale slujește impreuna cu noi.   În scrisoarea dumneavoastră din 13/26 septembrie, menționați că relațiile de prietenie și cordiale dintre Biserica Ortodoxă și Anglicani se dezvoltă zi de zi.  Da, dar nu se dezvolta cel mai important aspect: nu există unitate exprimata prin comuniune euharistica.  În zadar ne referim la cuvintele unuia sau altuia dintre teologii și ierarhii ruși că diviziunea între confesiunile creștine nu ajunge la cer – faptul căderii Occidentului din Trupul Bisericii în 1054 pentru o persoană ortodoxă matura este un fapt de experiență duhovniceasca.  Într-o scrisoare adresată Arhiepiscopului Antonie din 12/25 iunie 1915, citați o opinie a celebrului Mitropolit Filaret al Moscovei, care conchide într-una din primele sale scrieri:  „Orice biserică, din momentul in care marturiseste ca Iisus este Hristosul, îndrăznesc să o numesc biserica nedeplina „.  Dar este greu să fim de acord cu raționamentul Mitropolitului Filaret căci bisericile sunt fie pur adevărate, fie nu sunt pur adevărate: nu exista biserici nedepline.  Ni se pare că nu poate exista o Biserică pur adevărată care sa fie nedeplina, deci nu poate exista o Biserică nedeplina, o astfel de Biserică încetează să mai fie o Biserică și devine o societate extra-bisericească.  Și, la urma urmei, Mitropolitul Filaret nu a intrat in comuniune euharistica cu romano-catolicii, la fel cum ceilalți teologi ai noștri cred ca pot intra in comuniune Roma, caci o considera Biserica locala – acest lucru mi se pare o inconsecventa.  De ce nu slujim, de ce nu avem comuniune euharistica in orice fel cu preot romano-catolic, daca Roma este inca Biserica Romana locala?  Nu, căderea Romei din Biserică (din Trupul Bisericii) este un fapt care nu ar trebui să fie inteles gresit și minimalizat pana la zero!  Îi reproșezi Arhiepiscopului Antonie pentru înclinația sa pentru rigoarea teologică și spui că concluziile sale ne conduc într-o atmosferă prea întunecată.  Dar ce trebuie să facem dacă astfel de concluzii sunt adevărate.  Atmosfera întunecată nu este creată de rigoarea teologică, ci de mândria istorică și pofta de putere/stapanire a Romei, a unor episcopi care au sacrificat pacea Bisericii, unitatea și însuși adevărul credinței lui Hristos.  Dacă ne-am desfasura într-o atmosferă pe care ați numi-o mai luminoasă, nu se va transforma singura Biserică Soborniceasca a lui Hristos în neant?  În ce formă ne putem inchipui Mireasa lui Hristos, Trupul Bisericii, în fața noastră, dacă părțile ei, Bisericile locale, pot rămâne fără comuniune euharistica între ele și chiar într-o relație de dușmănie?  Suntem noi, ortodocșii, partasi în aceeași Biserică, cu sectarii, baptiștii, cei care dusmanesc chiar si numele Bisericii Ortodoxe, care nu vor ține niciuna dintre întâlnirile/adunarile lor fără a insulta Biserica Ortodoxa, cu aceia care ne consideră doar pentru recunoașterea dogmei Celui de-al Șaptelea Sinod Ecumenic, prin inchinarea la icoane, idolatri?  Dar atunci unde/care sunt granițele/hotarele Trupului Bisericii?  Sau aceste limite/hotare sunt cumva inutile?  Dar hotarele Trupului Bisericii au fost valabile inca din timpul Apostolilor, când niciunul dintre cei din afara Trupului Bisericii nu a îndrăznit să se alipeasca (sa se impartaseasca in comun) de credincioșii ortodocsi (Fapte 5, 13).  Mi se pare că in zadar numiți certitudinea și sinceritatea criteriilor adevarului: rigorism teologic.  Și o astfel de certitudine și sinceritate ne fac să admitem că toate confesiunile creștine nu pot aparține unei singure Biserici Sobornicesti a lui Hristos, si numai Una dintre toate acestea constituie adevărata Biserică Soborniceasca, iar toate celelalte sunt societăți paraliturgice. ЕДИНСТВО ЦЕРКВИ И ВСЕМИРНАЯ КОНФЕРЕНЦИЯ ХРИСТИАНСТВА https://pravoslavie.ru/sretmon/illarion/ilarionchristconf.htm

    marți, 12:14:22, 4 octombrie 2022

  • simona

    la articolul Mitropolitul Longhin înfruntă cu rugăciune restricțiile militar-religioase din Ucraina și mustră pe Președinte pentru abuzurile autorităților:

    Mitropolitului Longhin ii doresc multa sanatate, putere de rugaciune, putere in fapte bune , pentru aceasta indrazneala, binecuvantata de Dumnezeu, de a apara si marturisi Ortodoxia! Cei ce indraznesc asupra Mitropolitului Longhin cu rautati ,de fapt, indraznesc asupra lor cu rautati! Slavit fie numele Domnului pentru apararea si scudul ce ni-l ofera atunci cand vrasmasii vor sa-si faca de cap! Apararea Domnului este si va fi peste cei cel slavesc! Amin.

    marți, 00:20:54, 4 octombrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Am scris destul de clar în comentariul de mai sus că nu mi se pare o greșeală de netrecut faptul că a fost folosit termenul de „biserică” pentru eretici, dar nu m-am referit la recunoașterea lor ca atare. Bineînțeles că este condamnabilă concepția că și ei se găsesc în Biserica lui Hristos. Însă, în fraza despre care vorbeam, nu exista noțiunea explicită că ei ar fi parte din Biserică. E ușor să treceți peste esență și să aduceți referințe pe un subiect colateral pentru a devia a nu știu câta oară discuția, dar nu e constructivă această abordare. Ca o lămurire a acestui aspect marginal față de cele discutate anterior, adică „denumirea istorică de biserici” din textul cretan, poate fi consultat referatul IPS Ierotheos depus la Sinodul grec, în care arată caracterul eretic al documentului deoarece conține teoria protestantă a Bisericii văzute și nevăzute (3. iii). Din păcate, nu a dus o luptă consistentă până la capăt, ci s-a mulțumit să declare corect aceste lucruri și atât. Iar acela este ultimul său text pe subiect, care a reprezentat evoluția ultimă a opiniilor sale și formulată în fața Sinodului lor. Fac și eu o divagație de la temă și îmi spun părerea că tocmai de aceea cred că nu au avut efect criticile la adresa Sinodului din Creta, pentru că nu au fost convingătoare, ci s-au concentrat pe un aspect marginal și ușor de demontat, anume utilizarea termenului „biserici” pentru eterodocși. Există texte la Sfinții Părinți în care numesc ereziile biserici, deși în rare situații.

    luni, 13:40:14, 3 octombrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Cu iertare Părinte,dar nici eu nu pot merge pe logica dvs. expusă în afirmația de mai sus: ,,Nu pot să merg pe această logică,adică să condamn un Sinod pt. că a folosit termeni nepotriviți”,spuneți… …..pt.că e fără logică,spun eu. Nu e vorba de un Sinod care doar foloseşte ,,termeni nepotriviți”,(de altfel Sf. Părinți s-au împotrivit şi pt. o singură literă dintr-un cuvânt,conform evangheliei…),ci de un sinod care a legiferat erezia ereziilor sau dacă vreți ,o erezie recunoscută chiar de dvs.,în baza căreia ați întrerupt pomenirea.Căci altfel nu puteați să faceți acest gest,pt. că nu v-ați fi încadrat cerințelor Can. 15 l-ll (pe care-l invocați şi dvs.) căci v-ați fi situat în schismă… Iar în privința ,,termenilor nepotriviți”, din DOCUMENTE/ACTE SINODALE,haideți să vedem şi părerea altora,în comparație cu a dvs.: -Mitr. Serafim de Pireu:,,Cum este posibil să numească cineva ceva (adică biserici n.m.),în timp ce,în acelaşi timp,respinge existența acelui fapt,pe care-l numeşte?!”; -Mitr. Ierotheos Vlachos face o afirmați asemănătoare,dar mai adaugă ceva :,,…asta e o schizofrenie…”,l-am citat din memorie…; -Dl.Prof. Dimitrios T.,renumit profesor de dogmatică :,,…recunoaşterea ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoade Ecumenice,constituie o nebunie spirituală şi o lovitură de stat spirituală.Aceasta în practică e ecumenism…”; -Mitr. Ambrozie de Kalavryta afirmă,la rândul dânsului că,dacă această afirmație rămâne neschimbată sau faptul că ereziile sunt numite biserici,are ca şi consecință că art. din Crez referitor la Biserică (Una şi Unica n.m.) este anulat…”. Sunt doar câteva mărturii… Deci nu sunt afirmațiile mele… Iar toate aceste aspecte şi multe altele,nu sunt speculații ale mele,ci lucruri concrete f. grave,care se petrec în Biserica noastră… Deci sunt problemele noastre,a tuturora,nu doar apanajul ,,elitiştilor” cu doctorate şi masterate…

    luni, 11:44:21, 3 octombrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Cu iertare, dar eu nu pot să merg pe această logică, adică să condamn un Sinod pentru că a folosit termeni nepotriviți. Mi se pare o atitudine neduhovnicească și mult prea rigidă. În acest sens, țin să precizez că atitudinea duhovnicească este esențială pentru a teologhisi. Nu doresc să devin un „tehnician al cuvântului omenesc”, după cum deplângea Sf. Vasile situația în vremea sa (Epistola 90), și să dau la o parte „bunul renume al crucii”. Altfel spus, mai importante sunt sensurile cuvintelor decât litera lor pentru că duhul face viu, pe când buchea ucide. Atunci când îndârjirea stăpânește inima, toate le strâmbă ca o lentilă ce denaturează vederea. Da, nu e corect să fie folosit termenul „biserică” pentru eretici în acte sinodale, dar acest lucru nu-l văd ca o erezie din start. Ideea cuprinsă în acea frază rămâne valabilă, că ereticii s-au abătut de la adevărul de credință, iar Ortodoxia nu. Fără să mai menționez că aceeași idee este cuprinsă și în pct. 18 din același document. În ce privește exemplul cu Fer. Teodorit, este o mostră de distorsionare a faptelor ca să iasă pasența. La Sinodul de la Calcedon (451) a fost luat la întrebări, într-adevăr, dar asta după ce teologia Sf. Chiril era deja validată de Sinodul anterior din Efes (431) și nu mai era o chestiune în discuție. Mai exact, după ce toată problematica a fost dezbătută teologic și lămurită, nu înainte, cum este cazul nostru. Este foarte corect să nu stai la discuție cu ideile eretice, dar nu e normal să impui întregii Biserici viziunea ta strâmtă. Dimpotrivă, dacă observați, problemele teologice au fost clarificate de-a lungul timpului, nu îngropate în ignorarea lor. Bineînțeles că de cei pregătiți pentru asta. Deci, dacă vreți să aveți credință din inimă bună și o prețuire în duh a dogmelor, nu exterioară și rigidă, speculând expresii și ținând adevărul cu dinții scrâșniți, atunci putem discuta. În caz contrar, este inutil și prea obositor pentru mine. Cu iertare.

    duminică, 17:45:37, 2 octombrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Hmm…,dacă cineva îmi va pune în față ultima frază din pct.21 al doc. despre Relațiile…, eu personal îi voi răspunde aşa: acea frază nu este ortodoxă din start,pt. că ,,Bisericile şi confesiunile neortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii …”,este alcătuită într-o terminologie nepatristică/neortodoxă sau evident ecumenistă. ,,Bisericile” invocate acolo,pur şi simplu nu sunt Biserici.Ele sunt erezii.Iar membrii acelor comunități numite ,,Biserici” ,precum şi al comunităților numite confesiuni neortodoxe,adică eretice,sunt în fapt eretici,deci rupți în orice sens de Biserică. E mult chiar şi creştini ai numi,căci în conştiința patristică/sobornicească,creştinii ,sunt membrii Bisericii,iar cei care s-au despărțit de Biserică au statut de eretici,cum bine şi clar învață în acest sens Sf. Ier. Ignatie Briancianinov… Deci înfrângerea ar fi tot a lor,pt. că minciuna/sofismul nu poate birui Adevărul… Faptul că această expresie a fost alcătuită de delegația română,nu e un semn bun,căci demonstrează rafinamentul ecumenist la care au ajuns… ,,Can.15 ne obligă să indicăm o erezie explicită şi susținută expres de ierarhi…”,spuneți. Aşa este şi ați afirmat chiar dvs. când ați confirmat :,, eu mă încadrez în Can.15 pt. că e vorba de o erezie sancționată/infierată de Părinți şi de Sinoade…”. (Altfel,dacă nu ar fi vorba de o erezie explicită,nu ne-am conforma criteriilor Canonului 15.) Şi aşa este,căci e vorba de ecumenism,iar când vorbim de ecumenism nu putem face abstracție de tot conținutul lui,că altfel ajungem la ecumenismul lucid,tot o găselniță a ecumeniştilor,adică tot o erezie,dar mai rafinată. Şi pt. a nu lăsa loc de interpretări,aş aminti că Sinodul ROCOR atunci când a condamnat ecumenismul,nu a făcut-o în necunoştință de cauză,ci a condamnat cu siguranță ,,o erezie explicită”.La fel şi în cazul Părinților Sfinți… Deci dacă la Creta a fost adoptat/acceptat/legiferat ecumenismul,categoric că acesta cuprinde şi teoria baptismală şi teoria ramurilor şi celelalte teorii/erezii,pt. că vorbim de ecumenism. Faptul că documentele sunt făcute cu multă măiestrie diavolească(,,ecumenismul are duh de răutate şi este condus de duhuri necurate”-Avva Efrem Katunakiotul) asta nu exonerează ecumenismul de conținutul lui/de ereziile cuprinse în el.Ecumenismul e ca un ,,fruct” cu mai multe cămăşi…,dar din oricare cămaşă/strat de înfrupți,tot din ecumenism mãnânci… Dar forma alcătuită a documentelor este făcută ca să amăgească,bineînțeles. Ştiți,în vine în minte cazul Fericitului Teodorit al Kirului,care la început simpatiza cu nestorianismul,apoi a trecut de partea cealaltă şi i-a dat dreptate taberei Sf. Chiril,ca în final să fie chemat la Sinodul din Calcedon,anul 521 şi să fie atenționat să condamne erezia cu totul. Acesta tot evita,tot căuta îndreptățiri,unele poate chiar reale,însă Părinții nu i-au permis acest lucru,nu l-au mai ascultat,ci i-au spus că ori condamnă cele de cerute de sinodali ori va fi condamnat/anatemizat el. Şi Fericitul a acceptat să procedeze în conformitate cu cele cerute de sinodali. Iar după anatemizarea celor cerute,după lepădarea de ele,s-a despovărat şi de greutatea lor şi de dorința de a le mai îndreptăți şi a fost reabilitat… Concluzie:cu dracul nu stai la discuție…,sau…cu lucrarea lui…

    sâmbătă, 16:53:35, 1 octombrie 2022

  • Andrei

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Doamne ajuta! Părintele Lavrentie a precizat mai sus: „e prea tranșant în ce privește mersul la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii și are o îndârjire să apere rezoluția de la Botoșani1 (care prevede lipsa comuniunii cu toți care pomenesc pe ierarhii români)”.

    sâmbătă, 14:07:27, 1 octombrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Acum ați punctat adevăratele probleme, care există și sunt reale. Dacă îi spuneți unui ierarh sau unui „pomenitor” că la Creta au fost admise toate ereziile (greșelile dogmatice) ale eterodocșilor, iar acela vă pune în față ultima frază din pct. 21 al documentului despre Relațiile…, care sună așa: „Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine, pentru că Bisericile și confesiunile neortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească”, atunci ați suferit o înfrângere zdrobitoare. Dacă mai adăugăm că această expresie a fost propusă de delegația română, sinodalii noștri vor fi într-o lumină nesperat de bună. Spun asta pentru că, în timp ce vă bazați pe anumiți teologi, adevărul de neconstestat ar fi de partea lor, și anume că nu au fost acceptate ereziile în Creta. Dacă veți spune că a fost acceptată teologia baptismală, nu cred că veți putea indica un text în sprijinul acestei idei. Nici măcar unul concludent din cele emise de CMB de-a lungul timpului. Și aici fac o paranteză pentru a afirma că în celebrul document ecumenist de la Lima (1982) despre Botez, Euharistie și Preoție nu se stipulează recunoașterea reciprocă a Tainelor, ci doar un îndemn spre aceasta, ceea ce nu este echivalent cu o erezie cu capul descoperit. Citez: „Oriunde este posibil, recunoașterea reciprocă (a Botezului) ar trebui exprimată explicit de biserici” (Cap. despre botez, art. 15). Ce vreau să spun este că în tot acest hățiș, pentru a întrerupe pomenirea, canonul 15 ne obligă să indicăm o erezie explicită și susținută expres de ierarhi, ceea ce nu este cazul în situațiile de mai sus. Asta nu înseamnă că nu există o erezie semnată în Creta, dar este imperativ ca noi să o indicăm concret. Și asta am încercat să fac aici pe blog. Desigur că există multe alte aspecte conexe pe care le-ați ridicat, dar nu le pot aborda într-un comentariu și sper că am să revin cu un articol mai pe larg. Și eu personal îi prețuiesc atât pe Pr. Teodor Zisis, cât și pe prof. Tselenghidis. Pozițiile lor sunt nuanțate în timp. Spre exemplu, primul a afirmat mai clar greșelile din Creta în ultimul articol despre prezența lui Epifanie în Thassos: „Biserica cea una, sfântă, catolică/sobornicească și apostolească a Simbolului de credință nu mai este delimitată în granițele Bisericii Ortodoxe, ci cuprinde și ereziile” și nu s-a limitat la acuza că a fost folosit termenul de „biserici” pentru eretici, care este un argument insuficient.

    sâmbătă, 06:57:43, 1 octombrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Părinte Lavrentie, Vă mulțumesc pt. înțelegere ,şi dacă felul meu de a dialoga vi se pare,, ne la locul lui”,îmi cer iertare pt. eventuale greşeli/afronturi făcute… Nu ăsta e scopul…Mă iertați! Revenind Adevărul îl ştim,problema e calea de urmat pt. a-l păstra,într-un mod neschimbat… Ideea este că,este părerea mea personală,că Părintele Theodoros se poziționează cel mai bine pe această linie de luptă cu ecumenismul.Efortul meu este în a păstra cele învățate de Păr. Theodoros,şi de alții… ,în cele bune,nu a le denatura.Această ultimă afirmație nu este o insinuare ,ci se referă la scopul urmărit de mine. Acuma, spuneți dvs.:,,Am arătat că Sinodul din Creta a afirmat că ereticii s-au abătut de la adevăr.E limpede că prin această expresie nu acceptă învățăturile eterodoxe.Eu nu ştiu la ce faceți referire”. Dar oare sinodul din Creta numai la această expresie se rezumă? (Ca o paranteză,însuşi sinodul s-a abătut de la adevăr prin cele hotărâte/acceptate.) Dar să-l citez din nou pe dl.Prof.Dimitrios :,,…în mod verbal am mărturisit credința noastră în definiția Sinodului al doilea Ecumenic ,dar în mod practic noi am anulat această credință,recunoscând ca biserici nu numai pe aceştia,dar şi alte comunități creştine (eretice n.m.)”. Deci au afirmat un lucru,apoi l-au infirmat… Eu cred că în sensul acesta trebuie înțeleasă acea expresie ,,…Sinodul din Creta a afirmat că ereticii s-au abătut de la adevăr”,apoi culmea sau paradoxal, îi recunosc ca biserică…,şi le mai acceptă şi ereziile precum teoria baptismală şi teoria ramurilor… Şi…,,e limpede că prin această expresie nu acceptă învățăturile eterodoxe”. Dl. Prof. de dogmatică Dimitrios T. spune altceva:,,În Crez mărturisim: credem ,,Într-Una,Sfântă,Sobornicească şi Apostolească Biserică”,dar la ,,Conferința” din Creta (…) au acceptat,ateologic (în mod neteologic),teologia baptismală şi indirect teoria ramurilor…”. Aceste învățături acceptate,evident nu sunt ortodoxe… Vă rog să mă iertați şi să nu o luați ca pe o atitudine de ,,a da lecții şi de a trage de urechi şi de a aduce acuze”,dar îmi pun nişte întrebări legitime,cum ar fi de ex. :de ce dl. Prof. spune una ,iar Părintele spune alta? Sau,de ce Părintele Theodoros spune aşa,iar Părintele spune că nu-i aşa? Căci efectiv oamenii sunt debusolați…

    sâmbătă, 01:11:49, 1 octombrie 2022

  • Elena

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Puteți da câteva exemple de ce considerați ca Mihai Silviu Chirila este in duh de schisma? Este un observator foarte atent la ceea ce se întâmpla in plan bisericesc și încearcă sa ii trezească pe cei care spun ca e suficientă lupta cu păcatele personale. Nu, nu e suficient.

    vineri, 21:59:42, 30 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    În Grecia există și ierarhi care apără credința dreaptă, dar f puțini. La noi eu nu cunosc, ce-i drept, nici unul poate cu excepția pitorească a IPS Teodosie. În ce privește pe MS Chirilă, recunosc că nu-mi place faptul că e prea tranșant în ce privește mersul la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii și are o îndârjire să apere rezoluția de la Botoșani1 (care prevede lipsa comuniunii cu toți care pomenesc pe ierarhii români), dar are are poziționări bune teologic pe diferite subiecte (cipuri, Antihrist, corona, schisma din Ucraina). În plus, m-au bucurat intervențiile pr. Claudiu Buză la un articol de aici, dar și linia altor părinți din gruparea din care este Silviu. Am nădejde să fie evoluții mai bune în viitor. Am ținut să precizez acestea pt a păstra duhul de unitate și a evita etichetările altora. Eu aș zice că Silviu e mai corect acum decât în trecut. Nu renunță la trecut, dar pare că îl îndulcește măcar. Adică la Botoșani2 a fost admisă și atitudinea părinților din Grecia (Th. Zisis). Nu mă feresc să critic ce văd greșit, dar doresc să fie în spirit ziditor, nu ca o judecare și dezbinare. Cu iertare.

    vineri, 21:58:38, 30 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Dumneata spui în esență că nu ai o viziune pe care o susții, ci cauți adevărul. Dar atitudinea este de a da lecți și trage de urechi și de a aduce acuze. Asta se încadrează într-un comportament de trolling, poate involuntar, adică ceea ce am spus mai înainte. Deci revizuiți-vă comportamentul, asta zic și sper să fie clar. Eu mă încadrez în canonul 15 pt că e vorba de o erezie sancționată/înfierată de Părinți și de Sinoade. Nu e condamnată precum arianismul sau monofizitismul, dar e respinsă de dogmatica ortodoxă. Am arătat că Sinodul din Creta a afirmat că ereticii s-au abătut de la adevăr. E limpede că prin această expresie nu acceptă învățăturile eterodoxe. Eu nu știu la ce faceți referire. Ca o concluzie, o astfel de atitudine, care aduce acuzații din burtă, este contraproductivă și compromite cauza ortodoxă, iertați-mă. Și nu mă acuzați că eu promovez ecumenismul “lucid”, că nu fac asta. Tocmai de aceea spun că e obositor dialogul orbecăielii. Măcar aveți bunul simț să vă recunoașteți limitele! Am îngăduință, dar nu permit să amestecăm totul în ceață și confuzie.

    vineri, 17:41:03, 30 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Cei care se ascund dupa rutina religioasa, care spun ca trebuie sa ne preocupam de despatimire, samd, aceia nu sunt credinciosi. Tocmai in asta consta partea buna a acestor ispite in biserica, se vede cine e si cine nu e cu adevarat credincios! Mi-aduc aminte ca am citit undeva ca un preot de manastire s-a intalnit cu un sihastru care i-a spus ca Dumnezeu tine in mana o sita (in acea sita se afla oamenii), si cerne continuu cu ea. Orice incercare, ispita in viata Bisericii are si parti bune. Poate asa vrea Dumnezeu sa curete corabia Sa. Parintele Mitropolit Neofit de Morfou spune ca Dumnezeu isi pregateste noul echipaj pentru corabia Sa. Foarte adanci si grave cuvinte! Mie personal, mi se pare ca Parintele Lavrentie si Parintele Macarie de la Oituz, sunt singurii care au intrerupt pomenirea si se mentin pe linia dreapta, restul mi se par in duh de schisma. Asta vad si asta simt eu! Am simtit mereu din partea lor, ca daca nu esti in „duhul” lor, considera ca nu marturisesti cu adevarat, ci pe jumatete, sau esti caldicel, sau, sau s.a…….. Ori in istoria Bisericii avem foarte multe exemple si parintele Lavrentie le-a aratat si prezentat de foarte multe ori, si ii multumesc pe aceasta cale si Sfintiei Sale, si tie, pentru munca si osteanala depusa, ca sa putem merge drept inainte in aceasta lume apostata.

    vineri, 16:01:03, 30 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Părinte Lavrentie,ceea ce fac eu aici nu are legătură cu troll-ismul invocat de dvs. sau de dl. Vlad.Are legătură cu căutarea adevărului,în sensul de a lămuri nişte lucruri.Eu sunt un simplu mădular al Bisericii,(nu un troll) interesat de ceea ce se întâmplă în ea. Iar cum dl. Vlad are îngăduință şi înțelegere pt. ,,înverşunarea” dlui. Chirilă,ar trebui să aveți şi pt. a altora,nu să umblați cu măsuri duble(pt. unii mumă,pt. alții ciumă). Iar dacă vreți să-mi închideți gura,nu cu argumente convingătoare sau… de necombătut,ci aşa în modul acesta bolşevic sau ecumenist,n-aveți decât. Dar asta spune ceva… Mă iertați! Revenind la subiect Miezul problemei noastre nu e ,,înrolarea în alte structuri bisericeşti ,ci improrierea doctrinelor/ereziilor lor,şi anularea deciziilor sinodale ale Sfinților Părinți,prin recunoaşterea de Biserică a ceea ce au condamnat ca erezii,definitiv aceştia sau Biserica şi nu în ultimul rând anularea art. din Crez referitor la Biserică.Nu eu o spun ci o afirmă Mitr. Ambrozie de Kalavryta.Cinste dânsului,pt. mărturisire. Ceea ce afirmați dvs. nu este altceva decât ceea ce afirmă ecumeniştii din Biserică,mă iertați! Şi anume că la Creta nu a fost legiferat ecumenismul ,,acela rău”,ci ecumenismul lucid… Aşa şi dvs.,sub altă ,,formă” afirmați că ,,nu e vorba de o erezie”,ci de o tentativă…,sau o erezie nouă?! sau de nişte afirmații eronate concrete sau… Deci din nou îl contraziceți pe Păr. Theodoros (pot exemplifica cât doriți,am dovezi,nu fabulez…). Sau îl contraziceți şi pe dl. Prof. de dogmatică Dimitrios T.,care afirmă clar că la,, Conferința de la Creta/Kolimbary”,ceea ce s-a adoptat este ,,o nebunie spirituală”, ,,este o lovitură de stat spirituală” sau ,,în practică este sincretism şi ecumenism (pur, nu lucid n.m.)”. Cutia Pandorei s-a deschis…! Mai departe… Consecința faptului că dvs. nu recunoaşteți că la Creta s-a acceptat oficial/adoptat oficial/legiferat ecumenismul,această erezie/pan-erezie consacrată sau prezentă în Biserică prin promotorii ei de decenii întregi,condamnată de Părinții Sfinți contemporani cu ea şi chiar de un Sinod Local,ci e vorba de ceva nou,ceva ce doar Biserica în mod sinodal are dreptul să o declare drept erezie sau să decidă asupra caracterului ei de erezie (cum ati afirmat in alt comentariu,la alt articol), …nu să decretez eu acest lucru…sau că ar fi doar o tentativă de acceptare a ei sau doar nişte afirmații concrete eronate,dar numai ecumenism pur nu,poate cel mult ,,lucid”nu?… Deci consecința acestui fapt este că vă situați în afara Canonului 15 I-ll în cazul actului de nepomenire al dvs.,pt. că ,Canonul 15 l-ll spune clar că nepomenirea se poate aplica atunci când se face pe motiv de erezie oficializată/cu capul descoperit,care a fost condamnată de Sinoade sau de Părinți. Dar după cum se vede dvs. nu recunoaşteți acest statut documentelor legiferate la Creta… Păi ori recunoaştem că este o erezie în sensul deplin al cuvântului şi că îndeplineşte condițiile Can. 15,ori spunem că e ceva nou,nişte afirmații eronate,o tentativă şi…atunci intrăm sub incidența primei părți a Canonului,care ne învinovățeşte de schismă. Părinte,textele din Creta reprezintă ECUMENISM,reprezintă sincretism,reprezintă,, o nebunie spirituală”,nu le mai diluați… Şi uitându-mă şi la ultimul comentariu adresat fratelui Mihaibv,reafirm din nou : nu este ,,o erezie nouă”,ceva nou ,ci ceva existent în Biserică de decenii,o erezie condamnată de un Sinod -ROCOR-în 1983,este o erezie condamnată de Părinți şi o erezie condamnată de Sinoadele Ecumenice,afirmă Părintele Theodoros Zisis. Pt. că ecumenismul le cuprinde pe toate,(inclusiv pe cele condamnate /anatemizate de Biserică şi îmbisericite acuma din nou de Sinodul din Creta),nu numai aspectul ecleziologic,vechi şi acela de un secol…

    vineri, 15:00:10, 30 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Mihai Silviu Chirilă e doar mai înverşunat din fire, lucru pe care eu îl găsesc în acelaşi timp foarte explicabil dar şi justificat. A fost în prima linie a nepomenitorilor cu toate pendulările aferente avangardei şi a luat contact cu tot ce e mai smintitor din MMB. Din câte am văzut, e grea grea cruce de purtat. Nuş cum aş fi fost eu dacă eram în locul lui, dar îi mulţumesc Domnului că nu sunt. Mie mi se pare că, dimpotrivă, prea mulţi credincioşi se ascund după rutina religioasă pretinzând că sunt preocupaţi mai degrabă de despătimire, de viaa spirituală decât de viaţa cetăţii. Bine ar fi fost dacă era aşa, dar nu văd roade care să susţină concluzia asta.

    vineri, 13:07:52, 30 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Vlad, in Grecia pararile ierarhilor sunt impartite, iar la noi, asa cum zicea si Parintele Lavrentie, este o „unitate” muta, si parca si surda, nu stiu cum sa spun. In legatura cu Mihai Silviu Chirila, reactia lui de la inceput a fost buna, dar acum, mie personal, mi se pare ca este in duh de schisma. Cred ca cele mai mari pacate din lume sunt nepasarea (ignoranta),si apoi necredinta si nestiinta, care se nasc din nepasare. Si toata decaderea asta din lume din cauza asta se datoreaza. Oamenii nu vor sa afle, sa cunoasca scopul lor pe lume, pt ca sunt nepasatori, ignoranti, si de aici pleaca tot raul. In rugaciunea de la sfarsitul acatistului Mantuitorului, se spune „ca s-a intunecat mintea mea cu cele lumesti, si nu mai poate sa caute spre Tine cu durere”, adica omul cand cauta doar la cele lumesti, i se intuneca mintea. Cred ca una din cele mai viclene ispite de azi, pt credinciosii care merg la Biserica, se spovedesc si se impartasesc, este ca au inversat cuvantul Mantuitorului „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga voua”, iar oamenii (aici si eu ma includ, din pacate), cauta mai intai toate celelalte lumesti, si spera ca la sfarsit sa li se adauge Imparatia Cerurilor, si asta este, cred, una din cele mai mare inselari ale crestinilor. Iertare, poate am vorbit aiurea.

    vineri, 10:03:14, 30 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Sarut mana Parinte, Doamne ajuta Vlad! Poza din titlul articolului face cat o mie de cuvinte. Patriarhul Bartolomeu parca e un papa infailibil, Epifanie parca simte ca are doar haine de ierarh pe el si atat, si Arhiepiscopul Ieronim, care se simte cu musca pe caciula. Asta e imaginea dezolanta a Bisericii, de azi. Fereasca Dumnezeu!

    vineri, 09:31:52, 30 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Un răspuns mediat ne oferă domnul Gheorghe Fedorovici, în care sunt formulate și argumente critice poziției mele. Sper să pot răspunde cât mai curând, mai ales că am puține ocazii să ofer acest tip de lămuriri celor ce urmăresc blogul nostru. Adticolul domnului Gheorghe Fedorovici: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/despre-doua-tipuri-de-colaborationism.html

    vineri, 08:29:42, 30 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Dacă s-ar fi semnat o unire cu sau recunoaștere a tuturor ereziilor, atunci nepomenirea nu ar fi fost o opțiune, ci o necesitate, ca în cazul Lyon (1274) sau Ferrara-Florența (1439). În acea situație, pur și simplu ar fi însemnat o înrolare în alte structuri bisericești, cam cum este uniatismul. Dar la Creta a fost semnat un ecumenism preluat de la CMB, adică o redefinire a granițelor Bisericii, nu a adevărului și comuniunii. Altfel spus, toate Confesiunile nu sunt privite ca formațiuni diferite și antagonice radical, ci diferite în crez și fără comuniune între ele, dar toate recunoscute ca făcând parte în diferite grade din Biserica lui Hristos. Deci Biserica cea una nu este doar Ortodoxia, ci cuprinde și pe eretici și nu mai este omogenă și universală (catolică/sobornicească), ci conține comunități cu mărturisiri diferite de credință. E o struțo-cămilă, o erezie ecleziologică nouă, care contrazice articolul despre Biserica cea una și sobornicească din Simbolul de credință. De aceea avem dreptul canonic și datoria morală să protestăm chiar și prin întreruperea pomenirii.

    joi, 23:29:24, 29 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    „Dar la Creta s-a scris că ceilalți s-au abătut de la adevăr, iar Biserica Ortodoxă nu.” Pai atunci de ce ne-am mai incurcat cu nepomenirea episcopului, atunci, dupa momentul creta?!

    joi, 22:04:38, 29 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul A.U.R. cercetat „pentru minimalizarea Holocaustului”:

    Eu găsesc că e foarte bizară adversitatea față de AUR care se manifestă deschis în ultimul timp. Mi-am propus să scriu despre asta, dar n-am găsit răgaz. Oricum, e ceva foarte nenatural, cu atât mai mult cu cât a apărut din interiorul segmentului naționalist și s-a răspândit spre publicul larg. Probabil au contribuit și mesaje precum cel al dvs, aparent străin de curentul naționalist din câte intuiesc din formularea „ca și” Căpitanul 🙂 Dar și fără astfel de bețe băgate în gard, AUR are parte de aversiune cum nici USR-ul nu a resimțit, fapt care ar trebui să ne dea de gândit.

    joi, 19:27:42, 29 septembrie 2022

  • CAROL

    la articolul Partidul A.U.R. cercetat „pentru minimalizarea Holocaustului”:

    MA ROG; era o zicala: TRAIASCA LEGIUNEA CA SI CAPITANUL!! AURUL DE TINICHEA NU MERITA A FI MENTIONAT.

    joi, 19:13:01, 29 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oftatul de sub unitatea bisericească demonică de astăzi:

    Nu neapărat în legătură directă cu textul de mai sus, dar complementar, mă duce gândul la mai multe preocupări pe care le am faţă de situaţia noastră actuală. De pildă, plecând de la paragraful acesta: Greutatea pe care o dau termenului unitate este absoluta supunere și ascultare față de orice face și spune ierarhia. Oricine în orice mod nu ascultă de ceea ce stabilesc ei, chiar dacă este contrar cu ochiul liber față de fundamentele credinței pune în pericol „unitatea”, după ei. Nu o pun cei care lucrează cele străine și noi și interzise. Astfel ajungem la paranoia de a considera că unitatea credinței nu o rup cei care aduc în țară pe pseudo-episcopul Epifanie Dumenko și conslujesc și au legături cu el, ci cei care protestează pe drept. Scris cu năduf textul acesta, dar exprimat la ţanc! Măcar în Grecia mai există preocupare pentru aceste chestiuni, căci la noi e doar „linişte şi pace”, cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, perspectiva religioasă animă toate iniţiativele politice suverane. Cu excepţia lui Mihai Silviu Chirilă, nu am observat vreo preocupare autentică pentru nebunia CMB. Dacă dăm la o parte vocabularul religios şi manierismul ortodoxist din mişcarea naţionalist suveranistă a mirenilor români, nu ne rămâne nicio temă importantă care să fie angajată de conversaţia publică, atâta cât există ea. Dezbaterile despre calendar din perioada interbelică sunt pur şi simplu la ani lumină de ceea ce avem astăzi, deşi subiectele de acum sunt mult, infinit mai grave. Rămânem blocaţi în agitaţii datorate unor căzături precum Visarion Alexa şi Corneliu Onilă şi ne este şi teamă să întrebăm mai multe. Poate vom avea totuşi ocazia în viitoarul apropiat să repunem în discuţie, la un nivel mai accesibil publicului ortodox, chestiunile ce ţin de unitatea satanică cu ereticii, de ecumenism, de faptul că ierarhia BOR a rămas singurul vestigiu netulburat al securismului comunist, de problematica clerului vedetă/influencer şi a massmediei ortodoxe oficiale şi altele. Asta fără să pierdem contactul cu durerile momentului. Hiatusul acesta provocat de plandemie, război şi criză economică pare că ne-a blocat într-o realitate exclusiv mundană, chiar dacă privită prin cheie morală. Cred că ortodocşii trebuie să fie mult mai vigilenţi privitor la subiectele care ajung pe agenda preocupărilor lor colective şi la modalitatea în care reuşim să le discutăm şi să valorificăm concluzii pertinente despre vieţuirea noastră împreună. Urmează protestele din 02.10.2022 care sunt şi utile şi necesare, dar şi discutabile din mai multe puncte de vedere. Grupul Civic din care fac parte organizează protestul la Iaşi iar eu voi face deplasarea la protestul AUR de la Bucureşti. Sâmbătă, 10 decembrie 2022, se vor fi împlinit #1000 de zile de la declanşarea plandemiei în România, situaţie excepţională care se menţine într-un contingent ameninţător, fără să fi existat un moment de evaluare, de tragere la răspundere a celor vinovaţi de abuz, de tragere de învăţăminte despre cum să înlăturăm pericolul reiterării abuzurilor, despre ce măsuri trebuie luate pentru repunerea în situaţia anterioară abuzului, pentru revenirea la normalitatea juridică, politică şi socială. Între cele două date (02.10.2022-10.12.2022) numărăm 70 de zile în care avem şansa să ne întrebăm ce am învăţat şi cu ce ne-am căpătat după #1000 de zile de lovitură continuă de stat (apud Adrian Severin). Poate, poate reuşim să ne întrebăm şi ce rol a purtat ierarhia BOR în această perioadă, cum a instrumentat retoric ideea unităţii, ascultării şi supunerii mirenilor faţă de comandamente de tipul celor denunţate în acest articol. În continuare susţin că dacă din punct de vedere juridic, civic şi politic toată suflarea românească trebuie să militeze pentru #IohannisÎnÎnchisoare pentru vina de a demola ordinea de drept, atunci la fel de necesară este şi cercetarea şi, în consecinţă, pedepsirea juridică, civică şi politică a ierarhilor securişti (coresponsabili). Consider că este de necesar să ieşim din spaţiul acesta insularizat al învinovăţirilor de ordin religios şi să observăm că ierarhii noştri poartă şi o răspundere juridică şi politică pentru persecuţiile ilegale despre care vorbeşte autorul textului de mai sus. În caz contrar riscăm să rămânem în continuare cu o ierarhie captivă securismului auto-replicat care s-a perpetuat în Sfântul Sinod netulburat după 1989. Faptul că în spaţiul ortodox se discută cu atât de multă lejeritate despre faptul că PF Daniel este securist, că ÎPS Teofan este securist, că ÎPS Andrei este, ca şi cum lucrurile acestea sunt absolut fireşti pentru viaţa Bisericii mi se pare o problemă nemaipomenit de gravă pe care o avem. Nu doar că nu ne mai preocupă aceste chestiuni, dar le şi îndreptăţim cu dovezile în faţă, negăm realitatea unor adevăruri deranjante. Ultimii trei ani ne-au arătat exact că securismul ierarhilor nu produce doar căderi şi apostazie precum cele din Creta, ci conduce în modul cel mai direct la înrobirea poporului, la pauperizarea lui, la înjosirea credincioşilor, la lucruri foarte-foarte palpabile, lumeşte vorbind, care determină tragerea la răspundere. Conversaţia aceasta trebuie purtată exact în regimul de conclucrare şi de coresponsabilitate despre care vorbea astăzi părintele patriarh, dar cu degetul pus pe rană. Planurile se întrepătrund pentru că răul a înaintat atât, atât de mult şi pentru că ne-am obişnuit a primi minciuna la masă. Zic şi eu. Iertaţi!

    joi, 18:26:57, 29 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Vă aduc aminte mai apăsat de niște discuții mai vechi, în care Vlad v-a cerut ceva aici și aici. Nu am cum să am o abordare rezonabilă la tot ce scrieți dacă nu vă înțeleg poziționarea. Nu e normal să tot băgați strâmbe și atât, fără a contura o imagine clară. Dacă răspund la un aspect, îl duceți mai departe ignorând esența. În plus, încercați să mă puneți în opoziție cu Pr. Teodor Zisis și cu alți teologi fără să urmăriți firul discuției. E halucinant. Punctual pot spune că ecumenismul este pan-erezie în sensul că înglobează toate rătăcirile. Dar la Creta s-a scris că ceilalți s-au abătut de la adevăr, iar Biserica Ortodoxă nu. Deci nu a fost decretat ecumenismul în sensul lui tare. E o evidență asta în ciuda citatelor și trimiterilor de genul „nu de la mine”, pe care nu le mai analizez până nu vă revizuiți atitudinea în sensul indicat mai sus și mai demult.

    miercuri, 23:21:50, 28 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Părinte Lavrentie,mă iertați! ,,Tocmai de aceea am depus un efort aici ca să arăt că ecumenismul este erezie şi textele din Creta greşesc prin afirmații eronate concrete,nu pt. că aşa decretez eu”,spuneți. Este un limbaj diplomatic… Textele /documentele din Creta au legiferat ecumenismul.Chiar Patriarhul Bartolomeu afirmă acest lucru cu satisfacție,în 2017 la Chambessy,mulțumit că şi-a împlinit dezideratul. ,,Textele din Creta” legiferează ecumenismul/erezia în Biserică. Ele legitimează sinodal ,,afirmațiile eronate concrete”/ereziile din pan-erezia ecumenismului. Eu nu ,,decretez ” nimic. Pe parcursul dialogului purtat cu dvs. am avut grijă ca în cele afirmate să nu exprim cugetul meu/ideile mele personale,ci am căutat ca acestea să aibe acoperire la nişte teologi cu autoritate din Biserică,care la rândul lor încearcă să exprime cugetul Bisericii! ,,Textele din Creta greşesc prin afirmații eronate concrete”. Părinte,textele din Creta au adoptat sinodal ecumenismul! Documentele din Creta nu sunt ortodoxe,dar sunt primite de Biserică,de BOR,adică însuşite de aceasta… Eu nu ,,decretez” nimic. Ia uitați nişte exemple spre adeverire: -,,Dar la ,,Conferința” din Creta zece Biserici (!!!) autocefale…,au acceptat ateologic/neteologic, ,,teologia baptismală” şi,indirect ,,teoria ramurilor”, recunoscând ca biserici pe romano-catolici,pe maroniți,pe nestorieni,pe monofiziții anticalcedonieni,pe monoteliți,care au fost condamnați pt. erezia lor hristologică dd un rând de Sinoade Ecumenice (de la al 3-lea pănă la al 6-lea inclusiv),dar şi pe amestecătura de protestanți din CMB. Această tentativă de decizie sinodală la Kolimbari,de recunoaştere ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoade Ecumenice,constituie o nebunie spirituală şi o lovitură de stat spirituală. ACEASTA,IN PRACTICĂ (in realitate n.m.) ESTE SINCRETISM ŞI ECUMENISM(erezie/pan-erezie n.m.)”. Deci Părinte,eu nu decretez nimic.Alții o spun…În cazul de față Profesorul de dogmatică Dimitrios Tselenghidis,din Grecia. Tot acesta spune:,,Ecumenismul e cea mai mare erezie ecleziologică,dar şi cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii.Ecumenismul(…),recomandă cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii, DAR ŞI CEA MAI GRAVĂ FALSIFICARE A EI”. Mda…,cam asta s-a legiferat la Creta… Deci nu e de la mine.Nu eu ,,decretez”… Aş putea să dau şi alte exemple de astfel de poziții,dar mă opresc aici. Referitor la Sf. Maxim Mărturisitorul. Eu nu ,,pun în gura Sfântului Maxim propriile gânduri ” ,ci eu pur şi simplu înțeleg diferit de dvs. unele aspecte. Cum şi dvs. înțelegeți diferit ,Can .15 l-ll ,față de Păr. Theodoros. Categoric că nu sunt de acord cu ,,interpretarea” dvs. a unor aspecte referitoare la Sf. Maxim. Iar faptul că avem abordări diferite e normal numai în cazul dvs.? Căci şi dvs. aveți abordari diferite, spre ex., față de Părintele Theodoros Zisis. Căci nu eu spun(nu sunt ideile mele personale),ci eu doar mă folosesc de abordarea/înțelegerea/învățătura dânsului… Iar dânsul spune: – prin întreruperea pomenirii/comuniunii te îngrădeşti de erezie. Iar dvs. negați acest lucru. Deci nu e abordarea mea ,ci a dânsului,ca să fiu înțeles mai bine… -sau…cel care pomeneşte are credință identică cu cel pomenit (iar în caz de erezie oficializată/publică a celui pomenit,înseamnă că primeşte acea erezie). Acest lucru îl afirmă şi starețul Gavriil… Iar dvs. negați acest lucru… Deci nu-i de la mine. În fine,şi alte exemple… Iar aceste aspecte sunt esențiale în lupta împotriva ereziei… Deci, dacă aş aborda la fel ca şi dvs.,ar trebui să mă dezic de abordarea Părintelui Theodoros.Iar eu cred că dânsul are dreptate…

    miercuri, 17:07:05, 28 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Acuma sincer: cu iertare, dar chiar nu ne putem înțelege; avem abordări diferite. Din moment ce puneți în gura Sf. Maxim propriile gânduri și nu extrageți fapte și idei concrete, suntem pe lungimi de undă diferite. Nu pot accepta asemenea atitudini. A mai venit vorba despre imposibilitatea dialogului și acum se confirmă. Fără să mai zic că mă faceți ecumenist… Factual, ating doar problema despre Sinodul care să fi implementat cele 9 capitole. Nu e nevoie să-l indic de vreme ce s-a ajuns la unire cu monofiziții. Evident că prin validare sinodală. Ba a fost implicat în aceasta și papa Honoriu, fapt pt care și-a atras anatema post-mortem la Sinodul VI Ecumenic. Sf. Maxim le pune în același rând pt că toate au fost decrete similare. De altfel, nici pt Ekthesis și Typos nu poate fi indicat vreun Sinod concret, deși a existat, dar nu se face vorbire expresă despre nici unul. Cât despre restul afirmațiilor…, nu merită atenție, după opinia mea. Par a fi mai mult un soi de trolling. Nu pot accepta ideea de a numi erezie ce vreau eu și cum vreau eu. Tocmai de aceea am depus un efort aici ca să arăt că ecumenismul este erezie și textele din Creta greșesc prin afirmații eronate concrete, nu pt că așa decretez eu.

