Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • nela

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    ,, Cat despre IPS Iosif… sarmanul de el , trebuie caterisit! Dar de ar fi macar mustrat ” Cine sa l mustre ? sau sa l cateriseasca? Ips. Iosif , este trimis de Patriarh ca reprezentant al BOR;

    vineri, 20:52:17, 30 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhul poate să problematizeze în sensul bun. Cu o voce se face primăvară?:

    După cum spuneam, fiecare a tras în direcţia în care i-a convenit ceea ce a spus părintele patriarh. De la Newsweek vin precizări ulterioare, credibile, din care rezultă că interviul în care s-a discutat despre dosarul de securitate a patriarhului a fost filmat în ziua de luni, cu o zi înainte ca părintele patriarh să ţină predica. În continuare susţin că este aşa o mare sete în rândul credincioşilor pentru poziţii mărturisitoare ale ierarhilor noştri că pur şi simplu am început să avem vedenii, să ni se pară că sunt spuse lucruri care nu au fost rostite. https://newsweek.ro/opinii/un-fake-news-pe-intelesul-tuturor-cum-l-am-executat-pe-patriarhul-daniel

    vineri, 18:07:30, 30 octombrie 2020

  • Emanuel

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Da… trebuie sa recunosc ca il mai ascultam pe Parintele Calistrat din cand in cand. Si eram putin intrigat si contrariat de atitudinea sfintiei sale, ma refer la siguranta cu care isi expunea predicile si sfaturile. Acum inteleg ca ceea ce simteam era faptul ca modul in care sfintia sa predica intr-un duh nu tocmai ortodox. Va sunt recunoscator pt clarificarile aduse. Doamne ajuta!

    vineri, 16:06:29, 30 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhul poate să problematizeze în sensul bun. Cu o voce se face primăvară?:

    Există așa o mare sete de cuvânt venit de la ierarhii noștri că toți, și frații dar și dușmanii, trag pe spuza lor și supra-interpretează puținele cuvinte rostite mai mult conjunctural decât diplomatic. Una dintre problemele acestei ambiguități “utile”(?) e că emițătorul pierde controlul obiectului/vectorului de comunicare iar cei care sunt la primire îl receptează după voia, inima sau agenda proprie. Asta pe partea tehnică vizând comunicarea. În plan pastoral însă, ne hrănim cu firimituri, cu contextualizări răzlețe și neclare. Mă bucur și pentru atât cât am primit și sunt conștient că urmează o nouă perioadă lungă de tăcere, de împietrire față de abuz și nedreptate. În continuare consider că ierarhii trădează prin liniștirea forțată a clerului și prin distanțarea de dialogul cu credincioșii vocali. Avem o înregimentare a clerului și a credincioșilor, nu o păstorire veritabilă. Suntem “reprezentați” prin purtători de cuvânt și comunicate de presă care, deși oportune sau necesare, nu pot acoperi lipsa arzătoare de inimă ortodoxă în societate, în dezbateri, în conversații, în fapte. Alteori comunicatele de presă-s ca nuca în perete, mai mult pe lângă, redefinind laș adevărul și realitățile, împiedicând orice ridicare. Sunt întristat că am ajuns să mă bucur pentru atât, atât de puțin și că sunt nevoit, forțat, să uit de erezie, papă, evrei, caterisiri și prigoniri nedrepte, pentru atâta adiere de luare ambiguă de poziție în împrejurări strigătoare la cer. Să ne ajute Domnul și pe noi și pe părintele patriarh și pe cei din jurul său să ne iubim și să ne mântuim. Iertați-mă!

    joi, 23:22:30, 29 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Patriarhul poate să problematizeze în sensul bun. Cu o voce se face primăvară?:

    Multumim Sf.Parinte pentru deslusirile venite odata cu acest articol! Si eu am aflat, despre, si eu am interpretat depre si parca am privit un pic din alt unghi lucrurile –vestile acestea le intelegeam privite  nu din unghiul cel mai corect – si indraznesc sa cred ca si dl. Banescu parca vrea sa intunece si mai rau situatia prin discursurile dumisale ca si cum „primim dulceata” dar constatam ca e „fabricata” cu sare….sau poate aceasta e realitatea pe care nu ne place sau nu o agream sa o recunoastem. Dar Domnul e cu noi! Asa sa ne ajute Dumnezeu!  

    joi, 22:35:30, 29 octombrie 2020

  • com

    la articolul Patriarhul poate să problematizeze în sensul bun. Cu o voce se face primăvară?:

    nu stiu de ce dar imi aduce aminte de incendiul de la Colectiv (se fac 5 ani), cand dupa atacuri concertate a spus ca dupa cel mult trei luni va parasi conducerea BOR. Au trecut lunile, nu a mai fost atacat asa virulent, doar atins cate putin cand iesea din patratel. Ce s-o fi intamplat intre timp, de ce nu s-a retras nu stiu. Stim ce a urmat – de la Creta la vizita papei, de la referendumul ratat la impartasirea cu masca si lingurita de unica folosinta si Sarbatoarea Invierii Domnului din 2020; cate au fost si cate vor mai fi. Acum a iesit iar din patratel? Doamne ajuta!

    joi, 21:44:06, 29 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    Am primit şi răspunsul Ministerului Sănătăţii privind documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului cu măsurile sanitare dispuse cu privire la activitatea cultelor religioase: MINISTERUL SĂNĂTĂTIIDirecția relații cu presa, afaceri europene și relații internaționaleStr. Cristian Popisteanu, nr.1-3, sector 1, BucurestiTel: +04 021307.25.14 , 314.19.12; Fax: 307.25.13 Nr. REG2/15311/29.10.2020 Către,Domnul Vlad-Mihai Agache Având în vedere solicitarea dumneavoastră transmisă Ministerului Sănătății, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, vă comunicăm următoarele:           Documentația care a stat la baza emiterii Ordinului comun nr. 1103/95/2020 pentru aprobarea regulilor privind accesul în lăcașele de cult, distanța minimă de siguranță și măsuri sanitare specifice pentru desfășurarea activităților religioase sunt:           – Legea nr. 55 din 15 mai 2020, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, art. 45 și art. 71, luând în considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificările și completările prin Hotărârea Parlamentului României nr. 476/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.Cu stima,Direcția relații cu presa, afaceri europene și relații internaționale Concluziile se subînţeleg: măsurile de restrângere a libertăţii religioase sunt luate fără niciun criteriu obiectiv! Din păcate cred că e necesară formularea de plângeri penale. Aidoma plângerii penale formulate în cazul unui furt, la fel vom avea şi aici, un funcţionar din prima linie care nu şi-a făcut treaba indicată în fişa postului şi a produs o împiedicare a participării la ritualuri creştine (art. 381 Codul penal). Dar, în afara acestor instrumente legale, în continuare consider că răspunderea principală este una politică şi că avem nevoie de lustraţia generală a clasei politice. Ne-am obişnuit să considerăm răspunderea penală ca fiind mai gravă decât cea politică, tocmai pentru că societatea românească nu şi-a asumat decât minimal cultura democratică. De asta avem pe cineva ca Dragnea în puşcărie pentru o faptă pentru care răspunderea ar fi trebuit să fie în primul rând politică, dar pentru fapte infinit mai grave, precum hărţuirea credincioşilor ortodocşi, prin acte vădit ilegale, avem doar sancţiunea oprobiului public.

    joi, 12:17:37, 29 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    Da, IPS Nichifor „a subliniat că stă la pândă rupeerea Bisericii Ciprului, în timp ce este deranjată și funcționarea Bisericii Ortodoxe”. Aici vreau să subliniez că nu e o bucurie scindarea, mai ales în interiorul Bisericilor Locale. Întreruperea comuniunii nu echivalează cu scindarea, deși nu e nici departe de asta. Nu separarea Bisericii este scopul, ci a ierarhilor buni de cei răi, trădători și, eventual, scoaterea celor din urmă în afară.

    miercuri, 08:22:21, 28 octombrie 2020

  • Darius

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    IPS Nichifor susține contrariul ,se teme de iminenta unei rupturi in Biserica Ciprului !

    marți, 21:54:26, 27 octombrie 2020

  • Darius

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    Mă iertați ,dar dacă Sinodul decide ,IPS Athanasie va intra în comuniune cu gruparea lui Epifanie?Adică daca Sinodul ii va recunoaște ,IPS Athanasie ar sluji nestingherit cu ei ?Așa am înțeles din ceea ce a spus .

    marți, 21:12:36, 27 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    Domnul si Maica Sa sa va binecuvinteze pentru demersurile dvs. d-le Vlad! Guvernul lor, legile lor, alegerile lor, tara lor…asa sfidator raspund la toate! Ne convine? „Bine”…Nu? „Iarasi bine”! Si de parca nu stiati ati „aflat” cine e „comandantul actiunii”! Si eventual sa-i mai trimiteti o adresare poate ca v-ar trimite sa mai scrieti si lui D. Trump, lui Putin sau presedintelui OMS! (Stiti cum suntem noi romani mai facem„haz de necaz”, desi necazul nu ne mai paraseste, ca zimbim cam amar…)! Oricit am mai ocoli raspunsul, acesta salasluieste in curtea Patriarhiei asa cum ati vazut si dvs…tacerea…supunerea orbeasca, cei  „mari” din politica macar nu il au pe acelasi Hristos ca si noi, (ca atita stiu, atita fac),…dar acestia…nu stiu cum sa mai scriu ca sunt ca sa nu para ca-i mai judec – am incetat sa mai fac asta lamurindu-ma ce fac/cum fac…– atita sa mai luam in considerare ca inca nu-l pomenesc pe Epifanie, dar la cit de ascunsi si muti sunt pesemne il pomenesc in soapta poate! „Ciinele care latra nu musca”, tacerea lor vorbeste despre ei fara sa mai cautam alte scuze! Dumnezeu va rindui si salvarea noastra, ca de fiecare data, trebuie sa asteptam indreptarea Lui, noi doar sa ne straduim si noi in felul nostru si sigur va veni si momentul acela, asa sa ne ajute Dumnezeu!

    marți, 13:04:41, 27 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    Mitropolitul Atanasie a mai făcut unele comentarii prin care detaliază poziția sa față de pomenirea necanonică a lui Epifanie: «Dezacordul nostru nu este numai la esența subiectului. Dacă a procedat bine sau rău Patriarhia Ecumenică, aceasta este altă discuție. În aclipa asta problema este că pe 9 septembrie Arhiepiscopul a pus subiectul în Sfântul Sinod și atunci toți sinodalii, aproape fără excepție, am zis: Preafericite, nu faceți acest lucru și el însuși a spus nu-l voi face de vreme ce-mi spuneți să nu-l fac și voi respecta opinia Sfântului Sinod. Am stat liniștiți cu această părere pe care a exprimat-o Sfântul Sinod, care este, “omenește, desigur”, capul Bisericii Locale… Ceea ce a făcut Arhiepiscopul ne-a necăjit pentru că este anulat Sinodul în acest fel… Este o decizie a majorității Sfântului Sinod și orice spune majoritatea noi ne vom supune, chiar dacă nu suntem de acord. Pot să nu fiu de acird, dar mă supun la ce spune majoritatea Sinodului. … La final, a menționat că, dincolo de Mitropoliții de Kikkos, Tamassos și Amatunda, cu care a semnat comunicatul comun de dezacord, nu a vorbit cu nici un alt Mitropolit pe subiect.»

    luni, 20:57:52, 26 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    De la Patriarhie, doar obedienta fata de sortulete si tichii … http://manastirea.petru-voda.ro/2014/01/14/sf-ioan-gura-de-aur-cuvant-despre-prorocii-mincinosi-si-dascalii-mincinosi-si-lipsitii-de-dumnezeu-eretici-si-despre-semnele-sfarsitului-veacului-acestuia/ +++ Pentru dvs, tot respectu pentru curajul de marturisire !

    luni, 10:08:37, 26 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    nu astfel de demersuri, ci cele întreprinse în mod legitim de Patriarhie. Vă daţi seama dacă o persoană fizică le poate cere cont şi explicaţii, ce putere are un cult religios care se organizează liber şi autonom? În fine, suntem sat fără câini, turmă fără păstori..

    luni, 09:14:12, 26 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    Mă bucur mult că le-ați cerut răspuns în scris. S-a putut vedea cât de precar v-au răspuns.  Astfel de demersuri sunt în măsură a-i mai reține cât de cât din acțiunile lor pompieristice. Doamne ajută!

    luni, 09:12:01, 26 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Caracterul Subiectiv al interzicerii pelerinajelor religioase:

    Bine faceti. Daca pot ajuta cu ceva ne auzim in privat.

    luni, 07:53:20, 26 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    Nu contează genul muzical. Alta este discuţia. Ar putea fi vorba, în egală măsură, şi despre muzica populară.

    luni, 00:37:09, 26 octombrie 2020

  • Stefan

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    V-ați dat și voi ca saccsiv pe hip-hop?

    duminică, 23:29:00, 25 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului l-a pomenit astăzi pe schismaticul Epifanie din Ucraina!:

    Nu e o situație nouă. Grecii și Alexandria sunt deja în aceeași postură și noi în raport cu ei. Deocamdată vedem și așteptăm; Patriarhia Rusă a întrerupt pomenirea, se fac demersuri pt rezolvarea problemelor, cum a fost întrunirea de la Amman. Vom vedea.

    duminică, 21:14:57, 25 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului l-a pomenit astăzi pe schismaticul Epifanie din Ucraina!:

    Mersul la Biserica poate deveni un pericol pentru mantuire in acest context? Ar trebui si Patriarhul nostru sa isi exprime pozitia daca mai ii accepta in diptice sau nu pe cei ce-l recunosc pe Epifanie,daca tot o ia vadit!

    duminică, 20:49:50, 25 octombrie 2020

  • Corina

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    In fiecare seara am ochii plini de lacrimi pentru ceea ce se întâmpla in Biserica Ortodoxa și pentru ceea ce fac ierarhii nostrii așa zis ortodocsi care nu mai respecta canoanele și dogmele ce ne au fost predanisite noua de Sfintii Părinți se la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice și care au călcat in picioare scumpa noastră Ortodoxie.

    duminică, 20:18:41, 25 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    Da, am tradus și postat de pe telefon. Între timp, am pus și declarațiile mai pe larg ale Mitr. Ilarion, dar nu integrale.

    duminică, 16:48:41, 25 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    De mare interes este și reacția așteptată a IPS Neofit de Morfou. Cred că va ieși cât de curând cu un mesaj având în vedere importanța subiectului și afectarea directă a IPS-sale. Nu rapiditatea reacției îmi pare atât de importantă, ci poziționarea concretă ca ierarh al Bisericii. Dacă vor fi anumite nuanțe în mesajul său, cred că acestea vor fi atent cântărite. Doamne ajută!

    duminică, 16:17:28, 25 octombrie 2020

  • Octavian

    la articolul Reacții prompte față de pomenirea necanonică a schismaticului Epifanie în Cipru. Patru ierarhi ciprioți și episcopi ruși iau poziție:

    Ați scos “simodul” dar ați lasat “Coprul” tot acolo.

    duminică, 15:35:52, 25 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    Stiu ca e ironica intrebarea, NU ma supar, vreau doar sa nu sa se manifeste „artistii” precum lgbt-istii ca adica sa mai blafemieze si ei credinta – ca e deja prea mult!

    sâmbătă, 20:05:34, 24 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mitropolitul Atanasie a părăsit slujba la care a fost pomenit Epifanie. Arhiepiscopul Ciprului își justifică gestul ca fiind în folosul Ortodoxiei:

    Ips Neofit pregătește singur cred ceva… Sau și-o fi schimbat părerea?

    sâmbătă, 19:38:11, 24 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    Iertare MD Crismaru, o intrebare: Sunteți vazator cu duhul?

    sâmbătă, 19:35:55, 24 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Mi-am zis sa ascult interviul asta, dar am inchis si deschis de multe ori…Vai cum mai „toaca” la „moara lui logoreica” la un loc si „grâul curat” si „neghina”….(M-am simtit ca in copilarie cind ma obligau parintii sa inghit lingurita cu untura de peste….nu mai tin minte pentru ce era buna)…. Intelepciunea populara spune ca „vorba multa saracia omului”…(parca transmite si o nervozitate atunci cind vorbeste)…uitati ce pastori si Domnul sa se milostiveasca El de „turma” lui!

    sâmbătă, 19:34:32, 24 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Atanasie a părăsit slujba la care a fost pomenit Epifanie. Arhiepiscopul Ciprului își justifică gestul ca fiind în folosul Ortodoxiei:

    Nichifor de Kikkos, Atanasie de Limassol, Isaia de Tamassos și Nicolae al Amatundei. Mai lipsește Neofit de Morfu.

    sâmbătă, 19:34:18, 24 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mitropolitul Atanasie a părăsit slujba la care a fost pomenit Epifanie. Arhiepiscopul Ciprului își justifică gestul ca fiind în folosul Ortodoxiei:

    https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/40082-i-apofasi-tou-arxiepiskopou-kuprou-apotelei-katafori-parabiasi-tou-sunodikou-sustimatos Noi date. Patru mitropoliți deja ii cer arhiepiscopului revocarea pomenirii.

    sâmbătă, 19:26:16, 24 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    Din pacate…eu nu pot asculta melodia pina la final ptr. ca e prea mult si stiu mai multe citind de voie si de nevoie sa invat sa disting cumva lucrurile… Va scriu un „secret”…vreti/nu vreti artistii de la noi foarte promovati (ca adica de succes) sunt racolati de aia de la departamentul „sortulete”, (credeti-ma ca nu vorbesc asa sa ma aflu si eu in treaba), priviti cum sunt imbracati, ce gesturi fac, ce scenografie folosesc ptr. videoclipuri, citi declara ca „ei cred” nu cred…ei cred in succes, confort financiar substantial, cariera la care acced mai usor daca urmeaza pasii amintiti mai sus…treaba lor si fiecare sa creada cum doreste! Problema e alta pe care o consider destul de grava – anume apetenta asta sa filmeze intr-un loc sfint, nespurcat adica taman in Biserica profanind acel loc prin actele lor „artistice”…(am vazut videoclipuri cu Oana Sirbu, Paula Seliing etc stind acolo in fata usilor imparatesti unde nu calca oricind nici preasfintii Preoti urmind anumite reguli ale Preasfintei Liturghii)…agitindu-se (ca sa nu folosesc alt cuvint) taman acolo ca si cum erau pe stadion sau pe oriunde altcumva! Ca adica terminasera de cintat cu insemnele lor gestice/vestimentare/scenografice orisiunde si in loc sa cinte linga un copac, linga o casa sau chiar o cruce ridicata undeva, dar nu in Biserica!!! Iau doar un vers din cintec si citez: „ce-i cu tine bro”….cultura unui popor e in limba lui, in obiceiul lui si e de unde in cultura noastra sa „țeasă” artistii atitea si atitea….ma iertati ca nu rezonez absolut deloc cu incercarea dvs de a promova aceasta tema! Cele bune va doresc!

    sâmbătă, 19:16:52, 24 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Connect-R, Liviu Teodorescu, Cedry2k – Înapoi La Zero:

    şi, apropo de locul unde se face această mărturisire, un comentariu al lui Sişu Tudor care observa că: Sisu TudorDeci ce ziceți frații mei, piese cu 200 k intr-o saptamana sunt în trend, iar piesa fratiorilor cu 400 k intr-o zi nu, încă mai credeți ca yt reprezinta cu adevărat preferințele?

    sâmbătă, 16:43:59, 24 octombrie 2020

  • Darius

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului l-a pomenit astăzi pe schismaticul Epifanie din Ucraina!:

    Pozele sunt din ajun .

    sâmbătă, 16:43:49, 24 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului l-a pomenit astăzi pe schismaticul Epifanie din Ucraina!:

    https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/40069-to-megalo-minuma-tou-episkopou-arsinois-pagkratiou Iar din pozele de pe link-ul acesta se vede cum și mitropolitul Neofit de Morfou a participat la hirotonire…

    sâmbătă, 16:18:37, 24 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului l-a pomenit astăzi pe schismaticul Epifanie din Ucraina!:

    https://www.romfea.gr/ekklisia-kyprou/40079-apoxorise-apo-tin-xeirotonia-tou-episkopou-arsinois-o-lemesou-athanasios Iar Ips Atanasie a părăsit slujba înaintea finalizării ei.

    sâmbătă, 16:05:26, 24 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Sunt de acord. Aveam în vedere notorietatea acestor părinți. Mai sunt și alți părinți foarte cunoscuți pe facebook dar cred că observațiile rămân valabile. Și pr. Necula are publicul său care, nominal, este ortodox. Nu e de ajuns dar acestea sunt vremurile. Ortodocșii lipsesc.

    sâmbătă, 08:59:43, 24 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Doamne ajută! Fără a dori nici eu a fi avocatul cuiva… Eu nu i-aș pune deloc în aceiași “oală” pe cei doi părinți! Cu toate erorile sale, Părintele Calistrat este într-un duh cu mult mai ortodox decât Părintele Necula… Dar m-aș lasă duhovnicește pe mâna sa? Nu prea…

    sâmbătă, 08:55:26, 24 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    “Chrislamul” este o speculație jurnalistică nefolositoare și îndoielnică. Cheia ortodoxă de lectură a evenimentului poate fi completată și cu materialul publicat de Cuvantul Ortodox: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/daca-vrei-sa-vezi-cum-va-arata-biserica-lui-antihrist-arunca-o-privire-la-intalnirea-inter-religioasa-pentru-pace-de-la-roma-de-ce-momentul-istoric-in-care-lideri/

    sâmbătă, 00:12:25, 24 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Mulțumim pt analiză. Bună ar fi de parcurs de către admiratorii necondiționați ai Păr. Calistrat. Primesc si eu de la diverși cunoscuți postări de-ale părintelui care, așa cum s-a demonstrat în articol și la comentarii, conțin aprecieri superficiale și cu erori mici și mari în multe puncte. Părintele Calistrat pare, prin stil și debit verbal, ca un misionar care se ocupă de catehizarea rapidă a unor chemați la credință. Să afle chematul rapid câte ceva, în mare, că de rigoare s-o ocupa el însuși mai încolo. O fi bine sau nu, se va vedea.

    vineri, 21:16:50, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Dacă vorbim de sinagoga evreilor și de cultul mozaic atunci da, se închină diavolului. Dar dacă vorbim despre evrei la modul general lucrurile se complică foarte mult, din multe puncte de vedere. Să nu uităm că noi pe evrei îi așteptăm la ortodoxie, acesta fiind un semn al vremurilor de pe urmă. În fine, subiectul e offtopic și mie îmi provoacă o mare lehamite. Numai despre evrei n-aș vrea să discutăm la acest articol! Mulțumesc! 🙂

    vineri, 20:57:45, 23 octombrie 2020

  • Stefan

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Are dreptate părintele. Așa predica și Sf Ioan Gură de Aur. Evreii nu-l au pe Dumnezeu de Tată. Tatăl lor e diavolul. (Ioan cap.44)

    vineri, 20:48:47, 23 octombrie 2020

  • Stefan

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    https://www.national.ro/recomandari/papa-francisc-suna-adunarea-pentru-proclamarea-chrislamului-religia-noii-ordini-mondiale-699590.html

    vineri, 19:46:46, 23 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Daca asa spuneti DVS, inseamna ca asa e, sa ma iertati, multumim pentru clarificari!

    vineri, 19:31:15, 23 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    https://youtu.be/3GeaRP8ugCE

    vineri, 19:25:02, 23 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Cert este că eu nu aș putea spune așa ceva într-o predică. Și pe mine nu m-a convins ce anume ar trebui făcut. E prea puțin duh și prea multă „politică” în cuvântarea aceasta. Nu e cazul să dăm prea mare atenție.

    vineri, 19:20:17, 23 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Poate daca va considera Parintele nostru sa evalueze daca e patima/asprime din partea predicatorului, dar nu neaparat, ajunge cu „caldicel”…„oupsss..sa nu supar ca instig sau nu stiu ce mai fac la adresa altor natii”…pina cind noi in tara noastra ne mai jenam sa spunem adevarul?

    vineri, 18:50:57, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Pffff ce predică!! E predică kamikaze.. înţeleg de ce a fost cenzurată. Nuş cine e părintele dar o să-l caute cineva sigur la cum a vorbit despre evrei. Nu ştiu sigur dacă vrem să auzim aşa predici de la altare, spuse cu năduf şi cu.. patimă(!?) Pare mai mult o izbucnire decât o mărturisire. Chiar nuş ce să zic în privinţa asta.. Sper să nu-i greşesc acestui părinte, că şi despre părintele Calciu când s-a apucat de predicat, cam tot în răspăr total cu mersul lumii a fost. Mă rog, predicile părintelui Calciu erau mult, mult mai duhovniceşti, aveau un cu totul alt mesaj. Încă nu ştiu ce să spun despre această predică, altceva că e în mod sigur inedită 🙂 Vă mulţumesc pentru semnalare.

    vineri, 17:10:28, 23 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Vin si eu sa va intreb asa pur si simplu daca predica acestui Parinte se compara cu predicile sau „luarile de pozitie” ale p. Necula sau p. Calistrat care au ințesat internetul cu toate cuvintarile lor? (Nu tin neaparat sa aflu raspunsul decit daca veti considera ca vreti sa il dati)….iertati va rog! Predica acestui Părinte a fost cenzurată! Nu este timp de tăcut, sunt lucruri care trebuiesc spuse! https://www.youtube.com/watch?v=22cMfdXkAJk&feature=youtu.be  

    vineri, 16:48:09, 23 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Dimitrie Basarabov este arestat și el, ca și Sf. Parascheva, din fața închinătorilor. De data aceasta cu acordul explicit al Patriarhiei:

    Eu cred că ne putem îmbolnăvi în biserică (spațiu) și chiar s-a întâmplat asta. Dar problema este că nu trebuie afectată închinarea și cinstea adusă Sfântului. Dragostea pt el ori trece peste toate, ori nu este. Cerem ajutor prin închinarea la sfintele moaște și icoane, dar arătăm și evlavie, care nu poate fi cu dezinfectant. Ca o remarcă, la Liturghie aceea nu este epicleza, ci o rugăciune pt preot ca să poată invoca prefacerea darurilor, deși o invenție adaptată de ceva secole în urmă.

    vineri, 15:51:52, 23 octombrie 2020

  • Andrei

    la articolul Sf. Dimitrie Basarabov este arestat și el, ca și Sf. Parascheva, din fața închinătorilor. De data aceasta cu acordul explicit al Patriarhiei:

    Am uitat sa mai precizez ceva! Nu trebuie sa ne mire toate aceste caderi! La fel a fost si cu lingurita de Sf Impartasanie! Au fost preoti care au dat Sf Impartasanie cu lingurita de unica folosinta, sau pur si simplu aruncau Sf Taine in gura credinciosului ca sa nu se atinga lingurita de buze! La fel este si acum. Toti clerici care au facut asa ceva cu Sf Taine, si care fac si toate aceste cu Sf Moaste, nu-L mai slujesc pe Hristos, ci pe cel rau, si pe fii-su care tre sa vina, antihristul! Dumnezeu sa ma ierte ca spun asta, dar chiar s-a ajuns la nebunii, blasfemii, hule!

    vineri, 15:44:03, 23 octombrie 2020

  • Andrei

    la articolul Sf. Dimitrie Basarabov este arestat și el, ca și Sf. Parascheva, din fața închinătorilor. De data aceasta cu acordul explicit al Patriarhiei:

    „protejarea raclelor cu moaștele Sfinților cu un material care va permite o permanentă igienizare”. Bineînțeles că, în aceste împrejurări, ne putem întreba unde mai este credința în spirit, în sfințenie, în moaște, mai presus de trup și materie. Care mai este rostul închinării? Sarut mana Par Lavrentie peste aceasta remarca!!!! E o blasfemie si hula impotriva Duhului Sfant, sa fie protejate Sfintele Moaste! Pai la ce mai sunt SFINTE Moaste, ale SFANTULUI Dimitrie? Pai ori sunt Sfinte, adica purtatoare de Duh Sfant, ori sunt sursa de imbolnavire! Nici in Biserica, nu se imbolnaveste nimeni! Nu are cum! Biserica e loc sfintit de Harul Duhului Sfant! Te imbolnavesti in Biserca, doar datorita necredintei tale si a pacatelor tale, atat! Nu ne va zice oare Hristos: “Nebunilor, ce este mai mare? Biserica, care este sfintita de Dumnezeu Duhul Sfant, sau virusul? Icoana, care si ea este sfinitita sau acest virus creat in laborator de niste satanizati, care se inchina marelui “arhitect”? Oare asta nu inseamna tagaduirea Duhului Sfant si a puterii Lui sfintitoare? Ce zice preotul cand face slujba aghiezmei in biserica? “Si acum trimite Harul Preasfntului Duh care sfinteste toate si sfinteste si apa aceasta!”, sau cand face Epicleza: “Doamne cel ce ai trimis pe Preasfantul Tau Duh apostolilor Tai, pe acesta(acela) Bunule nu-L lua de la noi, ci il innoieste noua celor ce ne rugam Tie!”. Ierarhul cand sfineste o biserica, ce zice: “Se sfinteste aceasta Biserica cu hramul Sf Ier Nicolae, cu Sfantul si Marele Mir si cu Apa Sfintita, iu numele TATALUI SI AL FIULUI SI AL DUHULUI SFANT!” Nu zice: “Se intineaza aceasta biserica cu covid in numele marelui “arhitect””. UNDE NE E CREDINTA IN TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT??? Fatarnici suntem cu totii, si fricosi! Asa cum spunea si Par Gheorghe Holbea de la Bucuresti, ca Dumnezeu nu imbolnaveste niciodata, ci nefartatul. Va recomand sa cititi acest articol: http://www.cuvantul-ortodox.ro/in-numele-cui-se-fac-toate-astea-parintele-holbea-indiciile-esentiale-deosebirea-demascarea-duhurilor-criza-coronavirusului-antihristul-marele-binefacator-cu-sila-razboiul-nevazut/ Aici Par Gheorghe face trimitere clara ca in numele lui Antihrist se fac toate acestea

    vineri, 15:36:57, 23 octombrie 2020

  • Andrei

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Doamne ajuta Mihai! Ma bucur ca ai pus punctul pe I! Asa e, nu e doar o simpla rugaciune, ci un ritual antihristic! Si apoi, cine sa-i cateriseasca? Vezi de treaba!

    vineri, 15:23:51, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Nu vreau să fiu avocatul părintelui Calistrat de aceea nici nu vreau să insist în această direcţie. Dar, părerea mea este că, la cum arată societatea românescă, fără părintele Calistrat sau părintele Necula, Biserica ar fi într-o stare şi mai de plâns. Tocmai pentru că au multă vizibilitate le găsim mari răspunderi, dar dacă ar fi tăcuţi, invizibili, nu cred că am avea alţi părinţi care să îndrume în direcţia bună. Asta cred acum, deşi admit că s-ar putea să greşesc grav. Dar eu găsesc mai multă vină celor care sunt tăcuţi şi confortabili în locuşorul lor decât celor care sunt vizibili şi care se şi lovesc de toate piedicile. Mi se pare că tocmai în rodaj cu duhul acesta lumesc ajung să susţină, uneori, greşelile pe care le cunoaştem. Să nu uităm că niciun episcop nu are audienţa sau prezenţa părinţilor Calistrat sau Necula, or asta nu mi se pare ok. Asta cred. Iertaţi!

    vineri, 15:21:06, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Cred totuşi că părintele este, în mod obiectiv, mare(cantitativ) îndrumător de suflete, doar că în privinţa unor subiecte nu prea le îndrumă în direcţia potrivită. Prin simplul fapt că are o asemenea audienţă, construită în mod organic, mult peste ce are oricare alt cleric din România, părintele Calistrat ajunge în atenţia multor credincioşi care nu prea au reperele în credinţă prea bine stabilite. De aceea consider că e bine că părintele macină înainte cu ceaslov, psaltire, liturghier şi rânduială, pentru că dacă cineva ca părintele Calistrat ar întrerupe pomenirea, abia credincioşii care îl urmăresc pe sfinţia sa ar ajunge în pădure sau în alte bălării duhovniceşti. Pur şi simplu este mult prea lipsit de repere părintele Calistrat, la acest moment, ca să apuce pe un astfel de drum. Probabil pentru că intuieşte cursul unei astfel de iniţiative se ţine aproape de ierarhie, chiar dacă le vede (şi le şi cauţionează) scăderile. Tind să cred că e mai bine să procedeze cum o face acum, cu îndemnuri pentru rânduială, deşi alte îndemnuri ale sfinţiei sale sunt efectiv în răspăr cu ortodoxia. Partea cu rugatul la catolici şi în moscheie e… Eu le pun pe seama faptului că părintele se lasă purtat de gând, nu cântăreşte, nu cumpăneşte ce spune. Cert e că sunt mulţi români care s-au apropiat de credinţă ascultând zicerile părintelui, iar acest lucru nu este deloc puţin. Ca să nu mai spunem că părintele Calistrat nu este totuşi tutelat strâns de patriarhie/mitropolie, cum e cazul altor părinţi cu notorietate de pe la noi. Dimpotrivă, cred că mulţi de la patriarhie sunt foarte iritaţi de autonomia părintelui Calistrat. Este păcat totuşi că nu are puterea de a intra cu adevărat în subiectele despre care are impresia că vorbeşte şi că le ţine pe toate la un nivel foarte superficial. E un paradox aici, acela că relativizează multe chestiuni esenţiale părând că reduce lucrurile la esenţă.

    vineri, 15:14:26, 23 octombrie 2020

  • Andrei

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Nu e prima oara cand Par Calistrat face asa. Atitudinea sa este una de atotstiutor, de multe ori, asa cum zicea si Par Lavrentie, este zeflemitor, si nu accepta dialogul si critica. Seamana un pic cu Par Necula, showman. Dar asta sunt vremurile, si trebuie sa fim vigilenti duhovniceste! Cu astfel de oameni si nici nu are rost sa-ti bati capul, ii lasi in plata lor. Pacat ca sunt foarte multi oameni care sunt sedusi de astfel de duhovnici si preoti, Par Calistrat, Par Necula, si altii, care nu fac decat : “orb pe orb sa calauzeasca si vor cadea amandoi in groapa”. Doamne iarta-ne si ne lumineaza!

    vineri, 15:13:33, 23 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    Parintele bate campii cam ca de obicei, iertati-mi exprimarea foarte directa si nepoliticoasa. Despre actele cu cip – mitropolitul Bartolomeu Anania a facut sinod mitropolitan si s-a declarat impotriva. Despre casatoriile mixte – mai bine le trimitem in iad pe femeile ortodoxe, important e sa se impace cu barbatul neortodox – superrr!!!! Credinta a devenit un ritual si un set de filozofii care nu conteaza prea mult in viata omului. Viata vesnica? Vindecarea, unirea cu Hristos? Nu au nici o importanta se pare, in viziunea parintelui. Despre icoanele catolicilor – uita parintele de energiile necreate? Desigur ca da. De la un preot care se doreste mare indrumator de suflete ar trebui sa cerem mai mult.

    vineri, 14:56:45, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia dăinuie prin mărturisire și trezvie. Câteva răspunsuri la confuziile perpetuate de Părintele Calistrat (Chifan):

    E foarte categoric părintele în tot ce exprimă. Nu prea lasă loc de dubiu nici acolo unde ar trebui, chiar şi când se smereşte o face cu.. autoritate. Or, subiectele despre care titlul emisiunii ne spune că ţine să le lămurească nu se pretează la o tratare aşa, ca a părintelui. Pare că nici nu respiră părintele până pe la minutul 25, aşa debit verbal are.. Chiar dacă reţinem că explicaţiile sunt orale, formulate în stilul cunoscut, totuşi ele nu angajează pe fond nici unul dintre subiecte. Înţeleg că atunci când vorbim pe nepregătite nu putem avea coerenţa exprimării în scris dar aici părintele doar reconfirmă, doar reconsolidează o linie de lozinci care resping subiectul în sine, fără a-l trata de fapt. Nimic din ce spune părintele nu întâlneşte argumentele de la articolul Rostul întreruperii pomenirii sau de la textele Despre întreruperea pomenirii şi întreruperea comuniunii. Prin urmare, avem de-a face cu o simplă extindere a părerii de sine a părintelui Calistrat cu privire la toate aşa-zis subiectele prin care ne plimbă. Pur şi simplu aminteşte de acestea, fără să le discute, deşi, după cum aţi arătat deja, despre problematica actelor electronice avem inclusiv un mare sfânt, pe Cuviosul Paisie Aghioritul care a fost implicat în această chestiune. Bine, Cuviosul Paisie a întrerupt şi pomenirea.. În fine, ceea ce vreau să spun este că prin modul în care părintele tratează despre aceste subiecte în fapt transmite altă opinie, care ar fi trebuit exprimată explicit: cu aceste subiecte (cipuri/biometrie, nepomenire etc) nu trebuie să ne batem capul! Pentru că practic, acesta este mesajul părintelui, unul foarte superficial, care doar tatonează nu tratează. Dacă ar fi pornit de la această idee, nouă ne-ar fi fost uşor să argumentăm de ce sunt importante aceste subiecte, chiar şi dacă ne ţinem doar de ceaslov, psaltire, liturghier, şi atunci am fi ajuns şi la problemele de fond, poate că am fi avut o conversaţie. Aşa, părintele consideră că ceea ce cunoaşte deja îi este suficient pentru mântuire, se înrădăcinează în părerea sa şi aduce confuzie în rândul celor care înţeleg totuşi altfel decât sfinţia sa îndemnurile părinţilor contemporani. Un semn evident ar fi faptul că citeşte greşit textele pe care le citează, însă întotdeauna în sensul părerii deja formate. Americanii au o expresie: cherry picking, adică îşi alege cu grijă doar argumentele în susţinere, ignorând flagrant alte elemente de discurs care împreună constituie fondul relevant al subiectului. Dar dacă nu vorbim despre ceea ce în mod obiectiv reprezintă chestiunile relevante vom eşua într-o falsă lămurire care produce confuzie. De aceea zic că o abordare de genul: nu trebuie să ne batem capul! sau că sunt problemele celor care umblă prin păduri, fără episcop ori că subiectul este perimat, neimportant, dăunător dacă tratat e mai sinceră, mai corectă dpdv argumentativ.   În caz contrar, se exprimă categoric pe un subiect pe care totuşi nu îl abordează, lăsând impresia că a spus tot ce e de zis în această privinţă, dar mergând împotriva învăţăturii aceloraşi sfinţi părinţi pe care îi invocă în susţinere. Bine ar fi dacă părintele şi-ar lua un pic răgaz să se gândească mai bine la ce spune, nu doar să se lase în inerţia părerii de sine, convins că e în duhul cel bun. Nu ţine nimeni să-l ruşineze, să-l prindă în cuvânt, dar lucrurile grave nu pot fi tratate aşa, după ureche, decât dacă insişti să susţii că nu sunt importante.   Pe de altă parte, dacă tot am zis de cherry picking ar trebui spus şi de strawman, adică de argumentarea împotriva unui om de paie. Nepomenitorii care au fugit prin păduri, care s-au rupt de Biserică sau mai ştiu eu ce, nu sunt relevanţi pentru subiect. Înţeleg să fie daţi ca un contra-exemplu, ar fi un argument de o anumită greutate pe care l-ar putea folosi părintele Calistrat sau altcineva, dar aceştia nu pot fi aduşi la statutul de subiect întreg decât dacă facem o fraudă de argumentare. Dacă vorbeşti despre cei care „au fugit în pădure” onest este să vorbeşti şi despre cei care nu au fugit, care nu s-au rupt de Biserică, care invocă anumite temeiuri canonice, care sunt şi mai mulţi şi mai activi pe acest subiect şi cei pe care, de fapt, ţii să îi combaţi indirect. Acestora le poţi invoca argumentul alunecării în extreme, al pericolului de schismă, dar nu e corect să îi respingi ca fiind schisma toată. În fine, argumentativ vorbind, erorile sunt evidente. Aceasta e o poziţie în care sunt blocaţi mulţi părinţi de la noi, mulţi ierarhi. Dar această poziţie poate fi descompusă, destructurată dacă vom continua să întrebăm: mai există erezii astăzi? Este ecumenismul erezie? Este ecumenismul lucid erezie? Cine este îndreptăţit să le combată? Cum le combatem? Ce este dialogul interreligios şi ce este erezia ecumenistă? Când este dăunător dialogul interreligios? Cum găsim demarcaţia corectă între aceste chestiuni? Care sunt limitele ascultării? şi aşa mai departe. Extinzând discuţia, ar fi nevoiţi să trateze mai pe larg aceste subiecte, dar poate că şi mai aplicat, mai punctual, şi şi-ar putea înţelege amorţirea părerii de sine, ar putea începe să recunoască măcar o urmă de adevăr în spusele interlocutorilor. Dacă însă se va continua aşa, vor rămâne cu „în Creta nu s-a schimbat nimic” şi pur şi simplu nu vor avea curaj să discute niciodată pe îndelete şi lămuritor subiectul acesta. Şi nici celelalte subiecte complementare, care tot vor apărea, dat fiind că sunt lucrarea aceluiaşi duh..   