    marți, 08:04:24, 27 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Puteți să-mi spune-ți anul când au fost ratificate ,,cele 9 Capitole” de vreun Sinod şi la care Sinod,precum Ekthesis-ul,de ex.? Concret… ……………….. Dar bineînțeles că Sfântul Maxim le invocă ,pe lângă Ekthesis şi Typos,căci sunt în legătură unele cu altele. Căci şi acuma ,invocând sinodul din Creta,vom menționa şi Balamandul spre ex.(ca ,, acte bisericeşti f. grave”) şi altele,anterioare Cretei,dar care constituie o sursă pt. Creta… Dar Creta este linia roşie peste care nu se poate trece,prin gravitatea pe care o generează. Cum era pe vremea Sfântului Maxim Ekthesis-ul şi Typos-ul care într-adevăr erau echivalente cu sinodul din Creta/cu documentele cretane. Într-adevăr,Sf. Maxim spune că nu acceptă comuniunea din cauza ereziilor introduse în Biserică. lar de condamnarea sinodală a promotorilor ereziilor face uz pt. că o avea la dispoziție,iar nu pt. că era indispensabilă în acest context(cum insinuați dvs.), căci Sf. Maxim nu se cramponează de condamnarea promotorilor ereziei ca şi condiție de întrerupere a comuniunii, (căci cunoştea f. bine duhul Canonului 15 l-ll,care va fi formulat mai târziu,-în forma consacrată astăzi-, pe vremea Marelui Ierarh Fotie) ci de existența ereziei, şi de consacrarea ei în Biserică prin documente precum Ekthesis-ul sau Typos-ul,echivalente cu documentele cretane,printre care enumeră şi cele ,,9 Capitole”, ,,ca început al înnoirilor pornite din Alexandria” sau ca ,,sursă” a lor cum spuneți dvs. Georgienii au amenințat cu întreruperea comuniunii tocmai pt. că afirmau că ierarhia i-a băgat în erezie,tocmai pt. că se aflau în erezie, şi că pt. mântuirea sufletului,trebuiau să iasă din ea/să se îngrădească de ea,conform Canonului 15 l-ll,cum ei înşişi afirmau… Iar până la Creta,paharul era deja plin ,ca şi în cazul georgienilor,însă la Creta a dat pe dinafară,adică s-a trecut peste linia roşie. Ecumenismul rămâne ecumenism,indiferent de forma semnată… Forma e doar o coajă creată pt. a putea amăgi.Miezul contează.Iar acela se află sub coajă/formă. Numai ecumeniştii o dau la întors cu forma ecumenismului…Ba ecumenism lucid,ba ,,inter-creştin”,ba nu ştiu cum,ba referitor numai la…… Erezia tot erezie rămâne. Iar ecumenismul le cuprinde pe toate!La fel spune şi Păr.Theodoros Zisis,inclusiv despre cel legiferat la Creta…

    marți, 02:02:38, 27 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Din partea cuiva care dă lecții mă aștept la exigență. Dar, când văd ignoranță și eludarea faptelor, dialogul devine obositor. De aceea punctez aceste aspecte, pt că altfel este doar un șir de contraziceri ca la surzi și nu ajungem nicăieri. Nu e de tolerat ignorarea unor lucruri deja spuse. Dacă le considerați doar complimente fără a conștientiza eroarea, nu prea avem ce discuta. Acuma, Cele 9 capitole, pe care le reclamă Sf. Maxim, nu au fost simple formalități, ci acte bisericești, ca și Ekthesis-ul. Tocmai de aceea le și invocă. Atâta vreme cât s-a încercat combaterea lor printr-un Sinod ținut în Cipru în 634-635 și nu s-a reușit, asta înseamnă că situația era gravă, publică și inflamată. În orice caz, Sf. Maxim a spus el singur că nu acceptă comuniunea din cauza ereziilor și a condamnării sinodale a promotorilor lor. Pe lângă asta, încercările de unire cu monofiziții sunt fapte mai grave decât monotelismul ulterior. Și totuși nu au constituit motive pentru ruperea comuniunii. Strict la subiect, disputa monotelită a început înainte de Ekthesis (638) și s-a concretizat, printre altele, în documentul de unire în cele 9 capitole, în disputele din cadrul Sinodului din Cipru și în Scrisorile irenice de întronizare ale Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, în care a combătut erezia nou apărută. Toate acestea sunt acte bisericești echivalente cu Sinodul din Creta. Ca o paranteză, aderarea la CMB este o faptă la fel de gravă pentru că presupune adoptarea unei doctrine străine aflate la baza acestui organism. Dar se poate spune că ratificarea oficială a acestui gest s-a făcut în Creta. Așa cum georgienii au protestat și au întrerupt pomenirea pentru a fi anulată decizia sinodală a lor de aderare la CMB (deși făceau parte de mult timp), la fel și Creta a reprezentat un moment similar, o umplere a paharului. Iar ecumenismul în forma semnată acum nu este pan-erezie din motive pe care nu doresc să le dezvolt aici pt ca să nu deviez și nu cred că are rost să fac asta acum.

    luni, 15:50:12, 26 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Părinte Lavrentie,mulțumesc pt. ,,complimente”,ca de obicei… Sunt obişnuit.Cu ecumeniştii,în orice dialog se lasă cu astfel de ,,complimente” gen : shismatic,răzvrătit,scandalagiu ş.a.m.d…. Asta e iubirea şi răbdarea lor față de ortodocşi,vizavi de iubirea şi răbdarea lor,nemărginite,față de eretici… Revenind Am impresia că dvs. nu ați înțelege sau nu doriți să înțelegeți cele afirmate de mine. Şi până la sinodul din Creta existau o sumedenie de documente semnate de ,,ortodocşi” pe la diferite adunături CMB-iste,unele din ele evocate chiar de dvs. în dif. articole ,ca de ex. ultimul în ordine cronologică,apărut pe site-ul dvs. Dar acestea nu erau consacrate în Biserică,nu erau legiferate,ca acuma,după sinodul din Creta,când ele au fost primite de BOR mod sinodal… După Creta,BOR le acceptă sinodal,prin documente sinodale.Adică ele sunt primite,acceptate în mod oficial/sinodal de către Biserică (BOR). Vă rog să nu negați realitatea… Documentele sunt documente/actele sinodale sunt acte sinodale.Punct. La fel,Ekthesis-ul este un act bisericesc,care este promulgat de împărat şi ulterior ratificat printr-un Sinod. În fond,Ekthesis-ul nu face decât să confirme şi acele ,,9 capitole”,nu să le infirme şi care constituiau preludiul celor anterioare. Cum şi acuma,hotărârile de la adunăturile CMB-iste din trecut (adică Bussan,Canberra etc.),sunt de fapt confirmate de către sinodul din Creta şi primesc o notă de legitimitate. În fond,mom. Creta este un mom. similar celui din timpul Sfântului Maxim.Însă mult mai grav,căci atunci era vorba de o erezie ,iar acuma de toate la un loc(pan-erezie),inclusiv cele condamnate de Biserică odată pt. totdeauna…

    luni, 15:30:30, 26 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    După cum s-a observat în comentariile anterioare, cei doi Sfinți au reacționat față de o tentativă de unire cu monofiziții pe o linie monotelită. Acestea nu sunt acte oficiale? Ba evident că da. Chiar Sf. Maxim invocă drept sursă a ereziei „Cele 9 capitole”, care datează din 633, care erau baza unirii și conțineau teza eretică a unei singure voințe, înainte de Ekthesis și Typos, în actele procesului lui. Dar încăpățânarea în orbire nu lasă să fie observat corect tabloul faptelor.

    luni, 12:56:08, 26 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul „Ecumenismul inimii” de la Adunarea Generală a CMB este un cancer duhovnicesc din care ierarhia ortodoxă nu vrea să iasă:

    A se citi Matei( 6,24) …

    luni, 12:51:02, 26 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul „Ecumenismul inimii” de la Adunarea Generală a CMB este un cancer duhovnicesc din care ierarhia ortodoxă nu vrea să iasă:

    Ecumenismul nu reprezintă altceva decât o fațetă a globalismului sau o divizie a lui,dar în plan religios sau bisericesc,în cazul nostru. Atunci să tragă fiecare singur concluzia,cine sunt sau ce sunt cei care promovează şi impun ecumenismul… Pe cine slujesc ei sau cui slujesc ei? Slujesc lui Hristos sau sunt în slujba ecumenismului?…

    luni, 12:46:52, 26 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Pt. mine nu e mulțumitoare şi nici convingătoare,mă iertați! Într-adevăr,discuții pe marginea ereziei aveau loc de mai mult timp… Însă transpunerea ei în documente oficiale sau consacrarea ereziei oficial,reprezintă momentul peste care nu se mai poate trece. Oficializarea ereziei sau ,,instituționalizarea” ei,prin redactarea şi apoi promulgarea ereziei,în octombrie 638 prin intermediul Ekthesis-ului,constituie momentul de cotitură în atitudinea de împotrivire împotriva ereziei.Adică reprezintă ,,linia roşie”… Biserica nu-i a promotorilor de erezii.Este a ortodocşilor! De aceea,când erezia este impusă în Biserică prin acte oficiale,ea devine reprezentativă pt. toți membrii Bisericii instituționale,adică devine reprezentativă şi pt. ortodocşi,ceea ce pt. o conştiinţă ortodoxă este de neacceptat… La fel se întâmplă şi acuma,după legiferarea/acceptarea ecumenismului oficial,prin acte sinodale. Deci,anul 638 reprezintă pt. noi anul 2016. Asta în condițiile în care ecumenismul este şi condamnat sinodal,de către ROCOR,dar şi de Sfinții contemporani lui… Să nu mai spunem cã ecumenismul cuprinde în sine toate ereziile condamnate de Biserică în istorie,inclusiv cea monotelită! Deci,din momentul oficializării ei,nu se mai poate altfel,căci prin oficializarea ei,ți se pune şi ție în cârcă,fără acordul tău,dar prin prisma faptului că eşti membru al Bisericii care acceptă/primeşte oficial erezia. Iar acest lucru se întâmplă la mom. concret,dacă nu te delimitezi(îngrădeşti) de erezie şi de promotorii ei. IAR ÎNGRĂDIREA NU ESTE FAȚĂ DE BISERICĂ,CĂCI NU EREZIA E BISERICĂ (erezia nu-i a Bisericii,în sensul deplin al cuvântului),CI FAȚĂ DE EREZIE ŞI DE PROMOTORII SĂI sau față de cei care nu se dezic de ea,nu se delimitează de ea…

    luni, 12:39:04, 26 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Da, e o mică diferență. Chiar și așa, rămâne observația că ambii s-au împotrivit concesiilor încă din 630. Ca o dovadă în plus, în cartea despre Sf. Maxim și tovarășii săi se menționează că a participat la un Sinod în Cipru în 635, care a dezbătut tema monotelismului, dar fără rezolvare. Așadar a stat pe lângă Sf. Sofronie fără să fi rupt comuniunea cu Patriarhii monoteliți și au combătut din această postură rătăcirile. Există scrieri ale Sf. Maxim din anii 630 împotriva monotelismului (epistolele 12-18). Apoi, după moartea Sf. Sofronie, s-a dus în Africa și la final la Roma. A organizat 3 Sinoade în Africa și cel mai mare la Lateran. Abia după aceea și din această cauză a fost prigonit și exilat. Sper că acum e mulțumitoare și convingătoare argumentația.

    luni, 10:04:06, 26 septembrie 2022

  • mihaibv

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    imi cer scuze, nu am transmis mesajul corect.Adica acesta Ati spus: „…Afirmația că Sf. Maxim Mărturisitorul „și-a dat seama de existența ereziei (monotelite) când a fost propovăduită pe față, în Ekthesis­-ul lui Serghios, din anul 638 și de atunci el a întrerupt comuniunea bisericească” (p. 291) este contrazisă de alte mărturii. Spre exemplu, în cartea Străjerii Ortodoxiei, se spune că împotriva unirii pe baze monoenergiste și monotelite din 630 s-au ridicat două voci în Alexandria: Sfinții Sofronie și Maxim, care „s-au opus cu tărie oricăror concesii”[2].” Aici cred ca interpretati fortat, deoarece in Străjerii Ortodoxiei, dupa acest paragraf incepe descrierea luptei Sf Sofronie cu aceasta erezie. La finalul capitolului dedicat Sf Sofronie, se face trimitere la Ekthesis-ul imparatului Ieraclie si din acest punct (anul 638) incepe descrierea activitatii Sf Maxim. Din Străjerii Ortodoxiei asta reiese, ca Sf Maxim incepe lupta impotriva ereziei dupa ce apare Ekthesis-ul, nu mai inainte de acest moment . Deci Sf Maxim nu a facut nici o iconomie in privinta ereziei! Asta am vrut sa spun. Ma iertati..

    luni, 09:16:44, 26 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Nu prea înțeleg ce vreți să sugerați. Am dat doar un exemplu prin care să ilustrez faptul că erezia monotelită apăruse înainte de Ekthesis-ul din 638. Dacă ar fi să citiți mai cu atenție sursa indicată, în rândurile dinainte se menționează că în 629 Patriarhul Kyr al Alexandriei a inițiat o unire cu monofiziții pe baze monotelite, iar Sf. Maxim și Sofronie s-au opus. Nu e nimic forțat să trag concluzia că erezia aceasta era apărută înainte de 638, cel puțin din 629. În plus, chiar în cartea respectivă, până să se vorbească de Ekthesis, se menționează eforturile Sf. Sofronie de a împiedica unirile monofizite și erezia monotelită. Deci chiar nu e cazul să fie trecute cu vederea aceste aspecte pentru a trece pur și simplu la anul 638. Este evident că erezia se manifesta înainte de acest an. Activitatea teologică a Sf. Maxim datează cel puțin din anul 626, când a redactat cele mai importante lucrări ale sale. Deci nu a fost un neștiutor în această perioadă și reacția sa nu debutează din 638, ci mult înainte, fără să fi întrerupt comuniunea, așa cum sugerează unii. Cu iertare, dar e o concluzie cel puțin pertinentă, dacă nu de-a dreptul riguroasă.

    duminică, 20:47:42, 25 septembrie 2022

  • Macarie

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Nu a slujit Sf Meletie cu arienii. Scrii prostii, femeie !

    duminică, 11:54:53, 25 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Întinarea prin erezie – o concepție zelotist-schismatică:

    Spuneti: „Spre exemplu, în cartea Străjerii Ortodoxiei, se spune că împotriva unirii pe baze monoenergiste și monotelite din 630 s-au ridicat două voci în Alexandria: Sfinții Sofronie și Maxim, care „s-au opus cu tărie oricăror concesii”[2]” Aici cred ca interpretati fortat, deoarece in cartea aceasta, dupa acest paragraf incepe descrierea luptei Sf Sofronie cu aceasta erezie. La finalul capitolului dedicat Sf Sofronie, se face trimitere la Ekthesis-ul imparatului Ieraclie si din acest punct (anul 638) incepe descrierea activitatii Sf Maxim.

    duminică, 10:43:05, 25 septembrie 2022

  • Vasile

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Parinte Lavrentie, de ce critici pe Paintele Elpidie? Oare intelegi ce spune? Sfatul meu este sa nu te grabesti sa judeci pe cineva inainte de a studia. Nu este corect sa te pronunti despre ceva ce nu ai studiat. Parintele Elpidie are dreptate in ceea ce spune, dar din pacate multi se incred mai mult in ei decat in spusele unui om duhovnicesc. Sa nu va inchipuiti ca un sistem de control total se face peste noapte. Sistemul satanic de control total exista de zeci de ani. A mai ramas doar conectarea oamenilor la acest sistem.

    sâmbătă, 09:35:41, 24 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul „Ecumenismul inimii” de la Adunarea Generală a CMB este un cancer duhovnicesc din care ierarhia ortodoxă nu vrea să iasă:

    Un titlu la derută! Mai aproape de realitate era: ,,Ecumenismul inimii”,de la Adunarea Generală a CMB,este un cancer duhovnicesc din care ierarhia –ecumenistă n.m.–nu vrea să iasă”. ( Nu vorbim de ierarhie ortodoxā,ci de ierarhia ecumenistă din B.O.R. Sau de ierarhia ortodocşilor ecumenişti,dacă aş încerca să forțez nota.Dar un ortodox nu poate fi decât ortodox…Nu poate fi ortodox (drept-slăvitor) şi hulitor sau rău slăvitor în acelaşi timp.Adică nu poți să mărturiseşti ortodox şi eretic în acelaşi timp.Ce legătură este între Adevăr şi minciună /erezie?!) Nu are cum un ( ierarh) ecumenist să-şi dorească ieşirea din ecumenism. E un non-sens. Pt. asta au fost pregătiți,şcoliți şi puşi în funcții… De ce nu căutăm să fim sinceri? …iar a spune adevărul nu-i o impietate,o răfuială…,poate cel mult o neplăcere…, pt. cei care se simt lezați de el sau/ şi pt. cei care îi ,,cocoloşesc”…

    vineri, 14:11:11, 23 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    Aveți răspunsuri mai pe larg în mai multe articole, precum aici, aici, aici sau aici. Nu e cazul să fie adăugate comentarii pe acest topic la articolul acesta, după cum am mai precizat.

    vineri, 10:10:31, 23 septembrie 2022

  • Macarie

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    Comuniune cu ereticii pana la condamnarea lor ? Pai ecumenismult reprezinta totalitatea ereziilor mai vechi si mai noi, cele esentiale deja condamnate ! Aratati exemple concrete ale sfintilor care s-au aflat in comuniune cu ereticii „necondamnati”. Nu exista ! Aceasta mentalitate va claseaza in tabara ciprianitilor !

    vineri, 08:12:26, 23 septembrie 2022

  • Pamvo

    la articolul „Ecumenismul inimii” de la Adunarea Generală a CMB este un cancer duhovnicesc din care ierarhia ortodoxă nu vrea să iasă:

    … [Precizare admin pt că nu se înțelege mesajul: întâmpinarea episcopului de Caransebeș împreună cu papistași și conslujire în timpul “săptămânii ecumenice de rugăciune”.]

    joi, 19:20:50, 22 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    Ar fi fost bine să fie pus acest comentariu la un articol pe temă. Nu sunt eu în măsură să zic că ei formează o grupare periculoasă pt că nu cunosc îndeaproape. Am scris în mai multe aeticole care mi se pare că este linia patristică, dar nu-mi propun să critic pe ceilalți, deși consider că diferitele derapaje fac mai mult rău decât aduc folos prin împotrivirea la erezie. Am văzut că Sava Lavriotul face conferințe zilele acestea. Greșește prin faptul că nu vede că Sfinții au avut comuniune cu ereticii până la condamnarea lor; nu i-au considerat doar cu preoție validă, ci avut și comuniune în multe situații. În plus, văd că apare insistent și problema calendarului (revenirii pe vechi).

    marți, 09:49:12, 20 septembrie 2022

  • Alex

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    NOTĂ ADMIN: Comentariul a fost iniţial publicat la articolul despre Corneliu Zelea Codreanu. Buna seara parinte, am si eu o rugaminte la dumneavoastra , sper ca nu sunt prea indraznet sau chiar nesimit daca va cer acest lucru. Tot intalnesc oameni care sunt inselati de gruparea aceea schismatica ieronim cozma , antim gadioi si restul gruparii lor. De asemenea , mai intalnesc si oameni care sunt inselati si de sava lavriotul , despre care nu gasesc informatii cum ca ar fi lepadat atitudinea schismatica pe care o avea , acesta se tot plimba prin tara si face conferinte , inseland astfel o multime de oameni. Mai sunt oameni care il distribuie si pe inselatul acela de kleomenis , care este un schismatic si un stilist . Ati putea cumva sa scrieti un articol , demascand pe acesti sarlatani , ca dupa sa-l distribui si eu si alte persoane , pentru a preveni lumea in a mai cadea in mrejele lor viclene ? Doamne ajuta!

    luni, 20:55:05, 19 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Gânduri despre Corneliu Zelea Codreanu:

    Doamne ajuta Vlad! „Ţelul final, sensul ultim al neamului este Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos”. Ce gandire avea acest om, ce traire! Numai Dumnezeu stie ce a fost in inima si sufletul lui! Foarte multi nu l-au inteles. Ai spus: „Pe de altă parte, este foarte greu de crezut că orice altă abordare ar fi putut produce acele diamante de credinţă şi de caracter care au rezultat, totuşi, dintr-o activitate civică şi politică.” Acele diamante de credinta si caracter nu au rezultat dintr-o activitate civica si politica, ci din strafundul inimii si al sufletului. Activitatea civica si politica erau doar partea gospodareasca (a Martei); asa cum ai precizat in articol, erau unelte pentru telul final, invierea neamului in Mantuitorul Iisus Hristos. Cred ca asta ai vrut sa spui de fapt.

    miercuri, 14:18:23, 14 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    Comentarii editate de admin: Comentariu nr.1: Aici e inselarea:ei isi argumenteaza caderea invocand teza raspandirii crestinismului pe orizontala si cred ca pasenta lor le merge.Asa au facut toti intemeietorii de secte:maguleau auditoriul cu falsa teorie a crestinismului orizontal si asa i-au pacalit pe multi cu acest slogan.Fenomenul acesta sarlatan este imposibil de stopat pentru ca chiar daca nu sta mult in picioare el trece rapid asemenea spotului publicitar pe care auditoriul in numar mare il admira cu mare deliciu si il uita repede.Acesta e spotul publicitar al demonului:crestinismul orizontal decablat de la legatura cu cerul pentru ca oamenii sa fie cu patimile in lumea lor.De aceea ecumenismul acesta va fi atat de iubit precum publicitatea tv.pt.ca e bun sedativ in propriile pacate ;ca atare crestinismul de pe verticala(cel ortodox) este piatra unghiulara,este piatra de hotar.De la imputirea spirituala vine decaderea speciei umane pentru ca de aici pleaca motivatia care duce spre alterarea speciei noastre.Credinta sanatoasa egal specie sanatoasa;credinta bolnava egal specie bolnava,slaba,rablagita,in curs de disparitie.Balastul acesta CMB-ist este acel mult si prost.Comentariu nr.2: Cititorule vrei sa fii imparat?Vrei sa ai slugi pe Dumnezeu Insusi,pe sfinti,Biserica?Iata CMB ti se potriveste.E implinirea aspiratiilor tale.Acest sistem te invata sa Il abordezi tu pe Dumnezeu drept sluga ta;acest sistem te invata sa uiti de crestinismul acela care te facea sluga lui Dumnezeu.Daca ti-ai ales sa Il ai pe Dumnezeu ca sluga nu mai raspunde El de soarta ta,vei tot decide tu dar tu vei raspunde cu capul.De ce ?Pentru ca ti-ai luat dubla responsabilitate:pe langa ca ti-ai luat responsabilitatea propriei persoane a cazut pe umerii tai si responsabilitatea lui Dumnezeu de a-ti purta tie de grija;L-ai scutit pe Dumnezeu de povara grijii Lui pentru tine.De ce?O Sluga poarta de grija de stapanul Sau?Nu.Aceea nu stie pasurile stapanului Lui.Ii executa doar poruncile.Daca cumva indraznesti sa iti pastrezi credinta ortodoxa facand inversul majoritatii oamenilor,adica recunoscand ca de fapt tu esti sluga lui Dumnezeu,a sfintilor si a Bisericii,iata ortodoxia e ceea ce ti se potriveste iar aspiratiile tale devin aspiratiile Bisericii pentru ca tu nu esti singur pe aceasta cale;nu exista balarii intre tine si vecini iar indeplinirea dorintelor tale capata viata fara sa mai fie nevoie ca tu sa fii imparat ca sa ceri asta.Fiint tu sluga lui Dumnezeu dubla responsabilitate nu pica la tine ci la Dumnezeu si e mai eficient asa pentru ca tu stiindu-te sluga ai infinit mai multe avantaje acum decat atunci cand Il aveai pe Dumnezeu sluga ta.Prin comparatie ,tu aveai doua-trei posibilitati de a avea grija lui Dumnezeu cand Ii erai tu stapan.El acum ca Stapan al tau are acele posibilitati infinite ca numar si ca putere in purtarea Lui de grija.In prima tu de fapt ai dat cu piciorul marelui tau avantaj;in a doua ai iesit in cel mai mare castig pe care il poate avea cineva vreodata.Si in prima si in a doua a fost alegerea ta.Nu a fost alegerea nimanui pentru tine.Comentariu nr.3: Mai cunosc ceva:intotdeauna ereticii au exploatat oamenii ca sa se imbogateasca.Ei aveau mereu la ei pe acel „Isus „care le ierta asa usor si fara efort pacatele si cu credinta aceasta falsa a iertarii asa de usor si repede ei exploatau usor ,fara mustrare de constiinta si bine oamenii si timp indelungat.Ei nu L-au vrut niciodata pe Celalalt Iisus Care sa le vadeasca marlania.Comentariu nr.4: Ca sa fiu mai direct:Hristos din Evanghelie cu mustrarile si vaiurile se adreseaza celor din trecut?Daca chibzuim lucrurile vedem acolo in Sf.Evanghelie marele prezent.Si cine sunt mormintele varuite?Cine sunt carturarii si fariseii fatarnici din prezent?Cine sunt puii de naparca?Cine sunt cei care cutreiera tot pamantul in lung si in lat ca sa gaseasca un prozelit(crestinismul pe orizontala) si pe acela il fac fiu al gheenei?Raspunsul vine pe loc.Ereticii sa fie?Da.Ereticii.Ei sunt carturarii si fariseii din Evanghelie care „inghit tantarul”mandriei „si strecoara camila”ereziei lor.Morminte varuite sunt pentru ca pe dinafara fiind ei se numesc pe sine cum ca sunt ortodocsi iar pe dinauntru sunt eretici pliniti.Mormantul varuit e plin de putrefactie,putrefactia ereziei iar pe dinafara au doar mica spoiala a parutei lor ortodoxii.”Vai tie Horazime,vai tie Betsaido ca de s-ar fi propovaduit cuvantul acelora(celor din vechime)de mult s-ar fi cait”.”Vai tie Horazime”,pleiada de farisei fatarnici mincinosi ecumenisti care cutreierati pamantul si marea ca sa va faceti voua prozeliti si il faceti fiul gheenei,rod al pierzarii voastre.Vai voua farisei fatarnici ca ati distrus adevarul ortodoxiei din inimile inocente si v-ati cladit pe suferinta sufletelor pierdute”Ierusalimul”vostru care nu va sta piatra pe piatra.Unde veti scapa voi,farisei fatarnici de mania care va sa vina?Vai voua fariseilor ca uniti adevarul cu minciuna.Voi,ereticilor sunteti aceia care umblati in haine scumpe,cereti in trufia voastra tuturor sa vi se inchine(adica sa faca si sa creada ca voi) si inaltati rugaciuni cu ochii inchisi ca lumea sa va vada prin piete(adica in zisele lacasuri de cult ale voastre).Ce sunt adunarile voastre in care va adunati?Morminte varuite unde se toaca adevarul si se slaveste satana,minciuna,inselarea si toata putoarea mizeriei umane.Comentariu nr.5: Iar mania ce va sa vina peste voi?Nu este nimic altceva decat razboiul ce sta sa vina sa curete pamantul de voi.Comentariu nr.6: Ce sunt razboaiele?Razboaiele sunt autoreglarea in istorie care se face din cand in cand atunci cand se umple paharul.Ele sunt stergarul care sterge raul.Comentariu nr.7: Gravitatea e in sanul unor categorii de clerici si credinciosi ortodocsi care sunt in fruntea unei erezii grosiere -modificarea genetica a omului.Aici se incadreaza pr.Elpidie din pacate.Modificare partiala genetica se admite .Cea totala nu exista .E inventie noua nihilista,e erezie antropologica,ce vrei,numai invatatura ortodoxa nu e.Personal nu voi crede asa ceva pentru ca nu sunt eretic si voi spune pana la ultima mea suflare ca este erezie care taie legatura omului cu Dumnezeu si neaga valabilitatea si actul Revelatiei divine naturala si supranaturala precum si Providenta divina fata de om.E cea mai perversa forma de ateism. Comentariu nr.8: Va rog mult daca puteti sa imi dati niste informatii despre episcopul Nestor al Devei la capitolul erezie.Ca sa stiu cu ce fel de „patrioate” avem de-a face pentru ca e imposibil sa vrei binele tarii si sa fii si cu eretici in cardasie.Nu e cu putinta.Ca sa fii patriot esti in primul rand ortodox,asa au fost Sfintii Ardeleni,nu falsi precum cei care se pretind a fi ortodox.Ortodoxia credintei,draga e reperul numarul unu dupa care esti patriot adevarat sau minti si esti robul altor interese cat de senator ai fi.Cu pacaleala nu merge. … Dle Ioan, vă rog mult să recitiţi rugămintea de aici: https://theodosie.ro/2022/08/26/patriarhia-moscovei-recunoaste-sinodal-noua-biserica-autocefala-macedoneana/comment-page-1/#comment-4839 Iertaţi. Doamne, ajută!

    duminică, 02:38:55, 11 septembrie 2022

  • Ioan R

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Asocierile/ legăturile acestea de genul “a venit plandemia exact de cand a fost numit (Charles) regent” sugerând musai o semnificație, pt că sunt forțate, nu fac bine. Cred că e bine să ne reamintim că Sf. Părinți ne-au spus să ne stăpânim imaginația, că de ea se poate folosi vrăjmașul. Mă iertați!

    sâmbătă, 13:50:48, 10 septembrie 2022

  • Elena

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Ati interpretat gresit. Am vazut inregistrarea. La minutul 7.55 serefera la faptul ca se vor intalni in mai putin de o saptamana la funeraliile reginei cei din Commohealth. Cum putea sa faca o astfel de declaratie cum spuneti dvs.?!

    sâmbătă, 11:37:36, 10 septembrie 2022

  • Ioan R

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    E de necrezut cum de nu le este frică ortodocșilor participanți de Judecata lui Dumnezeu!… 

    sâmbătă, 11:31:15, 10 septembrie 2022

  • Sara

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    Argumentul că astfel dăm mărturie între alții ar fi ținut dacă acolo unde suntem majoritari ar fi ținut cu strășnicie dreapta credință. Or vedem clar că nu o fac.

    sâmbătă, 07:20:58, 10 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Videoclipul e pe digi24.E acela in care se adreseaza natiunii imediat dupa investire.

    sâmbătă, 01:01:05, 10 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Cer iertare ca am facut abatere de la subiect.Cine e inteligent se prinde cine e acest Charles si ca el e cu diminuarea populatiei.Nu a venit plandemia exact de cand a fost numit regent?

    vineri, 22:08:33, 9 septembrie 2022

  • Vecinicul

    la articolul A XI-a Adunare Generală a CMB. Atmosferă păgână în rugăciuni și dezbateri despre unitate și pace pământească:

    „Mama Pamint” este o conceptie intre infantilism filosofic si delir schizoid. Ideea ca o planeta sa fie o fiinta este ceva ce un copilas de zece ani, istet si cu ceva cunostinte extra, poate demola in doi timpi si trei miscari. Iar aiurelile vegane, alta imbecilitate tipic occidentala.

    vineri, 22:07:35, 9 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    A se vedea videoclipul cu Charles de la min.7.55.

    vineri, 22:04:44, 9 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Si am constatat cu surprindere ca am dreptate cu imediata incepere a razboiului.Declaratia ingrijoratoare si iresponsabila a lui Charles (vezi minutul 7.55) spune totul.Anexarea SUA intr o saptamana sub tutela Marii Britanii e declaratie periculoasa de razboi si constituie mare precedent pentru viitoarele anexari ale lui Putin pt Ukraina si fostul bloc sovietic,pentru Xi Jin Ping cu Taiwanul,pt Kim Jong Un cu Coreea de Sud,pt Erdogan cu insulele grecesti.Din acest moment acestia zic:”De ce sa fim prosti sa mai fim aburiti de SUA cand vedem cu ochii ca Anglia se uneste cu SUA?Ei de ce sa faca si noi sa avem interzis?Cine sunt ei sa ne interzica?Mai mult.Declaratia omului slab ,Charles nu face decat sa si puna americanii in cap pt ca faptul de a se sti sub patronajul tronului Angliei e oroare ,e ceea ce ei nu si au dorit o niciodata,nici sa auda de asa utopie vreodata.Din toata istoria lor de cand ii stim au avut mereu mare repulsie fata de asta.Nu au vrut sa fie niciodata anexa tronului britanic,colonie britanica.Sunt sigur ca domnia lui Charles din pacate va fi una foarte scurta.Acum realizati ca odata cu regina Elisabeta s-a dus si pacea?Si repet:foarte curand va veti da seama de asta si cine e seful planetei:Charles.Charles e seful ocultei.Am tinut neaparat sa spun aceste lucruri deosebit de grave care se petrec sub ochii nostri.

    vineri, 22:03:51, 9 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Dar trebuie sa fie dureri mari ca sa se spuna asta.

    joi, 23:41:39, 8 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    E posibil.Stiti ce spuneau profesorii teologi ?Spuneau ca pe vreme de prigoana Biserica e mai fierbinte,mai productiva,mai activa si mai cu dor.Restristea e mare profesor de practica a credintei;inveti sa fii ciucure,inveti sa crezi ca fara celalalt nu e posibila mantuirea.Stiti cata nadejde are crestinul pe vreme de restriste?Il are mereu numai pe:”hai sa il scapam si pe el,doar doar o fi nadejde.Suntem fericiti ca a facut un mic pas si asta e totul.Asa cum e.E om dupa chipul lui Dumnezeu.Suntem fericiti ca s-a salvat si el.Fericirea noastra e ca l-am salvat.Cum-necum?E bine.Slava Tie Doamne.”Asa optimism si viata si veselie va fi in tabara crestina.

    joi, 23:39:51, 8 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Siliti de imprejurari.

    joi, 23:24:40, 8 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    A murit regina Elisabeta a doua .Stire de acum 25 de minute.S-a incheiat o epoca in care domina pacea pe glob.Era un mare factor decizional pentru mentinerea pacii in lume.Putem spune ca de abia de acum incolo putem vorbi de razboi.Razboiul incepe odatata cu moartea Elisabetei a doua.O sa o regretati.Se va dovedi imediat.

    joi, 21:47:34, 8 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Părinte, mă bucur de acest comentariu și că ați prins corect sensul celor scrise de mine, care sunt în prelungirea cuvintelor Sfinției Voastre, nu ca vreo combatere. Nădăjduiesc că se va putea construi o unitate plăcută lui Dumnezeu pe viitor, nu atât a nepomenitorilor, cât pentru Biserică, acesta fiind scopul mai adevărat al reacțiilor noastre. Sper să putem stabili mai întâi între noi în particular această unitate prin rugăciune, cercetarea atentă a scrierilor patristice și în duh de bunăvoință întreolaltă.

    marți, 22:05:01, 6 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Într-adevăr, ,,ar trebui stabilite niște principii clare canonice și patristice, care pot fi aplicate pastoral cum crede fiecare de cuviință”. La asta mă gândeam când am folosit cuvântul „diversitate”, înțelegând forme de pastorație potrivite. Este un punct de plecare important pentru unitate.

    marți, 20:38:05, 6 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Sarut mana Parinte! „Separația aceasta a credincioșilor are iz de schismă” Dar oare cei care refuza comuniunea cu pomenitorii pe motiv ca se ingradesc de erezie, isi dau seama ca sunt in duh de schisma, sau poate chiar in schisma?

    marți, 16:33:08, 6 septembrie 2022

  • Felix

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Suntem foarte îngrijorați de așa-numita „autocefalie” a Bisericii schismatice din Skopje. Cei care sunt competenți să fie foarte atenți.  Problema ridicată de așa-numita „Biserică autocefala a Ucrainei” este suficientă, din cauza căreia schisma în Ortodoxie este gravă.  O a doua schismă este considerată a fi un „lux” inacceptabil pentru Biserica. Exaltarea diferitelor grupuri paraligioase (cum ar fi „Biserica Națiunii” din Salonic) subminează identitatea noastră ecleziastică și națională.  Cerem ca răul, daca nu poate fi eradicat, măcar să fie limitat. Pentru că și democrația are limitele ei. Κονίτσης: Ένα δεύτερο σχίσμα αποτελεί «πολυτέλεια» ανεπίτρεπτη για την Εκκλησία https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/51972-konitsis-ena-deytero-sxisma-apotelei-polyteleia-anepitrepti-gia-tin-ekklisia

    luni, 20:34:22, 5 septembrie 2022

  • Ioan R

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Am mai întâlnit această dilemă: “Apoi un credincios care participa la slujbele unui preot nepomenitor cum sa participe si la ale unui preot pomenitor? Atunci ce rost mai are întreruperea pomenirii?” Rostul întreruperii pomenirii este:  “(…) să ridicăm zid de apărare, să izolăm erezia, să ne punem la adăpost.” – pg 15, “Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate”, Protopresbiter Theodoros Zisis. Unii participă la slujbele preoților nepomenitori pt că se regăsesc în viziunea acelora, pt că astfel își pot exprima protestul lor energic de mirean împotriva ereziei și, nu în ultimul rând, pt că doresc să-i sprijine pe preoții nepomenitori care au fost presați, sancționați, dați afară sau ajutați să plece.., prigoniți, unii chiar “caterisiți”. Foarte bine că acționează astfel, este îngăduit și lăudabil, dar asta nu înseamnă că alți mireni, mergând ȘI sau NUMAI la preoții pomenitori neecumeniști dar acționând ei înșiși antieecumenist în alte diferite forme (proteste, scrisori, memorii, audiențe la episcopii) nu aduc contribuția lor la “ridicarea zidului de apărare, la lupta împotriva ereziei”. Dacă primii nu recunosc modul de acțiune al celor din urmă, apoi aceasta semnifică – mă iertați! – un exclusivism păgubos având deviza: “Numai așa ca noi se poate, numai așa (mai) dă rezultat!”. Pur și simplu nu putem noi ști astăzi care măsuri antiecumeniste vor da cel mai bun rezultat în final sau dacă nu, măcar, vor ajuta și acțiunile celor din urmă! Prin urmare, uitându-ne la ținta comună (izolarea, combaterea ereziei, a acțiunilor eretice ale pseudoepiscopilor) se cuvine să acceptăm că putem acționa pe mai multe căi, una din ele neexcluzând-o pe cealaltă. Importantă mi se pare acțiunea antiecumenistă conjugată a tuturor celor care pricep pericolul ereziei. Doamne ajută! 

    luni, 15:50:00, 5 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Sarut mana Parinte! „consider că unitatea este indispensabilă pentru că dezbinarea ne împiedică de la țelul propus al condamnării ecumenismului. Această unitate nu înseamnă uniformizare, dar nici diversitate. Mai degrabă ar trebui stabilite niște principii clare canonice și patristice, care pot fi aplicate pastoral cum crede fiecare de cuviință” Daca am intelege si altii asta, cred ca s-ar rezolva multe.

    luni, 15:08:44, 5 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    @Pr. Claudiu Părinte, mulțumesc pt intervenții. Pt mine au fost cumva lămuritoare sau, oricum, mai mult decât tăcerea și restul poziționărilor publice. Eu consider că unitatea este indispensabilă pentru că dezbinarea ne împiedică de la țelul propus al condamnării ecumenismului. Această unitate nu înseamnă uniformizare, dar nici diversitate. Mai degrabă ar trebui stabilite niște principii clare canonice și patristice, care pot fi aplicate pastoral cum crede fiecare de cuviință. Este adevărat că la Sinaxa de la Bănceni s-au stabilit cele două aspecte: întreruperea pomenirii și comuniunea cu părinții care mărturisesc public. Asta în condițiile în care s-a vorbit despre iconomie și că pomenirea ierarhului echivalează cu preluarea credinței lui personale publice. Dar pr. Teodor a recunoscut că nu a cercetat bine poziția părinților athoniți care s-au împotrivit unirii de la Lyon din 1273 și rămâne să fie dezbăută. Sfinția Sa considera că epistola atoniților se referea la pomenirea Patriarhului, dar ei aveau în vedere pomenirea papei. La fel și despre siferite aspecte de la Sf. Teodor Studitul. Pe scurt, nu s-a stabilit ceva definitiv, ci provizoriu. În ce privește modurile diferite de a înțelege pastorația, eu cred că există un singur cuvânt al Evangheliei și canoanelor. Pot apărea abteri tolerabile. Până acum, nu am găsit niciodată să fi spus că evitarea slujbelor unde se pomenește vine din considerații pastorale. Iar de aici nu înțeleg evitarea conlucrării decât că nu e necesară sau e chiar păguboasă. Cu iertare!

    luni, 14:57:03, 5 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Unii probabil că-și pun semne de întrebare! E firesc! Pentru mine, personal, a expirat sesiunea de întrebări! De aceea, îmi exprim punctul de vedere, pe baza unei experiențe de 6 ani de zile în această luptă!

    luni, 14:15:53, 5 septembrie 2022

  • Sara

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Cazul Sf. Meletie al Antiohiei care a slujit împreună cu arieni, scrie și în viețile sfinților că atunci când a mărturisit dreapta credință în biserică diaconul arian a încercat să îl împiedice. A atras mulți arieni de partea sa cu duhul blândeții.

    luni, 11:51:36, 5 septembrie 2022

  • Andrei

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Sarut mana Parinte! Exemplul cu Sfanta Impartasanie e bun, dar nu se aplica in cazul asta. Sfintia Voastra spuneti „Însă pentru asta nu ar trebui să existe dispute și neînțelegeri între noi, ci mai mult ar ajuta în mărturisire să fie o experiență comună și „unitate în diversitate”, pentru folosul tuturor”. Cu toate acestea nu exista o unitate, ci doar neintelegeri. Asta n-ar trebui sa puna niste semne de intrebare?

    luni, 11:44:57, 5 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Asa ca eu nu imi pun miere pe ochi asemeni unor pomenitori pe care nu ii intereseaza sa transmita ortodoxia celor de dupa ei ci sa aiba o clientela cat mai diversificata si cat mai mare daca se poate ca a patriarhului.

    luni, 01:28:36, 5 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Argumentul kolimbarilor pe care s-au bazat ei puternic in numele”necesitatii de ordin pastoral”cand au validat casatoriile mixte a mers in mod inselator ca sa bage in deruta pe ceea ce azi nu mai exista:raspandirea crestinismului in orizontala.Si,ca niste vicleni au legalizat amestecul de credinte in mariaj”pentru raspandirea crestinismului” ca si cum ai spune „trebuie ,o mielule sa te insotesti cu lupul ca poate o deveni si el oaie ca tine”.Ei nu mai sunt sectari? Sunt sectari si clerul care propovaduieste aceasta alta „Evanghelie” si poporul care o ingurgiteaza si o traiesc desi in mod fals se autointituleaza pe ei insisi ortodocsi.Sunt convins ca acesti indecisi,pomenitorii nu vor mai exista in forma in care sunt azi pentru ca vor fi aspirati astfel ca in viitor nu va exista decat erezia si ingradirea de erezie fara pomenitori intre.Pe ce logica merg?Inrautatindu-se situatia pe care o vedem azi va creste presiunea conditionarii sistemului.Concret,pt ca Patriarhia Romana,de exemplu e dependenta de finante va fi determinata sa se „monetizeze”100%pe cerintele sistemului care este 100%eretic si sunteti de acord cu mine cand spun aceasta.In secunda in care se vor intampla aceste lucruri vor disparea pomenitorii in marea ereziei deoarece,pentru a putea beneficia de finante vor trebui sa creada ce crede sistemul,vor trebui sa propovaduiasca”Evanghelia”sistemului pentru a nu li se tranti in nas scorul social de care le e frica.Si atunci sa-i asteptam ca iubita aceea din poveste pe care a parasit-o prietenul ei pentru totdeauna ca nu stiu ce nu i-a convenit la ea ca persoana.Asemanatu-i-as pe pomenitorii de azi cu holteii care se plimba nestatornic de la zana la alta si tot nefericiti raman in pofta lor.Ba mai mult:si incurca lumea pe unde se duc.Acestia sunt cei mai periculosi,nu ereticii.Pentru ca ereticii au o linie a crezului lor stabila si stiuta de toti,pe cand pomenitorii azi zic ca sunt cu tine,maine sunt cu ceilalti(ereticii),ba fac ei pe impaciuitorii si in zisa lor desteptaciune sunt si cu tine si cu ei ca sa le fie bine dar de fiecare data cand ii cheama ereticii la apel,de fiecare data zic „prezent”pe limba acelora.Stiti dumneavoastra mai bine decat mine cum e cu perversul numai sa nu iasa in pierdere.Acum perversul are o intreita pierdere: 1.mai intai de toate perversul in ale credintei se loveste de Hristos Care Este pricina credintei pe Care nu L-a avut in vedere in calculul perversitatii confundandu-L cu omul pe care il are in fata numai bun de pacalit. 2.A doua pierdere este increderea oamenilor.Omul te crede o data,a doua oara,dar ce te faci daca omul acela se va destupa,va citi,se va documenta?Va mai fi el sursa de profit si om de prostit?Si iata ca aici i seintampla acea dubla pierdere-increderea celor din jur si ii vor deveni oameni cu care nu va mai avea nicio catare. 3.A treia pierdere este sufletul lui pentru ca el se amageste pe sine crezand ca ceea ce face e pe un temei puternic si ca drumul pe care l-aapucat este de fapt drumul cel bun si ii indeamna si pe altii sa procedeze si sa gandeasca asa ca sa le fie bine pe aici iar dincolo s-or descurca ei,ca sunt isteti.Acest rau este unul foarte mare pentru ca imbraca forme de „virtuti impaciuitoare”,imbraca forma”omului inocent si pasnic si de-al casei”,a omului”pe care l-ar recomanda oricine”,a „omului de baza,in toate fiind priceput” si lista continua.Acest rau se transmite de la o generatie la alta,din tata in fiu pe principiul „fa asa ca sa iti mearga bine numai tie” si iata,asa isi formeaza tatal,preot pomenitor dar cu cuget ortodox pe fiul sau proaspat hirotonit sau student la facultatea de teologie.In acest caz intalnim foarte des in mediul familial preotesc al unui preot pomenitor cu cuget ortodox aceste cuvinte pretins formatoare a noilor generatii:”sa impaci pe toata lumea dar sa tii cu puterea:cand esti cu ereticul in fata zici ca el pana cand pleaca de langa tine;cand esti cu ingraditul zici ca el doua-trei vorbe sa-i placa auzului lui pana cand pleci tu de langa el si uite-asa ai tu toata lumea impaciuita si nu vei avea niciodata probleme din partea nimanui iar in ce priveste sufletul tau,te descurci tu cum sa le imbrobodesti pt ca esti descurcaret,doar”.Si iata ca asa invata pas cu pas noua generatie arta pacalelii sub masca de pomenitor,respectivul ramanand de cele mai multe ori lupul in blana de oaie.Cel mai ingrijorator pentru un ochi fin este ca acesti oameni nu pot fi niciodata aratati cu degetul nici de unii si nici de altii atata timp cat nu se prind de ei cine sunt cu adevarat.Si cum nimeni nu sta sa depisteze ce e omul de sub sutana,acestia vor trece de cele mai multe ori neobservati vazandu-si doar ineresul pecuniar crezand fals ca in felul cum se comporta sunt pe un drum demn de urmat si pentru altii de dupa ei.

    luni, 01:16:49, 5 septembrie 2022

  • Ioan

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Mi-a placut felul cum au pus problema:pr.Claudiu Buza si domnul Mihaibv si raman pe pozitia dumnealor.Intrebarea doamnei Elena o vad ca a unui copt la minte.Dati-mi voie sa va spun parerea mea despre pomenitori care,din punctul meu de vedere pot intra usor in tagma indecisilor.Ecumenistii nu au aceia duh sectar?Cand auzi un duhovnic de manastire ecumenist ca iti spune ca ii mai important sa „hii”om ,ce daca te rogi in comun cu ereticii,ca nu canoanele sunt importante la Dumnezeu ci sa fii om asta nu e gandire de sectar?Si se amagesc pe sine oamenii care cred asa spunand despre ei ca sunt ortodocsi.Nu se poate amesteca faina de grau cu nisipul cand faci paine.Faina de grau este nepomenirea cu ortodoxia si Traditia iar nisipul este amestecul cu ereziile.Normal ca nu poti obliga pe cineva sa iti imbratiseze opiniile .De fapt nici Domnul nostru Iisus Hristos nu a obligat pe nimeni sa Ii urmeze convingerile Sale si a lasat pe fiecare dintre Sfintii Apostoli sa se decida si totusi avem 12 Sfinti mari Apostoli. Stim ca la inceputurile crestinismului propovaduirea se realiza in mod extensiv,adica prin fenomenul de raspandire si asa ne pomenim cu 12 mari Sfinti Apostoli,Mari Martiri,mari Sfinti Parinti si se raspandea mult pe orizontala.Astazi extensivul si orizontalul in crestinism nu prea vad sa mai fie ,in schimb vorbim de alt fenomen specific contextului de azi:pastrarea credintei,conservarea,transmiterea acesteia pe verticala din tata in fiu;de la un neam la altul.Azi te mantuiesti,te sfintesti nu pentru ca ai facut extinderea credintei prin propovaduire la alte neamuri;azi suferi mucenicie pentru a-ti pastra credinta asa cum ai primit-o,curata de erezii .Astazi cine e marturisitor si sufera mucenicie si batjocura lumii cum au suferit Sf.Apostoli?Cei care sunt o frana pentru erezii prin faptul ca isi pastreaza credinta lor ortodoxa.Actiunea pastrarii credintei,ingradirii poate avea accent foarte conservator sau accent permisiv.Nu poti spune de acel ingradit care are un accent foarte conservator ca este extremist sau cu duh schismatic.Aici sunt diferentele.Se intampla sa ai un accent aspru in trairea credintei dar in acelasi timp sa fii de o mare permisivitate,ingaduinta,dragoste.Si s-a constatat ca in lumea credintei,cu cat ingradirea e mai strasnica,cu cat esti mai privat de libertatea aceasta lumeasca a patimilor,patimasa,cu atat creste libertatea aceea adevarata ,de pe verticala,adica libertatea duhovniceasca,aceea care te mentine cuplat permanent cu voia lui Dumnezeu.Cand vorbim de ingradire si permisivitate in aplicarea invataturii credintei spunem asa:nu e rea nici una si nici cealalta daca insotesc scopul mantuirii si al sfintirii oamenilor pentru ca nici asceza,ingradirea si nici permisivitatea nu sunt scop in sine ci mijloace aplicabile cand si cui se cere.In duhul dragostei crestine sa-i tratam si sa-i privim pe eretici si pomenitori ca pe unii care nu au asceza specific ortodoxa.Ca Biserica ii iarta pe pomenitorii care au cuget ortodox nu ar trebui sa ne preocupe,cred,pe noi acest lucru.Noi sa ne vedem de ceea ce avem noi de facut ca sa ne mantuim pentru ca daca stam sa ne gandim numai la lucruri care nici nu ne afecteaza dar nici nu ne aduc vreun folos traim o imprastiere asemeni unei perne plina cu fulgi de gaina aruncata in vant.Severitatea si ingaduinta sunt cele doua aripi caracteristice oricarui crestin.

    duminică, 23:28:54, 4 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Fiindcă există trepte diferite de a înțelege, aplica iconomia și acrivia în pastorația nepomenirii sau îngrădirii de erezie. Spre exemplu: ceva similar cu deasă și rară împărtășire cu Sfintele Taine. Avem cele două expresii pastorale legate de actul împărtășirii, fără a se rupe unitatea liturgică în Biserică. Așa și în nepomenire nu toți ne regăsim, spre exemplu, pe linia părintelui Lavrentie sau Macarie, ci poate vedem o mai bună aplicare la părintele Maximos Karavas sau a părintelui Theodoros Zisis! Însă pentru asta nu ar trebui să existe dispute și neînțelegeri între noi, ci mai mult ar ajuta în mărturisire să fie o experiență comună și „unitate în diversitate”, pentru folosul tuturor.

    duminică, 22:52:37, 4 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    De acord cu Părintele Claudiu. Ce contează în acest mom. este o reacție cât mai vehementă împotriva sinodului din Creta şi a ereziei legiferate acolo. Fiecare la măsura lui.Fiecare după putința lui. Fiecare cum se pricepe.Nu toți sunt Părintele Theodoros,dar toți au acelaşi scop:respingerea ereziei!(iaca unitate!) Reacția contează!Împotrivirea! Respingerea sau neprimirea ereziei!Dezacordul cu cei care nu se delimitează de ea. De ce spun asta? Pt. că interesul ecumeniştilor este ca reacţiile de împotrivire să nu existe sau să fie cât mai anemice sau nesemnificative,pt. a nu bate la ochi. De ce? Pt. că erezia a fost legiferată,Sinodul şi-a făcut ,,treaba”(misiune încheiată),iar acuma hotărârile sinodale eretice,pt. a rămâne în vigoare,trebuie să fie receptate de către cât mai mulți,de către majoritate,dacă e posibil. Iar în acest caz,ecumeniştii vor spune că hotărârile sinodale cu documentele cretane au fost validate de către Biserică (de către pleromă) prin receptarea lor de către majoritatea covârşitoare a pleromei Bisericii. Ecumeniştii nu sunt interesați de dezbateri,de discuții,de adevăr.Ei cunosc prea bine adevărul ,dar nu-i interesează.Ei se tem de mulțimea care nu se conformează,de mulțimea reacțiilor contra ereziei legiferate de ei.Reacții care ar duce la invalidarea deciziilor sinodale prin care au fost acceptate ereziile cretane,căci o reacție consistentă împotriva lor ar reprezenta nereceptarea/neprimirea sau refuzul documentelor cretane de către pleromă sau cel puțin ar atrage atenția cât mai multora asupra problemelor grave existente în Biserică sau asupra trădării Bisericii de către episcopi.

    duminică, 22:15:55, 4 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Mulțumesc frumos pentru răspuns! Cunosc cele discutate la Bănceni, fiind prezent și eu la conferința părinților Theodoros și Serafim Zisis. Au fost diferențe de opinie între noi (cum de altfel persistă și astăzi), pe care le puteam foarte bine gestiona prin forme de pastorație „personalizate” în „tipar canonic”, aplicate pe paliere diferite, potrivit nevoilor duhovnicești ale credincioșilor, felului de a fi al fiecăruia dintre noi, precum și efectului dorit „protestului lecuitor”. În felul acesta, în opinia mea, se putea rezolva „unitatea nepomenitorilor”! NU printr-o „uniformizare” a reacțiilor de îngrădire, imposibilă de altfel… Este important de subliniat și faptul că, atât părintele Theodoros Zisis, cât și Vlădica Longhin, au exprimat în finalul conferinței cele două forme de luptă împotriva ecumenismului: 1. Întreruperea pomenirii 2. Mărturisirea publică

    duminică, 22:04:26, 4 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Nu există nimic scris legat de acest subiect, doar ,,mărturii ale pelerinilor” care au ajuns la Schitul Colciu, între care și un fiu duhovnicesc. Sunt părinți plecați din Petru Vodă care au afirmat că părintele Iustin Pârvu, când mergea în Sfântul Munte, slujea și se împărtășea cu Părintele Dionisie Ignat. Nu pot însă verifica această informație!

    duminică, 21:32:02, 4 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Vă sărut dreapta părinte Claudiu! Părintele Lavrentie nu e în țară și nu are semnal, dar revine în zilele următoare. Mi-a transmis următorul răspuns pt svs până va avea cum să scrie direct: Părinte, la Bănceni eu și păr. Macarie am propus să avem cooperare și fiecare să procedeze cum crede de cuviință cu mersul la slujbele unde este pomenit ierarhul. Dar am primit un refuz pe motiv că asta i-ar sminti pe cei mai acrivoși. Eu personal respect ideea de a nu merge credincioșii la slujbele unde se pomenește, dar din considerente pastorale, nu canonice. Însă, cu iertare, nu înțeleg separarea și ruperea fronturilor/acțiunilor.Nu anulez importanța nepomenirii, altfel aș fi renunțat la ea; dar consider că dezbinările duc la eșec. Interesele sunt evident diferite, unele bune, iar altele nu la fel de bune.Din păcate, unitatea nepomenitorilor este o utopie, așa este, din cauza unora, dar duhul de unitate îl consider un imperativ.

    duminică, 21:08:34, 4 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Parinte Claudiu de ce credeti ca este o utopie unitatea celor ingraditi?

    duminică, 20:47:35, 4 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Intru totul de acord!! „.. Însă primea la slujbele unde nu pomenea și la împărtășire, chiar pe cei neingradiți..” Parinte Claudiu imi puteti da o referinta pentru aceasta afirmatie?

    duminică, 20:45:00, 4 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Părinte Lavrentie, Este o diferență majoră între a primi pe credincioși la slujbele unde nu se pomenește ierarhul, chiar la Sfântul Potir, și a te duce tu, nepomenitor, la slujbele pomenitorilor care pomenesc pe cel de care tu te-ai îngrădit! Credeți că Părintele Dionisie Ignat mergea la slujbele pomenitorilor unde era pomenit episcopul Sfântului Munte?! Eu cred că NU! Însă primea la slujbele unde nu pomenea și la împărtășire, chiar pe cei neingradiți, cu cugetare ortodoxă

    duminică, 20:23:16, 4 septembrie 2022

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    ,,Unitatea nepomenitorilor” este o utopie! Nu poți anula importanța nepomenirii pe considerentul neînțelegerilor apărute între nepomenitori. Sunt moduri diferite de aplicare a iconomiei și acriviei pastorale, pe calea mărturisirii prin nepomenire. Înțeleg că dacă cineva intervine, cu duh dezbinător, în lucrarea de nepomenire, înseamnă că toți cei îngrădiți de erezie sunt niște niște rătăciți și înșelați pentru că nu s-au „coalizat”, fiecare „facțiune” având „interese diferite”?! Cu o astfel de abordare înseamnă că și părintele Theodoros Zisis a picat la acest „examen”… fiindcă și în mișcarea de nepomenire grecească există aceleași neînțelegeri! Ori, părintele Zisis a aplicat o iconimie mai largă, fiind de acord, pe de o parte, cu cei care nu trimit la pomenitori, iar pe de altă parte, fiind de acord si cu cei care trimit credincioșii și la pomenitorii care mărturisesc public împotriva ereziei.

    duminică, 20:14:10, 4 septembrie 2022

  • Ioan R

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Mă bucur să văd ca mă regăsesc întru-totul în viziunea sfinției voastre. În plus, mă ajută această nuanțare, de fapt o adăugire – clarificare pentru slaba mea înțelegere de mirean ☺️: “În această situație de fragmentare și dezorientare, eu personal văd unitatea în plan duhovnicesc și oarecum personal. Așa cum „unitatea credinței”, invocată la fiecare Sfântă Liturghie, nu se referă la ceva exterior, la o omogenitate între credincioși, ci la buna așezare lăuntrică dată de „împărtășirea Duhului Sfânt”, la fel consider că se aplică principiul acesta și în cazul nostru. Mai exact, pentru a ne păstra și forma legătura unității cu Dumnezeu, trebuie să ne ferim de apostazie și să dobândim cugetul patristic. Cu ajutorul lui Dumnezeu, când această unitate lăuntrică va fi puternică, va duce și la o biruință exterioară, adică o bună înțelegere între nepomenitori și mai ales convocarea unui Sinod ortodox. Aceasta nu înseamnă că este neglijată înțelegerea/unitatea exterioară, ci că temelia ei trebuie pusă pe cea lăuntrică și pe legătura în duh cu Dumnezeu prin rugăciune și împlinirea poruncilor Lui sfinte.”

    duminică, 19:42:50, 4 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Nu cred ca exista vreun preot ingradit care sa refuze o discutie despre erezia ecumenismului cu un preot neingradit. Ne puteti da cateva exemple de conslujire intre un Sfant si un preot partas la erezie? Pe de alta parte nu vad ca fiind normal sa merg la slujbe peste tot, doar ca sa nu stau acasa! Pentru acel iz de schisma vor avea un raspuns greu de dat ierarhii nostri. „.. în principal comuniunea cu ierarhii nesemnatari este posibilă” – teoretic adevarat, insa practic canonul 15 nu ne obliga la asta, asa-i?! ”.. Cine vede nepomenirea doar ca o acțiune sau reacție, nu ca o structură separată…” Nu cred ca preotii ingraditi se gandesc la o structura separata, pentru ca asta ar fi intradevar schisma. „Așa cum cei trei ierarhi din Grecia care au rupt comuniunea…” Ne puteti da mai multe exemple? Multumesc

    duminică, 19:00:20, 4 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Parinte sunt de acord cu cele de mai sus, mai putin pct 2. Imediat dupa sinodul din creta, cei care au sesizat ca este o problema acolo, au reactionat, vizibil, in timpul slujbelor, prin catalogarea ca nevrednic a episcopului la fiecare pomenire a acestuia. Rezultatul a fost de la privirile dezaprobatoare ale celorlalti participanti la slujba, la eliminarea, fizic vorbind, in afara locasului de cult. Apoi am constatat ca, cel putin canonic, trebuia de fapt sa participam la slujbe unde nu este pomenit numele episcopului ce a acceptat, direct sau indirect, hotararile acestui sinod talharesc. Poate ca primul tip de reactie era mai spectaculos, omeneste vorbind, insa varianta a doua este, de fapt, cea care cred ca îi loveste pe ierarhi, duhovniceste vorbind. Bineinteles ca se formeaza astfel o comunitate oarecum aparte, pe care majoritatea mirenilor neigraditi si unii din preoti o vad ca fiind schismatica, insa majoritatea ierarhilor stiu ca, de fapt Adevarul este acolo, la cei ingraditi, si acest lucru cu siguranta îi deranjeaza. Dupa sinod s-a vazut ca dialog nu v-a exista, ca preotii care vor indrazni sa aiba alta parere vor fi caterisiti! Ca monahii/monahiile (acei fff putini, din nefericire) care s-au opus, au fost scosi din manastiri. Mirenii, cei care au protestat pe langa episcopii, au fost nebagati in seama sau risipiti cu jandarmii.. (pentru ca tulburau ce? somnul datator de moarte?…) Scrisori, memorii… Rezultatul? Un mare ZERO! Asa ca singurul mod in care vor putea fi treziti ierarhii ramane asurzitoarea tacere a canonului 15. Intradevar, cred ca marul discordiei il reprezinta discutia despre Taine si cine este/nu este eretic… Nefiind teolog nu ma hazardez in aceasta discutie, insa poate ca o dezbatere onesta pe un forum privat (daca fizic nu se poate) ar ajuta.. Ma iertati ca m-am intins cam mult..

    duminică, 17:57:58, 4 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    ,,duhul păcii exprimat în cuvinte minunate de un mare Părinte sfânt nepomenitor” …şi cealaltă jumătate de măsură: … şi care nu mergea la pomenitori… = Şi asta de decenii,nu de acuma de când Typosul(vezi documentele cretane) a fost acceptat ca şi credință oficială a Bisericii(vezi documentele sinodale).=

    duminică, 17:26:33, 4 septembrie 2022

  • Lin

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Părinte Lavrentie, spuneți: ,,pomenirea unui episcop arată însuşirea de către supuşii lui a credinței Bisericii lui,nu a erorilor lui personale dogmatice”. Mă iertați,dar aş puncta două ,trei chestiuni. În primul rând,pomenirea unui episcop arată însuşirea de către supuşii lui,a credinței Bisericii Lui (nu a ,,Bisericii lui”,căci nu-i Biserica lui,ci e Biserica lui Hristos). Iar acest lucru e valabil atunci când episcopul mărturiseşte/acceptă credința Bisericii Lui,nu o altă credință străină de Adevăr. Nu o credință a lui personală,eronată dogmatic. În acest caz vorbim de un episcop,a cărui învățătură trebuie însuşită,căci ea reprezintă credința Bisericii Lui. Atunci când un episcop mărturiseşte /acceptă o credință personală eronată dogmatic,nu vorbim de un episcop în adevăratul sens al cuvântului,chiar dacă deține funcția asta,ci de un pseudo-episcop. Iar atunci când vorbim de un pseudo-episcop,într-adevăr e cum spuneți dvs.: ,,pomenirea unui episcop arată însuşirea de către supuşii lui a credinței Bisericii lui”,(credință care constituie n.m.) ,,(…) erorile lui personale dogmatice”. Un alt aspect Un episcop dacă are o altă credință ,personală,eronată dogmatic,mai poate fi numit episcop?Ortodox? Căci văd că vorbim de episcopi care au credințe personale,eronate dogmatic!Aspect pe care insinuați că ar trebui să-l neglijăm,şi să ne concentrăm pe credința Bisericii. Păi tocmai pt. că ne concentrăm pe învățătura Bisericii,nu putem neglija că avem episcop cu învățătură/mărturisire personală eronată dogmatic sau mai scurt,eretică. Pe de altă parte,un episcop nu are voie,nu are dreptul să aibe o credință personală ,diferită de cea a Bisericii! Căci atunci acela nu mai e episcop,ci un funcționar aflat în slujba cui îl plăteşte… Eu ştiu că Biserica aşa învață că,episcopul este garantul şi apărătorul dreptei credințe. Cu alte cuvinte că episcopul are aceeaşi credință cu a Bisericii ,are credința identică cu cea a Bisericii,pe care este dator şi obligat să o apere şi să o mărturisească,căci de aceea e episcop… Altfel nu vorbim de episcop ,ci de pseudo-episcop. Iar dacă episcopul are o credință personală (adică diferită de a Bisericii) eronată dogmatic,pe care o acceptă oficial şi o mărturiseşte şi o stipulează în acte sinodale,acesta face schismă în Biserică,iar credincioşii sunt datori să nu-l urmeze şi să nu-l asculte,conform Can 15 l-ll. Altfel,credincioşii,amăgiți fiind de statutul episcopului,sunt amăgiți şi îndepărtați de Adevăr,chiar în interiorul Bisericii. Căci cum poți să fi în comuniune cu Hristos,cu Sfinții Apostoli,cu Sfinții Părinți,împreună cu episcopul a cărui mărturisire de credință este alta decât a Bisericii,dar propagată în Biserică în virtutea funcției pe care o deține.El fiind lup îmbrăcat în piele de oaie,nu?Aspect pe care credincioşii sunt îndemnați să-l ignore,sub diferite pretexte,de la cele fine , ,,duhovniceşti”, până la cele grosiere ,care se lasă cu amenințări şi,, caterisiri”. Iar faptul că dvs. nu vă însuşiți învățătura exprimată de Părintele Gavriil sau de Părintele Theodoros Zisis,nu e puțin lucru.Dar măcar bine că recunoaşteți că nu vă reprezintă! Pt. mine,dânşii exprimă învățătura Bisericii,în cele afirmate,vizavi de această temă. PS:Orişicum,dvs. nu sunteți de acord nici că prin întreruperea comuniunii te îngrădeşti de erezie,fapt care lasă pe cel care se luptă împotriva ereziei ,acceptată sinodal,fără scut împotriva inamicului,adică o duce în derizoriu… Dvs. negați chiar şi ideea de erezie,vizavi de documentele legiferate de episcopii noştri,numindu-le oricum,numai erezie nu.Dovadă stau unele comentarii ale dvs.,nu mai insist… Dar este dreptul dvs. să procedați cum doriți,eu doar am menționat…….

    duminică, 17:16:05, 4 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    În primul rând, așa cum Părinții athoniți îi primeau la slujbe pe cei care veneau la ei, clerici și mireni, în anii ’70. În al doilea rând, declarațiile publice de rupere a comuniunii cu cei care pomenesc pe ierarhi transmit un mesaj negativ, de alungare și împiedicare a colaborării. Cum se vor simți cei respinși și cum ar putea ei fi receptivi? Văd o atitudine nedreaptă și exagerată față de ei și fug, se simt alungați. Frica unor preoți de a sluji cu nepomenitorii nu trebuie luată ca un afront. Apoi mie mi se pare foarte normal ca un credincios să participe atât la slujba unui nepomenitor, cât și pomenitor, după caz. Cum spunea și pr. Teodor Zisis, e mai bine a merge la slujbe decât să nu mergi. Și e de preferat la un părinte mărturisitor. Tocmai că nu există structuri diferite, Hristos e pe Sfânta Masă, e Liturghia Lui, nu a clericilor. Separația aceasta a credincioșilor are iz de schismă. Important este a susține pe părinții nepomenitori, nu de a-i evita pe ceilalți. În ce privește conslujirea clericilor nepomenitori cu cei pomenitori, se poate lua exemplul Patr. Chiril al Moscovei cu Teofil al Ierusalimului, deși liturgic nu se poate aplica preoților. Dar ideea este că ar fi posibil. Însă în principal comuniunea cu ierarhii nesemnatari este posibilă, așa cum cei care rupseseră comuniunea cu Nestorie au apelat și au avut împărtășire cu Sf. Chiril al Alexandriei. Atitudinea în gândire se reflectă în fapte. Ele ne dau de gol. Cine vede nepomenirea doar ca o acțiune sau reacție, nu ca o structură separată manifestă dispoziție spre comuniunea cu pomenitorii ortodocși și o respinge doar pe cea cu cei ecumeniști ca o manifestare a protestului față de trădările lor. Așa cum cei trei ierarhi din Grecia care au rupt comuniunea cu Atenagora au păstrat-o cu Sinodul grec. Din păcate, mă conving în diferite cazuri concrete pe care le întâlnesc că nepomenirea imprimă un duh schismatic, sectar în mulți, cu diferite nuanțe și grade. Păcat de sălbăticirea aceasta! Produce pagube în locul unei mărturisiri productive.

    duminică, 15:24:23, 4 septembrie 2022

  • Elena

    la articolul Comentarii pe marginea unității mărturisitorilor ortodocși nepomenitori:

    Înțeleg atitudinea dvs. , va urmăresc demult dar , concret, cum se poate păstra comuniunea cu cei care încă pomenesc din moment ce aceștia , ma refer la preoții care pomenesc nu vor participa sub nici o forma la slujire cu un preot nepomenitor , in principal de frica. Apoi un credincios care participa la slujbele unui preot nepomenitor cum sa participe si la ale unui preot pomenilor? Atunci ce rost mai are întreruperea pomenirii? Ma gândesc ca atitudinea noastră in gândire , in special ne face schismatici sau nu. Așa încât , cum spuneați și dvs. și Mihaibv. , sa ne luptam sa ne despătimim fiecare . Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa mergem pe calea plăcută Lui! Doamne ajuta!

    duminică, 14:20:05, 4 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Probabil ei trimit la ediția grecească. Se găsește la cuprins, Părinții mărturisitori după Sinodul de la Lyon.

    sâmbătă, 16:20:48, 3 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Parinte, eu nu am gasit nici o referinta in Strajerii Ortodoxiei la pag 249 (cum se face trimitere in Invatatura Sinoadelor Ecumenice..) si nici la pag 471 din aceeasi carte…

    sâmbătă, 16:12:30, 3 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pr. Teodor Zisis critică serbarea Sfinților din Thasos sub patronaj schismatic:

    Da, îmi pare rău de comentarii. Aș vrea să le recuperez… Mai fusese publicat sub alt titlu. Poate fi găsit aici: https://wp.me/paTGhQ-pv

    sâmbătă, 16:10:41, 3 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Pr. Teodor Zisis critică serbarea Sfinților din Thasos sub patronaj schismatic:

    Parinte, am observat ca ati sters articolul parintelui Serafim Rose.. Voiam sa-l recitesc..

    sâmbătă, 15:57:32, 3 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Puteti preciza momentul respectiv? Multumesc

    sâmbătă, 15:31:02, 3 septembrie 2022

  • Alex

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Multumesc de raspuns ! Doamne ajuta !

    joi, 20:54:22, 1 septembrie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    În cartea tradusă de Pr. Ciprian este dată trimiterea la mai multe surse, dintre care una este Străjerii Ortodoxiei (p. 471). Acolo se vorbește de faptul că Episcopul care-l forța să intre în comuniune cu el era pus de Patriarhul Ioan Vekkos, care impunea cu forța uniatismul semnat la Sinodul de la Lyon (1274) cu papistașii. Deci este vorba de un ierarh aflat în aceeași structură bisericească împreună cu papa.

    joi, 18:51:38, 1 septembrie 2022

  • Mihaibv

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    „… care nu voia să intre în comuniune cu un episcop uniat” Aveti o referinta care arata acest lucru, ca episcopul respectiv era uniat?

    joi, 16:32:19, 1 septembrie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Părintele a scris despre asta aici: https://theodosie.ro/2020/05/15/un-examen-ieftin-la-apocalipsa-marcare-izotopica-tragem-invataminte/ Iar despre biometrie, vă sugerez să citiţi aici: https://theodosie.ro/2020/01/23/biometria-problema-spirituala-cetateneasca-sau-doar-de-birocratie/ https://theodosie.ro/2020/01/16/problema-noilor-acte-de-identitate-electronice-din-perspectiva-crestina/

    joi, 11:19:59, 1 septembrie 2022

  • Alex

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Parinte ce parere aveti despre marcarea izotopica si actele biometrice? Este un subiect destul de controversat si de multe ori imparte lumea in tabere . Eu unul nu am acte biometrica , ca nu mi-au trebuit , dar nu pot sa nu ma gandesc la oameni care se feresc de ele ca dracu de tamaie . Mai sunt si cei care au deja astfel de act si au asa o criza de panica si de frica , incep sa aiba o psihoza , este infricosator. La un moment dat , in timpul plandemiei de guvid , niste oameni tot distribuia postari cum ca acel pistola cu care se temperatura de pecetluieste , la fel si cu betisorul ala care se baga in nas . Imi cer mii de scuze ca acest comentariu este off topic dar nu am gasit articol/ articole pe acest subiec aici la dumneavoastra pe blog ( poate nu am cautat cum trebuie ) . Haideti sa va dau niste exemple de videoclipuri care baga spaima in oameni : https://www.youtube.com/watch?v=SAxonescBtY https://www.youtube.com/watch?v=Mu_A2rtaDek&t=21s Aceste doua videoclipuri sunt o mostra infima din vastul subiect marcare izotopica/acte biometrice . Mai sunt si filmarile cu Otroc Veaceslav , care este idolatrizat de multi oameni , mai ales din populatia rusiei , care nu stiu daca este sfant sau nu , asa cum multi pretind. Acum intrebarea este , cat de mult este realitate si cat de mult este teribilism ? De asemenea in ce masura aceasta tehnologie are legatura sau nu cu antihristul . Cred ca ar trebuie sa faceti un articol pe acest subiect , poate reusiti sa calmati niste oameni . Acum desigur , nu trebuie sa stam ca niste mamaligi , trebuie sa fim vigilenti si sa nu acceptam nimic de la acest viclean guvern dar nici sa devenim anxiosi , speriati , apocaliptici . Doamne ajuta!

    miercuri, 21:14:24, 31 august 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Ioan, vă rog mult să nu abuzaţi de secţiunea de comentarii a blogului! Vă cer să vă limitaţi la a posta comentarii OnTopic, la obiect, motivate şi argumentate cât mai temeinic. Atunci când postaţi linkuri către alte situri/platforme, vă rog explicaţi limpede ce anume este de interes acolo şi precizaţi-vă poziţia dvs referitor la chestiunea respectivă în termeni cât mai neutri. Politica blogului nostru nu este de a acoperi toate subiectele care sunt de interes sau tratate în infosfera/blogosfera ortodoxă, ci de a adăuga la aceasta. Cu toţii urmărim blogurile/siturile de factură religioasă pentru că nu sunt atât de multe. Tot ce apare pe blogul nostru apare în completare la ceea ce există deja scris în altă parte sau ceea ce e de interes pentru credincioşii ortodocşi. Nu căutăm întâietate în spaţiul online. De aceea, nu încurajăm aducerea pe blog a discuţiilor care sunt purtate pe alte situri şi, mai ales, nici extinderea subiectelor înspre atacuri la persoană. Spre exemplu, despre părintele Calistrat găsiţi articole şi pe blogul nostru dar şi pe alte situri. Însă despre subiectul propriu-zis adus în atenţie de dvs cred că sunt alte locuri unde puteţi scrie. Ar fi ideal dacă aţi căuta ca intervenţia dvs să adauge la discuţia punctuală, nu să o înfunde cu chestiuni secundare sau străine. Similar despre AUR şi George Simion, sunt nenumărate locuri unde puteţi scrie, sunt articole şi la noi pe blog şi pe alte situri din blogosfera ortodoxă. Doar să o faceţi motivat, argumentat, nu(!) doar să postaţi lozinci precum aceasta: „George Simion=Zelenski de Romania=soarta Ukrainei.” S-au postat pe acest blog mai mult de 4 mii de comentarii până acum şi sunt înregistrate multe sute bune de comentatori. Până acum nu am fost puşi în situaţia de a cenzura sau interzice pe cineva, dincolo de editarea unor expresii licenţioase. Dacă aveţi răgaz, treceţi peste articolele mai vechi ca să vedeţi tipul de conversaţii care se poartă în secţiunea de comentarii şi adecvaţi-vă intervenţiile astfel încât să respectaţi acest model de dialog. Dacă sunt chestiuni importante dar care nu fac obiectul articolelor pe care le-am scris şi nici nu sunt tratate în altă parte, ideal este să ne scrieţi folosind formularul de contact de pe pagina de Sprijin. Vă rog să nu ignoraţi acest răspuns. Iertaţi-mă. Doamne, ajută!

    marți, 11:07:12, 30 august 2022

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    La anul mi-e sa nu vina nebunii ca ttebuie sa se manance carne de om ca asa e ecologic ca sa nu mai fie tulburari climatice si mi-e ca tov.Calistrat sa nu se inghesuie si la de-astea ca sa fie pe bune cu sistemul.Ce mi-e de la gandaci la carnede om?Mai e un clic distanta.

    marți, 00:52:39, 30 august 2022

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Tovarasul Calistrat Chifan si-a dat arama pe fata.A fost in templele din Thailanda”ca misionar”si a mancat viermi si gandaci.A si facut reclama viermilor si gandacilor spunand ca costa 6-9 dolari bucata. https://youtu.be/mSwy27cLlcA

    marți, 00:48:14, 30 august 2022

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    La Petru Voda oricate minuni s-ar face tot nu se intorc.Orbitu-s-au ochii lor ca sa nu vada.Ei de unde sa inteleaga ca pt caposenia lor in erezie se fac minunile care sunt facute publice azi in presa.Ei nu stiu ca manastirile din Pustia Faranului au fost facute una cu pamantul in urma ereziei.

    luni, 22:36:07, 29 august 2022

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    George Simion=Zelenski de Romania=soarta Ukrainei.

    luni, 21:46:21, 29 august 2022

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Moscovei recunoaște sinodal noua Biserică autocefală Macedoneană:

    Daca intereseaza,merita vazut. https://fb.watch/fbDJnP42He/

    luni, 01:01:33, 29 august 2022

  • Ioan

    la articolul Părinții athoniți protestează față de venirea schismaticului Epifanie în Grecia:

    Cum numim cainele caine;cum numim hotul hot mai inainte de sentinta judecatoreascs asa numim si ereticul eretic mai inainte de cercetarea sinodala.

    duminică, 01:32:02, 28 august 2022

  • Ioan

    la articolul Părinții athoniți protestează față de venirea schismaticului Epifanie în Grecia:

    Azi nu se mai cere ca prioritate fecioria trupeasca,cred,ci fecioria credintei;fecioria credintei ortodoxe.Multi amagiti au fecioria trupeasca dar in cele ale ortodoxiei sunt intinati.Fecioria trupeasca nu iti foloseste la nimic daca nu ai pe cea a credintei,nu primesti cununa daca nu ai curatie de credinta in acest sens te asemeni cu moneda de aur gaurita rau la mijloc.Sunt multi desfranati si desfranate chiar in videochat care au credinta ortodoxa curata iar la acestia e nadejde de mantuire daca se caiesc si raman cu ortodoxia.Mergem mai departe:drogatii chiar nu stiu de vreo credinta ortodoxa intinata,de aceea nu recomandam ca aceste categorii sa fie aratati cu degetul pt.ca de fapt in Hristos arati cu degetul.Ereticul il judeca pe drogat si pe desfranat fara sa-i cunoasca legea credintei lui si astfel da cu tancul in Hristos,drogul sedativ spiritual al ereziei facand ca aceia sa i-o ia inainte in imparatia cerurilor iar el sa ramana in urma rasei umane.Zic unii ca tineretul e deplasat si in pierzanie.Nu.El are fecioria credintei pentru ca are sufletul curat si nepatat de apostazia ecumenismului si este foarte valoros inaintea lui Dumnezeu Care se uita cu Drag la ei.Pe oamenii copti cu varsta Dumnezeu i-a lepadat,nu ii are la inima si vrea sa scape de ei .”Patriotii”sunt vreascuri pentru ca nu au credinta curata si Dumnezeu nu ii apreciaza.Azi Dumnezeu apreciaza lasii si caracterele slabe cu neputintele lor si le da dreptate pentru curatia ortodoxiei pe care o au.Eroi eretici,patrioti eretici Biserica nu a aplaudat niciodata.Azi Hristos da cununi pentru credinta si nu pentru lupta pentru drepturi si libertati .Cine nu a inteles ce s-a intamplat la sinodul din Creta nu va intelege nici ca antihristul va fi inselatorul si il vor lua drept hristos pentru ei si cei ai lor.Vor zice:iata,e a doua venire,hristos a venit la a doua venire si daca nu vor deschide ochii larg din timp,cand il vor vedea pe antihrist in fata acestia vor deveni ucenicii si apostolii lui devenind una cu el,feresca Dumnezeu si va lucra antihristul minuni amagitoare prin ei ca discipoli ai lui cu putere satanica.

    duminică, 01:26:18, 28 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Hmm! Situația necesită o înțelegere mai amplă. Erezia nu este o cădere automată si mai ales formulele eretice. Nu e ca și cum ecumenismul brusc ar duce sufletele în pierzare după ce a fost semnat în Creta și toți cei care îi pomenesc pe ierarhi devin lepădați. Pe de o parte, abaterea dogmatică nu-și face efectul imediat și iremediabil, după cum se vede din exemplele unor părinți îmbunătățiți care aveau descoperiri și îndrăzneală la Dumnezeu, deși aveau unele concepții eretice. Cel puțin, nu erau eretici la propriu. Pe de altă parte, nu toți preoții au cuget eretic, încât să-i ducă strict spre pierzare pe păstoriții lor. Oare doar ecumenismul parafat în Creta este o otravă? Diferitele abateri morale ale clericilor sau unele oncepții ae lor greșite dogmatic din cugerul lor nu influențează pe credincioși în rău, înspre iad? Sau credeți că acest fenomen este implacabil? Creștinii simpli ajung în rătăcire și depărtare de Dumnezeu doar pt că au povățuitori slabi? Spun acestea despre erezii necondamnate. Alta este situația cu erericii excomunicați, precum catolicii, monofiziții și protestanții sau alții. Biserica funcționează în limitele neputinței omenești pe pământ și nu e sănătos să fim supercorecți doar cu ecumenismul. Ce-ar fi să fiți așa cu toate aspectele? Am rămâne la literă și am pierde duhul, iertarea, mila și însăși credința. Așadar, ca să răspund la întrebarea din final, stringent ar fi să refuzăm concepțiile ecumeniste. Peste aceasta vine întreruperea pomenirii cao bunăvoință și datorie morală, nu obligație canonică.

    sâmbătă, 17:27:56, 27 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Parinte, in caderea in prapastie, probabil ca doar oile ce au deprins zborul vor putea iesi de acolo… Cum se impaca ultima propozitie de mai sus, din comentariul dumneavoastra, cu ce spuneati deunazi: „… În acest scop, este bună și chiar stringentă întreruperea pomenirii ca un gest de răsunet, care ar trebui să arate că situația este disperată și să tragă un semnal serios de alarmă că nu se mai poate așa.”? Daca nu e obligatorie ruperea comuniunii cu ecumenistii, atunci ce ar fi totusi obligatoriu de facut in aceasta situatie?

    sâmbătă, 17:07:08, 27 august 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Părinții athoniți protestează față de venirea schismaticului Epifanie în Grecia:

    Nu sunt de acord cu ce spuneți. O să mă justific prin comentarii ontopic sau un articol separat.

    sâmbătă, 15:07:29, 27 august 2022

  • Cocota Ramona .loredana

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Adeverință de înlocuire a cardului național de asigurări sociale de sănătate pina la eliberarea cardului duplicat

    joi, 17:35:40, 25 august 2022

  • Ioan

    la articolul Părinții athoniți protestează față de venirea schismaticului Epifanie în Grecia:

    Ati observat ca Putin a lovit in Ukraina mai mult in partea estica unde sunt numai crestini ortodocsi?De fapt nu e chiar Putin.Sunt alogenii israeli infiltrati in clipa pornirii razb.in armata rusa .Acesti alogeni aceiasi sunt infiltrati si in armata ukr.si in armatele de „voluntari”tinta lor fiind uciderea de crestini ortodocsi cat mai multi.Si daca ar aparea razb la noi,aceiasi alogeni se vor infiltra la momentul inceperii in absolut toate armatele inclusiv rusa uneltind la ucidere a cat mai multi crestini ortodocsi de oriunde.Sunt marturii ale localnicilor ukraineni care spun ca arm.ukr.tragea in propriul popor.Aceia care trageau nu erau infiltratii alogeni care nu depindeau de comenzile nimanui?Nu stiati ca acestia aplica metoda diavolului care se preface in inger de lumina ca sa pacaleasca cat mai ieftin?O sa va dumiriti ce-i cu razboaiele,cum si cine fac taberele in vederea inceperii si desfasurarii deflagratiilor,tabere de lupta pro si contra care nu au nimic real in ele.

    joi, 17:24:59, 25 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Perspectiva aceasta mi se pare tendențioasă, pune accente greșite, merge pe o viziune puțin deformată. Păstorul nostru este Hristos și suntem în Biserica Lui. Faptul că mulți iconomi (episcopi și cler) ai Săi sunt deraiați îngreunează mântuirea, dar nu o anulează. E bine să ne străduim să remediem situația, dar cu înțelepciune și fără a osândi pe credincioșii și clericii nevinovați și neputincioși. Suntem în situația că nu este obligatorie ruperea comuniunii cu ecumeniștii.

    marți, 14:46:13, 23 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Faptul ca o turma are un pastor nepotrivit, ce implicatii are pentru acea turma? Ce se va intampla cu ea? Unde o va duce acel pastor?? Nu cumva, pentru ca este pastor năimit, o va duce in gura lupilor?

    marți, 10:23:52, 23 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Nu. Am mai scris pe subiectul acesta și reiau pe scurt ideea. Pomenirea unui episcop arată însușirea de către supușii lui a credinței Bisericii lui, nu a erorilor lui personale dogmatice. În cazul Sinodului din Creta, ecumenismul semnat acolo nu a devenit credința oficială a Bisericii, ci deocamdată o trădare gravă. Întreruperea pomenirii este un protest față de această abatere prin care Mitropolitul devine pseudo-episcop și pseudo-învățător, adică trădător al credinței. Deci problema nu este că cei din eparhia lui devin automat ecumeniști, ci că au un păstor nepotrivit. Nepomenirea lui nu este o datorie canonică pentru a ieși din erezie, ci una morală, de a îndrepta situația Bisericii.

    marți, 00:26:29, 23 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Sa inteleg ca ati reluat pomenirea Mitropolitului?

    luni, 21:20:52, 22 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Multumesc pentru raspuns.

    luni, 21:15:32, 22 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Nu știu cum ar putea să fi fost scrisă această epistolă de un diacon către monahii din Egipt, care nu l-ar cunoaște.Este evident trimisă de un episcop sau cineva cu rol de conducere și cu autoritate asupra lor. În plus, deja se vorbește despre „arieni”, adică de un curent bine conturat, nu de o persoană cu adepți răzleți.

    luni, 10:01:28, 22 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Mi-am dat seama că prin întreruperea pomenirii nu m-am îngrădit de ecumenismul Mitropolitului pt că oricum nu eram părtaș sau de acord cu el prin pomenirea lui.

    luni, 09:20:10, 22 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Ma iertati, dar de ce anume v-ati dat seama?

    duminică, 16:36:46, 21 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Arie a inceput sa-si raspandeasca erezia incepand cu anul 319, Sf Atanasie fiind diacon, intradevar. Din aceasta calitate nu ar fi putut sa scrie aceasta epistola, in perioada 319-325?

    duminică, 16:34:16, 21 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    La Sinodul de la Niceea Sf. Atanasie nu era episcop, ci abia diacon.

    duminică, 13:05:36, 21 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Am scris fără să gândesc bine la început și mi-am dat seama pe parcurs.

    duminică, 13:04:43, 21 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Parinte, de unde rezulta ca data scrierii acestei epistole este ulterioara Sinodului de la Niceea?

    duminică, 07:46:59, 21 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    In ce sens v-ati edificat? V-ati reconsiderat pozitia privind ingradirea de erezia asumata a mitropolitului?

    sâmbătă, 22:52:17, 20 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Cu a doua afirmație sunt de acord (cea legată de comuniunea cu părinții din Schit), dar prima nu mă reprezintă. Pe de altă parte, concepția Bătrânului Gavriil ar trebui întregită cu acceptarea din partea lui a canonului 3 al Sf. Atanasie cel Mare. Și eu am scris greșit în scrisoarea de întrerupere a pomenirii că mă îngrădesc de erezia Mitropolitului, dar între timp m-am edificat mai bine.

    sâmbătă, 20:52:25, 20 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    „.. Nu vrea să-l pomenească pe Patriarhul eretic Bartolomeu pentru că,…. pomenindu-l, înseamnă că și el crede la fel. Procedează corect în ce privește evitarea împărtășirii cu părinții din Schit, pentru că aceștia au comuniune cu…” Parinte, sunteti de acord cu cele subliniate mai sus?

    sâmbătă, 20:31:30, 20 august 2022

  • Ioan

    la articolul Minunea crinilor din postul Maicii Domnului din Kefalonia:

    Modificarea genetica umana este EREZIE.Nu deveniti eretici crezand asa ceva.Este erezie!!!!!!!!Ma chinui de atata amar de timp sa va spun ca este erezie in toata regula,adica cu acte si nu ma aude nimeni.Nu credeti aceasta erezie pentru ca va veti trezi osanditi,veti intreba si nu veti sti de ce.

    sâmbătă, 14:55:17, 20 august 2022

  • Ioan

    la articolul Minunea crinilor din postul Maicii Domnului din Kefalonia:

    Retineti ideea aceasta:altercatia NATO,SUA contra BRICS este pentru ucis,pentru ucidere,nu e ceva real.

    sâmbătă, 14:45:26, 20 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Și eu sunt de acord că sunt constructive contradicțiile care provin din căutare sinceră, de aceea și răspund la multe comentarii provocatoare. Acum ați pus problema corect, anume că textul nu este al Sf. Ioan Gură de Aur, ci este pus pe seama lui de Sf. Teodor Studitul. Practic, este o afirmație a celui din urmă. Am arătat în alt articol (despre iconomia dogmatică sau pastorală) originea și interpretarea acestui text, care nu se găsește în forma aceasta concretă la Sf. Ioan, ci doar într-o formă asemănătoare și cu referire la eretici condamnați. Despre poziția Sf. Teodor Studitul am făcut precizări în articolul menționat mai sus în link, nu e cazul să revin acum. Mai adaug în treacăt doar faptul că Sf. Teodor intepreta diferit de Sinodul VII Ecumenic atitudinea Sf. Chiril al Alexandriei de iconomie față de cei aflați în comuniune cu unii nestorieni chiar și după condamnare sinodală. Altfel spus, consensul patristic este clar diferit de linia susținută multă vreme de studiți. Recunosc că acestea sunt probleme fine și dau bătăi de cap celor nefamiliarizați cu nuanțele patristice, dar o cercetare atentă a chestiunii ne conduce la concluzia că față de ereticii necondamnați este normativ canonul 15 I-II, care nu impune, ci doar laudă întreruperea pomenirii lor. Este interesant că se face apel la Sf. Ioan Gură de Aur pentru a avea mai multă greutate, fiind vorba, de fapt, de Sf. Teodor Studitul.

    miercuri, 22:01:41, 17 august 2022

  • Mihaibv

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Parinte, discutiile contradictorii, insa purtate cu sinceritate, sunt constructive. Daca eu am interpretat abuziv sau „sectar” cum spuneti dumneavoastra textul , va rog sa imi aduceti un argument din acea scriere a Sf. Teodor Studitul, din care reiese ca se refera la eretici condamnati. De eretici condamnati orice ortodox stie sa se fereasca. Problema apare cand ierarhii eretici (necondamnati, inca) din pozitia pe care o au, imprastie veninul mortal al ereziei in trupul Bisericii, iar credinciosii nu stiu sa se fereasca…. La acestia (necondamnati) se face referire in marea majoritate a textelor patristice ce trateaza modalitati de izolare a unei erezii nou aparute in trupul Bisericii. Repet: problema mare este inainte de condamnarea sinodala, cand credinciosii spun ca nu e treaba lor, ca ei nu sunt teologi, etc Dupa condamnare lucrurile sunt clare pentru toata lumea! Va rog inca o data sa aduceti un argument ca Sf. Ioan Gura de Aur se refera la eretici condamnati.

    miercuri, 21:27:35, 17 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Probabil ați făcut aceste afirmații pe baza unor broșuri apărute pe la noi, care aduc tot felul de acuzații hazardate. Nu, în Creta a fost semnat un anumit tip de ecumenism, nu în forma grosolană a pan-ereziei. Mai exact, e vorba de abaterea ecleziologică despre existența unor Biserici nedepline, care ar fi și ele membre și părtașe la trupul lui Hristos, chiar dacă au abateri doctrinare. Pentru cineva cu adevărat și onest interesat în acest subiect, am făcut o analiză punctuală a abaterilor dogmatice în acest articol despre greșelile din Creta. Menționez în plus că textul cretan conține o frază care spune explicit că „Bisericile și confesiunile neortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească” (pct. 21 din documentul despre ecumenism), dar și diferite alte expresii mai ambigue care spun același lucru. Ori, această precizare face din ecumenismul parafat acolo să nu fie pan-erezie, ci doar una de nuanță ecleziologică. Un argument în plus contra celor sugerate în comentariu este faptul că a existat o erezie nouă care cuprindea pe una veche, dar a fost necesară o condamnare sinodală, nu era privită ca fiind osândită din fașă. Monotelismul era o formă de monofizitism, dar nu a fost tratat ca erezie deja condamnată, spre exemplu. Îmi pare rău să concluzionez că acest comentariu este o dovadă în plus a întunericului duhovnicesc al multor nepomenitori, care face ca atitudinea lor să se înscrie în zona răzvrătirii fanatice, nu a apărării dreptei credințe. Nici măcar nu știu ce s-a semnat în Creta. Este necesară o scoatere a nepomenirii din zona aceasta obtuză și o încadrare pe o linie cu adevărat bisericească dacă se dorește să fie de folos și ziditoare, cred eu.

    miercuri, 10:34:36, 17 august 2022

  • Bogdan

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Ceea ce nu am gasit nicaieri in textul dvs este faptul ca la creta nu s a semnat doar o singura erezie, ca pe vremea Sf. Maxim, ci s a semnat ecumenismul. Adica mama tuturor ereziilor deja condamnate sinodal. Adică toate ereziile intr una singura,adica A-TOT-EREZIA cum spune Sf. Iustin Popovici. Deci ecumenismul a fost condamnat sinodal de a lungul celor 7 Sfinte Sinoade. Biserica este acolo unde este Capul Ei, Hristos! Cei.care L au tradat a 2 a oara in creta sunt fii tatalui intunericului. Ce intelegere este intre Hristos si Veliar? Nu iti trebuie sinod sa te separi de dracu. Si plus de asta, cine sa il convoace? Minciuno ierarhii? E ca si cum am vrea sa ne îmbătăm din apă. Sa nu fim naivi si sa staruimin rugaciune. Apoi constiinta ne va da raspunsuri. Unii spun ca este greu de înțeles, dar doar pentru cine nu vrea sa primeasca.

    miercuri, 03:00:34, 17 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Dacă citiți mai bine comentariul meu anterior și articolul, se poate observa că învățăturile Sfinților pot fi înțelese doar în duh curat și sincer, nu prin propriile interpretări. Concret și la subiect, Sf. Maxim însuși a refuzat comuniunea cu monoteliții după condamnarea lor la Sinodul de la Lateran (Roma), pe care îl considera Ecumenic. Nu merge să ne dăm cu părerea după ureche ce au făcut Sfinții Părinți fără să cunoaștem temeinic scrierile lor. Mai multe informații documentate în articolul din linkul acesta și alte trimiteri din el.

    marți, 23:13:28, 16 august 2022

  • radu

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Parintele ,de eretic sa fugi ca de foc ne invata sfintii parinti.Ce spui dumneata este o cacodoxie fara noima si fara suport patristic.Te intreb :cand sf Maxim Marturisitorul a refuzat comuniunea cu ereticii de cine erau acestia condamnati in afara de faptele lor???

    marți, 21:52:53, 16 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Textul articolului este o pledoarie că există o legătură strânsă între credința dreaptă și morală, se sprijină reciproc și duc una la alta. Adică omul bun ca ajunge drept-credincios, iar cel nedrept se va încurca în minciuni. Acest fapt e vădit din felul strâmb în care puneți problema, din păcate. Sf. Ioan Gură de Aur se referă la eretici condamnați, rupți de Biserică. Doar asta înseamnă eretic. Nu condamn pe nimeni, ci atrag atenția asupra zelului exagerat. Trebuie să existe împotrivire față de Sinodul din Creta, dar cu discernământ. Opoziția să fie față de el, nu față de credincioșii simpli ortodocși în urma citirii în mod sectar a textelor patristice.

    marți, 18:04:49, 16 august 2022

  • mihaibv

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Spuneti: „Comuniunea, până la o condamnare a ereziei, nu este vinovată canonic și, deci, nu poate fi socotită ca o greșeală. Nu trebuie să urmărim cu cine să fim în comuniune, de parcă toți ar fi ecumeniști din start.” Dupa logica aceasta inseamna ca Sf. Ioan Gurã de Aur greseste cand spune cã „dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” Adevarat sau fals? Sa inteleg ca îi condamnati pe cei care îsi aleg cu atentie persoanele cu care doresc sa fie in comuniune? Atunci de ce ar fi o problema sinodul din creta??

    marți, 13:40:49, 16 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Minunea crinilor din postul Maicii Domnului din Kefalonia:

    Da, au apărut de pe 9 sau 10 august. https://www.vimaorthodoxias.gr/nea/kefalonia-vgikan-kai-fetos-ta-fidakia-tis-panagias/

    marți, 08:47:43, 16 august 2022

  • Mihai

    la articolul Minunea crinilor din postul Maicii Domnului din Kefalonia:

    Oare, au mai apărut și anul acesta șerpii Maicii Domnului? Tot în Kefalonia

    marți, 02:32:27, 16 august 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ro-UE-Exit sau Ro-NATO-Exit:

    Tot amân de multă vreme să scriu despre „Legea suveranităţii” pentru că, în ochii mei, este simultan şi un lucru foarte, foarte bun dar şi o catastrofă. Cam la fel cred că este şi cu apariţia CpN. Este adevărat că şi-au asumat o poziţie RoExit, dar nu mi se pare deloc convingătoare. E un RoExit cam cu e unirea cu Republica Moldova la AUR, strict declarativ, fără niciun fel de perspectivă practică. Asta e ceea ce cred, nu insist că deţin eu adevărul. Poziţia mea diferă prin aceea că eu înţeleg şi admir modul de funcţionare al UE şi, în acelaşi timp, consider că nu vom putea realiza un RoExit fără să obţinem sprijinul şi revenirea în instituţiile naţionale a birocraţilor români din instituţiile UE (măcar a unui număr semnificativ), lucru extrem de dificil de realizat. Mai e varianta împingerii noastre afară din UE, care va fi pur şi simplu un dezastru social şi economic. CpN mai au şi abordarea vădit anti-securistă, care este foarte de salutat, dar care iarăşi nu e tocmai convingătoare pentru mine, deşi sunt cu multe clase mai credibili decât AUR. Înţeleg însă care sunt limitele politice antisecuriste la acest moment şi-s mulţumit şi cu atât. Eu am o mare problemă cu clericii dar mai ales cu ierarhii noştri care au rămas securişti şi mai fac şi paradă de calitatea lor, chestiune care mă irită mai rău decât securismul din politică. Consider că e necesar un moment zero, o lustraţie corectă şi deplină prin reducerea tuturor termenelor de secretizare la 3 ani şi lustrarea din funcţii publice şi decăderea din dreptul de a presta activitate politică şi de presă, inclusiv blogging/vlogging, a tuturor colaboratorilor serviciilor secrete de dinainte şi de după 1989. Sunt mulţi securişti care pozează în antisecurişti iar o astfel de scoatere la lumină ar vindeca multe dintre racilele societăţii noastre. De pildă, eu pe Iulian Capsali l-am considerat mereu colaborator al serviciilor de informaţii, indiferent de conţinutul mesajelor sale cu care am fost mai mereu de acord. Serviciile secrete din România trebuie desfiinţate şi înfiinţate instituţii civile de documentare şi de sprijin decizional pe lângă ministere, aflate în coordonarea unui responsabil numit de primul ministru. În arhitectura de acum a statului serviciile parazitează puterea executivă şi creează un stat paralel în afara controlului politic. În orice caz, şi AUR şi CpN au o mare, mare problemă de resurse umane. În acest moment, chiar dacă ar câştiga majoritatea şi ar ajunge la putere, nu ar avea capacitatea să schimbe cursul lucrurilor în astatul român. Nu pare să există expertiza necesară la niciun nivel de acţiune politică. Mna, cam avântate convingeri am, sper să mi le îngăduiţi.