    vineri, 14:30:55, 23 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Să nu fie mai mult se.re.i.si.e.i decât sinedriu. Tare mi-e că ordinul de participare i-a venit din altă parte, nu de la sinodalii noștri.

    vineri, 06:49:48, 23 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Sf. Dimitrie Basarabov este arestat și el, ca și Sf. Parascheva, din fața închinătorilor. De data aceasta cu acordul explicit al Patriarhiei:

    Trist… Cum ne tradam credinta…

    vineri, 06:40:42, 23 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Sf. Dimitrie Basarabov este arestat și el, ca și Sf. Parascheva, din fața închinătorilor. De data aceasta cu acordul explicit al Patriarhiei:

    Toate masurile sunt revoltatoare, dar aceasta adica „protejarea raclelor cu moaștele Sfinților cu un material care va permite o permanentă igienizare”, sau „renunțarea la procesiunea „Calea Sfinților” la care participau foarte mulți preoți și credincioși mireni” mie imi par „strigatoare la cer”! Patriarhia cu toate masurile ei cred ca (sa ma iertati) pare mai opresiva decit insasi autoritatile care au incercat in ultima vreme sa isi mai nuanteze putin „interpelarile”…. In afara tarii pt. ecumenisti se poate doar cu „cirpa pe gura”, in interior cei de la Patriarhie par „mai catolici decit papa” (e doar o expresie)…Doamne apara-ne si pazeste-ne!      

    joi, 23:06:15, 22 octombrie 2020

  • Ortodox

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Pai cum sa fie caterisit? Ce el a fost acolo, asa, de capul lui? Fara binecuvantarea sinedriului…? Pardon Sinodului…!

    joi, 22:37:13, 22 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    D-le Vlad ati intuit bine, (scriu aceasta ca am prins in trecut sa vad niste filmulete unde aveau loc niste ritualuri tot cu faclii), asa si acesta pesemne e unul stiut doar de ei….si ma rezum la a scrie doar atit, Domnul sa ne apere pe toti!

    joi, 21:33:59, 22 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Deci filmarea oficială a evenimentului înserată în acest articol e ceva.. din altă lume! Nu doar la 59:11, ci şi la 01:01:20, după ce se roagă papa, le cere să-şi unească vocile într-o împreună rugăciune.. Dar nu e vorba doar despre rugăciunje ci este un ritual întreg, în adevăratul sens al termenului. Să urmăriţi şi după 2:44:00, dar cu sunet.. La 2:47:50 e patriarhul Bartoomeu.. ÎPS Iosif e la 02:50:30. E cu totul străin de ortodoxie, total străin. Nu e circ, aşa cum tot întâlnesc acest calificativ. E ceva sinistru de-a dreptul pentru orice ortodox, e o ierurgie antihristică. Pentru cei lumeşti, fără niciun fel de reper duhovnicesc poate apărea ca un spectacol înduioşător, dar pentru cei cu o minimă trăire ortodoxă este înspăimântător. Si mai înspăimântătoare este liniştea ce vine dinspre sinodul nostru, dinspre vocile recunoscute ale ortodoxiei. Dar la ce mesaje ne-au parvenit în ultimul timp din această direcţie, aproape că mă bucur că e linişte. Cât despre ÎPS Iosif.. sărmanul de el, trebuie neapărat caterisit! Dar de-ar fi măcar mustrat..

    joi, 17:36:22, 22 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Eu percep acest răspuns ca o justificare a indolenței în credință, care nu duce la o pravilă și rugăciune mai intensă, ci mai slabe și la delăsare. Într-adevăr, cum am scris la începutul articolului (și ar fi putut să observe acest lucru), nu e de datoria fiecăruia să-i îndrepte pe ierarhi, nici să fim bine instruiți în toate aceste devieri, dar e bine să cunoaștem vremurile, să nu fim naivi, să ne cunoaștem păstorii. Nu cred că putem afirma că-L ascultăm pe Hristos atunci când îi urmăm pe acești episcopi. Până să fie judecați păstorii bisericești de Dumnezeu, noi vom fi osândiți dacă-i urmăm. Și trebuie să știm pe cine urmăm.

    joi, 13:15:54, 22 octombrie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Părinte, cum răspundem la o luare de poziție care sună așa: „nu e treaba mea aceasta (problema legată de ecumenism și întîlnirea înalților ierarhi), să nu luăm Domnului prerogativa divină de a fi judecător și să nu ne îndreptățim noi în a deveni judecătorii păstorilor bisericești… Să cunoaștem mai bine pravila și să nu ne mai erijăm în apărători ai dreptei credințe, cînd noi înșine nu sîntem vrednici și buni creștini…”? Acestea au fost cîteva provocări pe care le-am primit cînd am încercat să transmit informații despre această adunare convocată de papă. Doamne, ajută!

    joi, 12:37:32, 22 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Ce trebuie știut despre rugăciunea inter-creștină și întâlnirea inter-religioasă de la Roma cu participarea unui episcop român:

    Nu pot să-mi explic participarea clericilor ortodocși (mai ales a episcopilor!) la astfel de întâlniri – urâciune, spre dărâmarea dreptei credințe, decât prin faptul că nu cred pur și simplu în Sfinții Părinți care au hotărnicit prin canoane ce anume nu este îngăduit! Pentru că dacă ar crede, nu ar participa chiar de ar fi amenințați sau de ar primi bani, putere etc. Dai mântuirea ta pt ceee omule??? Vai, vai! Mai sunt și fățarnici pe deasupra, pt că-i “prăznuiesc” la soroace, chipurile, pe acei Sfinți Părinți de care nu ascultă! Dar, sigur, trebuie să se împlinească Scriptura!

    miercuri, 23:22:30, 21 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    https://spzh.news/ro/news/75118-afonskij-starec–kinotu-raskolyniki-ukrainy-ne-spasutsya-oni-popadut-v-ad

    marți, 19:47:30, 20 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Nu stiu cum de nu am citit acest comentariu…(mea culpa), apoi nu e prima data cind ma rusinez de cit circ fac semenii mei, desi sunt constienta ca vin si neaveniti/nechemati (ca adica din aceia care vin sa raspindeasca vrajba sau tulburare ca sa se transforme Sarbatoarea in ceva ridicol ca adica au ei un „amoc” fata de autoritati sau simt ei ca e momentul sa transforme totul in ceva greu de digerat – vai, acestia vin si la Slujbe in Biserici sa isi „desfasoare recitalul” sa strice si tihna celor care incearca sa pastreze o minima decenta sau sa incerce sa se bucure de ceea ce se desfasoara acolo unde au incercat sa ia parte) uitind ca acolo nu e stadion sau cimp de lupta, sau ca apucaturile lor se pot inscrie in lista de boli psihice…apoi organizatorii (adica Mitropolia)…care celebreaza de atitia ani toate aceste Sarbatori ca adica avea experienta, nu doar prin ezitarile lor pe care le schimbau din zi in zi, ci si prin cum au organizat sa se desfasoare evenimentul au avut destula „culpa” dovedind ca sufera in continuare de autosuficienta sau poate neglijenta, ca macar anul acesta sa faca cumva sa nu mai fie asa! Sau cei ingroziti ca ar putea lua virusul de ce nu au stat Doamne iarta-ma acasa si la ce au mai venit in multime sa se vaite mai apoi ca adica sunt in jurul lor din cei care i-ar putea „imbolnavi”? Pe acest „tarim” fragil s-au bazat si autoritatile statului care au „ajutat” si la compromiterea definitiva a Sarbatorii prin deciziile cu care au „ajutat” Mitropolia sa se compromita definitiv! Toti au „lucrat” pentru nereusita pelerinajului, se spune ca acum e voie sa se mearga oricum de oriunde…(a „zburat” oare virusul sau ce s-a mai inimplat greu de stabilit), ce e sigur e ca Sf. nostru Par. are  dreptate in majoritatea comentariilor dumnealui si ca desi imi pare rau sa spun – Biserica noastra ortodoxa isi desconspira din ce in ce mai mult negrija pentru cele sfinte, nepasarea pentru ingrijirea „turmei credinciosilor”, sadismul cu care trateaza toate cele ale Bisericii….sa ma iertati va rog!  

    marți, 17:16:46, 20 octombrie 2020

  • Ortodox

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Asa este, oamenii aia numai au intinat numele Partidului Comunist Român, aa, pardon, numele B.O.R. si memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară, aa, pardon din nou…

    duminică, 20:32:38, 18 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Manipulări. Scot în evidență detalii pt a se pierde din vedere esențialul. Protestele au fost pașnice, dar proteste. Penibilul stă în cârca statului și a Mitropoliei că nu au înțeles măcar vina lor și nu aveau cum să scoată cămașa. Acum vor să facă toată situația ca și cum ar fi fost rea. Dar a fost evident de la Dumnezeu. Cu mici excepții, cu unele manifestări nepotrivite, dar penibilul este în curtea statului, care a interzis închinarea fără temei și discriminatoriu și a Bisericii, care a conlucrat. Ca să fie clar, practic pr. Sturzu validează excluderea celor din afara Iașului.

    sâmbătă, 23:00:37, 17 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Acum se vehiculeaza si aceasta varianta…oare sa mai credem ce se scrie si acolo? https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/provocatorii-de-la-slujba-cuvioasei-parascheva-erau-sectanti-mitropolia-nu-erau-parte-din-biserica-ortodoxa–267436.html?fbclid=IwAR3KU3qqsYQwgMx2KGzK97wXWv0i6dcaZXQkgV9nEHpkNNN8NGLQLu6rDsk

    sâmbătă, 21:20:30, 17 octombrie 2020

  • Stelian Tanasa

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Dacă înfricoșați ansamblul membrilor populației mijlocii si îi faceți sa se teamă pentru securitatea lor si aceea a apropiaților lor,cum ar fi copii,acest lucru vă va permite în continuare să instaurați măsuri draconice pentru a impune respectarea legilor a-i dezarma si a obține despre ei date de identitate intensive.Apoi,dacă identificați această teamă – Frica lor – cu credințe religioase precise,si răspândiți aceasta “Frica,, prin mijloace de informare oficiale,alese pe perioade între două zeci si trei zeci de ani,chiar membrii acestei populatii vă vor implora în genunchi,prin intermediul reprezentanților lor politici,sa instituții noi alternative de baza pentru Politica noastră Internationala prin mijlocirea Națiunilor Unite,în scopul de a instaura o Nouă Ordine Mondiala,si anume “The Mental Cooperation In Takeover Plans,, cu ajutorul Organizației Mondiale a Sănătatii…**Psihotica**(Cu alte cuvinte,n-o sa mai poti sa te numești omule,nici macar o persoană spălată pe creier,ci doar o persoană “creată de ei”,adica sclav cu număr de identificare..)Trezirea,asta se pregătește si la asta contribuie cu vârf și îndesat mai marii “pastori” nicidecum frica!

    sâmbătă, 17:27:30, 17 octombrie 2020

  • Radu

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    E aproape enervant de (dar) adevarat ce spuneti, d-le Agache. Marturisesc ca si eu am observat asta, dar am refuzat sa merg mai departe cu analiza… Am preferat sa consider doar cuvintele rostite si “roadele” generate astfel, fara a analiza persoana sau institutia, implicate… E bine, e mai putin bine…, nu stiu. Cert este ca trezvia se invata si se consolideaza doar practicand-o continuu.

    sâmbătă, 11:13:35, 17 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Până la urmă, este adevărat că au fost și nepomenitori pe acolo, dar nu au dat ei tonul, nu au avut o agendă să discrediteze Mitropolia. A fost doar o conjunctură. Oamenii au început să huiduie când a fost refuzată împărtășirea credincioșilor și când Mitr. Teofan a făcut referire la cei bolnavi și la încrederea în cadrele medicale și respectarea regulilor de protecție. Atunci au început să strige și ceilalți de prin jur. Este interesant că Pr. C-tin Sturzu afirmă el exact ce am scris în articol, anume că Mitropolia se supune total „regulilor sanitare”, că organizează pelerinajul și credincioșii respectă purtatul măștii și distanțarea cu strictețe. Doar că există unii provocatori care dorescă să arunce o lumină proastă asupra Mitropoliei. „Credincioșii adevărați” fac ascultare să se dezinfecteze, să poarte mască… Dacă e să fim serioși, nimeni nu poate organiza adunări în care să fie purtată masca de toți; ar fi o pretenție exagerată. Nu sunt de principiu împotriva măștii și distanțării. Mai ales când ești bolnav sau vulnerabil, te păzești cu atât mai mult. Totuși impunerea măștii și a tuturor regulilor sanitare este exagerată și nefondată. Există foarte multe argumente că masca nu ajută; oare ar trebui să le ignorăm și să ascultăm orbește de instituțiile statului în dauna sănătății noastre trupești și mentale? Biserica nu este un loc de prosteală, în care toți facem ascultare ca oile de orice și oricine, ci de Hristos și în Duhul Lui.

    vineri, 22:41:23, 16 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Se cuvenea să mai adaug ceva și despre frica care-mi pare că-i stăpânește pe cei din fruntea noastră, pe marii păstori, de la care ne așteptam (măcar de la unii!) să lupte cu bărbăție pentru libertatea religioasă. Să ia aminte la ce scrie în finalul (nu întâmplător) de la Apocalipsă (cap. 21/22): “Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” Observăm noi oare că primii menționați sunt fricoșii ?

    vineri, 22:41:06, 16 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Va rog iertati-ma pentru dezacorduri!

    vineri, 22:19:41, 16 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Deși noi știam că sfintele moaște sunt vindecătoare de boli și molime și, în general, ajutătoare la tot binele, unii, inclusiv de la vârful BOR, în contextul nefericit al vremurilor în care iată, a apărut o molimă, acționează împotriva cursului firesc – acela de a facilita și încuraja accesul la sfintele moaște! Și să nu uităm că vorbim de Sf. Parascheva, sfânta cu cel mai mare cult și pelerinaj din țară și printre cele mai mari din toată Ortodoxia!  Era de așteptat ca ateii, apostații, păgânii s.a. să nu creadă în puterea și binefacerea sfintelor moaște și să acționeze în consecință, dar noi, cei ce cunoaștem adevărul lucrului, cum să nu luptăm cu fervoare pentru conservarea și chiar promovarea acestei binefaceri de la Dumnezeu?   DA, de la nivelul poporului de rând nu s-a observat o opoziție consistentă a clericilor implicați direct sau indirect în organizarea hramului Sf. Parascheva… Și nici din partea sinodalilor!… Nădăjduim că altfel vor sta lucrurile în cazul hramului Sf. Dimitrie Basarabov. Altfel spus, nu s-a putut vedea o opoziție cât de cât bărbătească, pe măsura durității și ilegalitățiii și nelegalitații restricției impuse de către dregătorii cezarului.   Nu avem decât să presupunem că s-au făcut demersuri (oare energice?) pentru derularea pelerinajului în condițiile de protecție sanitară adaptate la contextul creat de virus, dar noi nu am reușit să aflăm mai nimic despre ele. Sigur, nici nu este uzuală sau în firea lucrurilor informarea de sus în jos pentru toate cele – întrucât oaia nu-i păstor, evident – dar, să nu uităm că trăind în zilele în care informațiile circulă foarte ușor pe “n” canale posibile, s-ar fi aflat câte ceva măcar despre tăria opozițiiei făcute necredincioșilor.   Apoi, dacă autoritățile laice nu au ținut cont de punctul de vedere al reprezentanților Bisericii în faza de negociere de până la emiterea restricției, nu se impunea ulterior atacarea de îndată în instanță a măsurii impuse? Aceasta întrucât sunt indicii încurajatoare de fructificat potrivit cărora reglementările restrictive incidente (Hot. CJSU Iasi nr. 35/2020, cat si la Hot. CNSU nr. 47/2020) sunt ilegale sau nelegale (chestii juridice, nu insist) și, prin urmare, se impunea să acționăm imediat ca administrație bisericească. Am putut remarca în schimb o rapidă inițiativă de contestare în justiție a unui mirean, fie ea și depusă în numele unui partid.[1] Altfel spus, în limbaj evanghelic, am ajuns ca oile să apere/reacționeze înaintea/ în locul păstorilor? Greu de digerat!   Și mai este încă un aspect legat de lipsa vizibilității reacției administrației bisericești. Dacă așa soft s-a acționat în cazul restricționării (atacabile juridic a) participării tuturor pelerinilor la hramul unui sfânt, cum este de așteptat că o vom face atunci când cei netemători de Dumnezeu vor ataca FRONTAL Biserica?   [1] https://www.digi24.ro/alegeri-parlamentare-2020/guvernul-orban-a-fost-dat-in-judecata-de-ppu-sl-pentru-interzicerea-pelerinajului-de-la-sfanta-parascheva-1384129

    vineri, 21:47:48, 16 octombrie 2020

  • Cristi

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Aşa este.Din câte ştiu Mitropolia are un protocol scris cu Jandarmeria şi ei trebuie să-l pună în aplicare. Lucrurile sunt mult mai grave decât par.

    vineri, 21:28:52, 16 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Sarut mina Parinte pentru acest articol! Daca imi permiteti toti cei ce discutam aici as nuanta putin lucrurile incercind sa reamintesc cum ca de ceva ani buni (daca nu zeci) aceasta Sarbatoare a fost „confiscata” de iudele politice alaturi de paznicii lor an de an cind Slujba Cuvioasei s-a tinut cu usile Mitropoliei ferecate (ca nu cumva oamenii obisnuiti pasnici fiind sa „atenteze” la „integritatea” celor actuali sau viitori oameni politici care de care mai pestriti, dar si aproape in majoritate necrestini)! Anul acesta s-au extins lucrurile si sub pretextul exagerat cu „pandemia”, dar si ca au vazut ca multimea nu vine nici cu furci, nici cu topoare, ci tot crestineste in curte sa o celebreze si ei pe Sfinta asa ca in toti ceilalti ani in curte, la rinduri din toata inima lor! Minciunile cu „agitatia nepomenitorilor” este scornita doar de cineva ignorant/necunoscator, ori s-au bazat pe ignoranta unora ca se stie ca „nepomenitorii NU participa la slubele ereticilor”! Oricum – tot ce s-a intimplat din partea organizatorilor oricit au vrut ei sa se erijeze in „protectori/binefacatori” i-a facut doar sa se autodemaste sa vada toti cei ce au avut ochi „de vazut” ca anul acesta pesemne banii alocati ptr. sarmale  s-au cheltuit pentru masti si alte nimicuri si ei in afara de cinism nu mai au de oferit nimic altceva! Domnul sa ne ierte si sa ne lumineze pe toti si asa sa ne ajute Dumnezeu!

    vineri, 21:14:19, 16 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Legat de crucea “masonică”, am scris exact cât am intenționat. Pt mine nu e un subiect. Atâta vreme cât e folosită ca cruce, nu e o problemă, nu ma forțez eu să găsesc o greșeală în asta. E cel mult un aspect minor. Dar eu nu aș folosi astfel de obiecte de cult și mi se pare nepotrivit să fie utilizate de Mitropolie îndeosebi în aceste ocazii.

    vineri, 20:50:52, 16 octombrie 2020

  • Stelian Tanasa

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Ar fi fost mai de preferat un asediu militar decat asta. Am fi stiut, macar, cine pe cine ataca. Azi suntem in situatia de a vedea dusmani in proștii de langa noi, care nu reusesc sa vada minciuna.(cam neortodoxa afirmatia)..As putea spune ca este si instructiva “experienta” trăită de oameni la Mitropolie. Stim acum ca Sistemul poate ingenunchea orice tara vrea prin cateva televiziuni si cativa influenceri. Iar oamenii lupta cu asta de aproape patru ani (ca nepomenitori) si de de aproape un an de când cu “ciuma”( ca bulversați) si nu reusesc inca sa franga lanturile ba mai tare le înoată :). Despre “crucea” masonica cu care si-au facut deschiderea “drept Statatorii” n-ai vrut să intrati in detaliu,da..nu-i bai!.Putem spune multe despre halul in care am ajuns,dar n-are rost,lupta-i pentru imagine si nu pentru Hristos. Doamne Miluieste!

    vineri, 20:03:59, 16 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Au trecut la pedepsirea fratilor jandarmi care au fost oameni – și care defapt sunt singurii care au respectat Constituția și legile – inclusiv pe cele internaționale, cand acuzați penal ar trebui să fie aceia (infractorii in uniforma) care au oprit accesul credincioșilor! Doamne, Doamne, ce nedreptate, ce prigoană! Să mai zic ca toți acesti jandarmi ar trebui apărați și chiar reprezentați de BOR (asta dacă nu e și ea implicată impotriva lor, nimic nu m-ar mai mira). Dacă stie cineva cum ii putem ajuta pe acești frati jandarmi binefăcători, inclusiv mișcări de solidarizare sau chiar ceva bănuți… Ori măcar rugaciune. Ce se întâmplă este strigător la cer! “Peste 20 de sesizări au fost depuse la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru zădărnicirea combaterii bolilor, după ce miercuri, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, mai multe persoane din afara Iaşiului au ajuns să se închine la racla cu moaştele sfintei, transmite Agerpres. Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, Mihaela Apostol, a confirmat pentru Agerpres că a înregistrat un dosar penal după ce au fost primite 25 de sesizări prin care se reclamă zădărnicirea combaterii bolilor, solicitându-se tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi, fiind indicate şi persoane din cadrul Jandarmeriei. După slujba liturgică de pe 14 octombrie, pelerini veniţi din alte oraşe sau zone ale ţării au forţat porţile de acces în curtea mitropolitană şi cordonul de jandarmi, pentru a se închina la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Forţele de intervenţie s-au retras, la raclă ajungând pentru câteva ore şi persoanele venite din afara Iaşiului. Astfel, au fost încălcate măsurile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă potrivit cărora participarea credincioşilor la sărbătorile religioase este permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă.” https://www.g4media.ro/25-de-sesizari-depuse-la-parchet-pentru-zadarnicirea-combaterii-bolilor-pelerinajul-sfintei-cuvioase-parascheva-printre-cei-acuzati-sunt-si-jandarmi-care-le-au-permis-celor-din-afara-iasiului-sa-ajun.html

    vineri, 15:37:42, 16 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Dumnezeu să vă întărească!

    vineri, 15:36:26, 16 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Parinte, Dumnezeu să mă ierte, am fost foarte deprimat, dar și plin de treburi… Intre timp văd ca ati scris deja pe această tema, am adăugat deja un comentariu. Multumim și dam slavă lui Dumnezeu!

    vineri, 15:34:26, 16 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    „Pe de altă parte, vreau să dau un mesaj către preoţi, către pastori, ei trebuie să fie un exemplu, ei trebuie să îndemne – şi îi felicit pe mitropolit şi pe toţi preoţii care s-au comportat exemplar în această sărbătoare (de Sfânta Parascheva – n.r.), au îndemnat oamenii la un comportament corect. Acest lucru este extrem de important, pentru că oamenii se iau după ce spun preoţii, toți credincioșii, indiferent că sunt ortodocși, catolici, penticostali, baptiști. Țin cont într-o foarte mare măsură de ce spune preotul, pastorul, și este foarte important ca toţi preoţii să îndemne oamenii la respectarea regulilor, pentru că sunt încă, din păcate, cazuri de negaţionişti chiar în sânul Bisericii, care sunt bine cunoscuţi, nu vreau să dau acum exemple, care pur şi simplu neagă existenţa pericolului, care îi îndeamnă pe oameni să bagatalizeze acest virus”, a arătat Ludovic Orban. „Este un comportament inexplicabil”, a adăugat premierul. https://www.digi24.ro/amphtml/stiri/actualitate/social/pelerinajul-de-sf-dumitru-ludovic-orban-vom-discuta-cu-reprezentatii-bor-oamenii-se-iau-dupa-ce-spun-preotii-1385364 Fratilor, dacă au ajuns să te felicite și să îți mulțumească toti antihristii… Ce mai poti zice?! Nu sunt nepomenitor, dar cu adevărat se satura lumea de ei, pentru că efectiv ne vând ORTODOXIA si LIBERTATEA. Iar chestia cu nepomenitorii scandalagii si psdisti si frați țigani recalcitranți sunt minciuni ABSOLUT SFRUNTATE! Să mă ierte Dumnezeu, dar se minte in cunoștință de cauză în legătură cu nepomenitorii! Și despre ceilalți, activenews! Și se pare că e o acțiune concertata, organizată si mai ales premeditata, de conturarea a viitorilor “fanatici religioși și uzurpatori ai ordinii sociale.” Sunt supărați că au apărut în Biserică nepomenitorii, care o parte mare din ei într-adevăr a căzut grav. Dar la ce se așteptau?! La cât ecumenism a înghițit România, era și normal ca la un moment dat să apară și o mișcare împotriva acestei erezii a ereziilor! Oricum, oricine nu e deacord cu ei duhovnicește se pare că au primit și vor primi această etichetă! Papism ai fariseism. Sau cel puțin dictatură duhovnicească! Și nu incurajez deloc derapajele nepomenitorilor și nici măcar nepomenirea, dar vreau să spun că e absolut de înțeles fenomenul, singura mea curiozitate este cum de a apărut atât de târziu! El ar fi trebuit să apara mult mai demult, chiar sub oblăduirea clericilor, precum, de exemplu în Georgia! Dar la noi, tu ca și ortodox, tinut la gard ca animalul, văzând că in țarcul celor 500 de “aleși”, in primul rând sunt catolici, sri-sti, conducători ai serviciilor si jandarmeriei, politicieni corupți… Pe care pe unii dintre ei ii si împărtășești, in timp ce anunti “nevrednicii” din afara tarcului că pe ei nu ii poti împărtăși și ii trimiți Ce simți în inima ta de ortodox?! Dar mai ales problema e cu prezența unora de altă credință, la cel mai de cinste loc și de care se știe clar ca nu sunt acolo să se convertească, ci dimpotrivă! Locul ăla in care putea să stea un drept credincios:o babuta, un veteran de razboi, o mamă cu copiii, sau chiar o familie întreaga sau orice ortodox până la urmă – cum o sa îl explici la Judecată?! Se vrea sincer salvarea bisericii administrative (pământene) – și acest lucru probabil că va și reuși, dar cu sacrificarea a nu știu câta oară – și de data aceasta poate în mod definitiv a ortodoxiei înseși, adică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru că în România oficial ortodoxia a fost scoasă in ilegalitate! Cu foarte mare ușurință si-ar putea câștiga dreptul înapoi in instanță, dar nu o fac. Aceasta e complicitate! Singurii care suferă: credincioșii (2-3 % – vezi Părintele Ioanichie Bălan), simpli preoți – unii dintre ei, câțiva monahi, 1-2 ierarhi poate… în fine, orice om cu sufletul viu! Atât de multa suferință și dezorientare, dezamagire n-am simtit niciodată. Aproape ca m-am frânt. Slava lui Dumnezeu și Sfintei Parascheva, familiei și Duhovnicului, altfel ramaneam zdrobit. Toată mizeria si nedreptatea asta nenorocita si strigatoare la cer e cea mai mare traumă cu care m-am confruntat. Efectiv m-am simțit nu doar orfan și abandonat de Ierarhi, dar chiar trădat. Mi-e greu să exprim in cuvinte… PS: Reiau o precizare pe care o fac periodic: pentru mine nu există pomenitori sau nepomenitori, ci oameni ai lui Hristos, care se află în ambele tabere. Dar am observat că atat nepomenitorii extremiști, cat și majoritatea ecumenistilor ferventi (de care e plin pana la refuz aparatul administrativ si universitar bisericesc), sunt mânați de același duh urât, violent, intransigent si fanatic. Ei se văd la poluri absolut opuse, dar se pare că ambele extreme îl vor primi pe Antihrist cu bratele deschise, care in geniul său malefic le va satisface deopotrivă! (vezi opera Pr. Serafim Rose) Tot ce se întâmplă îmi demonstrează a o mia oară ca daca esti a lui Hristos, nu trebuie să ieși tu din falsa biserică exterioară – riscând chiar tu o mare cadere, ci chiar ea te ca expulza și se va lepăda de tine la momentul potrivit. Dar nu vor lipsi drepții lui Dumnezeu, inclusiv in cler și ierarhie, până la Sfârșit. “Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.” Am curajul să scriu toate acestea pentru cuvintele: “Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine. Altul este scopul meu: … Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului. Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii. Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe. Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.’’ IPS Augustin de Florina (20 apr 1907 – 28 aug 2010) Dacă pentru pomenirea cuvintele de mai sus se va considera ca sunt unul din acei “oameni, care, repet, unii s-au desprins de Biserica Ortodoxă Română sau, unii care nu s-au desprins, dar care, prin maniera în care se manifestă arată că nu înțeleg duhul și ce înseamnă o sfântă slujbă” (Pr. Sturzu), eu să știți că voi rămâne in Biserica lui Hristos (cu ajutorul lui Dumnezeu) și vă voi pomeni până la sfârșitul vieții și tocmai rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, sunt convins că vor fi Marea Rușine la Judecată a celor care îl trădează pe Hristos și crestini! Dar să dea Dumnezeu ca exact acele cuvinte din ghilimelele de mai sus să nu se potrivească exact Sfintiilor Voastre!

    vineri, 15:30:24, 16 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Hramul Cuvioasei Parascheva 2020: între Hristos și veliarii politici și bisericești:

    Însă această permisiune de a se închina toată lumea nu a durat mult, ci în jurul orei 22 a fost din nou restricționat accesul celor din afara orașului, moaștele Sfintei fiind introduse în catedrală. Practic, în final a tronat sfidarea și discriminarea pelerinilor.Nu în jurul orei 22 ci mult mai devreme. Eu am ocolit perimetrul jandarmilor de la ora 19.30, începând de la blocajul de lângă Mamma Mia, unde se întâlneşte Strada C.Negruzzi cu Arhitect Cantacuzino, apoi am găsit blocaje la intersecţia străzii Săulescu cu Petru Movilă, apoi Plevnei cu Luminii şi Sfântul Andrei cu Râşcanu. La toate aceste bariere erau pâlcuri, pâlcuri de credincioşi care se rugau de jandarmi să fie lăsaţi să meargă spre rând, spuneau că aveau mai mult de două ore de când erau veniţi. Deci este probabil ca interzicerea să fi fost dispusă din nou în jurul orei 17.00 sau chiar mai devreme. Pe mine pur şi simplu m-a zdrobit ce s-a întâmplat! În primul rând atitudinea complet execrabilă a unor jandarmi m-a băgat pur şi simplu în boală. Nu am reuşit să-mi revin nici când am ajuns la Cuvioasa. Mulţi creştini cu mâinile la gardul Mitropoliei, unii se rugau în linişte, alţii îi certau pe jandarmi, iar noi treceam prin faţa lor pe culoarele de metal ca ultimii trădători. Cine a gândit această mizerie, greu răspuns va avea de dat la judecată. Efectiv îţi vine să faci nefăcute când vezi atât de multă batjocură, ceva nemaivăzut, de parcă acei oameni ar fi fost ciumaţi, scursura societăţii. Multe femei, foarte puţin bărbaţi, adunate pe lângă nişte jandarmi băţoşi, cu pieptul scos în faţă, scăpaţi să fie autoritari cu nişte suflete care doreau să se închine. Când am început să mă cert cu un asemenea individ a început să-mi zică că nu au dormit de la ora 5 dimineaţa, că se ceartă cu toată lumea şi altele. Dar în continuare susţin că asemenea persoane nu au ce căuta la pelerinaje. Au trecut două zile şi încă nu mi-am revenit de nervi! Trebuie neapărat făcut ceva să nu mai fie primiţi jandarmii la pelerinajele astea. Să se organizeze la ei în staul, în cazarme, nu să facă pe haiducii cu credincioasele. Nu se poate să faci ca pr Sturzu care mulţumea jandarmilor “că şi-au făcut datoria”. Tocmai că nu şi-au făcut-o! Nu poţi absolvi pe nimeni de obligaţia de a face o judecată morală a propriilor fapte. Jandarmii aceia au comis infracţiuni oprind credincioşii să ajungă la Cuvioasa. Au adus la îndeplinire nişte ordine vădit ilegale iar autorităţile bisericeşti pur şi simplu rulează în alt film şi îi îndreptăţesc! Nu se poate ca părintele mitropolit să-şi ceară iertare cu 3 zile înainte de pelerinaj şi să permită această cruntă bătaie de joc la adresa credincioşilor. Ce e asta: “îmi cer iertare” şi vă las să vă umilească jandarmii că vreţi să vă închinaţi. Este pur şi simplu spălare pe mâini cu făţărnicie! Este nedemn pentru orice individ, darămite când e vorba de un ierarh. Să-i fie ruşine, ruşine, ruşine! Foarte mulţi credincioşi s-au urcat în maşini şi au pornit spre Iaşi când au aflat că li se permite accesul la Cuvioasa, dar mulţi dintre ei au fost întorşi de poliţie pe drum, înainte de a ajunge în Iaşi. Am ajuns la raclă pe la 9.30 iar la 10.00 a fost adusă înapoi în catedrală întrucât, spunea pr. Sturzu, că mai erau vreo 300 de persoane în curte şi că nu mai avea rost să fie ţinută afară. Dar trebuia să meargă părintele Sturzu să vadă câte alte sute erau pe la barierele jandarmilor. Apoi, la miezul nopţii au anunţat din nou că i-au lăsat să treacă pe cei care nu se lăsaseră alungaţi de jandarmi. Ieri, la catedrală au fost foarte, foarte puţini credincioşi. În fine, au făcut praf această sărbătoare! Asemenea înveninare şi laşitate şi discurs complet paralel cu realitatea nu-mi închipuiam să văd vreodată. Revoltător!!! Iertaţi-mă!

    vineri, 14:13:17, 16 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Corectitudinea politică a ierarhiei în privința pelerinajelor echivalează cu trădarea credinței:

    http://www.constantinsavoiu.ro/religie http://www.constantinsavoiu.ro/masonerie

    vineri, 10:53:42, 16 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    La Sarbatoarea Preasfintei Paraschiva s-au folosit/desemnat sa participe nu jardarmi locali, ci „forte de ordine” din alte judete…(ieri cica s-ar fi adus din Botosani)….daca ei erau din Botosani au fost adusi cu mijloace de transport, dar tocmai acestea au fost interzise pentru a aduce pelerini la Marea Sarbatoare ca si de aceea nu s-a mai tinut pelerinajul – ca adica sa „rarefieze” pe metru patrat credinciosii! Dar cind au hotarit de unde sa fie paza nu a mai fost problema organizind totul in cel mai amanuntit mod posibil! Dar macar nu au ramas nedati in judecata si un avocat nu tocmai necunoscut cu doctorat in Teologie a facut o actiune care apare daca cititi complet articolul chiar scanata sa o poata citi oricine:   https://ortodoxinfo.ro/2020/10/12/guvernul-romaniei-si-prefectura-iasi-date-in-judecata-pentru-incalcarea-libertatii-religioase-a-romanilor-si-cere-anularea-hotararii-care-interzice-participarea-credinciosilor-la-evenimentele-religio/ Apoi as mai semnala ceva, (ca am aflat si eu de undeva) si am cautat sa verific video….asadar incepind de la min. 24,47 pina la min. 25,05 spre exemplu Crucea care sta pe Preasinta Masa din ziua cu pricina a savirsirii Sf. Liturghii e cu desavirsire crestineasca? https://www.youtube.com/watch?v=tTSJg20I27o Ma iertati daca am scris cine stie ce nepotrivit, Domnul sa ne ajute tuturor!

    joi, 17:27:59, 15 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Dacă ați fost de față sau aveți link cu filmări de acolo, ar fi bine să faceți o descriere.

    joi, 16:30:05, 15 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Părinte, tocmai am realizat un lucru important, dar destul de comic. Comic sau minciuna are picioare scurte: Cum sa fie nepomenitori cei care au huiduit la aflarea veștii că nu se vor împărtăși, când aceia (nepomenitorii) refuză tocmai aceasta: părtășia liturgică, deci mai ales Euharistica cu anumiți ierarhi, mai ales a ÎPS Teifan?! Deci IPS Teofan si Pr. Sturzu ar fi bine să realizeze ca cei care au huiduit la primirea veștii sunt efectiv cei care doreau să se împărtășească, adică exact pomenitori!  PS: Reiau o precizare pe care o fac periodic: pentru mine nu există pomenitori sau nepomenitori, ci oameni ai lui Hristos, care se află în ambele tabere. Dar am observat că atat nepomenitorii extremiști, cat și majoritatea ecumenistilor ferventi (de care e plin pana la refuz aparatul administrativ si universitar bisericesc), sunt mânați de același duh urât, violent, intransigent si fanatic. Ei se văd la poluri absolut opuse, dar se pare că ambele extreme îl vor primi pe Antihrist cu bratele deschise, care in geniul său malefic le va satisface deopotrivă! (vezi opera Pr. Serafim Rose) Chiar astăzi am citit pentru prima dată un articol mai vechi de aici, cu tot cu comentarii, in care m-am regasit total și dau slava lui Dumnezeu că l-ați scris, căci la un moment dat efectiv nu mai știam… Nici nu pot să explic. (articolul în cauză https://theodosie.ro/2019/06/19/rostul-intreruperii-pomenirii/)

    joi, 15:54:18, 15 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Nu știu cum se face că Mitropolia se grăbește să acuze pe nepomenitori, deși, din câte am mai vorbit cu unii, atât „nepomenitori”, cât și „pomenitori”, nu este foarte limpede că e vorba de asta. Dimpotrivă, ei au avut cel mult un rol minor, dacă nu cumva chiar nu au fost implicați deloc. Se pare că au fost reintroduse restricțiile pentru cei din alte localități să se închine la Sfântă; deci toată această mișcare de rupere a cordonului de jandarmi a avut un efect foarte mic, posibil chiar nefast, ca să poată fi acuzați credincioșii și mai ales „nepomenitorii” că sunt extremiști și nedisciplinați. Poate e bine să se vadă mai bine cine sunt cei care instigă.

    miercuri, 22:37:44, 14 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    PS: Momentul din slujbă pe care il evoca Pr. Sturzu și in care s-a produs tulburare și chiar huiduieli a fost acela chiar dinaintea Sfintei Împărtășaniii, cand ÎPS a anunțat credinciosii ca nu vor primi Sfânta Împărtășanie, nimeni – mai exact nici un mirean. Bineînțeles, nu se mai obosește să mentioneze și acest “nesemnificativ” aspect.