    luni, 18:41:35, 15 august 2022

  • Ioan

    la articolul Credința mântuitoare nu face casă cu slava deșartă. Credincioșii greci îi resping pe schismaticii ucraineni, pe când ierarhia este înclinată spre compromis:

    Cred ca Sf Ioan Maximovici in smerenia lui nu ar mai fi zis ca raspund inaintea lui Dumnezeu pentru ca i-a taiat vrajmasii microfonul.La ce il mai vaita pe site anumite categorii de ingraditi de erezie,cand acesta e eretic cu acte in regula?E eretic.Invata poporul la Tomis ca si plantele au suflet.Crede in metempsihoza.Si va rog sa ma credeti:inca nu e clar pentru multi daca ecumenistii mai sunt ortodocsi ori ba.Oamenii si clericii care au site-urile in care mai compatimesc un eretic sunt oameni cu slabe convingeri religioase.Ce sa ne mai ascundem dupa degete.Poate sa scrie articole si de doi metri si comentarii numai cu citate si o suta de ani intr-una.E ca o mancare fara gust.Astea nu reflecta ca ai convingeri religioase.Nu astea sunt baza.Ce folos scrii atatea comentarii numai cu citate,stilat,atata vreme cat nu esti lamurit ca ecumenistii they are not orthodox .Stiti cum e?E ca si cum ai crede tu ca ingradit de erezie ca si catolicii si neoprotestantii sunt „biserici” si aceia pentru ca asa zice toata lumea. Pe multi nu ii inteleg.La ce ii mai numim ortodocsi pe eretici?La ce?Mai,care ii pupati maneca lui Teodosie ereticul:aveti discernamantul sa raspundeti la intrebarile de mai sus sau ramaneti ca boul la poarta noua?

    luni, 18:24:41, 15 august 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Are România statut de beligerant în războiul ruso-ucrainian?:

    Alex, ultima oară nu am fost neutri, iar situaţia nostră de acum ne este este şi mai defavorabilă. Ruşii ne-au luat Basarabia pentru că nu au recunoscut Unirea cu ţara, nu au recunoscut actul unirii din 27 martie iar noi nu am reuşit să stabilizăm relaţiile cu sovietele astfel încât să ne fie restituit tezaurul şi să ni se recunoască graniţele de la est. E important de spus că mai degrabă ucrainienii s-au împotrivit şi au fost cei care au împiedicat ajungerea la un acord cu URSS, dar şi ministrul nostru Take Ionescu a luat decizii care au părut corecte pe moment, dar care, după un timp s-au dovedit a fi extrem de păguboase. Detalii mai multe găseşti şi în acest articol: https://revistapolis.ro/recunoasterea-unirii-basarabiei-cu-romania-aspecte-istorice-si-de-drept-international/ În esenţă, ruşii (URSS) au considerat că le-a fost smuls un teritoriu care le aparţinea, deşi nu au fost între cei care au pierdut primul război mondial, ci s-au aflat în tabăra câştigătorilor (până la revoluţia bolşevică). Ruşii consideră că noi am fost aliaţi în primul război mondial, că efortul de război al ruşilor în sectorul de front românesc a fost chiar mai mare decât al românilor (corect), cu pierderi umane la paritate (corect) după care, românii, profitând de tulburările provocate în timpul revoluţiei bolşevice, au ocupat militar Basarabia şi au impus Actul unirii printr-un Sfat al Ţării nereprezentativ şi nelegal. Asta deşi ruşii au fost nevoiţi să intervină pe frontul românesc tocmai din cauza incompetenţei de nemaiîntâlnit a statului major român (corect), în ajutorul poporului român. Cu alte cuvinte, ruşii consideră că deşi am fost aliaţi (deci ne-am recunoscut reciproc graniţele iniţiale), când am sesizat un moment oportun, le-am înfipt cuţitul în spate şi le-am furat un teritoriu pe care ei îl cuceriseră de la turci cu preţ de sânge, cu mult înainte ca statul român să fi existat. Ruşii nu au recunoscut Actul Unirii pentru că dreptul popoarelor la autodeterminare despre care vorbea Lenin privea un proces care să se producă în interiorul URSS, nicidecum în urma unei ocupaţii militare externe (adică româneşti). Nici în perioada interbelică nu s-a ajuns la un acord, existând numeroase conflicte şi provocări la graniţa de est a României preponderent cu trupe ucrainiene. În 26 iunie 1940, ruşii „pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări” au notificat statul român să returneze paşnic teritoriul pe care „l-a luat cu forţa”, lucru pe care românii l-au făcut fără a trage un foc de armă. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ultimatumul_sovietic_dat_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_1940 Însă românii, în loc să caute să rămână în relaţii de pace cu poporul rus, s-au aliat cu Hitler şi au atacat URSS în operaţiunea Barbarossa, pierzând mai apoi războiul. Nu doar atât, ruşii au fost suficient de mărinimoşi să accepte încheierea armistiţiului cu o Românie înfrântă, deşi ar fi putut să o cucerească militar, dat fiind că regele Mihai a dat o lovitură de stat şi a ordonat dezarmarea României fără să fi existat o astfel de soluţie de armistiţiu negociată cu URSS. Cu alte cuvinte, deşi erau în stare de război cu ruşii, românii au invocat unilateral încheierea unui armistiţiu cu trupele aliate (23 august) deşi nu intraseră în niciun fel de negocieri cu adversarul lor direct. Ruşii nu erau ţinuţi să respecte un astfel de act, în fapt capitulare necondiţionată, dar pretins de români a fi armistiţiu, dar totuşi au făcut-o acceptând mai apoi participarea României la efortul de război antihitlerist ca o dovadă de bunăvoinţă din partea poporului rus, poporul român având posibilitatea de a-şi ispăşi păcatele atacării URSS în 1941. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31 Aceasta este, schematic, perspectiva rusă asupra istoriei relaţiilor bilaterale. Situaţia noastră de acum este şi mai gravă, pentru că am atacat Rusia (ca proxy în Ucraina) deşi nu avem niciun contencios cu Federaţia Rusă, spre deosebire de cele pe care le avem cu Ucraina (teritoriile istorice, politica minorităţilor, canalul Bîstroe). Cel puţin politica uncrainiană a minorităţilor loveşte în egală măsură şi în români şi în ruşi dar, cu toate acestea, România a preferat să fie cleştele cu care SUA aţâţă focul împotriva Rusiei. Soluţia la această problemă în care ne găsim nu este să fim şi mai slugi la americani, în speranţa că ruşii se vor abţine să îi înfrunte pe americani pe teritoriul nostru. Dacă veţi lectura scara lui Kahn a escaladării conflictelor militare veţi vedea că, dimpotrivă, atunci când conflictul între SUA şi Rusia este recunoscut deschis, ambele părţi se vor concentra pe desfăşurarea ostilităţilor pe teritoriul unor terţi. Presupunerea era că acest teritoriu terţ va fi reprezentat de ţările baltice pentru a denunţa bluful art. 5 al NATO într-un spaţiu restrâns, izolat, însă, date fiind împrejurările, logica operaţională impune confruntarea SUA pe teritoriul României.

    luni, 17:46:12, 15 august 2022

  • Ioan

    la articolul Credința mântuitoare nu face casă cu slava deșartă. Credincioșii greci îi resping pe schismaticii ucraineni, pe când ierarhia este înclinată spre compromis:

    Bun articol.Razboiul le va anula pe toate:si sistemul si ecumenismul.

    luni, 15:05:46, 15 august 2022

  • Simona

    la articolul Minunea crinilor din postul Maicii Domnului din Kefalonia:

    Cata dragoste,cata mangaiere duhovniceasca ne trimite Maica Domnului prin aceste minuni reale,chiar sub ochii nostri,pt a ne spune mereu ca este aproape de noi ,ca este cu noi in fiecare zi ,cu fiecare dentre noi! Slava lui Dumnezeu pt milostivirea Sa,pentru scumpa Maica Sa,care mijloceste necontenit pentru noi, ne ocroteste mereu cu dragostea Sa de mama !

    duminică, 14:47:16, 14 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Ro-UE-Exit sau Ro-NATO-Exit:

    La ultimul rind va contrazic: a aparut „Coalitia pentru Natiune”. Si va contrazic si la subiectul RoExit: da, sint oameni si grupuri (inca nu le-as numi „forte”) care isi asuma acest parcurs eliberator. Sper ca CpN face parte din ele.

    duminică, 13:09:47, 14 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ro-UE-Exit sau Ro-NATO-Exit:

    „Rusia s-a manifestat constant ca abuzator şi lucrător al răului şi nedreptăţii, stigmat ce riscă să o însoţească în veac” – La care fapte concrete în mare se referă această expresie?

    duminică, 07:23:28, 14 august 2022

  • Simona

    la articolul Credința mântuitoare nu face casă cu slava deșartă. Credincioșii greci îi resping pe schismaticii ucraineni, pe când ierarhia este înclinată spre compromis:

    Aceste neintelegeri la” nivel inalt” aduc doar mutarea atentiei crestinului, de la icoana Domnul nostru Iisus Hristos, la intentia din nestiinta sau cu o stiinta indiferenta, la slabirea credintei (atat de incercata in ultima vreme),atat intre mireni cat si fata de clericul Bisericii Ortodoxe in general. Drept va spun, imi este mila de toti acei crestini smintiti sufleteste de tot felul de neintelegeri,prietenii,interpretari ale credintei care nu rezulta ziditoare de suflete ci mai degraba sminteala si atat. Daca vreti crestini buni invatatii cele bune,cele in Hristos!

    duminică, 03:26:22, 14 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Ro-UE-Exit sau Ro-NATO-Exit:

    Multumesc mult pentru raspuns si mentionare. Analiza dvs. este fara cusur.

    sâmbătă, 16:21:47, 13 august 2022

  • Bogdan

    la articolul Tema avortului nu poate fi un prilej de a atrage Biserica în logica profană:

    Și poziția similară a PRO VITA București: https://asociatiaprovita.ro/activitati/scrisori/pozitia-exprimata-de-vasile-banescu-referitoare-la-avort-confuza-daunatoare-exploatata-de-presa/

    sâmbătă, 09:45:52, 13 august 2022

  • Ioan

    la articolul Are România statut de beligerant în războiul ruso-ucrainian?:

    Minune recenta cu Icoana Maicii Domnului. Cuvintele din text apartin pompierilor de la ISU Botosani ” Fără credință în Dumnezeu, nu am mai avea speranță și nu am mai vedea lumina care să ne călăuzează pașii atunci când totul pare pierdut. O icoană cu Sfânta Fecioara Maria și Pruncul Iisus a rămas aproape intactă după ce focul a mistuit totul în jur. Mai ales acum, când se apropie sărbătoarea Sfintei Maria, să o privim ca un semn că toate problemele pot fi depășite și să sperăm că bunica Elena din satul Coștiugeni…cu ajutorul semenilor, va reuși să depășească acest moment dificil. O noapte liniștită, tuturor!” #ISU_BOTOSANI #salvatori #pompieri #SMURD #mereuladatorie #prevenire #biserica #credinta #ajutor A se vedea link-ul cu Icoana: https://www.facebook.com/251920235196174/posts/pfbid0o5UcNmEmhnu7DsSBbaQWnJT1x3xqEAsVs2k4UBtPDVsH6XJYPiWA8jet62McKLiWl/

    sâmbătă, 00:46:14, 13 august 2022

  • alex

    la articolul Are România statut de beligerant în războiul ruso-ucrainian?:

    problema e urmatoarea : ultima data cand am fost neutri, ne-au luat Basarabia. Fara aliati, atunci rusii pur si simplu vor pune granita „de securitate si siguranta” pe linia Buzau-Constanta, ca asa le dicteaza lor interesele militare. Si nu vom avea cum sa ne opunem

    vineri, 14:49:21, 12 august 2022

  • Ioan R

    la articolul Ro-UE-Exit sau Ro-NATO-Exit:

    Foarte bună analiza! Mult prea puțini dintre dregători, dintre cei care simt măcar vag argumentele prezentate în analiza dvs… sunt capabili (după firea lor, dar și dpv intelectual și moral) a provoca o schimbare pozitivă în politica țării.

    vineri, 14:13:52, 12 august 2022

  • Stefan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    V-as acorda mai multe plus.uri, dar nu se poate !

    miercuri, 22:17:50, 10 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Are România statut de beligerant în războiul ruso-ucrainian?:

    Excelenta luare de atitudine. Nu pot adauga nimic la la mesajul propriu-zis. Totusi, exista o nuanta: Romania nu poate iesi decit cu greu din UE (chiar si o putere globala ca Imperiul Britanic abia a reusit asta), insa poate iesi ceva mai usor din alianta imperialista si genocidara NATO. Problema este ca o eventuala neutralitate, consecutiva unei iesiri din NATO, este, in conditiile politice si militare actuale, practic la nivel de utopie. Cu pozitia asta strategica si cu bogatiile si intiderea aceasta, pur si simplu nu poti sa nu alegi o tabara. Parerea mea este ca nu putem decit sa continuam sa raminem deocamdata in aceste structuri, dar sa avem o pozitie cel putin la fel de radicala, independentista si, in ultima instanta, patriotica ca a Ungariei: un neogaullism est-european pragmatic si ferm. Sa ne afirmam mereu punctul de vedere, sa mentinem contactul diplomatic si economic, cu pacea mereu ca scop, cu ambele tabere. Sa avem curajul sa cerem plecarea sau macar reducerea efectivelor trupelor de ocupatie, chipurile de protectie, ale inamicului imperialist apusean care se da drept aliat si este de fapt suzeran suprastatal. In acelasi timp, sa ne asiguram ca nu vor veni si stationa trupe ruse iarasi pe acest teritoriu. Gheorghiu Dej si Hrusciov au reusit sa ajunga la un acord si sovieticii au plecat in 1958. Apusenii nu prea sint dispusi la a pleca militar si politic de undeva, decit daca o presiune suficienta, in cimp diplomatic, economic sau militar este aplicata. Cum nu sintem nici razboinici talibani cu Islamul salafist global in spate, nici cu o populatie patriotica si o diaspora unita si foarte influenta precum maghiarii, nu ne putem opune imperialismului, occidental sau rusesc, decit prin actiuni diplomatice si mediatice: propavaduirea pacii pe toate canalele posibile si impiedicarea totala, pe orice cale, a prezentei si functionarii, pe teritoriul nostru, a masinilor de razboi ale ambelor tabere. Altfel spus, dusmanii apuseni (mascati ca „aliati”) sa plece de aici, iar vechii dusmani rusi sa nu mai vina aici. Este extrem de greu, dar nu imposibil. Dar asta presupune lideri patrioti si popor unit si constient, viu spiritual si civic. Abia cind abordam aceast aspect, al patriotismului, religiozitatii si civismului la romani, incepem sa vedem rinjetul sinistru al imposibilitatii itindu-se ca o holograma care prinde contur din ceata.

    miercuri, 15:22:34, 10 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Aiureli. Este un psyops destinat sa sperie si sa dispere. Sint satul de toate arseniobocismele si paisioaghiritismele astea, cu „parintele cutare are har (?!), e vazator cu duhu”, cu „profetii” de doi bani, care evident sint parte a unui psyops. Era unu’ (e atribuita lui Serafim de Virita, cred) care profetea, chipurile, destramarea Rusiei si cucerirea Siberiei de catre China. Chiar nimeni nu s-a intrebat daca nu cumva cam toate „profetiile” care apar in spatiul public sint parti ale razboiului psihologic (care nu a fost inventat ieri-alaltaieri)? Doar fiindca cutare purtator de rasa (preot, calugar, episcop) are un prestigiu anume, gata! tot ce zice este de inspiratie celesta. Aveti ideea cite profetii ca ale lui Paisie se pot auzi cind un staret vorbeste subiecte semicivice, semiduhovnicesti cu oaspetii sai? Grecia e dezbinata, vaccinata, filetista si ecumenista, si are o propensiune de massa catre marxism inca de dinainte de razboiul civil. Si cica o astfel de Greci e va invinge o Turcie care isi ia religia si traditiile tot mai mult in serios. Stiti care este cheia perenitatii si extinderii unui popor? Respectarea, mai mult: punerea la inima si aplicarea in toate a traditiilor si mai ales religiei sale. Turcii sint tot mai buni musulmani. Grecii nu mai sint uniati, ca pe vremea cind a cazut Bizantul, dar sint mult mai rau.

    marți, 16:10:43, 9 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Link-ul cucafeaua e aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid035FNSh7ShkcBno742MCWWMzQyWz2Y2ntWWt8Tdc7RGddhvC6Uoc8QyPht4mVSzpePl&id=100004310973990&sfnsn=mo

    marți, 14:55:18, 9 august 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Iertați-mă. Aș prefera să postați comentarii Ontopic, la articolele care tratează subiectul pe care îl abordați. Pe de altă parte, dacă intenționați să publicați comentarii precum cel tăiat de părintele, vă rog să nu o faceți ci să vă găsiți alt site unde să le postați. Dacă simțiți că e ceva valoros acolo, ne puteți indica un link. Vă rog să ne înțelegeți dacă vom fi de altă părere decât dvs. Vă mulțumesc. Doamne, ajută!

    marți, 02:21:32, 9 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    As vrea sa vin cu o sugestie : cand voi mai posta cate ceva de genul textului de mai sus nu ati fi de acord ca imediat dupa sigla sa postez mesaj scurt cum fac televiziunile:”acesta este un text cu puternic impact emotional”?In sensul ca daca va urma un text care creaza anxietate,stari de nesiguranta,sa fie pus acea fraza sus la inceputul textului.Mie mi se pare ideal.Dvs.vi se pare potrivita aceasta metoda? In conditiile in care auditoriul din Romania pare sa devina din ce in ce mai slab de inger.Si in acest mod se sting si eventuale interpretari de moment,adica vorbe.

    luni, 23:49:01, 8 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    vecine,vecine,wishful thinking?Ia intreaba-i acum pe amaratii din Ukraina de wishful thinking.Ar face orice ca sa le ajute Dumnezeu.Ti-o spun eu.Nu ar mai sti cum sa te primeasca,daca iti simt dragostea fata de ei pt ca oamenii aceia fiind in patanie acum sunt altfel de oameni ca unii care au vazut cu ochii minuni in viata lor.Minunile,credinta te schimba.Vei spune ca fara Dumnezeu si purtarea Lui de grija esti mort,dus.E bine ca a lasat scrisul sa se vada.

    luni, 19:37:17, 8 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Pe noi nu ne-a scapat de moarte nici nato si nici Rusia ci doar credinta in Dumnezeu.

    luni, 19:12:57, 8 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    E totusi bine ca ati lasat scrisul.Orori nu isi doreste nimeni desi cred ca cel care nu crede ramane asa in necredinta lui sau nu stiati ca exista NATO german,NATO turcesc s.a.m.d.Adica acest NATO din intamplarea de mai sus va fi compus numai din vorbitori de limba germana,adica vor fi nemti,fratilor.Nu vom mai vorbi de al IV lea sau nu stiu catelea Reich german pt ca se va denumi cu numele NATO.Germania,ca dovada nu era in Alianta Nord Atlantica?Era pentru isteti.Cum asa?De unde primea finantare pt masina de razboi?Nu de la americani?Deci prin finantare Germania era membra a Aliantei.Parinte Lavrentie nu e vedenie dar cand Dumnezeu in purtarea Lui de grija iti arata aproape doi ani,stie El cum inseamna ca ne meritam soarta din cauza impietririi si vietii fara Dumnezeu.Salvarea vine prin credinta.Pe noi ne salveaza NATO,americanii,sau rusii,chinezii .Asa zice poporul ateu.Si vor merge cu NATO la razboi contra rusilor spre moarte.Daca acum ar fi fost bombardamente ca in Ukraina am fi fost altfel de oameni.Am cauta sa murim decat sa avem necredinta.Punct.

    luni, 18:59:07, 8 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Ce delir! Sincer. Pe de alta parte, normal ca ne dorim (toti normalii) pace, libertate (fara lagare, “medicale” sau nu) si ca Occidentul sa dispara ca putere sau, cel putin, sa fie invins pina la umilire, pentru o lunga perioada de timp. Insa wishful thinking e una, profetia autentica altceva.

    luni, 13:54:49, 8 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Pare a fi o vedenie, dar are toate însușirile să nu fie adevărată. Nu validăm astfel de lucruri și atragem atenția că sunt chiar periculoase și de evitat. De aceea am editat comentariul cu scris tăiat.

    luni, 12:51:38, 8 august 2022

  • Gabriela N.

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Cer iertare fratilor daca am gresit cuiva dar in mod deosebit Dumneavoastra domnule Ioan pt ca eu sunt vinovata lasandu-ma influentata de ambii socri ai Dvs .Maicuta Domnului sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca.

    luni, 07:08:04, 8 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Ceea ce mi s-a intamplat din relatarea mea e de 8 ani de zile.Timp nu am pentru detalii.Poate o sa reusesc sa gasesc timp.De una sunt sigur:Germania va fi aceeasi ca in cel de al doilea razboi mondial.Multumesc.

    duminică, 20:03:41, 7 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Doresc sa postez textul de mai jos.Poate s-o intampla toamna asta.Sunt crestin ortodox. Scriu in scopul atentionarii.Daca e cineva care sa ma ia la rost ca de unde stiu,cele relatate imi apartin si atat. “Si am vazut totul. Trupele germane intrand pe intreg teritoriul tarii noastre cand frunzele incepeau sa cada de toamna.Soldatii germani strigau cu jigniri:”imbarcarea in trenuri si in camioane!”Toata populatia tarii apta de munca a fost dusa in lagarele din Arad si Timis pt barbati si Caransebes,Salonta pt femei. Germania incepuse sa poarte iarasi razboi cu Rusia dar pe toata latura nordica a intregului continent european.Germania nu lupta de una singura ci cu tari aliate:Olanda,Belgia,Norvegia,Suedia,Danemarca,Finlanda,Islanda,Polonia si Ukraina.Romania va fi tara neutra.Teatrul de razboi nordic european va fi preponderent in Ukraina,latura nordica a tarii noastre si in Polonia.Am vazut ca Rusia va folosi doar armamentul greu de divizie terestru fara rachete de niciun fel ci tancuri ,tunuri,mitraliere si artileria grea si bombardamente din avioane fara bombe nucleare ,cu hidrogen sau de distrugere in masa ci bombardament clasic.Am vazut ca dupa ce a trecut o vara dominata de seceta si greve masive ,la venirea toamnei a inceput razboiul nordic.In primele doua luni de razboi doar cu armament greu purtat de toate partile implicate,Polonia a fost rasa de catre Rusia,teatrul de lupta ruso-european devenind mai vast cuprinzand teritoriul golit al Poloniei,Ukraina pana in Slovacia si pe o iarna cu ceva frig dar total fara zapada.Am vazut ca razboiul a inceput brusc iar nemtii ne-au luat pe toti din pat cu injuraturi si amenintari dar fara loviri ori impuscari. Am vazut ca vara anterioara acestui razboi a fost secetoasa,fara mare productie agricola si cu productie economica zero dar toata populatia mergea pe strazi la greve.Iarna cu razboiul nordic a trecut.Ukraina a fost ocupata de rusi toata de la un capat la altul si intampinati cu euforie generala din partea ukrainenilor.Am vazut pretutindeni pe teritoriul tarii noastre ca la inceputul lunii iunie cand rusii au iesit victoriosi in Ukraina si in tot Nordul Europei pt ca tot Nordul inclusiv Germania au fost rase de pe harta de catre rusi ,romanii erau plini de entuziasm si era veselie mare si in lagare si in toate casele romanilor pt ca acasa au ramas batranii si copiii,doar cine a murit in mod obisnuit in acea iarna,aceia au murit fie batrani fie copii si bolnavi.Am vazut ca la 10 iunie tot mai eram in lagare cand au venit rusii bucurosi si ne-au eliberat din lagare dar,cand sa plecam fiecare liber acasa,a venit o ploaie continua timp de 3 zile.Inundatiile in tot Vestul tarii au fost asa de mari ca in orase si comune apa avea 10 metri iar pe alocuri 6 metri si au murit inecati3/4 din populatia proaspat eliberata.Am mai vazut ca in lagare toti stateam cate 20 in camere ,nu se muncea nimic,nu era nimeni fortat la cipuire sau vaxxinare dar cei care refuzau erau reperati de gardieni si colegi si tratati ca atare.In lagare nimeni nu era imbracat in zeghe ci cu hainele de acasa.Cine a scapat la inundatii au ajuns toti acasa.Am vazut ca guvern si Parlament si presedinte nu mai era pt ca i-au executat rusii in aplauzele si euforia poporului dupa care rusii au preluat conducerea tarii si au inceput sa imparta alimente cam expirate dar ne-otravite si apa cam urat mirositoare la oamenii blegiti,anemiati si morti danemiratAm vazut ca oamenii stateau cu mainile intinse la camioanele rusesti si strigau disperati dupa mancare.Multe camioane se rasturnau de imbulzeala multimilor dar la camioanele americane si NATO nu se ducea nimeni decat cei care vroiau sa moara pt ca am vazut ca toti vorbeau si se fereau de acele camioane pt ca totul era otravit si apa frumoasa la vedere si mancarea proaspata si bine ambalata.Am vazut ca toata tara era impanzita ochi numai de trupe din toate natiile si limbile.Am vazut ca atunci cand au venit rusii sa ne elibereze,au venit in coloane uriase de zeci de km. de blindate verde inchis la culoare spargand granita nordica din judetele Bistrita si Suceava si se deplasau constant si fara oprire cu viteza de 35 km./h. si nu faceau niciun rau nimanui.Se deplasau in tacere spre centrul tarii fara oprire,apoi s-au indreptat spre Vest ,au eliberat detinutii din Vest si si-au continuat drumul pana la Roma o parte,pana in Berlin o parte si pana la Lisabona cealalta parte. Nimeni nu doreste razboiul si cele ce se vor intampla pe viitor vor da marturie daca cele scrise aici sunt de la Dumnezeu sau fantezie trecatoare.”

    duminică, 19:58:46, 7 august 2022

  • Ioan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Da,Sfinti Parinti rusi spun ca se vor face si in biserici ortodoxe astfel de lucruri.Doresc sa colaborez cu dvs.Ok?

    duminică, 03:57:41, 7 august 2022

  • Stefan

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Intr.adevar, sunt tot felul de greci. https://www.activenews.ro/stiri/Parintele-Hrisostom-de-la-Meteora-%E2%80%9ENimeni-nu-are-dreptul-sa-impuna-vaccinarea-Masca-e-o-cadere-Lovitura-dura-pentru-pandemistii-din-Biserica-%E2%80%9EDaca-eu-cred-ca-sfanta-lingurita-de-impartasanie-are-microbi-nu-merit-sa-ma-impartasesc-ni-175480

    sâmbătă, 15:24:19, 6 august 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Deh… greci. Nici catastrofa suprema sau resetarea ultima nu le-ar scoate filetismul (narcisismul clerical) din capete. Ei sint maduva rasei umane si temelia Bisericii, dupa mintile lor ratacite. Sint si greci ok, dar se pare ca ecumenist-filetist-vaccinatii au cuvintul ultim in incropeala numita „arhiepiscopia Atenei”.

    vineri, 14:35:39, 5 august 2022

  • Stefan

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Asta este clar, tocmai din acest motiv nu inteleg de ce nu este dat exemplu. De cei care lupta cu nebunia asta din jur, intr.un fel sau altul. Duhovniceste si nu numai… Personal am luat binecuvântarea sa. Minunat! Mie mi se pare de cautat cu dinadinsul. Adica sunt oameni care se duc permanent la Athos si nu trec pe la el, desi foarte multi ii trec prin fata portii in drum spre Sfantul Paisie…

    miercuri, 22:15:56, 3 august 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    E persecutat, de aceea.

    miercuri, 19:27:29, 3 august 2022

  • Stefan

    la articolul Scrisoare de protest a Bătrânului Gavriil față de persecuția unui Ieromonah aghiorit mărturisitor:

    Mi se pare mult prea putin „expus” pliromei ortodoxe romane Batranul Gavriil ! Are vreo problema canonica sau de altfel ?

    miercuri, 18:21:47, 3 august 2022

  • Mihai

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    Un caz similar oarecum sa întâmplat și la o parohie bucureșteană SF treime din cartierul Dudești, fetița unei pseudovede ce militează pentru drepturile acestora având ca nași de botez niște sodomiți

    miercuri, 13:36:56, 3 august 2022

  • Simona

    la articolul Sfântul Munte apără familia creștină față de promovarea homosexualității cu prilejul botezului unor copii „adoptați” de un „cuplu” gay:

    De ani de zile se incearca” introducerea calului troian direct in biserica”! Lucru avertizat de cei alungati si jigniti de prin manastiri,biserici! Acum au avut cu ce si cu cine! Domnul ,in marea Lui mila,sa ne trimita luminarea Lui peste mintile si inimile noastre,ale tuturor,alungand intunericul demonic! Amin.

    vineri, 00:34:23, 29 iulie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Tema avortului nu poate fi un prilej de a atrage Biserica în logica profană:

    Din ce-mi amintesc, Malta și Andora interzic avortul în orice situație, chiar în ipoteza violului sau a primejduirii vieții mamei. Medicul e dator să depună toate diligențele pentru salvarea celor două vieți. Sunt pentru această poziție, a interzicerii totale a avortului și pedepsirea sa, penală, drastică. Dacă omorul săvârșit asupra unei femei însărcinate este omor calificat (omor deosebit de grav în vechiul cod), nu văd de ce nu am recunoaște aceeași gravitate pentru uciderea fătului. Înțeleg perspectiva feministă doar dacă îmi asum dreptul de a participa, chiar și moral, la suprimarea unei vieți. Nu există rezervă morală în acest caz. Așa cum firesc este ca la război bărbații să-și sacrifice viețile pentru a proteja femeile și copiii, la fel de firesc este ca mamele să-și sacrifice viețile pentru copilașii lor. Nu înseamnă să tratăm cu ușurință această chestiune de viață și moarte, dar nici să relativizăm firescul pentru a justifica hecatombele de ucideri prin avortare. Iertați-mă.

    joi, 11:45:54, 21 iulie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Tema avortului nu poate fi un prilej de a atrage Biserica în logica profană:

    Federația ortodoxă Pro Vita a emis un comunicat oportun și edificator pe marginea declarațiilor d-lui V. Bănescu: https://r3media.ro/comunicat-al-federatiei-ortodoxe-pro-vita-din-romania-avortul-nu-este-niciodata-o-solutie-morala-oricare-ar-fi-circumstantele/

    joi, 09:31:10, 21 iulie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Încercare de promovare în Biserica Greacă a cuplurilor LGBT prin botezul unor copii:

    Sinodul Permanent al Bisericii Greciei, întrunit în mod extraordinar ieri, 18 iulie, a comunicat oficial, printre altele, că vor fi trimise scrisori de protest către Arhiep. Elpidofor și Patriarhia Ecumenică despre cele consemnate în scris de Mitr. Antonie de Glyfada. Se mai menționează că au fost dezbătute pe larg chestiunile pastorale de abordare a unor asemenea situații și „Sinodul rămâne statornic în cele stabilite de Domnul, de Sfinții Apostoli și de Sfinții Părinți”.

    marți, 09:56:56, 19 iulie 2022

  • simona

    la articolul Tema avortului nu poate fi un prilej de a atrage Biserica în logica profană:

    Situatia avorturilor este una dramatica! Stoparea avorturilor prin „siliri legale ” nu este o rezolvare a acestor crime si nici un inceput bun. Buna morala aproape ca nu mai exista ,decat pe alocuri. Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa putem face, prin mila si bunatatea Lui, fapte bune pt. mantuirea sufletelor noastre !

    luni, 23:53:44, 18 iulie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Enciclica Patriarhală din 1902: zorii ecumenismului în Ortodoxie. Răspunsul Bisericilor Ortodoxe de atunci, inclusiv al celei Române:

    Din câte știu eu, nu au existat răspunsuri concrete ca acestea, ci s-a ajuns la înființarea CMB în 1948, un fel de Ligă a Bisericilor mai elevată. Nu am acum la îndemână informații suficiente, am vrut să o traduc și pe aceea după original, dar cred că sunt suficiente traducerile existente. LE: Enciclica din 1920 nu a fost trimisă Bisericilor Ortodoxe Locale, ci tuturor așa-ziselor Biserici creștine. Și este recunoscut la general că a condus la înființarea CMB cu participare „ortodoxă” în 1948.

    luni, 21:18:35, 18 iulie 2022

  • Ortodox

    la articolul Tema avortului nu poate fi un prilej de a atrage Biserica în logica profană:

    „… avortul nu vizează corpul mamei, ci al copilului” Nu e chiar asa, il vizeaza si pe al mamei. Chiuretarea uterului poate duce la incapacitatea femeii de a mai „purta” o sarcina.

    luni, 11:01:48, 18 iulie 2022

  • Ioan.A

    la articolul Enciclica Patriarhală din 1902: zorii ecumenismului în Ortodoxie. Răspunsul Bisericilor Ortodoxe de atunci, inclusiv al celei Române:

    Multumim! Ati putea va rog, in acelasi sens, daca aveti acces la arhivele bisericesti – care a fost raspunsul la Enciclica Patriarhiei Ecumenice din 1920? Am citit doar enciclica… dar nu a cauzat nicio reactie din partea Bisericilor Locale?

    duminică, 23:09:23, 17 iulie 2022

  • Sara

    la articolul Căile cerești ale studiului patristic și teologiei (din îndrumările Cuviosului Paisie Aghioritul):

    Minunat. Așa este. Vorbim de multe, aplicăm puține. Personal mă recunosc.

    duminică, 17:31:18, 17 iulie 2022

  • Ioan R

    la articolul Căile cerești ale studiului patristic și teologiei (din îndrumările Cuviosului Paisie Aghioritul):

    Cuvinte pătrunzătoare – vedem aceasta din mișcarea pe care o produce sufletului – mult folositoare nouă tuturor, da!

    duminică, 09:37:31, 17 iulie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Încercare de promovare în Biserica Greacă a cuplurilor LGBT prin botezul unor copii:

    De la slujbasii personajului ecumenist, asa-zis ecumenic, ma astept la orice.

    joi, 11:11:18, 14 iulie 2022

  • Ygo

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Nu uita de ieronim sinistrul caterisit pentru impartasire cu ereticii

    joi, 00:27:22, 14 iulie 2022

  • Tanasa Stelian

    la articolul Caterisirile preoților care au întrerupt pomenirea nu trebuie respectate (Pr. Teodor Zisis):

    Persîstati în orbire,talcuirea va traduce cuvantul intaistatator fata de care ati luat atitudine..Ce este atat de greu?

    luni, 12:51:03, 11 iulie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Caterisirile preoților care au întrerupt pomenirea nu trebuie respectate (Pr. Teodor Zisis):

    Asta e trolling dincolo de limite. Ce tâlcuire la tâlcuire? E vorba de citire, nu de tâlcuire. Chiar canonul vorbește de “întâistătător”. Ce să mai fie de explicat aici?? Penibil de tot.

    luni, 12:44:52, 11 iulie 2022

  • Tanasa Stelian

    la articolul Caterisirile preoților care au întrerupt pomenirea nu trebuie respectate (Pr. Teodor Zisis):

    Este interesant ca in timpurile noastre o talcuire trebuie talcuită…Părintele se pare ca după 6 ani citeste Canonul la fel de bine,dar talcuirea o sucește după „nevoile timpului”..Este nevoie sa nu mai adăugați si nici sa scadeti pt a combate ecumenismul.. Ps Nu am nici un interes sa provoc si sa supar pe nimeni..Nu faceti compromisuri de la Adevăr și suntem prieteni.

    luni, 12:40:17, 11 iulie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Caterisirile preoților care au întrerupt pomenirea nu trebuie respectate (Pr. Teodor Zisis):

    Ăsta e un comentariu de trolling. Chiar canonul afirmă că se întrerupe comuniunea cu „întâistătătorul”. Mai degrabă pr. Teodor a citit și înțeles corect canonul de la început, dar sunt unii care nici după 6 ani nu reușesc să facă asta. E nevoie de mai mult decât atât pt a combate ecumenismul în loc de a compromite orice credibilitate a împotrivirii.

    luni, 10:14:01, 11 iulie 2022

  • Tanasa Stelian

    la articolul Caterisirile preoților care au întrerupt pomenirea nu trebuie respectate (Pr. Teodor Zisis):

    La “aniversarea” celor șase ani de la marea lepadare de credinta făcută minciuno-sinodal,eu continui sa nu-l inteleg pe Părintele Zisis si sa ma intreb de ce ignoră talcuirea canonului 15 (care vad ca nu-l numeste Sfânt ca si pe celelalte) talcuire care spune că acel care a întrerupt pomenirea si comuniunea nu a facut-o împotriva Superiorului acestuia ci a celui care a fost Superior acestuia?.Iar daca,canonul spune ca ai întrerupt pomenirea înainte de judecata Sinodala a celui Ce A Fost Episcop,despre ce condamnare Sinodala vorbim?

    duminică, 23:59:55, 10 iulie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://www.archyworldys.com/the-ukrainian-orthodox-church-has-decided-to-abandon-the-moscow-patriarchate-explaining-what-this-means/

    vineri, 17:34:43, 24 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://soldat.pro/en/2022/05/30/eshe-ne-raskol-no-yje-treshina/

    vineri, 17:22:21, 24 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Sinodul Bisericii Bulgare a luat în discuție tema statutului canonic al noii Arhiepiscopii de la Skopje. A salutat decizia anulării schismei și a intrării macedonenilor în comuniune cu restul Bisericilor. În ce privește denumirea viitoarei Biserici, rămâne să fie dezbătută denumirea ei. Este știut că bulgarii revendică pentru ei Arhiepiscopia Ohridei.

    marți, 23:56:04, 21 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://publicorthodoxy.org/2022/03/31/the-uoc-mp-at-the-crossroads/ 🙂 Totusi,sint convins ca autocefalia deplin recunoscuta a BOU, urmata de fuziunea cu cele doua organizatii eclesioide agreate de ocupantul imperialist eurooccidental, este exact ce se va intimpla in viitoarele luni (omeneste vorbind). Sa fim realisti: Biserica, ca orice este organizatie omeneasca, isi calca singura statutele si canoanele daca este…stimulata politic. De pilda, era canonic ca Fotie sa fie Patriarh? Nu. A ajuns? Da. A fost pus si in sinaxar? Da. Are massa de credinciosi o problema cu asta? Nu. Oamenii sint o specie de practicanti ai unui etern si amorf subiectivism, suflat cu aurul fals al ipocriziei si invelit in formele pragmatismului. Mai ales cind fie sint fortati, fie cind le convine.

    marți, 20:33:14, 21 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Intrebarea mea este: noi cu cine discutam pentru romanii din Ucraina (sau din ce va ramine din statul acela artificial)? Cu Onofrei, cu Filaret, cu Epifanie, sau cu structura uriasa rezultata, prin voia FSB si CIA, din toate trei? Asta ca sa fiu realist politic si nitel cinic.

    duminică, 23:51:54, 19 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    ,,Astfel că- oficial Biserica Georgiană s-a retras,dar nu a condamnat ecumenismul, ci chiar i-a persecutat pe cei care au impus această măsură”. Adevărul ,citit printre rânduri,este că nu Biserica Georgiană i-a persecutat,ci ecumeniștii din ea,cocoțați la vârful ei. În atari condiții nici nu aveau cum să condamne ecumenismul, că doar ecumeniștii nu-și sapă singuri groapa,dar este bine că au ieșit din erezie. Ecumeniștii…,treaba lor…,alegerea lor,ei răspund…

    duminică, 13:46:29, 19 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Spre clarificare, în Georgia, în 1997, patru mănăstiri au întrerupt pomenirea Patriarhului pe baza canonului 15 din cauza deciziei sinodale din 1995 de a adera la CMB. În scrisoarea lor, la punctul 8, ei afirmă că harul se depărtează de la o comunitate/Biserică ce a căzut deplin în erezie prin hotărâre sinodală, iar membrii ei nu se mântuiesc, chiar dacă și-ar da viața pentru convingerile lor. Ulterior, s-au alăturat alte 6 personalități care au amenințat cu întreruperea pomenirii dacă primii vor fi persecutați și nu li se va împlini cererea de ieșire din CMB. Astfel că oficial Biserica Georgiană s-a retras, dar nu a condamnat ecumenismul, ci chiar i-a persecutat pe cei care au impus această măsură.

    sâmbătă, 16:57:16, 18 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Pericolul amestecării ezoterismului în credința Bisericii. Conferința prof. Constantin Dulcan mediatizată de postul Trinitas:

    Sara, într-adevăr așa susține, ba că aparține de BORu, ba de ROCOR asta din ce susținea el pe postul respectiv, in al doilea rând nu am văzut pe nimeni din BOR sa fie deranjat de rătăcirile acestuia, căci astfel ar fi contactat pe careva din bisericile mai sus menționate și ar fi cerut detalii despre aceasta, care la fel nu sa întâmplat și încă ceva, el a fost hirotonit chiar de către patriarhul Daniel

    sâmbătă, 11:53:53, 18 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://frontnews.eu/en/news/details/32487 Amuzant. Deci asta e directia: unificarea. Cine crede ca serviciile secrete uu conduc pe majoritatea cultelor si organizatiilor religioase oficiale de pe planeta, este cel putin naiv.

    sâmbătă, 11:50:42, 18 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Erată (la ultimul comentariu): Așa și georgienii afirmau despre ei înșiși că sun în erezie,că ierarhia i-a băgat în erezie, dar nu spuneau despre ei înșiși că sunt în erezie- – …,dar nu spuneau despre ei înșiși că sunt eretici

    sâmbătă, 11:41:37, 18 iunie 2022

  • Carmen V.

    la articolul Pericolul amestecării ezoterismului în credința Bisericii. Conferința prof. Constantin Dulcan mediatizată de postul Trinitas:

    Nu contează că nu ţine de BOR, aceasta nu e o scuză pentru că săvîrşeşte aşa lucruri nepotrivite pentru vocația de preot, pe care pretinde că o are. Iar oamenii, unii de foarte bună credinţă, ajung să creadă bazaconiile pe care Adrian Singurov le răspîndeşte la TV. Asemenea oameni ar trebui să nu aibă așa ușor acces la conștiința semenilor. Postul de televiziune Trinitas, care transmite interviurile doctorului Dulcan, ține de BOR.

    vineri, 12:12:42, 17 iunie 2022

  • Sara

    la articolul Pericolul amestecării ezoterismului în credința Bisericii. Conferința prof. Constantin Dulcan mediatizată de postul Trinitas:

    Adrian Singurov nu aparține de BOR.

    vineri, 09:05:45, 17 iunie 2022

  • Liliana

    la articolul Pericolul amestecării ezoterismului în credința Bisericii. Conferința prof. Constantin Dulcan mediatizată de postul Trinitas:

    pai DE CE a scazut nivelul “credintei”???? Sa fie: – preotii scosi pe banda rulanta, fara VOCATIE??? pt care preotia e o meserie prin care “scoti” un ban usor??? – politica “bisericii” de a scoate bani de la parohii prin dif. actiuni “benevol”-obligatorii (colecte, abonamente ziare)??? – ingenunchierea benevola a conducerii “bisericii” in fata politicilor “medicale”, a statului??? … sa mai continui??? unde e locul gol, vine altceva in loc… s-au facut 《frate cu dracul》si tot ei se plang???? Pe de alta parte, da, inselarea vine si pe spiritual si “caderea” e si mai periculoasa/grea, prin urmare cu bunacuviinta, discernamant si modelul Hristos ne putem mentine pe Cale.

    vineri, 08:56:39, 17 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Pericolul amestecării ezoterismului în credința Bisericii. Conferința prof. Constantin Dulcan mediatizată de postul Trinitas:

    Mai este un „părinte” pe numele lui Adrian Singurov care deasemenea propovăduiește pe un post tv lucruri similare

    vineri, 06:30:38, 17 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Acum ne înțelegem. Pt conștientizare, trebuie să avem un mesaj limpede, articulat și, prima dată, susținut în mod corect. Orice inițiativă care pleacă de jos trebuie să fie bine făcută pentru că nu are acoperirea rangului de la care vorbește (ca în cazul ierarhilor) și are nevoie de o organizare care să compenseze ierarhia parazitată de erezie.

    miercuri, 14:35:01, 15 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Mă iertați Părinte. Nu sunt pt. impunere/obligativitate,ci pt. conștientizare (conștientizate a pericolului în care ne aflăm,datorită ereziei). Dacă omul nu-l simte ca pe un pericol real,nu va mișca un deget. De aceea,sunt pt. alarmare,nu pt. înmuierea tonului,lucru care duce la relaxare și indiferență. Dacă-l încurajezi pe om că se poate și așa,acela nu mai face nimic… Nu sunt de acord cu Părintele Sava care a trecut dincolo de limitele pe care singur le-a trasat și în mod corect,atunci când a spus că nu trebuie să ne substituim unei instanțe,căci nu suntem Sinod,ci să facem ce ține de noi:întreruperea comuniunii. Atât permite Biserica,până când ea însăși va rezolva problema… Dar Părintele Sava a trecut peste linia roșie trasată și îi acuză pe toți cei care nu se delimitează/nu se îngrădesc de ecumeniști/de erezia acceptată oficial,ca fiind eretici. Dacă afirma că sunt în erezie/adică neîngrădiți de ea,avea alte conotații… Așa și georgienii afirmau despre ei înșiși că sunt în erezie,că iererhia i-a băgat în erezie,dar nu spuneau despre ei înșiși că sunt în erezie, ba mai mult,chiar ei înșiși au salvat BOG din erezie.Dumnezeu prin ei… Dar georgienii au procedat magistral,nereducând pericolu ereziei(în sensul că nu au minimalizat consecințele ereziei din Biserică,respectiv ecumenismul). La fel și Sinodul nostru a trecut linia roșie,prin faptul că a recunoscut /acceptat prin documente oficiale erezia. De aceea Părintele Iulian de la Prodromu a spus,imediat după Creta,că doar cei care au provocat furtuna o vor putea opri.L-am citat din memorie,aproximativ. Deci,nu văd rezolvarea problemei dacă ierarhii nu vor renunța la gestul lor… Este punctul meu de vedere,înțelegerea mea…

    miercuri, 14:00:58, 15 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Of. Greu tare! Canonul 15 nu obligă, ci permite și laudă întreruperea pomenirii. Subiectul este că e exagerată și greșită impunerea ruperii comuniunii de ereticii necondamnați și mai ales de cei care sunt în comuniune cu eceștia. E nevoie de un duh bun pentru a cerceta toate acestea, nu de o încrâncenare pe anumite idei care nu sunt exprimate de Sfinții Părinți, ci doar forțate și răstălmăcite.

    miercuri, 10:57:08, 15 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Eu nu cred că aplicarea Canonului 15 l-ll ne îndeamnă la desprinderea din context,la răstălmăcire și la adaptări după bunul plac… Canonul 15 nu condiționează întreruperea comuniunii de condamnarea sinodală a acelora asupra căruia se aplică întreruperea pomenirii, ci de existența ereziei,pur și simplu, adică a acrlora care fac ,,dezbinare și sminteală ” în Biserică, prin învățăturile eretice pe care le propagă…

    miercuri, 10:48:11, 15 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Pentru o bună înțelegere a Sfinților Părinți și a subiectului acesta despre comuniune, este necesară multă luare aminte. Mă refer la trezvie, gândire cu tremur în fața lui Dumnezeu. Desigur că sunt valabile și pentru noi cuvintele Sfinților (Ap. Pavel și Ioan Gură de Aur), dar să fie același context, nu desprinse și răstalmăcite și adaptate de noi după bunul plac.

    miercuri, 09:18:59, 15 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    ,,Comuniunea cu cineva care propovăduiește o erezie fără să fi fost excomunicat”. Așa trebuie formulat! Așa e corect! Oare la o astfel de formulare,făcută sub formă de întrebare și adresată Sfinților Părinți, ce sau cum ar răspunde aceștia?… Adică:,,Sfinte Părinte Ioan,este bine să păstrăm comuniunea cu cineva care propovăduiește o erezie, dar care nu-i excomunicat încă? Sfântul Apostol Pavel se referă la un context concret,dar exprimă o învățătură pt. toate timpurile sau valabilă pt. toate generațiile,fiecare în contextul ei… Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne transmite tuturor cum să procedăm în astfel de situații. Noi avem nevoie de învățăturile dânsului.Fiecare generație în parte.Eu așa simt și cred,că Sfântul se adresează nouă,ne învață pe noi.Nu cred că învățătura e valabilă numai pt.,,iudaizanți”.

    miercuri, 00:14:09, 15 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Aceeași confuzie persistentă. Admit și eu că Nestorie ar fi fost condamnat de Dumnezeu chiar dacă nu ar fi fost osândit sinodal, dar nu despre asta este vorba, ci despre comuniunea cu unul ca acesta fără condamnare sinodală. Sf. Ap. Pavel se referă la un context concret, iar Sf. Ioan Gură de Aur îl identifică: iudaizanții care făceau dezbinări. Nu e corect să tragem alte concluzii pe marginea acestor texte. La Sf. Teofan am pus link la întreaga sa cuvântare și iarăși nu trebuie trase concluzii pripite din ce scrie el. Cu iertare, repet, subiectul nu este păcatul ereziei, ci comuniunea cu cineva care propovăduiește o erezie fără să fi fost excomunicat. Ca să nu vorbim de dragul de a vorbi.

    marți, 19:33:24, 14 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Mă iertați ,că nu am specificat. Citatul dat de mine este din cartea ,,Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor”,editată la Sophia. Cap. ,,Sinodiconul Ortodoxiei”,pag.121. Nu există acest pasaj citat de dvs. aici. Dar chiar dacă ați citat din altă sursă,ceva legat de această temă și cuprinzând cele scrise de dvs.,nu e nici o problemă Părinte, căci eu nu neg aceste lucruri. Sfântul Teofan Zăvorâtul are dreptate în ceea ce spune,în citatul dvs.,dar acolo de unde am citat spune negru pe alb exact așa cum am scris… Iar eu am vrut să arăt prin acest citat, că dacă cineva acceptă o erezie și nu apucă să fie condamnat în timpul vieții și anatemizat oficial,acela,pt. faptul că e în erezie/că cugetă eretic,oricum este sub osânda anatemei și s-a despărțit astfel de Biserică și…,,va trebui să-și amintească de ea când va ședea în sicriu,rece și fără suflare,și-i va fi de trebuință rugăciunea de dezlegare „. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune aceste lucruri,nu eu. Doar că eu le înțeleg într-un fel ,iar dvs. nu le primiți deloc…Dvs. știți… Iar acest citat,în contextul ereziei,se încadrează în altele,pe aceeași temă,prin care Sfinții Părinți spun că Biserica e acolo unde e Adevărul. Iar o afirmație greu de primit de către dvs. sau deloc…Chiar și Părintele Arsenie Papacioc are un frumos cuvânt în acest sens. Bineînțeles, asta nu înseamnă că dânșii anulează Biserica în care subzistă erezia,prin intermediul celor din interiorul ei care au acceptat-o,ci pur și simplu dânșii au o înțelegere diferită de a dvs. care nu primiți aceste lucruri. Nu e o acuzație,ci pur și simplu o constatare. Pt. mine e foarte simplu ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul. De ex. dacă Nestorie nu ar fi fost condamnat oficial, el tot sub osândă ar fi fost sau sub anatemă. Tot despărțit de Bisericii.Tot despărțit de Dumnezeu adică.Tot despărțit de Adevăr. Situația lui nu ar fi fost alta,în veșnicie.Cauza? Erezia în care se afla.Erezie care te desparte de Dumnezeu.Te desparte de Biserică. Toți Sfinții spun la fel. Și nu afirmă că acest lucru se întâmplă doar în urma condamnării sinodale,ci din momentul în care cineva primește erezia… Dvs.spuneți altceva… Iar în ceea ce privește controversa vizavi de citatul Sfântulului Ioan Gură de Aur,mi se pare exagerat ce spuneți. Adică nu cred că ceea ce afirmă Sfântul este valabil doar pt. cei condamnați sinodal. Dacă persistați în această idee,dvs. știți… Eu cred că ceea ce scrie este valabil pt. toți ,,sljitorii pântecelui „,care ,,fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o”,de care trebuie să ne ,,depărtăm”, ne spune Sfântul Părinte. Nu are legătură cu subiectul condamnării sinodale sau nu.Nu a spus Sfântul ,,depărtați-vă de toți cei care fac dezbinări și sminteli”, dar care sunt condamnați sinodal, iar de ceilalți,care nu sunt condamnați,nu…

    marți, 18:01:05, 14 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Vă rog să citiți cu atenție ce scrieți. 1. În articol se spune că a durat ceva vreme de când a apărut erezia monotelită până să fi întrerupt Sf. Maxim comuniunea, care s-a întâmplat cel puțin, adică sigur după 634, dar mai sigur după 638. Până la moartea Sf. Sofronie a fost în Ierusalim și în acea perioadă nu făcuse asta. 2. Sf. Teofan spune explicit că are în vedere excluderea din Biserică prin condamnare sinodală în articolul său: „Prima dată a fost mustrat (Arie) și mustrat de multe ori prin toate mijloacele de convingere și de atingere posibile. Dar, de vreme ce insista cu încăpățânare pe opinia lui, a fost condamnat și excomunicat din Biserică – adică este exclus din societatea noastră. Luați aminte, nu aveți nici o comuniune cu el și cu cei ca el! Nu susțineți voi înșivă astfel de concepții și nu le ascultați sau să-i primiți pe cei care o fac. Astfel a făcut cu Arie Sfânta Biserică; astfel a făcut cu toți ceilalți eretici; și astfel va face și acum dacă apare cineva undeva cu concepții necredincioase”. 3. Desigur că Sf. Ioan Gură de Aur îi are în vedere pe ereticii iudaizanți condamnați la Sinodul din Ierusalim. Chiar și în omilia unde interpretează expresia „de omul eretic… depărtează-te” (p. 70) tot despre ei vorbește pentru că era una din ereziile cu care se confruntau apostolii în acea vreme, pe lângă nicolaiți. În orice caz, am scris și mai sus că acest pasaj nu este relevant că s-ar referi la întreruperea comuniunii. Nu mi se pare corect și util să interpretăm textele patristice prin propria gândire. Iar cheia aici este perspectiva greșită asupra condamnării sinodale. Aceasta nu reprezintă un act instituțional, ci unul duhovnicesc. Inițial, apostolii au dat greutate Sinodului prin harul prezent în ei; ulterior au existat mărturisitori recunoscuți precum Sfinții Capadocieni, Chiril al Alexandriei, Grigorie Palama… sau cugetul ortodox care era incontestabil. Așa că o hotărâre sinodală este un gest duhovnicesc, cu greutate, reprezintă teologia Bisericii, nu e o decizie luată birocratic. Iar noi tocmai la formarea acestui cuget autentic mărturisitor trebuie să lucrăm, nu la teorii despre ieșirea automată nevăzută din Biserică sau separarea Bisericii în instituțională și mistică.

    marți, 10:14:45, 14 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Deci să înțeleg că dacă n-ar fi fost Sinodul din Ierusalim,Sf.Ioan Gură de Aur nu ar fi tâlcuit așa textul Sf. Ap. Pavel,și că ar fi avut în vedere Sfântul Ioan condamnarea Sinodului din Ierusalim la întocmirea tâlcuirii? Iertați-mă! Eu nu cred așa ceva… Cred că ați mers prea departe. Sfântul Ioan Gură de Aur avea în vedere exact aspectele invocate în tâlcuire. Nu condamnări sinodale sau judecăți ale unor instanțe bisericești care să justifice delimitarea de acele persoane. La fel ca și în cazul Sf.Maxim, unde iarăși ați afirmat că invoca Sinodul de la Lateran. In primul rând Sfântul Maxim invoca textele/documentele eretice -Typos-ul,respectiv Ekthesis-ul,respectiv erezia pe care o susțineau. Erezia constituia motivul întreruperii comuniunii,nu condamnarea ei sinodală. Dar bineînțeles că se folosea și de acest argument,ca un motiv în plus,atunci când l-a avut. Dar chiar Părintele Vasilios,autorul articolului de mai sus ,remarcă cum că Sf. Maxim ar fi întrerupt pomenirea în mod sigur după anul 634.Adică cu 15 ani înainte de Lateran, plus-minus,căci nici dânsul nu știe exact.E o supoziție. Acuma să nu spuneți că Sfântul Maxim se cantona sau se împiedica în întreruperea comuniunii de existența unei condamnări sinodale,în condițiile în care creștinii din acea vreme erau obișnuiți să întrerupă comuniunea din te miri ce. Adică vreau să spun că era o practică f. uzitată în acele vremuri,dovadă că Biserica a trebuit să o tempereze,pe vremea Sf.Fotie ,permițându-o în continuare doar pe motiv de erezie. Dar că interpretați dvs. așa,dvs. știți… Iar în cazul Sfântulului Teofan Zăvorâtul, dânsul afirmă categoric că erezia te desparte de Biserică,chiar și înainte de o condamnare sinodală,dar dvs. spuneți că nu-i așa… Eu îl cred pe Sfântul Teofan Zăvorâtul și pe alți Sfinți care afirmă la fel. Nu cred că Sfântul are în vedere despărțirea de Biserică în urma unei condamnări sinodale.Nu la acest aspect se referă Sfântul.Nu la acest aspect formal/nu la caracterul instituțional/oficial al despărțirii…Reiese clar acest lucru din text dealtfel. Ci are în vedere legătura mistică cu Biserica. In sensul că instituțional poți fi în Biserică, pt. că nu ai fost condamnat de o instanță sinodală,dar legătura ta cu Biserica,cu Hristos,cu Adevărul, cu Sfinții Apostoli,cu Sfinții Părinți să fie zero,din cauza ereziei în care zace/stăruie cineva. Dar pt. teologia modernă acest fel de înțelegere este de neacceptat ,se pare că. Ce contează că ești în Iad(adică în erezie-mă refer aici la promotorii ereziei) încă din Biserică,instituțional vorbind,important este că încă nu ești condamnat sinodal ,nu?Adică ,important că nu ai întrerupt tu comuniunea cu Biserica… Păi, Sfântul Teofan tocmai spune că dacă cugeți eretic,te-ai despărțit de Biserică deja… Ce să mai înțeleagă omul?…

    marți, 01:12:41, 14 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Din aceeași tâlcuire a Sf. Ioan Gură de Aur, câteva rânduri mai jos: „Aici mi se pare că face aluziune la cei dintre iudei, pe care pururea obișnuiește a-i înfrunta ca iubitori de pântece…”. Deci se referă la ereticii condamnați de Sinodul din Ierusalim, la creștinii iudaizanți. Și se știe că, până la condamnare, au fost multe dezbateri, finalizate de apostoli cu o hotărâre finală. În plus de asta, nicăieri nu spune: rupeți comuniunea cu ei, ci depărtați-vă/abateți-vă (εκκλινατε) de ei. Să nu aibă nici convorbiri prin care să primească otrava învățăturii lor. Mai există texte patristice unde se vorbește despre evitarea preoților care au învățături rele, dar nu se menționează întreruperea comuniunii. Ce spun este că trebuie să folosim texte clare. A te abate de la cineva sau de la învățătura lui rea înseamnă să nu o asculți, nu e neapărat să întrerupi comuniunea. Așa cum îndeamnă Apostolul, să se abată de la eretici pentru a nu apărea dezbinări și ruperi în sânul Bisericii.

    luni, 20:50:26, 13 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    ,,Și vă îndemn fraților,să vă păziți de cei care fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii sănătoase pe care ați primit-o.DEPĂRTAȚI-VĂ DE EI.Căci unii ca aceștia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos,ci pântecelui lor,și prin vorbele lor frumoase și măgulitoare înșeală inimile celor fără de răutate”.Rom.16,17-18 ,,Acum tu gândește-te și cu câtă înțelepciune îi sfătuiește(…). ,,Vă îndemn fraților”,zice.Apoi îi face a fi necontenit cu băgare de seamă,arătând prin aceasta viclenia celor ce-i ispiteau.Ca și cum acei amăgitori erau necunoscuți pe acolo,le zice: ,,vă îndemn să vă păziți-zice el-de cei ce fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o”. Aceasta mai cu seamă este răsturnarea Bisericii:a se face dezbinări.Aceasta e arma diavolului;aceasta răstoarnă totul pe dos.Întrucât trupul Bisericii este unit,diavolul nu poate găsi loc de intrare;dar făcându-se dezbinări, el se furișează pe nesimțite,pătrunde înăuntru,și pe urmă vin smintelile.Astfel,dar,SMINTELILE VIN DIN DEZBINĂRI.DAR DEZBINAREA DE UNDE VINE? DE LA DOGMELE SAU CREDINȚELE CE SUNT CONTRA ÎNVĂȚĂTURII APOSTOLILOR.Dar axele credințe false de unde vin?De la a sluji cineva pântecelui și altor patimi.,,Caci unii ca aceștia nu slujesc Domnului,ci pântecelui lor „. AȘADAR NU AR FI SMINTELI, NU AR FI DEZBINARE,DACĂ NU S-AR PLĂSMUI NICI O CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA ÎNVĂȚĂTURII APOSTOLICE,ceea ce și aici arătându-o,Apostolul zicea:,,împotriva învățăturii”. Și ce să le facem celor dedați la astfel de fapte rele? Dar iată că Apostolul nu ne răspunde:,,Aruncați-vă asupra lor,apucați-vă la ceartă cu ei și bateți-i cu pumnii”, ci ,,DEPĂRTAȚI-VĂ DE EI”. Dacă ei făceau asta din neștiință sau din amăgire,ar fi trebuit să se îndrepte;dar fiindcă de bunăvoie păcătuiesc,atunci fugiți de ei ,zice.” Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii la Epistola către Romani. Un alt îndemn la îngrădire,care nu ține cont de condamnare sinodală,ci doar de reaua învățătură… Cred că este în consens cu tot ce am scris mai sus…

    luni, 17:50:58, 13 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    ,,Abaterea de la adevărata învățătură de credință ortodoxă este căderea în erezie,adică propovăduirea unei învățături diferite față de cea adevărată”. ,,Atâta timp cât o adunare-oricum s-ar numi-neagă fățiș Hotărârile celor Șapte Sinoade ale Bisericii Ortodoxe,nu reprezintă pt. turmă glasul ortodox șixcugetul Bisericii. Drept aceea,Biserica socotește pe cei care nu mărturisesc ortodox credința întru Hristos, că sunt în afara Bisericii,precum lepădată de Biserică este socotită și gruparea ecumeniștilor eretici”(bineînțeles că citatul nu se referă la aspectul instituțional, căci ecumeniștii nu au fost în ă condamnați sinodal,nominal …n.m.). ,,Poporul ortodox trebuie să fie conștient de faptul că nu datorează nici o ascultare vreunui episcop,oricâte doctorate sau medalii ar avea.,când acel episcop încetează de a mai fi ortodox în duh și mărturisire de credință,și deschis îi urmează pe eretici sub pretenții de unire,conlucrare și iubire frățească.Dimpotrivă,ortodocșii sunt obligați să se depărteze de el și să mărturisească dreapta credință, deoarece un episcop a încetat de a mai fi episcop din momentul în care a încetat a mai fi ortodox”.

    luni, 16:58:41, 13 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Am scris mai sus că nu există o diferență de substanță între latura instituțională a Bisericii și cea duhovnicească, prima nu poate fi decât spirituală, din ea își trage izvorul și toată alcătuirea, chiar dacă poate deveni foarte formală. Ce observ este confuzia între momentul când devine cineva eretic și comuniunea cu el. Duhovnicește, opiniile greșite dogmatic te fac eretic în fața lui Dumnezeu, dar abia desprinderea de comuniunea Bisericii te fac astfel în sensul deplin al cuvântului. Așa este exemplul Fer. Teodoret al Cyrului, care a combătut mult timp dogmele Sf. Chiril, dar până la Sinodul IV, când s-a răzgândit și a rămas în Biserică. Era pasibil de judecată, chiar de osândă în fața lui Dumnezeu, dar iată că nu definitiv. Sf. Teofan are aceeași perspectivă în cuvântul său despre anatemă. În citatul de la final pe care-l dați se referă la cel care are dogme eretice, nu la cel aflat în comuniune cu unul ca acesta. Astfel de idei îl osândesc lăuntric, dar nu exclud comuniunea celorlalți cu el la slujbe decât după ce este excomunicat. Iar citatele de la JC Larchet sunt o interpretare a lui personală, nu reflectă întru totul situația și atitudinea Sf. Maxim. Sfântul invoca anatematizarea rostită în Sinodul de la Lateran ca motiv al ruperii comuniunii cu monoteliții. Repet, diferențierea între latura instituțională și cea tainică a Bisericii este una greșită și nefondată pentru a deduce că trebuie să oprim pomenirea/comuniunea cu ereticii necondamnați, cum sunt ecumeniștii de astăzi.

    luni, 16:52:04, 13 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Să nu mă înțelegeți greșit. Eu nu am afirmat că episcopii ecumeniști nu ar mai fi ai Bisericii sau în Biserică.Instituțional. Dar ei nu mai sunt în Adevăr,atâta timp cât sunt în erezie. Într-adevăr,o condamnare sinodală determină o excomunicare clară.Așa spune și Pidalionul.Nu neg asta. Dar Sfinții Părinți nu se opresc la asta,adică la aparențe… Iar cineva devine eretic din momentul acceptării ereziei,nu din mom. condamnării lui. Nu condamnarea îl face eretic,ci cugetul lui/erezia acceptată.

    luni, 16:20:07, 13 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Dacă dvs. vă raportați la acest subiect numai din perspectivă instituțională,atunci și concluziile vor fi la fel.Dar puteți aborda problema și în alt fel. Altfel apar aceste diferențe de înțelegere: ,,Atâta timp cât niște eretici noi nu rup comuniunea cu Biserica, asta arată că încă mai împărtășesc crezul ei și încă au loc de pocăință,să-și revină și să rămână în ea”, spuneți. Privind din perspectivă ,,instituțională „,lucrurile se pot interpreta așa. Dar pe noi ne interesează (și) din punct de vedere duhovnicesc,pt. că e vorba de mântuirea noastră. Ori,Sfinții Părinți tocmai din această perspectivă se raportează la această problemă. Ei nu se opresc la formă. Un exemplu:,,Cui e teamă de lucrarea anatemei,n-are decât să fugă de învățăturile care îl supun ei; cine se teme de ea din pricina altora,n-are decât să-i aducă la învățătura cea sănătoasă. Dacă tu,care nutrești rea-voință față de această lucrare,ești ortodox ,bați cuie în propria talpă; dacă ai pierdut deja învățătura cea sănătoasă, ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin? Doar te-ai despărțit de Biserică, ai propriile convingeri,propriul fel de a vedea lucrurile: n-ai decât să trăiești cu ele.Fie că înainte de anatemă sunt rostite numele tău și învățătura ta,fie că nu,pt. tine e totuna: ești deja sub anatemă dacă gândești în chip potrivnic Bisericii și te îndărătnicești în acest fel de a cugeta…”. Bineînțeles că Sfântul Teodan Zăvorâtul nu are în vedere că cel care cugetă eretic nu mai e în Biserică din punct de vedere instituțional, adică, că s-a despărțit de Biserică din punct de vedere instituțional, ci are în vedere că s-a despărțit de Hristos,de Biserică (adică de cugetul ei),de sobornicitate.De Sfinții Părinți, de mărturisirea Bisericii. Unul ca acesta,fiind ,,despărțit de Biserică „,așa precum ne învață Sfântul Teofan Zăvorâtul, fiind sub anatemă, nu mai este în comuniune cu Hristos,pt. că nu-l primește,se leapădă de el,de învățătura Lui. Dvs.,sub aspect instituțional, spuneți că ,,niște eretici noi nu rup comuniunea cu Biserica…(sau că )…încă mai împărtășesc crezul ei…”, ori Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că aceștia s-au despărțit de Biserică, adică de comuniunea cu Hristos,au propriile convingeri. Sfântul Teofan Zăvorâtul conglăsuiește cu ceilalți Sfinți. ,,Pt. Sfântul Maxim,comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos, iar această comuniune să face mai întâi prin mărturisirea credinței celei adevărate în El.Dacă Hristos nu este mărturisit așa cum se cuvine,comuniunea cu El și cu cei care-L mărturisesc în chip drept devine imposibilă(…)pt. că acela care nu-L mărturisește așa cum se cuvine pe Hristos,adică în conformitate cu Tradiția,se plasează în afara Lui…”. ,,Dreapta credință, ca și criteriu de apartenență la Biserică, nu este definită de o Biserică particulară,de clerul sau de patriarhul ei,ori de credincioșii ei,ci de întreaga Tradiție a Bisericii Sobornicești. Criteriul ortodoxiei credinței,este acordul ei cu Tradiția. (…) Cel care mărturisește credința ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserica Sobornicească și în comuniunea sa; cel care mărturisește o învățătură străină de dreapta credință se autoexclude și trebuie scos din Biserică. Acest principiu e valabil pt.persoane,dar și pt. Bisericile Locale.Ele aparțin Bisericii Sobornicești sau mai curând se identifică cu ea în măsura în care mărturisesc dreapta credință; ele ies din ea (chiar dacă instituțional continuă să fie și să se numească Biserici) dacă mărturisesc învățături străine de dreapta credință, așa cum a fost ea definită de Apostoli,de Părinți și Sinoade”. Din păcate teologia din facultățile d e teologie este tributară scolasticismului. Iar mistica a fost înlocuită cu ecumenismul. Bine a spus Părintele Arsenie Boca:,,înapoi la Sfinții Părinți, altfel…”.

    luni, 16:02:08, 13 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Biserica este o instituție mistică. Nu poate fi desprins aspectul instituțional de cel duhovnicesc. Nu mă refer aici la formalism, ci la structura ei. Adică realitatea mistică și responsabilitatea oricărui credincios ține de niște legi și mecanisme concrete. Astfel, e suficient să fii membru al Bisericii pt a avea oficial dreapta credință. Doar trebuie cunoscută, însușită și trăită în practică pt a te mântui. Dar nu văd cum poți fi „în erezie” în cadrul Bisericii și fără să ai tu cugete rătăcite, doar pt că episcopul sau Sinodul Local a semnat abateri dogmatice. Părtășia la erezie intervine atunci când accepți voluntar niște idei eronate sau când ai comuniune cu un eretic dintr-o structură desprinsă de Ortodoxie. Dacă ierarhii ecumeniști nu-și impun convingerile cu forța, să te silească să păstrezi comuniunea cu ei doar dacă accepți erezia, atunci nu văd unde ar fi comuniunea la rău. În ce privește textele cretane, ele nu au intrat încă deplin în patrimoniul Bisericii. Sunt ca niște documente care au trecut de unele formalități și există pericolul să fie legiferate total în viitor. Deocamdată ele sunt susținute doar de unii, nu reprezintă pliroma Bisericii, ci o credință particulară. Dacă e să ne uităm la iconoclasm, situația a fost și mai rea. Roma a anatematizat sinodal erezia și pe Patriarhul de Constantinopol, dar nici măcar asta nu a însemnat că erau excluși. Chiar dacă decizia de la Hieria prevedea afurisirea celor care se închinau la icoane, Constantinopolul tot a supraviețuit bisericește prin mărturisitorii din el. Iar când a bizuit închinarea la icoane în a doua fază, tot a mai fost nevoie de întărirea credinței și ștergerea rămășițelor de erezie și după aceea, până la Patriarhul Fotie. În actele Sinodului VII (sesiunea 1) sunt date tot felul de exemple de episcopi aflați în erezii, dar care erau totuși ai Bisericii. Concluzia a fost că abia o condamnare sinodală reprezintă excomunicare clară și-l face eretic pe cel sancționat și este interzisă comuniunea cu el. Exemplul cu georgienii nu-l înțeleg la fel. Ei pur și simplu au fost mulți și de neocolit de către ierarhie. Iar afirmațiile lor nu le pot lua drept cugetul Bisericii întru totul, nu sunt canonizați, nici validați de conștiința Bisericii în toate amănuntele.

    luni, 14:07:19, 13 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Nationalismul este daunator, fie exprimat doar politic sau si bisericeste; natiunile, nu. Popoarele au aparut prin izolari lingvistice si genetice si prin aparitia unor traditii prorpii. Migratie, flux genetic, noi traditii, noi religii, politici, obiceiuri…toate acestea si altele, unelte ale dinamicii fiintei umane. Ideea ca neamurile au aparut pe baza atribuirii lor unor ingeri este o superstitie. Cind un neam dispare, ii moare ingerul? Cum am zis, acum stim multe, desi probabil nu majoritatea si cu siguranta nu totalitatea, aspectelor legate de etnogeneza. Ar fi tragic sa ne intoarcem la amestecuri de scripturocentrisme subtile si superstitii tolerate eclezial, ca acum nu multe secole.

    duminică, 23:49:52, 12 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    De acord cu cele expuse de dvs.,dar numai sub aspectul formal/instituțional. Însă Biserica înainte de a fi o instituție,este o realitate mistică sau duhovnicească. Este Trupul lui Hristos. Ori noi știm bine că nu e suficient să fi membru al Bisericii.Adică nu acest singur lucru îți asigură mântuirea,ci este necesar pt. mântuire să îndeplinești și alte condiții,printre care este imperios necesară dreapta credință,fără de care nu ne putem mântui,chiar și în Biserică fiind. Ori la Creta ierarhia noastră tocmai asta a făcut,ne-a împins pe toți în ecumenism, fără să țină cont de părerea noastră sau peste acordul nostru,în mod samavolnic. Ceea ce au acceptat acolo,au acceptat în numele nostru,din postura de reprezentanți ai noștri. Documentele cretane stipulează,,…Biserica Ortodoxă acceptă…”,adică noi… Iar ecumenismul este acuma atestat de documente sinodale sau…legiferat. Adică valabil pt. toți membrii Bisericii (BOR). Dacă vociferezi,dacă protestezi,dacă spui că nu ești de acord,nu are nici un efect,în sensul că nu schimbă cu nimic situația,căci hotărârile/documentele rămân în vigoare,adică valabile pt. toți membrii Bisericii aflați în comuniune cu ecumeniștii, adică gruparea din Biserică care le-a acceptat și impus. Ori dacă petreci în gruparea care își asumă oficial aceste documente/această nouă credință,petreci în erezia lor. Nu acuz pe cineva,nu etichetez pe cineva,nu condamn pe cineva ca eretic,atunc i când afirm că este în erezie,ci pur și simplu constat că se complace în ea,conștient sau nu.Adică nu se îngrădește,nu se delimitează de ea. Pur și simplu petrece în ea.Nu datorită lui,ci ierarhiei sau Sinodului care a realizat acest lucru sau a provocat această situație. Iar a petrece în erezie sau a fi făcut părtaș la ea,din punct de vedere duhovnicesc,chiar aflându-te în Biserică, nu este încurajat de Biserică. Biserica combate păcatul/erezia,nu-l încurajează,nu-l legitimează… Aș dori să observați că aceste afirmații ale mele nu sunt ideile mele personale sau scornite de mintea mea. Spre exemplificare am să fac o referire la georgieni. Aceștia au afirmat despre ei înșiși că prin participarea Bisericii lor la CMB, ei se află în erezie (sau sunt făcuți părtași la erezie).Dar ei nu se fac pe ei înșiși eretici. Dar afirmă că acest lucru le pune în pericol mântuirea. Iar pt.aceasta ei trebuie să se despartă de ecumeniști/să se îngrădească de erezie sau să iasă din erezie prin aplicarea Canonului 15 l-ll.Erezie cu care ei nu erau de acord,dar în care ierarhia i-a băgat,ierarhii i-au atras în ea. Deci ce putem desprinde de aici? Că ierarhii te pot atrage după ei în erezie și că acest lucru se poate întâmpla în Biserică. Cu alte cuvinte,poți fi în Biserică instituțional, dar în păcat sau în erezie,în cazul nostru. Sau că nu e totuna să fi în Biserică și în același timp unit cu Hristos. Poți să fi în Biserică instituțional, dar despărțit de Hristos,prin erezie sau prin alte păcate. Am văzut asta la georgieni. Ăsta a fost imboldul/motivul care i-a mânat în luptă.

    duminică, 21:02:10, 12 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Interpretarea respectivă este depășită. Astăzi știm ce este etnogeneza. Pe vremea lui Moise nu se știa.

    duminică, 19:43:13, 12 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rugăciunea și pocăința pot rămâne indiferente față de trădările de credință?:

    Eu nu am avut în vedere, prin acest articol, pe ierarhii și promotorii ereziilor contemporane (ecumenismul și papismul fanariot), ci pe monahii atoniți și cei care se găsesc în situația lor de astăzi, călugări sau mireni. Mai precis m-am referit la lipsa de reacție benevolă sau indusă față de erezia altora din Biserică, nu a lor proprie. 🙂

    sâmbătă, 13:37:37, 11 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Țin să precizez că poate am folosit prea dur termenul de „invective”. Ce am avut în vedere este comentariul inițial prin care am fost acuzat fără temei că am făcut afirmații eronate despre Sf. Maxim și Grigorie Palama și opozanții lui Nestorie. Cât despre îngăduință, aceasta este la nivelul că recunosc că este greoi un dialog în scris pe aceste teme când nu sunt urmărite fidel ideile în ansamblul lor. Pt claritate, tabloul mare pe care l-am conturat este acesta: orice erezie este o învățătură contrară Bisericii, apare în sânul ei, apoi îi trage pe mulți după sine până la ruperea de ea. Erezie și eretic efectiv este atunci când s-a produs desprinderea de Biserică. Până atunci, există un proces. După cum scrie și în articol, acest proces poate fi rapid sau lent, insidios. Adică o erezie nouă se poate desprinde de Biserică prin formarea unei alte structuri, prin alipirea de una deja formată (cazul uniaților) sau prin condamnarea ei sinodală. Atâta vreme cât niște eretici noi nu rup comuniunea cu Biserica, asta arată că încă mai împărtășesc crezul ei și încă au loc de pocăință, să-și revină și să rămână în ea. Pentru a nu infecta pe cât mai mulți și a fi demascați și îndepărtați ca un rău, există dreptul de a întrerupe pomenirea, nu doar de a protesta prin alte forme, ca să fie marcată gravitatea situației. Chiar și un Sinod (ca cel din Creta) poate introduce erezii fără să se rupă de restul Bisericii dacă nu impune și întreruperea comununii. Desigur că este stringentă reacția ierarhilor sau măcar să fie determinată de cea a clerului inferiror, a monahilor și credincioșilor, dar asta pentru a separa apele, pentru a stinge incendiul, nu pentru a nu fi ei considerați cauza și promotorii ereziei. Există destule situații de la Sfinții Părinți care argumentează toate cele expuse de mine și pe baza lor am format această imagine generală. Deși apreciez și laud râvna nepomenitorilor, atrag atenția că exagerările pe care le fac discreditează acțiunea lor, o fac necredibilă, devin neplăcuți prin acuzele hazardate și îndemnurile disproporționate.

    sâmbătă, 12:48:03, 11 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Înțeleg că naționalismul este produsul sau a fost utilizat de masonerie, totuși el nu-și are proveniența de acolo, ci de la Dumnezeu, Care a așezat hotarele neamurilor după îngerii Săi (Deut. 32:8). Așadar ar trebui nuanțat ce anume este rău în naționalism și de ce și cum ar fi precursorul mondialismului.

    sâmbătă, 12:28:44, 11 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Pai disputa greci-macedoneni este provocata exclusiv de delirul panelenist narcisist tribal, din care grecii nationalisti au facut efectiv o mistica (filetista evident, dar ei „au voie” sa fie filetisti, ca de, chipurile din rindurile lor este patriarhul ecumenist, asa-zis ecumenic). Ei afirma ca doar grecii pot folosi numele de „macedonean” si „Macedonia” in context politic si de evocare istorica. Cum am scris mai sus: doar atita ii duce capul. Sper ca se vor pocai de nebunia asta hibrida si paradoxala, ecumenist-filetista. Daca pina si o personalitate ca Paisie Aghioritul batea cimpii despre ocuparea viitoare a Istanbulului de catre armata elena, si toti evlaviosii neoelenismului au numit asta „profetie”!… Ar fi de ris, dar nu este. Nationalismul este doar etapa anterioara internationalismului din planul vrajmasilor. Se pare ca grecii (dar si rusii, sirbii si altii) vor sa uite asta. Un stat nationalist si asimilationist este la fel de dezgustator estetic, toxic etic si periculos pentru viata umana normala precum este babilonul globalist si pagubitor.

    sâmbătă, 11:58:39, 11 iunie 2022

  • Ștefan

    la articolul Rugăciunea și pocăința pot rămâne indiferente față de trădările de credință?:

    Un cunoscut recent întors din Athos mi.a spus de unele zvonuri cum ca Starețul Efrem de la Vatoped ar fi in „carti” pentru „succesiunea” la Fanar.

    sâmbătă, 09:11:12, 11 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Mulțumesc pt. îngăduință. Pt. ,,invective” …,iertați-mă!

    vineri, 23:42:36, 10 iunie 2022

  • Teodor

    la articolul Rugăciunea și pocăința pot rămâne indiferente față de trădările de credință?:

    Poate exista adevărată pocăință în apostazie, adică în lipsa pocăinței de apostazie?

    vineri, 21:17:41, 10 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Intr-adevar. Si asta doar fiindca minusculele si frumoasele state turistice sud-slave (Muntenegru si Macedonia) au niste conduceri sinistre, pro-occidentale pina in virful celulei stem.

    vineri, 13:50:52, 10 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Acum și Macedonia că zona au o istorie sa spunem mai zbuciumată partea sudică incorporata la statul Elen, și partea nordica ex iugoslavă Ceea ce este mai grav este faptul că în toată această tevatură sunt implicați indivizi străini de Ortodoxie Acum mai nou președintele sectar al Muntenegrului vrea și el autocefalie, ceva de noaptea minții

    joi, 23:37:03, 9 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Eu nu văd o problemă în împărțirea pe Biserici-națiuni, ci mi se pare că acesta este spiritul canonului 34 apostolic. Este lăudabilă situația în care o Biserică se întinde în mai multe țări, dar să fie cu deplin acord și cooperare benevolă (bisericească). Întotdeauna a fost urmată situația socială/politică. De aceea a ajuns Constantinopolul egală cu Roma, fiind capitală de imperiu. Iar astăzi evident că nu se mai justifică acest statut. Tot de aceea Rusia ar trebui să joace un rol important în Ortodoxie, pt că are libertate de credință (acum), nu ca Fanarul, spre exemplu. Dar peste toate acestea trebuie să domine egalitatea duhovnicească, frățietatea. Puterea adevărată bisericească vine din calitățile duhovnicești. Deci este exclus orice primat și orice duh de stăpânire. Etnofiletismul mi se pare că intervine tocmai prin pretențiile nejustificate de primat și dominație, nu prin organizarea pe națiuni. Problema denumirii macedonene nu o înțeleg prea bine, adică disputa dintre greci și nord-macedoneni, care este izvorul ei. Și cu atât mai puțin locul ei pe teren bisericesc.

    joi, 21:21:31, 9 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Auzi, „scumpa Macedonie”…Ce cauta o asa formulare, de demonstratie de partid nationalist, in un document sobru al Bisericii?! „Cataonii”, cum ii numea Pandurul, chiar si-au pierdut aproape urma de judecata bisericeasca si mai ales umana. In fond, nu de la ei vine mitul lui Narcis?

    joi, 21:00:05, 9 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Atita ii duce mintea (si caracterul!) pe greci. Rolul spiritual al poporului lor s-a incheiat; oricine vede asta. Au avut, in antichitatea timpurie, un rol urias prin filosofia si fizica incipiente care au fost daruite omenirii prin cugetele si miinile lor (nu e mai putin adevarat ca ideologiile dictatoriale si stiinta fara friu, a caror opresiune dubla o simtim acum din plin, nu ar fi fost posibile fara semintele sadite in poleis-urile grecesti din Grecia Magna, deci…). Au avut o misiune importanta si in stabilirea dogmelor crestine (dar tot ei au fost izvorul celor mai multe erezii si schisme). In fond, care este sursa primatului patriarhiei asa-zis ecumenice (in afara de alianta cu/subordonarea fata de Imperiul Raului) si care sursa puterii patriarhiei asa-zisei a „Treia Rome” (in afara de statutul de superputere al Rusiei)? (Intrebare non-retorica; chiar vreau sa stiu). Biserica nu ar fi trebuit sa iasa din catacombe si sa faca pactul (sau pacatul?) cu puterea statului (mai ales dupa Editul de la Tesalonic si pe vremea „sinergiei” lui Justinian I). De obicei, cel viclean, cind ispiteste o fiinta umana, minte. Insa, in prezenta Domnului, era legat sa spuna adevarul. Asa ca l-a spus: „mie imi este data slava acestor imparatii”, cind cu cele trei ispite din Carantania. Poate ma exprim prea literar. Insa Jacques Ellul a spus-o mult mai bine decit mine. Sa nu ne mintim: simplul fapt al existentei a tot felul de autocefalii si „tronuri” este, in sine, filetism aplicat. Ascuns in vazul tuturor. 🙂 Al carui produs este nationalismul? Al masoneriei, se stie bine. Cum obsesia „natiunilor”/”statelor nationale” a fost data de Loji popoarelor, ca sa isi faca tema de casa, apoi obsesie devastatoare, si in final chiar idol politic, din ea, cum a achiesat Biserica la deciziile lumesti in secolele XIX-XX (un serghianism avant la lettre este, se pare, pacatul care strabate ca un fir rosu istoria Bisericii de la Constantin si Teodosie I incoace). Ajunge cutare stat independent? Gata, Biserica locala trebuie sa fie musai autonoma, de preferinta autocefala. Sper sincer ca grecii vor iesi din delirul autohipnotic al unor „profetii” mustind de…filetism, precum este cea a invierii lui Constantin Dragases (care, a propos, a murit ca…uniat!). (Daca nu ar fi de plins, datorita consecintelor eclesiologice si storiologice devastatoare, aceste „profetii” ar fi bune de bancuri seci pentru teologi).

    joi, 20:56:00, 9 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Da, așa este, avem opinii diferite și e greu chiar de dialogat. De aceea am vorbit de fixații. Eu nu mă tem să fiu catalogat drept fanatic, ci nu cumva chiar să fiu. Și eu zic că e necesară reacția poporului, dar, dacă nu există, mă conformez, adică acționez în consecință. Mărturisesc în dreptul meu, fără a condamna pe alții fără temei. Va fi necesară o separare a apelor la un moment dat, dar deocamdată mi se par încă f amestecate și nici nu există o soluție reală la îndemână. Eu aș fi vrut să existe o atitudine mărturisitoare care să atragă pe cât mai mulți, nu să respingă pe cât mai mulți. Dacă nu se dorește, asta e, îmi pare f rău de situația asta, dar nu-mi pot călca pe conștiință și să fiu un fel de închizitor ortodox. Trebuie conștientizat că și zelotismul e o problemă gravă, nu doar ecumenismul. Apreciez faptul că ați comentat, dincolo de unele invective; atât se poate.

    joi, 20:51:31, 9 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Părinte, e charaghios ce spuneți:,,georgienii care au cerut ieșirea din CMB,nici măcar nu au întrerupt pomenirea,ci au amenințat că vor face asta”. Păi nu au întrerupt pomenirea pt. că ierarhia a scos BOG din CMB,Părinte.Pt. ce să mai întrerupă pomenirea? Iar pe de altă parte,ei amenințau cu întreruperea comuniunii încă din 1997 și ,,doar” pt. motivul că BOG participa la CMB,participare prin care ei spuneau că ,,Biserica Ortodoxă,luând parte la activitatea CMB,afirmă în acest fel acordul său cu învățătura și activitatea acestuia.Ea se face astfel PĂRTAȘĂ la toată minciuna și toate rătăcirile CMB. Ea devine eretică în aceeași măsură în care este eretic însuși CMB”. Oare ce ar fi spus georgienii în condițiile de azi în care ne aflăm noi,adică BOR? Dacă sunteți curios,puteți citi singur în continuare ce ar fi spus… Dar dvs. nu purtați un dialog sincer,ci faceți un efort constant de a minimaliza gravitatea legiferării ecumenismului/ereziei în Biserică. ,,Doar să aruncăm vorbe și exemple irelevante la derută”… Dacă pt. dvs. nu contează decât ,,fixația” (mă folosesc de exprimarea dvs.) dvs. în acest dialog,nu este vina mea. Eu am un punct de vedere deosebit de al dvs.,dar care nu reprezintă părerea mea personală,ci este formulat pe învățătura Părinților Bisericii. Dacă pt. dvs. acestea sunt ,,vorbe și exemple irelevante”…,dvs. știți. ,,fixații,…,fanatism obtuz…”,frumoase considerații.Mulțumim! Am să citez ceva: ,,Toți ortodocșii ecumeniști se tem de părerile lumii și de disprețul majorității,le e frică de puterea trădătorilor,se înfricoșează să contrazică oficialitățile bisericești care impun hotărâri apostate,se tem să nu ,,discrimineze”…,le e rușine să fie numiți ,,extremiști”, ,,fanatici”, ,,fundamentaliști”, ,,răzvrătiți”, ,,habotnici” pt. credința cea dreaptă întru Hristos”… Mă întorc la georgieni,pt. o observație.Aceștia spun:,,sau Biserica renunță la rătăcirile sale,sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioșilor”. Oare credeți că georgienii îndeamnă la părăsirea Bisericii? Sau ,,adunarea necredincioșilor” reprezintă pentru ei Biserica? Sau reprezintă gruparea ecumeniștilor din Biserică…?

    joi, 19:30:57, 9 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Aș zice că mai rău. Acolo Fanarul a avut pretenția că Ucraina era în jurisdicția proprie și a acționat în granițele proprii. De data aceasta, interferează în teritoriu canonic total străin, cu pretenții (invocate de greci) papale.

    joi, 17:07:38, 9 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Sinodul grec (iunie 2022) reiterează principiile primatului fanariot pe fondul autocefaliei macedonenilor:

    Același lucru ca și în cazul schismei din Ucraina

    joi, 16:59:43, 9 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Înțeleg că e vorba de o fixație pe o idee pur și simplu, fără argumente serioase. Spre exemplu, nu antetul face un document să fie credința unei Biserici, ci conținutul, dar și regimul acelui document. Din câte știu eu, georgienii care au cerut ieșirea din CMB nici măcar nu au întrerupt pomenirea, ci au amenințat că vor face asta; așadar nu văd legătura. Iar Fer. Tedoret nu a fost condamnat automat, chiar dacă avea idei ertice clare, pentru că s-a dezis de ele în ultimul moment. Nu e vorba de negociere, ci de înțelegerea și contextualizarea situațiilor. Doar să aruncăm vorbe și exemple irelevante, la derută, asta mi se pare că nu face altceva decât să compromită și mai tare subiectul. Nu-mi voi asuma să scot toți bolovanii aruncați în baltă pur și simplu.

    joi, 12:07:19, 9 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Minunat! https://spzh.news/en/zashhita-very/88740-reshenija-sobora-upc-raskol-ili-net

    joi, 01:14:06, 9 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Acuma când ecumenismul e asumat doctrinar,în mod oficial,prin documente/hotărâri sinodale,credeți că mai există altă cale de a lupta împotriva ecumeniștilor,în afară de întreruperea comuniunii cu ei? Ca de ex. ,,respingerea lor explicită sau măcar lipsa de adeziune la ele”,precum spuneți? Cum să le mai respingi când ele sunt legiferate sinodal? ,,Teorii schismatice”,sunt ereziile ecumeniștilor,nicidecum întreruperea comuniunii cu aceștia… După dvs. probabil și georgienii care au acționat în acest mod,încă din 1997,ar fi tot niște ,,teoreticieni schismatici”. Dânșii au fost mult mai aspri decât m-am exprimat eu aici…,dar asta e.Ei au înțeles că nu se negociază cu cei care bolesc de învățături eretice.După cum avem definitoriul exemplu istoric,cu cazul Fericitului Teodorit al Kirului. Deciziile din Creta chiar asta reprezintă,nu vă supărați:,,crezul oficial alBOR”. Lucrul acesta este consfințit de documentele sinodale ale BOR. BOR asta mărturisește oficial,cu antet sinodal. Ecumenismul semnat intră în vigoare atunci când este acceptat,asumat.Iar BOR tocmai asta a făcut în 2016. Nu are nici o legătură cu ce fac celelalte Biserici Locale.Nu decide altcineva pt. BOR,ci BOR însăși decide pt.ea.

    joi, 00:23:22, 9 iunie 2022

  • Pamvo

    la articolul Se preconizează expulzări ale monahilor „filo-ruși” din Sfântul Munte. Se adâncește ruptura între Fanar și Moscova:

    @Lin, frumos spus – Cu diavolul nu se negociează… https://www.youtube.com/watch?v=ldONbgahvWI Sigur nu suntem in directia buna…

    marți, 22:54:48, 7 iunie 2022

  • andrei-d

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Mâna nevăzută a fanarului. Dar, pana la urmă, SOC și-a făcut datoria.

    marți, 09:21:22, 7 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Din păcate, Arhiepiscopul Ștefan deja a trecut la declarații care contrazic atitudinea din dialogul cu Biserica Sârbă. După ce a primit de la Belgrad toate asigurările necesare pentru obținerea autocefaliei, a afirmat apoi într-un interviu că doar Patriarhia Ecumenică este cea care poate acorda autocefalia. În acest context, este neclar de ce a mai acceptat oferta Sinodului sârb. Nu e cinstit din partea lui să joace la două capete în interes propriu.

    marți, 09:09:33, 7 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Iertare, dar nu exista o baza pentru ce scrieti. Macedonenii aveau deja succesiune apostolica si cautau demult sa fie recunoscuti de ortodoxia planetara. e foarte bine ca sarbii, nu patriarhia ecumenista, le-a recunoscut autocefalia prima. Ma amuza savuros indignarea diversilor preoti sau mireni greci pe diverse saituri de ale lor, cind zic ca sarbii au incalcat nu stiu ce. Se pare ca intr-adevar grecii au cazut mult, de la filestism si neopapism la ecumenism si covidiotenie.

    marți, 02:43:00, 7 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Din traducerea Tomosului, oferită în engleză pe portalul rusesc Pravoslavie, se desprind mai multe idei: 1. Este un Tomos provizoriu, care urmează să fie pecetluit de un altul definitiv după ce își dau acordul și restul Bisericilor autocefale. Deocamdată este împlinită petiția macedonenilor pentru a fi autocefali, „binecuvântând, oferind și recunoscând statutul canonic cerut de Biserică Ortodoxă autocefală, Sinodul încredințând Ierarhiei Episcopilor BOS să rezolve chestiunile tehnice și organizatorice necesare, după care Patriarhul sârb va anunța oficial și public decizia sinodală de mai sus, va semna tomosul corespunzător și-l va depune tuturor Bisericilor surori autocefale spre adoptare, deoarece BOS nu este singurul factor pentru autocefalie, ci mai degrabă plinătatea/ansamblul Bisericii Ortodoxe, din care cauză este necesară și primirea celorlalte Biserici Ortodoxe”. 2. Baza legală invocată este „ordinea canonică sacră, sfântă și stabilită”, în speță canonul 34 apostolic, și decizia 55.65 Sinodului sârb din 7 mai a.c. 3. „Autocefalia noii Biserici surori este o autocefalie deplină”, adică nu sunt impuse restricții pastorale în teritoriu sau diaspora. 4. Noul nume se recomandă să fie rezolvat de Arhiepiscopul macedonean prin dialog frățesc cu Bisericile grecești, dar și cu celelalte. Așadar o libertate mai mare decât cea prevăzută de Patriarhia Ecumenică în decizia ei de intrare în comuniune, în care era specificată și viitoarea denumire. Așadar, cum era de așteptat, nu este un Tomos definitiv, ci unul provizoriu, doar din partea sârbă, fiind necesară recunoașterea din partea tuturor Bisericilor Locale, abia după această etapă ajungându-se la emiterea unuia final.

    luni, 23:17:39, 6 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Au mai fost comentarii în direcția asta și nu le văd a fi rezonabile, ci exagerează nejustiicat nu situația, ci părtășia la erezie prin pomenirea episcopului. Într-adevăr, deciziile cretane cad în sarcina poporului să fie acceptate, dar împotrivirea nu constă doar în nepomenire, ci și în respingerea lor explicită sau măcar lipsa de adeziune la ele. Nu e ca și cum prin comuniunea cu episcopul noi le acceptăm și nu avem de ales decât oprirea pomenirii lui. Tocmai de aceea eu insist că reacția noastră ar trebui să fie calculată și credibilă, adică să respingem erorile dogmatice, să le vădim, să le discutăm și să îndemnăm și pe alții să facă la fel. Atunci împotrivirea credincioșilor va avea rod. Dacă se insistă pe teorii schismatice, care deviază de la subiect, adică abat atenția de la ecumenism la (ne)pomenire, nu se produce decât compromiterea subiectului și anularea mijloacelor normale de îndreptare a situației. Se și vede limpede că oamenii simpli credincioși sunt oripilați de îndârjirea cruntă față de ierarhi, dublată de o lipsă de explicare temeinică a subiectului. Adică, în loc să li se explice ce este greșit ca să poată reacționa și eventual să li se prezinte opțiuni valide, sunt împinși spre extremă și bătuți la cap, dar fără explicații potrivite. În istorie, Sfinții Părinți nu au procedat astfel, ci au combătut dogmatic ereziile și s-au silit să le explice cât mai bine tuturor. Spre exemplu, Sf. Vasile îi primea în comuniune pe cei care nu credeau în dumnezeirea Duhului, dar nu-L socoteau creatură cu speranța că vor înțelege mai deplin adevărul pe parcurs. Diametral opus, astăzi mulți impun o rupere fără temei și nu explică mai nimic teologic. Rezultatul: discreditare. Așadar este nevoie de atenție. Deocamdată deciziile din Creta nu reprezintă crezul oficial al BOR pt că ea are credința întregii Ortodoxii, nu face notă separată. Adică ecumenismul semnat intră în vigoare abia când va fi acceptat de toate Bisericile Ortodoxe Locale sau când participanții se rup de cei care nu le acceptă. În acest proces de implementare noi trebuie să ne împotrivim să nu se ajungă la stadiul final, nu să spunem că deja totul e pierdut, a venit lupul, părăsiți casa în disperare, intrați în panică totală. Cu iertare zic: Se cere luciditate, nu fanatism obtuz!!!