    miercuri, 19:14:05, 14 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Văd articolul  https://m.activenews.ro/stiri/IPS-Teofan-la-Sarbatoarea-Sfintei-Parscheva-Cine-nu-crede-in-sfintele-moaste-si-icoane-nu-crede-in-Invierea-Domnului-.-Sfanta-Liturghie-intinata-de-nepomenitori-si-agitatori-de-profesie-163138 (sunt, am fost și voi rămâne fidel ActiveNews – deci nu publuc pentru a lovi in publicație – orice poate greși sau poate fi dus in eroare), apoi o luare de cuvânt la Libertatea a părintelui Sturzu, cum că cei care au forțat sunt rupti de Biserica sau in curs de rupere, înșelați sau pur și simplu golani si se leapădă de ei întru totul (de cei care au cerut lingurite de unica folosință nu s-a lepadat, ci i-a numit frati mai slabi), iar cand văd înregistrarea pe Mediafax, cine a forțat defapt: domnul Diplan, cu domnul Fagadau și alti români adevărați, exponenți reali ai credinței ortodoxe, dar și veritabili intelectuali, poate ultimii adevărați din România. Mi-au dat lacrimile : „Ne pare rău, dar nu se mai piate așa, TREBUIE să trecem!” l-am văzut in dânșii atât pe Hristos, cât și pe Sfântul Apostol Pavel, dar si neamul adevărat, cu toti bărbații lui dintotdeauna! Cum să minți așa? Mai ales ca preot? Cum să te lespezi chiar de aceia care își pun viata pentru Hristos și aproapele? Nici voi nu ca mântuiți, nici pe alții nu vreți sa îi lăsați.  Abominatiunea parintelui Sturzu (care duce in iluzoriu nu doar pe ortodocșii cu constitutie mai soldateasca – ca nu suntem chiar toții niste efemenati cu ifose de smerenie, ci chiar pe activistii civici reali, cat si pe oamenii de știință reali și independenți – chiar precum acest adevărat dar de la Dumnezeu pentru poporul roman care este medicul Astarastoaie) : https://youtu.be/lfGMDxuR1gE Și iată si adevărul (vorbesc exclusiv de materialul video și nu de textul stirii, care este o mizerie): https://m.mediafax.ro/social/video-huiduieli-si-imbranceli-de-hramul-sfintei-parascheva-la-iasi-sarbatoarea-cu-nimic-diferita-fata-de-alti-ani-oamenii-au-strigat-sfanta-arestata-19659371 Ceea ce am observat: Pr Sturza este mai aproape în duh de prezentatoarea de la Libertatea, decât orice protestatar de la Sfânta, pomenitor, nepomenitor (sau nici unul care nu accepta nici una din aceste autiste etichete), credincios sau necredincios, politic sau apolitic.  Întrebare : dacă acei EROI care – pe buna dreptate au forțat (ah! De-ar trai astăzi Sfântul Ioan Gura de Aur) – nu mai fac parte (asa a hotarat părintele Sturzu) din biserica, sau dacă încă mai fac, sunt in curs de rupere, Baconski, Pleșu, Papahagi, Neamțu și firma, mai fac parte din Biserică? Nu de alta, dar sunt foarte promovați la cursurile de Facultății de teologie din Iași, dar și de DOXOLOGIA? 

    miercuri, 19:00:35, 14 octombrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Corectitudinea politică a ierarhiei în privința pelerinajelor echivalează cu trădarea credinței:

    https://youtu.be/mX_w52EOy4o Cum sa nu crezi ca ceva ii oprește pe episcopi sa acționeze? Poate pentru ca la hirotonire și au “cumpărat” locul de la mai marii cu sortulete și acum fac ascultare de ei?

    marți, 21:55:38, 13 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Corectitudinea politică a ierarhiei în privința pelerinajelor echivalează cu trădarea credinței:

    Da, off, bine spuneti parinte.

    marți, 16:12:25, 13 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    păi, în acest caz vă rog să transmiteţi. Dacă ştiam, formulam mai concesiv concluziile finale ca să nu fiu mustrat pentru îndrăzneală :)) Îmi cer iertare!

    marți, 10:54:53, 13 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Da, cunosc și eu cele menționate de dvs. Dar să vă spui 🙂 … ceva: un ierarh cu care am vorbit nu cu mult timp în urmă cu prilejul înmânării unui memoriu referitor la chestiunea cu schismaticii ucraineni, dar și cu privire la alte aspecte îngrijorătoare, ne-a încurajat la propriu să le tot transmitem (lor, ierarhilor) astfel de memorii, scrisori, apeluri etc întrucât acestea chiar ajută, pe ei dar și Biserica în general. Am dedus că astfel pot lua ei înșiși mai bine aminte la cele grave care se întâmplă și că au mai mult curaj – unii dintre ei, desigur, căci nu toți sunt la fel.. – când se discută chestiunile importante în cercurile mai înalte… Doamne ajută!

    marți, 10:44:28, 13 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Nu am transmis nimănui, dar mă îndoiesc că aceste chestiuni nu sunt cunoscute la nivel înalt. Pare mai degrabă un fel de blat/non-combat. Eu mă fac că mă supăr, tu te faci că eşti rău.. Eu am scris aceste lucruri mai mult pentru credincioşii de rând care sunt interesaţi de aceste lucruri şi care sunt tulburaţi de abuzuri. Ideea de bază este că Biserica are instrumente şi poate reacţiona extrem de dur şi de precis încât să pună la punct orice instituţie sau “autoritate” a statului. Faptul că nu vrea şi că “înţelege, desigur” este un cu totul alt subiect de discuţie. Decât să apară Orban şi să invoce faptul că hotărârea i-a fost anulată de Biserică în instanţă printr-o “chichiţă a legii” şi cu ajutorul unor judecători pesedişti, şi că de asta au explodat cazurile de Covid în România, probabil că ierarhii noştri sunt mulţumiţi să se victimizeze şi să-şi asigure ascendentul moral în ochii credincioşilor. Părerea mea. Iertaţi!

    marți, 10:24:53, 13 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Nu ar fi util de transmis acest articol la toți episcopii români? Sau le-ați trimis deja dvs ori altcineva? Ca să aibă la dispoziție îndemn și instrument suplimentare. Menționez că dispunem de adresele de email ale majorității episcopilor, de la patriarh la episcopii vicari.

    marți, 10:06:54, 13 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    În cazul în care la spovedanie este ascuns un păcat, el trebuie spus la următoarea spovedanie. Nu e necesar să fie înșirate toate păcatele, ca și cum întreaga mărturisire ar fi nevalidă. Iertarea păcatelor ține de dezlegarea primită la spovedanie, dar curățirea intervine prin pocăința interioară. Ținta este să existe o lucrare lăuntrică, o împăcare cu Dumnezeu în inimă. Dezlegarea și canonul dat de duhovnic au menirea de a conduce la umilința inimii, la dobândirea Duhului Sfânt. Așadar iertarea se primește la spovedanie, dar iertarea cu înțelesul de curățire a inimii vine abia după lepădarea de păcate cu fapta. Frângerea inimii și chiar simpla vedere a păcatelor nu țin de simpla voință a omului, ci se dobândesc prin nevoință, prin silință duhovnicească. Pentru început se pornește de la mărturisirea formală, care ajută și trebuie să ducă la mărturisirea spășită, umilită, cu pocăință. Asta pe măsură ce sunt păzite poruncile și există o luptă cu patimile.

    marți, 09:23:51, 13 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Comentariu pe larg: Nevoia urgentă de cuvinte şi fapte civice autentice. „Solipsism moral” vs. „dispoziţii vădit ilegale”:

    Frumos si util. Multumim.

    marți, 06:18:33, 13 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Dogme și credință în spiritualitatea ortodoxă│VIDEO:

    .F.F.F. frumos si interesant interviul…..va multumim Preasfinte Parinte!

    duminică, 17:59:13, 11 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    V-as adresa niste intrebari de baza in subiectul marturisirii. 1.Daca penitentul dintr-o frica sau rusine nejustificata ajunge sa nu spuna un pacat,dar la urmatoarea spovedanie il spune clar si concret,putem spune ca e pe calea cea buna sau trebuie sa ii manance timpul duhovnicului repetandu-i toate pacatele deja spovedite anterior la spovedania anterioara?Daca nu are pocainta si dorinta de indreptare pe moment,iertarea lucreaza abia dupa ce o capata? Daca nu respecta niciun principiu,sa isi franga inima pentru toate pacatele(spuse,nespuse,pentru care i-a parut sau nu rau) si sa le spuna doar pe cele nespuse clar si concret si exact,exact adevarul,dar generalizat,neintrand in amanunte neimportante?

    sâmbătă, 22:06:05, 10 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    Ar trebui rezolvată problema, aducă să primească epitimie la spovedanie să se împace. Spovedania e valabilă dacă există pocăință și dorința de îndreptare, altfel nu se poate face dezlegarea. Chiar dacă se repetă păcatul, spovedania e valabilă, dar păcatul încă nu a fost dezrădăcinat.

    sâmbătă, 21:17:59, 10 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    Daca cineva a suparat pe cineva nevrand sa vorbeasca cu acea persoana(care era in strainatete,deci convorbire telefonica)si s-a spovedit peste cateva luni,se poate spune sau nu ca acea spovedanie a fost valida daca acolo a zis si aceasta problema dintre cei doi(nerezolvata)? Sau trebuie sa o repet? In cazul in care duhovnicul ii porunceste penitentului sa nu mai faca un pacat(si penitentul ori confirma ca nu o va mai face,ori doar tace si asculta ce i se spune)si totusi il mai face,ar trebui doar sa se spovedeasca iar sau spovedania precedenta a fost afectata?

    sâmbătă, 21:05:42, 10 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    A aparut si acest comunicat adica https://www.stireadeiasi.ro/stiri-locale-iasi/teofan-mitropolitul-moldovei-si-bucovineiii-rog-pe-preotii-si-credinciosii-care-obisnuiau-sa-vina-in-aceasta-perioada-la-sfintele-moaste-ale-sfintei-cuvioasei- parascheva-sa-ma-ierte/

    vineri, 17:55:38, 9 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Deşi asta este o discuţie separată, complet offtopic, eu unul sunt mai degrabă de acord cu domnul Andrei-Nicolae. Si eu sunt destul de încrezător în vigoarea neamului ţigănesc şi în credinţa lor. Înţeleg că e greu de primit o aşa ideea, dar asta şi simt şi ştiu. Ontopic: Mitropolia cere oficial anularea hot. CJSU 35/06.10.2020 şi hot. CNSU nr. 47/05.10.2020 În cursul zilei de astăzi, Mitropolia a trimis o adresă oficială către toți membrii Consiliului Județean pentru Situații de Urgență, în care a solicitat modificarea punctului 4 din ultima hotărâre, cea care prevede că pelerinii nu au voie să atingă racla.Conform adresei, consultate de „Ziarul de Iași”, se specifică faptul că Mitropolia vrea anularea punctului nr. 4 din Anexa nr. 1 a Hotărârii 35 / 06.10.2020.Mitropolia practic se angajează că va lua măsuri de prevenție sanitară la raclă, asigurând un plexiglas deasupra care urmează să fie dezinfectat o dată pe oră și pe care pelerinii să îl poată atinge.Mitropolia a mai cerut practic ca CJSU Iași să discute la nivel național pentru abrogarea Hotărârii nr. 47 / 05.10.2020, prin care era restricționat accesul pelerinilor din alte localități la o sărbătoare religioasă, mai ales în contextul în care aceștia susțin că și-au modificat programul de la Iași și, astfel, riscul de a se crea o aglomerație a scăzut.De partea lor, reprezentanții CJSU au trimis solicitarea Mitropoliei către CNSU pentru a obține un punct de vedere cu privire la posibila abrogare a Hotărârii nr. 47/05.10.2020, dar și un punct de vedere asumat, de la Direcția de Sănătate Publică, cu privire la posibilitatea de a permite pelerinilor să atingă racla în contextul descris anterior.„După obținerea răspunsurilor de la CNSU și DSP Iași, vom putea organiza o ședință punctuală pentru a aduce amendamente deciziei CJSU nr 35/06 oct 2020”, au precizat reprezentanții Prefecturii Iași.

    joi, 18:53:58, 8 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Toata aprecierea ptr. dvs, scrieti lucruri destul de interesante, dar toate ca toate, circ tiganesc in curte la Mitropolie mai lipsea, ca in rest au fost de toate! Sper ca „fratii tigani” sa nu consulte internetul sa vina „cita frunza/cita iarba” adica in numar mare….acestei solutii nu-i vad rostul!

    joi, 17:35:29, 8 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Splendida poezie, multumim!

    joi, 17:04:55, 8 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Da, sunt foarte nimerite gândurile dvs, aşa cum sunt şi îndemnurile părintelui Steindhardt. În cuprinsul articolului am pus şi un text către îndemnurile lui Soljeniţîn despre vieţuirea în mijlocul minciunii generale conştiente: https://reactionarii.home.blog/2019/10/09/cum-sa-nu-traiesti-in-minciuna/ Din păcate, cu toţii avem cunoştinţe, inclusiv de natură duhovnicească, dar din păcare nu avem putere în cuvânt şi nici în faptă. Resimţim atât de dureros lipsa părinţilor care au trecut prin comunism şi care aveau o greutate aparte atunci când spuneau ceva. Acum, avem doar o linişte zdrobitoare, avem instituţii bisericeşti efectiv capturate în cel mai securistic înţeles al termenului (vezi detalii eng.).

    joi, 14:50:19, 8 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Nu e nici un folos să facem astfel de procese de intenție. Până la urmă, a făcut niște afirmații corecte, iar Patriarhia a luat-o pe ulei. Asta contează.

    joi, 14:24:04, 8 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Îndrăznesc să adaug și cateva gânduri ce le-am avut acum două zile, la aflarea nenorocitei vești: Acum 10 minute s-a dat o nouă știre: Prefectura Iașilor somează Mitropolia să nu mai scoată deloc anul acesta racla cu Sfânta Parascheva. Să vedem ce va face mitropolia… Ce e destul de sigur, toți cei care doresc să se închine Sfintei vor fi legitimați de către forțele de “ordine” (a se citi de opresiune), iar dacă nu au domiciliu în municipiul Iași, vor fi trimiși acasă, nu li se va permite accesul la Sfântă. Totul este ilegal, iar cei care aplică aceste măsuri sunt niste delincvenți analfabeți functional, care în loc să apere constituția și cetățenii, apară alți delincvenți (încălcarea dreptului religios este inalienabil, indiferent de calamitate; nu mai vorbim de dreptul la libera circulație, la întrunire șamd)! BOR are toate pârghiile, dar și MOTIVELE să conteste, să nu se supună, deja se ajunge prea departe. Practic, în mod perfid, viclean, fără să se aducă atingere directă credinței (vezi Profeția Sfântului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului și Siberiei), în România, Ortodoxia este scoasă în ilegalitate. Se vrea sincer salvarea bisericii administrative (pământene) – și acest lucru probabil că va și reuși, dar cu sacrificarea a nu știu câta oară – și de data aceasta poate în mod definitiv… sau poate nu – a ortodoxiei înseși, adică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea nu am prea mari speranțe, nici de la cler (decât izolat, clerici mărturisitori vor fi – văzuți sau nevăzuți, cel mai probabil aceiași cu care ne-am obișnuit – dar și alții, foarte puțini, care se vor mai trezi, dar pe care media îi va demonizat și de care, după cum atât de des s-a întâmplat în ultimul timp, Patriarhia – mai exact infamul birou de presa, dar nu numai – se va lepăda), nici de la credincioși, ci poate doar de la frații țigani – o spun cu toată seriozitatea, care an de an vin în număr foarte mare, din toate colțurile țării, din cele mai îndepărtate colturi. Pe ei mă bazez, pe protestele lor, ca situația sa revină la normal și toți să ne putem închina. Din păcate aceștia (țiganii) vin la Sfânta majoritar din superstiție, dar cred că pt efortul lor, pe mulți îi va lumina Dumnezeu, căci sunt oameni simpli. Acesta este fără doar și poate un moment în care dacă ar mai fi trăit în trupul său pământesc Sfântul Paisie Aghioritul (și alții ca dânsul), ar fi coborât din prea frumoasa pustie a Sfântului Munte să ne apere. Căci am rămas atât de singuri pe acest pământ, ni s-au dus bătrânii, nimeni nu ne mai apară, decât Bunul Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfinții cei din Ceruri și cu Sfinții Îngeri. Dar avem atât de mare nevoie de preoți, de călugări, de ierarhi să ne apere și de noi între noi. Mai ales cei care au, familii, copii. Din păcate, însă, cele mai mai mari și multe argumente în discuțiile cu necredincioșii sau chiar cu asupritorii noștri provin din comunicatele oficiale ale BOR. Cu ele l-au atacat chiar și pe ÎPS TEODOSIE! Pentru numele lui Dumnezeu, toți cei care suntem dizidenți sau de altă părere cu forțele guvernamentale suntem urmăriți, monitorizați (acum și de de 20% din efectivele poliției în civil, dar și cu aportul “cetățeanului model”, instruit și încurajat la denunturi), amendați, amenințați, ostracizati, prigoniți. Cu atât mai mult cei care au copii. Vă dați seama ce greu e pentru aceia – inclusiv pentru cei necredincioși, dar cu puternice principii de libertate? Nici măcar biserica nu ne mai apară?! În timp ce se gudura pe lângă tot felul de progresisti, clericii noștri de top (cei mai mulți dintre ei) pe noi ne numesc habotnici, înșelați sau mândri (aduceți-vă aminte episodul lingurițe de unică folosință – linguriță care dacă nu ar fi existat vocile acestor “habotnici, înșelați și mândri – avea toate șansele să devină noua norma în post ortodoxie). De asemenea, Biserica trebuie fără amânare să lucreze la aplanarea oricăror conflicte interioare și să se împace cu nepomenitorii (din care eu – de exemplu nu fac parte, dar pe care îi înțeleg foarte bine), să se lepede de toate ereziile, CMB-urile, si Taize-urile samd, în spatele cărora se afla chiar generatorii crizei actuale (și un copil de 7-8 ani vede asta).  Altfel nu pot să nu constat adevărul absolut al cuvintelor Părintelui Nicolae Steinhardt, pe care le voi cita imediat. Dacă BOR și marea majoritate a clericilor nu își vor schimba fundamental atitudinea, atunci cu adevărat este lepădare și chiar apostazie. Simplii credincioși, nu pot face mare lucru, iar dacă unii dintre ei reușesc ceva, inclusiv dpdv legal totul rămâne ascuns, izolat (dar cu mare bucurie primit de Dumnezeu). Chiar a venit momentul să demonstreze ierarhia și clerul că ne sunt părinți și că ne iubesc. Altfel episodul Creta și alte căderi grave vor reprezenta un minuscul mizilic(greșeală gramaticală intenționată), în comparație cu ruperea între fii credincioși ai Bisericii și biserica administrativă. Însă indiferent situație, de statura duhovnicească și de funcția ocupată, toți trebuie să mărturisim, “Că cine se va rușinà de mine și de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul Omului se va rușinà de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții Îngeri.” (Marcu 8,38). Oare sunt eu și noi toți în stare de asta? Numai mila lui Dumnezeu ne va salva, atât, căci cu adevărat toți am ajuns să fim netrebnici. “FĂRĂ COMPROMISURI «A te împotrivi» a-l ține pe NU în brațe – în sens moral și duhovnicesc – înseamnă a te hotărî la modul absolut și categoric să refuzi cea mai mică negociere cu vrăjmașul, chiar când (sau cu atât mai abitir când) acesta ia masca mieroasă a prietenului, a celui care «îți vrea binele»; a nu primi nimic de la diavol, nici cea mai mică influență, a nu accepta din capul locului să intri în dialog cu el. Este soluția fermității neclintite și consecvente, a încăpățânării celei bune, a bunului simț «țărănesc», a simplității omului credincios care nu se încurcă în artificii sofisticate și nu se lasă pradă fantasmelor, delirului, imaginației, ci care știe una și bună: «Nu pot să trădez!»”. Dar înţelepciunea? Nu-şi însuşeşte ea adagiul «capul plecat sabia nu-l taie?». Nu cred că înţelepciunea – care este mai bună decât pietrele preţioase şi locuieşte împreună cu prevederea şi stăpâneşte ştiinţa şi buna chibzuială – va fi propovăduit vreodată asemenea inepţie, care e şi falsă. Istoria ne arată că de nenumărate ori capetele plecate au fost tăiate, năpristan ori cu oarecare întârziere. (Istoria contemporană ne oferă pilda lui Karl Severing şi a social democraţilor germani care la 20 iulie 1932 au găsit de cuviinţă să aplice dubioasa zicală – consecinţele se cunosc). «Plecăciunea» (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima. Dar legea fundamentală a tărăşeniei (cine ar putea să o conteste?) sună tragic: într-adevăr, a rosti nu, a te împotrivi, implică asumarea unor riscuri grave şi o dispoziţie spirituală eroică: hotărârea de a-ţi hazarda viaţa mai bine decât a te lăsa ferecat în lanţuri mai mult sau mai puţin vizibile, a-ţi «pierde faţa», a merge de bună voia ta în piaţa unde se vând sclavi şi suflete moarte. (Căci batjocoritorul, «îmblânzitul», călcatul în picioare îşi păstrează trupul, sufletul desigur nu, sufletul se lasă păgubaş de atare soţ). Ce înseamnă să ai „suflet politic?” Înseamnă să nu fii tont, să nu te laşi îmbătat cu apă rece, să ştii să vezi, să simţi, să pricepi la iuţeală, să fii sensibil la microsemnale, să te doară de năpasta altora, să consideri problema pâinii aproapelui tău ca pe o datorie spirituală, iar nu ca pe o simplă problemă materială, să poţi oricând deveni — cum atât de frumos a spus Iorga — un om public în zilele de urgie. Suflet politic? Vai de capul bărbatului care nu-l are şi mare pierdere, zău, nu era dacă nu se năştea. Asta-i criza cea mare: a pierit din conştiinţa oamenilor sufletul politic, au devenit nişte roboţi nătângi. Şi nişte laşi, sufletul politic presupune o doză minimală de curaj. Să punem capăt discriminării politicii. Să redevenim oameni cu suflet, minte şi niţică bărbăţie, adică oameni politici”. Cu cât îți merge mai rău, cu cât greutățile mai imense, cu cât ești mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică și rațională, cu cât cenușiul, întunericul și vâscosul se intensifică, se puhăvesc și se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât ești mai dornic de luptă și cunoști un simțământ (crescând) de inexplicabilă și covârșitoare euforie. Virtutea personală a tiranului, oricât de incontestabilă, nu justifică tirania. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Calitățile personale n-au la oameni de felul acesta nicio valoare, sunt anihilate de păcatul strigator la cer al desființării libertății omului, de groaznicul pă¬cat al prefacerii semenilor în dobitoace; dobitoace, desigur, de vreme ce li se răpește principala însușire a duhului: libertatea. Principalul în situații-limită este să nu înnebunești: nu izbutind să te faci auzit, ci rămânând zdravăn la minte duci mai departe moștenirea omului. De ce? Pentru că nebunia este contagioasă și pentru că orice regim totalitar este și nebun. Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia). Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie. Nu ține nicio scuză, nicio explicație.” Părintele Nicolae Steinhardt  

    joi, 14:22:42, 8 octombrie 2020

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Doamne ajută! În primul rând mă bucur nespus că am descoperit acest site, felicitări și vă mulțumesc! Să ne rugăm la Sfânta Parascheva, dar și Sfântul Apostol Pavel, care dacă ar fi fost astăzi în trup, mai mult ca sigur că ar fi aparat Biserica lui Hristos și pe credincioși cu prețul vieții, inclusiv – sau poate mai ales – ÎN INSTANȚĂ! Și ar fi câștigat CU UȘURINȚĂ! Faptul ca cel mai probabil pentru aceste fapte, puternicii BISERICEȘTI de astazi l-ar fi numit înșelat, mândru, lipsit de milă față de cei slabi in credință, extremist – nu mai reprezintă decât un nesemnificativ detaliu… Cine poate spune că nu e păcătos? Toți suntem căzuți, poate cea mai căzută generație de oameni ai lui Dumnezeu de la începutul lumii, dintre care sunt ferm convins că cel dintâi sunt eu! Dar pentru asta să nu mai afirmăm ADEVĂRUL – Acela sădit in inimile tuturor oamenilor – credincioși și-mi necredincioși – tradus in viață prin dorul neistovit de LIBERTATE, propriu și celui mai ignorant suflet?! Și să afirmi că a face asta e înșelare!? Când e sădit în om ca natural să se opună oricărei forme de robie? Nu este și acesta un păcat împotriva Sfântului Duh? Nu știu. Pur și simplu întreb. 

    joi, 14:11:38, 8 octombrie 2020

  • Stefan

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Mărturisire având la bază câștigul de bani în dreptul instituției “ortodoxe” a făcut IPS Teodosie; nimic altceva. Îi este cunoscută opulența cu care voia liberă l-a înzestrat.

    joi, 13:55:05, 8 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Consecințe… http://romanortodox.info/ne-mustra-sfintii-poezie-de-paraschiva-radoi/

    joi, 10:51:54, 8 octombrie 2020

  • Ortodox

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Linia Patriarhiei a fost evidentiata la sfintirea Catedralei. s-a vazut pe cine au invitat dintre patriarhi. Servim Fanarul! SS Bartholomeu: Pe vremea cand era arhimandrit «Astăzi nu mai pot fi aplicate dispozițiile care reglementează relațiile creștinilor ortodocși cu heterodocșii. Nu mai este posibil ca Biserica să folosească dispoziții care interzic intrarea în biserici a eterodocșilor, precum și rugăciunea împreună cu ei, de vreme ce noi, reprezentanții Bisericilor ne rugăm pentru unirea noastra definitivă întru credință, dragoste și nădejde. Este nevoie de multă dragoste pentru a revigora multe dispoziții canonice. Acestea trebuiesc modificate, spre mai multă iubire de oameni și realism. Biserica poate și trebuie să trăiască conform cu timpurile actuale». ”Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică… din pricina precumpănirii neputinței omenești și a voinței limitate a minții omenești, s-a scindat în timp… Bisericile Locale au fost conduse la scindarea unității de credință… ” (Alocuțiunea Patriarhului Ecumenic către Patriarhul Ierusalimului, 24 mai 2014, blogul amen.gr). Un alt [exemplu care vădește erezia Patriarhului Ecumenic]: ”De vreme ce, cu toate că o Biserică recunoaște că o altă Biserică este vistier al harului și călăuză a mântuirii, este exclusă, ca venind în contradicție cu această tradiție, încercarea de rupere a credincioșilor dintr-o Biserică și integrarea lor la cealaltă… nu este concurentă a celorlalte Biserici Locale, ci un trup cu acestea”(Alocuțiune către delegația papală la sărbătoarea Tronului, Constantinopol 1998). Patriarhul Ecumenic acceptă că ereticii sunt vistieri ai harului, deci au Taine și este interzisă ruperea credincioșilor de o ”Biserică” și integrarea lor în alta. În alt discurs al său spune: ”Eliberați, deci, de anchilozările trecutului… Fiecare Biserică este Biserica Sobornicească-Universală1, dar nu integralitatea acesteia. Fiecare Biserică își împlinește universalitatea-catolicitatea, atunci când este în comuniune cu celelalte Biserici… unul fără celălalt suntem sărăciți” (Discurs la Geneva, 17 februarie 2008). În 2001, în Africa de Sud, a declarat: ”Biserica Ortodoxă nu dorește să-i convingă pe ceilalți despre o anumită concepție asupra Adevărului sau a Revelației” (publicat pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice). La Geneva, în 1995, adoptă declarația demonică și blasfemiatoare ”Toate religiile sunt căi ale mântuirii” (Ἐπίσκεψις, nr. 523, p. 12) și se leapădă de Hristos. Deci, toate religiile mântuiesc, atunci de ce să mai vină Hristos pe pământ, ca să se facă om și să se răstignească, de vreme ce toate religiile mântuiesc, potrivit Patriarhului Ecumenic.  Pentru Patriarh, Hristos nu este Dumnezeu, iar creștinismul este doar o religie între toate celelalte religii. Și Patriarhul este încă pomenit zi și noapte ca unul care drept învață cuvântul adevărului… La a 6-a Întâlnire Mondială a Religiei și Păcii, din 4.11.1994, declară: ”Noi, conducătorii religioși, trebuie să aducem în prim plan principiile duhovnicești ale ECUMENISMULUI, ale fraternității și păcii. Dar, pentru a reuși acest lucru, trebuie să fim uniți în duhul Dumnezeului celui unic… romano-catolici și ortodocși și protestanți și evrei, musulmani și indieni, budiști…” (Ἐπίσκεψις, nr. 494, p. 23, Geneva 1994). ”Este necesară pocăința noastră pentru cele din trecut. Nu trebuie să irosim timpul căutând vinovății. Înaintașii noștri, care ne-au lăsat ca moștenire ruptura dintre noi, au fost victime nefericite ale șarpelui începător al răutății și se află deja în mâinile lui Dumnezeu, Care este drept Judecător. Cerem pentru aceștia mila lui Dumnezeu, dar suntem datori în fața Lui să îndreptăm greșelile lor” (Vezi «Ἐκκλησιαστικὴ Ἀλήθεια», 16.2.1998, și periodicul Ἐπίσκεψις). Înaintașii noștri – Sfintii Parinti !!! Sfantul Munte il pomeneste permanent, doar nu sunt schismatici…!

    joi, 10:00:44, 8 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    https://r3media.ro/arhiepiscopia-iasilor-anunta-ca-pelerinajul-sfintei-parascheva-e-anulat-in-suceava-se-poate-merge-la-manastiri-doar-cu-buletinul/ Se pare că Mitropolia a anulat pelerinajul, astfel încât să nu mai fie implicate autorităţile iar accesul la raclă să se facă în acelaşi fel ca şi până acum, ca în restul anului, adica nemijlocit. S-ar putea să fie aceasta o soluţie mai înţeleaptă decât gherila judiciară pe care mi-o imaginam eu. Cei care vor veni la Cuvioasă trebuie să reţină totuşi că Poliţia nu poate legitima credincioşii decât în baza art. 34 din Legea poliţiei, dar ar fi bine să se aştepte la abuzuri. Doamne, ajută!

    miercuri, 22:46:42, 7 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Avem mari probleme în ce priveşte onestitatea autorităţilor noastre bisericeşti care nu doar că sunt de acord dar mai şi lucrează cu autorităţile în dispreţul pelerinilor. Hotărârea CJSU IASI nr.35/06.10.2020 a fost luată în urma consultării reprezentanţilor Arhiepiscopiei, care nu aveau niciun motiv să se arate surprinşi alaltăieri seară. Practic, au participat la consultări, nu ştim dacă au avut drept de vot sau nu, dar în orice caz puteau alege altă formă de comunicare către credincioşi. De altfel, promptitudinea cu care MMB a reacţionat a fost observată şi de cei de la Sputnik.md: De aceea, Biserica a reacționat responsabil, chiar dacă surprinzător de repede – ceea ce ne duce la ideea unei discuții cu autoritățile, înainte ca acestea să facă anunțul privind interzicerea pelerinajelor.Or, prima reacţie a MMB a fost cea cu “în esenţă, sărbătoarea nu e afectată” şi abia apoi, când au apărut reacţiile clare de dezaprobare, au revenit cu al doilea comunicat, reformulat oarecum mai adecvat. Similar, este extrem de dubioasă decizia de a păstra racla în interiorul Catedralei, având în vedere că doar aşa se poate asigura cadrul legal pentru legitimarea pelerinilor, dat fiind că legea nr. 55/2020 art. 5 alin.(3) lit.a dispune că: (3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt:a) restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spații deschise, precum și a unor întruniri de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spații închise;Practic, potrivit legii, nu poate fi restrânsă libertatea religioasă decât pentru activităţi religioase în spaţii închise. Similar, nimic din dispoziţiile prevăzute în anexa de la hotărârea CJSU Iaşi nr.35/06.10.2020 nu poate fi pus în aplicare fără participarea voluntară a Arhiepiscopiei. Nu poate statul intra în ograda ta să-ţi impună o anumită conduită, mai ales de felul celei descrise în această anexă, fără ca tu să fii de acord de la bun început. Nimeni nu poate intra în curtea mitropoliei dacă nu vrea ierarhul sau persoana desemnată de acesta pentru asigurarea ordinii. Deci dacă ierarhul nu invită “organele de ordine” acestea trebuie să stea la poartă, nu au voie să intre! Conform dispoziţiilor art. 31 alin.(1) lit.e) din legea poliţiei române, poliţia poate intra doar: e) în cazul săvârșirii unei infracțiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acțiuni teroriste, să intre în incinta locuințelor, a unităților economice, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor social-politice, indiferent de deținător sau de proprietar, precum și la bordul oricăror mijloace de transport românești, cu respectarea dispozițiilor legale;Si chiar dacă ar fi vorba de terorişti, acelaşi art. 31 arată că pot face asta doar dacă: (2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege polițistul are obligația să respecte întocmai drepturile și libertățile fundamentale ale omului, prevăzute de lege și de Convenția europeană a drepturilor omului.Oricât de praf au reuşit să facă autorităţile cadrul legal anti-pandemie, sunt încă suficiente pârghii de care MMB se poate folosi pentru a fi respectate drepturile credincioşilor. Problema este că nu vrea! Punctul 1 din Anexa Hotărârii de mai sus spune că: Se dispune în sarcina Arhiepiscopiei Iașilorsă stabilească un perimetru delimitat, având ca punct de referință Ansamblul Mitropolitan Iași, în vederea desfășurării sărbătorii religioase ocazionate de Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, perimetru în care este permis accesul doar pentru pelerinii care au domiciliul sau reședința în municipiul Iași; perimetrul în cauză și punctele de acces vor fi stabilite de comun acord cu organele de ordine și cu Primăria Municipiului Iași, iar intrarea persoanelor în zonă va fi permisă pe baza verificării actelor de identitate.Acestea nu se pot face decât cu acordul MMB, legitimarea credincioşilor fiind ilegală potrivit art.5 alin.(5) din Legea cultelor: (5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenența la culte, cu excepția desfășurării lucrărilor de recensământ național aprobat prin lege sau în situația în care persoana vizată și-a dat, în mod expres, consimțământul pentru aceasta.Trebuie înţeles că poliţia nu te poate legitima când vrea ea, ci doar în condiţiile prevăzute de art. 34 din legea privind funcţionarea Poliţiei Române: Articolul 34(1)Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei numai în situația în care:a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g);h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.(2) Polițistul este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul legitimării.(3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.(…)Modalitatea aceasta în care noi ne plângem de milă de prigoana suferită de ochii lumii iar apoi conlucrăm cu sârg cu neprietenii pentru înjosirea noastră mi se pare o mare, mare făţărnicie! Măcar de nu s-ar mai căina atât şi ar avea curajul propriilor decizii! Iertaţi-mă!

    miercuri, 20:21:57, 7 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Va foarte multumesc d-le Vlad pentru articolul acesta, din el putem concluziona macar ca d-nul Banescu e ales dupa chipul si asemanarea dinsului cu cei de la Patriarhie, adica de obicei se tace, iar ca sa simtim dispretul pe care ni-l poarta Patriarhia din cind in cind (rar) apare recte Banescu cu niste comunicate din ce in ce mai penibile, care parca subliniaza slugarnicia acelora fata de lumea politica, ciudat ca si multimea preotilor (nu mai spun a ierarhilor) practica aceeasi tacere si supunere fata de atitudinea de mult nefireasca a Partriarhiei….ideea e ca nu orice om cu demnitate ar accepta sa rosteasca asa comunicate….apoi cita deosebire intre comunicatul Patriarhiei si cel al Mitropoliei Moldovei – desi comunica acelasi lucruri – par a unor doi doctori care iti comunica sfirsitul sau faza terminala ca adica primul te anunta „sec” cum ca „iti bate moartea la usa”, iar al doilea cum ca „ia algocalminele astea, apoi o sa mai vedem noi” adica un cinism ceva mai „uman” – desi situatia se prezinta din ce in ce mai grava. Ce ma incurajeaza totusi e interviul publicat de dvs de pe portalul Stiripesurse.ro ca adica solutii exista, doar ca exista rea vointa si deocamdata nu se vrea decit sa primim batjocura de la unii care deocamdata nu au mustrari de constiinta! Nu stiu cit de potrivit e sa ascultati si cuvintele acestea, le postez ca pentru mine par „o raza de soare” in „intunericul” de acum. https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2020/10/06/video-ieromonahul-chiril-vatopedinul-pocainta-si-adevaratul-virus/?fbclid=IwAR0T9n_zOfckhrPinlOOyOIXeMlQ2-RZIT3czp98wWKsUdud_zqbP6XLOPo Doamne, ajuta tuturor!

    miercuri, 16:45:22, 7 octombrie 2020

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Gândul îmi spune că măcar un episcop vicar, dacă nu unul plin sau un arhiepiscop sau un mitropolit chiar, s-ar fi cuvenit să ocupe funcția de purtător de cuvânt… Nu un mirean, oricât de bine pregătit și bine intenționat ar fi. Când spui „purtător de cuvânt al Patriarhiei” se subânțelege că această poziție este una asumată implicit de către ierahi, de către Patriarh, nu? Dar vedem că s-a mers pe ideea neasumării, înainte de actualul purtător, funcția a fost ocupată de un preot, Constantin Stoica. Ne aducem aminte cât de reprezentativ a fost și acesta. Dacă dau rateuri, îi poți schimba și/sau te poți delimta ușor de declarațille lor, nu? De ce? Ca să poți ieși basma curată. De la apostoli încoace au tot apărut funcții (patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi, episcopi vicari, protopopi și care or mai fi..)  și uite că o așa funcție importantă este lăsată tot pe mâna mirenilor… O fi normal? Unde-i bărbăția asumării la nivel înalt ȘI în astfel de situații? Doamne ajută!

    miercuri, 13:56:34, 7 octombrie 2020

  • dor

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Sf. Ciprian al Cartaginei – Scrisori-text-cautabil.pdf

    miercuri, 13:41:16, 7 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei revine cu un mesaj mai potrivit: Arhiepiscopia Iașilor regretă că românii pot veni în oraș în orice scop, mai puțin pentru pelerinajul la Sf. Parascheva În contextul pregătirilor pentru hramul Sfintei Cuvioase Parascheva din 14 octombrie și al interdicției anunțate de autorități pentru pelerinii din afara Iașului de a participa la această sărbătoare, Mitropolia Moldovei și Bucovinei aduce la cunoștința credincioșilor și, în general, a opiniei publice, următoarele: 1) Începând cu anul 1641, pelerinajul la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva s-a desfășurat cu participarea credincioșilor care și-au asumat acest act de credință. Sfintele moaște, element esențial de mărturisire a credinței creștin ortodoxe, reprezintă dovada concretă că atunci când omul dobândește harul Duhului Sfânt, trupul său primește darul sfințeniei de care se pot bucura, apoi, cei ce se închină cu credință. 2) Astăzi, precum de secole, Biserica, prin întreaga sa implicare în domeniul social și medical, a dovedit că se preocupă de sănătatea trupească a oamenilor. Deopotrivă, Biserica este îndatorată să se îngrijească și de sănătatea sufletească a credincioșilor ei în tot timpul, dar mai ales în momente precum cele actuale, când au apărut tot mai multe forme de neliniște, deznădejde, frică și confuzie lăuntrică. Participarea la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva constituie pentru mulți un prilej de întărire în vremurile de cumpănă prin care trec. 3) De la începutul pandemiei, Biserica a sprijinit acele eforturi ale autorităților depuse în slujba sănătății oamenilor, respectând măsurile specifice acestei perioade. Organizarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva întărește această atitudine constantă a Bisericii, pelerinii având de respectat reguli dintre cele mai stricte. În acest context, ni s-ar fi părut normal ca și autoritățile să mizeze pe un comportament responsabil al credincioșilor, în continuarea aceleiași încrederi cu care au fost învestiți, în calitatea lor de cetățeni, la recentele alegeri locale. Este necesar să se înțeleagă de către toți că între libertățile fundamentale se numără și dreptul oamenilor de a-și manifesta liber și neîngrădit convingerile religioase. 4) Este evident că întreaga societate se află într-un moment dificil, în care se impun măsuri pentru ocrotirea sănătății oamenilor. În același timp, nu se poate ușor trece cu vederea mâhnirea celor care constată că au libertatea de a veni la Iași pentru orice alt motiv, mai puțin pentru a participa la pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. 5) Credincioșii care nu vor putea veni la sărbătoarea din 14 octombrie sunt rugați să folosească timpul pe care l-ar fi dedicat pelerinajului în timp de rugăciune, să participe la Sfânta Liturghie în parohiile lor, să convertească în fapte de milostenie pentru cei bolnavi resursele pe care le-ar fi folosit pentru pelerinaj. Organizatorii sărbătorii Sfintei Parascheva cer iertare lui Dumnezeu, precum și pelerinilor care nu pot veni la Iași din cauza restricțiilor impuse, exprimându-și nădejdea că pentru aceștia va veni cât mai curând și clipa în care vor putea să ajungă la racla cu sfintele moaște. Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor _____________________________________ Pr. Constantin Sturzu Începând cu ora 21.00, pentru aproape două ore, voi fi în direct pe Infinit TV și pe contul de Facebook al portalului Doxologia, în cadrul emisiunii „Întreabă preotul”. Veți putea intra în direct cu telefoane sau vom putea dialoga prin intermediul mesajelor pe care le veți putea posta la transmisia live sau trimite pe adresa constantin.sturzu@mmb.ro. Evident, subiectul principal este sărbătoarea Sfintei Parascheva.

    marți, 19:48:47, 6 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Reacţia Patriarhiei la noile interdicţii: „Înţelegem, desigur…”:

    Catalin Raiu #forb Pelerinajele ca manifestare directă a libertății religioase #FoRB pot fi restrânse în condiții de pandemie conform standardelor internaționale (ICCPR art. 18, OSCE etc.), doar dacă statul se menține în matca neutralității religioase, iar restricțiile: • sunt clar și explicit prevăzute și detaliate de lege pentru a fi anterior aplicării cunoscute de #culte și cetățeni în spiritul libertății religioase; practica occidentală impune însoțirea restricțiilor de ghiduri de aplicare ușor de înțeles de către toată lumea; • servesc scopului general de protejare a sănătății publice și nu țintesc marginalizarea anumitor categorii sociale sau comunități religioase; • nu sunt discriminatorii în limbaj și aplicabilitate; astfel, restricțiile enunțate de lege trebuie să utilizeze termeni juridici, neutri din punct de vedere religios, nu aproximări ale unor manifestări liturgice particulare; • servesc strict scopului și perioadei anunțate și nu sunt folosite pentru obținerea de beneficii politice sau de altă natură. #libertatereligioasa #freedomofreligion ___________________________________________________ STIRIPESURSE.RO a dialogat cu reprezentantul României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE, Cătălin Raiu, despre hotărârea oamenilor conduși de premierul Ludovic Orban de a introduce noi interdicții ce îi vizează exclusiv pe ortodocși. Concluzia profesorului Raiu, cadru didactic la Universitatea București și ASE, este cât se poate de clară: ”adresa din cartea de identitate nu poate fi un motiv pentru interzicerea exercitării libertății religioase și în cazul acesta chiar și al libertății de mișcare”.” Cristi Șelaru: Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, condus de Ludovic Orban, a decis, luni seara, să interzică accesul pelerinilor din alte localități la pelerinajele din România. De exemplu, la Iași, unde are loc marele pelerinaj al Sfintei Cuvioase Parascheva, un pelerin din București sau din Miroslava, o localitate de lângă Iași, nu au voie să participe. Se mai respectă libertatea religioasă a cetățeanului printr-o astfel de decizie?Cătălin Raiu: Pelerinajele ca manifestare directă a libertății religioase pot fi restrânse în condiții de pandemie conform standardelor internaționale (ICCPR art. 18, OSCE etc.), doar dacă statul se menține în matca neutralității religioase, iar restricțiile:• sunt clar și explicit prevăzute și detaliate de lege pentru a fi anterior aplicării cunoscute de #culte și cetățeni în spiritul libertății religioase; practica occidentală impune însoțirea restricțiilor de ghiduri de aplicare ușor de înțeles de către toată lumea;• servesc scopului general de protejare a sănătății publice și nu țintesc marginalizarea anumitor categorii sociale sau comunități religioase;• nu sunt discriminatorii în limbaj și aplicabilitate; astfel, restricțiile enunțate de lege trebuie să utilizeze termeni juridici, neutri din punct de vedere religios, nu aproximări ale unor manifestări liturgice particulare;• servesc strict scopului și perioadei anunțate și nu sunt folosite pentru obținerea de beneficii politice sau de altă natură.Restrângerea exercitării libertății religioase trebuie să se aplice într-un mod nediscriminator, cu alte cuvinte adresa din cartea de identitate nu poate fi un motiv pentru interzicerea exercitării libertății religioase și în cazul acesta chiar și al libertății de mișcare. Nediscriminarea prevăzută de tratatele și standardele internaționale de referă atât la nediscriminarea între culte: nu poți interzice astfel de manifestări doar anumitor culte, iar altora nu, dar se aplică și în raport cu alte segmente ale societății: mersul cu autobuzul/autocarul la pelerinaj trebuie tratat cu aceeași măsură juridică precum mersul cu autobuzul/autocarul ca să vizitezi rudele sau la locul de muncă.Cristi Șelaru: La sfârșitul lunii, la București, ar trebui să aibă loc pelerinajul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Situația va fi similară cu cea de la Iași. Ce pot face oamenii pentru ca Guvernul să le respecte drepturile? Cât de mare este discriminarea la care sunt supuși ortodocșii, pentru că ei par a fi vizați de noua decizia a CNSU, și dacă știți să existe vreun astfel de precedent în democrațiile occidentale?Cătălin Raiu: Nu pretind să știu dacă există vreun precedent în democrațiile occidentale în sensul întrebării enunțate. Dar, statul are obligația de a avea prevăzut în lege ce e de făcut în astfel de situații. Dacă mâine România intră în stare de război, statul are legislație specifică pentru rechiziționarea de bunuri de la populație pentru a le folosi în scopul protejării securității naționale, de exemplu. Aceeași logică se aplică și în domeniul drepturilor omului și libertății religioase.Statul român ar fi trebuit să aibă o legislație coerentă care să prevadă cât mai detaliat posibil ce se întâmplă cu fiecare dintre drepturile și libertățile fundamentale în situație de epidemie/pandemie. La începutul pandemiei statul român nu avea o astfel de legislație.Însă din martie și până acum, a avut timp suficient să o producă, să o supună dezbaterii publice, astfel încât la acest moment, sau oricând pe viitor, restricțiile aplicate să fie deja cunoscute de populație, să fie predictibile, iar lumea să știe la ce să se aștepte. Democrația este în primul rând un regim politic consensual. Astfel, orice mică modificare asupra regimului drepturilor și libertăților trebuie să fie ab initio prevăzută de lege și aplicată într-o manieră predictibilă pentru ca tensiunile sociale să nu escaladeze. Pentru a face acest lucru statul român ar fi trebuit să fie conectat la organizațiile internaționale care se ocupă de protejarea libertății religioase. Numesc aici nu doar OSCE, ci și ONU, Comisia Europeană și Departamentul de Stat al SUA, Alianța Internațională a Libertății Religioase de unde suntem absenți, instituții care furnizează expertiză pentru astfel de momente.Tot o măsură concretă care ar fi temperat foarte tare stângăcia statului în restricționarea brutală și severă a libertății religioase în pandemie (lucru consemnat de Raportul oficial al OSCE referitor la drepturilor omului în timpul stării de urgentă publicat în iulie 2020), este aceea de înființare a mandatului de Reprezentant național pentru Promovarea Libertății Religioase pe modelul SUA, UK și majorității statelor membre UE, adică o funcție de expert care are rolul de a interveni și sprijini cu expertiza sa și cu expertiză internațională guvernul pentru ca restricționarea libertății religioase să se facă în mod democratic, nu abuziv.”, a precizat Cătălin Raiu, care este și președintele FoRB România, Asociație pentru Promovarea Libertății Religioase.

    marți, 13:16:19, 6 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Cred că e util de reţinut acest aspect: Ori de câte ori apare de nicăieri un scandal vizând pe ÎPS Teodosie, urmează măsuri anticreştine. Prin astfel de scandaluri inventate pregătesc terenul, surpă moral şi inhibă solidarizarea cu ortodocşii nedreptăţiţi..

    marți, 09:35:06, 6 octombrie 2020

  • Dumitra

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Din păcate, gravitatea situatiei se accentuează în stăinătate. Se merge pe îndemnul de a face ascultare, de ierarhi, de patriarh. Se profită de puterea ierarhilor, făcându-se abuzuri, prigoniri a preoților din parohie, a enoriașilor care nu s-au transformat în “cornute decerebrate”, cum spune râzând un PS, care nu au cotizat PS cât li s-a impus… “Țurcanu” zilelor noastre umblă liber, șarmant, îmbrăcat ca și “PS”, printre creștinii-ortodocsi, batjocorindu-i, umilindu-i… prigonindu-i. Baze de date ale medicilor și IT-istilor copiate si folosite fără a cere acordul. Minciuni spuse din fața Sfântului Altar. Preoți târâți în înscenările murdare ale “PS”. S-a umplut Europa Centrală de “preoti” reeducați de acest “Țurcanu” PS… Scenariile sunt aceleași ca și ale securiștilor, bune pentru a fi analizate de Institutul Psihologic de Criminalistica. Datori vânduți la catolici și evanghelisti, pentru construcția unei mănăstiri. Incotro ne îndreptăm și pe cine urmăm?!

    luni, 23:24:05, 5 octombrie 2020

  • dor

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    https://archive.org/details/sf.ciprianalcartagineiscrisori

    luni, 19:31:40, 5 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Poate părea o reacţie oportună dar cred că mai bună decât o petiţie ar fi o scrisoare deschisă formulată de clerici, care să fie şi o mărturisire de credinţă care să infirme ceea ce (tot) spune domnul Bănescu. E foarte bun comunicatul Mănăstirii Petru-Vodă, dar cred că ar trebui mai mult de atât. Aşa cum ecumeniştii se folosesc de orice prilej pentru a mai ciobi un grăunte din drepata credinţă, aşa cred că ar trebui şi noi să speculăm orice astfel de sfidare cu mărturisiri ample ale ideilor ortodoxe atacate. Aşa mi s-ar părea nimerit. Eu unul aş spera să-şi dea domnul Bănescu demisia de unul singur după un asemenea comunicat, deşi nu-mi fac mari iluzii că are astfel de obraz. Nu cred însă că o petiţie care să aibă obiect doar solicitarea unei demisii ar fi folositoare. Asta cred, iertaţi!

    luni, 08:17:05, 5 octombrie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Ma gandesc sa fac o petitie prin care sa cer demiterea domnului Banescu. Sincer, e muuult prea mult. Lingurita de la impartasanie, ideea ca toate confesiunile sunt biserici, acum asta cu rugaciunea… O sa o tina tot asa, cum bine ati spus.

    luni, 06:22:48, 5 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Ce comunicat de la Petru Vodă! Zdrobitor, mi-a mers la inimă! http://manastirea.petru-voda.ro/2020/10/04/dl-vasile-banescu-nu-reprezinta-biserica-ortodoxa/Dl. Vasile Bănescu nu reprezintă Biserica OrtodoxăDelimitarea de dogmele şi canoanele Bisericii Ortodoxe este un blestem care s-a lipit ca râia de capră de toţi purtătorii de cuvânt ai Sfintei noastre Biserici din ultimii 30 de ani.Ce este Biserica Ortodoxă? Biserica este Trupul lui Hristos. Hristos este Capul Bisericii, nimeni altcineva. În Crezul Bisericii afirmăm: “Cred întru Una, sfântă, sobornicească şi apostolică Biserică”. “Aceste însuşiri ale Bisericii – anume unicitatea, sfinţenia, sobornicitatea şi apostolicitatea ei – vin din însăşi firea şi din scopul ei. Ele delimitează limpede şi exact caracterul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos prin care ea, ca instituţie şi comunitate divino-umană se deosebeşte de toate instituţiile şi comunităţile omeneşti” (Sf. Iustin Popovici).Delimitarea lui Vasile Bănescu de unicitatea Sfintei Biserici Ortodoxe este deci apostazie şi cerem, prin urmare, Sinodului B.O.R. să-i facă un minim catehism ortodox după ce-l va înnoi metanoetic cu un canon dat chiar de IPS Teodosie. Oricui ocupă funcţia de purtător de cuvânt i se cere un lucru esenţial: să cunoască şi să exprime crezul instituţiei pe care o reprezintă. Corectitudinea politică este o uzurpare a diplomaţiei, şi, mai ales, nu face parte din atributele acestei funcţii. Toate credinţele, toate instituţiile, toate partidele, etc., au propriile puncte de vedere deoarece sunt entităţi diferite unele de altele, datoare să-şi afirme identitatea. A relativiza totul este a anula orice autenticitate şi orice consistenţă. Domnului Bănescu i se potriveşte de minune vorba românească: “Dacă tăcea, filosof rămânea”, întrucât domnia sa chiar este filosof, şi încă unul priceput.Amestecarea învăţăturii de credinţă (dogmatică şi canonică) a Bisericii cu corectitudinea politică (care este o ideologie), alături de afirmarea ex cathedra a ereziei ecumeniste intră sub osânda Sfântului Apostol Pavel: “Dacă chiar noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anathema” (Galateni 1:8).Mănăstirea Petru Vodă

    duminică, 21:18:46, 4 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Ca să fie mai clar, greșeala stiliștilor nu este că țin la calendarul vechi, ci că rup comuniunea sub acest pretext. Există și Biserici Locale care țin calendarul iulian în comuniune cu cele de pe calendarul îndreptat; dar aici este vorba de exagerarea temei, de transformarea calendarului într-un subiect dogmatic, deși nu e dogmatic. Așadar atitudinea lor e exagerată, nu că ar ține la calendarul neîndreptat.

    duminică, 18:49:13, 4 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Aşa este, aţi observat foarte bine. Funcţia aceasta de purtător de cuvânt poate fi utilă în contextul comunicării moderne, mai ales atunci când este obligatoriu dialogul cu un interlocutor de rea-credinţă. Însă ceea ce face domnul Bănescu este laşitate în formă continuată. Nu este prima dată când vine cu completări formulate cu snobism, ignorând miza discuţiei şi lăsând fondul esenţial al comunicării la latitudinea neprietenilor. Îl vedem că oferă explicaţii care ţintesc către un fel de moralitate împăciuitoare, care gâdilă urechile neprietenilor, fără să vrea să observe că toate intervenţiile sale sunt luate ca justificare pentru a se lovi în Biserică, pentru a se denigra dreapta-credinţă. Este o laşitate pentru că deşi ştie că cei de la Adevărul et comp or să-i folosească zicerile ca să denigreze în continuare o poziţie corect ortodoxă, nu are totuşi curajul să şi-o asume până la capăt. Nu spune răspicat că nu este de acord cu ÎPS Teodosie, ca să nu fie nevoit să îşi dea pe faţă necredinţa, dar mizează pe echivoc şi pe împreuna lucrare cu anticreştinii pentru a transmite mesajul/dezicerea mai departe. Iar anticreştinii sunt din cale afară de bucuroşi să vină cu titluri de genul: Patriarhia îl contrazice, se dezice de afirmaţii controversate, îl pune la punct pe ÎPS Teodosie şamd. Dacă domnul bănescu ar fi fost onest în funcţia sa de purtător de cuvânt al BOR ar fi avut în vedere acest mod de încadrare a reacţiei sale în presă şi ar fi formulat-o altfel. Asta ca să nu mai vorbim şi despre ceea ce chiar spune domnul Bănescu despre rugăciune, de parcă rugăciunea la ortodocşi şi cea de la alte confesiuni/ religii ar fi acelaşi lucru. şi aşa avem un talmeş balmeş total cu rugăciuni meditaţii incantaţii mai vine şi domnul bănescu cu ideea că am avea şi aici un loc comun cu restul.. Ce să mai, se face împreună lucrător cu necreştinii, fiind suficient de ecumenist cât să avanseze programul de înfrăţire cu nebotezaţii şi cu excomunicaţii. Iertaţi-mă!

    duminică, 18:14:23, 4 octombrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Ca sa nu-si asume „mai marii” declaratiile lor s-a inventat functia de „purtatori de cuvint”, adica unii alesi care sa vorbeasca in numele lor, (asta ca sa nu-si asume cine stie ce declaratii si eventual sa fie incriminati aceia care „au purtat cuvintul” in caz ca exista inceritudini dupa ce aceia au declarat)…. Si daca la Patriarhie apare Banescu, si la Arhiepiscopia Tomisului apare Par.Tanasescu care cocheteaza cu jurnalismul si el mai scrie si pe FB, degeaba sunt desemnati purtatorii astia de cuvint, ca nu intotdeauna lamuresc lucrurile, ci mai rau le incilcesc sau le dezvaluie (desi mai marii nu ar dori poate….daaaarrr „ii ia gura pe dinainte”)! https://ziare.com/stiri/vizita/purtatorul-de-cuvant-al-arhiepiscopiei-tomisului-il-completeaza-pe-ips-teodosie-una-e-vizita-la-catolici-si-alta-e-rugaciunea-1635346 Ce intelegem noi de aici? Ca IPS Teodosie desi a oferit un sfat corect credincioasei/credinciosului care a intrebat, el a participat la „rugaciunea comuna” la „bis catolica” din vecinatate, iar aici se contrazice putin dupa cum declara „purtatorul lui de cuvint”, ca adica ne invata sa nu ne rugam cu catolicii, dar el a fost la „rugaciunea comuna”….oupppsssss….iacata ca si „purtatorii astia de cuvint” nu „isi fac treaba”…posibil Par. Tanasescu sa fi incercat „sa dreaga busuiocul”, numai ca nu prea a reusit? IPS Teodosie a mai tras cite o „fumigena” de-a lungul vremii, ca adica nu-l lasa Patriarhia sa se dezica de semnaturile din Creta, adica nu are barbatia sau taria si mai sopteste asa citeodata…sau poate purtatorul lui de cuvint l-a scuzat pina l-a compromis….ce sa mai intelegem noi si din asta?    

    duminică, 17:11:24, 4 octombrie 2020

  • Liuba

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Dar rebotezarea?

    duminică, 17:03:21, 4 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Nu știu să aibă alte abateri doctrinare. Poate doar păcate personale și slăbiciuni.

    duminică, 17:01:09, 4 octombrie 2020

  • Liuba

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Sunt convinsă că nu doar problema calendarului îi face pe stiliști, sectanți schismatici. Ce îmi puteți spune despre celelalte aspecte ale dogmei creștine încălcate de stiliști?

    duminică, 16:55:53, 4 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    IPS Teodosie a exprimat un adevăr simplu pe care și cea mai simplă bănuită îl știe. El din nefericire tot ecumenist ( deci eretic) rămâne. Mister Bănescu din nefericire rămâne tot un pseudoteolog infatuat util sistemului (poate fi ușor inclus în grupul celor 3 intelectuali (!) din articolul anterior). O mărturisire ortodoxă a unui monah care a și trăit cu adevărat Ortodoxia… https://stranaortodoxa.wordpress.com/2020/10/03/sa-nu-fim-lasi-ori-ortodox-ori-cu-papa-umbla-cu-diplomatie-si-te-face-papistas-niciodata-sa-nu-contenim-sa-spunem-adevarul-sa-nu-stam-pe-loc-in-nepasare-parintele-dionisie-de-la-colciu/ Iertați

    duminică, 15:03:56, 4 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Declarația IPS Teodosie cred că e mai veche. Asta înseamnă că e o regie de a fi scoasă acum în față. Și e posibil ca scenariul să fie mai lung, să se pregătească terenul pt o deschidere mai mare spre unirea cu ereticii. Asta dacă nu reacționăm cât mai este vreme, acum, nu màine.

    duminică, 13:45:55, 4 octombrie 2020

  • Radu

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Cu adevarat descumpanitoare, socanta dar in acelasi timp si revelatoare declaratia Patriarhiei… Sincer, ma face sa ma intreb : – Oare ce mai urmeaza dupa asta ? La ce sa ne mai asteptam…? Raspunsul IPS Teodosie, simplu si clar dar mai ales conform cu invatatura de credinta ortodoxa, a pus int-o situatie de “sah” Patriarhia, care avea astfel de facut o mutare obligatorie cu doua variante : fie sa sustina si sa intareasca adevarul de credinta rostit de un ierarh al bisericii, fie sa “corecteze” acest adevar, printr-o schimonosire voit dibace, cum altfel, decat ecumenista… Trista alegerea “politically correctness” a Patriarhiei…! Pentru numele lui Dumnezeu, cum sa scrii asa ceva: “Vechile <ziduri> ale diferențelor teologice”. Ce sa intelegem noi, cei care asteptam cuvant de indrumare si care datoram ascultare ierarhilor nostri, ca avem un adevar de credinta si o dogma ortodoxe mai vechi si altele mai noi, “actualizate”, de tip “neo”, adica ecumeniste…??? De cand asta, d-le Banescu ???  

    duminică, 13:38:36, 4 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Nu există mulți Părinți care să se fi ocupat de problematica actelor biometrice. Dar cred că este limpede din textul Apocalipsei că pecetea va fi impusă de Antihrist, nu poate fi desprinsă de el, pusă înainte de întronizarea lui.

    sâmbătă, 23:20:00, 3 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    În canonul 2 al său, Sf. Atanasie afirmă limpede că cei care au fost în comuniune cu arienii, dar nu din convingere, pot fi primiți în comuniune. Deci nu e bine să fim în comuniune cu ereticii condamnați, dar asta nu ne scoate automat în afara Bisericii. Este necesară caterisirea sau afurisirea celor ce au comuniune cu ereticii de către o autoritate competentă. Sf. Chiril tocmai impunea regula, ca și Sf. Atanasie. Dar, până la aplicarea sancțiunii sau chiar și în funcție de diferite conjuncturi, cei ce fac această greșeală nu sunt rupți automat de Biserică dacă păstrează legătura și cu ea. În privința ereticilor necondamnați s-a tot bătut apa în piuă că nu sunt rupți de Biserică și se poate avea comuniune cu ei, dar atitudinea corectă este cea menționată în canonul 15, anume întreruperea comuniunii.

    sâmbătă, 23:17:56, 3 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    ,,Revenind la textul Sf. Atanasie, acesta rânduiește: „de cei care socotesc că nu cugetă cele ale lui Arie, dar au comuniune cu necredincioșii să vă păziți. Și se cuvine mai ales să fugim de comuniunea cu cei care au o cugetare de la care noi ne întoarcem”. Așadar impune a nu intra în comuniune cu arienii (condamnați) și recomandă evitarea celor care au comuniune cu ereticii pentru a-i folosi pe toți și a-i trage la credința sănătoasă.” Daca cu ereticii condamnati nu putem fi in comuniune,pe cei in comuniune cu ei e bine sa nu ii pomenim,dar e obligatoriu? Si Sf Chiril al Alexandriei dupa depunearea lui Nestorie nici pe el,nici cu pe in comuniune cu el nu ii mai pomenea… Cei in comuniune cu eretici necomdamnati e posibil sa fie pomeniti(fara sa fie gresit),dar este posibila si nepomenirea in cazul acelora? Fara sa fie cu banat!

    sâmbătă, 21:52:13, 3 octombrie 2020

  • raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    deci noi vorbim acum despre acte cu cod de bare EAN-13 si cu codul QR,acela era un exemplu al Sf. Paisie Aghioritul care spunea contrariul.Stiu deja ca Arsenie Papacioc zicea ca lepadarea e lepadare,ca actele electronice(in cazul lui)nu sunt departe de lepadare,ca lepadarea e o marturie anti-Hristos,dar asta nu e deajuns.Ce v-am cerut sunt exemple de sfinti,mari duhovnici care sa sustina aceasi idee a lui Papacioc pe care o sustineti si dumneavoastra si anume ca primirea nr 666 nu e chiar lepadare.Iertati-ma!

    sâmbătă, 17:33:59, 3 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Și unde este 666 pe buletine sau pașapoarte? Plus că citatul de la P. Paisie ar trebui să aibă o trimitere, ca să fim siguri că e autentic.

    sâmbătă, 16:01:40, 3 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Uite ce zicea parintele Paisie: ,,Părintele Paisie: Se leapădă de Hristos. Cei care primesc pecetluirea se leapădă de Hristos. Chiar şi atunci când primeşte buletinul electronic, tot se leapădă de Hristos. Dacă, de pildă, nu mi-ar fi cerut să semnez pe buletin, pot să spun că…mi-ar fi dat o hârtie. Ţi-ar fi spus: „Acesta este buletinul tău”. Să zicem că nu ar fi contat. Dar atunci când are pe el simbolul diavolului şi este vorba de identitatea mea, oare voi semna ? Iar aceasta nu este un lucru neînsemnat. Prin urmare, arăt că primesc acest lucru. Dar Evanghelistul Ioan ce spune ? Sfinţii Părinţi ce spun ? Ai citit cât de puţin ? Lucruri foarte clare! Este lepădare!” Am nevoie de niste exemple de sfinti parinti(cel putin doua) care sa fi fost deacord ca primirea numarului 666 nu e lepadare pe acte,in contextul actual. Parintele Paisie pare sa fi crezut ca ar fi…

    vineri, 17:47:48, 2 octombrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    E destul de clar că pomenirea nu înseamnă întinare atâta vreme cât episcopul pomenit e canonic, necaterisit. Doar că întreruperea pomenirii marchează o atitudine de reacție, de sancționare a ierarhului. Nu știu cine dă astfel de canoane de oprire de la împărtășire, dar mi se pare o gândire schismatică.

    vineri, 09:59:13, 2 octombrie 2020

  • Raul

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    „Atunci când părinţii atoniți au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir.” Niste clarificari as cere… Prin atitudinea ca primea pe toti la Sf Potir ar trebui sa intelegem ca nu era impotriva pomenirii(fiindca si pomenitori ar fi venit la Sf Potir)? Este,insa,pilda pentru aceia care dau canon un an daca cineva ar merge intr-o Biserica pomenitoare… Dar as vrea sa inteleg mai bine ce greutate dogmatica reprezinta…

    vineri, 00:22:49, 2 octombrie 2020

  • Adrian

    la articolul Creştinismul „liberal” promovat de intelectualii noştri:

    …The Three Stooges…

    joi, 19:41:43, 1 octombrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Creştinismul „liberal” promovat de intelectualii noştri:

    Asta pare mai fain:   https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10221352526914697&id=1594294610

    miercuri, 20:29:04, 30 septembrie 2020

  • Sara

    la articolul Creştinismul „liberal” promovat de intelectualii noştri:

    fain… multumim…

    miercuri, 19:54:48, 30 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sfintele Taine ale Bisericii, într-o pandemie suspectă de coronavirus, sunt motiv de atacuri față de și între creștini sau o nevoie duhovnicească?:

    E posibil să existe situații când e bine să se folosească mai multe lingurițe. Dar acum, cu virusul, se defaimă Sfintele Taine.

    miercuri, 16:00:27, 30 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Vedenia și sfaturile Starețului Nectarie despre Antihrist. Amăgirile lui vor fi biruite prin credință tare și dreaptă:

    Spunea Sf Lavrentie al Cernigovului ca vor veni din casa in casa sa puna omul sa voteze pentru un imparat al lumii…atitudinea corecta pe care a prezentat-o Sfantul era aceea de a nu vota pe nimeni cand miza va fi asa de mare,acel imparat fiind,desigur,antihirst. Totusi,omul va fi luat ,,la trante” daca nu vrea sa voteze,sau ,,nobletea lor europeana” nu va ajunge pana in acel stadiu? Poate stie cineva mai citit ca mine cum vor actiona impotriva celor ce Il vor avea pe Hristos in ei si nu vor vota… Se spune azi ca pecetea va veni inainte de cei trei ani si jumatate,ceea ce este gresit,fiindca,dupa Sf Parinti,in timpul domniei sale va impune pecetea sa. Totusi,la inceput o va da optional sa se obisnuiasca omul cu pecetea si cu pecetluitii,sau o va impune direct? La inceput se va arata dupa placul omului si abia apoi isi va arata adevarata fața. Il vom recunoaste usor,fiindca ni se va spune ca Hristos ar fi acolo sau pe dincolo(ceea ce Domnul a spus sa nu ii credem) Cleopa Ilie mai spunea despre el ca se va da in spectacol,dintr-un ciorchine uscat de struguri iti va face din cele mai bune vinuri. Acestea si alte false minuni facute prin vrajitorie va face ca sa insele,daca va fi cu putinta,si pe cei alesi. Domnul sa ne ajute!

    marți, 23:03:49, 29 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Sfintele Taine ale Bisericii, într-o pandemie suspectă de coronavirus, sunt motiv de atacuri față de și între creștini sau o nevoie duhovnicească?:

    “Folosirea unei lingurițe aparte sau orice altă metodă de a evita contaminarea nu cred că este greșită prin sine, cât pentru că defaimă pe Hristos și măreția harului care este primit. ” Prin aceasta ati vrut sa spuneti ca,desi practicile cum ar fi folosirea mai multor lingurite(sau dezinfectarea lor)in sine,nu constituie o greseala,dar motivul pentru care este pus in practica este unul defaimator,chiar un pacat de moarte,adica o hula? Cum ar trebui sa o privim noi,ortodocsii(in afara faptului ca ar trebui evitata impartasirea in acest mod) din perspectiva dv?

    marți, 18:28:15, 29 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Va multumesc din suflet!

    duminică, 19:09:24, 27 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Vizita Papei Francisc – observații preliminare:

    Vom vedea. Probabil este vorba de enciclica ce va fi semnată pe 3 oct. anul acesta la Assisi. Încă nu este cunoscut conținutul, ci doar titlul „Fratelli tutti”. Există știri parțiale și pe alte subiecte. Spre exemplu, Patriarhul Bartolomeu a primit cerere să acorde autocefalie structurii bisericești schismatice din Macedonia de Nord. Dar a afirmat în trecut că nu va face asta. Vom vedea. Nu ținem contorizarea tuturor știrilor și alarmelor.

    duminică, 13:13:21, 27 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Nu cred. Nu e o greșeală a noastră, ci o avansare a răului, o tatonare.

    duminică, 11:25:37, 27 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Dacă îl numește împreună-slujitor, asta înseamnă comuniune clară. Nici chiar să negăm evidențele.

    duminică, 11:23:25, 27 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Nu este rea nici implicarea in aceasta problematica,atata timp cat suntem in lucrarea virtutilor. Degeaba totusi am stii profetiile,daca viata noastra numai de crestini nu se poate numi. Sa speram ca nu acum e sfarsitul,desi il simtim ca e aproape si,remarcabil,se cam pare ca banii cash dispar…

    sâmbătă, 17:47:49, 26 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Asa e,dar totusi,trebuie spus la spovedanie daca am mancat paine cu cod de bare sau daca am vreun document cu bar-code?

    sâmbătă, 17:42:29, 26 septembrie 2020

  • Valentina

    la articolul Vizita Papei Francisc – observații preliminare:

    Doamne ajuta Doresc sa pun o intrebare daca se poate : Ce se intampla la encicclica de la Assisi si cum ne afectează pe noi ortodocsii.

    sâmbătă, 15:46:54, 26 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Am cateva intrebari pe marginea acestui fragment: “Sf. Sofronie nu a rupt comuniunea cu monoteliții vădiți, dar i-a mustrat printr-o Epistola Synodica imediat ce a urcat pe tron, în care se adresează lui Serghie ca unui împreună-slujitor (PG 87c, 3148), deși critică eroarea lui dogmatică. Pentru a înțelege gravitatea situației, trebuie să ținem cont că disputa monotelită a apărut pentru a justifica o unire anterioară cu monofiziții (anul 633)[3].” Cum se poate atesta ca a pastrat comuniunea?Faptul ca doar i se adresa ca unui impreuna-slujitor nu inseamna neaparat ca tinea si comuniunea cu Serghie. Exista vreo marturie referitor la asta in Istoria Bisericii?

    sâmbătă, 12:20:38, 26 septembrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Greutatea și frumusețea vieții duhovnicești. Smerenia lui Hristos (Sf. Siluan Athonitul):

    „Chipul Starețului Siluan văzut de Sfântul Sofronie L-am cunoscut pe Stareţul Siluan în această perioadă a vieţii sale (1930 n.n). Anii îndelungaţi de uriaşă luptă cu patimile trecuseră. În acea vreme, în duh, el era cu adevărat mare. Învăţat întru tainele lui Dumnezeu, povăţuit de sus în lupta duhovnicească, se înălţa de acum cu paşi siguri către nepătimire. În cele din afară Stareţul se purta cât se poate de simplu. Era mai înalt decât statura mijlocie; vânjos, dar nu greoi. Trupeşte nu era uscăţiv, dar nu era nici gras. Trunchiul îi era puternic, grumazul tare, picioarele zdravene, bine proporţionate cu trunchiul, cu tălpi mari. Mâinile de muncitor, puternice, cu palme mari şi degete pe măsură. Faţa şi capul de proporţii cât se poate de armonioase. Fruntea frumoasă, rotunjită, potrivită ca măsură, puţin mai mare decât lungimea nasului. Falca de jos puternică, exprimând hotărâre, dar fără senzualitate sau asprime. Ochii de culoare închisă, nu foarte mari; privirea liniştită, blândă, uneori pătrunzătoare, încordată; adesea obosită de lungile privegheri şi lacrimi. Barba mare, stufoasă, uşor căruntă. Sprâncenele dese, neunite, joase şi drepte ca la gânditori. Părul capului închis la culoare, până la bătrâneţe potrivit de des. Fusese fotografiat de mai multe ori, dar niciodată nu ieşea reuşit. Trăsăturile puternice, bărbătoase ale feţei ieşeau uscăţive, aspre, grosolane, pe când în realitate dădea o impresie mai curând plăcută, cu faţa sa paşnică şi blajină care, de la puţinul somn, şi de la multa postire, şi de la umilinţă, era adesea palidă, caldă – şi nicidecum aspră. Aşa era de felul său, dar uneori chipul i se schimba într-atât, încât devenea de nerecunoscut. Faţa palidă, curată, cu o anume expresie luminată era atât de izbitoare încât te simţeai neputincios a-l privi; ochii, văzându-l, se plecau în jos. Fără să vrei îţi amintea de Sfânta Scriptură, unde se vorbeşte de slava feţei lui Moisi la care norodul nu putea căuta. Viaţa sa era potrivit de aspră, cu o desăvârşită nepurtare de grijă pentru cele din afară şi pentru trup. Ca şi cei mai mulţi nevoitori athoniţi, nicioadată nu îşi spăla trupul. Se îmbrăca cu haine aspre ca şi monahii muncitori; purta multe haine, căci, după ani de nepurtare de grijă faţă de trup, adesea răcea, şi suferea de reumatism. În vremea şederii sale la Vechiul Russikon răcise tare la cap şi chinuitoarele dureri îl sileau să se întindă pe pat. În acea vreme îşi petrecea nopţile în afara zidurilor propriu-zise ale mănăstirii, în marea încăpere a depozitului de alimente de care se ocupa; făcea aceasta pentru a afla mai multă însingurare. Iată deci care era chipul acestui om simplu şi neînsemnat. Dar dacă vom voi să vorbim despre felul său de a fi şi despre înfăţişarea sa lăuntrică, ne vom afla în faţa unei sarcini cât se poate de anevoioase. De-a lungul anilor când ni s-a dat a fi în preajma lui avea înfăţişarea unei deosebite armonii între puterile trupeşti şi sufleteşti. Avea puţină carte; în copilărie mersese la şcoala din sat numai «două ierni», dar citind şi auzind în biserică Sfânta Scriptură şi marile scrieri ale Sfinţilor Părinţi, mult s-a luminat, şi apărea ca un om citit în cele monastice. Din fire avea o minte vioaie şi ascuţită, iar îndelunga experienţă a luptei duhovniceşti şi a rugăciunii lăuntrice a minţii, experienţa deosebitelor suferinţe şi a deosebitelor cercetări duhovniceşti l-au făcut înţelept şi pătrunzător dincolo de măsura omului. Stareţul Siluan era un om cu o inimă uimitor de gingaşă, o dragoste duioasă, o neobişnuită sensibilitate şi compătimire faţă de orice durere şi suferinţă, dar fără urmă de psihism efeminat, bolnăvicios. Necontenitul adânc plâns duhovnicesc niciodată nu aluneca într-un sentimentalism plângăcios. Neadormita încordare lăuntrică nu avea nici urmă de nervozitate. Cu atât mai uimitor era faptul întregii-cugetări a acestui om cu un trup aşa de vânjos şi de puternic. Se păzea cu străşnicie de tot gândul neplăcut lui Dumnezeu, şi cu toate acestea comunica şi se purta cu oamenii cât se poate de slobod, cumpătat şi firesc, cu dragoste şi blândeţe, fără a căuta la poziţia lor sau la felul lor de viaţă. În el nu era nici umbră de scârbă faţă de cei ce trăiau o viaţă necurată, dar în adâncul sufletului căderile lor îl îndurerau, precum se îndurerează un tată sau o mamă iubitoare pentru căderile fiilor preaiubiţi. Ispitele le întâmpina şi le răbda cu mare bărbăţie. Era un om cu desăvârşire neînfricat şi slobod, dar în acelaşi timp nu avea nici cea mai mică înclinare către îndrăzneală. Neînfricat, înaintea lui Dumnezeu el trăia cu frică: cu adevarat se temea să-L mâhnească fie şi cu un gând rău. De o mare bărbăţie, era în acelaşi timp de o deosebită blândeţe. Bărbăţie şi blândeţe – rară împletire, de o neobişnuită frumuseţe! Stareţul era un om de o adâncă şi adevărată smerenie – smerenie şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor. Iubea să dea întâietate celorlalţi, iubea să fie cel mai mic, cel dintâi să dea bineţe, să primească binecuvântare de la cei din cinul preoţesc, cu precădere de la episcopi şi igumeni, dar fără urmă de slugărnicie şi ploconeală. Cu sinceritate cinstea pe cei din dregătorii sau ranguri însemnate, dar niciodată nu avea nici invidie, nici vreun complex, poate pentru că adânc conştientiza vremelnicia a tot rangul sau a toată puterea lumească, a bogăţiei sau chiar a cunoştinţelor ştiinţifice. Ştia «cât de mult iubeşte Domnul norodul Său» şi, din dragoste pentru Dumnezeu şi oameni, el adevărat preţuia şi cinstea fiece om. În afară purtarea acestui bărbat era cât se poate de simplă, şi în acelaşi timp calitatea ei neîndoielnică era o nobleţe lăuntrică sau, dacă vreţi, un aristocratism în sensul cel mai înalt al cuvântului. În legăturile cu el, în cele mai felurite împrejurări, chiar şi un om cu cea mai subţire intuiţie n-ar fi putut zări la dânsul vreo mişcare grosolană a inimii: respingere, lipsă de cinstire, neluare-aminte, afectare şi altele asemenea. Era cu adevărat un bărbat nobil, cum numai un creştin poate fi. Stareţul niciodată nu râdea cu glas; niciodată nu vorbea cu două înţelesuri, nu-şi bătea joc, şi nici măcar nu glumea pe seama cuiva. Pe chipul său, de obicei serios şi liniştit, uneori apărea un zâmbet abia zărit, fără a-şi deschide buzele atunci când nu rostea şi vreun cuvânt. În el nu era mânie ca patimă; dar, cu toată uimitoarea sa blândeţe şi rara sa îngăduinţă şi ascultare, avea o mare tărie în a se împotrivi la tot ce este mincinos, viclean, josnic; nu se alipea de el osândirea, mojicia, îngustimea şi altele asemenea. Aci se arăta hotărâta sa neînduplecare, însă în aşa fel încât să nu rănească pe cel ce prilejuia o asemenea pricină, să nu-l rănească, nu numai în afară dar, ceea ce este şi mai însemnat, nici cu vreo mişcare a inimii, căci un om mai subţire ar simţi-o şi pe aceasta – lucru dobândit prin rugăciunea lăuntrică, prin care rămânea liniştit şi neprimitor a tot răul. O rară putere a voinţei, dar fără încăpăţânare; simplitatea, slobozenia, neînfricarea şi bărbăţia, împreună cu blândeţea şi îngăduinţa; smerenia şi ascultarea fără slugărnicie sau dorire de a plăcea oamenilor – iata un adevărat om, chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Minunată este lumea, facerea marelui Dumnezeu, dar nu este ceva mai minunat decât omul, decât omul adevărat – fiul lui Dumnezeu. Sursa: “Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009”

    vineri, 22:38:53, 25 septembrie 2020

  • despre pecetea lui antihrist

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Pecetea lui antihrist, după Sfinții Părinți, nu este codul de bare ci o pecete religioasă https://traianbadarau.wordpress.com/2019/05/24/pecetea-lui-antihrist-dupa-sfintii-parinti-nu-este-codul-de-bare-ci-o-pecete-religioasa/ pecetea-lui-antihrist-după-sfinții-părinți-nu-este-codul-de-bare-ci-o-pecete-religioasă-nota-1-vol-1: Curățirea _Te-ai unit cu Hristos? Descarcă

    joi, 01:56:01, 24 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Calendarul bisericesc nu urmărește acuratețea zilelor calendaristice. Adeseori, mai ales în Postul Mare, unele sărbători sunt decalate pentru a nu cădea în alte zile importante sau de post. Asta nu înseamnă că trebuie să trăim într-o ignoranță totală și să refuzăm astronomia. Deocamdată, este greșit faptul că unele Biserici Locale, printre care și noi, ținem sărbătorile fixe după calendarul îndreptat și pe cele pascale după cel iulian; nu e normal. Oricum, important e duhul, sensul în care ținem sărbătorile, nu detalii de chibiț.