    luni, 23:15:56, 6 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Părinte, spuneți că,credința mărturisită la Creta nu e validată pan-ortodox… Dar ea este acceptată sinodal de către BOR,adică Biserica noastră Locală,iar acest lucru pe noi ne afectează.Prin tăcerea noastră,prin lipsa noastră de reacție,prin nedelimitarea/neî grădirea noastră de promotorii ereziei,noi practic îi susținem în demersul lor,îi legitimăm în cele făptuite de dânșii. Și cel mai important,contribuim la validarea celor hotărâte la Creta. De ce? Pt. că,este îndeobște cunoscut că, hotărârile unui Sinod nu sunt valabile dacă nu sunt acceptate/primite de întrega Biserică,de pleroma Bisericii.Ori ei asta obțin acuma de la noi,validarea celor hotărâte de ei în Sinod. Singura cale rămasă de a te sustrage acestei validări sai părtășii la fărădelegea lor/erezia lor,este întreruperea comuniunii cu ei,până la rezolvarea problemei. Georgienii la fel au reacționat,spunând că altă cale de ieșire din această situație(din ecumenism/din erezie) nu există,dacă ierarhia nu renunță de bunăvoie la erezie.

    luni, 22:49:59, 6 iunie 2022

  • Andrei

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Așa e. A intrat în schisma. Cine i-a pus sa recunoască niste schismatici? Totul e politic!

    luni, 22:25:54, 6 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Episcopii participanți la Sinodul din Creta nu au introdus o credință nouă în sensul că nu este validată pan-ortodox. Este o deviere, dar deocamdată nu face notă separată de restul Bisericii. După cum descrie articolul situațiile de obligativitate a întreruperii comuniunii, sinodul din Creta nu se încadrează. Adică nu s-a format o structură separată, nu s-a produs o alipire de una și nici nu există o condamnare încă. Deocamdată statutul său este incert și noi ar trebui să depunem eforturi să nu se ajungă la o validare a lui prin oprirea pomenirii sau altfel. Nu văd nici o legătură între ce spun eu și ecumenism, care desființează granițele bisericești pe linie protestantă.

    luni, 20:18:33, 6 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Părinte Lavrentie, vă respect,dar credința dvs. nu o pot primi…Nu găsescla Sfinții Părinți cele afirmate de dvs. Sunteți f. mult influențat de duhul ecumenist. Dvs. de fapt, faceți apologia unității în diversitate,care este fundamentul ecumenismului. Eu nu am pomenit,Părinte, de credința personală a Episcopului,deși nu este lipsit de importanță acest aspect,căci totuși este vorba de Episcop al Bisericii,cu toate implicațiile ce decurg de aici,ci mă refer la credința lui oficială,recunoscută prin acte sinodale,asumată sinodal…Eu nu fac referire la credința lui personală(care orișicum nu-i permis să fie alta decât a Bisericii,că este episcop al Bisericii),ci la credința lui manifestată public/oficial. Ecumenismul ,în BOR ,este acceptat de către întreg Sinodul Bisericii.Nici un episcop nu s-a dezis de Creta. ,,Vi se pare o hulă”,pt. că amestecați lucrurile… Eu nu am negat Biserica,Tainele și mediul ei. La slujbe,Părinte, sau în Biserică,și nu numai,episcopul este garantul păstrării învățăturii sănătoase a Bisericii. Iar prin pomenirea lui se arată că atât cel pomenit cât și cel care pomenește au aceeași credință,că „au aceeași cugetare și aceeași credință,,. Spuneți:,,Dar întreruperea pomenirii urmărește izbăvirea Bisericii,nu a mea de erezia episcopului,conform Can 15 l-ll”. Păi dacă vorbiți de erezia episcopului conform Canonului 15 l-ll,este evident că vorbim de credința lui oficială,propovăduită cu capul descoperit sau acceptată sinodal. Spuneți:,,Dacă s-ar înțelege că nu ne împărtășim de credința lui personală la slujbe,ci de a Bisericii,ar fi limpede că nu ne vatămă direct abaterile lui dogmatice,chiar și ale episcopului…”. Unde ați văzut la Sfinții Părinți să afirme așa ceva?! La slujbe sau în Biserică,episcopul vine în nume propriu ?Sau ca reprezentant al Bisericii,păstrător și garant al dreptei credințe? Iar dacă el este oficial ecumenist,noi să ne facem că-i ortodox? Așa ne învață Sfinții Părinți? Haideți să vedem: ,,În Biserică,la modul conștient și real,nu poate fi omul decât dacă se mișcă concomitent pe cele două coordonate:dreapta credință și dreapta făptuire,sau cu alte cuvinte,adevărul și dragostea.Hristos e în același timp Adevărul și Viața.Orice încercare de a minimaliza unul din aceste două aspecte duce la lepădarea de Hristos,la ruperea într-un fel sau altul de Biserică.,,Aceasta e lauda noastră:credința noastră,moștenirea cea bună a Părinților noștri(…).Cel ce încearcă să ne scoată din ea și să introducă alta mai nouă(cum au făcut la Creta n.m.),chiar dacă înger din cer ar fi,să fie anatema(Gal.1;8).Să fie scos din orice pomenire:și dumnezeiască și omenească.Nimeni nu e stăpân pe credința noastră:nici împărat,nici arhiereu,nici sinod mincinos,nici nimeni altcineva decât numai Dumnezeu,Cel Ce ne-a predat-o prin Sine și prin ucenicii Lui…Dar pe nimeni nu va folosi dreapta credință fără dragostea cea către frați”. Dogma și făptuirea se întrepătund organic.Oricedeviere în una din ele aduce o oarecare deviere și în cealaltă. Totuși în primul rând dogma,ca una ce în forma ei scrisă sau declarativă poate fi supusă cercetării mai ușor,este cea care determină apartenența la Biserică,ea fiind cea care susține făptuirea în resorturile ei intime. De aceea orice deviere de la dreapta credință aduce cu sine excluderea din trupul Bisericii.,,Noi socotim că dintotdeauna este una și aceeași Biserică,nu prin loc,CI PRIN SPECIFICUL CUGETULUI ORTODOX,conform căruia Bisericile din lumea întreagă se numesc Una,Sobornicească și Apostolească Biserică. IAR PE CEI CE ÎN DIDERITE VREMI AU INTRODUS ÎN EA CUGETE VĂTĂMĂTOARE,NU PLINĂTATE A BISERICII,NICI PĂSTORIȘI DASCĂLI,CI LUPI CUMPLIȚI,CARE NU CRUȚĂ TURMA,ÎI SOCOTIM,DUPĂ PROROCIA APOSTOLEASCĂ”. Iar dvs. Părinte spuneți:,,Dacă s-ar înțelege că nu ne împărtășim de credința personală la slujbe,ci de cea a Bisericii,ar fi limpede că nu ne vatămă direct abaterile dogmatice chiar și ale episcopului…”,asta în condițiile în care episcopii noștri,Sinodul nostru au aprobat oficial erezia tuturor ereziilor,erezia care le cuprinde pe toate celelalte și în condițiile în care episcopii au acceptat să nege articolul din Crez care stipulează că nu există decât o singură Biserică,Cea Otodoxă. ,,În materie de dreaptă credință nu există nici un pogorământ. Nicidecum,omule,nu se îndreaptă cele bisericești prin vreo cale de mijloc.Între adevăr și minciună nu este nimic.Ci după cum ceea ce e în afara luminii neapărat e în întuneric,așa cel ce se abate puțin de la adevăr,cu adevărat spunem că mai departe zace în minciună”. Spuneți:,,Nu mă îngrădesc de erezia episcopului pt. că liturgic nu sunt părtaș la credința lui personală”. Acesta este dictonul ecumeniștilor-unitate în diversitate. Liturgic,nu sunteți părtaș la credința lui personală,sunteți părtaș la credința oficială a episcopului. Căci este acceptată oficial . Dar după dvs. ,chiar și eretic de ar fi episcopul,vă puteți ruga cu el,căci nu vă interesează credința lui eretică,ci credința Bisericii din care faceți parte. Totuși,atunci,pe ce se fundamentează comuniunea dvs. cu un asfel de episcop ecumenist,care mărturisește public/oficial/de la înălțimea Sinodului,că el are o altă credință și anume ecumenistă?

    luni, 17:02:39, 6 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Sa speram ca, in curind, ?Inaltul Onufrie va deveni Patriarh, iar Ps Longin va fi Mitropolit. Pentru romanii dinUcraina, asta va fi o evolutie favorabila. (De cind exista state nationale si autocefalii, filetismul e la o bataie de inima distanta. Sa nu ne mintim pe noi insine, zic).

    luni, 14:45:04, 6 iunie 2022

  • andrei-d

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Cu alte cuvinte mai postește.

    luni, 12:47:59, 6 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    De citit și aici aceste dezvăluiri http://borbazaveru.info/content/view/16105/1/

    luni, 11:46:25, 6 iunie 2022

  • Mihai

    la articolul Patriarhia Sârbă a înmânat deja Tomosul de autocefalie Bisericii din Macedonia de Nord, înainte de conslujirea cu Patriarhul Ecumenic:

    Cu alte cuvinte patriarhia sârbă a intrat oficial in schismă prin recunoașterea noi facțiuni schismatice de la Skopje

    luni, 11:42:04, 6 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    De la început am ajuns la concluzia că nu există altă șansă decât întreruperea pomenirii, dar nu ca și cum ar fi obligatorie, ci singura metodă eficientă la momentul actual. Nu mă îngrădesc de erezia episcopului pentru că liturgic nu sunt părtăaș la credința lui personală sau a celorlalți prezenți, ci la cea a Bisericii. Nu putem ignora că ne aflăm sub umbrela ei, toate Tainele și mediul ei sunt date de Hristos, nu de slujitori. Mi se pare o hulă să spun că mă împărtășesc prin pomenire sau conslujire de rătăcirile celorlalți, ca și cum ei slujesc, nu Dumnezeu prin ei atât timp cât ei sunt încă în Biserică. Dar întreruperea pomenirii urmărește izbăvirea Bisericii, nu a mea de erezia episcopului, conform canonului 15. Adică este o luare de poziție pentru a tămădui devierea pe care o introduce ierarhul în Biserică, față de care nu sunt indiferent. Că episcopul nu transmite învățătura lui personală prin pomenirea lui ne încredințează Sf. Ap. Pavel, care spune că „episcopul (să fie fără prihană),… ținându-se de cuvântul cel credincios al învățăturii, ca să fie destoinic și să îndemne la învățătura cea sănătoasă” (Tit 1: 9) și către episcopul Timotei: „Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus” (2Tim. 1: 13). Așadar, dacă s-ar înțelege că nu ne împărtășim de credința personală la slujbe, ci de a Bisericii, ar fi limpede că nu ne vatămă direct abaterile dogmatice chiar și ale episcopului, deși nu ne convin și ar fi bine să depunem eforturi evlavioase pentru îndreptarea situației.

    luni, 09:10:40, 6 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://cne.news/artikel/1233-what-did-the-ukrainian-church-decide-about-her-independence-from-moscow

    luni, 04:51:54, 6 iunie 2022

  • andrei

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Ai mulți pitici în cap, pe care îi scoți doar cu ajunare. Inclusiv de electronice o perioadă.

    luni, 01:58:37, 6 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Nu mai revin la ce ați spus dvs. diferit despre Sfântul Maxim sau despre Sfântul Grigorie Palama. Acele lucruri le găsiți în comentariile dvs. , făcute în timp. În schimb mă bucur că ați ajuns la concluzia că întreruperea pomenirii a rămas singura atitutine de luptă împotriva ecumeniștilor. Mai bine mai târziu decât niciodată… Dar totuși,o remarcă: dacă prin întreruperea pomenirii,dvs. nu înțelegeți îngrădirea de erezie (nu de Biserică,atenție,căci ecumenismul nu reprezintă Biserica,nu este al Bisericii,ci este o grupare instalată în interiorul Bisericii,prin ,,cozile de topor ale ereticilor din afară”),atunci de ce ați întrerupt pomenirea? Dacă nu vă delimitați de erezie,dacă nu vă îngrădiți de ea,prin întreruperea pomenirii, rezultă că pt. dvs. lupta împotriva ecumenismului se poate duce aflându-vă în erezie sau în comuniune cu erezia/cu ecumeniștii.Ce rost mai are întreruperea pomenirii de către dvs.? Iar dacă ați întrerupt pomenirea, ați făcut-o din cauza ereziei sau pt. că nu sunteți de acord cu ea sau pt. a vă îngrădi /delimita de ea și de gruparea schismatică care o promovează în Biserică. Obs.: când afirm că dacă nu vă îngrădiți de ecumeniști/de erezie,ați fi în erezie,nu afirm că ați fi eretic din acest motiv,ci pur și simplu că ați fi în erezie pt. simplul motiv că nu vă delimitați/îngrădiți de de ea. Doar Biserica poate decide sau poate judeca cum a fost cel care nu s-a îngrădit de erezie.Adică cine e vinovat sau nu sau dacă este sau nu vinovat…Pe noi ne ineresează păcatul,în sensul că lupta e cu păcatul/cu erezia,nu cu aproapele…Eu nu-l acuz/judec pe aproapele meu,ci mă delimitez de păcatul/erezia în care el se complace/stăruie. Dar ,repet,ce rost are să mă îngrădesc de erezie dacă aceasta nu mă afectează? Protestul îl pot face orișicum,fie pomenind,fie nepomenind. Dar prin nepomenire este clar că se petrece ceva:se delimitează de erezia în care se află persoana/gruparea ,aflată în ecumenism,se purcede adică la îngrădirea de ecumenism/erezie,nu de Biserică. De Biserică,de Hristos,de Adevăr,de Sfinții Părinți,de sobornicitate se despart cei aflați în erezie. Căci nu cred că poate un ortodox să afirme că poți fi în Adevăr și în erezie în același timp.

    duminică, 20:30:28, 5 iunie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Parada LGBTQ+ Pride Iaşi este nelegală. Avem dreptul să o împiedicăm?:

    ______________________ Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi, Către, COMANDANTUL DISPOZITIVULUI DE JANDARMI delegat să participe la Marşul LGBTQ+ Iaşi Prinde 2022 Subsemnatul, cetățean român, domiciliat în municipiul Iasi, membru al grupului informal de acţiune colectivă – Grupul Civic Iaşi, vă înmânez prezenta, SOMAŢIE prin care vă solicit să sancţionaţi pe organizatorii Iaşi Pride şi să procedaţi la împiedicarea desfăşurării marşului Pride Iaşi întrucât încalcă dispoziţiile legale, respectiv prevederile art. 2 texa a II-a din Legea nr. 60/1991 a adunărilor Publice: Art. 2 – Adunările publice trebuie să se desfășoare (…) fără să stânjenească funcționarea instituțiilor publice sau private, a celor de învățământ, cultură și sănătate. A stânjeni înseamnă: a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica de la o îndeletnicire (vezi DEX). Potrivit dispoziţiilor art.12 alin.(1) lit.i) din Legea 60/1991, organizatorii trebuie „să întrerupă imediat adunarea publică atunci când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute la art. 2”; Jandarmeria trebuie să aplice sancţiunea constând în amendă contravenţională prevăzută de art. 26 alin.(1) lit.c din Legea nr. 60/1991, după cum urmează: Art.26 (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni: c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2; Arăt că grupul informal din care fac parte are natura unei alăturări ad hoc în scopul iniţierii de acţiuni colective punctuale, din sferă civică, politică sau culturală, având la bază principiile de acţiune colectivă ortodoxă (vezi smeritism la www.theodosie.ro). În acest sens am luat cunoştinţă că UAIC se află în perioada de sesiune (ataşez decizia Rectoratului UAIC) şi că sunt numeroşi ieşeni, studenţi ai UAIC şi părinţi ai studenţilor de la UAIC care consideră că organizarea acţiunii de promovare a sodomiei la intrarea în corpul A al UAIC are natura de a produce deranjarea, jena şi stingherirea, cadrelor didactice, studenţilor şi părinţilor dezgustaţi de „mândria” cu care organizatorii IAŞI Pride îşi promovează viciile şi păcatele de natură sexuală. Pentru motivele de mai sus, vă somez să acţionaţi din timp, cu celeritate, astfel încât participanţii la Marş să nu se adune la intrarea în corpul A al UAIC, ci într-un alt spaţiu public (prevăzut într-un nou aviz de legalitate emis de Primăria Iaşi), care nu este dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 2 din legea nr. 60/1991: „fără să stânjenească funcționarea instituțiilor publice sau private, a celor de învățământ, cultură și sănătate, a unităților economice ori să degenereze în acțiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile acestora ori ale domeniului public, și nu pot fi continuate după ora 23,00, caz în care intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.” Vă învederez că modificarea ulterioară a traseului marşului, în mod unilateral, presupune încălcarea avizului de desfăşurare a adunărilor publice emis inişial de primărie şi obligă la formularea unei noi cereri, care să urmeze traseul birocratic legal. Totodată, subliniez că marşul Pride Iaşi este nelegal în întregime, întrucât încalcă dispoziţiile art. 9 alin.(1) din Legea nr. 60/1991: Sunt interzise adunările publice prin care se urmărește: c) încălcarea moralității publice. Pentru acest temei legal, vă somez să împiedicaţi desfăşurarea marşului LGBTq+ din Iaşi. Cu consideraţie, ______________ Pentru Grup Civic Iaşi https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2022/06/membru-somatie.doc

    duminică, 13:48:28, 5 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Informațiile istorice pot fi verificate, nu sunt aprecieri personale. Nu văd ce aș fi spus eu diferit despre Sf. Maxim și Grigorie Palama. Pledoaria Arhim. Vasilios este împotriva direcției zelotiste, nimerită și pt mulți nepomenitori care au împrumutat-o pe filiera părinților athiniți, în special Sava Lavriotul. Nu am negat și nu neg dreptul la întreruperea pomenirii, ba chiar promovez această atitudine, care îmi pare a fi singura rămasă. Am făcut unele afirmații greșite în trecut, cum este aceea că mă îngrădesc de erezie (în scrisoarea de întrerupere a pomenirii) și am înțeles mai bine alte lucruri. Dar, în cazul de față, nu înțeleg ce am spus diferit eu. Citiți mai cu atenție rândurile păr. Vasilios.

    duminică, 13:10:53, 5 iunie 2022

  • CM

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Interesantă afirmația autorului -Părintele Vasilios P.,care îl contrazice pe Părintele Lavrentie,care susținea vehement că Sfântul Maxim nu a întrerupt pomenirea decât în urma Sinodului de la Lateran -649. Părintele Vasilios afirmă că Sfântul Maxim a întrerupt comuniunea ,în mod sigur după anul 634… Un alt punct în care Părintele Lavrentie este contrazis este cel în care Părintele Vasilios afirmă că ,de exemplu,în cazul Sfântulului Grigorie Palama și acesta a întrerupt pomenirea înainte de condamnarea sinodală a lui Kalekas… La fel s-a procedat și în cazul lui Nestorie,după cum vedem, lucruri negate de Părintele Lavrentie în diverse comentarii… In sfârșit…,bine că lucrurile s-au lămurit… Mulțumim Părintelui Lavrentie pt. traducere. Sunt foarte folositoare astfel de traduceri. Mulțumim și ne iertați!

    duminică, 00:07:08, 5 iunie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Sesizare adresată Rectorului UAIC – Prof.univ.dr. Tudorel Toader vizând asocierea cu mişcarea LGBTQ+:

    Stimate domnule Vlad-Mihai Agache, Având în vedere că Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) nu a fost implicată în niciun fel în organizarea evenimentului la care faceți referire și că punctul de întâlnire menționat pe materialele de comunicare ale evenimentului va fi pe spațiul public și nu al Universității, Biroul Executiv al Consiliului de Administrație a decis în ședința din data de 2 iunie 2022, că UAIC nu va face niciun demers legat de Marșul Iași Pride 2022. Cu deosebit respect, Prof. univ. dr. Tudorel TOADER Rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași __________________________________ Punctul lor de întâlnire este la 5-6 metri de Registratura UAIC, locul unde am depus/înregistrat sesizarea. E efectiv în faţa ușii 🙂 Nu că nu ar fi de înțeles poziția UAIC .

    vineri, 15:26:07, 3 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul de la Moscova manifestă înțelegere față de Biserica Ucraineană, dar cere ca statutul bisericesc actual să nu fie modificat abuziv:

    https://orthodoxtimes.com/kirill-to-onufriy-there-is-no-autonomy-without-my-approval/ Serios? Nimic fara „Sanctitatea Sa, al tuturor Rusiilor”? Sa gindim logic: predicile oricarui sacerdot si ierarh din BORu pe cine sustin, emotional si omiletic? Nu pe militarii rusi si lupta lor? De ce sa fie subordonata entitatea canonica ucraineana cuiva care se roaga, practic, pentru ca sacrificiile si mortile barbatilor ucraineni sa fie in zadar? Daca tragem linie, despre asta e vorba: ierarhia rusa sustine nu atit pacea, cit efortul de razboi al poporului si statului rus. Este de asteptat, este logic in conditiile regretabile ale atit razboiului in sens particular cit si in cele ale iesirii Biserici din catacombe si colaborarii ei cu Statul, in sens mai larg, dar, in ce ii priveste pe ucrainienii canonici, este ceva ce raneste si instraineaza profund. Daca cineva este prieten cu oricare din dvs, cei ce scrieti pe acest blog, dar ar fi prieten si cu un tip care practic cauta sa va omoare (caci asta este razboiul: un mega-asasinat) si ar pastra prietenia cu cel ce atenteaza la vietile dvs., vi s-ar parea normal? Se pare ca nu Inaltului Onofrei, pentru care am un respect urias. Patriarhul Chiril nu are obiectii la a binecuvinta arme care omoara…fii duhovnicesti, madulare ale Bisericii Ucrainene cu care este in comuniune (si invers: de voie, de nevoie, preotii ucraineni sint nevoiti sa se roage pentru armata unui stat artificial, care a incorporat multi din fiii poporului ucrainean, si ii trimite cu forta sa ucida si sa moara pentru interesele Occidentului imperialist). Daca situatia asta nu este absurda si tragica in cel mai inalt grad, nu stiu ce sa mai spun. Singura solutie ar fi „rocorizarea” BOU. Sau „macedonizarea” ei.

    vineri, 15:08:09, 3 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Auditur et altera pars. Pe de alta parte, daca privim realist starea de lucruri din ortodoxie, toate administratiile bisericesti, indeosebi autocefaliile, manifesta filetism, mai direct/grosier/violent sau mai subtil/moale. Cel mai toxic filetism este cel grecesc (mai ales ca a fost amestecat, d ela cel mai inalt nivel, si cu alte doua filoane infernale: ecumenismul si covidiotenia), iar cel rusesc si cel sirbesc se…incalzesc pe margine. 🙂

    vineri, 11:55:47, 3 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    E un articol de propagandă, scris de cei care promovează acuzația de erezie asupra Moscovei (așa-zisul etnofiletism cu titlul „lumea rusă”). Nu e o analiză la rece, cu mai mult un deziderat. Trăgând linie, nu am încredere nici în relatările evenimentelor de culise. Deocamdată nu cred că putem face aprecieri se substanță asupra acestui subiect în condițiile limită de război. Depinde cum vor evolua lucrurile mai departe.

    vineri, 09:14:07, 3 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://orthodoxtimes.com/the-orthodox-church-in-ukraine-war-and-another-autocephaly/ Cred că linkul vorbește, în mare măsură, de la sine.

    vineri, 02:13:25, 3 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul de la Moscova manifestă înțelegere față de Biserica Ucraineană, dar cere ca statutul bisericesc actual să nu fie modificat abuziv:

    Previzibilă începerea haosului. Trist.

    miercuri, 20:28:23, 1 iunie 2022

  • andrei-d

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    O noua sursa(?!), care, se pare, atestă participarea Sf. Marcu la rugăciunea comună (nu împărtășirea cu Sf. Taine) dinaintea sesiunilor premergătoare sinodului de la Ferrara-Florența. Acesta e unul din puternicele argumente ale rugăciunii în comun a P. Bartolomeu cu romano-catolicii. https://fdathanasiou.wordpress.com/2014/01/18/%CE%B7-%CF%83%CF%85%CE%BC%CF%80%CE%B5%CF%81%CE%B9%CF%86%CE%BF%CF%81%CE%AC-%CF%80%CF%81%CE%BF%CF%82-%CF%84%CE%BF%CF%85%CF%82-%CE%BB%CE%B1%CF%84%CE%AF%CE%BD%CE%BF%CF%85%CF%82-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%B1/

    miercuri, 18:52:45, 1 iunie 2022

  • Radu

    la articolul Sesizare adresată Rectorului UAIC – Prof.univ.dr. Tudorel Toader vizând asocierea cu mişcarea LGBTQ+:

    Ma opun aorcarei relatii fizice afara de heterosexualitate. Nimeni nu-mi poate schimba gandirea.

    miercuri, 13:36:06, 1 iunie 2022

  • Ioan R

    la articolul Întreruperea comuniunii bisericești explicată de Arhim. Vasilios Papadakis:

    Viziunea Arhim. Vasilios Papadakis vine să o confirme pe cea a nepomenitorilor cel mult moderați, pe care și eu o agreez.

    miercuri, 13:07:25, 1 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Eu cred că IPS Longhin este de partea Mitr. Onufrie, dar nu este de acord cu autocefalia dictată în felul acesta. Poate va mai spune ceva în predici, vom vedea. Din păcate, se confundă între ele unitatea teritorială bisericească și cea statală. Istoria Ucrainei a fost invers decât cea de astăzi, fiind foarte multe secole sub stăpânire poloneză și credincioșii supuși catolicizării. În aceste condiții, păstrarea unității cu Moscova bisericește, dar chiar și politic a fost un ideal constant. În ultimul secol s-a schimbat situația prin apariția naționalismului ucrainean. Sunt multe detalii care ar trebui luate în seamă, dar nu le cunosc în amănunt și nu mă pot pronunța pertinent asupra acestui subiect.

    miercuri, 11:18:47, 1 iunie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul de la Moscova manifestă înțelegere față de Biserica Ucraineană, dar cere ca statutul bisericesc actual să nu fie modificat abuziv:

    O episcopie din teritoriile acaparate de ruși, Donețk, a hotărât să nu mai fie pomenit Mitr. Onufrie la slujbe, ci doar Patriarhul Chiril. Ea se adaugă la alte trei care nu sunt de acord cu schimbările și-l pomenesc în continuare pe Patriarh, două din Crimeea și încă una a Mitropolitului Luca de Zaporojie.

    miercuri, 11:06:12, 1 iunie 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    https://spzh.news/ro/zashhita-very/88605-upc-i-avtokefalija-nuzhna-ili-net Complicat. Tonul autorului articolului este in mod vadit pro-moscovit; mai ca nu ii numeste pe adeptii autocefaliei „schismatici”. Problema reala in toata aceasta lupta nu este mentionata si, cred, nici vazuta de cineva: incapacitatea majoritatii celor ce isi spun „madulare ale Bisericii” de a primi martirajul. Nu pentru Chiril, nu pentru Putin, nu pentru Ucraina si stapinii, de peste balta atlanta, acestui stat asamblat de Stalin si Hrusciov care este Ucraina. Nu. Ci pentru asumarea interioara si exterioara deplina a propriei credinte: ceva nu it marturisire. Mirenii se tem de persecutii, iar sacerdotii/ierarhii gasesc tot mai gtreu de conciliat ideea de marturisire in catacombe cu relatia lor anterioara cu societatea si statul in care isi desfasurau activitatea la lumina zilei. Domnul nu a cedat celor trei tentatii. Nu a existat vreun pact intre El si Dusman. In schimb, de la edictul de la Tesalonic incoace, oamenii care s-au gasit in pozitii de conducere in corpul Bisericii au facut deseori acest gen de pact, de la sinergia iustiniana la serghianismul pro-sovietic, pro-occidental/ecumenist si la cel mai nou, unificat si rau, anume cel covidiot. Este foarte dificil sa te gasesti, ca lider eclesial, cum este Inaltul Onufrei, intre Scila suferintei si neputintei de a indura/lupta a masselor de credinciosi (care, a propos, sint si consecinta, in buna parte, a unei subcatehizari operate de Biserica) si Caribda absurditatii administrativ-ierarhice de a fi subordonati unei structuri exterioare (care structura sustine, emotional si omiletic…inamicul!). Ceva imi spune ca Inaltul Onofrei este un barbat al Bisericii care face politica in duh de intelepciune. Cred ca isi va cirmui bine corabia viitoarei autocefalii si integritatea turmei pe care o pastoreste. Chiar: parinte Lavrentie, aveti cumva stire despre cum a votat sau ce crede PS Longin? Sigur nu sint singurul care se intreaba. Multumesc.

    marți, 21:39:25, 31 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul de la Moscova manifestă înțelegere față de Biserica Ucraineană, dar cere ca statutul bisericesc actual să nu fie modificat abuziv:

    Totul ține de alegerea credincioșilor. Totuși există episcopi și clerici de seamă care nu doresc despărțirea de Patriarhia Rusă. Nu sunt eu în măsură să fac aprecieri despre pondere unora sau altora. Însă nu a fost depusă o cerere de autocefalie încă. Ci reacțiile de împotrivire necanonice arată o notă omenească, nechibzuită. De multe ori, oamenii sunt în stare să lupte chiar și pentru apartenențe străvechi, pentru care alții s-au jertfit și s-au sfințit. Nu e chiar așa de ușor să dai la gunoi o istorie și tradiție trudită, chinuită.

    marți, 20:04:59, 31 mai 2022

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul de la Moscova manifestă înțelegere față de Biserica Ucraineană, dar cere ca statutul bisericesc actual să nu fie modificat abuziv:

    Scrieti: „Totuși se pare că majoritatea credincioșilor ucraineni înclină spre o independență tot mai mare față de Moscova. Oare să fie aceasta la presiunea naționaliștilor și organelor statale ucrainene?” Inclin sa cred ca nu. Oamenilor de acolo li se pare tot mai putin normal sa fie madularele unei structuri ecleziastice subordonate unui stat cu care sint in razboi, si al carei sef (Chiril) a binecuvintat armele cu care s-a pornit, inca din anii trecuti. Nu sint un simpatizant al Apuslui si al slugii lor, artificialul stat Ucraina. Dimpotriva: vad destul de limpede schema ticaloasa din spatele acestor intrigi si subversiuni occidentale. Insa pot intelege ce simt niste credinciosi, fie ei ucraini, romani, belarusi sau rusi, care aud pomenirea lui Chiril. Pentru ca sint om si ei sint deasemenea finte umane libere, nu proprietati inanimate ale unei autonomii sau autocefalii. Daca Moscova ar juca deopotriva inteligent si duhovniceste, ar face ce a facut Patriarhia Sirba cu macedonenii: politica sarpelui intelept lucrind prin porumbelul blind. Forta aratind suplete. Le-ar acord in regim de urgenta autocefalia, sau ar putea simula o distantare de ei, astfel incit madularele vii ale BOU sa aiba minimul de probleme posibile. Caci acele madulare sint vii: oameni ca noi, unii cu familii, toti cu vise, cu locuri ale lor in ce inca mai se cheama societate. Poate ca unii din ei, poate chiar toti, sint apti de marturisire, avind o cauza si o motivatie suficient de puternice. Dar, cu siguranta nu isi doresc un martiriu, fie si nesingeros, doar pentru a apara apartenente de structuri eclesiale si alte aspecte de „politica bisericeasca” (un nume elegant pentru bocancul influentei puterii lumesti strecurat in Altar)/ Ma iertati!

    marți, 17:45:24, 31 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    În românește sună cam ciudat, arogant, dar în grecește nu e chiar așa. Nu știu sigur dacă acest apelativ este dinainte de schisma Romei (1054), dar e posibil să fie. Este folosit de greci și ruși, dar nu de toți, cum am fi noi, românii, sau alții, probabil georgienii, bulgarii, sârbii… Patriarhul nostru e Preafericit, ca Onufrie. Și la slujbe, în grecește se spune: „binecuvintează, sfinte părinte”, pe când la noi e „binecuvintează, (cuvioase, cucernice) părinte”. Cred că e bine să le luăm ca pe niște simple titluri onorifice și atât, fără alte cramponări.

    luni, 21:14:01, 30 mai 2022

  • Doina Groza

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Iertati dar nu inteleg de ce se se foloseste titlul “Sanctitate” ( Sfintenia Sa) pentru Patriarhii ortodocsi la fel ca pentru papii Romei? Noi stim ca episcopii ortodocsi sunt “Inaltpreasfintiti” si nu sfinti cum se autoproclama inca din timpul vietii papii.

    luni, 20:05:43, 30 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Eu nu văd atitudinea Patr. Chiril ca fiind serghianistă. E în linia țării sale, moral nu cred că are de ales. Rusia se simte atacată la nivelul ei și ripostează. E adevărat că nu am pretenții prea mari de la Patr. Chiril, dar nici nu pot să-l acuz de serghianism strict pe această problemă. Asta fără să pun la socoteală faptul că ucrainenii sunt frați cu rușii la origini și IPS Onufrie asta simte mai mult ca sigur.

    luni, 15:49:36, 30 mai 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Sau, daca esti iranian, eventual cleric Shia, si faci o vizita in Imperiu, esti clar supravegheat de CIA sau NSA, la ordinul autoritatilor Imperiului. Sau de ce dizidentii est-europeni cu legaturi in Occident, in special cu Soros sau CIA, erau supravegheati de Securitatile comuniste inainte de’89. E vechiul pacat omenesc al subiectivismului de grup, de doctrina si, in ultima faza, belicos. Eu numesc aceasta mosntruozitate subiectivista „aglutinare sub steag”. E ceva de condamnat, desigur, dar nu poti sa nu tii seama de acest aspect regretabil al naturii umane cazute: ii poti, ba chiar trebuie, sa ii atenuezi pe cit poti efectele. Inaltul Onufrie intuieste toate acestea prin instinctul sau politic, si implineste recomandarea evanghelica a intelepciunii de sarpe in atitudinea de porumbel. I-a ramas lui Chiril ipostaza ingrata de serghianist.

    luni, 15:24:10, 30 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Eu cred că vă pripiți să trageți concluzii. Într-adevăr, este o pomenire modificată ciudat, dar deocamdată Biserica Ucraineană este doar autonomă, asta a decis, nu autocefală. Se înțelege că pomenirea tuturor Întâistătătorilor arată că nu țin strict de Moscova, ci își arogă o autonomie lărgită. Să nu cădem în concluzii pripite ca mulți nepomenitori, că, gata, totul este schismă/erezie. Sinodul Patriarhiei Ruse a luat ieri niște decizii pe care am să le traduc cât pot de curând.

    luni, 12:25:56, 30 mai 2022

  • Vecinicul

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Sarut mina, parinte Lavrentie si Doamne ajuta tuturor! Cred ca Inaltul Onufrie s-a saturat de serghianismul agresiv al lui Chiril. Ceva imi spune ca patriarhul Rusiei nu vrea sa inteleaga situatia imposibila in care pune BOU, pe sacerdoti si mireni deopotriva. Conform oricarei legi, chiar si uneia nescrise, o organizatie care are legaturi cu inamicul (ca e finantare sau pur si simplu filiatie ierarhic-organziationala) este supusa supravegherii (legal) si la tot felul de sicane (ilegal). Sa ne uitam la neoprotestantii din Coreea de Nord, Iran, Cuba: “simplul” fapt ca sint o ramura a unor culte cu originea in cel mai criminal imperiu al istoriei ii face suspecti in ochii autoritatilor din acele state (care autoritati ale acelor nu sint, nici ele, chiar niste grupuri de calugarite :), politica fiind domeniul favorit al Satanei, dupa cum el insusi i-a spus Domnului Iisus in timpul tentatiilor ), care ii persecuta. E in natura umana, pina la urma, nu doar in hatisurile legilor, ca sa privim piezis la cineva care este legat, in un fel sau altul (organizational-ierarhic, doctrinar sau financiar), de un inamic, mai ales de un inamic cu care sintem in razboi in cel mai propriu sens. Onufrie a inteles aceasta din capul locului. Are o turma si niste episcopi, preoti si monahi de aparat. Chiril, evident, se face sa ca nu intelege toate aceste lucruri, si multe altele. Viata, inclusiv cea a relatiilor intereclesiale, abunda in nuante. Cine nu le vede, o face pe riscul sau. Se pare ca Patriarhul Chiril a ales acest drum. Cind BOU va deveni cam cum este acum curind-autocefala Arhiepiscopie de Ohrida, sa nu se mire.

    luni, 12:05:05, 30 mai 2022

  • Nicolae Vlah

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Onufrie nu mai este la momentul actual în comuniune cu nimeni, este în schismă față de întreaga Biserică. Conform punctului 1.3 din statutul BOU aceasta este în comuniune cu celelalte Biserici prin BORu. Rupându-se de BORu s-a rupt de întreaga Ortodoxie.

    duminică, 19:09:52, 29 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Cu iertare, dar acesta nu este un duh ortodox, a începe să acuzi în stânga și-n dreapta cu acuzații. Să vedem mai întâi cum evoluează lucrurile.

    duminică, 18:40:57, 29 mai 2022

  • Mihai Dinculescu

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Este schismă în toată puterea cuvântului. Şi nu doar faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, ci literalmente faţă de întreaga Ortodoxie. Faptul că astăzi, în Duminica Vindecării Orbului din Naştere, Mitropolitul Onufrie, cu de la sine putere, a pomenit la Sfânta Liturrghie pe altcineva decât pe superiorul lui ierarhic canonic ( chiar dacă şi pe acela l-a numit, printre alţii!), arată inechivoc inşelarea cu conotaţii soteriologice devastatoare în care l-au aruncat mândria şi supunerea în faţa cezarului anti-hristic. A spune că păstrezi comuniunea euharistică cu ( o parte din ) ceilalţi, autodeclarându-te „întâistătător” de Biserică Locală, în condiţiile în care nimeni altcineva nu te recunoaşte ca atare ( şi nici nu are cum să te recunoască, de vreme ce tu uzurpi demnităţi ecclesiale şi calci în picioare Sfintele Canoane!) înseamnă să iţi dai pe faţă sminteala şi să porneşti pe un drum ( trăgând după tine milioane de suflete! ) care cu siguranţă te scoate afară din Biserică încă de la primul pas! În realitatea duhovnicească, Biserica Ortodoxă Ucrainiană nu mai este de astăzi în comuniune cu nimeni! Tocmai a părăsit Corabia mântuirii! ( Să dea Domnul să se întorcă grabnic înapoi, cu cât mai puţine pierderi! ). Ca atare, Mitropolitul Onufrie poate să pomenească pe cine doreşte la slujbe, oricum o face degeaba, câtă vreme nici un Întâistătător legitim nu îl pomeneşte pe el! Schisma deja a produs-o! ( Dacă, prin absurd, stiliştii ar începe să îi pomenească pe Întâistătătorii Canonici ai Bisericilor Ortodoxe Locale, asta în nici un caz nu i-ar scoate implicit şi imediat din schismă! Nu, nicidecum! Ci ar mai trebui de parcurs o mulţime de alţi paşi canonici pentru a se reîntoarce în Biserică! ). Cât priveşte declaraţiile Mitropolitului Ilarion, făcute ieri la Moscova, acestea reprezintă nişte minciuni manipulatorii grosolane. Dintre care cea mai scârbavnică este aceea prin care aruncă sămânţa confuziei în privinţa unei pretinse sinonimii între un Tomos de autoguvernare şi un Tomos de autocefalie! Mizând vicleneşte pe ignoranţa, nepăsarea şi tăcerea Pleromei! Numai că, în ciuda tentativelor de edulcorare a adevărului, adevărul iese mereu, prin sine însuşi, la iveală! În cazul de faţă fiind evident că cele două tipuri de Tomosuri au caracteristici diferite şi se aplică unor situaţii diferite, iar nu similare!

    duminică, 18:07:54, 29 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Mitropolitul Onufrie al Ucrainei slujește ca Întâistătător al unei Biserici autocefale, dar în comuniune cu Moscova. O nouă problemă în Ortodoxie:

    Dumnezeu să ne ierte de vorbim cu păcat, dar ca să încetezi pomenirea lui Chiril pt altceva decât pt erezii…

    duminică, 16:14:12, 29 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Ucraineană se detașează de Patriarhia Rusă:

    Deocamdată se știe că nu există o modificare majoră a statutului BOU, de vreme ce Patriarhul Chiril al Moscovei este încă pomenit la slujbele săvârșite la Kiev, după cum relatează portalul Pravoslavie(en). Practic, nu a intervenit nici o schimbare în funcționarea Bisericii Ucrainene. După cum a declarat Mitr. Ilarion, Președintele Departamentului de Relații Externe al Bisericii Ruse, „Ieri, a fost un Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. A confirmat statutul pe care această Biserică l-a avut din 1990, când a primit un tomos de auto-guvernare din partea Sanctității Sale, Patriarhul Alexei II al Moscovei și a toată Rusia. […] Prin deciziile de ieri, Biserica Ortodoxă Ucraineană a dat mărturie încă o dată că este pe deplin auto-guvernată, că centrul ei bisericesc nu este la Moscova, ci la Kiev și că nu depinde de Moscova administrativ, financiar sau în alt mod. Unitatea dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă, ca și cu alte Biserici Ortodoxe Locale care nu au luat calea schismei este păstrată și vom continua să întărim această unitate, vom continua să ne rugăm pentru Biserica noastră sfântă Ortodoxă unită”.

    sâmbătă, 23:02:29, 28 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Sârbă a făcut primul pas în demersul de acordare a autocefaliei macedonenilor:

    Au fost în afara comuniunii bisericești până de curând. Nu știu cât de schismatici au fost. E un subiect care nu a fost discutat foarte mult. Dar cred că pasul lor de a primi autonomie în cadrul Bisericii Sârbe înainte de autocealie poate fi interpretat ca o pocăință/întoarcere din orice fel de deviere ar fi fost până acum.

    sâmbătă, 18:47:50, 28 mai 2022

  • Andrei

    la articolul Patriarhia Sârbă a făcut primul pas în demersul de acordare a autocefaliei macedonenilor:

    Sărut mâna Părinte și Hristos a înviat! Nu am înțeles bine. Cei din Macedonia care primesc autocefalie sunt schismatici ca cei din Ucraina?

    sâmbătă, 17:54:32, 28 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Ucraineană se detașează de Patriarhia Rusă:

    Eu aș zice să privim mai în duh canoanele și reacțiile bisericești. Înțeleg și sunt de acord că nu e cea mai… legală decizie, dar mai întâi să ne rugăm, să urmărim cu bunătate lucrurile și să cerem de la Dumnezeu să-Și facă și El lucrarea. Să nu fim închizitori! Să înțelegem și suferințele celor de acolo și să cerem luminare pentru ei. Nu renunțăm la canoane, dar nici la inima de mamă. Că și David a mâncat din pâinile punerii înainte împreună cu soldații săi (Mt. 12:3-4), dar nu a greșit în fața lui Dumnezeu. E posibil să fie o reacție potrivită și acum.

    sâmbătă, 16:44:32, 28 mai 2022

  • Mihai Dinculescu

    la articolul Biserica Ucraineană se detașează de Patriarhia Rusă:

    Oricum am privi lucrurile și oricăt de îngăduitori am fi, Biserica Ortodoxă Ucrainiană tocmai s-a închinat puterii lumești și a devenit schismatică. În nici o circumstanță autocefalia nu se autoproclamă. Ea trebuie primită obligatoriu canonic de la Biserica-Mamă.

    sâmbătă, 16:29:10, 28 mai 2022

  • Vasile

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Mda. Popa [editat admin] si oile ecumeniste predica despre pacea lumeasca!

    sâmbătă, 08:48:22, 28 mai 2022

  • Vasile

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Esti prost ca noaptea !

    sâmbătă, 08:46:51, 28 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Sfântul Munte Athos își exprimă poziția față de războiul din Ucraina, „început din 2014”:

    Nu știm ce planuri au, dar oricum nu este a bună

    miercuri, 06:12:42, 25 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Biserica de la Skopje acceptă comuniunea cu Patriarhia Sârbă. Urmărește mai departe autocefealia pe două fronturi, cu ajutorul sârbilor sau al Fanarului:

    Acum gurile rele că să zicem așa vorbesc că , ceva timp înainte patriarhul Porfirie ar fi fost vizitat de ambasadorul SUA la Belgrad, i-ar la câteva zile după, patriarhul Porfirie avea să îi recunoască pe acești schismatici, ceva similar a fost la Atena, Ieronim vizitat de ambasadorul SUA la Atena și la scurt timp ia recunoscut pe schismatici din Ucraina

    miercuri, 00:07:51, 25 mai 2022

  • Ionut

    la articolul Închinarea cu folos la icoane în timpul slujbelor la biserică, fără a deranja pe alții:

    Mulțumim pentru articol!

    luni, 10:05:04, 23 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica de la Skopje acceptă comuniunea cu Patriarhia Sârbă. Urmărește mai departe autocefealia pe două fronturi, cu ajutorul sârbilor sau al Fanarului:

    Conform canonului 1 al Sf. Vasile cel Mare, cei din parasinogoguri (adunări ilicite) se primesc prin pocăință demnă de crezare și întoarcere. Nu se specifică vreo rânduială liturgică. Probabil e bine sau acceptabil cum au procedat sârbii. Ar fi fost necesară și dovadă de întoarcere o recunoaștere liturgică sau menționarea expresă a greșelii care s-a îndreptat, dar… măcar să nu apară în viitor dezbinări în urma neclarificării termenilor în care au fost primiți.

    duminică, 14:25:10, 22 mai 2022

  • Darius

    la articolul Biserica de la Skopje acceptă comuniunea cu Patriarhia Sârbă. Urmărește mai departe autocefealia pe două fronturi, cu ajutorul sârbilor sau al Fanarului:

    Părinte, i-au primit direct in comuniune euharistică pe motiv că nu au fost caterisiți niciodată… Totuși, nu era nevoie și de o pocăință in cadrul liturgic?

    duminică, 00:27:30, 22 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica de la Skopje acceptă comuniunea cu Patriarhia Sârbă. Urmărește mai departe autocefealia pe două fronturi, cu ajutorul sârbilor sau al Fanarului:

    Biserica Macedoniei se pare că a avut o individualitate din vechime. Chiar și în 1902 a răspuns întrebărilor Patriarhiei Ecumenice separat de Belgrad. Nu cunosc detalii. Sper să fi fost doar o ruptură politică, adică o parasinagogă, nu mai mult de atât. Totuși am fost și eu puțin curios de ce nu a fost menționat nimic legat de modul primirii, pocăința de acțiunile schismatice. Poate vom aflat detalii în timp. Eu nu cunosc nici ce hram a avut Zaef.

    vineri, 10:43:20, 20 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Biserica de la Skopje acceptă comuniunea cu Patriarhia Sârbă. Urmărește mai departe autocefealia pe două fronturi, cu ajutorul sârbilor sau al Fanarului:

    Ceea ce nu înțelegem noi, ce treabă au conducerea sectară de la Skopje cu ortodoxia?! Că de venit la Ortodoxie s acestora nici pomeneală, Zoran Zaev sectar metodist

    vineri, 06:32:52, 20 mai 2022

  • Camelia

    la articolul Se preconizează expulzări ale monahilor „filo-ruși” din Sfântul Munte. Se adâncește ruptura între Fanar și Moscova:

    Doamne miluieste-ne pe noi, pacatosii! Doamne da-le mintea xea de pe urma sinu ingadui asemenea nelegiuiri! Doamne nu lasa Biserica sa se destrame!!!

    miercuri, 03:00:26, 18 mai 2022

  • Sara

    la articolul Patriarhul Chiril al Moscovei face apel la pace în Ucraina:

    De mult ar fi trebuit să aibă această intervenție, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Domnul să schimbe inimile cui trebuie.

    marți, 20:48:59, 17 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Joi, peste două zile, s-a anunțat deja că vor sluji împreună Patriarhul Porfirie și Arhiepiscopul Ștefan în catedrala Sf. Sava din Belgrad. Aceasta la puține zile după ce autoritățile macedonene anunțaseră o conslujire a ierarhilor macedoneni cu Patriarhul Ecumenic în următoarele zile, dar care cel mai probabil nu va avea loc.

    marți, 20:08:13, 17 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Încă nu au fost stabilite condițiile concrete de refacere a comuniunii. Dar parcă am citit fugitiv pe undeva că e posibil să urmeze o cernere a clerului macedonean (superior).

    marți, 16:03:53, 17 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Problema este că și în cazul schismei din Ucraina sunt implicați și indivizi străini de Ortodoxie

    marți, 15:56:31, 17 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    https://orthochristian.com/146155.html Cum e mai frumos. Acceptata și biserica Macedoniei în rândul surorilor.

    luni, 22:28:57, 16 mai 2022

  • Lin

    la articolul Se preconizează expulzări ale monahilor „filo-ruși” din Sfântul Munte. Se adâncește ruptura între Fanar și Moscova:

    Ăsta-i rezultatul unei ,,iconomii” la nesfârşit ,făcute cu nişte agenți politici infiltrați în Biserică,gen Patriarhul Bartolomeu şi alți ecumenişti (masoni) notorii de pe la noi sau de prin alte părți.Lupi îmbrăcați în piei de oaie,păstori năimiți,puşi să surpe Biserica(să o dezbine) din interior. Altă cale de luptă împotriva acestora nu este decât delimitarea de ei,izolarea lor. Adică întreruperea comuniunii cu ei… Altfel,aceştia îşi vor continua lucrarea împotriva Bisericii,împotriva lui Dumnezeu,cu sprijinul sau concursul celor care-i susțin,adică a acelora care păstrează comuniunea cu ei. Cei care păstrează comuniunea cu ei constituie elementul de sprijin prin care aceştia îşi pot continua în linişte atacul asupra Bisericii… Nu sunt atât de vinovați aceştia (ecumeniştii),cât cei care-i susțin sau îi tolerează în sânul turmei/Bisericii. Ecumeniştii n-ar avea nici o putere fără aceştia din urmă,care-i susțin. Toată forța lor constă în susținerea celor care păstrează comuniunea cu ei.Căci aceştia din urmă legitimează de fapt,tot răul pe care ecumeniştii îl provoacă în Biserică. Ei constituie masa de manevră sau asigură mediul prin care ecumeniştii se pot manifesta în Biserică. Cu diavolul nu se negocează… Răul trebuia tăiat din faşă… . Dar noi nici acuma nu ne-am trezit…

    luni, 12:39:32, 16 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Se vad diferiți de slavi. Plus politicul, care cere independenta și sufleteasca, neatarnare de alta bisericuță, cu atât mai mult dacă e de origine slava. Macedoneni sunt cam singurii greci ce ar fi avut autocefalie de la slavi. Care e cam dureros

    joi, 15:23:40, 12 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Problema reală este că Patriarhia Ecumenică nu are nici un drept să acționeze astfel, cu atât mai puțin să invoce faptul că a fost făcut un apel la ei ca instanță superioară. Mitr. Gavriil de Loveci (Bulgaria) a comentat (https://www.dogma.gr/kosmos/patriarcheio-voulgarias-gia-anagnorisi-ekklisias-skopion-aformi-gia-na-entathei-to-schisma-to-oik-patriarcheio-den-echei-perissotera-dikaiomata/142217/) că Fanarul nu are mai multe drepturi decât alte Biserici. Patriarhia Sârbă are jurisdicție acolo, iar cândva a fost teritoriu bulgar sub numele de Ohrida, străvechea denumire a Bisericii Bulgare. Nu știu multe informații despre situația macedonenilor, doar am făcut o trecere în revistă din perspectiva structurii ce ține de sârbi, care e una mică și relativ nouă. Ce nu înțeleg este de ce nu acceptă macedonenii statutul de autonomie, ca ucrainenii.

    joi, 14:14:54, 12 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Dacă nu ma înșel și la pf Teoctist au ajuns la un moment dat sa seara ajutor, dar pf i-a refuzat politicos. Deși e problema modul de primire, totuși e și un act bun în tot acest tăvălug, față de alte biserici care nu sunt închegate biserica Macedoniei e matura și organizata, neavând schisme interne. Cred ca și sârbii din politic nu le-au acordat independenta. Părerea mea e ca o meritau, și aici e și o parte bună.

    joi, 13:19:32, 12 mai 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Aleksandr Soljenițîn – Cum să reîntemeiem Rusia:

    Soljenițîn, NATO și destinul civilizației creștine   Cînd vorbesc despre salvarea creștinismului și civilizației europene, conservatorii și ortodocșii euro-atlantiști din România par inspirați mai degrabă de Soros și alți umaniști de diferite orientări decît de realismul tradiției creștine care ne arată că spiritul european actual este antihristic atît în esență, cît și în manifestările lui imediate. Spre deosebire de intelectualii creștini români, Soljenițîn observa într-un interviu din 2001:   „Încă din vremea Cortinei de Fier cele mai găunoase lucruri ajungeau pînă în Rusia: îmbrăcăminte stridentă, rock and roll, droguri, cultura pop – totul ieftin, cele mai triviale lucruri posibile. După prăbușirea Cortinei de Fier, situația a devenit și mai complicată. Nu a venit doar gunoiul. Au apărut multe influențe occidentale, calități diferite, categorii diferite de lucruri și nu aș spune că toate au fost negative. Dar compatrioții mei au primit totul cu sufletul deschis, totul! Am crezut că va începe o perioadă de fericire universală. Gorbaciov, de exemplu, și apoi Elțîn ne-au retras trupele din Europa fără nici o condiție. Citesc acum o carte de memorii despre cum Gorbaciov i-a spus Occidentului: «Sigur nu veți extinde NATO spre est?» Și ei au răspuns: «Oh, nu, nu, nu.» Lui Gorbaciov nu i-a trecut niciodată prin minte să obțină un document scris care garantează acest lucru. El a crezut doar în cuvîntul lor și asta a fost tot. Așa am întîmpinat noi Occidentul. Așa au început lucrurile, în acel spirit. Apoi am devenit extraordinar de dezamăgiți cînd am început să înțelegem aroganța, politicile reale ale puterilor occidentale.” (David Remnick, “Deep In the Woods: Solzhenitsyn, a new book, and the new Russia”, The New Yorker, August 6, 2001, https://www.newyorker.com/magazine/2001/08/06/deep-in-the-woods).   Soljenițîn era mai îngrijorat de valorile Vestului decît de lipsa lor, de subcultura de consum. Pentru că lipsa de scrupule nu apare doar prin desprinderea de valori, ci și prin cultivarea unor valori deformate prin redefinire. Tocmai aceste valori reinventate, sacre pentru ortodoxia euro-atlantistă, au distrus civilizația occidentală, „salvînd” creștinismul prin transformarea esenței lui. În aprilie 2006, Soljenițîn era acuzat de Vest că atacă NATO, făcînd jocul imperialismul naționalist slavofil. Joseph Pearce explică: Continuarea la: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/05/soljenitin-nato-si-destinul.html

    sâmbătă, 10:26:02, 7 mai 2022

  • Simona

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevarat a inviat!

    sâmbătă, 01:17:43, 7 mai 2022

  • Lucian

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Unii dintre ei ar putea sa nu faca un scop din intreruperea pomenirii. Ar putea sa accepte ca sunt oameni, ca se pot insela, si ca ar trebui sa se informeze mai bine cu privire la acest lucru. Ar putea sa accepte comuniunea si cu ceilalti pomenitori, insa nu o fac pentru ca ei sunt prea „curati” si se pot contamina de erezie. Ei nu mai tin legatura nici macar intre ei insisi (cei care au oprit pomenirea), decat pentru a se spovedi sau cu ocazia unui hram. Unii pana intr-atat au ajuns incar nu accepta dialogul nici cu proprii lor enoriasi care mai pun anumite intrebari. Enoriasi care au renuntat la duhovnicii lor, la orasele si confortul lor, la servicii si familii ca sa-i urmeze pe acesti preoti „marturisitori”. Insa propriul lor mod de viata marturiseste, si nu intreruperea pomenirii. Au ajuns ca niste papi mai mici, fac ascultare doar de ei insisi. Daca nu esti de acord cu ei, esti fie neinformat, fie incapabil. Exact ca la stilisti sau alte grupari schismatice. De aceea nici nu este pace intre ei, in comunitatile si enoriasii lor. Duhul Sfant e acolo unde e pace si bucurie. Ori la ei e duh de pustiire si tulburare. Toata ziua marea parte a enoriasilor lor se indeletnicesc cu profetiile despre apocalipsa, stirile despre razboi si acumularea de provizii si cultivatul pamantului pt ca vine foametea si murim de foame. Astea sunt doar cateva lucruri care cred ca ar putea fi facute, corectate.

    luni, 21:03:17, 2 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Știu puțin ce se petrece, dar nici nu vreau să-mi imaginez măcar ce înseamnă trăiești în amăgire, în râvnă nesocotită. Nădăjduiesc să aveți tot mai multă pace și o atitudine mărturisitoare în continuare, dar fără extreme dăunătoare.

    duminică, 22:56:26, 1 mai 2022

  • Lucian

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Hristos a Inviat! Maica Domnului sa va rasplateasca pentru abordarea echilibrata pe care o promovati, si pentru toata munca Sf Voastre. Nu va dati seama cat de mult m-au ajutat informatiile din articolele cu privire la nepomenire. Vin dupa 4 ani petrecuti in mijlocul nepomenitorilor. Sufletul meu este atat de impovarat… Cu toate ca inca n-am fost la pomenitori (scriu articolul la cald), nici nu m-am spovedit inca (abia astept sa o fac!), am o pace pe care nu mi-o pot explica. Avand in vedere ca mi-am pus toata fiinta si viata mea in a urma un preot nepomenitor si calea pe care o promoveaza el, ar fi trebuit sa fiu daramat sufleteste. Am fost in inselare pana acum, am renuntat la servici, la casa, la familie. As fi spus in zadar, dar linistea pe care o simt in suflet ma face sa nu ma razvratesc. Si inca nu m-am spovedit, scriu la cald acest articol. Cunosc zeci de frati cu aceleasi framantari si nelinisti ca si mine. Sunt mutilati sufleteste, ostracizati, li se impune un anumit mod de a gandi. Nu stiu in ce masura cunoasteti ce se petrece in mijlocul unei astfel de comunitati. Rugati-va pentru ei, dar rugati-va si pentru mine! De maine incep o viata noua!

    duminică, 22:48:55, 1 mai 2022

  • Ortodox

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevarat a inviat!

    vineri, 12:19:39, 29 aprilie 2022

  • Ionuţ

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevărat a înviat!

    duminică, 21:00:56, 24 aprilie 2022

  • Lin

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    ,,În plus,situația de atunci luată în discuție este foarte asemănătoare cu cea de azi”. Eu aş spune că există o diferență majoră: erezia a fost confirmată ,acceptată şi asumată sinodal ,de către tot Sinodul BOR. Nici un Episcop BOR nu se dezice sau nu condamnă documentele legiferate la Creta. Ceea ce înseamnă că oficial/la vedere/de la înălțimea Sinodului sau şi prin intermediul Sinodului , aceştia (episcopii) acceptă/propovăduiesc erezia ereziilor sau panerezia( care le cuprinde pe toate celelalte la un loc).Sau o acceptă într-un mod tacit…,nedezicându-se de ea. Un lucru (erezia) impus samavolnic pleromei,prin intermediul actelor sinodale ,ratificate/acceptate OFICIAL. Astfel,implicând întreaga Biserică (BOR),adică pe noi toți ,în adeziunea la erezia ecumenistă…Căci e vorba de documente oficiale ale BOR ratificate/acceptate oficial. Fără acordul nostru,fără consultarea noastră,fără consimțământul nostru,ci prin metode viclene şi samavolnice. Una e să-şi asume episcopul în nume propriu erezia (bineînțeles că acest fapt nu e lipsit de gravitate,ci din contră) şi alta să o statueze în numele /contul tuturor păstoriților lui,prin hotărâri sinodale.Căci asta s-a întâmplat:Sinodul(cea mai înaltă instanță a Bisericii) a decretat,a legiferat erezia/panerezia sau polierezia şi aclamă în mod halucinant,samavolnic,dictatorial că :,,Biserica Ortodoxă acceptă…”.Adică noi toți… Niciodată nu se va întâmpla asta,căci dacă am accepta,nu am mai fi Biserică.Ortodoxă(căci în afară de ortodoxie există doar erezie).Ori,ori…Nu se poate să fi ortodox fără mărturisire ortodoxă… Iar prin tăcerea noastră,prin lipsa noastră de reacție (nu este suficientă doar reacția verbală,căci lucrurile deja au fost tranşate/legiferate/statuate/oficializate,s-a trecut la alt nivel,fapt care face ca ,din punctul lor de vedere , poziția ta să pară o poziție de schismatic,răzvrătit,tulburător al noii paradigme/doctrine asumate oficial/sinodal) ei urmăresc să ne facă părtaşi la nelegiuirea lor din Creta,prin obținerea acordului nostru tacit.Căci dacă nu reacționăm,dacă nu ne revoltăm,dacă nu ne delimităm de ei,până la rezolvarea problemei,cele legiferate vor rămâne cuprinse în mărturisirea de credință a BOR,tocmai datorită lipsei noastre de reacție.Reacție care trebuie să fie proporțională cu gravitatea celor săvârşite,pt. a putea aduce lucrurile în firescul lor.Simpla noastră vociferare nu-i mai impresionează cu nimic(un exemplu:când e incendiu,degeaba strigi,te agiți,vorbeşti,explici,comentezi,dacă nu faci nimic concret,nu?Focul merge înainte.Faptele,acțiunile îl opresc,nu vorbele). Deci,prin împreună petrecerea cu ei(unitatea/comuniunea cu ei),nu facem altceva decât să legitimăm faptele/hotărârile/lucrarea lor,sā ne supunem hotărârilor lor.Să tragem la căruța lor(vociferând că nu suntem de acord,dar continuînd să tragem la căruță/să legitimăm fărădelegea săvârşită de ei la Creta).Să acceptăm ,,jocul” lor… .Adică ne facem părtaşi la lucrarea lor,la trădarea lor sau împreună conlucrăm la dăinuirea ereziei în Biserică,cum bine observă şi afirmă Părintele Theodoros Zisis. Aici nu e vorba de extremism,de ură,de habotnicie,de duh schismatic,de eretici condamnați sau necondamnați (asta e treaba Bisericii să o rezolve, nu ține de noi,ci de instituția sinodală),ci e vorba de erezie şi de atitudinea împotriva ei.E vorba de acțiune,de faptă.Este vorba de a te delimita de erezie,de a nu participa/conlucra la perpetuarea ei,cum bine afirmă Părintele Theodoros. Întreruperea comuniunii sau îngrădirea,este cauzată de fapta lor,de atitudinea lor,de erezia adoptată de ei sau impusă de ei,prin documente sinodale.Atitudinea lor,gestul lor mă condiționează la întreruperea comuniunii cu ei. Faptul că nu se dezic de erezia asumată oficial,cu capul descoperit,cu documente sinodale. Întreruperea comuniunii pe vremea Părintelui Epifanie sau în contextul acela,se poate afirma că avea rolul de protest doar… Dar acuma erezia este legiferată,impusă/acceptată sinodal…Întreruperea comuniunii acuma, reprezintă însuşi faptul că te îngrădeşti/delimitezi de ea (nu de Biserică. Căci ecumenismul,erezia nu e Biserică). Da ,este un protest dar este în acelaşi timp şi îngrădire de erezie,cum foarte bine învață Părintele Theodoros…

    miercuri, 11:51:13, 20 aprilie 2022

  • Sara

    la articolul Comuniunea cu ereticii potrivit Sinodului VII Ecumenic:

    Deci încă o confirmare că Sfântul Meletie al Antiohiei a fost hirotonit de arieni? Util articol.

    sâmbătă, 20:41:21, 16 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Din ce am prezentat în toate materialele despre calendar, este adevărat că pascalia este decalată și Pr. Ene Braniște are dreptate. Totuși această îndreptare trebuie făcută sinodal și pan-ortodox, iar aici intervine marea problemă și barieră. Greșeala constă în faptul că schimbarea calendarului s-a făcut unilateral, nu toată Biserica într-un cuget. De ce are cumva Pr. Ene dreptate? Pt că regulile de la Sinodul I nu au stabilit un calendar, ci doar repere astronomice. Treptat, au fost alcătuite tabele și calcule pascale care nu mai țineau cont de observarea astrelor și mesajele pascale ale Patriarhilor din Alexandria prin care anunțau data Învierii au căzut în desuetitudine. Așa că ne-am obișnuit cu aceste calcule și ignorăm faptul că ele nu țin cont de faptul că nu corespund realității. Părinții care le-au alcătuit sau susținut (Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschinul) nu știau că există un decalaj între calendarul iulian și anul solar de doar câteva minute.

    vineri, 09:28:21, 15 aprilie 2022

  • Alex

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Ar fi potrivit să-l citiți pe păr. Ene Braniște, unde veți avea surpriza să descoperiți că unui dintre cei mai mari teologi români ortodocși afirmă că cei care țin corect data Sfintelor Paști sun romano-catolicii. Faptul că BOR ține la o altă dată se datorește unei decizii de la Moscova. Deci tot Moscova. Unde sunt canoanele? Ceea ce s-a decis la Niceea- Constantinopol chiar Biserica Ortodoxă nu respectă pentru că așa vrea Moscova.

    vineri, 09:07:20, 15 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Am făcut o apreciere eronată asupra omiliei Sf. Ioan Gură de Aur (A 3-a împotriva evreilor) și revin asupra acestui aspect. De fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur a vorbit într-o omilie (a 3-a împotriva evreilor) despre cei care nu se supuneau hotărârii Sinodului I Ecumenic și încă țineau cont de data la care prăznuiau evreii Pesah-ul lor. Din cuvântare rezultă limpede că nu trebuie săvârșit Paștile după iudei, ci indiferent de sărbătoarea lor pentru că oricum nu este respectat fix timpul prăznuirii din cauza decalajului de câteva zile până duminică, în care trebuie să fie ținută Învierea. Cine nu respecta aceste prescripții se făcea vinovat de schismă. Altfel spus, în Biserică nu contează foarte tare precizia temporală.

    joi, 16:40:11, 14 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    In regula. Ma bucur ca nu am dus lumea in eroare.

    miercuri, 23:33:05, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Am editat între timp comentariul anterior. Da, a fost la o chilie din Provata a Sf. Artemie.

    miercuri, 23:31:06, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Tot caut, nu stiu unde am citit, e mult de atunci. Am impresia ca inainte de a merge la Filotheu… Sper sa nu ma insel, sau macar sa-mi dau seama…

    miercuri, 23:29:59, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Da, a fost la chilia Sf. Artemie. E posibil să fie vorba de Starețul Efrem viitor din Arizona.

    miercuri, 23:22:35, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Pai el a fost staret la Provata.

    miercuri, 23:13:07, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Nu cred că e vorba de starețul Efrem ulterior din Arizona.

    miercuri, 22:31:00, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Interesant ca e vorba de un „monah Nicodim din obştea ieromonahului Efrem de la Provata, Sfântul Munte”. Ma gandesc ca a avut binecuvantare pentru corespondenta de la staret (Efrem Filotheitul (Arizonitul de mai tarziu)!

    miercuri, 22:29:10, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Aceleași probleme legate de întreruperea pomenirii au existat și în anii ’70 și există deja răspunsuri asumate de Părinți importanți și de urmat. Nu am pretenția ca Doxologia să dea dreptate nepomenitorilor, dar am remarcat că au preluat și ei într-un articol o poziție corectă. Cel mai probabil nu au știut ce fac, dar asta nu arată decât confuzia lor de care putem și noi profita cumva; este validată întreruperea pomenirii. Adică, deși într-un articol ei scriu că e o interpretare nouă, din altul, tot de-al lor, se vede că e veche și aprobată.

    miercuri, 13:58:59, 13 aprilie 2022

  • mihaibv

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    incerc sa inteleg sensul acestui articol, dar nu reusesc… si despre ce validare vorbim cand pe doxologia.ro legat tot de canonul 15 se scrie tendentios: „..De aceea observăm că este greșită interpretarea nouă care circulă astăzi, cum că nepomenirea ierarhului este un avertisment sau sancțiune dată acestuia, dar nu este schismă. Nepomenirea este schismă în toată regula, chiar dacă ea nu este asociată, în cazul preoților, pentru o vreme, cu alipirea de un alt episcop care nu este în comuniune cu cel nepomenit.” https://doxologia.ro/articole-teologice/canonul-15-de-la-sinodul-i-ii-861-poate-oferi-legitimitate-pentru-schisma

    miercuri, 12:43:57, 13 aprilie 2022

  • Andrei

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Sarut mana Parinte! Ma bucur ca ati redat un fragment din aceasta carte. Parintele Epifanie a avut harisma discernamantului, a dreptei socoteli. Aceasta carte m-a ajutat foarte mult sa nu cad in nicio extrema, nici la dreapta, nici la stanga. Cred cu tarie, ca aceasta carte este un reper pentru problemele de erezie si schisma cu care se confrunta Biserica.

    miercuri, 11:08:57, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Eu cred că se poate împărtăși cineva în săptămâna luminată cu mai puțin post, adică în seara dinainte, nu toată ziua. Am citit cândva o îndrumare de acest fel a unui episcop rus. Bineînțeles că rămâne restul pregătirii, adică rugăciune, spovedanie și abținerea de la cele lumești, cum sugerează canonul 66 trulan.

    joi, 12:15:56, 7 aprilie 2022

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Doamne ajută! Dar despre cei care se doresc a se împărtăşi în toate cele trei zile ale Sfintelor Paști sau chiar în toată Săptămâna Luminată, ori măcar de Izvorul Tămăduirii (se înțelege, fără post de mâncare) ce spuneți? Este îngăduit? Personal tind să cred că da, dar încă nu am tras o concluzie definitivă, deoarece am ascultat varii păreri, de la mai mulți părinți cu viață îmbunătățită. Sfinția voastră ce spuneți? La fel ca Moliftele Sfântului Vasile pe 1 ianuarie, care iarăși mi-au trezit nedumeriri, dar un părinte îmbunătățit mi-a spus că să se facă, fiind pogorământul Sfântului Vasile (mijlocit de însuși Sfântul). Se aplică aceast principiu și pentru primul subiect? Mulțumesc, post cu folos duhovniceasc!

    joi, 10:36:01, 7 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Nu s.a salvat ce am trimis la raspuns, sau…?

    marți, 20:46:30, 5 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    La pagina indicată în articol nu se scrie despre Francisc, ci despre ministrul austriac. Pe subiectul indicat, există un capitol întreg marcat ca atare.

    marți, 19:41:44, 5 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Da, multumesc mult! Cautasem la pagina indicata, pe fugă, mărturisesc, si nu gasisem. Din pacate atata vreme cat la Draganescu e pictat ca sfant, sfant ramane pentru o mulțime de ortodocși. Știți, banuiesc, ca este pictat si in noua catedrala ortodoxa din Munchen. Chiar si Clarvazatorul este pictat… Pe de alta parte (?), sunt ortodocși chiar si români care fac regulat pelerinaje la Medjugordje…

    marți, 19:19:10, 5 aprilie 2022

  • M.Samoilă

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Mulțumim,Sfinte Părinte!

    duminică, 20:45:45, 3 aprilie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Puteți descărca de aici: http://karamazov.ro/images/stories/1.pdf

    duminică, 20:33:19, 3 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Cartea pr. Serafim Rose citată în articol urmărește pregătirea terenului pt Antihrist prin mentalitatea religioasă milenaristă, adică credința într-un rai terestru. Iar asta constă într-o spiritualitate decplată de la dreapta credință, primul înșelat notoriu fiind Francisc de Assisi. Începând cu el în mod deosebit s-a vorbit de o nouă epocă a „Duhului”, de un nou creștinism. Treptat s-a ajuns până la înlocuirea creștinismului cu deismul masonic. Ruperea de adevăr te expune minciunii, alipirii de pământ. Când cerul se închide, în singurătatea față de Dumnezeu, omul începe să iubească spasmodic pământul, să-l divinizeze cu agonie. Toate plăcerile carnale și căzute devin dragi, singurele prietene în izolarea față de luminile spirituale adevărate. Ba chiar evoluează într-o alipire tot mai mare și mai conturată. Probabil de aceea este Francisc de Assisi începutul decăderii, ca unul care a creat o spiritualitate nouă în mediul arid catolic. E o carte întreagă de sute de pagini cu mărturii istorice. Dar cred că ăsta e răspunsul la întrebare. Sper că e suficient de clar formulat.

    duminică, 18:47:11, 3 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Doamne ajuta! „Potrivit Ierom. Serafim Rose, începuturile noii religii antihristice coboară la Francisc de Assisi,…” Foarte interesant, puteți elabora putin, va rog?

    duminică, 16:12:31, 3 aprilie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Supravegherea biometrică a teritoriilor nelocuite:

    https://www.patrick-breyer.de/en/digital-cash-eu-parliament-attacks-anonymous-payments-in-cryptocurrencies-2/ Two committees of the European Parliament today approved a shared report on the regulation of cryptocurrencies. Pirate Party MEPs strongly oppose the text, since it would effectively prohibit anonymous payments and interfere with the fundamental characteristics of decentralised finance. The €1000 limit for anonymous transactions proposed by the EU Commission is to be abandoned. All users of hosted wallets will need to identify, as well as users sending unhosted funds to hosted wallets. The report was voted on by both the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs (LIBE) and the Committee on Economic and Monetary Affairs (ECON) and will be tabled to all MEPs in an upcoming plenary session.

    joi, 20:13:31, 31 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Ideea de bază a Bisericii este că nu este interesată și nu depinde de modul cum își stabilesc evreii de astăzi data Paștelui lor. Mai ales că la vremea Sinodului I Ecumenic erau dezbinați și sărbătoreau unii înainte, alții după echinocțiu. Deci creștinii nu se iau după evreii de astăzi. Sau ziceți că ar trebui să-i luăm în considerare pentru a prăznui noi chipurile corect Învierea?

    duminică, 19:40:12, 20 martie 2022

  • Stefan

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    mincinosilor!!! nu au cerut ei pe baraba dupa obiceiul evreilor in ziua de Pasti ca le elibera cite un intemnitar? sau nu se spune in evanghelia lui Ioan ca sa facut intuneric de la ceasul al 6 lea pina la al 9 lea si dupa spre seara a fost luat trupul de pe cruce sa nu ramina in ziua sabatului? ce tot bagati lunele voastre si zilele soarelui oare nu are loc cea mai mare zi in an VARA ? ce spalati creierul oamenilor!!! veti frica de Dumnezeu ca in Ziua venirii Domnului ISUS va va arde soarele de 2 sau 3 Ori mai tare!!!! zeul vostru o sa va arda La fel si Creciunul ce cautau pastorii in 25 Decembrie pe cimp cu oile in cimp?

    duminică, 18:02:27, 20 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Durata Postului Sfinților Apostoli:

    În mod evident va fi o problemă mai serioasă decât în 2019. Nici eu nu-mi dau seama cum se va proceda, dar asta nu arată decât problemele legate de introducerea defectuoasă a noului calendar.

    duminică, 17:38:05, 20 martie 2022

  • Pavel

    la articolul Durata Postului Sfinților Apostoli:

    Doamne ajută! Și ce se va întâmpla când Sf. Paști vor pica între 3 și 8 mai? În acest caz Postul Sf. Apostoli ar începe în ziua de Sf. Treime sau mai devreme (Rusalii, Sâmbăta Morților de vară sau zilele de miercuri, joi, vineri înainte de Rusalii). De exemplu, în 2024 Sf. Paști sunt pe 5 mai. După hotărârea Patriarhiei din 2015, Postul Sf. Apostoli ar începe în ziua de Sâmbăta Moșilor, 29 iunie fiind în sâmbăta după Rusalii, înainte de Duminica Tuturor Sfinților. Adică această zi a Sâmbetei Morților, ziua Praznicului Cincizecimii și Praznicul Sf. Treimi ar fi în Post, dezlegându-se doar la pește. Înțelegem, bineînțeles, marile foloase ale postului, însă Sf. Părinți întotdeauna nu au recomandat nevoința nesocotită și exagerările. De aceea, ajunarea este interzisă sâmbătă și duminica (cu excepția Sâmbetei Mari), nu se postește între Nașterea Domnului și Bobotează (exceptând Ajunul Bobotezei) și nici între Paști și Cincizecime (cu dezlegare la pește miercurea și vinerea), iar săptămâna după Rusalii este săptămână cu harți. Prin urmare, consider că a posti, chiar și cu dezlegare, în cel de-al doilea Praznic ca importanță după Paști, Pogorârea Sf. Duh, este o nevoință nesocotită, care nu aduce nici un beneficiu duhovnicesc, ci doar smintește. În zilele marilor praznice ale Sf. Paști, Pogorârii Sf. Duh, Nașterii Domnului și Botezului Domnului, Biserica a hotărât să fie „toate ale Praznicului”, nimeni să nu se mai nevoiască, nici să postească, nici să îngenuncheze, nici să facă metanii, după cuvântul Mântuitorului: „Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească”. Cred totuși că, în înțelepciunea sa, Sf. Sinod va reveni asupra acestei decizii și, printr-o derogare, să stabilească că Postul Sf. Apostoli nu poate începe mai devreme de marțea după Sf. Treime. Atunci în 2024 am avea 4 zile de post. Când Sf. Paști vor fi la 6, 7, respectiv, 8 mai, vor fi 3, 2, respectiv, o zi. Cine trăiește o viață autentic creștină, ține toate posturile, se poate împărtăși și cu o zi de post, altfel nimeni nu ar fi vrednic să se împărtășească de Bobotează, de exemplu. Chiar dacă prin adoptarea calendarului nou s-a dat peste cap Postul Sf. Apostoli, nu cred că ar trebui să stricăm rânduielile unor Praznice pentru a îndreapta, chiar și parțial, aceste neajunsuri. Doamne ajută și iertați!

    duminică, 17:05:06, 20 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul RoExit ❘ Decizia CJUE vizând forţa juridică superioară a recomandărilor MCV faţă de Constituţia României:

    https://flux24.ro/avocata-silvia-uscov-ccr-poate-declara-neconstitutionalitatea-tratatelor-constitutive-ale-ue-in-interpretarea-lor-data-de-cjue/ de Silvia Uscov, avocat, Managing Partner USCOV, preluare juridice.ro În contextul conflictului deschis de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care tinde să extindă pe cale jurisprudențială competența acordată de statele membre prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mi-am pus întrebarea dacă suntem condamnați la o simplă acceptare a acestei situații juridice sau putem face ceva pentru a readuce UE în matca dreptului. Când mă refer la extinderea competențelor UE într-un mod care încalcă ordinea de drept unională, stabilită în consens prin tratate de către statele membre, aduc în discuție recentele hotărâri pronunțate de CJUE, pe care le-am mai tratat aici[1] și aici[2], în contextul dezbaterilor vizând așa-zisa „supremație” a dreptului UE, care în fapt se limitează la prioritatea acestuia față de legile infraconstituționale ale statelor membre, deci nu și față de Constituțiile lor. Mi-am pus firesc întrebarea următoare: „Curtea Constituțională a României poate fi sesizată cu privire la neconstituționalitatea legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona prin care au fost modificate Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunității Europene?” Fără a relua argumentele de drept din cuprinsul articolelor anterior menționate, și fără a-mi propune să analizez in extenso de ce anume ar contraveni Constituției României prevederile tratatului la care se face referire în Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 107/2008, voi prezenta câteva repere despre posibilitatea sesizării CCR cu o excepție de neconstituționalitate. Conform art. 147 alin. 3 din Constituția României și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate tratatele internaționale a căror constituționalitate a fost verificată și constatată de CCR anterior ratificării lor, în procedura reglementată de disp. art. 146 lit. b) din Constituția României. Per a contrario pot face obiectul unei asemenea excepții tratatele care nu au trecut prin filtrul unei asemenea proceduri, respectiv tratatele internaționale nesupuse controlului de neconstituționalitate anterior ratificării lor. Ulterior ratificării, tratatele internaționale încheiate de România vor putea fi supuse controlului de constituționalitate prin procedura invocării unei excepții de neconstituționalitate față de legea prin care acestea au fost ratificate, ele făcând corp comun cu însuși actul normativ național care le-a conferit forță juridică în ordinea de drept internă.  Aceste concluzii se desprind și din art. 40 Legea nr. 590/2003 privind tratatele care tratează în primele 3 alineate controlul anterior de constituționalitate prevăzut de art. 146 lit. b) din Constituția României, iar în alin. 4 menționează faptul că: „prevederile prezentului articol nu aduc atingere procedurilor de control al constituționalității legilor şi ordonanţelor Guvernului, prevăzute de legea privind organizarea şi funcționarea Curţii Constituţionale. În cazul în care, în exercitarea atribuțiilor sale de control al constituționalității, Curtea Constituţională decide că dispozițiile unui tratat aflat în vigoare pentru România sunt neconstituţionale, Ministerul Afacerilor Externe, împreună cu ministerul sau instituţia în competenţele căruia/căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, va face demersuri, în termen de 30 de zile, pentru iniţierea procedurilor necesare în vederea renegocierii tratatului sau încetării valabilităţii acestuia pentru partea română ori, după caz, în vederea revizuirii Constituţiei.” Tratatul de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, precum și Tratatul de aderare al României la UE reprezintă, din punctul de vedere al oricărui stat membru, o normă de drept internațional, iar nu o normă de drept european. Prin urmare, el cade sub incidența dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Constituția României, care prevăd că „în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei”. Este adevărat că regimul tratatelor constitutive ale UE, al actelor de revizuire ale acestora, precum și al dreptului UE sunt prevăzute distinct în art. 148 din Constituția României, dar aceasta numai cu privire la procedura de aderare și la raportul între normele de drept al UE și legislația infraconstituțională, denumită în alin. 2 al aceluiași articol, prin sintagma „dreptul intern”. Așa cum am arătat în mai multe studii anterioare, în ierarhia normelor de drept românesc, “dreptul intern” este situat pe un palier inferior Constituției naționale, fără a o include pe aceasta. Astfel, putem observa că, până în prezent, Tratatul de la Lisabona (primul tratat ratificat de România în calitate de membru UE) nu a fost supus controlului de constituționalitate, la fel cum nu a fost supusă controlului de constituționalitate nici Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea acestuia. Instanțele judecătorești sunt obligate să sesizeze Curtea Constituțională atunci când una dintre părțile din cauzele aflate pe rolul lor invocă o excepție de neconstituționalitate al cărei obiect îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992. Astfel, aceste instanțe sunt ținute să sesizeze CCR cu privire la excepțiiile de neconstituționalitate a legilor adoptate în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, conform procedurii prevăzute de art. 148 alin. 3 prin raportare la art. 148 alin. 1 din Constituția României. Spre exemplu, invocându-se ca temei art. 2 TUE și art. 19 alin. 1 par. 2 TUE (articole nou introduse prin Tratatul de la Lisabona) în cuprinsul Hotărârii CJUE din 21.12.2021, Curtea de la Luxembourg pune sub semnul întrebării obligativitatea deciziilor CCR, acordând permisiunea instanțelor naționale, pe de o parte, să aprecieze dacă CCR este o instanță independentă față de puterile legislativă și executivă prin raportare la dreptul intern, iar, pe de altă parte, ca acestea să lase neaplicată o decizie a CCR dacă apreciază că ea este contrară art. 19 alin. 1 par. 2 TUE, art. 325 alin. 1 TFUE sau Deciziei 2006/928. Ceea ce se urmărește din partea CJUE este schimbarea de facto și nepermisă de ordinea juridică a raporturilor prevăzute de Constituția României dintre CCR și instanțele de drept comun, precum și modificarea competențelor lor constituționale. Potrivit Constituției României: – CCR este garantul supremației Constituției (art. 142 alin. 1 din Constituție), fiind singurul organ jurisdicțional de natură constituțională ce are atribuțiile prevăzute de art. 146 din Constituție și de legea organică a Curții (art. 146 lit. l din Constituție) – instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția în numele legii (art. 124 alin. 1 din Constituție), iar legea nu poate fi contrară prevederilor constituționale; după cum nu poate fi contrară nici prevederilor Tratatului, care, prin ratificare, devine parte din dreptul intern (art. 11 alin. 2 din Constituția României), ori celor ale actelor adoptate de instituțiile UE, care au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne (conform art. 148 alin. 2 din Constituție). Art. 1 alin. 5 din Constituția României prevede faptul că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Acest text impune două observații și anume: – Constituția se află în vârful piramidei sistemului normativ din România, inclusiv deasupra tratatelor la care statul român este parte singura excepție (aparentă) constă în soluționarea automată a conflictului de reglementări dintre actele normative adoptate de legislativul național și tratatele internaționale din domeniul drepturilor omului, ratificate de acesta, în sensul aplicării standardului de protecție celui mai înalt dintre cele prevăzute de normele concurente respective (art. 20 alin. 2 din Constituția României) de interpretare a dispozițiilor constituționale potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, respectiv aplicarea celui mai înalt standard de protecție a drepturilor omului – nu se face distincția între autorități, instituții, persoane private sau publice, instanțe judecătorești etc. Prin urmare, conform arhitecturii constituționale actuale, o instanță judecătorească nu este îndreptățită să lase neaplicată o decizie general obligatorie a CCR. Se cuvine să menționez aici că discutăm despre următoarele efecte ale deciziilor pronunțate de CCR: – odată ce CCR s-a pronunțat în sensul neconstituționalității dreptului național sau într-un conflict juridic de natură constituțională, atât considerentele, cât și soluția acelei decizii sunt general obligatorii erga omnes – odată ce CCR s-a pronunțat în sensul constituționalității dreptului național, atât considerentele, cât și soluția acelei decizii produc efecte exclusiv în raporturile cu cei care au ridicat excepția de neconstituționalitate. Forța juridică obligatorie a deciziilor CCR pentru instanțele judecătorești naționale derivă din art. 147 alin. 4 Constituție. Această afirmație este valabilă, atât în ceea ce privește soluția, cât și considerentele decizilor respective, și cu privire la conflictele juridice de natură constituțională prin raportare la principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În același context se impune a fi evocat și art. 1 alin. 5 Constituție, care prevede că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Îmi pot pune întrebarea în ce măsură CCR, sesizată pentru efectuarea controlului constituționalității Tratatului de la Lisabona înaintea ratificării acestuia, s-ar fi pronunțat în sensul conformității lui cu Constituția României, dacă ar fi ajuns la concluzia că, într-o anumită interpretare, respectivul tratat neagă supremația cu legea noastră fundamentală? Apreciez că nu ar fi putut constata conformitatea, și atunci tratatul nu ar mai fi putut fi ratificat în actuala formă, lăsând fără aplicare dispozițiile art 148 din Constituție, la care unii fac referire azi pentru a susține supremația dreptului UE în raport cu Constituția națională. În același sens, mă întreb cum ar fi decis CCR în cadrul controlului de constituționalitate ex ante, dacă ar fi conchis că o anumită interpretare a Tratatului de la Lisabona conferă CJUE competența de a controla deciziile sale și de a funcționa ca o adevărată instanță de apel în raport cu deciziile instanței naționale de contencios constituțional? Or, în conformitate cu Constituția României, ceea ce nu s-a făcut ex ante, se poate face ex post, căci o eventuală eroare de interpretare comisă de către cel care a ratificat tratatul (Parlamentul României), având consecințe atât de grave pe planul suveranității naționale, nu poate rămâne neîndreptată. Este adevărat și de netăgăduit că judecătorul național este primul judecător european și că se poate adresa CJUE cu o trimitere preliminară, dar trebuie să țină cont de faptul că hotărârea CJUE se limitează la interpretarea Tratatului (act de drept internațional public), iar în concepția legiuitorului constituant român, Tratatul nu se poate plasa pe același palier cu Constituția României și cu atât mai puțin deasupra acesteia. Locul Tratatului în ierarhia normelor sistemului de drept românesc este între Constituție și legile infraconstituționale. Aceasta face ca, atâta timp cât CCR nu s-a pronunțat printr-o decizie cu privire la un anumit act normativ, judecătorul național să poată aplica o hotărâre a CJUE fără probleme. Dimpotrivă, atunci când CCR s-a pronunțat printr-o decizie, judecătorul național nu are posibilitatea alegerii între aceasta și o hotărâre CJUE. Închei menționând faptul că instanțele naționale au deja un exemplu de practică judiciară unională stabilită prin sesizarea de către Curtea de Casație italiană a Curții Constituționale italiene în cauza Taricco II[3]. Astfel, așa cum se prevede în Hotărârea nr. 115/10.04.2018 a Curții Constituționale din Italia[4], „Curtea de Casație a ridicat probleme de constituționalitate ale art. 2 din legea 2 august 2008, nr. 130 (Ratificarea și executarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene și a unor acte conexe, cu act final, protocoale și declarații, făcute la Lisabona la 13 decembrie 2007), cu referire la articolele 3, 11, 24, 25, al doilea paragraf, 27, al treilea alineat, și 101, al doilea alineat, din Constituție. Dispoziția atacată dispune executarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), modificat prin art. 2 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 și ratificat prin legea nr. 130 din 2008, și, în consecință, ale art. 325 din acest tratat. Judecătorul de trimitere se îndoiește de legitimitatea constituțională a dispoziției, în partea în care, prin impunerea aplicării art. 325 TFUE, astfel cum este interpretată de Hotărârea Marii Secțiuni a Curții de Justiție din 8 septembrie 2015, în cauza C-105/14, Taricco, atrage neaplicarea art. 160, al treilea alin., și 161, al doilea alin., cod penal, când rezultă impunitatea sistematică a fraudei grave în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA).” (traducerea mea) Curtea Constituțională italiană a apreciat că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate pur și simplu pentru că „regula Taricco”, stabilită prin hotărârea pronunțată de CJUE în cauza Taricco I[5], nu poate fi aplicată în sistemul de drept italian nu numai din cauza prevederilor constituționale ale acestui stat, dar și din cauza prevederilor dreptului unional. Este de remarcat, astfel, că prin însăși considerentele deciziei Curți Constituționale italiene s-a îndepărtat de la aplicare o hotărâre a CJUE, chiar dacă decizia a fost în sensul respingerii criticilor de neconstituționalitate. În concluzie, apreciez că, pentru a salvgarda principiul securității juridice și supremația Constituției României, CCR ar avea competența de a se pronunța, în măsura în care ar fi sesizată, cu privire la o excepție de neconstituționalitate a Legii nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona.

    sâmbătă, 10:03:12, 19 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Supravegherea biometrică a teritoriilor nelocuite:

    Un alt subiect conex este asaltul legislaţiei europene asupra confidenţialităţii comunicaţiilor. Urmăresc de mai mulţi ani un europarlamentar foarte activ cu privire la subiectul ChatControl, o sursă excelentă de informaţii concludente. Tot Patrick Breyer anunţă adoptarea legislaţiei prin care toţi furnizorii de servicii de comunicaţii sunt obligaţi să controleze conţinutul mesajelor pentru a identifica materile pornografice cu minori. https://www.patrick-breyer.de/en/mass-surveillance-and-attack-on-encryption-civil-society-protests-against-eu-chat-control-plans/ 35 de organizații ale societății civile, inclusiv European Digital Rights (EDRi), Electronic Frontier Foundation (EFF), Asociația Avocaților Germani și Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), trag alarma cu privire la legislația pe care Comisia UE o va adopta pe 30 martie. Similar cu schema extrem de controversată „SpyPhone” a Apple, Comisia UE intenționează să oblige toți furnizorii de servicii de e-mail, chat sau mesaje să caute și să raporteze CSAM prin interceptarea, monitorizarea și scanarea în bloc a conținutului tuturor comunicărilor cetățenilor – chiar și acolo unde sunt criptate end-to-end. Societatea civilă pentru drepturile omului solicită Comisiei Europene „să se asigure că comunicațiile private ale oamenilor nu devin daune colaterale ale viitoarei legislații”, să vizeze suspecții mai degrabă decât să desfășoare supraveghere în masă și să prevină crearea CSAM în primul rând prin explorarea socială și intervenții umane. În comunicatul său de presă, EDRi avertizează că propunerea „ar submina esența criptării end-to-end” și „ar face din UE un lider mondial în supravegherea generalizată a populațiilor întregi”. „Așadar, cum ar putea UE să se pronunțe atunci când regimurile nedemocratice adoptă aceleași măsuri?” Europarlamentarul și apărătorul libertăților civile Patrick Breyer (Partidul Piraților Germani) comentează: „Acest atac al UE Big Brother asupra telefoanelor noastre mobile de către mașini de denunțare predispuse la erori, maşini care caută în toate comunicațiile noastre private, este primul pas în direcția unui stat de supraveghere în stil chinezesc. Următorul pas va fi ca oficiul poștal să deschidă și să scaneze toate scrisorile? Rețelele organizate de pornografie infantilă nu folosesc e-mail sau mesageri. Căutarea fără discernământ a întregii corespondențe încalcă drepturile fundamentale și nu va proteja copiii. De fapt, expune fotografiile lor private riscului de a cădea în mâini greșite și criminalizează copiii în multe cazuri.” Într-o opinie avizată, un fost judecător al CEJ a subliniat anul trecut că interceptarea fără mandat a comunicațiilor private încalcă jurisprudența Curții Europene de Justiție. Potrivit unui sondaj, 72% dintre cetățeni se opun scanării exhaustive a comunicațiilor lor private.

    vineri, 08:42:06, 18 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cred că nu eu sunt cel care-i răstălmăcește cuvintele. Nu îndemnul la rugăciune este ecumenist, ci viziunea triumfătoare pământească seamănă mai mult cu o concepție milenarist sincretistă. Săptămâna trecută a spus despre întreruperea pomenirii că ar fi rupere de Biserică. Prin asta arată că nu înțelege bine canoanele.

    vineri, 07:14:53, 18 martie 2022

  • Dan

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cred ca par. Elpidie cand s-a referit la inchisoarea planetara pe care o pregatesc satanistii, nu a spus ca omul nu va mai putea face nimic, ci faptul ca cei care vor vrea sa ramana in sistem, adica in societatea digitala cu QR, cu restrictii stricte, si ingradiri draconice…isi vor pierde libertatea si NU liberul arbitru. Insa cei care vor refuza aceasta sociatate a viitorului vor trebui sa se descurce inafara ei. El ofera si solutia sa ai o gradina a ta, ceea ce inseamna ca se va putea trai greu dar se va putea trai si in afara societatii digitale de maine. NU rastalmaciti cuvintele par. Elpidie. Multe din cele ce le-a spus s-au dovedit reale si adevarate. Cand s-a referit sa facem toti un lant de rugaciune, nu a batut nici un apropo ecumenist, ci pur si simplu vremurile sunt de asa natura incat fiecare om e dator sa cada in genunchi inaintea Creatorului a lui Hristos si sa se roage. Si mai cus eama el s-a referit la credinciosii ortodocsi, si mai cu seama la credinciosii din Grecia, caci interviurile lui au fost la un post de radio de acolo, si in parohiile de acolo. DE CE VRETI SA RASTALMACITI CUVINTELE UNUI PARINTE CU INTENTIILE CELE MAI BUNE !? E trist si tragic aceasta cautare a dezbinarii intre crestini si in vremurile din urma! Hristos a spus…si vor fi toti o turma si un pastor! Adica toti ce se vor opune Antihristului si antihristilor care ne conduc astazi, vor fi toti o turma si Hristos pastorul tuturor celor ce rezista satanismului si nihilismului vremurilor noastre!

    vineri, 02:18:56, 18 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Introducere în tactica luptei anti-sindicale:

    Vă recomand un documentar Netflix, sugestiv atât din punct de vedere cultural, cât și sindical 🙂 https://www.netflix.com/title/81090071 https://www.youtube.com/watch?v=m36QeKOJ2Fc https://jacobinmag.com/2022/03/washington-workers-union-busters-verizon-organizing-anti-union/

    joi, 21:21:22, 17 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    https://www.facebook.com/674172844/posts/10160435710652845/ Pentagonul a investit 32 milioane de dolari pentru proiectului P-781 de transmitere a bolilor de la lilieci la oameni în Ucraina, cu cel puțin un an înainte de apariția pandemiei de Covid-19. Potrivit agenției Tass, ministerul rus al Apărării continuă să studieze materialele primite de la angajații laboratoarelor biologice ucrainene privind implementarea programelor biologice militare ale Statelor Unite și ale aliaților săi în blocul NATO de pe teritoriul Ucrainei. Componentele armelor biologice au fost create pe teritoriul Ucrainei și documentele confirmă transferul probelor biologice din Ucraina pe teritoriul țărilor terțe, inclusiv Germania, Marea Britanie, Georgia. Șeful trupelor de protecție nucleară, biologică și chimică din Rusia, generalul Igor Kirillov a arătat un document din 6 martie 2015, care confirmă participarea directă a Pentagonului la finanțarea proiectelor biologice militare din Ucraina. Directoarea biroului Agenției de Reducere a Amenințării Apărării din cadrul Departamentului Apărării de la Ambasada SUA la Kiev, Joanna Wintrol, s-a numărat printre supervizorii acestei activități. În timpul implementării acestui proiect, au fost izolate șase familii de viruși (inclusiv coronavirus) și trei tipuri de bacterii patogene (care provoacă ciuma, bruceloză și leptospiroză), a spus el. Documentele ucrainiene primite de Ministerul rus al Apărării indică faptul că cercetările în acest domeniu sunt sistematice, fiind efectuate începînd cu 2009, sub supravegherea directă a specialiștilor americani, în cadrul proiectelor P-382, P-444 și P-. 568. Biolaboratoarele din Kiev, Odesa, Lvov și Harkov au primit un total de 32 de milioane de dolari din SUA. Cercetări asupra gripei aviare „scăpate de sub control”. În cadrul proiectului Flu-Fly-Way ( gripa aviară ), Institutul de Medicină Veterinară din Harkov a studiat păsările sălbatice ca vectori pentru transmiterea gripei aviare înalt patogene. În același timp, au fost evaluate condițiile și consecințele, în care procesul de transmitere ar putea scăpa de sub control, ar putea cauza pagube economice și ar putea prezenta riscuri pentru securitatea alimentară. Documentele găsite de Forțele Armate Ruse confirmă implicarea acestui institut în colectarea tulpinilor de virusuri gripei aviare care au un potențial epidemic ridicat și pot fi transmise între specii.Daunele aduse de gripa aviară sectorului agricol din Europa s-au ridicat la circa 2 miliarde de euro. Vă mai amintiți cum a început în România demența cu gripa aviară ? Întâi au fost observate în Delta Dunării lebede sălbatice moarte, după care s-a pornit în Tulcea vînătoarea de păsări moarte din curţile oamenilor. Tulcea fiind la granița cu Ucraina. Epidemie în Donbas Kirillov a mai remarcat că numărul cazurilor de tuberculoză, cauzate de noi tulpini multi-rezistente a crescut în Donbass din 2018. Aceste date au fost confirmate de organul de sănătate publică. Peste 70 de cazuri de decese rapide au fost raportate ca urmare a apariției unui focar în zona așezării Peski. Acest lucru poate indica o infecție deliberată sau o scurgere accidentală a agentului patogen dintr-un biolaborator situat în Ucraina. Americanii lucrează cu agenți patogeni de probă, crescând progresiv această patogenitate, astfel încât acelasi tip de boală să nu fie tratabilă prin mijloace convenționale, să fie extrem de rezistente la antibiotice. Statele Unite și Ucraina au omis în mod intenționat să informeze, în rapoartele internaționale, despre cooperarea lor în sfera cercetări biologice. În conformitate cu Convenția ONU privind armele biologice (UNODA), toate statele membre participante trebuie să transmită Națiunilor Unite informații despre instalațiile utilizate și activitățile implicate în acest domeniu. Începând din 2016, când proiectele menționate anterior au intrat în stadiul lor de implementare, Statele Unite și Ucraina le-au eliminat în mod intenționat din rapoartele înaintate ONU, în ciuda orientării lor militare-biologice evidente. Ascunderea lor este un motiv pentru a ne gândi la obiectivele avute în vedere de Pentagon cu privire la utilizarea teritoriului Ucrainei. Igor Kirillov a reamintit, că în trecut, un astfel de comportament iresponsabil al SUA, dincolo de jurisdicția sa națională a condus doar la scuze formale în numele Administrației SUA. În octombrie 2010, președintele american de atunci, Barack Obama, a recunoscut oficial faptul că supune cetățenii din Guatemala la teste ilegale și au fost infectați intenționat cu agenți de sifilis și gonoree, iar acest lucru a fost făcut cu aprobarea Casei Albe. Săptămâna trecută, Kirillov a anunțat că în Ucraina a fost descoperită o rețea de peste 30 de laboratoare biologice, care ar fi fost operate sub controlul Agenției de Reducere a Amenințărilor pentru Apărare (DTRA) din cadrul Departamentului Apărării al SUA. Washingtonul susștine că toate declarațiile despre funcționarea biolaboratoarelor conduse de SUA în Ucraina sunt propagandă și dezinformare. *** https://youtu.be/MUgKTfe-IqA

    joi, 21:06:12, 17 martie 2022

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Chiar era păcat ca SUA și NATO să întrerupă minunata tradiție a bombardării țărilor ortodoxe în zilele Sfintelor Paști.

    miercuri, 09:11:58, 16 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Articolul de mai jos cuprinde în mod sintetic argumentul pentru care NATO urmează să închidă parţial spaţiul aerian deasupra Ucrainei în săptămâna următoare şi pentru care urmează să fie trimise trupe NATO, de data aceasta oficial, în vestul Ucrainei. În esenţă, prezumând paritatea nucleară, Occidentul consideră că este în măsură să confrunte Rusia într-un război convenţional purtat pe teritoriul Ucrainei. https://www.aspistrategist.org.au/the-case-for-direct-military-intervention-in-ukraine/ Occidentul poartă un război economic fierbinte împotriva Rusiei. Acest moment Rubicon a fost trecut. Occidentul duce acest război prin înarmarea Ucrainei și prin impunerea unei blocade economice care urmărește în mod explicit eliminarea regimului lui Vladimir Putin prin distrugerea economiei ruse (și e sigur că va fi distrusă). Ca parte a acestei ofensive economice devastatoare, Occidentul a confiscat aproximativ 400 de miliarde de dolari SUA – mai mult de 20% din PIB-ul Rusiei în 2021 – de la statul rus, prin înghețarea rezervelor băncii centrale ruse. Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace și acum suntem bine pe terenul altor mijloace. Cu toate acestea, acest război este foarte probabil să se încheie cu o înfrângere teribilă pentru Occident, *dacă* nu își schimbă strategia. Motivul este simplu: nu poți duce un război economic împotriva unui adversar ostil, cu arme nucleare, dacă accepți orice linii roșii nucleare pe care adversarul tău alege să le proclame. Dacă Ucraina va cădea și Rusia răspunde la războiul economic cu acțiuni susținute de amenințări nucleare, Occidentul fie va trebui să confrunte cacealmaua Rusiei, fie să aleagă înfrângerea – cu toate consecințele teribile pe care le-ar presupune. Deci, dacă Occidentul este dispus să confrunte cacealmaua nucleară a Rusiei în confruntarea inevitabilă care urmează, atunci are sens să o facem acum și să intervenim militar acum pentru a salva Ucraina de la un al doilea Holodomor. Blocada economică pe care Occidentul o impune Rusiei prin sancțiuni va paraliza economia Rusiei. Paul Krugman scrie că Rusia pare să se scufunde într-o depresiune economică gravă, iar J.P. Morgan prezice o prăbușire în linie cu cea a crizei datoriilor din 1998. Lovitura generală enormă asupra economiei ruse pe care o vor produce sancțiunile se va manifesta în nenumărate moduri dureroase. De exemplu, un thread fascinant pe Twitter sugerează că regimul de sancțiuni va elimina în mare măsură aviația civilă rusă. Consecințele devastatoare ale războiului economic al Occidentului asupra Rusiei vor afecta pe toți cei din acea țară pentru deceniile următoare. Cu toate acestea, oricât de paralizante sunt aceste sancțiuni pentru economia rusă în ansamblu, ele nu vor împiedica Rusia să finalizeze cucerirea Ucrainei (deși au un rol util de jucat). În acel moment, Putin va fi învingător – în propriile sale condiții. El va ști că Occidentul a privit cum forțele militare ruse sacrifică pe ucraineni, de teama amenințării sale de a escalada conflictul la nivel nuclear. El va ști că Occidentul i-a confiscat 400 de miliarde de dolari din banii săi și că regimul de sancțiuni avea scopul de a-l îndepărta de la putere. El va ști că regimul de sancțiuni va forța Rusia să se bazeze pe China, caz în care moștenirea sa va fi transformarea Rusiei în Belarusul Chinei. Putin va trebui să reacționeze. Și acea reacție va trebui să ia forma unei confruntări directe cu Occidentul pentru că nu va mai avea alte opțiuni. Când va veni acea confruntare, Occidentul va trebui fie să-l liniștească pe Putin punând capăt războiului economic și recunoscând cucerirea rusă a Ucrainei, fie să confrunte cacealmaua nucleară a lui Putin. Avantajul alegerii înfrângerii este că Occidentul va reduce riscul unei confruntări imediate cu Rusia. Cu toate acestea, alegerea înfrângerii va crea, de asemenea, consecințe negative enorme și nu va permite oricum Occidentului să scape dintr-o eventuală confruntare ulterioară cu Rusia și în condiții şi mai rele. Alegerea înfrângerii înseamnă că Rusia va fi purtat cu succes un război brutal împotriva unei țări în care Occidentul a investit cantități enorme de capital diplomatic și politic. Lecția pe care o vor trage alte regimuri ostile este că Occidentul nu va interveni direct în astfel de agresiuni, în fața amenințării de a folosi arme nucleare. Prin urmare, această înfrângere va încuraja atât proliferarea nucleară, cât și cuceririle brutale, a căror combinație va duce la o lume mult mai ostilă pentru Occident și pentru ideile occidentale. Alegerea înfrângerii îl va lăsa pe Putin triumfător. El va fi cucerit Ucraina și a prevalat asupra întregii puteri diplomatice, politice și economice a Occidentului. Putin are ambiții vaste, care urmărește să obţină cu nimic mai puțin decât să „repună în discuţie sfârșitul Războiului Rece, să revizuiască actualul sistem de securitate euro-atlantic și să recreeze o sferă de influență în statele din fostul Pact de la Varșovia”. Câștigând războiul din Ucraina în timp ce umilește Occidentul nu îi va tempera. Rusia lui Putin nu se va opri cu Ucraina. Alegerea înfrângerii nu va face de fapt nimic mai mult decât să stabilească bazele pentru următoarea confruntare. În următoarea confruntare, Rusia va amenința din nou că va escalada nuclear dacă Occidentul îi va depăși liniile roșii proclamate. Și care sunt acele linii roșii? În primul rând, Rusia nu poate pierde un război și, în al doilea rând, un inamic nu poate amenința prosperitatea Rusiei (presupun că „niciun patinator artistic rus nu va fi supus unui test de dopping” va veni mai târziu). Acestea sunt linii roșii fabuloase dacă adversarii tăi le cred şi le acceptă, pentru că îți oferă o putere enormă asupra capacității lor de a acționa. Dar aceste linii roșii nu sunt credibile. SUA au arme nucleare tocmai pentru a se asigura că nu este supusă acestui tip de constrângere nucleară. După cum a spus evaluarea posturii nucleare din 2018, „Potențialii adversari trebuie să recunoască că… orice escaladare nucleară nu va reuși să-și atingă obiectivele și, în schimb, va avea consecințe inacceptabile pentru ei”. Rusia va încerca să câștige războiul din Ucraina repetând tacticile pe care le-a folosit în capitala cecenă Grozny în anii 1990. Va încerca să forțeze populația ucraineană să se supună după război, ducând o campanie de crimă și teroare. Occidentul poate preveni această oroare intervenind direct în război cu suficientă forță militară pentru a se asigura că invazia Rusiei eșuează. Rusia plănuiește să scape oricum cu această oroare, obligând un Occident cu mult mai puternic să se supună amenințărilor sale nucleare. Acordarea victoriei în Ucraina lui Putin nu va conduce la pace în timpul nostru; în schimb, va asigura faptul că Putin va înfrunta din nou Occidentul. La un moment dat, Occidentul va confrunta cacealma nucleară a lui Putin. Să confruntăm bluful lui Putin acum și să salvăm Ucraina.

    marți, 19:50:22, 15 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Multumesc!

    marți, 11:06:28, 15 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    https://www.activenews.ro/stiri/Biserica-Ortodoxa-Rusa-din-Olanda-a-luat-decizia-sa-se-desparta-de-Patriarhia-Moscovei-dupa-declaratiile-patriarhului-Kirill-privind-agresiunea-rusa-din-Ucraina-173283 Incepe…?

    marți, 11:05:55, 15 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    https://rumble.com/embed/vuifdr/?pub=4 Războiul de eliberare continentală sau dezrobirea popoarelor captive. Tactica suprimării disidenților ca necesitate de control total asupra țărilor vasalizate Suntem niște popoare captive ale plutocrației globaliste, care ne-a devastat economic si moral, ne-a vasalizat politic și ne folosește în orb împotriva inamicului sau strategic – Rusia. Întreaga istorie a ultimilor trei decenii și ceva nu este decât o ofensivă continuă a Occidentului colectiv asupra spațiului ex-comunist în scopul colonizării și exploatării acestuia. În cadrul aplicării acestei strategii, pentru occidentali nu contează ce regim politic este în Rusia și nici faptul cine anume este conducătorul ei, Țarul Nicolae II, Stalin sau Putin. Constantele geopolitice rămân neschimbate: Rusia trebuie distrusă. Și doar după distrugerea definitivă a Rusiei devine posibilă exercitarea unei dominații absolute asupra întregului continent Eurasiatic. Așadar, ieri, 10 martie, regimul marionetă de la Chișinău, controlat de către centrele de comanda din Occident, s-a năpustit asupra lui Iurie Roșca pentru a se răfui cu o voce care distonează radical de corul cacofonic al rețelei politico-mediatice și asociative care își alimentează conturile și zelul propagandistic din fondurile generoase ale plutocrației globale. Umila dumneavoastră slugă, gazetarul Iurie Roșca, a primit dintr-o dată trei lovituri: din partea Procuraturii, a Serviciului de Informații și Securitate și a rețelei de socializare Facebook. Și toate acestea ar fi rămas neobservate, daca puterea n-ar avea drept aliat de nădejde presa dominată, care a dezlănțuit un nou val de hăituire a subsemnatului. Insul care a dat indicații prețioase Procuraturii și SIS-ului este un oarecare Iulian Groza. Dar să le luam pe rând. Procuratura zice ca s-a autosesizatMai întâi Procuratura a anunțat ca a dat curs ordinului politic al lui Groza și că examinează povestea respectivă în cadrul unui proces penal. Delatorul cu pricina somează Procuratura prin următorul demers:“Mai încercam odată! Sesizare publică: Procuratura Generală a Republicii Moldova și Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Rog să fie întreprinse măsurile procesuale în rezultatul verificării și investigării faptelor cetățeanului Iurie Roșca prin prisma semnelor de infracțiuni prevăzute de Codul Penal al Republicii Moldova, inclusiv cele prevăzute de art. 140 Cod Penal” (sursa: Unimedia. Info care face trimitere la contul Facebook a respectivului tovarăș cuprins de mânie proletară.)Din mesajul de mai sus reies câteva lucruri. Unu. Ipochimenul pus pe rele a mai încercat sa îmi astupe gura cu ajutorul aparatului represiv al statului, dar fără succes. Doi. Atât Procuratura, cât și  SIS-ul au avut o reacție fulgerătoare de executare a ordinului respectiv, prinzând din zbor un mesaj plasat de către Iulian cel Groaznic. De aici mai rezulta ceva. Actuala stăpânire, formată dintr-o garnitură de mercenari din cohorta grantofagilor sorosisti, îmi poartă sâmbetele mai de demult și pândește orice pretext pentru a mă baga la răcoare. Nu știm daca groaznicul mercenar pus pe rele s-a mai trudit să scrie câte un demers oficial adresat celor doua instituții sau sigurul lui efort a fost o improvizație pe FB. Iulian Groza face trimitere la articolul 140 al CP, sugerându-le subalternilor de la Procuratură și SIS cum anume să realizeze suprimarea gazetarului Iurie Roșca. Citam integral articolul în cauză:“ Articolul 140. Propaganda războiului (1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu funcţie de demnitate publică se pedepseşte cu amendă de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.” Drept pretext, vehiculat la toate posturile TV și alte oficine ale presstituatelor plutocrației globaliste, ar fi servit o propoziție ruptă din context, mai exact, dintr-un material video de 39 minute și 3 secunde, care suna astfel: „Rețineți! Rugați-vă nu pentru încetarea războiului, ci pentru continuarea acestui război și pentru victoria Rusiei lui Putin împotriva globalismului satanist”. De altfel, doritorii ar putea găsi versiunea integrala a acestui video pe canalul meu Telegram, Iurie Roșca, la care mafia globalista încă nu are acces. Titlul este “Războiul ca necesitate și ca șansă a dăinuirii lumii”. (Vă amintesc: abonați-vă la canalele mele de pe Telegram, Rumble.com și Bitchute.com) Evident, este vorba despre o tentativă perversă de manipulare a opiniei publice prin trunchierea și distorsionarea mesajului meu. Amintesc și aici că din momentul declanșării operațiunii militare a Rusiei în Ucraina am realizat 11 înregistrări video cu vaste comentarii asupra premiselor, a mizelor și a posibilelor consecințe ale acestui război. Mi le asum pe de-a-ntregul. Iar cine are un minim discernământ, o elementara capacitate de analiză și măcar un dram de bun simt, nu poate sa nu constate că în amplele mele comentarii nu exista nici urma de “instigare la război”, așa cum pretinde cel care m-a turnat la Securitate și Procuratură. Iar daca e sa se facă uz la modul serios de art. 140 al CP “instigare la război”, atunci sub incidența acestuia cade întreaga rețea a presei dominante care din prima secundă a declanșării acestor ostilități militare s-a înregimentat cu arme și bagaje în tabără agresivă a Occidentului, practicând fără oprire o propaganda deșantată a războiului. A avut cumva vreo reacție vreun farsor onegist de teapa unui Groza în fata acestei interminabile mitralieri propagandistice în cei mai violenți termeni a presei occidentomane și, implicit, pro-regimul de la Kiev? Dar instituțiile de stat respective? De ce oare? Va voi spune ceva mai la vale. Securistul-șef face sluj in fata unui mercenar Preluăm de pe pagina oficială a securiștilor moldoveni comunicatul de presa care mă vizează: “Update: Prin Ordinul Directorului SIS nr. 20 din 10 martie curent, lista surselor cu conținut online care promovează informații ce incită la ură și război, în condițiile stării de urgență, aprobate prin hotărârea Parlamentului Nr. 41/2022 a fost completată cu portalurile: flux.md; iurierosca.md; rosca.md   Serviciul de Informații și Securitate reiterează apelul public către sursele de informare în masă în vederea prevenirii diseminării și eliminării imediate a articolelor/informațiilor false și a celor ce conțin limbaj care incită la ură și/sau violență”. Sursa dă și linkul cu Ordinul scanat, semnat de către directorul SIS Alexandr Esaulenco. Așadar, cele trei modeste resurse media de alternativă de care dispuneam au fost blocate. În aceste condiții mai are rost să mai vorbim despre încălcarea libertății de exprimare, a dreptului la opinie și la valorile democratice? Gata. S-a terminat balul. De când cu plandemia Covid-19 suprimarea tuturor libertăților democratice și exercitarea dictatorială a puterii de stat au devenit norma pretutindeni. Iar excepțiile doar confirmă regula. Inutil să îmi mai exprim regretul că în fruntea serviciului nostru de securitate stă un ins total lipsit de profesionalism, competență și spirit patriotic. Altminteri n-ar avea astfel de reacții de valet al unor agenți de influenta străini, pe care serviciul respectiv ar trebuia, dimpotrivă, să-i pască și să-i combată. Dar așa cum Esaulenco pricepe că țara se află sub controlul americanilor și a valeților europeni ai acestora, face și el ce i se ordonă pentru a-și menține funcția de șef.  Portretul unui filfizon vândut plutocrației globaliste Ia sa vedem noi totuși ce hram poarta insul care s-a năpustit asupra umilei mele persoane cu atâta furie. La o sumară navigare pe Internet constatăm fără surprindere ca numitul Iulian Groza este un grantofag umflat în pene, în conturi și în funcții de stat de către mafia financiara internațională. Un tip  crescut, dresat și finanțat de către centrele de influenta din Vest, suficient de virusat de molima occidentolatriei pentru a servi în calitate de pion al unor interese străine. Respectivul a apucat să activeze câțiva ani și la Externe, prinzând și un post de viceministru. Iar la ora actuală figurează drept director executiv – atenție! – al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, o organizație neguvernamentala care face parte din vasta armata a ONG-craiției. Ca să vă convingeți că este vorba despre un mercenar, o unealtă docila a Marii Finanțe Internaționale este suficient să intrați pe site-ul acestui zis institut și să vedeți cine îl finanțează. Desigur, pe primul loc invariabil găsim Open Society a gangsterului financiar internațional George Soros, după care urmează alte centre de finanțare a activităților subversive de colonizare legislativă, instituționala, economică și psihologică a statelor lumii. Sa încercăm a schița un portret de grup al acestei vaste rețele de mercenari ce constituie o adevărată armată de ocupație non-militara, al cărei exponent de frunte este Iulian Groza. Aceasta șleahtă de cosmopoliți spălați pe creier, fanatizați în spiritul ideologiei dominante până la anihilarea oricărui reflex de gândire autonomă, exercită un rol cheie în strategia de dominație a corporatocrației atlantiste. Anume lor le revine sarcina de fasonare a mentalului colectiv, dar și a politicilor statului în toate domeniile de activitate – de la politica externă și combaterea corupției până la sănătate și educație –  după calapodul impus țărilor ajunse în postura de vasali ai imperiului planetar american. Pentru a reuși deformarea percepției maselor asupra realității strategii occidentali au avut nevoie mai întâi de formarea unei armate întregi de soldați ai frontului de colonizare a țării. Iar după 30 de ani de selectare, școlire și organizare într-un păienjeniș ce acoperă întreaga societate, centrele de comanda vestice reușesc extrem de ușor să genereze partide și guvernări docile precum cea de astăzi.  Așadar, în persoana acestui filfizon spilcuit, dat cu gel pe cap și cu lac pe unghii, coafat și pudrat cochet de parca a evadat dintr-o vitrină a vreunei frizerii avem de a face cu un ins ordinar care prestează servicii celor care îl plătesc. Se știe, cine plătește, acela comanda muzica. Prin urmare, acest sorosel/șoricel agresiv și plin de sine reușește sa realizeze de minune sarcina de agent de influență străină asupra actului decizional din țara noastră. Un potențial spion în organul suprem de apărare și siguranță națională Și mai e un detaliu fundamental în toată tărășenia asta. Acest țafandache, acest bonjurist și pantalonar decupat din satirele lui Alecsandri și Caragiale, pe lângă (im)postura de mare director al unui ONG pâclișit, mai are o funcție care îi face să tremure pe cei de la Procuratură și de la SIS. El reprezintă puterea politică, guvernarea, regimul de la Chișinău în toată scârboșenia lui de liotă de nemernici pescuiți din rețeaua Soros, de la stafia din fruntea statului și până la caracuda din conducerea Parlamentului și a Guvernului. Așadar, aflăm cu stupoare, vorba lui Caragiale, că acest muțunache împăunat și ridicol până la grotesc este ditamai membru al Consiliului Suprem de Securitate. Personajul nostru din galeria teatrului de marionete este trecut ultimul pe lista acestui organ de stat extrem de important pentru siguranța națională, alături de tot felul de omuleni și gospodine care cel puțin au scuza de a deține o funcție de stat pentru a fi trecuți pe lista respectivă. Și de ce ne-am mira că fantele cu pricina e plasat la coada acestei liste pe post de exponent al ”societății civile”, dacă în chiar fruntea listei se află una care e trecută tot acolo astfel: ”Maia Sandu – Președinte al Președinte al Republicii Moldova, Comandant Suprem al Forțelor Armate”? Cu asemenea comandant suprem care se potrivește ca nuca de perete, de ce nu am avea încă un ”ochi de veghe” al lui Soros pus acolo frumușel să facă jocul străinilor? Tocmai de aceea am și zis că actuala guvernare nu e altceva decât guvernarea Soros. Nimic mai grav și mai respingător nu putea fi. Anume așa se explică promptitudinea fulgerătoare cu care au răspuns la apel Procuratura și SIS-ul la somația acestui slugoi al banksterilor occidentali. Ruptura geopolitica din Ucraina ca reașezare a lumii Războiul din Ucraina era inevitabil. Ofensiva Occidentului în spațiul ex-comunist, desfășurată cu succes timp de peste trei decenii și soldată cu devastarea economică și vasalizarea politică a acestora s-a împotmolit. Rusia a hotărât să riposteze agresiunii Vestului care folosește în orb Ucraina ca armă de război împotriva vecinilor ruși. Unul dintre scopurile de bază ale creării unei Ucraine antirusești rezidă în strategia americană de neadmitere a unității continentale eurasiatice. Sau, altfel zis, Ucrainei i se rezervă funcția de dinamitare a coridoarelor de cooperare energetică și comercială între Rusia și Europa în interesul SUA și, concomitent, în detrimentul deopotrivă al rușilor și al europenilor. Între paranteze fac aici trimitere la doua cărți semnate de doi autori francezi, pe care le-am tradus și le-am publicat la Universitatea Populară, acestea fiind extrem de utile pentru înțelegerea esenței conflictului militar de azi. Este vorba despre lucrarea lui Herve Juvin “Zidul de Vest nu a căzut” și volumul lui Ivan Blot “Colonizarea Europei”. Ele descriu cu lux de amănunte dominația militară, economică și culturală a Imperiului American asupra Europei Occidentale, care persistă în mod devastator încă din perioada postbelică, același model de dominație și control extinzându-se după căderea comunismului și asupra tărilor din zona noastră. O legitate istorică de fier: orice pace este una provizorie, fiind urmarea unui război Am mai spus-o și repet. Lumea unipolară a eșuat. Iar o reașezare geopolitică a relațiilor internaționale este imposibilă fără un război. Anume așa a fost de-a lungul întregii istorii a omenirii. Oare ce altceva a însemnat “Pax romana” decât dominația Romei asupra unor popoare cucerite prin forța armelor. Și așa a fost atât până la, cât și și după Imperiul Roman. Dar oare Pacea Westfalică a însemnat altceva. Amintesc. Pacea Westfalică este un tratat de pace încheiat în anul 1648, prin care a fost pus capăt Războiului de Treizeci de Ani. Dar par Pacea de la Paris oare nu a fost urmarea unui război? Amintesc din nou. Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Dar Pacea de la Ialta? Conferința de la Ialta din 1945 a fost la fel consecința unui alt război mondial.  Învingătorii s-au întâlnit pentru a stabili ordinea postbelica și echilibrul de forțe dintre puterile aliate în cadrul războiului. Odată cu prăbușirea URSS lumea a intrat în zona unor nesfârșite turbulențe geopolitice, produse anume de acest dezechilibru iscat în urma imploziei suferite de către unul dintre cei doi poli care asigurau echilibrul strategic la scara planetară. A urmat “momentul unipolar”, în care Imperiul American insista să-și instaureze dominația asupra întregii lumi. Țările mai slabe s-au văzut nevoite sa cedeze în fața presiunilor hegemonului. Însă Rusia și China, după ce și-au revenit și au acumulat suficient potențial economic și militar,  nu mai sunt dispuse să tolereze rolul de vasal atribuit de către americani, revendicându-și dreptul de a rămâne subiecți independenți ai politicii internaționale. De aici și toate fricțiunile dintre aceste supraputeri, care s-au soldat cu războiul din Ucraina. Altfel zis, imperiul în declin, SUA, nu-și mai poate menține dominația mondială, deoarece au apărut câteva state emergente, capabile să-i conteste supremația. Natura are oroare de vacuum. Același principiu este valabil și în geopolitică. Prin urmare, războiul era unul inevitabil. Iar înfrângerea catastrofală a SUA și a sateliților săi este una iminentă. Tocmai de aceea atlantiștii se zbat acum să facă din Ucraina un nou Afganistan, să producă iugoslavizarea Ucrainei prin ațâțarea, finanțarea și înarmarea ei contra Rusiei, precum și prin expedierea de mercenari din întreaga lume, prin eliberarea criminalilor de drept comun din închisori și prin repartizarea de armament în plină stradă oricărui aventurier.  Așadar, Pax Americana este pe punctul de a se prăbuși. Iar odată cu disoluția colosului american se va risipi și întreaga arhitectură geopolitică postbelică impusă de către acesta. Adică descompunerea NATO se va produce la fel de subit ca și destrămarea Pactului de la Varșovia. Iar UE ca suprastructură de dominație americană asupra Europei se va demantela la fel de rapid și spectaculos ca și URSS-ul acum trei decenii.  Paralela istorică este de-a dreptul izbitoare. SUA de astăzi reproduc cu fidelitate URSS-ul din perioada sfârșitului imperiului comunist. Aceeași gerontocrație a uzurpat puterea în stat, aceeași anchiloză în adaptarea la noile realități internaționale, același dogmatism ideologic (marxism vs. liberalism), aceeași epuizare a modelului economic, aceeași dezamăgire și dez-vrăjire a lumii față de ”miracolul american”. Paralela dintre soarta imperiului sovietic și a celui american mi-a amintit de cartea doamnei academician Hélène Carrère d’Encausse din Franța, care poartă titlul ”Imperiul spulberat: revolta națiunilor în URSS”.  Anume revolta națiunilor captive ale hegemonului american va spulbera acest colos cu picioare de lemn. Nu avem de ales. Prăbușirea colosului american este una dureroasa și sângeroasă. Chinurile nașterii unei lumi noi cere sacrificii majore. Dar altfel pur și simplu nu poate fi. Anume asta este însăși logica întregii istorii a omenirii. De aici și teza mea ”Războiul ca necesitate sau șansa dăinuirii lumii”. Restul e propagandă televizată și reacție naivă de babă plângăcioasă. Pacea nu este decât un interludiu între șirul infinit de războaie, care vor însoți istoria omenirii până la sfârșitul lumii. Ce va urma după ce americanii se vor retrage din Ucraina cu coada între picioare, așa cum s-au retras din Afganistan? Și după ce învingătorii se vor așeza la masa de negocieri ca sa stabilească o noua ordine mondială, care va fi una radical diferită decât cea pe care o râvnesc elitele globaliste. Iată un scenariu foarte probabil, pe care îl agreez în totalitate. Cum va arăta lumea postbelica, de după înfrângerea americanilor Scenariul de mai jos poate fi răsturnat doar de o eventuală, dar totuși puțin probabilă, extindere a războiului și intrarea lui in faza terminală a holocaustului nuclear. În rest, probabilitatea lui este una maximă. Retragerea americanilor de pe continentul european, însoțită de dizolvarea celor două structuri de dominație complementare – NATO și UE – va determina reunificarea continentului eurasiatic, pe care a profetizat-o Carl Schmitt în teoria „spaţiilor mari”, pe care a gândit-o și a râvnit să o realizeze Generalul Charles de Gaulle, pe care a teoretiza-o marele geopolitolog și filosof francez de origine română Jean Parvulesco și a fundamentat-o gânditorul ortodox rus Alecsandr Dughin în Teoria Lumii Multipolare. Am numit această viziune asupra lumii post-americane Destin Eurasianist. Sistemul de la Bretton Woods, care asigura supremația americană începând cu anul 1944 și până mai ieri, se aneantizează cu viteză cosmică. Tiparnița de imprimat dolari nu mai are nici o valoare. Războiul din Ucraina a aruncat-o în aer. Sancțiunile contra Rusiei au efectul bumerangului. Datoria SUA față de plutocrația globalistă depășește 20 de trilioane. Falimentul financiar al Americii va fi unul rapid, total și iremediabil. Colapsul economico-financiar al SUA va putea determina destrămarea teritorială a acestei federații și apariția unui șir de state independente precum Texas, Arizona, întregul Sud cu o puternică prezență hispanofonă s-ar putea desprinde de federație. Prăbușirea SUA va atrage după sine retragerea rapidă a tuturor bazelor militare americane din Europa și, foarte probabil, din lume. Din cel puțin două motive. Incapacitate financiară de a le mai întreține și revolta popoarelor europene împotriva ocupației militare americane. Retragerea militară de pe continent va decurge concomitent cu retragerea corporațiilor transnaționale americane. Acestea vor falimenta în serie ca rezultat al prăbușirii centrului și a sistemului economic bazat pe dominația dolarului în schimburile comerciale internaționale. Prin urmare, decolonizarea militară și decolonizarea economică a Europei va atrage după sine decolonizarea politică. Forțele politice suveraniste vor deveni dominante în toate țările europene. Sloganul perioadei istorice care se anunță cu o forță implacabilă va fi ”Yankee, go home!”. Popoarele europene îi vor izgoni pe americani până în apele Oceanului Atlantic. Și nu vor mai tolera niciodată imixtiunea lor brutală în treburile continentului nostru. Și întrucât geografia face istorie, Europa va ajunge la un parteneriat strategic cu Rusia și China. Însușind lecția istorică amară a politicii imperialiste perfide a anglo-saxonilor, care au dominat lumea mai întâi prin Imperiul Britanic, apoi prin Imperiul American, europenii, rușii și chinezii vor avea grijă să țină la distanță tentaculele ale acestui monstru bicefal. Revin încă o dată la cele spuse mai sus. Smulgerea din îmbrățișarea de fier, mortală, a SUA nu se poate produce decât în contextul unor rupturi geopolitice majore precum este operațiunea militară a Rusiei în Ucraina. Privite dintr-o perspectivă istorică și geopolitică corectă, acțiunile Rusiei se dovedesc a fi doar o reacție la ofensiva continuă a Occidentului colectiv. Pentru Rusia Ucraina reprezintă ultima redută de apărare. În fața acestei agresiuni, materializate și prin uciderea a circa 14 000 de civili în 8 ani în zona Donbasului și a Luganskului de către regimul de la Kiev, Rusia nu mai are unde se retrage. Iată de ce operațiunea de azi este doar o contra-ofensivă. Am putea spune și așa. Dintr-o perspectivă rusească, această țară se află din nou angajată într-un război patriotic asemeni celui din 1812 împotriva invaziei armatei lui Napoleon sau împotriva hoardelor naziste ale lui Hitler între 1941-1945. Este de fapt un nou Război pentru Apărarea Patriei. Victoria forțelor continentaliste asupra forțelor antlantiste se călește în aceste zile în focul purificator al războiului din Ucraina. Contra-ofensiva Civilizației Uscatului împotriva Civilizației Mării intră în faza ei decisivă. După o perioadă de peste trei decenii de marș triumfal al atlantiștilor în spațiul nostru ofensiva civilizației talasocratice a generat o viguroasă reacție de răspuns a civilizației telurocratice. Revenindu-și din transa istorică, ultima a pornit în contra-atac. Sloganele ”Jos nomenclatura!”  și ”Jos mancurții! ” își recapătă actualitatea Generația mea, care s-a ridicat împotriva regimului comunist și a dominației străine, mai ține minte cum scandam la mitingurile noastre ”Jos nomenclatura!”. Eram sătui până-n gât de îmbuibații puterii sovietice, de elita de partid și de stat. Astăzi a apărut o nouă specie de nomenclaturiști, de paraziți sociali, de pătură superpusă lipsită de orice atașament față de valorile naționale și față de Patrie. Este vorba despre ceea ce în literatura politologică se numește ONG-crația, expertocrația și mediacrația. Adică dominația asupra unei societăți, exercitată de către armata de mercenari finanțați din exterior și aserviți unor interese străine, ostile intereselor noastre naționale.Iată noua nomenclatură de care trebuie să ne debarasăm. Iată unde s-a oploșit această liotă de cosmopoliți, de mancurți, de neo-cominterniști, de neo-troțkiști aflați la cheremul celor mai odioase grupări criminale internaționale, conduse de niște monștri precum George Soros și Bill Gates. Anume din această tabără de briganzi cu papion face parte și eunucul pe nume Iulian Groza. Ca și cadâna din haremul lui Soros, Maia Sandu. Prin urmare, decolonizarea țărilor noastre, care va urma inevitabil după evadarea rușinoasă a americanilor de pe continentul nostru, presupune în mod obligatoriu aplicarea unei lustrații. Această lustrație trebuie să repete modelul lustrației aplicate foștilor nomenclaturiști comuniști și colaboratori ai organelor de represiune într-o serie de țări din zona noastră acum 30 de ani. De această dată, însă, cei trecuți pe lista elementelor dubioase vor fi ONG-crații și artizanii dezinformării din presa dominantă. Acestora trebuie să li se interzică pe viață ocuparea oricărei funcții publice și apariția în spațiul public. Ei trebuie trecuți în evidența serviciului de securitate ca persoane care au activat în interesul unor forțe străine, monitorizați din scurt și supuși unor măsuri profilactice de dezintoxicare ideologică și loializare față de propria țară. Deratizarea societății de aceste elemente ostile trebuie să excludă orice abuz sau violență din partea statului. O măsură imediată ce se impune după prăbușirea colosului american este dizolvarea tuturor organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă care au fost finanțate din exterior și au servit drept ”dispozitive de luptă” în cadrul războiului cognitiv purtat de plutocrația globalistă împotriva popoarelor noastre. Toate aceste fundații, centre, institute, televiziuni, portaluri etc. trebuie interzise prin lege. De asemenea, se impune interzicerea oricărei finanțări din exterior a organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă. Rețineți. Fără această vastă mașinărie de război, formată din multe mii de mercenari din teren și ”tunuri mediatice” de distrugere în masă a capacității de gândire și de control mental apariția unor simulacre politice precum PAS (partidul Acțiune și Solidaritate) și a unor stafii politice de genul Maiei Sandu ar fi fost imposibile. Această plevușcă politică ajunsă la guvernare trebuie dată la o parte. Această caracudă politică ce reprezintă la ora actuală un regim de ocupație străină va fi împrăștiată de vânturile schimbărilor majore ce se anunță tot mai puternic. Post-scriptumHotărât lucru, ziua de mâine nu va mai fi ca cea de ieri. Iar obsesia unor măscărici precum Iulian Groza de a mă vedea la pușcărie este lesne de înțeles. Odată pentru că așa îi cer stăpânii. Vă mai amintiți? ”Și mai potoliți-l pe Eminescu!„. Așa îi cerea, la indicația austriecilor și a nemților, ambasadorul de la Viena Petre Carp lui Maiorescu. Iar eu ca gazetar nu pot să nu urmez linia eminesciană în afirmarea adevărului și a interesului național, fără a ține seama de riscuri. În rest, cum va rândui Dumnezeu. Vocația, misiunea, destinul sunt de-asupra micilor șicane și chiar a fricii de moarte. Și apoi, lăsând modestia la o parte, oare niște mameluci alde Iulian Groza sau oricare altul din puzderia de onegiști plouați ar rezista unei polemici publice cu mine? Ar avea capacitatea intelectuală să contraargumenteze? Mă îndoiesc. Și deoarece contrastul îi dezavantajează, guvernanți n-au găsit nimic mai bun decât să-mi închidă gura prin hărțuieli, intimidări și tentative de a mă băga la răcoare.  Un alt aspect. Hăituirea metodică, denigrarea permanentă, diabolizarea și distorsionarea imaginii mele publice urmărește concomitent două scopuri. Primul: decredibilizarea mesajului meu care să nu fie primit de către public. Adică, în tehnica dezinformării asta se cheamă ”compromiterea sursei” sau a emițătorului de mesaj. În plus, lumea simplă, săraca, nu știe că televiziunile nu transmit informații, ci stări psiho-emoționale care se implantează direct în subconștientul victimei. Oamenii care privesc televizorul se pomenesc fără să-și dea seama în postura de purtători ai unor viruși informaționali, fără discernământ, fără spirit critic, fără capacitate de analiză autonomă. Televiziunile și alte dispozitive de război mediatic, specializate în denigrarea mea, reușesc să inducă atitudini de ură față de mine de o intensitate și virulență duse până la paroxism. Fiind răpuși intelectual și psihologic de aceste arme de distrugere în masă, tot felul de „cetățeni revoltați„ mitraliază cu mesaje războinice pe rețelele de socializare. Dorința acestor ”idioți utili” ai Sistemului este să mă vadă mort. Mesaje de genul ”Un glonte-n cap merită acest Roșca!”, ”Băi trădătorule, lasă că te prindem noi și îți dăm borhăiele afară!” curg gârlă pe rețelele de socializare. Astfel ajungem la cel de-al doilea scop al strategilor din spatele rețelei presei dominante: instigarea la asasinarea lui Iurie Roșca. Dacă tot e încarnarea răului absolut, trebuie să îl ucidem cât mai curând posibil, își zic tot felul de troglodiți și elemente declasate. Și, sincer vorbind, în această atmosferă plină de ură viscerală, fanatică, dementă nu m-aș mira să mă pomenesc cu un cuțit în spate sau cu un glonț slobozit în burtă. În plus, un asemenea final e perfect convenabil. Un patriot revoltat i-a tăiat beregata nesuferitului de Roșca și astfel a salvat țara de el. Dar Dumnezeu are grijă de toți. Și e bine să nu se uite proverbul ”Nu săpa groapa altuia, să nu cazi cumva chiar tu în ea”. Și mai e ceva de remarcat. M-am obișnuit deja de mulți ani cu asta. Atunci când ajung la ananghie, când sunt pe punctul de a fi sugrumat, mă înconjoară o liniște asurzitoare. Nici o persoană publică de aici sau din România nu zice nici pâs. Tac toți chitic și se retrag eroic în buruieni. Puzderia de amici nu prea se înghesuie să îmi ia apărarea. Și într-adevăr, de ce și-ar macula imaginea cu unul ca mine, atrăgându-și neplăceri și periclitându-și locul călduț și tihna în mlaștina medicorității? Doar o excepție notorie, care mă onorează nespus, a spart tăcerea. Domnul General Radu Theodoru, cel care la vârsta lui de 98 de ani consideră de datoria lui morală să ia apărarea unui jurnalist ca mine. Îi sunt profund recunoscător. Deja nu mai sunt singur cuc. Doamne ajută și pe curând, iubiții mei!Iurie Roșca11.02.2022 

    luni, 15:40:15, 14 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Răsfrângerea războiului din Ucraina asupra Bisericii:

    Nu doar că o parte din clericii și ierarhii Bisericii canonice din partea vestică a Ucrainei cer autocefalie și opresc pomenirea Patriarhului Chiril, dar o parte din biserici și mănăstiri sunt acaparate de schismatici și uniați cu forța. După cum relatează Orthochristian.com, în doar o săptămână, au fost luate 6 biserici în regiunea Ivano-Frankevsk.

    duminică, 13:12:29, 13 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    De aici se poate descărca (PDF) binevenita și lămuritoarea carte a Sfântului Nicolae Velimirovici – „Războiul și Biblia” (tipărită în 1927!)- https://patermihail.files.wordpress.com/2022/03/sfantul-nicolae-velimirovici-razboiul-si-biblia-1.pdf

    sâmbătă, 15:25:49, 12 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    Site-urile domnului Iurie Roșca au fost blocate de serviciile speciale de la Chișinău. Cele trei site-uri administrate de Iurie Roșca sunt flux.md, iurierosca.md și rosca.md asociate fostului deputat și lider al Partidului Popular Creștin-Democrat (PPCD), Iurie Roșca. Ordinul de blocare a site-urilor lui Iurie Roșca a fost emis joi de către directorul SIS, Alexandr Esaulenko, și a fost transmis Registrului Național al domeniului „md” și furnizorilor de servicii de rețea și/sau de comunicații electronice să blocheze imediat utilizatorii moldoveni să acceseze aceste site-uri. g4media.ro https://theodosie.ro/2021/08/14/iurie-rosca-a-primit-interdictie-de-intrare-in-romania/ https://rumble.com/embed/vuifdr/?pub=4

    vineri, 19:09:21, 11 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    https://evadare.ro/politica/este-lipsa-de-patriotism-sa-refuzi-razboiul/

    joi, 22:15:46, 10 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Cred că părintele se referă la acțiuni militare ofensive, nu la război de cucerire. Ofensive sau defensive, contează mai puțin, odată ce a intervenit cauza care aduce războiul.

    joi, 17:26:14, 10 martie 2022

  • mihaibv

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    „Așadar este iertată și acceptată participarea la războaie, doar să nu fie în scopuri greșite. Nu contează dacă sunt de agresiune sau de apărare, important este să fie pentru protejarea ordinii sociale și creștine.” Ma iertati parinte, insa aici nu pot fi de acord. Cum poate fi justificat pentru un crestin, un razboi de agresiune? ( Aici nu includ conflictul din Ucraina)

    joi, 09:35:35, 10 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Amin! Mulțumim! Domnul cu noi!

    marți, 13:30:47, 8 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    https://www.facebook.com/laurentiu.burcea/posts/5390625080977097 https://t.me/riaromd/158

    duminică, 18:58:37, 6 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    A se vedea și poziția majoritară a ortodocșilor români: https://www.facebook.com/trinitastv/videos/266715602290117/

    duminică, 18:35:43, 6 martie 2022

  • Sara

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Mulțumesc. Binecuvântați și iertați-mă pentru tot ce v-am greșit. Post cu folos duhovnicesc.

    duminică, 15:56:59, 6 martie 2022

  • Carmen V.

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Așa să ne ajute Domnul tuturor!

    duminică, 13:54:54, 6 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Sa nu dam verdicte,mai bine sa fim caldicei si sa gasim scuze unora care pornesc un razboi si ameninta cu arma nucleara. Si daca ajungem vecini cu ei sa le oferim flori si bomboane

    sâmbătă, 23:40:05, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Ceea ce spun e că războiul e cauzat de mai mult decât de faptul că Putin e criminal. În logica lucrurilor, faptul că ar fi criminal cântărește foarte puțin și nu explică nimic.

    sâmbătă, 23:28:04, 5 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Stati linistit,nu incerc sa va conving, nimeni nu o sa reuseasca sa va schimbe simpatia pentru putin si gasca lui.deghizata destul de straveziu, dupa parerea mea. Toti criminalii din istorie au avut motivele lor, haideti sa plangem pe umarul lor.

    sâmbătă, 23:23:56, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Nu doar în cazul dvs ci în întreaga societate românească există o aşa predispoziţie spre judecare în cheie exclusiv morală şi de căutare a formulărilor tari, care să justifice astfel de judecăţi, încât am ajuns să nu mai putem conversa. De aceea, pentru cineva care gândeşte cum o faceţi dvs: „niciun creştin nu poate găsi o justificare pentru războiul început de Putin” discuţia se încheie foarte repede, dar şi fără şansă de a se înţelege cum s-a ajuns la război şi fără şansă de a găsi calea spre pace. Se întâmplă asta deşi nu este războiul nostru şi deşi ar trebui să fim capabili de un pas în spate şi să încercăm să vedem care sunt argumentele ambelor părţi. Că sunt sau nu aceste argumente fondate, că Ucraina ar avea mai multe argumente decât Rusia, acestea sunt chestiuni subsidiare. Noi ar trebui să fim capabili înainte de toate să vedem care le sunt argumentele. Odată depăşită această etapă, s-ar putea să „găsim o justificare” sau chiar mai multe, pentru o tabără sau alta. Dar până nu vom purta discuţia aceasta, până nu facem o taxonomie fidelă sau măcar reprezentativă a criteriilor pe baza cărora fiecare tabără acţionează, opiniile dvs vor fi de natură sentenţioasă şi complet premature. Vă spuneţi părerea, după care nu mai sunteţi parte din conversaţie decât ca element perturbator, chestiune care este lesne de rezolvat tehnic, dar care nu produce niciun fel de valoare. Înţeleg că dvs sunteţi indignat că vi se pare că suntem mult prea deschişi din unghi moral spre argumentele ruşilor. Dar şi dacă dvs aveţi dreptate în totalitate, nu acest mod de a conversa o să ne convingă.

    sâmbătă, 22:55:09, 5 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Vă permiteți ușor să judecați și să puneți verdicte. Eu nu pot spune că aceasta este o cale a păcii. O fi adevărat ce spuneți, dar mi se pare de suprafață și avântat. Nu sunt de acord cu războiul, nu-l provoc, nu-l susțin, dar nici nu cred că știu eu mai bine de ce se bat oamenii acolo. Eu am dorit să sugerez să fim mai precauți și să înțelegem că războiul, din păcate, este în peisajul omenirii, chiar dacă nu a dat peste noi până acum. Și trebuie să înțelegem cum să-i facem față. Doresc o inimă bună, caldă, dar nu manipulabilă.

    sâmbătă, 22:32:07, 5 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Chiril nu are ce sa spuna,ca altfel nu se stie când il apuca cheful sa cada de la etajul 7. Altfel,niciun crestin nu poate gasi o justificare pentru razboiul inceput de putin. Greseala europenilor e tocmai ca au inchis ochii la atatea mizerii ale criminalului,dupa invadarea georgiei,a crimeei,dupa ruperea donbas si lugansk etc. Ca sa nu mai amintesc de halul in care e rusia. Putin uita istoria, criminalii sfarsesc rau.

    sâmbătă, 22:00:29, 5 martie 2022

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Binevenit articol, mă tem că zilele în care un asemenea articol mai poate să apară public sunt numărate. Ce spune Bănescu este extrem de grav. Practic prin acest text se inaugurează în mod oficial euro-ortodoxia, noul (euro)om și euro-creștinul. „Salvarea cu orice preț a civilizației Decalogului și a culturii europene a Dialogului” este de o ipocrizie diabolică, avînd în vedere că Putin susține că a trecut la măsuri militare după ce ani de zile i-a fost refuzat dialogul. Despre „democrația sacrosantă” voi vorbi într-o postare separat, pe blogul meu, cît de curînd. Observația lui Bănescu despre valorile care „elimină ca un antidot din corpul social impulsul necontrolat spre crima în masă”, este un model de retorică absurdă, ireală: de fapt, nu valorile elimină răul, ci persoana care se împotrivește răului. Iar ultimii doi ani de totalitarism sanitar ne-au arătat din plin cum funcționează „impulsul necontrolat spre crima în masă”. Sau poate a fost vorba despre un impuls controlat?  

    sâmbătă, 21:00:29, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    https://www.facebook.com/1210514778/posts/10228061696106941/ https://www.facebook.com/1691631914/posts/10209366597797204/ Între timp, conturile Telegram ale RT și Sputnik au fost blocate. Rămâne soluția despre care am scris, anume, să căutăm efectiv apropierea (socială) de persoanele cărora li se pune pumnul în gură.

    vineri, 16:10:36, 4 martie 2022

  • Marian

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Nu,multumesc.gusa e un personaj nefrecventabil,iar dra pascal e nimeni. Dvs probabil ca ati cita si un criminal de razboi, daca ar spune ce vreti dvs.

    vineri, 09:21:49, 4 martie 2022

  • Marian

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Stiu definitia de dictionar, aroganta dvs arata doar ca habar n aveti ce e pe acolo. Eu am scris foarte clar ca batalionul azov s a infiintat in est, unde sunt multi rusi. E cam complicat de dat sentinte si de impartit oamenii in doua, iar termenul de rusofob nu prea isi are locul. Dvs chiar aveti impresia ca rusii din mariupol sau harkiv sunt fericiti sa si vada casele distruse la ordinul unui nebun?

    vineri, 09:17:06, 4 martie 2022