    miercuri, 20:29:50, 23 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Mi-e greu să urmăresc șirul. Totuși: important este să fim interesați de Hristos. Centrul preocupărilor noastre nu e normal să fie Antihrist și să ne punem o sumedenie de probleme cum să evităm închinarea la el. Există două linii duhovnicești cu privire la semnele vremurilor, una dezinteresată (reprezentată, să zicem, de P. Porfirie) și una mult mai implicată în această problematică (dată, să zicem, de P. Paisie). Chiar și așa, centrul rămâne Hristos. Fie că reacționăm, fie că nu la înaintarea apostaziei antihristice, o facem pentru a ne ține mai bine de Hristos. Orice delăsare atrage o slăbire în credință. Unii conștientizează depărtarea de Biserică și sunt resemnați, alții încearcă să atragă atenția cât mai multora pe ultima sută de metri, poate se mai împiedică marșul distrugător al lepădării de Dumnezeu. În acest sens, sunt înfierate acțiunile tot mai vizibil anti-hristice din lume, dar nu în mod protestant. Pe scurt, cu cât ne afundăm în problematici antihristice, cu atât nu înțelegem pe Hristos. Dimpotrivă, cu cât ne vom ține de El, cu atât ne vor fi arătate capcanele care ne sunt întinse.

    miercuri, 20:23:39, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Totusi,ce ne lasa sa praznuim praznicele sfintilor din calendar pe nou(fiindca problema cu pascalia deja ati rezolvat-o)? Adica,daca aceea e ziua adevarata a praznuirii lor,exista vreun caz in trecut de tinere a praznuirilor dupa datele astronomice care sa fi fost luata de buna in Istoria Bisericii,lucru care ar fi insemnat pentru situatia actuala(fiindca si asta e o problema a stilistilor,si anume aceste praznice care necesita atentie si discernamant).

    miercuri, 20:01:57, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Adica ar fi ok din punct de vedere al lepadarii,ca nu e lepadare,dar in general nu ar fi ok deloc.

    miercuri, 19:51:42, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Bine,nu e un lucru in regula sa ne puna inchinatori la idoli,fie ei si foarte importanti pentru domeniul in care au aprofundat mult peste medie. Nu ne pot pune pe papa Francisc langa fața noastra de pe buletin… Sau numele lui. Ar fi fost un argument acela ca e eretic,dar daca doar ii pune numele,fața,atata timp cat semnezi e ok,daca nu se specifica,ca semnand,vei accepta ca religia lor e buna. Atunci ar fi o mare problema! Astazi nimeni nu face asta,din fericire.

    miercuri, 19:49:10, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Deci daca semneaza cineva pe un act cu QR Code,nu se leapada. Adica astazi nu prea spun ca primesti 666 ca sa te inchini,doar il pun acolo sa rada si ei de oamenii lui Dumnezeu(care stiu ca sunt luati in ras prin acel simbol),atat. Primejdios e,dar lepadare nu. In Romania sunt doctori care au facut juramantul lui hippocrate sau care au buletin de analize hippocrat. Juramanul consider ca e lepadare categorica,dar simpla primire a numelui unui inchinator la idoli…Nu e,in opinia mea. Puteti preciza daca am inteles bine problema asta cu hippocrat si,in general,daca am strecurat greseli(e un lucru serios,chiar daca sta pe front secund juramantul si numele lui hippocrat.)? Lucrurile astea au ajuns sa fie luate in ras,dar toate acestea cu ansamblul lumii acesteia sunt…o intaratare a maniei lui Dumnezeu asupra noastra si o prevestire a unui posibil sfarsit. Doamne ajuta!

    miercuri, 19:09:38, 23 septembrie 2020

  • Părintele Daniil Sâsoev despre actele biometrice

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Merită măcar puțină atenție și opinia unui MUCENIC real al zilelor noastre? PĂRINTELE DANIIL SÂSOEV despre actele biometrice, pecetluire și Antihrist. SE POATE REEDITA ÎN ROMÂNIA FENOMENUL SECTAR DE LA PENZA, LA O SCARĂ MULT MAI MARE? http://www.cuvantul-ortodox.ro/merita-macar-putina-atentie-si-opinia-unui-mucenic-real-al-zilelor-noastre-parintele-daniil-sasoev-despre-actele-biometrice-pecetluire-si-antihrist-se-poate-reedita-in-romania-fenomenul-sectar-de-l/ “Atunci când va veni antihristul adevărat, toate aceste persoane care se tem de primirea pecetei vor primi adevărata pecete de bunăvoie. Deoarece vor căuta pecetea nu acolo unde va fi ea”. Cine sunt parintele Daniil Sâsoev si Iurii Maximov? Parintele rus Daniil Sâsoev este, probabil, cel mai nou preot martir al Bisericii Ortodoxe (din cate se cunoaste). A fost asasinat anul trecut, pe 18 noiembrie, în biserica Apostolului Toma din Moscova, de catre un musulman mascat. In viata sa el a implinit unul din darurile printre cele mai rare pentru preotii timpurilor noastre: apostolica misiune de convertire a necredinciosilor la adevarata credinta. In timpul misiunii sale a botezat aproximativ 500 de neoprotestanti si mai mult de 80 de musulmani. Inceputurile misiunii sale printre islamici au fost provocate chiar de musulmani, care l-au invitat la o dezbatere organizata de ei. Parintele a fondat inclusiv o scoala de misionari cu binecuvantarea Patriarhului Alexie al II-lea, si preda misiologia la Seminarul Teologic Nikolo-Perervinskii. Toata viata sa parintele Daniil si-a daruit-o misiunii si ingrijirii turmei sale duhovnicesti, ceea ce l-a si dus la moartea sa martirica. In ziua mortii sale, dupa liturghie, a botezat un copil, a alaturat Bisericii Ortodoxe o persoana care se ratacise in ocultism si a tinut obisnuitele sale dezbateri biblice. Dupa ce a vorbit pana noaptea tarziu cu toti cei care il solicitau, a intrat in altar, de unde a iesit pentru a il intampina pe ucigasul sau, ce intrase in biserica tragand si strigand: “Unde este Sâsoev?” Iurii Maximov este profesor la Academia Teologica din Moscova de la Man. Sfantul Serghie Radonej. A fost, timp de 10 ani, partenerul de conferinte si de misionariat al parintelui Daniil Sâsoev. Specialist in patristica, studii islamice, hagiografie, istorie bizantina etc. In perioada urmatoare vom reproduce, pe larg, cu ajutorul lui Dumnezeu, amanunte privind viata Fericitului martir si alte convorbiri importante din cartea nou aparuta la Editura Sophia. “— Următoarea întrebare este despre ispitele contemporane de la noi. In Serbia a început introducerea paşapoartelor biometrice, şi există ispita în rândul oamenilor că prin primirea unui nou paşaport se renunță la Hristos şi se primeşte pecetea lui antihrist. – Iurii Maximov: Aceasta este înşelarea drăcească şi una dintre capcanele tradiționale ale diavolului. Este uşor de observat după istoria Rusiei. La noi, când nu demult au fost schimbate paşapoartele sovietice cu paşapoarte ruseşti, oamenii spuneau că cei care primesc paşapoarte ruseşti nu mai sunt creştini şi nimic nu îi mai poate salva, nu trebuie să acceptăm noile paşapoarte, ele sunt de la antihrist, trebuie să păstrăm paşapoartele vechi, sovietice, „bune”. Asta, în timp ce cu patruzeci şi ceva de ani în urmă, când au fost introduse aceste paşapoarte sovietice „bune” pe scară largă în întreaga țară, tot astfel de oameni spuneau că ele sunt de la antihrist şi că nu trebuie acceptate. Chiar mai mult decât atât, încă mai devreme, înainte de Revoluție, pe timpul țarului, au existat oameni care spuneau că nu trebuie să acceptăm paşapoartele țariste, deoarece acestea sunt de la antihrist. – Părintele Daniel: Sfântul Dimitrie al Rostovului a scris că în secolul al XVIII-lea, atunci când au apărut primele paşapoarte şi primii bani de hârtie, erau persoane care susțineau că acestea sunt pecetea lui antihrist. – Iurii Maximov: Care este sensul acestui truc? Sensul este de a forța oamenii să privească nu la Hristos, ci la unele lucruri exterioare. Paşaport, card, un oarecare cod de bare. Dar o persoană nu poate sluji la doi stăpâni. Aşa se dovedeşte că noi nu ne mai uităm dacă suntem sau nu împreună cu Hristos, dacă îndeplinim sau nu îndeplinim poruncile Lui, daca ținem credința lui Hristos sau nu o ținem, ci ne uităm la faptul dacă am primit sau nu paşaportul, dacă ambalajul are cod de bare sau nu. Adică oamenii încetează să se uite la esență şi sunt abătuți de la ea. — Persoanele care au aceste puncte de vedere cu privire la noile paşapoarte etc., fac referire la cuvintele stareților, Paisie Aghioritul şi alți câțiva despre care eu nu ştiu nimic, în afară de ceea ce este scris despre ei pe Internet. Cum să înțelegem acest lucru? – Părintele Daniel: Noi ştim că şi Sfinții Părinți făceau greşeli, atunci când ne învățau contrar doctrinei Sfintei Tradiții. După cum spunea Sfântul Vincentiu de Lerin, Sfânta Tradiție este ceea ce au învățat toți, întotdeauna şi peste tot. In orice caz, această teorie a pre-peceții — la noi, în Rusia, a fost inventat acest termen — este o învățătură care a apărut abia de curând. Aşa ceva nu a existat înainte. De fapt, acest punct de vedere este greşit şi în sensul teologic. Iurii Valerievici a vorbit despre semnificația spirituală, iar eu voi vorbi despre cea teologică. Adevărul este că pentru noi principalul lucru este legământul oamenilor cu Hristos. Noi suntem în acord cu Dumnezeu, iar Dumnezeu – cu noi. Şi, după cum a spus Domnul, nimeni nu ne va răpi din mâinile Tatălui Ceresc, deoarece Tatăl nostru este mai mare decât oricine. Domnul a spus că „din mâna Mea nu fură nimeni”. Şi pecetea lui antihrist, care este descrisă în Apocalipsă, în capitolul al treisprezecelea, după cum este interpretată de Părinții Bisericii — Sfântul Ipolit Romanul, Sfântul Andrei al Cezareei, Sfântul Irineu de Lyon —, aceasta este o chestiune de acord personal cu antihrist. Acesta este, de asemenea, un legământ, dar diferit. Nu în zadar Sfântul Andrei al Cezareei spune că, aşa cum noi primim pecetea Duhului Sfânt prin miruire, la fel şi antihrist va da pecetea cea rea, necurată. Şi aici problema nu este de mijloace tehnice – asta este o gândire îndreptată în direcție greşită. Pentru că o pecete poate fi aplicată şi cu o mână obişnuită, cu orice. Sensul acestei peceți nu constă în mijloacele tehnice, ci în faptul că oamenii de bunăvoie trec de partea duşmanului. Acest lucru este foarte important! Mulți oameni cred că antihristul nu va reuşi să identifice persoanele fără pecete, dar în antihrist va trăi satana, după cum se menționează în Epistola către Tesaloniceni, că el va acționa prin acțiunile lui satana, iar satana are autoritate asupra tuturor duhurilor viclene. Duhurile viclene merg după noi şi ne compromit. La fel cum e descris în istorisirea despre trecerea fericitei Teodora prin vămile văzduhului, ele înregistrează fiecare faptă rea pe care o facem noi. Oare îi va fi greu antihristului să cheme duhurile şi să le întrebe unde se află cineva? Ba îi va fi foarte uşor să le întrebe. Pentru aceasta el nu are nevoie să ne urmărească. Antihristul nu va fi interesat să afle unde se află persoana, cu ce se ocupă, ce vinde. Pentru el va fi important ca persoana să încheie acordul cu el. Să intre în uniune cu el. El o să ne şantajeze prin foame, de aici interdicția asupra comerțului, şi principiul va fi simplu – nu te vei închina la mine, te voi extermina cu foamea. Aceasta este logica, înțelegeți? La noi a avut loc o substituire, care a fost realizată de către sectanți. Ideile că INN [CNP, n. n.] şi paşapoartele biometrice, şi paşapoarte în general sunt pecetea lui antihrist provin din mediul disidenților. Despre paşaport au inventat disidenții. La început disidenții ruşi, vechii credincioşi, apoi alergătorii – a existat o astfel de sectă, după cum a spus şi Iurii Valerievici. Iar în ceea ce priveşte INN, această idee a venit de la adventiştii de ziua a şaptea. Şi anume, în 1970 una dintre predicatoarele adventiste a avut o „viziune” cu un spirit, care i-a spus că aceasta este o pecete a lui antihrist – înțelegeți din ce surse confuze provin toate aceste lucruri? Dar pentru ce răspândeşte satana toate aceste lucruri? Pentru că, atunci când va veni antihristul adevărat, toate aceste persoane care se tem de primirea pecetei vor primi adevărata pecete de bunăvoie. Deoarece vor căuta pecetea nu acolo unde va fi ea. Ei vor căuta pecetea în mijloacele tehnice, care de fapt nu sunt necesare pentru antihrist. Diavolul doreşte să facă în aşa fel, încât atunci când va veni duşmanul adevărat, oamenilor să nu le mai fie frică. Dar Sfântul Ipolit spune aşa: „Ce vor spune oamenii, primind pecetea antihristului? Ei vor spune – eu renunț la Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, la Unicul Său Fiu Iisus Hristos, la Duhul Sfânt, la Sfânta Biserică şi singur mă predau ție”. Iată că Sfântul Ipolit a avut dreptate. Principalul lucru acum este prin ce câştigă teren – prin renunțarea la crearea universului. Oare evoluția nu este o pregătire pentru venirea lui antihrist? Desigur că este o pregătire, evoluția teistă în special. Atunci când se afirmă că Dumnezeu a creat cu ajutorul răului, al morții – aceasta duce la antihrist. Afirmația că Hristos nu este singura cale spre Dumnezeu, acesta este calea spre antihrist. Afirmația că există mântuire în afara Bisericii – aceasta este calea spre antihrist. Afirmația că rostul nostru este aici, pe pământ, după cum spune Apostolul Pavel, atunci când se va spune că e pace şi siguranță, atunci va veni dezastrul — iată, aceasta este calea spre antihrist. În ideologie este drumul spre antihrist, nu în tehnologie. Aceasta este într-adevăr o substituire diabolică — să înlocuieşti cu dispozitivele tehnice problema reală a acordului. Eu spun aşa, că în sens spiritual mulți oameni au împărtăşit deja ideile lui antihrist. Ideea că există un singur Dumnezeu, dar sunt multe căi – aceasta deja este o idee antihristă. Dar împotriva acestei idei nu scrie nimeni. Nu se luptă nimeni împotriva acestui lucru. Se luptă împotriva unor lucruri care au fost de mult timp depăşite. (…) Şi indiciul aici este foarte simplu – rețineți, cu cât începe să se implice mai mult o persoană în lupta cu INN [CNP la noi] sau cu paşapoartele biometrice, cu atât ea devine mai iritabilă, agresivă, furioasă. Oare asta este de la Duhul Sfânt? Oare Duhul Sfânt este Dumnezeul confuziei? După cum a spus Apostolul Pavel, Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al confuziei, ci al păcii. Iar eu nu am văzut încă nici măcar un om liniştit şi paşnic care să fie implicat activ în lupta cu INN. Toți sunt isterici. A fost la noi, într-o mănăstire mare, un arhimandrit cu autoritate, nu voi menționa numele lui, pentru a nu-l dezonora, care se lupta activ cu INN, iar în consecință a înnebunit, în sensul propriu al cuvântului. El a început să alerge gol prin mănăstire, să strige absurdități, apoi a ajuns într-o casă de nebuni. Aceasta este o confuzie spirituală care l-a vătămat pe om în totalitate. La noi oamenii au început să meargă în peşteri. Cunoaşteți istoria din Penza?* Este rezultatul aceleiaşi ispite. Oare asta este de la Dumnezeu? Nu, este de la satana. Şi este acest lucru de la satana tocmai pentru că diavolul vrea să păcălească oamenii. I-a păcălit în aşa fel, încât ei au uitat de Hristos şi îşi amintesc doar de diavol. Ați vorbit despre părintele Paisie, iar eu mi-am amintit o poveste pe care o ştiu din surse directe, în anii ’80 au venit la starețul Paisie Aghioritul nişte pelerini şi au început să-l întrebe când va veni antihrist. Iar el i-a întrebat: „Dar ce, voi îl aşteptați aşa de tare?” – O altă întrebare despre viața duhovnicească. Ce este necesar pentru a rezista ispitelor contemporane, care este virtutea cea mai importantă? – Părintele Daniel: Increderea în Dumnezeu este cea mai importantă. Dacă noi nu avem încredere în Dumnezeu, atunci rugăciunea noastră va deveni o regulă chinuitoare. Duhovnicul va deveni un psihanalist. Toate celelalte lucruri vor deveni neimportante. Trebuie să existe încrederea personală în Dumnezeu. Trebuie să ținem minte că suntem sub Dumnezeu şi Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu ne ține într-adevăr în mâinile Lui. Şi nimeni nu ne va despărți de El, după cum spune Apostolul Pavel: cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu în Iisus Hristos? Într-adevăr, dacă noi vom fi cu Dumnezeu, toți ceilalți „binefăcători” vor renunța. Rugăciunea va deveni comunicarea cu Dumnezeu, Care este cu noi. Ascultarea va deveni capacitatea de a auzi Cuvântul Lui cel Sfânt, de a-L auzi în zgomotul acestei lumi. Ascultarea de duhovnic va deveni capacitatea de a vedea în el o icoană vie a lui Hristos şi privirea Domnului prin el. Duhovnicul este cel care duce spre Dumnezeu, şi nu cel care stă şi acordă el însuşi smerenie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru smerenie. Dar o smerenie nu în sensul că eu sunt un om rău, prost, nu înțeleg nimic, ci capacitatea de a înțelege că fără Dumnezeu nu poți face nimic, iar cu Dumnezeu poți face foarte multe. Apropo, smerenia are o a doua parte -îndrăzneala -, atunci când o persoană îşi dă seama de talentele de care va răspunde mai târziu. Blândețea este legată în acelaşi timp cu curajul, pentru că blândețea fără Dumnezeu este laşitate, iar cu Dumnezeu aceasta este curaj. Şi aşa este în toate. De aceea trebuie să umblăm înaintea lui Dumnezeu, în toate zilele. Şi în zilele moderne, şi în cele antice – întotdeauna”. (in: Martiriul unui apologet al ortodoxiei. Pr. Daniil Sâsoev. Iurii Maximov, Ed. Sophia, 2010)

    miercuri, 11:58:07, 23 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Când primirea unui simbol (666 sau oricare altul) este legată de închinarea sau acceptarea unui alt Dumnezeu, atunci devine problemă. Părinți precum Sf. Paisie au fugit și de actele care conțineau 666. Nu pentru că ar fi lepădare, ci o acceptare a unor simboluri oculte. Deci nici noi nu acceptăm documente care să conțină numărul 666, dar suntem vigilenți îndeosebi să nu ne închinăm unui dumnezeu străin când va apărea.

    miercuri, 11:15:49, 23 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Nu pot să o văd cu ochi buni. Doar că nu există în buletine sau pașapoarte sau în alte acte care să fie de uz generalizat.

    miercuri, 11:12:07, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Sunt astfel de documente,dar nu pe plan principal.

    miercuri, 11:03:47, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Sau trebuie sa ni se spuna ca are 666 si o acceptam ca sa ne inchinam unui dumnezeu strain?

    miercuri, 10:43:46, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Acceptarea QR code-urilor sau a bar-code-urilor EAN-13 in actele actuale cum o priviti?

    miercuri, 10:42:46, 23 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Un examen ieftin la Apocalipsă: Marcare izotopică. Tragem învățăminte?:

    Doamne, ajută! Există multă confuzie și nu doar pe subiectul acesta al cipurilor. Știu când s-a trecut de la codul de bare la cipuri. A fost în 2009, când a scris Părintele Iustin scrisoarea contra pașapoartelor biometrice. Atunci a fost o isterie mare și au apărut îndemnuri de a ne retrage în munți și a trăi izolați. Chiar și în Rusia existau astfel de cazuri sau chiar secte care făceau asta. Ce face inginerul la care ați făcut trimitere este greșit. Barele laterale și cele de la mijloc nu pot aparține decât lui 6. Este și o speculație la mijloc, dar pornește de la o realitate. Nici un alt număr nu are două bare, ci numai 6. Mai complicat este pentru barele de la centru pentru că nu conțin și pe cele 4 albe (orice cifră este formată din 7 bare negre sau albe). Și este ciudat că cifrele au fost codate nu în sistem binar sau după un algoritm neutru, ci au fost alese astfel. Deci tocmai 6 s-a nimerit să aibă două bare separate între ele. O fi igiena a cunoașterii și inginerie, dar sunt unele lucruri prea bine potrivite, care nu țin decât de hazard sau de intenție clară, nu de matematică. Ei bine, e normal să reacționăm și să nu primim aceste lucruri care sunt probabil intenționat făcute astfel. Așa se face că Părintele Paisie a protestat împotriva actelor care urmau să conțină codul de bare EAN-13. Și s-a liniștit când a primit asigurări că nu va fi pus acest cod. Există și alte feluri de coduri de bare, care nu conțin la extreme și la mijloc barele cu pricina. De ce fusese ales tocmai acesta? În ce privește cipurile, eu nu știu să conțină 666. Deci nu sunt împotriva lor pt că ar conține acest număr, ci pentru că se formează o societate artificială, controlată, polițienească, dezumanizantă, totalitară. Există mulți care au obsesii legate de 666, inclusiv CNP, fără să poată face niște legături clare. Ei fac rău prin poziționarea lor, încercăm să atragem atenția asupra acestui aspect, dar vom vedea pe viitor ce va fi. P.S.: Ar trebui să vă alegeți un nick diferit, ca să nu fie confuzii cu alți comentatori.

    miercuri, 09:56:08, 23 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Este lepădare și prin simboluri. Totuși orice simbol are în spate o realitate. Pt ca 666 să fie simbol ocult, el trebuie să fie asumat de fiară, să constituie afilierea la o religie. Spre exemplu, pagina 666 dintr-o carte sau existența a 3 de 6 în CNP nu înseamnă nimic. Dar, când este cântat de trupe rock, are conotații antihristice. De la Sf. Părinți s-a tot scris. Toți vorbesc de o închinare conștientă.

    miercuri, 09:23:27, 23 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Bun,dar nici daca ar avea 666 nu ar fi lepadare?La un articol tot in sectiunea de raspunsuri ziceati ca numai atunci cand se accepta constient o inchinare la dumnezeu strain sau cand constient se accepta lepadarea de el,dar nu prin simboluri oculte. Puteti justifica din sfintii parinti sau cel putin o explicatie mai larga?

    miercuri, 00:28:31, 23 septembrie 2020

  • Maria

    la articolul Un examen ieftin la Apocalipsă: Marcare izotopică. Tragem învățăminte?:

    Doamne ajută! Mă bucur că am găsit un blog ortodox care nu ia de bună orice teorie conspiraționistă. Faptul că există atâta dezbinare în Biserica Ortodoxă m-a tulburat destul de mult și am avut o perioadă în care mi-am pierdut credința. Eu sunt studentă. Nu i-am întâlnit niciodată pe duhovnicii care au vorbit împotriva actelor biometrice, dar când am aflat de acest subiect, am citit mai multe articole și m-am uitat și la acele interviuri care au rămas cu opinia lor. Am înțeles în principal de ce nu ar trebui să le acceptăm și am luat decizia să renunț la cardul de sănătate, mai mult din evlavie pentru Sfântul Paisie Aghioritul, care m-a ajutat mult. Cu toate acestea, mă deranjează atitudinea multor creștini care aparent nu mai sunt capabili să-și folosească gândirea logică și răspândesc tot felul de idei, inclusiv aceea că cipul și CNP-ul ar fi lepădare de credință. Ieri m-am uitat la dezbaterea cu privire la actele de identitate electronice (https://www.youtube.com/watch?v=iQED69RumGc&feature=youtu.be&t=7998) și vreau să spun că sunt foarte dezamăgită de felul cum au abordat acei creștini acest subiect. Pe lângă faptul că unii dintre ei nu au avut nici măcar bunul simț să respecte ordinea vorbitorilor și au fost multe întreruperi, motivele pe care unii le-au invocat au fost bazate pe astfel de teorii conspiraționiste. De exemplu, au fost două persoane care au adus în discuție această marcare izotopică (prima la min. 1:39:45, a doua la 4:07:27 și ar fi bine să ascultați până la 4:13:06 ca să prindeți și răspunsul domnului Cătălin Giulescu). Argumentul de la 4:03:45-4:04:43 este total pe lângă subiect pentru că vorbește de controversa nr. 666 din codul de bare, care aparent este și aceasta un mit (l-a demontat un inginer român ortodox aici: https://uninginer.wordpress.com/2009/01/20/666-si-datul-in-codul-de-bare/, eu nu pot să mă pronunț pentru că nu am studii în domeniu, dar mai degrabă aș avea încredere într-un specialist în domeniu care știe cu adevărat despre ce vorbește). Mi-a plăcut ca au fost aduse și câteva argumente relevante cu privire la siguranța acestor acte sau unul foarte interesant legat de utilizarea frauduloasă a datelor personale de către instituțiile statului (5:04:42-5:09:05). Chiar aș vrea să știu opinia dvs despre acest subiect pentru că este foarte greu să mai găsești pe cineva cu discernământ care să vorbească despre lucrurile acestea și fără supărare, dar aș dori să vă mai pun o întrebare. De ce nici măcar între duhovnicii îmbunătățiți nu a existat o înțelegere cu privire la actele de identitate? In “Sarea pământului“, acei duhovnici condamnau orice fel de acte noi, până și cele cu CNP și declarau că sunt lepădare. Duhovnicii noștri au fost numai împotriva actelor cu cip, cu toate că nu aveau studii de specialitate în domeniu ca să înțeleagă clar ce este acel cip și ce riscuri reale presupun astfel de tehnologii. Am citit și ce este scris în cartea “Viața Cuviosului Paisie Aghioritul“. Există acolo un capitol mic despre opinia părintelui despre acte, dar nu se menționează nimic concret. El spune că nu avem voie să semnăm pentru un act pe care există “simbolul diavolului 666”, dar cum s-a ajuns de la asta la cip, chiar nu pot să înțeleg, mai ales că cipurile se folosesc pe scară largă, în telefoane, laptopuri. Ințeleg care ar fi pericolul social al utilizării actelor electronice, dar nu înțeleg cum unii au ajuns să creadă că există nr. 666 în cip sau că el ar reprezenta asta. Nu înțeleg de ce unii duhovnici nu au cerut lămuriri de la specialiștii în domeniu ca să nu se ajungă la paranoia asta cum că cipul și codul de bare sunt simbolurile diavolului. După părerea mea, ele sunt ca orice alte invenții omenești, bune sau rele în funcție de cum le utilizezi. Imi cer iertare dacă v-am tulburat, dar chiar aș vrea să vorbesc și eu cu cineva care înțelege mai bine aceste subiecte.

    marți, 21:42:47, 22 septembrie 2020

  • despre Sinodul al VIII-lea Ecumenic

    la articolul Super-Memorandumul: o diversiune. Semnăturile Mitropoliților Neofit și Varnava din Cipru sunt falsuri:

    Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir despre Sinodul al VIII-lea Ecumenic https://ro.orthodoxwiki.org/Sinoade_Ecumenice […] Cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir spune că în viitor va avea loc un Sinod pe care îl numește Sinodul al VIII-lea Ecumenic (rezultă de aici că cele considerate de unii ca fiind al Optulea și al Nouălea nu sunt ecumenice): Și oare câtă tulburare are să se facă în timp de 100 de ani, adică de la 7400 până la 7500 de la zidirea lumii? Ce răpiri or să se facă? Ce amestecare de sânge, stricare de copii, sodomie, curvie, preacurvie și toate alte fărădelegi pierzătoare, și pricire neînce-tată, încât nu o să se găsească nici începutul, nici sfârșitul între toate neamurile? Și pe urma celor mai de sus o să se facă al optulea Sobor. Acesta o să aleagă binele din rău și pravoslavia din eresuri, precum la arie se alege grâul din pleavă și din paie: grâul pentru oameni și paiele pentru foc. […] Și atunci o sa se facă o adunare (sobor) ca să șadă pe douăsprezece scaune. Adică după pierzarea agarenilor o sa se facă al optulea sobor, și acesta o să aleagă fierbințeala din cenușa cea rece, adică pe cei cu evlavie și nevoitori o să-i aibă la mare cinste. Iar răceala, adică pe cei fără de evlavie și defăimători ai vieții monahicești, o să-i arunce în loc netrebnic.[4] [4] Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 2011, p. 96, 254. [4] Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 2011, p. 96, 254. https://scribd.com/doc/132618820/SFANTUL-NIL-Izvoratorul-de-Mir-Cavsocalivitul-Minunile-vedeniile-cuvintele-Preacuviosului-parintelui-nostru-Nil-Izvoratorul-de-Mir-Cavsocalivitul SFÂRȘITUL OMULUI DIN Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți Despre sfârșitul lumei DE Smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL PRODROMIT. EDIȚIA V, București, 1937, pp. 11-12: https://scribd.com/doc/56005235/Adev%C4%83rata-carte-SFARSITUL-OMULUI-Zosima-Pascal-Editia-originala-1937-nemodificata-tendentios-de-contemporani-Fara-adausurile-schismatice-ale-celor […] Cuvânt către cititori […] Sfântul Ipolit papa Romei zice: că după ce vor trece zece împărați ai Romanilor, adică după căderea Turcilor, al unsprezecelea va împăr[ă]ți Antihrist. Iar sfințitul mucenic Metodie al Patarelor, zice că în vremea aceea când va cădea Turcia, va veni Filip al șaselea cu 18 limbi (națiuni) și va face războiu care n’a fost nici odinioară. Și atuncea vor pune îngerii împărat la Constantinopol care va împărăți 32 de ani și acesta va goni pre Turci și îi va împărți în trei părți. O parte o va boteza, a doua îi va supune sub sabie, și a treia o va goni cu mare mânie. Și întorcându-se de la războiu i se vor descoperi toate comorile cele ascunse în pământ și se vor da în mână lui, și atuncea se vor duce la dânsul toți din toate părțile și își vor cere părțile țărilor care au fost robite de alți împărați, și își vor lua locurile care le[-]au stăpânit alții cu nedreptate pentru că zice: și se vor întoarce firește carele la cuiburile părintești, că zice Sfântul Metodie: și boul va răgi: adecă țară noastră care era de jaful tuturor. Așijderea vor face națiunile, și își vor lua părțile lor firește care. Că împăratul acesta așa va fi de bun și pacinic că va fi ca un tată al tuturor. Zice sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: și va îmblânzi pre neamul cel plăviț (adecă Bălan) să vede că pe Ruși. Tot acest sfânt zice: că atâta aur are să fie de mult în Constantinopol în cât cu lopata îl va întoarce, și vor fi săracii ca și împărații de bogați. Și iar zice proorocul: și să vă umplea pământul lor de aur, și de idoli, (adecă de patimi), și va stăpâni în vremea aceea mai mult curviea, că de la al doilea împărat va începe desfrânarea curviei. […]

    marți, 17:22:58, 22 septembrie 2020

  • prorocia care nu este a Sfântului Kukșa al Odessei

    la articolul Super-Memorandumul: o diversiune. Semnăturile Mitropoliților Neofit și Varnava din Cipru sunt falsuri:

    O “prorocie”, două texte diferite, aceeași sursă sau despre cum sunt atribuite unui Sfânt cuvinte pe care nu le-a spus Saint Kuksha of Odessa ‘Oh raven, raven, you fed the Prophet Elias in the wilderness; bring me too a piece of pirogue.’ https://iconandlight.wordpress.com/2018/10/21/saint-kuksha-of-odessa-oh-raven-raven-you-fed-the-prophet-elias-in-the-wilderness-bring-me-too-a-piece-of-pirogue/ Saint Elder Kuksha of Odessa (Velichkovsky, +1964) has said: ‘The end of times is approaching. Soon we will witness the ‘ecumenical’ Council called the ‘holy’ one. But it will be the very same Eighth Council that has been foreseen as a congregation of ungodly. Upon that Council all religions will be unified into one. As a result of that Council all fasts will be abolished, monkhood destroyed and bishops will be allowed to get married (with either women or men – to everybody liking). The Orthodox Church will introduce the New Liturgical Calendar. Be watchful. Try to attend Church services as long as the Churches are still ours. Soon you will no longer be allowed to attend them for everything will change. Only the chosen ones will see this. People will be forced to go to churches but you are absolutely banned from going there. I beseech you: stay Orthodox until the end of your days and redeem yourselves.’ (‘The Orthodox Word’, 1991, No. 158, p.138-141) 61. Orthodoxy and the Destiny of Russia http://orthodoxengland.org.uk/ocet61.htm […] Other saints spoke darkly of an ‘Eighth Œcumenical Council’: ‘The last times are approaching. Soon there will be an Œcumenical Council which will be called ‘holy’. But it will be that very ‘eighth council which will be a synagogue of the godless’. All faiths will be united into one during it. Then all fasts will be abolished, monasticism will be completely destroyed, bishops will be married. The new calendar will be introduced’. 2 […] 2 Hieroschemamonk Kushka (Velichko), 1875-1964, monk of the Patriarchal Church in Russia. Printed in The Orthodox Word, 1991, No. 158, pp. 138-141. Unde poate fi sau a fost citită această “prorocie” în limba română: https://saccsiv.wordpress.com/?s=Kuksa&submit=C%C4%83utare https://ortodoxinfo.ro/2017/01/24/profetia-cuviosului-kuksa-al-odesei-1875-1964-despre-sinodul-al-optulea-si-despre-unii-dintre-fiii-lui-duhovnicesti-ce-vor-trai-pana-vremea-antihristului/ https://ortodoxinfo.ro/2019/12/10/vaticanul-si-fanarul-pregatesc-un-sinod-ecumenic-sa-fie-al-optulea-cel-profetit-de-sfantul-kuksa-al-odesei/ https://youtube.com/watch?v=Eev0p2rscVw

    marți, 16:02:59, 22 septembrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Lucian Davidescuhttps://www.facebook.com/luciandavidescu/posts/10207698100205807 Încă nu se prea vorbește, poate ca să nu fie demoralizați „cei din linia întâi”, dar nebunia cu intubarea și cu ventilatoarele a fost poate cel mai amplu malpraxis medical sistematic de după epoca în care ideea cu spălatul pe mâini era luată de doctori ca o insultă…Totuși, semne răzlețe de întrebare au început să apară din martie…”I believe we are treating the wrong disease, and I fear that this misguided treatment will lead to a tremendous amount of harm to a great number of people in a very short time.” [1 / Time]…în aprilie ele deja au devenit certitudini… “Initially we were intubating fairly quickly on these patients as they began to have more respiratory distress. Over time what we learned is trying not to do that.” [2 / Reuters](ba chiar ventilarea îi expunea și mai mult pe medici, care la rândul lor infectau alți pacienți și tot așa)”Putting patients on ventilators comes with risks, too, including infection and unintentional damage to the lungs. Very often, patients require heavy sedatives to paralyze them so doctors can get the breathing tube into the patients’ windpipe. That procedure, called intubation, also carries the risk of infection and lung complications, and can expose health care workers to virus-filled respiratory droplets. That’s a big deal. If you can prevent someone from being intubated, that could change their whole course. What’s more, the longer a person remains on a ventilator, the greater the chances for blood clots, gastrointestinal bleeding, pneumonia and death. The first few months were a learning experience. Now, doctors are trying to avoid ventilators if possible.” [3 / NBC News]…iar apoi intubarea și goana nebună după ventilatoare au dispărut discret din peisaj (cam la fel ca izoletele la noi: „nu mai sunt obligatorii pentru că nu avem”).„Instead of rushing to put such patients on mechanical ventilators for fear of them suddenly getting worse and dying, some doctors are now holding off on the invasive treatment, believing that many of these patients will do just fine without them.” [4 / WSJ](sau… și mai brutal)„We now think putting someone on a ventilator is almost a death sentence” [5 / WPR]Nu a calculat nimeni deocamdată cu cât a fost influențată rata de mortalitate, dar judecând după scăderea dramatică de după, s-ar putea să nu mai vrem să aflăm vreodată. Franța are acum de două ori mai multe cazuri zilnice decât în primăvară și decese de zece ori mai puține! Italia anunță câte 10-20 de decese pe zi, cifre comparabile cu cele dintr-un an cu gripă severă.În primăvară, cifrele de mortalitate înspăimântătoare din nordul Italiei calibrau politicile publice și amploarea răspunsului, care a dus la prăbușirea economiei și a complicat și mai mult situația.Între timp, România a trecut pe locul întâi la mortalitate în Europa și încă nu e deloc clar de ce.Nu știu care mai e protocolul la noi cu intubarea, dar cum medicii români „n-au bani” de jurnale medicale, măcar pe Facebook poate mai intră…

    marți, 09:33:46, 22 septembrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Protest 19.09.2020, Piaţa Universităţii. Cu o amendă toţi suntem datori!:

    Deocamdata aceste reactii le-am gasit si nu par neglijabile https://www.aparatorul.md/refuzam-purtarea-mastilor-de-catre-copii-si-aplicarea-de-substante-dezinfectante/?feed_id=6354&_unique_id=5f66283831468&fbclid=IwAR39TT-BvzH0c4bDZ_jvrecf5rW6mkCAniXcNfyaZhOS83O1w9jiOisWpH0

    duminică, 15:59:22, 20 septembrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Protest 19.09.2020, Piaţa Universităţii. Cu o amendă toţi suntem datori!:

    Va multumim pentru acest articol care dovedeste ca mai exista oameni adevarati si aveti tot respectul meu pentru cele pe care le-ati scris, Domnul sa ne tina sub paza Sa!

    sâmbătă, 16:35:40, 19 septembrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Super-Memorandumul: o diversiune. Semnăturile Mitropoliților Neofit și Varnava din Cipru sunt falsuri:

    Pina si poza „vorbeste”…va multumim ca „ati facut lumina” in acest caz, ca „taticul minciunii” isi tot perfectioneaza metodele de dezinformare si are o indranzeala mai mare decit ne-am imaginat scornind fel de fel pina si despre preasfinti Parinti care inca traiesc si declara cum ca ei nu au iscalit lucruri reprobabile asa cu se incearca sa ii incrimineze, cinste lor, iar cei inselatori sa ne lase, ca nu mai credem inselarile lor!

    sâmbătă, 16:27:32, 19 septembrie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Exista oameni luminati de Dumnezeu cu minte stralucita, caracter si coloana vertebrala, auzim prin vocea lor adevarul ce ni-L rosteste Domnul prin acesti oameni si din nou stim ca Domnul inca ne are in grija si nu ne paraseste pina la sfirsit, binecuvintat fie Domnul si toti oamenii Lui!  

    sâmbătă, 16:24:54, 19 septembrie 2020

  • Mihai

    la articolul Super-Memorandumul: o diversiune. Semnăturile Mitropoliților Neofit și Varnava din Cipru sunt falsuri:

    Prigoana sa dezlantuit asupra Schiegumenului Serghie Romanov. Eparhia din Ecaterinburg decide alungarea Pr Serghie Romanov

    sâmbătă, 00:00:41, 19 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Nu are legatura cu subiectul,dar am intrat intr-un spatiu ecumenist care sustinea,printre altele,ca papa e capul sectei catolice si patriarhul ca ar fi cap al Bisericii Ortodoxe. In Ortodoxie Capul Bisericii e Hristos,dupa cum zice Porfirie: “Capul Bisericii este Hristos, iar noi oamenii, creştini, suntem trupul. Spune Apostolul Pavel: El este capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 18). Biserica şi Hristos sunt una. Trupul Bisericii se hrăneşte, se sfinţeşte, trăieşte cu Hristos. Acesta este Domnul, atotputernicul, atotcunoscătorul, Cel ce pretutindeni este şi pe toate le plineşte, sprijinitorul nostru, prietenul nostru, fratele nostru. Stâlpul şi temelia Bisericii. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, temelia, totul. Fără Hristos nu există Biserică. Mirele este Hristos, iar mireasă – fiecare suflet.,, (Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire, p. 151) Dar ce sunt patriarhii?

    vineri, 23:43:59, 18 septembrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Protest 19.09.2020, Piaţa Universităţii. Cu o amendă toţi suntem datori!:

    https://r3media.ro/institutul-national-de-sanatate-publica-insp-a-recomandat-ca-masca-sa-nu-fie-obligatorie-pentru-elevi-in-clasa-ministerul-sanatatii-a-ignorat-aceasta-recomandare/ Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a recomandat ca masca să nu fie obligatorie pentru elevi în clasă. Ministerul Sănătății a ignorat această recomandareDirectorul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), Simona Pârvu, declara, în luna august, că institutul a transmis Ministerului Sănătății ca purtarea măștii să nu fie obligatorie pentru elevi în sala de clasă, însă această recomandare nu s-a regăsit în ghidurile sanitare stabilite pentru școli.„Purtarea măștii în recreație, dar nu și în timpul pe care îl petrec copiii în clasă” este recomandarea oficială pe care Institutul Național de Sănătate Publică a transmis-o Ministerului Sănătății pentru ghidul sanitar ce va fi transmis școlilor, declara, în 12 august a.c., pentru Edupedu.ro directorul general al INSP.

    vineri, 19:39:30, 18 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Trebuie făcută precizarea că, deși în petiția lansată pe internet nu sunt trecuți semnatarii, aceștia se pare că sunt un grup de 70-80 de lucrători în sănătate din diferite țări, după cum rezultă dintr-un document pdf (adăugat în cuprinsul articolului).

    vineri, 11:43:52, 18 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Autorul articolului folosește sintagma de distanțare socială și am tradus-o ca atare. Cred că este o expresie care a intrat în reflex și în mentalul colectiv. Trebuie făcute proteste reale și reacționat, așa este. Materialul de față își propune să dea argumente celor interesați, să înțeleagă faptul că este o manipulare și trebuie să ieșim din ea. Eu nu mă bag prea mult în problemele cu școala pentru că nu sunt părinte de copii, dar cred că sunt aberante toate măsurile impuse și este necesar să fie respinse.

    joi, 23:05:49, 17 septembrie 2020

  • Stelian Tanasa

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    Spunem,spunem si iar spunem!..Dar ce facem? Puțini fiind, luând atitudine suntem tratați ca ciudați,exagerati…etc.Le spui că trebuie luată atitudine,si?Se uita la tine,cu privirea “ecranată” iti dau sau nu dreptate,te mai si intreaba:..Ce-i de facut?N-avem ce face,noi suntem mici (de-ar fi smerenia asta si fata de Hristos),se împotrivesc,dar doar cand stai de vorba cu ei in particular,pe facebook nu mai zic…mii de “luptatori” dar la nivel instituțional…îngenunchează toti docili,supusi,înspăimântați ca nu care cumva sa fie scoși din bula de cofort..Credeti-ma,sunt toti speriati de bau-bau.De ce zic asta?Mi-am oprit copiii acasa,am facut sesizari catre toate institutiile implicate,Prefect,Consiliu Judetean,Primar,Scoala,pana acum mi-au raspuns sec,Prefectul si Primarul cica nu depinde de ei,numai ca ei pun in aplicare.Ce?Recomandarile..Ce s-ar fi intamplat daca parintii s-ar fi impotrivit la aberatiile astea?Probabil timpul lor mai mult ocupat cu proprii copii s-ar fi prelungit un pic.Dar s-au speriat si s-au supus,un rahat de le-ar fi dat,l-ar fi luat si l-ar fi mancat,(Sa ma iertati!) dar au scapat,caci l-au dat proprilor copii..Jalnici Părinți!!! PS Într-o disputa verbala avuta cu inspectorul general in fata scolii,acesta mi-a deschis ochii cu privire la o greșeală (Sau Nu) facuta de capeteniile noastra,si care vad c-o faceti fara sa vreti si dumneavoastra, cand spuneti DISTANTAREA SOCIALA.Acesta spunea ca nu exista asa ceva acum,doar nu exista o separe de clase sociale,ci doar distantare fizica.,Capeteniile ne avertizeaza sau ne obisnuiec oare cu ceva?..

    joi, 22:40:46, 17 septembrie 2020

  • Ioan

    la articolul Super-Memorandumul: o diversiune. Semnăturile Mitropoliților Neofit și Varnava din Cipru sunt falsuri:

    Mulțumesc mult pt efortul de a descifra necunoscuta aceasta care tot bântuia pe net!☺️

    joi, 17:50:24, 17 septembrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical:

    https://www.gandul.ro/coronavirus/parere-patologii-europeni-au-ajuns-la-concluzia-ca-nimeni-nu-a-murit-de-coronavirus-ci-cu-coronavirus-19466704 PĂRERE. Patologii europeni au ajuns la concluzia că nimeni nu a murit de coronavirus, ci cu coronavirusÎn cadrul unui seminar al Asociației Europene de Patologie s-a discutat despre părerea patologilor cu privire la COVID-19. Patologii din Elveția, Franța, Germania, Italia, Spania au ajuns la concluzia că nimeni nu a murit de coronavirus.În opinia patologilor, pentru a susține că o persoană a murit din cauza COVID-19, este necesar să se stabilească o reacție inflamatorie care a dus la moarte fără alte boli incompatibile cu viața. Până acum, nu au existat astfel de cazuri, scrie bpa-pathology.com.Aceștia susțin că nu există semne patomorfologice specifice ale leziunilor coronavirusului pe țesuturile umane. Asta înseamnă că nu există nicio diferență în autopsie între o persoană care a murit de coronavirus și una care a murit în urma unei infecții virale sezoniere.De asemenea, în opinia patologilor europeni, Organizația Mondială a Sănătății a făcut greșeala când a declarat o pandemie, întrucât nu a existat. La indicațiile OMS, în Bulgaria au fost făcute doar trei autopsii, lucru pe care patologii îl consideră greșit.„Când avem o imagine nouă cauzată de un virus nou, logica este să facem autopsii tuturor pentru a aduna informații maxime despre noua boală. Acest comportament al OMS poate fi definit drept criminal”, susțin aceștia.

    joi, 11:30:55, 17 septembrie 2020

  • Mihai

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Problema asta cu revenirea la calendarul vechi trebuia rezolvata in Creta (intrucat numai pe cale sinodala se putea rezolva) dar scopul acolo a fost cu totul altul, acum ca ne convine sau nu, schimbarea calendarului avea sa fie piatra de temelie a pan ereziei ecumeniste

    miercuri, 14:02:01, 16 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Cred că se înțelege că nu există Sinoade care să fi condamnat schimbarea calendarului. Ea nu s-a făcut corect și au fost mulți Părinți care s-au opus pe bună dreptate, printre care și Sf. Calinic de la Cernica. Nu știu să o fi făcut cu vehemență, dar s-a opus. Există o opoziție față de acțiunile papei pentru că sunt făcute în stil prozelitist și, de aceea, nu se dorește implementarea calendarului gregorian pentru a nu fi un semn de supunere a Ortodoxiei în fața papistașilor. Însă această împotrivire este dusă de unii la extrem. Nu ne opunem pentru că ar fi rele observațiile astronomice, ci pentru a nu primi și influențe catolice, atât.

    marți, 10:26:50, 15 septembrie 2020

  • Monahul Teoclit Dionisiatul despre MS 772

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Vechii calendariști zelotiști și minciuna Manuscrisului 772 https://pemptousia.ro/2014/01/vechii-calendaristi-zelotisti-si-minciuna-manuscrisului-772/ Teoclit Dionisiatul Vechii calendariști zelotiști și minciuna Manuscrisului 772 Printre evrei, Învierea lui Hristos a fost și este considerată drept un mit datorat [răspândirii] unei minciuni. Atunci când soldații care aveau în custodie mormântul le-au spus arhiereilor evenimentele tulburătoare ale Învierii, aceia le-au dat mulți bani, zicându-le să spună că, „ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam” (Matei 28, 13). Și încheie Evanghelistul Matei: „și s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi” (Matei 28, 15). Așa a trecut o mare minciună în istorie, iar astfel de minciuni sunt multe în lume. Minciună constituie, de asemenea, pricina care a dat naștere la [schisma] „vechilor calendariști” ce până astăzi slăbește lucrarea Ortodoxiei, datorită influenței acestor schismatici asupra creștinilor simpli. Și care este această minciună? Anume că două Sinoade locale din vremea Patriarhului Ieremia al doilea, din 1583 și din 1593, întrunite pentru a condamna încălcarea îndrăzneață, de către papalitate, a hotărârii Sinodului I Ecumenic cu privire la prăznuirea Sfintelor Paști, ar fi condamnat și schimbarea calendarului. Dar cum a luat naștere această minciună? Printr-o falsificare făcută de un zelotist precoce, Iacov Neoskitiotul, asupra Manuscrisului cu numărul 772 de la Mănăstirea Sfântului Pantelimon [din Sfântul Munte]. Viclenii zelotiști din Sfântul Munte au scornit aceste așa zise anateme pe post de sperietoare, astfel încât să-i înspăimânte pe creștinii simpli. Iar schisma s-a întărit pe baza acestei minciuni, la fel cum orice schismă se naște din absurdități, falsuri și înșelări care-i păcălesc pe cei simpli și neînvățați. Istoria schismei vechilor calendariști este simplă. La sfârșitul Celui Dintâi Război Mondial, în 1919, statele ortodoxe din Răsărit, din motive economice, au dorit să adapteze calendarul iulian la cel gregorian, care este cu 13 zile înainte. Și în Grecia au început tot felul de frământări între guvern și Biserica ce nu voia să renunțe la calendarul iulian. Dar guvernul revoluționar Plastíra, în ciuda obiecțiilor Bisericii, a decis prin Edict Regal utilizarea calendarului iulian corectat cu 13 zile. Astfel, prin utilizarea a două calendare au apărut probleme. Biserica [Greacă], consultându-se cu Patriarhia [Ecumenică] și cu alte Biserici Ortodoxe, a acceptat calendarul iulian „îndreptat”, iar 10 martie 1924 a devenit 23, în vreme ce Paștele a rămas neatins. Asta este toată istoria. Mai urma să se producă o ruptură în conştiințe. Cei care, însă, au avut minte ca să înțeleagă, prin explicația care a fost dată s-au liniştit, pentru că Ortodoxia nu fusese alterată nici în dogmă, nici în tradiții. Iarăşi, cei care erau stăpâniți de suspiciune şi ascunsă îndreptățire de sine, au pătimit de [sindromul] „nu mă convingi chiar dacă mă convingi”, au făcut scandal, cum că Biserica ar fi căzut în erezie. Şi aşa a luat ființă „Vechiul calendarism”. De altfel, [în decursul istoriei Bisericii] au existat o mulțime de schisme, precum cea a vechilor calendarişti, din nimic. După chinul [examinării] problemei, în Sfântul Munte, cei 5-6000 de monahi au ajuns la concluzia că nu este atinsă credința ortodoxă, dar, din diverse alte motive, se va păstra vechiul calendar, dar nu se vor rupe relațiile eclesiastice cu Bisericile Locale care vor fi făcut saltul de 13 zile şi care vor fi considerate la fel de ortodoxe. Destui monahi din afara mănăstirilor au devenit zelotişti, iar câțiva ieromonahi au plecat prin oraşe predicând că cele 13 zile adăugate de Biserică constituie o erezie, fără să ia în calcul faptul că Biserica nu ar fi acceptat înnoirea dacă statul nu ar fi introdus inovația, producând confuzie cu cele două calendare. Scriu aceste lucruri având în vedere Mănăstirea Esfigménou, pentru cei care mă întreabă, şi deja am răspuns într-un articol anterior. Aici doar repet: Sfânta Chinotită respectă libertatea de conştiință a zelotiştilor şi îi tolerează, deşi sunt schismatici, iar conform cu Constituția [Sfântului Munte] ar trebui să-i expulzeze din Sfântul Munte. Cazul Mănăstirii Esfigménou este diferit: zeloții esfigmeniți ar putea rămâne în Sfântul Munte, însă, în afara instituțiilor Sfintei Chinotite. Fie sunt de acord împreună cu celelalte Sfinte Mănăstiri, fie nu, şi atunci, ca schismatici, trebuie să plece de bunăvoie [din Sfântul Munte]. Ieri am primit o scrisoare de la un prieten, care îmi scrie că «egumenul» Mănăstirii Esfigménou, într-un interviu pe postul de televiziune de stat, a declarat că „în vremea Patriarhului Atenagora au existat articolele de foc ale Bătrânului Teclit Dionisiatul. Acum, că se petrec acestea, el tace”. Nu îl cunosc, dar l-am cunoscut pe «înaintaşul» lui Eftimie, aşa cum am scris în articolul precedent din Orthódoxos Týpos. Mă simt obligat să răspund nedumeririi egumenului. Într-adevăr, am scris articole de foc ce au devenit cărți întregi cu privire la declarațiile filo-papale ale lui Atenagora. Acum, despre ce să scriu? Despre faptul că mulți, din ignoranță, consideră relațiile cu caracter social şi întâlnirile actualului Patriarh cu papistaşii drept împreună-slujire şi împreună-rugăciune? S-a făcut multă zarvă cu Ravenna. Dacă, în ciuda canoanelor care prevăd ca doar ortodocşii să fie primiți la Sfânta Împărtăşire, uneori unii catolici scapă de sub atenție şi se împărtăşesc, asta înseamnă că Patriarhul a făcut asta intenționat? Ar trebui să avem grijă să nu-i acuzăm pe conducătorii Bisericii că sunt ecumenişti pentru că actualele condiții duc la întâlniri şi la unele schimburi de amabilități cu eterodocşii. Aş vrea [ca ei] să-l vadă şi pe Prea Ortodoxul Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom al II-lea, care declarase un adevărat „război” împotriva lui Atenagora, cum ține cuvânt în Catedrala Arhiepiscopală Anglicană sau cum primeşte onoruri în Biserica Armeană. Ce vor avea de zis cei care protestează şi-l condamnă pe Patriarhul Bartolomeu ca ecumenist? Am citit şi în Orthódoxos Týpos, dar am şi primit protestul pentru Mănăstirea Esfigménou din partea a cinci organizații creştine care nu sunt vechi-calendariste. Aşadar, îi mişcă faptul că [zelotiştii] ar putea fi condamnați de Sfântul Consistoriu, dar nu simt nici o nelinişte şi tristețe pentru înşelarea acelora, pentru faptul că sunt schismatici şi pătează strălucirea Ortodoxiei? Ei vor să fie crezuți că sunt păzitorii Ortodoxiei, dar de ce nu se îngrijesc să-i ferească adevărul de contrafaceri fie prin lipsă, fie prin exagerare? Fie esfigmeniții sunt înşelați şi trebuie să fie ajutați, astfel încât să-şi revină, fie sunt ortodocşi, iar atunci cele cinci organizații [ar trebui] să le urmeze cugetarea. Sfântul Marcu Eugenicul şi [Sfântul Grigorie] Palama îi vor proteja, oare, pentru că sfâşie Biserica? Ştiu ei că Sfântul Grigorie Palama le-a recomandat Bătrânilor de la Marea Lavră să nu aibă o viață chinovială comună cu Achindin pentru că acela prezenta semne de înşelare? Să citească, cele cinci organizații, cartea mea Sfântul Grigorie Palama, precum şi cea a Arhiepiscopului Atenei Hrisostom I, Împotriva acuzațiilor vechilor calendarişti, precum şi teza de doctorat a actualului Arhiepiscop al Atenei [Hristódoulos], ca să vadă cum pe cea dintâi minciună s-a zidit un alt şir de minciuni şi de înşelări, aşa după cum a scris şi Cuviosul Ghervasie Paraskevópoulos. Am scris şi altădată şi o repet: fostul egumen Eftimie [de la Mănăstirea Efigménou], atunci când a fost „chestiunea cu Athenagora” pe care am combătut-o [Fótis] Kóntoglou, Arhiepiscopul Hrisostom [al Atenei] şi eu, în 1965, Eftimie a venit la Mănăstirea noastră [Dionysíou] şi a fost hirotonit diacon şi preot, lepădându-se de zelotism. După cinci ani a devenit iarăşi zelot. De ce? Pentru că a citit că Atenagora a făcut declarații pro-papistaşe? Atunci când fusese hirotonit de către un episcop care îl susținea pe Atenagora nu a ştiut asta, iar după cinci ani a ştiut? Acesta este zelotismul! Rusul Nichita [Alexeevici] Struve, în cartea sa Rusia de astăzi, scrie: „Un lucru pentru care Rusia nu are de ce să invidieze America sunt cele 50 de secte vechi calendariste [ruseşti]”! Aşadar, asta e sensibilitatea noastră ortodoxă? În loc să protestăm în favoarea celor înşelați, care, schismatici fiind, îşi pierd sufletul, pentru că nici sângele martiriului nu spală schisma, mai bine să-i luminăm să se întoarcă la Biserica lui Hristos, lepădându-se de adunările lor. Iar toate acestea [le-am scris] pentru că am fost întrebat, ca unul dintre cei mai vârstnici [monahi] aghioriți, care ştie multe. Cu dragoste în Hristos, Monahul Teoclit Dionysiatul, Sfântul Munte Sursa: Orthodoxos Typos, 28 februarie 2003

    luni, 17:48:28, 14 septembrie 2020

  • atitudinea Sfântului Calinic de la Cernica

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    https://theodosie.ro/2020/08/26/calendarul-bisericesc-1-primele-incercari-de-schimbare-in-romania-din-sec-xix/ […] În anul 1864, guvernul principelui Cuza, împins de dorinţa a felurite reforme de introdus în România, dorea să introducă şi noul calendar. Avea însă conştiinţa că această reformă nu se poate face numai prin ordine administrative, fiindcă avea să provoace o perturbare în ordinea bisericească existentă, anume în ceea ce priveşte sărbătorile creştineşti ortodoxe; de aceea au decis ca mai întâi să aibă consentimentul măcar indirect al Bisericii naţionale române. Guvernul prevedea că introducând calendarul nou prin ordonanţă guvernamentală se va vedea izolat de naţiune în toate momentele unde viaţa politică se întâlneşte cu cea bisericească, anume la anul nou, la Crăciun, la Botezul Domnului, la Paşti. Ceremoniile acestea politico-religioase guvernul ar fi fost silit să le facă numai cu nemţii catolici şi protestanţi iară nu cu românii ortodocşi, nici cu ceilalţi ortodocşi trăitori în ţară, greci, ruşi, bulgari, sârbi etc. Era deci silit să aducă şi biserica la ideea sa. Dar fiindcă era îngrijat ca nu cumva Biserica să i se opună, de aceea a meditat a convoca un consiliu bisericesc, şi a pune această întrebare: ,,Este calendarul o chestiune dogmatică sau o chestiune ştiinţifică astronomică”. Guvernul ar fi fost mulţumit să aibă un simplu răspuns, că ,,calendarul este o chestiune pur ştiinţifică”. Prin acest răspuns el câştiga din două puncte de privire: 1) Că se credea în drept a introduce calendarul nou prin măsuri administrative; 2) Ca întâmplare de oarecare inconveniente, răspunderea se arunca asupra clerului, care prin răspunsul său a împins pre guvern la acest pas. Pe guvern îl încuraja în întreprinderea sa şi împrejurarea că, afară de mitropolitul Nifon, de episcopul Râmnicului şi Argeşului, toţi ceilalţi ierarhi eparhiali erau locotenenţi provizorii, puşi de guvern, spre administrarea eparhiilor, până la alegerea episcopilor la scaunele vacante. Se credea că aceşti administratori provizorii şi totodată aspiranţi vor fi docili şi devotaţi guvernului în toate voinţele sale. În luna lui decembrie, ministrul Bolintineanu a chemat în Bucureşti pre unii din locotenenţii de episcopie ai României, anume pre cei mai progresişti, fără a le arăta şi acestora motivul. Toţi s-au adunat după invitare în capitala Bucureşti, şi anume: Calinic locotenentul Mitropoliei Moldovei, Dionisie locotenentul Episcopiei de Buzău, Melchisedec locotenentul Episcopiei de Huşi, Arhiereul Ioanichie Evantias, egumenul de la Câmpulung, Arhiereul Athanasie Troados. Nu s-au convocat însă bătrânul episcop de Râmnic – Calinic, nici Arhiereul Neofit Scriban locotenentul Episcopiei de Argeş, de asemenea nici Nectarie Chermesiul locotenentul Episcopiei de Roman: crezuţi mai dinainte contrari acestei idei, pentru simplitatea lor. […]

    luni, 17:41:03, 14 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Totusi care Sf parinti au considerat o abatere schimbarea calendarului si care Sinoade se opun calendarului Iulian indreptat si de ce pentru ei gregorian si Iulian indreptat sunt acelasi lucru?!

    luni, 15:59:25, 14 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Din cate am cercetat eu,era vorba de calendarul gregorian si nu le putem pune pe amandoua intr-o oala din cauza canonului 1 Antiohia. Anateme impotriva schimbarii calendarului nu sunt si au existat motive astronomice pentru schimbarea din Iulian in Iulian indreptat. Uite ce scrie un blog despre Sf Calinic de Cernica Reforma calendarului a fost făcută de papa Grigorie al-XIII-lea în anul 1582, fiind impusă şi Bisericii Rasaritului. Dar de fiecare dată, aceste încercări au fost respinse cu hotărâre, fiind considerate abateri de la Tradiţia Ortodoxiei, abateri condamnate aspru de anatema stabilită de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la Sinoadele Ecumenice. În timpul acestor frământări nici Biserica Ortodoxă Română n-a scăpat de aceste ispitiri din partea Apusului. Aşa se face că în anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a convocat un Sinod bisericesc unde a recomandat schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. La Sinod a fost prezent şi Sfâtul Ierarh Calinic de la Cernica şi el a fost unul dintre cei mai vajnici luptători pentru biruinţa adevărului şi păstrarea adevăratei credinţe. S-a opus categoric acestei inovaţii şi părăsind sala Sinodului a spus: „Iară eu, cu cei fărădelege nu mă voi socoti !”. În acest fel domnitorul n-a reuşit atunci să introducă această recomandare impusa de francmasoni. Sursa: „65 de ani de persecuţie a Bisericii Ortodoxe Române de Stil Vechi, Octombrie 1924 – Decembrie 1989”

    luni, 15:43:17, 14 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Aceasta stilista sustine ca Sf Calinic de la Cernica nu ar fi semnat la un sinod despre schimbarea calendarului… I-am cerut ori minutul dintr-un video cu viata Sfantului ori pagina din viata Sfantului unde sa fi spus el ca cu cei faradelege nu se va insoti…Desigur ca dupa ce imi da sursa(daca…)trebuie verificat contextul. Ce puteti spune drept contra-argument la aceasta?Este o problema secundara totusi …

    luni, 14:41:26, 14 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Eu nu aș face așa un proces de intenție. Afirmațiile alea sunt la limită, cred că pot fi înțelese și ortodox. La ei problema reală este calendarul și cam atât.

    luni, 12:09:03, 14 septembrie 2020

  • despre ereziile stiliștilor

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Auxentios al Foticeii și Chrysostomos de Etnadespre “«Iisus Hristoși» în Iisus Hristos” Auxentios al Foticeii, Lumina Sfântă de Paște de la Ierusalim, Editura Deisis, Sibiu, 2012, pp. 186-187: Astfel, episcopul Chrysostomos scrie despre unitatea economiei (oikonomia) creștine înseși într-o singură imagine a luminii: „Lumina Învierii, acea lumină care se revarsă din mormântul strălucitor este una și aceeași cu chiar Lumina lumii, cu Hristos Mântuitorul Însuși și Harul plin de lumină care-l transformă pe isihast; care face din bărbații și femeile sfinte «Iisus Hristoși» în Iisus Hristos; care ne face pe noi «dumnezei» și ne îndumnezeiește; și care face ca Hristos Care a locuit trupește în Theotokos (Sfânta Născătoare de Dumnezeu), să locuiască înăuntrul nostru într-un mod netrupesc – toate acestea sunt inseparabile. Așa cum Sfânta Treime este legată împreună prin iubire, tot așa mântuirea și viața noastră veșnică sunt pentru totdeauna legate de realitatea Luminii Învierii și de Harul pe care aceasta l-a revărsat asupra întregului univers. … Toate cele desăvârșite ajung la noi de la Părintele luminilor (Iacob 1, 17) și în fiecare arătare a luminii Divine – fie în strălucirea orbitoare a Schimbării la Față, fie în scânteia Dumnezeiască care declanșează înăuntrul nostru pocăința și o întoarcere la Dumnezeu – vedem adevărul și posibilitatea vieții Înviate, prin care noi înșine suntem făcuți părtași dumnezeieștii firi (2 Petru 1, 4), participînd prin har, ca și creaturi, la Dumnezeu Creatorul nostru” [336]. […] [336] BISHOP CHRYSOSTOMOS OF ETNA, introducere la The Holy Fire: Orthodox Pascha by Bishop Auxentios, Etna CA, 1991, p. VII-VIII. Afirmația lui Chrysostomos de Etna “«Iisus Hristoși» în Iisus Hristos” este o erezie monofizită. Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatica, CARTEA A TREIA, CAPITOLUL III, Despre cele două firi, contra monofiziților, spune: Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, nu se poate admite o specie comună. Căci nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi cândva un alt Hristos din Dumnezeire și omenire, în Dumnezeire și omenire, Același, și Dumnezeu desăvârșit, și om desăvârșit. Prin urmare, nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singură fire compusă din Dumnezeire și omenire, după cum se poate vorbi cu privire la individ (om) de o singură fire compusă din trup și suflet. Aici este un individ; Hristos însă nu este un individ și nici nu există specia Hristos, după cum există specia om. Despre “părtășia la firea dumnezeiască” a stiliștilor (în paranteze sunt comentariile stiliștilor): http://catacombeleortodoxiei.ro/index.php/editorial/133-arhiva-revistei/cuprins/138-editorial-nr-19 Despre cum funcţionează relaţia stil nou- stil vechi […] În câteva locuri, modificările lor se află la limita dogmatică: – ,,toate cele trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi sunt una, căci Ele toate în esenţă sunt/alcătuiesc Adevărul” (Dumnezeu, în cele trei Ipostasuri, nu alcătuieşte adevărul, ci este Adevărul !); – ,,spre a se face părtaş firii/energiilor dumnezeieşti a Domnului Iisus Hristos Mântuitorul” (II Petru 1, 4) (până şi citatul din Scriptură indicat, adică Sfântul Apostol Petru spune că ne facem părtaşi firii dumnezeieşti, şi nu energiilor !); […] Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009 […] Un articol în 3 părţi, scris în colaborare: ,,Editura Adormirea Maicii Domnului” şi ,,Catacombele Ortodoxiei”, la cererea expresă a arhipăstorului nostru, P.S. Flavian Ilfoveanul Adevărul despre “părtășia la firea Dumnezeiască” https://pemptousia.ro/2014/08/imnografia-schimbarii-la-fata-si-surparea-amagirilor-si-a-eresurilor/ […] Erezia masalienilor Masalienii, auzindu-l pe Sfântul Apostol Petru spunând: ,,Pentru aceasta faceți-vă părtași firii dumnezeiești” (I Petru 1, 4), s-au lăsat înșelați crezând că creștinii au primit de la Dumnezeu harul de a deveni părtași firii Lui Dumnezeu, fire care, după ei, este văzută și de care ne putem împărtăși. Nicidecum! Acest lucru nu este posibil pentru nici o ființă creată, atât pentru îngeri, cât și pentru oameni. De aceea și sinodul care s-a ținut împotriva masalienilor a hotărât că ,,se poate ca, din voia Mângâietorului, Dumnezeu să locuiască peste cei vrednici, dar nu cu firea Sa”. Natura Lui Dumnezeu cea mai presus de fire și prea mărită, nu doar că nu poate fi accesibilă ființelor create, dar este și nevăzută, dar nu doar nevăzută este, ci și incomprehensibilă, neînțeleasă cu mintea și nedescoperită. Fiindcă ceea ce este nesfârșit nu poate fi încăput în ceea ce este limitat. Așadar, împărtășirea de dumnezeiasca fire, despre care spune Sfântul Petru, este ca creștinii să participe și să se împărtășească – aceia care s-au curățit și s-au desăvârșit prin credință și viață cuvioasă – din lucrările, puterea, harul și, mai simplu, din atributele lui Dumnezeu, pe care fire a Lui Dumnezeu a numit-o corifeul Apostolilor, Sfântul Petru, fiindcă aceasta este unită cu firea Lui Dumnezeu, și neîmpărțită de aceasta, și, prin urmare, substanțială și, firesc, din Dumnezeu. Și, după cum dumnezeiasca fire este veșnică și necreată, la fel și aceasta este împreună-veșnică cu Dumnezeu și necreată. Așadar, de vreme ce aceia care sunt curățați de păcate devin părtași energiilor Lui Dumnezeu, se și îndumnezeiesc și devin dumnezei după har acum și aici ca într-o însoțire [logodnă], pe când atunci, desăvârșit și definitiv, cu toate că și această împărtășire se face cu îngăduința Lui Dumnezeu[6]. Lucrul acesta, pe care apostolul Petru l-a spus mai sus, și anume faptul că creștinii vor deveni părtași dumnezeieștii firi, este același lucru pe care îl spune Sfântul Cosma Melodul (de Maiuma) în cel de-al doilea tropar al cântării a treia al canonului iambic la Nașterea Domnului, și anume că Hristos ne-a transmis ceva și nouă din dumnezeiasca Sa fire. La fel spune și Sfântul Ioan Damaschin în primul tropar al cântării a șaptea a celui de-al doilea Canon la Schimbarea la Față: ,,Acum s-au văzut de către apostoli cele nevăzute, dumnezeirea în trup strălucind în muntele Taborului celor ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeule în veci”. Însă, aici, ,,dumnezeirea” nu se referă la natura și firea cea mai presus de fire a Lui Dumnezeu, așa cum considerau masalienii, ci este energia dătătoare de dumnezeire, Harul și Lumina Lui Dumnezeu[7]. […] Erezia romano-catolică Una dintre diferențele dogmatice principale dintre Biserica Ortodoxă și romano-catolicismul este în legătură cu lumina de pe Tabor. Acest subiect a preocupat Biserica încă din veacul al XIV-lea, având principali susținători, din partea catolicilor, pe ereticul anatematizat de Sinodiconul Ortodoxiei, Varlaam Calabrezul, iar din partea Ortodoxiei pe antiereticul și marele teolog al Luminii și propovăduitorul dumnezeiescului Har necreat, pe cel ce s-a opus papei și papalității, pe Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Papistașii, prin vocea lui Varlaam, susțineau că lumina de la Schimbarea la Față este creată. Nu este inaccesibilă, și nici nu este adevărata lumină a dumnezeirii, ci mai prejos decât natura îngerilor, și decât rațiunea omenească. Este, adică, foc material, care, câteodată devenea vizibil pentru simțurile omului, altădată devenea nevăzut, fiindcă era perisabil și finit[12]. La această erezie – că lumina de pe Tabor este creată – au fost conduși papistașii, fiindcă identifică firea (ουσία, ousia) necreată a Lui Dumnezeu cu energiile sale necreate și fiindcă atribuie Lui Dumnezeu energii create. Catolicii nu acceptă energiile necreate ale Lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu nu comunică personal cu omul. Lucrează în lume nu direct, ci indirect, prin energiile sale create. Pentru aceștia, Dumnezeiescul Har este o substanță creată, pe care Dumnezeu o plăsmuiește pentru ca, prin intermediul ei, să-l mântuiască pe om. Creat este, după ei, de asemenea, harul sfințitor al Tainelor, la fel cum creată este și Lumina de pe Tabor de la Schimbarea la Față a Lui Hristos[13]. Aceste păreri ale papistașilor despre Lumina Sfântă de pe Tabor sunt total greșite și ele vin în contradicție cu învățătura Sfinților Părinți. Menționând o mulțime de citate ale Sfinților Părinți, Sfântul Grigorie Palama și alți monahi au arătat că Lumina de la Schimbarea la Față nu este materială și finită, nu este o slavă exterioară a trupului, ci slava și măreția dumnezeirii unită ipostatic cu trupul. Nu este chiar Lumina sau esența (ουσία) Lui Dumnezeu – care este nevăzută și de necuprins – ci energia și Harul Lui Dumnezeu de care se pot învrednici cei credincioși. Conform Sinodului din 1341, care este considerat al IX-lea Sinod Ecumenic, ,,necreată este lumina Domnului la Schimbarea Sa la Față, iar aceasta nu este esența/ousía Lui Dumnezeu”. De asemenea, conform Sinodiconului Ortodoxiei, lumina care a strălucit la Schimbarea la Față a Domnului nu este creată, dar nici nu este esența/ousia Lui Dumnezu, ci necreată, este strălucire și energie care își are originea, în mod nedespărțit în dumnezeiasca fire (theía ousía)[14]. În teologia ortodoxă se face diferența între esența/ousia necreată a Lui Dumnezeu și energiile sale necreate. Cu natura/ousia Lui Dumnezeu, care este incomprehensibilă și inexprimabilă, credinciosul nu poate intra în contact. Relaționează, însă, și devine părtaș dumnezeieștilor energii ale Lui. Acestea, însă, ca și dumnezeiasca esență, sunt necreate și neplăsmuite. Adică, este altceva față de dumnezeiasca esență/ousia, dar nu este altceva decât Dumnezeirea. Credinciosul, prin pocăință, asceză, rugăciune și participare la viața mistică a Bisericii, comunică cu dumnezeieștile energii necreate și devine ,,părtaș dumnezeieștii firi”. Adică, cu ajutorul energiilor dumnezeiești necreate, și, printr-un urcuș duhovnicesc continuu, inima credinciosului se curăță de patimi, mintea se luminează și se învrednicește să vadă ,,lucruri dumnezeiești”, în mod tainic, dumnezeiasca slavă, Lumina necreată. Aceasta este tradiția isihastă a Bisericii noastre[16]. De asemenea, romano-catolicii consideră că apostolii erau nedesăvârșiți la acea vedere minunată de la Schimbarea la Față, din pricina fricii care pusese stăpânire pe ei atunci când profeții Moise și Ilie au intrat în nor. Însă, potrivit Sinodului de la Constantinopol, și așa cum tâlcuiesc Sfinții Părinți acest eveniment, această frică, ce era strâns legată de bucurie, nu i-a biruit cu totul, ca să fie ispitiți și să se întristeze apostolii. Fiindcă există frica de la început și frica cea de pe urmă. Aici este vorba de bucurie, prețuire și închinare la această mare taină, căreia s-au învrednicit să-i fie martori[17]. […] [6] Sfântul Nicodim Aghioritul, Tâlcuirea celor opt epistole sobornicești ale Sfinților Iacob, Petru, Ioan și Iuda, Edit, ,,Stupul Ortodox”, Tesalonic, 1986, p. 346. [7] Cuviosul Nicodim Aghioritul, Eortodromiul sau comentariul canoanelor asmatice la Sărbătorile Împărătești și în cinstea Maicii Domnului, tom. 3, Editura ,,Stupul Ortodox”, Tesalonic 1987, p. 162. Ibidem, vol. 3, p. 305-306 […] [12] V. Hristoforídis, Disputele isihaste din secolul al XIV-lea, Edit. Paratiritís, Tesalonic, 1993, p. 51. [13] Papalitatea, ieri și astăzi , Edit. Sfintei Mănăstiri Paraklítou, Oropós, Attikí, iulie 2009, p. 15-16. [14] V. Hristoforídis, op. cit., pp. 52, 97, 101 [15] II Petru 1, 4. [16] Papalitatea, ieri și astăzi… p. 15. [17] Cuviosul Nicodim Aghioritul, Eortodromion…vol. 3, p. 260 și Mitropolitul de Náfpaktos și Sfântul Vlasie, Ierótheos, Sărbătorile Împărătești, Editura Sfintei Mănăstiri Nașterea Maicii Domnului-Pelaghía, Livadiá 1998, p. 179.

    luni, 00:12:17, 14 septembrie 2020

  • starețul Efrem din Arizona despre Vechiul Calendar

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Elder Ephraim of Arizona Exposes Old Calendarism https://johnsanidopoulos.com/2016/03/elder-ephraim-of-arizona-exposes-old.html […] Well, all these things mean that we are not going well, that the matter was not initiated right. The Bishops who initiated the Old Calendar movement, of course they were correct, and even the Bishop of Florina was a holy man and very educated. It is said that on his death-bed, he sighed and said: “Lord, do not plant this sin.” What he meant was that by starting and initiating the Old Calendar movement, they saw that they strayed from the right path, making the calendar into a dogma (…), yet now it can’t be stopped. And when the Bishop of Dimitriados, and two others, Christophoros and Polykarpos (…), both of them were young Bishops who returned to the New Calendar, because they understood they were wrong to break away from it. When the leadership realized the people were also separating themselves, they united again with the Church in order that there may not be an Old Calendar issue and create a schism. So they left the Old Calendar, they returned to the New Calendar, and only the Bishop of Florina was left as the last one. So they told him: “Make a Bishop, make a Bishop.” He replied: “No, no, no.” His intention was to die so the whole matter would vanish. And he died without leaving a successor, which left the Old Calendarists without a Bishop, without a head, falling somewhat into a heresy, although it is not a heresy, but they are in a heretical position, not having a head. […] Starețul Efrem din Arizona demască Vechiul Calendarism […] Bine, toate aceste lucruri înseamnă că nu am mers bine, pentru că problema nu a fost pornită cum trebuie. Episcopii care au pornit mișcarea Vechiului Calendar, desigur că au fost corecți, și chiar Episcopul de Florina a fost un om sfânt (un om cu viață sfântă) și foarte educat. Se spune că pe patul de moarte a oftat (suspinat) și a zis: „Doamne, nu planta (socoti) acest păcat”. Ce a vrut să spună [este faptul] că prin pornirea și introducerea mișcării Vechiului Calendar, ei au văzut că s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, făcînd Calendarul o dogmă (…), cu toate acestea acest lucru nu poate fi oprit. Și când Episcopul Dimitriadei, și încă doi, Hristofor și Policarp (…), amândoi au fost Episcopi tineri care s-au întors la Noul Calendar, și doar Episcopul de Florina a rămas ultimul. Și ei [acești doi episcopi] i-au spus [mitropolitului Augustin de Florina]: “Fă (hirotonește) un Episcop, fă (hirotonește) un Episcop.” El (Mitropolitul) a răspuns: “Nu, nu, nu.” Intenția lui (a mitropolitului) era ca să moară (adoarmă) ca întreaga situație să dispară. Și a murit (a adormit) fără a lăsa un succesor, ceea ce i-a lăsat pe Vechii Calendariști fără Episcop, fără cap, căzînd oarecum într-o erezie, deși nu este o erezie, dar ei sunt într-o poziție eretică, neavînd un cap. […]

    duminică, 18:22:11, 13 septembrie 2020

  • despre apariția Cinstitei Cruci. Partea a III-a

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Russian cross (religion) https://en.m.wikipedia.org/wiki/Russian_cross_(religion) Russian cross is a variation of the Christian cross with two crossbeams, of which the higher one is horizontal and longer, and the lower one is diagonal.[1] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8b/Russian_cross.png/200px-Russian_cross.png At the Moscow church council in 1654 the patriarch Nikon of Moscow promoted the decision to replace the eight-pointed Orthodox cross (☦) with the six-pointed Russian cross, but that move combined with some other changes resulted in the raskol (schism) of the Russian Orthodox Church.[2] […] [1] Зайкоўскі, Эдвард (1999). “Крыж” [Cross]. In Пашкоў, Генадзь (ed.). Беларуская энцыклапедыя (in Belarusian). 8. Мінск: Беларуская энцыклапедыя імя Петруся Броўкі. p. 501. ISBN 985-11-0144-3. Retrieved 11 June 2018. “рускі праваслаўны (з 2 перакладзінамі, верхняя гарыз. даўжэйшая, ніжняя дыяганальная)” [2] Лоўчая, Наталля (29 August 2014). “Масцiшча – лясная вёска” [Maścišča is a forest village]. Newspaper “Працоўная слава” (in Belarusian). Valozhyn. Retrieved 11 June 2018. “Стараверства не прызнала новаўвядзенняў рэформы, пры якой 8-канцовы крыж быў заменены на 6-канцовы” Crucea Rusească (religie) https://en.m.wikipedia.org/wiki/Russian_cross_(religion) Crucea rusească este o variantă a Crucii Creștine cu două brațe, dintre care cea mai înaltă este orizontală și lungă, și cea mai joasă este în diagonală.[1] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/8b/Russian_cross.png/200px-Russian_cross.png La Sinodul de la Moscova din 1654 patriarhul Nikon al Moscovei a promovat (luat) decizia de a înlocui crucea Ortodoxă în opt puncte (☦) cu crucea Rusească în șase puncte, dar această mișcare combinată cu alte schimbări a provocat raskol (schismă) în Biserica Ortodoxă Rusă.[2] […] [1] Зайкоўскі, Эдвард (1999). “Крыж” [Cross]. In Пашкоў, Генадзь (ed.). Беларуская энцыклапедыя (in Belarusian). 8. Мінск: Беларуская энцыклапедыя імя Петруся Броўкі. p. 501. ISBN 985-11-0144-3. Retrieved 11 June 2018. “рускі праваслаўны (з 2 перакладзінамі, верхняя гарыз. даўжэйшая, ніжняя дыяганальная)” [2] Лоўчая, Наталля (29 August 2014). “Масцiшча – лясная вёска” [Maścišča is a forest village]. Newspaper “Працоўная слава” (in Belarusian). Valozhyn. Retrieved 11 June 2018. “Стараверства не прызнала новаўвядзенняў рэформы, пры якой 8-канцовы крыж быў заменены на 6-канцовы”

    duminică, 18:18:02, 13 septembrie 2020

  • despre apariția Cinstitei Cruci. Partea I-a

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Răspuns la acest articol: https://hristofortarau.wordpress.com/2017/09/28/aratarea-pe-cer-a-crucii-lui-hristos-la-atena-in-anul-1925-exact-in-timpul-privegherii-pentru-praznicul-inaltarii-sf-cruci/ Este minune apariția Cinstitei Cruci la 14 Septembrie 1925? https://marturieathonita.ro/este-minune-aparitia-cinstitei-crucii-la-14-septembrie-1925/ Este minune apariția Cinstitei Crucii la 14 Septembrie 1925? https://cdn.marturieathonita.ro/wp-content/uploads/2014/06/aparit%CC%A6ia-de-la-1925.jpg Dumnezeu binecuvintează schismele? Sufletele chinuite ale vechilor calendariști rupți de Trupul Bisericii pun adeseori înainte apariția Cinstitei Cruci la data de 14 Septembrie 1925 – calendarul vechi – ca pe o minune adeveritoare a justeței/ exactității vechiului calendar. Evenimentul a fost publicat a doua zi în ziarul SKRIP (15/28.09.1925) și este descris după cum urmează: „Asociația Ortodocșilor, Asociație recunoscută, totdeauna în acord cu calendarul bisericesc vechi în care stăruie cu neclintire și împotriva introducerii calendarului gregorian în Biserică, a sărbătorit astăzi, 14 Septembrie, potrivit calendarului despre care vorbim, sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci. În acest scop, începând de la ora 9 seara a zilei precedente, mai mult de două mii de membrii ai asociației s-au adunat la Biserica Sfântului Ioan Teologul, care se afla în afara orașului, unde au săvârșit privegherea. Se înțelege că această adunare a credincioșilor nu a scăpat atenției autorităților, care de la ora 11 noaptea au urmărit slujba, datorită misiunii pe care o aveau, după cum s-a spus. Dar oricare ar fi fost misiunea lor acolo, cu câteva minute după sosirea lor acolo, vrând-nevrând au fost nevoiți să se adauge și ei la mulțimea credincioșilor, pe care nu-i încăpea nici măcar locul din jurul bisericii, din motive mai presus de orice poruncă sau autoritate omenească. Era 11 și jumătate înainte de miezul nopții când exact deasupra bisericii, dinspre Răsărit spre Apus, s-a arătat o Cruce albă luminoasă, a cărui strălucire, limitându-se numai peste biserică și peste mulțimea credincioșilor, a făcut să dispară cu desăvârșire strălucirea stelelor, lumina biserica și locul din jurul ei, ca și cum s-ar fi îndreptat peste ele un proiector electric. Linia orizontală a acestei Cruci cerești se înclina spre dreapta, iar în partea de jos a liniei verticale se formase o cruce mai mică prin intercalarea unei linii orizontale mai mici. Acest semn ceresc a fost văzut continuu timp de o jumătate de ceas, după care a început să se stingă puțin câte puțin. Ce a urmat după apariția acestui semn ceresc este cu neputință să fie descris de limbă omenească. Toți credincioșii căzuți în genunchi și plângând de emoție, au început să cânte și să-L slăvească pe Domnul cu o gură și cu o inimă. Organele de ordine și-au uitat de misiunea lor și au aflat în adâncul inimilor lor credința din anii copilăriei lor. Tot locul acela s-a transformat într-un colț al unei alte lumi nepământești. Toți erau cuprinși de o nespusă emoție sfântă și plângeau. Privegherea a continuat și s-a sfârșit în jurul orei 4 dimineața, când tot acel torent de lume a început să se îndrepte spre oraș, povestind la fiecare pas minunea săvârșită în timpul nopții, din pricina căreia toți au fost cuprinși de mare emoție. Poate vor exista necredincioși, care se vor îndoi de eveniment; poate vor exista aroganți, care vor căuta să explice fenomenul prin autosugestie sau prin alt oarecare pretext forțat, însă argumentele șubrede și ale unora și ale celorlalți, vor fi răsturnate, dacă se ia în considerare faptul că nu este vorba despre un fenomen de moment, ca strălucirea unor stele căzătoare, ci despre un fenomen văzut vreme de mai mult de o jumătate de ceas pe care l-au văzut și l-au admirat continuu mai mult de două mii de oameni. Din fericire, printre cei care au văzut și au admirat această Cruce cerească luminoasă au fost și organele de ordine și, prin urmare, Biserica și statul au datoria să cerceteze, să constate și să confirme oficial evenimentul. În afară de aceasta, credem că apariția Crucii cerești în ziua în care se prăznuiește, după vechiul calendar, sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci, constituie o dovadă în plus trimisă de Dumnezeu despre justețea convingerilor celor ce urmează acest calendar și acordă celor ce cârmuiesc astăzi Biserica o mână de ajutor întinsă de la Dumnezeu pentru revizuirea hotărârii lor anticanonice cu privire la introducerea în Biserica noastră, unilateral, a calendarului gregorian, prin ruperea din Trupul mare al Ortodoxiei”. Este de prisos să spunem că satana se arată ca înger de lumină în scopul de a-i înșela și a-i îndepărta pe fiii lui Dumnezeu de la Biserică. În istoria noastră bisericească există mii de cazuri de vedenii mincinoase, care se fac spre rupere, cădere, necredință și spre toate cele pe care diavolul le dăruiește cu mână largă celui care se încrede în el. Dar poate va spune cineva: „Știm că înrâuririle diavolești lasă în inimă tulburare, zăpăceală, frică, în timp ce atunci «toți de o erau cuprinși nespusă emoție sfântă și plângeau». Referitorla aceastaStarețul Paisie spune: „Diavolul este viclean. Gâdilă puțin inima omului și-l face să simtă o plăcere înșelătoare, dându-i impresia că această plăcere este duhovnicească, dumnezeiască. Fură inima și omul crede că merge bine. „Nu am simțit tulburare”, spune el. Da, dar ceea ce a simțit nu este bucuria cea adevărată, cea duhovnicească. Bucuria duhovnicească este ceva ceresc”[1]. Acest fel de experiențe sunt obișnuite în spațiile eretice, unde harismele și vedeniile mincinoase vin unele după altele. Apariții de îngeri, a lui Hristos, de simboluri, de vise, de profeții, de vorbiri în limbi, de vindecări false sunt în programa zilnică a penticostalilor, mormonilor, „harismaticilor”, oculților și ale celorlalți înșelați. (Recent am aflat despre un „preot” vechi-calendarist din preajma Salaminei, care are „harisma”… vorbirii în limbi!!!). „- Fiul meu, ești sigur că este îngerul lui Dumnezeu cel care ți se arată? – Sunt sigur! Sunt foarte sigur, Gheronda! Ne rugăm împreună, facem în fiecare zi mii de metanii, discutăm despre viața ce va să fie, despre Rai… Este îngerul meu păzitor. Diaconul nu putea fi convins. Însă ceea ce-l făcea prudent era încrederea sa în duhovnicul său cel luminat de Dumnezeu. Dar iarăși spunea: «Cum poate diavolul să mă întărească în rugăciune, când el îi războiește pe cei care se roagă?». După multe discuții au fost de acord să facă niște încercări. Să-l încerce pe «îngerul păzitor». Și Părintele Sava i-a spus: – De îndată ce va veni, cere-i să spună: «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară». Și mai spune-i să facă semnul Crucii. Însă lucrurile nu sunt așa de ușoare. Când diavolul te-a avut înfășurat în înșelare doi ani întregi, atunci și ochii și urechile ți le înșeală și ți se pare că auzi «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară» și că-l vezi cum se însemnează cu semnul Crucii. La următoarea întâlnire, diaconul, cu o satisfacție lăuntrică ascunsă, i-a vestit duhovnicului: – Gheronda, lucrurile stau așa cum ți-am spus. Este îngerul lui Dumnezeu. Este îngerul meu păzitor. Și «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară» a spus și semnul Crucii l-a făcut”[2]. Evenimentul l-a consemnat ziarul vremii SKRIP. Dar oare aceasta dovedește autenticitatea lui? Dimpotrivă. Potrivit cu mărturia fericitului părinte Haralambie Vasilopulos, în epoca falsei sfinte din Egaleo, Athanasia Kriketu[3], ziarele scriau despre lumina care se arăta la Egaleo. Astăzi este cunoscut tuturor faptul că Athanasia din Egaleo este o „luminătoare” înșelată, iar semnele pe care le prezenta erau consecințele înșelării. Dar să citim cum descrie fericitul arhim. Haralambie evenimentul: „Într-o vreme ziarele scriau despre o lumină care se arăta la Egaleo și pe care o provoca în chip minunat Athanasia Kriketu. În urma cercetărilor pe care le-am făcut, un inginer a depus următoarea mărturie: «Urmăream Paraclisul și predica Athanasiei. După aceasta auditorul, noaptea târziu, a pornit să urce colina și să vadă lumina. Într-adevăr, au mers și așteptau înaintea stâncilor. Eu însă urmăream doi tineri care mă băgaseră la bănuieli. Când au ajuns în acel punct, cei doi au mers mai departe în pădure. Am mers și eu după ei, însă ei m-au alungat. Peste puțin timp a început să se arate lumina pe stânci. Era sigur că era provocată de cei doi cu niște proiectoare electrice. Oamenii se închinau la lumină. Se închinau și spuneau tropare din Paraclis. Apoi după o bucată de vreme, i-am văzut pe cei doi că s-au întors. Atunci i-am spus celui de lângă mine: – Nu o să se mai arate lumina. – De ce?, m-a întrebat acela. – Deoarece cei care au provocat-o s-a întors. Iată-i! Și într-adevăr, lumina nu s-a mai arătat. Există totuși atâția oameni care o consideră sfântă și aleargă la ea»”[4]. Dar oare Dumnezeu a binecuvântat cu o astfel de minune schisma în Biserica Sa? Să nu fie! Oficial schisma a avut loc în anul 1935, când trei arhierei: Hrisostom, fostul Mitropolit al Florinei, Ghermanos al Dimitriadei și Hrisostom al Zakintului și-au asumat conducerea luptei pentru restabilirea vechiului calendar. Mai târziu au purces la hirotonia a patru arhierei: La 5 Iunie 1935 l-au hirotonit pe Ghermano, episcop al Cicladelor, la 6 Iunie 1935 pe Hristofor, episcop al Megaridei, la 7 Iunie 1935 pe Matei, episcop de Vrestene și la 8 Iunie 1935 pe Policarp, episcop de Diavlia. În felul acesta s-a făcut schisma[5]. După unsprezece ani de la schimbarea calendarului, care s-a făcut la 16 Februarie 1924. Semnul apariției Cinstitei Cruci a avut loc, potrivit mărturiilor, la 14 Septembrie 1925, atunci când nu exista „biserica” celor de pe stil vechi; atunci când Biserica era nedespărțită și Una[6]; atunci când cei trei arhierei erau arhierei ai Bisericii noastre. Iubite cititor, prin acest articol nu vrem să jignim credința celor ce țin calendarul vechi, ci numai să-i creăm probleme de conștiință cercetătorului bine intenționat. Dacă apariția Cinstitei Cruci ar fi fost de la Dumnezeu, atunci s-ar părea că Dumnezeu a binecuvântat schisma calendaristică. De atunci cei care țin calendarul vechi s-au împărțit în mai mult de 12 grupări-„biserici”. Este cu putință ca Domnul să fi binecuvântat cu un semn Vechiul calendar? Schismele vechi-calendariștilor sunt „schisme pentru ocuparea mitropoliilor, pentru hirotonii, pentru regulamente, pentru editarea enciclicei împotriva noilor buletine, pentru iconografie și alte pricini fără nici o valoare (există până și fracțiunea „Hexagonilor”). Schismele lor interioare, pricinuite fără motiv, dovedesc și nemotivata lor rupere de Biserică. Ușurința cu care îi caracterizează pe ceilalți zeloți drept eretici, arată că au pierdut de multă vreme înțelegerea adevăratei noțiuni de erezie și de schismă bisericească. Poporul simplu a fost cuprins de confuzie, deoarece mereu, fără să-și dea seama, se trezește într-o altă fracțiune. Reședința și Consiliul de conducere a „celor care opun rezistență” s-au creat în urma a trei schisme, care au adus după ele același număr de caterisiri. Ei amintesc de schismele monofiziților, protestanților și a vechilor creștini, care au fost părăsiți de dumnezeiescul Har”[7]. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „să nu ne luptăm cu umbra și să nu ne vătămăm pe noi înșine în lucruri mari, certându-ne pentru lucruri fără valoare. Pentru că nu constituie crimă să postim în această perioadă sau în alta, ci crimă și mai ales neiertată, vrednică de osândă și pricinuitoare de mare pedeapsă este împărțirea Bisericii, cearta, semănarea dihoniei și continua lipsă noastră de la adunările celor credincioși”. Păcatul schismei este atât de mare, încât nu se poate ierta nici cu mucenicia. „Nici sângele muceniciei nu poate șterge acesta păcat” (PG 57.250). De aceea Sfântul Luchilian a aruncat pe drum moaștele unui mucenic schismatic[8]. Vechii-calendariști, de atunci de când s-au tăiat pe ei înșiși de la Trupul lui Hristos, nu ne pot arăta NICIUN sfânt, ci numai scindări peste scindări și anateme peste anateme. Ura lor împotriva Bisericii și împotriva Sfinților ei de curând arătați este demonică. Războiul împotriva fericiților Stareți Porfirie, Paisie, Iacov este crâncen și pe toate căile. Din schismatici au ajuns luptători împotriva Duhului. Concluziile să le tragă cititorul… Sursa: http://www.egolpion.net/8avma_gox.el.aspx#ixzz338ia4FmB [1] Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească, Vol.III, Partea IV, Cap. 3, Diavolul se arată ca înger de lumină, p. 232. [2] „ÎNGERUL CARE NU ERA ÎNGER”. Din Cartea „Sava duhovnicul” – Omilie înregistrată a fericitului Părinte Daniil Guvalis. [3]Athanasia Kriketu-Samari, care s-a născut în 1926 în satul Manolada din județul Ilia, este una dintre cele mai controversate și legendare persoane care au preocupat istoria post-dictatorială a Greciei. „Sfânta Athanasia din Egaleo” este o femeie analfabetă. A profitat de o rară alergie a pielii, dermografism și la vârsta de 14 ani a început să scrie pe pieptul ei „mesajele Maicii Domnului”, pe care, în continuare, le arăta ca fiind „voia celei pline de Har”. Nu a șovăit chiar să-și însceneze moartea și învierea, povestind tuturor întoarcerea ei din „cealaltă lume”. Athanasia Kriketu, care acum are 82 ani, a dobândit o armată de habotnici din toate păturile sociale. În satul ei toți credeau că este „sfântă”. Faima ei s-a răspândit în toată Grecia, iar potrivnicii ei o făceau de râs uneori în fața altora. A dobândit o avere uriașă prin mijloace dubioase și ori de câte ori era dusă la tribunale, era achitată sărbătorește. Astăzi, la 87 ani, este în cărucior.http://www.gossip-tv.gr/G-Specials/Back-To-the-Future/story/248785/pos-einai-simera-i-agia-athanasia-toy-aigaleo#ixzz33GXEwJSn [4] „LUMINATELE” SE DESCOPERĂ, Arhim. Haralambie D. Vasilopulos fostul egumen al Sfintei Mănăstiri Petraki, ed. Orthodoxos Typos 1997, http://www.egolpion.com/fotismenes.el.aspx [5]-6-8 Arhim. Vasilios Bakoyannis, Hristos a fost ortodox, Editura „TERTIOS”, Katerini. [7] Monahul Vasilie Grigoriatul, POZIȚIA ANTIPATRISTICĂ A ZELOTISMULUI VECHI-CALENDARIST (Răspuns la articolul Preacuviosului Nicolae Dimaras), http://www.egolpion.com/antipaterikoi_zhlwtes.el.aspx. [2] „ÎNGERUL CARE NU ERA ÎNGER”. Din Cartea „Sava duhovnicul” – Omilie înregistrată a fericitului Părinte Daniil Guvalis. http://cuvantul-ortodox.ro/vise-vedenii-inchipuiri/ “Printre fiii duhovnicesti ai parintelui Sava era si un diacon roman. Era inca tanar si vietuia in liniste in pustia din jurul micului schit Sfanta Ana. „Parinte – i-a zis diaconul parintelui Sava intr-o zi, foarte intristat -, rogu-te sa nu uiti s-o pomenesti pe mama mea la Liturghie. A murit acum trei zile.” Aceste cuvinte i s-au parut parintelui Sava a fi dovada unei biruinte a diavolului. „Batranul” cu discernamant nu s-a tulburat. Aici, vrajmasul, se gandea el, face ceva urat. Viclea­nul! Nu se da inapoi de la nimic pentru a insela si a intuneca zidirea lui Dumnezeu. Fara sa-si arate ingrijorarea, a incercat sa patrunda putin mai adanc in problema. „- Copilul meu, spune-mi mai multe despre asta. Maine e a treia zi de la moartea mamei tale – ceea ce inseamna ca a murit alaltaieri. Şi a murit in Romania. Cum ai putut afla de moartea ei in doua zile? A urmat o clipa de tacere. – Cum? Cum am aflat? – a inceput cu sfiala diaconul. Pai, mi-a spus el… – Cine ti-a spus? – Ingerul meu pazitor mi-a spus. – Ingerul tau pazitor? Ti-ai vazut ingerul? – Mi s-a dat sa-l vad; nu doar o data sau de doua ori, asta se intampla de doi ani. Mi se arata si e alaturi de mine la rugaciune. Cantam Acatistul impreuna, facem metanii si avem convorbiri duhovnicesti…” Acesti „doi ani” l-au indurerat foarte mult pe parintele Sava. Doi ani de amagire demonica nu sunt o problema usoara. Sa-l lasi pe vrajmas sa lucreze netulburat la propria ta distru­gere, timp de doi ani, este intr-adevar dureros: „- Şi de ce, copilul meu, nu mi-ai spus nimic in tot acest timp? – Ingerul mi-a spus ca nu e nevoie!” Parintele Sava a inteles ca avea de dus o lupta mare. Mai intai trebuia sa-l convinga pe sarmanul diacon ca nu i se arata un inger, si apoi sa fie gata sa infrunte mania demonului. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si mantuieste-ne pe noi”, se ruga el in taina, din adancul inimii. „– Copilul meu, esti sigur ca cel ce ti se arata este inger?[5] – Sunt absolut sigur, preacuvioase parinte. Cu adevarat ne rugam impreuna si facem mii de matanii in fiecare zi. Vorbim despre viata viitoare si despre rai. Este ingerul meu pazitor.” Diaconul parea neclintit in aceasta convingere, totusi, avea incredere si in de-Dumnezeu-luminatul sau „batran”, lucru care l-a determinat sa se mai gandeasca. „- Dar – a zis el – cum poate demonul sa ma incurajeze la rugaciune? Diavolul lupta impotriva celor ce se roaga.” In cele din urma s-au inteles sa-l incerce pe „ingerul pazitor.” „- Indata ce va veni la tine – a zis parintele Sava – roaga-l sa spuna «Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara, bucura-te» si sa faca semnul Crucii.” Dar n-a fost atat de simplu. Dupa ce ai fost invaluit in amagire de cel rau timp de doi ani de zile, atunci chiar si ochii si urechile iti sunt inselate. Te poate face sa-ti inchipui ca auzi „Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara” si ca vezi sem­nul Crucii. La urmatoarea vizita, diaconul a spus duhovnicului cu o bucurie launtrica ascunsa: „- Cuvioase parinte, totul s-a intamplat precum ai spus. Este un inger al lui Dumnezeu, ingerul meu pazitor. A spus «Nas­catoare-de-Dumnezeu, Fecioara» si a facut semnul Crucii.” Parintele Sava a inteles foarte bine acest lucru – doi ani in slujba vicleanului vrajmas nu puteau fi zadarniciti usor, insa, chiar daca diavolul stia multe viclesuguri, el nu putea sa in­treaca intelepciunea lui Dumnezeu care stralucea in de-Dumnezeu-purtatorul „batran.” Acesta s-a intors catre diacon: „- Asculta aici, copilul meu! Fii cu bagare de seama -vom mai face o ultima incercare, care va lamuri problema. Ingerii lui Dumnezeu pot sa stie orice, pentru ca le descopera Dumnezeu. Dar demonii nu pot, si multe lucruri le sunt as­cunse. Esti de acord? – De acord. – Daca esti de acord, fii atent ce trebuie sa faci. Chiar acum ma voi gandi la ceva – si s-a gandit la ceva impotriva diavolului – si voi lasa acest gand ascuns in mintea mea. In seara asta, roaga-l pe inger sa-ti spuna la ce m-am gandit. Daca-ti raspunde corect, atunci el este, fara indoiala, de la Dumnezeu. Sa vii sa-mi spui ce s-a intamplat.” Intorcandu-se la „coliba” sa, diaconul avea un sentiment de neliniste si o presimtire neplacuta. In acelasi timp insa se minuna de excelenta idee a batranului. Acum intreaga poves­te va trece printr-un moment hotarator. In noaptea aceea, cand diaconul i-a cerut ingerului sa re­zolve problema, fata lui luminoasa de inger i-a fost brazdata de o usoara tulburare. Parea ca se afla in incurcatura. „- Dar, iubitul meu parinte, de ce te intereseaza pe tine, care esti un om superior, gandurile unui muritor? Te injosesti pe tine insuti – este o dorinta nedemna. Nu vrei mai bine sa-ti arat in seara asta iadul si raiul sau slava Maicii Domnului? Insa, diaconul, care incepuse sa banuiasca ceva, a staruit: – Fac ascultare fata de duhovnicul meu. Spune-mi la ce s-a gandit.” Ingerul o sucea si o invartea, incercand sa schimbe vorba, insa diaconul il intorcea cu insistenta la subiect. In plus, aceasta eschivare nu facea deloc impresie buna. „- Trebuie sa-mi spui la ce s-a gandit duhovnicul. E un lu­cru simplu. Nu stii? – Ai grija, diacone. Cu acest moft esti in primejdie de a pierde bunavointa mea. – Nu stiu, eu te intreb ceva usor. Pentru ultima data te in­treb: stii sau nu stii la ce s-a gandit parintele Sava?” In clipa aceea si-a lepadat infatisarea stralucitoare si a luat o forma infricosatoare. Scrasnea din dinti si urla cu o voce de fiara salbatica turbata: „- Esti pierdut, ticalosule! Maine pe vremea asta vei arde in focul iadului! Te vom chinui si te vom distruge!” Dupa acestea diaconul a ramas singur, singur si daramat. Toata dulceata celor doi ani de vedenii pe care le avusese nu putea acoperi durerea de acum. Daca n-ar fi fost sprijinit de rugaciunile duhovnicului sau, care in acel moment priveghea si se ruga pentru el, si-ar fi iesit din minti. Abia dupa cateva ore a putut sa se adune si sa stea in picioare. Nu mai putea ra­mane in coliba. Nu se mai simtea in siguranta nicaieri decat numai langa duhovnicul sau. Tot timpul ii rasuna in urechi amenintarea: «Maine pe vremea asta vei fi in iad.» Groaza i-a patruns pana in maduva oaselor. A reusit sa ajunga la „coliba” Invierii. S-a agatat de rasa «batranului» si nu-i mai dadea drumul nici macar o clipa. Chiar si atunci cand „batranul” era nevoit sa doarma putina vreme, diaconul cel ingrozit se afla langa el! „- Nu te teme, copilul meu. Linisteste-te. – Cum sa nu ma tem, parinte, cand ceasul se apropie? Vai, ceasul cand ma vor lua e aproape! Oh! Se apropie ceasul cand ma vor lua, Hristoase al meu, scapa-ma!” Şi, intr-adevar, la ora stabilita duhurile rele au navalit cu violenta. Strigate de groaza si disperare se auzeau din gura diaconului: „- Scapa-ma, parinte! Sunt pierdut, ma iau cu ei! Sca­pa-ma!” Parintele Sava a cazut cu fata la pamant si s-a rugat Dom­nului cu durere si lacrimi sa miluiasca pe robul Sau si sa certe pe demonii cei rai. Rugaciunea lui a fost ascultata si nefe­ricitul diacon a fost salvat «din gura leului». Astfel s-a incheiat tragedia – o tragedie foarte instructiva, intr-adevar, vedeniile si aparitiile ascund multe primejdii! Atunci cand nu descoperim la spovedanie intreaga noastra lu­me interioara, vrajmasul poate face cu noi tot ce ii place. Cat de pretios e un duhovnic iscusit! Dar povestea inca nu s-a terminat: Cu timpul, cu ajutorul povetelor parintelui Sava, diaconul s-a linistit. Viata lui du­hovniceasca a evoluat normal. Mai tarziu a fost hirotonit pre­ot si s-a distins mereu prin evlavia sa. Cu toate acestea, anii de inselare demonica au lasat urme neplacute. Vedeti, diavo­lul dobandise un anumit drept asupra lui. Oare degeaba ii oferise acele vedenii incantatoare? Astfel, chiar daca venise la Sfantul Munte din tinerete si crescuse intr-un mediu inge­resc – cum se zice – a fost chinuit tot restul vietii sale de fe­lurite si grele ispite. Toti parintii cei cu discernamant au va­zut in acestea urmele celor doi ani de colaborare cu ingerul inchipuit”. (Duhovnicul Sava, [din “Darurile Sfantului Duh”, editura Sophia, 2006]) […] [5] „Daca doresti sa vezi ingeri esti intr-o mare inselare, nu ai nici un merit, nu inseamna nimic. Dar a-ti vedea pacatele inseamna ca te asemeni cu Hristos si cu sfintii. Ingerii nu se arata fiindca vrei tu, poate nici nu-i un inger bun… Se spune ca un frate a vazut in chilie pe satana prefacandu-se in chipul lui Hristos. Si «hristos» ii zice: «Eu sunt hristos, inchina-te mie!». Iar el a raspuns: «Toata viata m-am inchinat lui Hristos. Cine esti tu de nu stii?». Si satana a disparut. Deci cine vrea sa vada e slab, ci­ne doreste sa traiasca prin credinta este un traitor autentic.” (Arhimandri­tul Arsenie Papacioc)

    duminică, 18:14:49, 13 septembrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Ești amuzant.

    duminică, 11:35:49, 13 septembrie 2020

  • Stefan

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Exact. Nou-calendariștii au ținut cu dinții să schimbe calendarul. Acum marea majoritate a acestora sunt prinși în mrejele ecumenismului.

    duminică, 08:12:09, 13 septembrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Mai de folos e dragostea între frații cu aceeași credință si mântuirea lor decât calendarul, asta afirma și Sf. Ioan Gura de Aur! Asa au căzut și rascolnicii (cei ce țineau cu dinții de rituri, și nu de Hristos) așa au căzut și stiliștii. Urmează alții…

    sâmbătă, 12:08:35, 12 septembrie 2020

  • Stefan

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Ceea ce dezbina, mai de folos era sa nu se infaptuiasca.

    vineri, 14:34:19, 11 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Nu am posibilitatea să mă uit acum. Totuși la bază trebuie să vedem cum se derulează anotimpurile, punctul de reper fiind echinocțiile și solstițiile. Dacă ele rămân în urmă sau se decalează, mi se pare de bun simț să recunoaștem acest lucru, să nu negăm evidențele. Atâta tot. Chiar cu consecința de a muta sărbătorile. Eu cred că nu a fost o minciună atât de mare cu privire la calendar, pe care să nu o sesizeze nimeni și toți să nu vedem că echinocțiul nu e pe 21 martie în noul calendar.

    vineri, 13:52:02, 11 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/67/Nicolae_Iorga_-_Cinci_comunic%C4%83ri_la_Academia_Rom%C3%A2n%C4%83.pdf Nu mentioneaza ce sunt insa ii destul de clar ca erau luate ca puncte de referința inca cu secole in urma . Nimeni nu si-ar bate capul cu niste calcule matematice daca nu ar fi legate de fenomene astronomice

    vineri, 10:33:08, 11 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Intamplator am dat peste o carte menționând de crugul soarelui si cel al lunii

    vineri, 10:28:01, 11 septembrie 2020

  • com

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    un site cu multe informatii si explicatii despre calendar, cosmologie, facere si altele al Parintelui Dan Badulescu. Pentru mine a fost foarte util, s-au limpezit niste lucruri. http://www.hexaimeron.ro/ Doamne ajuta!

    vineri, 10:22:46, 11 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Din articolele pe care le-am scris anterior se vede că crugul lunii ține de calendarul evreiesc (lunar), deci e firesc să fi fost cunoscut. Iar crugul soarelui e un ciclu în calendarul iulian, adică ține de matematică. Nu e un fenomen observabil, natural, ci unul încadrabil în sistemul iulian, care este matematic.

    vineri, 10:18:46, 11 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Atat crugul lunii cat si cel al soarelui sunt fenomene astronomice ciclice in calendarul iulian nu simple calcule matematice Crugul Lunii se pare ca era cunoscut si in timpul Sinodului de la Niceea pe cand cel al soarelui nu era cunoscut

    vineri, 10:02:09, 11 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Evident că nu este întâmplător crugul Paștelui pentru că este un calcul matematic, nu o observație a naturii. Spre exemplu, crugul soarelui se repetă la 28 de ani pentru că e un calcul matematic, anume 7(zilele săptămânii)×4(anii bisecți), nu o observație astronomică. Apropo, astronomia nu e ceva rău. Nici eu nu am încredere totală în NASA, dar nu pot să contrazic niște evidențe observate și de oameni din Biserică acum mult timp în urmă.

    joi, 23:18:47, 10 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Echinocțiile și solstițiile le putem observa și noi dacă vrem. Pur și sim0lu urmărim când răsare și apune soarele la secundă. Nu avem răbdarea și răgazul, dar ne este la îndemână acest lucru. În plus, diferența de 13 zile este destul de mare și eu cred, nu am verificat efectiv, că echinocțiul e pe 21 martie. Mai sus am vrut să scriu 3 aprilie, nu martie, adică echivalentul lui 21 martie din calendarul iulian în calendarul actual.

    joi, 22:19:58, 10 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Referitor la întrebări : Pe ce vă bazați când spuneți că echinocțiul este pe 21 martie în calendarul iulian? Ați făcut observații? Aveți pe cineva care a făcut? Sunteți sigur că ziua este egală cu noaptea pe 3 martie? Toate observațiile astronomilor că anul solar este mai scurt decât cel din calendarul iulian (365 zile și 1/4) sunt chiar false? Putem să le negăm pur și simplu? Determinarea practica datei echinocțiului ii destul de complicata . Nu tot ce toarnă NASA ii adevărat . Eu nu am mijloacele sa demonstrez ca pe 21 Martie in calendarul iulian se formează echinocțiul însă ma îndoiesc ca cineva are o metoda practica exacta de stabilire a echinocțiului .

    joi, 16:57:35, 10 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    In calendarul iulian Crugul Lunii este de 19 ani ceea ce înseamna ca dupa 19 ani Luna revine cu exact aceeași vârsta în exact aceeași data lunara din calendar . Vârsta Lunii este data de mărimea suprafeței ei luminate de Soare vizibile de pe Pământ cu ochiul liber in decursul unei luni sinodice ————————————————————————————————– Crugul soarelui = pornind de la o data X cu ziua Z si luna L din calendarul iulian dupa 28 de ani Pământul si Soarele revin in aceeași poziție unul fata de celalalt iar ziua si luna din calendar coincid cu cea de la data X adica aceeasi zi Z si luna L . Pentru un observator de pe Pamant Soarele va parcurge acelasi traseu pe bolta cereasca(se va ridica la fel de sus pe cer) ca si acum 28 ani si mai mult de atat ziua si luna din calendar vor coincide cu cea din data calendaristica X . —————————————————————————————————- Menționez ca nu sunt stilist (denumire pe care o găsesc improprie ), nici nu fac parte din cler nici nu sunt expert pe problema calendarului insa unul din lucrurile care ma facut sa cred ca calendarul iulian este cel care trebuie urmat este chiar acest crug al Pastelui care nu poate fi ceva întâmplator. Cineva a gândit a gandit armonia asta care nu poate fi pusa pe seama hazardului.

    joi, 16:33:08, 10 septembrie 2020

  • Stefan

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Nu va mai luati dupa astronomi! Astronomia e cea mai mare vrajeala, vrajitorie. Nu sunt mai destepti o mana de romani si greci fata de restul ortodocsilor autentici.

    joi, 16:08:28, 10 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Nu e normal să folosim niște denumiri și cifre în dorul lelii. Ca să fie clar un lucru: crug=ciclu sau orbită. Așadar ce înseamnă că 28 de ani reprezintă crugul anului, iar 19 al lunii? Pe ce vă bazați când spuneți că echinocțiul este pe 21 martie în calendarul iulian? Ați făcut observații? Aveți pe cineva care a făcut? Sunteți sigur că ziua este egală cu noaptea pe 3 martie? Toate observațiile astronomilor că anul solar este mai scurt decât cel din calendarul iulian (365 zile și 1/4) sunt chiar false? Putem să le negăm pur și simplu? Am mai scris că în Constituțiile apostolilor echinocțiul era consemnat pentru 22 martie, iar în vremea Sinodului I Ecumenic (325) era pe 21 martie. Deci trebuie urmărit sau nu echinocțiul real, astral? Părinții s-au luat după calendar sau după mișcarea soarelui? Despre asta este vorba.

    joi, 14:54:15, 10 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Echinocțiul de primavara este la 21 Martie pe calendarul iulian . Stabilirea echinocțiului nu este o problema chiar ușoara incepand cu partea teoretica , ce reprezinta si pana la cea practica ținând de cum si prin ce metode se poate determina momentul echinocțiului. Esentialul este ca in calendarul Iulian avem o metoda relativ simpla de determinare a datei Pascale iar aceasta data rămâne stabila relativ la anotimpuri pa cand despre data Pascala in calendarul gregorian nu se poate spune același lucru. Trecerea anilor va dovedi acest lucru insa sa speram ca intr-o zi ne vom trezi din minciuna calendarului Gregorian si nu va dura pana într-acolo cand o sa vedem pe cei cu calendarul gregorian sarbatorind Pastele in zile cu ger. ——————————————————————————– Crugul pastelui 532 = 28 * 19 , 28 – reprezinta crugul soarelui 19 – crugul lunii fenomene ciclice observabile in calendarul iulian

    joi, 13:55:24, 10 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    1. Nu înțeleg cum păstrează calendarul iulian echilibrul față de anotimpuri. Când este echinocțiul: pe 21 martie pe nou sau pe vechi? 2. Crugul de 532 de ani a fost calculat pe calendarul iulian, nu după mișcarea soarelui, deci el nu e o ciclicitate a Paștelui absolută, ci doar în raport cu calendarul iulian. 532=7×4×19, adică un ciclu în funcție de săptămână (7), anii bisecți (4) și ciclul repetitiv al anilor iudaici (19). 3. Șerpișorii ies mereu de Adormirea Maicii Domnului și s-au schimbat odată cu modificarea calendarului. În schimb, data Bobotezei și a Schimbării la Față nu sunt istorice. Mântuitorul a fost pe Tabor înainte de Paști, nu după.

    joi, 11:22:33, 10 septembrie 2020

  • AndreiT

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    II fals sa scrieți ca exista greșeli in calendarul iulian , ca de exemplu in fraza aceasta : “există greșeli în cel iulian, care duc la decalaje de măsurare a timpului, în special în stabilirea echinocțiului.” Nu exista greseli in calendarul iulian dimpotrivă isi pastreaza echilibrul fata de anotimpuri in cea ce priiveste data Pastelui pe cand cel gregorian deviaza inspre iarna . In calendarul iulian se respecta crugul Pastelui de 532 ani dupa care toate datele Pascale se repeta. Minunile legate de calendarul Iulian : lumina sfanta , intoarcerea Iordanului si norul de pe Tabor sunt minuni legate de fapte istorice pe cand serpi din Kefalonia nu .

    joi, 11:09:28, 10 septembrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Calendarul bisericesc. (6) Falsul Sigilion și alte amăgiri promovate de stiliști:

    Va mulțumesc părinte. Foarte frumoase toate articolele pe aceasta tema, și bine documentate.

    joi, 09:04:36, 10 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (5) Adoptarea noului stil în unele Biserici autocefale; Conferința de la Moscova (1948):

    Am inteles…

    miercuri, 16:49:43, 9 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (5) Adoptarea noului stil în unele Biserici autocefale; Conferința de la Moscova (1948):

    Canonul 1 Antiohia prevede să fie caterisiți, adică “să fie străin de Biserică de acum înainte”, deci după caterisire. De asemenea, să fie caterisiți și cei care păstrează comuniunea cu cei deja scoși din treaptă. Așadar această decizie trebuie pusă în aplicare de cineva. Sinodul din Antiohia este unul Local, nu al unei Biserici Locale. El a fost recunoscut de Sinodul VI Ecumenic; are valabilitate universală.

    miercuri, 12:29:25, 9 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (5) Adoptarea noului stil în unele Biserici autocefale; Conferința de la Moscova (1948):

    Ma duce in eroare…

    miercuri, 11:52:20, 9 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (5) Adoptarea noului stil în unele Biserici autocefale; Conferința de la Moscova (1948):

    “Pe lângă acestea, există și cazul aparte al Bisericii Finlandei, care nu este autocefală, care ține calendarul gregorian și pascalia conformă acestuia.” CANONUL 1 Antiohia (PRAZNUIREA PAŞTILOR) Toţi cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărârea marelui şi Sfântului Sinod întrunit în Niceea în prezenţa evlaviosului şi de Dumnezeu preaiu-bitorului împărat Constantin, în privinţa sfintei sărbători a mântui­toarelor Paşti, să fie excomunicaţi şi lepădaţi din Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă celor bine hotărâte, şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori pres-biter ori diacon, va îndrăzni după hotărârea aceasta să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre tulburarea bisericilor şi să serbeze Pastile cuevreii, Sfântul Sinod a judecat ca acela să fie străin de Biserică de acum înainte, ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut mul­tora pricină de stricăciune şi de zăpăcire; şi nu numai pe aceştia îi cateri­seşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară, decare i-a făcut părtaşi sfântul canon şi preoţia lui Dumnezeu. (7, 64, 70, 71 ap.; 7 sin. II ec; 11 TruL; 7, 37, 38 Laod.; 34, 51, 73, 106 Cartag.) Totusi,aici zice ca ii si cateriseste,nu numai sa fie caterisiti(lucru ce ar insemna doar pasibilitatea caterisirii)… Se refere doar in interiorul Bisericii Ortodoxe Antiohiene?

    miercuri, 11:47:22, 9 septembrie 2020

  • pintan

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Din câte cunosc, pentru SEO nici nu mai sunt relevante cuvintele cheie de pe pagini însă uneori e util să fie folosite ca nume de categorii/subcategorii/secțiuni ale site-ului care să ducă cititorul către o selecție de articole pe un anumit subiect. Eu cu gândul acesta în minte am folosit termenul de “cuvinte cheie”. În rest, din câte am văzut, optimizarea pentru SEO face multe texte să pară a fi fost scrise de un robot (chiar poate caricaturiza un text bun) dar anumite principii pot fi implementate fără să afecteze calitatea scrierii. Pe care o apreciez foarte mult la theodosie.ro!

    marți, 16:59:43, 8 septembrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    O să am în vedere. Deocamdată se pot accesa Categoriile de articole din modulul categorii, de pe pagina fiecărui articol în parte. Nici pagina de categorie nu e construită, așa încât pentru o anume categorie sunt afișate, cronologic, toate articolele cu conținutul integral. Din păcate, pentru articole, nici părintele și nici eu nu am folosit cuvinte cheie, probabil de aceea este și SEO praf pe Google. Acestea ne sunt limitele, dar ne vom strădui pentru mai bine. Doamne, ajută! Vă mulțumesc!

    marți, 13:17:49, 8 septembrie 2020

  • pintan

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Off topic: Probabil este mai anevoios demersul fiindcă pe site sunt publicate multe materiale deja… dar tare folositor ar fi dacă s-ar putea introduce pe acest site o secțiune care să facă ușor accesibile diferitele categorii și etichete folosite, în același loc. Nu doar în subtitlul articolelor (uneori caut etichete sau nume de categorii care nu mai sunt la vedere pe prima pagină sau nu le le găsesc cu search). Iertați! Pentru mine, cel puțin, cele pe tema întreruperii pomenirii au fost mai greu de căutat și pus la un loc, amintindu-mi că am citit mai multe articole și comentarii utile pe care nu le-am mai găsit. Cred că ar fi foarte folositor și pentru cei care încă au nevoie să înțeleagă cum au dus Sfinții lupta împotriva ereziei (fie că sunt pomenitori sau nepomenitori mai extremiști).

    marți, 10:56:20, 8 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    Vorbiti-mi cu tu. Nu mi-am propus sa dau troll acestui site,nu toti care se incadreaza la atitudinile prezentate in link o fac cu scopul unul trolling… In fine,Doamne ajuta!

    duminică, 15:17:10, 6 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pretențiile papiste incipiente ale Patriarhiei Ecumenice de pe vremea lui Meletie (1923):

    Da, probabil cam exagerează. Totuși este Patriarh în BOR, e în atribuția lui să fie conducător. Poate se bagă în episcopii peste atribuțiile lui, dar e altă problemă, total diferită.

    sâmbătă, 21:48:01, 5 septembrie 2020

  • Cristi

    la articolul Pretențiile papiste incipiente ale Patriarhiei Ecumenice de pe vremea lui Meletie (1923):

    Patriarhul nostru nu are comportament papist în interiorul bisericii noastre? Tot ce spune el ceilalți execută automat.

    sâmbătă, 21:25:16, 5 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pretențiile papiste incipiente ale Patriarhiei Ecumenice de pe vremea lui Meletie (1923):

    Ca fapt divers, după atâtea alte acțiuni “papiste”ale Patriarhiei Ecumenice în Ucraina, Mitropolitul Iov afirmă din nou din partea acesteia că, “pe baza istoriei Bisericii și pe privilegiile canonice, Patriarhia Ecumenică este primul tron și centrul coordonatir al Ortodoxiei”. Însă mai importantă și stupefiantă este declarația că acum nu există o schismă în Biserică pt că nu sunt motive dogmatice la mijloc și pentru că nu au întrerupt comuniunea ambele părți (rușii și Fanarul), ci doar Moscova. Ambele criterii sunt false deoarece schisma nu se face pe motive dogmatice, ci administrative, iar întreruperea comuniunii semnalează o sciziune evidentă. Indolența senină cu care sfidează Constantinopolul adevărul și minciunile sfruntate nu doar că nu sunt demne de un lider ortodox, dar nici măcar de ultimul episcop amărât și nici bunul simț nu le-ar îngădui. Dar trăim vremuri ale fărădelegii până și în locul cel sfânt din Biserică.

    sâmbătă, 14:17:38, 5 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    În primul rând, eu nu știu să existe anateme. Nici nu înțeleg ce înseamnă calendar patristic. Din articolul al 3-lea, cred că este evident că cel iulian nu este patristic. Desigur că nu este greșit să fie ținut calendarul vechi, dar să fie în comuniune cu Biserica. Parcă Mitropolia Moldovei Basarabiei (de peste Prut) ține pe vechi, spre exemplu și face parte dintr-o Patriarhie care ține stilul nou (editat ulterior).

    vineri, 20:37:25, 4 septembrie 2020

  • Stelian

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Cand spun creștin,ma refer de la Vladică până la opinca..

    vineri, 20:33:32, 4 septembrie 2020

  • Stelian

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Da,este interesant ce sustineti.Dar ca părere personală a dumneavoastra,calendarul fiind o chestiune de ordin administrativ asa cum spunem si suntem de acord cu cu totii,apasand totusi vina mai mare pe cei care au provocat aceasta dezbinare după cum mentionati ,luând în calcul ca asupra acestei modificari sunt aruncate si cateva Anatheme a unor Sfinti,credeti ca un crestin(cum ar fi de ex.cazul nostru celor din România) ar gresi daca ar tine calendarul Patristic,fara ca acesta sa a adere la structuri schismatice?

    vineri, 20:29:19, 4 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Se pare că nu au reușit nemții să facă schimbarea, deși au intenionat asta. Historia: „Am găsit pe Primatul zăpăcit cu desăvârșire”, scrie Theodorian-Carada într-un volum memorialistic. „Apoi mi-a adus dosarul privitor la schimbarea calendarului și m-a întrebat ce zic eu că trebuie să facă”. După ce și-a revenit din uluială, Conon Arămescu-Donici, Mitropolitul Primat și înaltul cler au făcut diligențe pe lângă forțele de ocupație. Încunoștințat, feldmareșalul von Mackensen a acceptat o amânare. Apoi o alta, și tot așa, până când armatele germane au plecat din București și reforma calendarului a fost iarăși amânată.

    vineri, 08:03:31, 4 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Nu am folosit termenul la sensul propriu, ci ca ruptură, discordie care va trebui soluționată cândva. Au mai existat astfel de separări pe tema calendarului, dar fără ruperea comuniunii, care ar fi însemnat o schismă reală. Au fost patrusprezecenii, care aveau tradiția de a serba Paștile în orice zi, apoi, după Sinodul I, Roma a avut adeseori ani în care prăzuia în altă zi decât Alexandria și abia de la Dionisie Exiguul s-a clarificat acest aspect. Au mai fost și britanicii, care nu erau de acord cu Roma și au fost dispute intense… Schismatici în sensul real al cuvântului sunt, în problema calendarului, stiliștii și zelotiștii, care au trecut și la ruperea comuniunii fără să fie nevoie. Nefiind un subiect dogmatic, ar fi trebuit să reacționeze doar prin proteste. Ei greșesc pentru că ridică la rang de dogmă calendarul și au înțelegeri eronate despre el. Nici eu nu știam toate aspectele și sunt multe, de aceea am scris în episoade, ca să nu fie peste măsură de lung.

    vineri, 07:44:07, 4 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    In contextul la care face referire ieromonahul Lavrentie,schisma vrea sa insemne un fel de lipsa de unitate in praznuiri. Schimbarea calendarului este cateogoric un subiect de ordin administrativ,care a starnit contre si a inmultit problemele din interiorul Bisericii,fiindca unii teologi cu vederi inguste,inca tineri duhovniceste s-au apucat sa predice parerile lor si de aici conflicte peste conflicte si mii de suflete duse in ratacire,care,ulterior,au aderat la stilisti… In fine,vreau sa adaug la ce ai zis ca nu numai prin schimbari administrative parut unora gresite se poate face schisma,ci chiar si printr-o simpla predica a unui episcop… Doamne ajuta!

    vineri, 00:07:43, 4 septembrie 2020

  • com

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    ar mai fi un episod de mentionat, in timpul primului razboi mondial cand Bucurestiul era sub ocupatie germana si acestia au impus sarbatorirea Invierii Domnului cu catolicii, Daca nu ma insel clerul a executat ordinul ocupantului fara impotrivire cu extrem de puitne exceptii.

    joi, 21:34:15, 3 septembrie 2020

  • Stelian

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Nu prea înțeleg termenul ăsta,schisma în interiorul Bisericii.Eu stiu ca Schisma are un sens clar,adica ruperea de Biserica pe motive ce țin de chestiuni administrative iar calendarul este o problema de ordin administrativ…sau nu?

    joi, 20:44:34, 3 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Schismă înseamnă ruptură. Nu mă refer la o ruptură de Biserică, ci în interiorul ei. E o schismă calendaristică, nu bisericească în sensul de rupere a comuniunii. Cam toate Bisericile sunt vinovate. Dar a fost provocată de cele care au participat la Conferința din 1923 și de cele care au schimbat unilateral calendarul.

    joi, 15:13:34, 3 septembrie 2020

  • Stelian

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Pentru mine este interesant cum începeti..Schisma calendaristică din sânul Ortodoxiei între Bisericile Locale este o rană nevindecată,… Întrebare:Atat timp cat exista o schisma,cine se afla în ea?..

    joi, 14:22:36, 3 septembrie 2020

  • Sara

    la articolul Calendarul bisericesc. (4) Dezbinarea indusă de Conferința din 1923 de la Constantinopol:

    Foarte interesant! Multumim…

    joi, 06:59:13, 3 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (3) Diferența dintre dezlegarea formală și vindecare:

    Ți-a scris și Vlad, prin articolul la care a făcut trimitere, că pui f multe întrebări mult prea simpliste și de dragul de a le pune, ceea ce nu e normal. Asta duce la ducerea în derizoriu a subiectelor în discuție. Măcar puțină atenție este necesară, nu tot a pune întrebări basic. Normal că molitfele se citesc în grup, nu doar pentru fiecare credincios; ar fi o pierdere de timp să fie citite pentru fiecare.

    miercuri, 18:48:46, 2 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (3) Diferența dintre dezlegarea formală și vindecare:

    Ce parere aveti de molitfele in grup? Am auzit ca nu se trag din Ortodoxie…

    miercuri, 18:43:08, 2 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Viața ascetică a Părintelui Serafim Rose:

    E de domeniul evidentei:) Este si are si icoana de pre-canonizare. Trupul sau mort e spune ca mirosea a trandafiri.

    miercuri, 18:39:40, 2 septembrie 2020

  • Grigorie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Mesalienii dispretuiau Tainele, considerandu-le ineficace pentru mantuire, de unde se poate deduce ca nu credeau in prezenta reala a lui Hristos in Euharistie. Sustineau ca fiinta lui Dumnezeu poate fi perceputa sensibil, ceea ce inseamna idolatrie, o asemenea ratacire se mai afla la ereticul Eunomie, dar si la papistasi care cred ca sfintii dupa ce trec din aceasta viata vad fiinta lui Dumnezeu. Prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, este prezenta dumnezeirii si umanului unite in ipostasul Fiului lui Dumnezeu: “Trupul Domnului cel prezent în Euharistie fiind Trupul cel înviat, el nu poate fi despartit de Sânge, de suflet si de dumnezeire”(Staniloae, O. 1/1953). Aceasta nu inseamna ca cei care primesc Euharistia se impartasesc de firea dumnezeiasca a lui  Hristos, desi in Euharistie ea este unita cu Trupul indumnezeit al Domnului, ci de harul care e nedespartit de firea dumnezeiasca, fiindca credinciosul nu devine dumnezeu prin fire ci prin participare, dupa har, dar si legat de prezenta Sfantului Duh, care lucreaza in cei credinciosi, fiind fiintiala nu inseamna ca cei credinciosi sunt uniti fiintiala cu Sfantul Duh, caci daca ar fi uniti astfel ar fi dumnezei dupa fire, ci prin harul care este distinct dar nu despartit de fiinta lui Dumnezeu: „Deci [Sfantul Duh] se revarsa pentru noi si dupa noi, caci s-a aratat ca unul ce daruieste prin sine puterea dumnezeiasca, dar si ca unul ce este cu adevarat pururi cu noi fiintial, negresit si ca ipostas, desi noi nu ne impartasim deloc de fiinta sau ipostasul lui ci de har.” (Sfantului Grigorie Palama, Despre purcederea Sfantului Duh). Ereticii nu nu primesc nimic in a lor “Euharistie”, insa afirmatiile lui Sava ca ereticii se impartasesc de Hristos (Dumnezeul-Om), dar nu de har Lui, duce la ideea ratacita a separarii harului de fiinta lui Dumnezeu. 

    miercuri, 12:58:26, 2 septembrie 2020

  • Sara

    la articolul Viața ascetică a Părintelui Serafim Rose:

    Multumim… Mare om! O plida… Cred ca a fost un sfant…

    miercuri, 10:52:14, 2 septembrie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    https://medium.com/digital-diplomacy/welcome-to-advanced-trolling-sealioning-9bfb78fb1f51 Sper să vă fie o lectură plăcută. Iertaţi-mă!

    miercuri, 10:29:19, 2 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    E de evitat așa ceva. Eu am zis că, dacă cineva nu crede suficient și se teme de virus, să nu se împărtășească pentru că dă dovadă că nu este vrednic de Sfintele Taine prin această atitudine.

    marți, 20:28:26, 1 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Mărturii îngrijorătoare după trei luni de zile cu privire la gestionarea pandemiei de covid:

    …In contextul in care s-a dovedit ca boala nu e asa grava si cu atat mai mult isi pierd demnitatea in fata romanilor cand ingrasa cifrele dupa bunul plac.

    marți, 20:24:12, 1 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Mărturii îngrijorătoare după trei luni de zile cu privire la gestionarea pandemiei de covid:

    Oare este un mesaj demn si crestinesc,,totul va fi bine” in contextul in care ne-am trezit? In fine,lucrurile se inrautatesc cand vorbim de ,,Luciferaza” si ce se spune in plus despre acest…vaccin anti-SARS-COV-2,pe langa ca poti sa te imbolnavesti dintr-un vaccin netestat pe care sa il repeti exaxt ca prostul anual,riscand..nu stiu,sa aiba efecte nedorite in sange care sa fie cauzate de anumite substante ale vaccinului care repetitiv sunt introduse in organism,nu stiu. Credeti ca ei insisi au creat acest virus in laborator sau e aparut pe cale naturala?Se comporta ciudat(evolutia virusului) si cu atat mai mult modul in care cei care conduc Romania se raporteaza la el. Domnul sa ajute si,remarcabil,sa stiti si dumneavoastra,daca te pui pe scaun la restaurant nu mai e nevoie de masca fiindca i-ai dat un fel de knockout la domnisorul CORONA si…nu mai te imbolnavesti,se face baiat cuminte(LOL). In fine,ar trebui o explicatie de ce sunt necesare atatea masuri de protectie de la Nenea Statul Roaman..

    marți, 20:21:36, 1 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    Eu am vazut ca se practica si ca spovedanie nu in sensul ca la cutare ca sa nu te mai enervezi faci asa si asa,ci si cu dezlegare in sensul ca dupa ai scapat de pacate,sau,cel putin asa am inteles ca s-a intamplat.In fine,multumesc!

    marți, 19:49:34, 1 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    Desi imi dau seama din contextul raspunsului dumneavoastra ca nu,tot am intrebat sa nu interpretez dupa cum imi tuna mie.

    marți, 19:46:32, 1 septembrie 2020

  • Raul

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    Deci nu pacatuiesc daca ma Impartasesc de undeva dintr-o parohie unde se impartaseste cu mai multe lingurite sau cu una singura,dar dezinfectata? Cel putin o parere daca pot primi si tot e bine.

    marți, 19:44:14, 1 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (3) Corelația îndătinată dintre Pascalie și calendarul iulian:

    Importantă este concentrarea pe subiect, nu pe certuri și prejudecăți. În plus, mă gândesc acum că e interesant de ce au apărut tabelele pascale. Este posibil că nu se știa că apar decalaje și atunci s-a dorit simplificarea prin alcătuirea acestor tabele.

    marți, 15:37:14, 1 septembrie 2020

  • andrei-d

    la articolul Calendarul bisericesc. (3) Corelația îndătinată dintre Pascalie și calendarul iulian:

    Foarte echilibrat și moderat duhul acestor articole. ☺️

    marți, 13:03:48, 1 septembrie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    Sfătuire, nu spovedanie. Adică fără dezlegare.

    luni, 17:41:47, 31 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    Dar nici Mântuitorul nu era bolnav sau infectat cu vreun virus. Totuși cred că Împărtășania e sfântă și dă har și păzește de boli, nu contaminează. Nu sunt absolut sigur că nu transmite viruși, dar un credincios adevărat nu se va apropia niciodată cu frică de boală, ci cu credință în viața veșnică și lepădare de cea pământească. Chiar de-ar fi să mă îmbolnăvesc, tot prefer să mă împărtășesc, deși nu cred că este atât de mare pericolul.

    luni, 17:41:08, 31 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (3) Corelația îndătinată dintre Pascalie și calendarul iulian:

    Eu cred că este posibil să fie schimbată pascalia, dar într-un mod corect, evitând erorile pe care le-am menționat în ultimul paragraf. Concluziile vor fi la final, pe măsură ce mă și documentez concret asupra problemelor. Deocamdată am scris la final mai pe departe părerea pt cele dezbătute până acum. Fără grabă.

    luni, 17:25:10, 31 august 2020

  • Raul

    la articolul Curățirea de păcate prin spovedanie. (1) Înlocuirea patimilor cu virtuți:

    Ce parere aveti de spovedania la telefon prin mesaje catre duhovnic in timpul unei stari de urgenta si in general aceasta spovedanie daca o pot numi asa…?

    luni, 16:26:35, 31 august 2020

  • valentin-ion

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Grigorie a zis: Intr-o alta conferinta Sava face o inversare; la impartasirea cu nevrednicie, ramane Hristos dar nu mai e prezent harul: “Cineva care se împărtășește și nu s-a spovedit, nu are pocăință, nu are credință dreaptă, deși se împărtășește cu Hristos, harul nu îl va primi”. https://ortodoxlogos.ro/2018/09/21/combaterea-invataturilor-gresite-despre-taine-si-har-sunt-doua-lucruri-diferite/ In Euharistie necreatul si creatul din Hristos nu se despart, insa din cele spuse de Sava reiese ca ereticul primeste Trupul si Sangele impreuna cu firea dumnezeiasca a lui Hristos dar nu primeste harul, ceea ce inseamna iar despartire a harului de firea dumnezeiasca. Imnografia Schimbării la Față și surparea amăgirilor și a eresurilor: http://pemptousia.ro/2014/08/imnografia-schimbarii-la-fata-si-surparea-amagirilor-si-a-eresurilor/ [… ] Erezia masalienilor Masalienii, auzindu-l pe Sfântul Apostol Petru spunând: ,,Pentru aceasta faceți-vă părtași firii dumnezeiești” (I Petru 1, 4), s-au lăsat înșelați crezând că creștinii au primit de la Dumnezeu harul de a deveni părtași firii Lui Dumnezeu, fire care, după ei, este văzută și de care ne putem împărtăși. Nicidecum! Acest lucru nu este posibil pentru nici o ființă creată, atât pentru îngeri, cât și pentru oameni. De aceea și sinodul care s-a ținut împotriva masalienilor a hotărât că ,,se poate ca, din voia Mângâietorului, Dumnezeu să locuiască peste cei vrednici, dar nu cu firea Sa”. Natura Lui Dumnezeu cea mai presus de fire și prea mărită, nu doar că nu poate fi accesibilă ființelor create, dar este și nevăzută, dar nu doar nevăzută este, ci și incomprehensibilă, neînțeleasă cu mintea și nedescoperită. Fiindcă ceea ce este nesfârșit nu poate fi încăput în ceea ce este limitat. Așadar, împărtășirea de dumnezeiasca fire, despre care spune Sfântul Petru, este ca creștinii să participe și să se împărtășească – aceia care s-au curățit și s-au desăvârșit prin credință și viață cuvioasă – din lucrările, puterea, harul și, mai simplu, din atributele lui Dumnezeu, pe care fire a Lui Dumnezeu a numit-o corifeul Apostolilor, Sfântul Petru, fiindcă aceasta este unită cu firea Lui Dumnezeu, și neîmpărțită de aceasta, și, prin urmare, substanțială și, firesc, din Dumnezeu. Și, după cum dumnezeiasca fire este veșnică și necreată, la fel și aceasta este împreună-veșnică cu Dumnezeu și necreată. Așadar, de vreme ce aceia care sunt curățați de păcate devin părtași energiilor Lui Dumnezeu, se și îndumnezeiesc și devin dumnezei după har acum și aici ca într-o însoțire [logodnă], pe când atunci, desăvârșit și definitiv, cu toate că și această împărtășire se face cu îngăduința Lui Dumnezeu[6]. Lucrul acesta, pe care apostolul Petru l-a spus mai sus, și anume faptul că creștinii vor deveni părtași dumnezeieștii firi, este același lucru pe care îl spune Sfântul Cosma Melodul (de Maiuma) în cel de-al doilea tropar al cântării a treia al canonului iambic la Nașterea Domnului, și anume că Hristos ne-a transmis ceva și nouă din dumnezeiasca Sa fire. La fel spune și Sfântul Ioan Damaschin în primul tropar al cântării a șaptea a celui de-al doilea Canon la Schimbarea la Față: ,,Acum s-au văzut de către apostoli cele nevăzute, dumnezeirea în trup strălucind în muntele Taborului celor ce strigă: Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeule în veci”. Însă, aici, ,,dumnezeirea” nu se referă la natura și firea cea mai presus de fire a Lui Dumnezeu, așa cum considerau masalienii, ci este energia dătătoare de dumnezeire, Harul și Lumina Lui Dumnezeu[7]. […] Erezia romano-catolică Una dintre diferențele dogmatice principale dintre Biserica Ortodoxă și romano-catolicismul este în legătură cu lumina de pe Tabor. Acest subiect a preocupat Biserica încă din veacul al XIV-lea, având principali susținători, din partea catolicilor, pe ereticul anatematizat de Sinodiconul Ortodoxiei, Varlaam Calabrezul, iar din partea Ortodoxiei pe antiereticul și marele teolog al Luminii și propovăduitorul dumnezeiescului Har necreat, pe cel ce s-a opus papei și papalității, pe Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Papistașii, prin vocea lui Varlaam, susțineau că lumina de la Schimbarea la Față este creată. Nu este inaccesibilă, și nici nu este adevărata lumină a dumnezeirii, ci mai prejos decât natura îngerilor, și decât rațiunea omenească. Este, adică, foc material, care, câteodată devenea vizibil pentru simțurile omului, altădată devenea nevăzut, fiindcă era perisabil și finit[12]. La această erezie – că lumina de pe Tabor este creată – au fost conduși papistașii, fiindcă identifică firea (ουσία, ousia) necreată a Lui Dumnezeu cu energiile sale necreate și fiindcă atribuie Lui Dumnezeu energii create. Catolicii nu acceptă energiile necreate ale Lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu nu comunică personal cu omul. Lucrează în lume nu direct, ci indirect, prin energiile sale create. Pentru aceștia, Dumnezeiescul Har este o substanță creată, pe care Dumnezeu o plăsmuiește pentru ca, prin intermediul ei, să-l mântuiască pe om. Creat este, după ei, de asemenea, harul sfințitor al Tainelor, la fel cum creată este și Lumina de pe Tabor de la Schimbarea la Față a Lui Hristos[13]. Aceste păreri ale papistașilor despre Lumina Sfântă de pe Tabor sunt total greșite și ele vin în contradicție cu învățătura Sfinților Părinți. Menționând o mulțime de citate ale Sfinților Părinți, Sfântul Grigorie Palama și alți monahi au arătat că Lumina de la Schimbarea la Față nu este materială și finită, nu este o slavă exterioară a trupului, ci slava și măreția dumnezeirii unită ipostatic cu trupul. Nu este chiar Lumina sau esența (ουσία) Lui Dumnezeu – care este nevăzută și de necuprins – ci energia și Harul Lui Dumnezeu de care se pot învrednici cei credincioși. Conform Sinodului din 1341, care este considerat al IX-lea Sinod Ecumenic, ,,necreată este lumina Domnului la Schimbarea Sa la Față, iar aceasta nu este esența/ousía Lui Dumnezeu”. De asemenea, conform Sinodiconului Ortodoxiei, lumina care a strălucit la Schimbarea la Față a Domnului nu este creată, dar nici nu este esența/ousia Lui Dumnezu, ci necreată, este strălucire și energie care își are originea, în mod nedespărțit în dumnezeiasca fire (theía ousía)[14]. În teologia ortodoxă se face diferența între esența/ousia necreată a Lui Dumnezeu și energiile sale necreate. Cu natura/ousia Lui Dumnezeu, care este incomprehensibilă și inexprimabilă, credinciosul nu poate intra în contact. Relaționează, însă, și devine părtaș dumnezeieștilor energii ale Lui. Acestea, însă, ca și dumnezeiasca esență, sunt necreate și neplăsmuite. Adică, este altceva față de dumnezeiasca esență/ousia, dar nu este altceva decât Dumnezeirea. Credinciosul, prin pocăință, asceză, rugăciune și participare la viața mistică a Bisericii, comunică cu dumnezeieștile energii necreate și devine ,,părtaș dumnezeieștii firi”. Adică, cu ajutorul energiilor dumnezeiești necreate, și, printr-un urcuș duhovnicesc continuu, inima credinciosului se curăță de patimi, mintea se luminează și se învrednicește să vadă ,,lucruri dumnezeiești”, în mod tainic, dumnezeiasca slavă, Lumina necreată. Aceasta este tradiția isihastă a Bisericii noastre[16]. De asemenea, romano-catolicii consideră că apostolii erau nedesăvârșiți la acea vedere minunată de la Schimbarea la Față, din pricina fricii care pusese stăpânire pe ei atunci când profeții Moise și Ilie au intrat în nor. Însă, potrivit Sinodului de la Constantinopol, și așa cum tâlcuiesc Sfinții Părinți acest eveniment, această frică, ce era strâns legată de bucurie, nu i-a biruit cu totul, ca să fie ispitiți și să se întristeze apostolii. Fiindcă există frica de la început și frica cea de pe urmă. Aici este vorba de bucurie, prețuire și închinare la această mare taină, căreia s-au învrednicit să-i fie martori[17]. […] [6] Sfântul Nicodim Aghioritul, Tâlcuirea celor opt epistole sobornicești ale Sfinților Iacob, Petru, Ioan și Iuda, Edit, ,,Stupul Ortodox”, Tesalonic, 1986, p. 346. [7] Cuviosul Nicodim Aghioritul, Eortodromiul sau comentariul canoanelor asmatice la Sărbătorile Împărătești și în cinstea Maicii Domnului, tom. 3, Editura ,,Stupul Ortodox”, Tesalonic 1987, p. 162. Ibidem, vol. 3, p. 305-306 […] [12] V. Hristoforídis, Disputele isihaste din secolul al XIV-lea, Edit. Paratiritís, Tesalonic, 1993, p. 51. [13] Papalitatea, ieri și astăzi , Edit. Sfintei Mănăstiri Paraklítou, Oropós, Attikí, iulie 2009, p. 15-16. [14] V. Hristoforídis, op. cit., pp. 52, 97, 101 [15] II Petru 1, 4. [16] Papalitatea, ieri și astăzi… p. 15. [17] Cuviosul Nicodim Aghioritul, Eortodromion…vol. 3, p. 260 și Mitropolitul de Náfpaktos și Sfântul Vlasie, Ierótheos, Sărbătorile Împărătești, Editura Sfintei Mănăstiri Nașterea Maicii Domnului-Pelaghía, Livadiá 1998, p. 179.

    luni, 14:52:39, 31 august 2020

  • Raul

    la articolul Decizii lipsite de pragmatism ale Sinodului BOR cu privire la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în pandemie:

    O intrebare foarte buna ar fi daca se considera hula dezinfectarea linguritei sau folosirea mai multor lingurite. Adica,atunci cand acea femeie s-a atins de hainele Mantuitorului s-a vindecat si nu a luat alti microbi de nu stiu unde aparuti. Nici desfranata cand I-a spalat picioarele cu lacrimi si i le-a sters cu parul ei nu a luat vreun microb cazut din ,,exces de fantezie”…

    luni, 13:23:23, 31 august 2020

  • Raul

    la articolul Calendarul bisericesc. (3) Corelația îndătinată dintre Pascalie și calendarul iulian:

    Da,e o problema incalcita. Intrebarea mea ar fi daca in contextul actual schimbarea datei sarbatorilor pascale ar fi posibila(si cred ca daca e un motiv astronomic,da)…si ca si un sfat,sa puneti de acum si concluziile la care ati ajuns prin afirmatiile dv.

    luni, 13:13:27, 31 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Nu știu cum să-l numesc, mai degrabă indiferență. Dar e diferență, cum am spus, între acte cu 666 și produse cu codul de bare 666.

    duminică, 23:40:08, 30 august 2020

  • Raul

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Deci e doar un pacat obisnuit sa mananci produse cu 666 sau sa ai acte cu 666?

    duminică, 23:38:19, 30 august 2020

  • Raul

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Am inteles,si,adaugand la ce ati spus dv,e de bun simt sa ai in constitutie ca nu discriminezi religia si sa pui bar-code-uri EAN-13 pe aproape toate produsele…Parinte,eu am sustinut isteriile ca CNP,banda magnetica,cipurile in acte si altele asemenea sunt lepadare.Ba chiar pe unii(dintre care cred ca unul era stilist)l-am ajutat sa scape de CNP…Si,adica toate acestea…Cineva bolnav de ficat sau altceva care suferea de schizofrenie dusa la maximum poate chiar s-a luat dupa mine si a zis ca da foc,le da inapoi statului prin posta(ilegal) sau mai stiu eu ce,sa fi murit si eu sa fiu vinovat de sangele lui…desi nu am cunostinta in asta.. Eu am marturisit dupa ce mi-am luat o palma de la Hristos ca nu e asa la CNP,iar la cardurile bancare si de sanatate sustineam alternative(salariu prin posta,adeverintele acelea carora le ziceam cupoane)… Ma mustra tare constiinta uneori,daca nu e un drac sa ma amarasca… Nu am la cunostinta,repet,sa fi murit cineva din cauza asta. In primul rand,contul de pe care am sustinut acele isterii si de pe care mi-am mai retractat din greseli e sters…iar canalele pe care vorbisem in comentarii,adica cel putin unul cu Pater Kleomenis,e sters. Bine,am sustinut si in clipuri acestea.. Urmeaza o spovedanie sa ma vindec,dar,asa,cum se pun aceste fapte si ce ar trebui sa repar si cum in opinia dv? Eu,sincer,pun problema daca nu cumva ma fac ajutor moral la sinuciderea altora…desi nu cred ca s-a intamplat asta. Mi-am pus email-ul noului meu cont,dar sunt acelas in orice caz.

    duminică, 22:20:19, 30 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Lepădarea de Dumnezeu este o faptă clară și conștientă, ca și credința în El. În ce privește 666, nu e lepădare nici dacă ar fi pe actele de identitate, dar ar fi un lucru cu care nu suntem de acord. Nu orice păcat este lepădare de Dumnezeu. E o insultă să folosim numărul 666, care are conotații negative din Apocalipsă. Nu putem fi indiferenți față de astfel de lucruri. Chiar și intenția și modul lor de a introduce acest număr în diferite coduri arată necinste. Însă nu e chiar lepădare. Pentru a se ajunge acolo, este necesar ca prin primirea actelor de identitate cu astfel de numere sau coduri să ni se ceară lepădarea de Hristos explicită sau închinarea la fel de explicită la alt dumnezeu. Deocamdată nu se întâmplă asta, dar e firesc și o datorie să reacționăm la existența 666 în buletine. E rău că e pus și pe produse, dar nu are o corelație cu identitatea noastră, nu implică un crez. Dar trebuie atenție că se poate întâmpla să ni se ceară să ne lepădăm prin diferite forme sau structuri fără să existe 666, ci o închinare clară la un dumnezeu fals. Nu știm cum va fi pecetea și cum va acționa Antihrist. Vom vedea.

    duminică, 14:48:01, 30 august 2020

  • Raul

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Deci cand e lepadare?Ceea ce ati spus dumneavoastra are o valoare sfanta,dar modul in care ati explicat e unul confuz… Daca ar fi fost lepadare sa zicem in acte,ar fi fost lepadare si daca ai fi consumat un produs pecetluit?…

    duminică, 13:59:45, 30 august 2020

  • andrei-d

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Într-un final, ce e cel mai important innlegatura cu data Paștelui ne rezuma însuși Sf. Ioan Gura de Aur prin cuvintele: „Nici să mai ţinem (cu stricteţe) zilele, timpurile şi anii, ci să urmăm cu sârguinţă totdeauna şi în orice împrejurare Biserica, punând mai presus de toate dragostea şi pacea. Chiar dacă ar greşi Biserica, totuşi n-ar fi o faptă atât de mare prăznuirea Paştilor exact la vremea când a avut loc, cât păcat şi câtă pagubă avem de pe urma împărţirii şi dezbinării acesteia.” Și un teolog rus, întrebat fiind dacă biserica Finalandei rămâne sau nu ortodoxă în urma aderării forțate la calendarul gregorian, (ținând Paștele mereu odată cu catolicii, dar sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxa Universala), acela a răspuns: “ce e mai important, dezbaterea pe tema unei zile sau unitatea frățească și pacea între biserici?

    sâmbătă, 16:16:17, 29 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Ați anticipat cumva următorul punct pe care intenționez să-l abordez, anume apropierea de catolici. Totuși nu a fost atins acest subiect aici. Ceea ce am spus destul de răspicat este că ar fi de dorit să avem fiecare propria convingere, formată din credința în Hristos, nu ca reacție la alte grupări religioase, cum ar fi evreii sau catolicii, dacă tot i-ați menționat. Eu nu cred nici la fel, nici în opoziție față de alții, ci în funcție de principiile reale ale Bisericii. Cred că aceasta este adevărata provocare mântuitoare. În plus, intenția mea a fost să descâlcesc, nu să aduc mai multă confuzie pe o temă delicată și înțesată de complicații.

    vineri, 21:37:53, 28 august 2020

  • DIANA

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Articolul asta e foarte incilcit,O DA COTITA SPRE CATOLICI . A milita pt.sarbatorirea pastilor ortodoxe o data cu cele catolice este ceva de neacceptat.NU VREM UNIRE CU CATOLICII SI BISERICA LOR ,CARE SINT DE FAPT ERETICI.NICIOData!

    vineri, 20:44:27, 28 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Există și codul EAN de bare, care conține 666, pe mai toate produsele; oare ar trebui să evităm să cumpărăm pâine? Asta nu înseamnă că e bine sau indiferent, dar nici să ocolim toate. Părinții contemporani au luptat îndeosebi pentru actele de identitate.

    vineri, 18:33:04, 28 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Și pt mine a fost un subiect încâlcit. Dar înțeleg că Învierea e prăznuită nu după reperele calendarului iulian, ci după auspiciile în care s-a produs, adică în jurul Paștelui evreiesc + duminica. Iar aceste coordonate au trebuit încadrate în calendarul nostru, ceea ce a dus la observarea echinocțiului și a lunii pline și a rezultat o dată fluctuantă. Asta deoarece calendarul evreiesc este lunar, nu anual, adică lunile se pliază pe fazele lunii de pe cer, nu au un nr. convențional de zile.

    vineri, 16:37:58, 28 august 2020

  • Ioan

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Interesant, mulțumim! Menționez că întotdeauna am găsit dificil de înțeles modul de calcul a datei serbării Paștilor. 🙂

    vineri, 16:18:54, 28 august 2020

  • Raul

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Pai numai cardurile,buletinele,permisele de conducere si pasapoartele se pun?Exista acte cu QR code.

    vineri, 16:11:46, 28 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (1) Primele încercări de schimbare în România din sec. XIX:

    Am vrut să scriu, dar nu am apucat, că am extras în cuprinsul comentariului meu anterior informația folositoare din articol și m-am referit doar la ea. Restul articolului respectiv îl respect, chiar dacă nu agreez. Nu e nici un bai de afirmațiile anterioare. Cum am scris și în partea a doua, e un subiect dificil și cu multe prejudecăți, opinii și chiar referințe care induc în eroare. Chiar și dintre părinții studioși și bine intenționați, mulți și-au format păreri greșite pe baza tradițiilor răstălmăcite. Sper că vor fi de folos cuiva aceste materiale.

    vineri, 15:34:24, 28 august 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Calendarul bisericesc. (1) Primele încercări de schimbare în România din sec. XIX:

    Va rog daca va sta in putinta sa stergeti acest comentariu ca dupa ce am citit partea a doua a articolului, anumite idei din cele scrise de mine se pare ca nu sunt conforme cu realitatea, primiti va rog scuzele mele din cauza deranjului pricinuit!

    vineri, 13:45:52, 28 august 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Ma copleseste intelepciunea aproape neomeneasca a Sfintilor lui Dumnezeu…parca si pare greu de atins asa intelepciune care cred ca e „fapta Dumnezeiasca”…(mai greu omeneasca)…desi acesti Sfinti au fost oameni, dar pastratori cu sfintenie de Sfintele Porunci si cititori neobositi ai Sfintelor Scripturi si ale Psaltirii si rugatori neobositi catre Domnul, catre Preasfinta Lui Maica, catre Preasfintii Parinti….in asa fel oare s-ar motiva intelepciunea lor aproape neomeneasca?

    joi, 23:51:10, 27 august 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Calendarul bisericesc. (1) Primele încercări de schimbare în România din sec. XIX:

    Un articol exceptional ca de obicei, din care am invatat despre mai multe lucruri pentru care va multumim in mod special Preasfinte Parinte, sa va tina Dumnezeu sanatos sa ne mai dati asemenea invataturi, asadar Bisericile surori nu sunt intr-o comuniune din ambitie sau dintr-un fixism anume, sunt unite unele cu altele deoarece asa a venit Duhul Sfint in Sinoade sa le uneasca sa stabileasca dogme si sa le incredinteze si sa constate cind apare Acesta precum au lasat Preasfintele Invataturi insusi Domnul si prin Apostolii Sai, apoi cum numai in religia ortodoxa se mai urmeaza cu stictete recomandarile intelepte ale Preasfintei Scripturi, adica cronologia pentru Sarbatoarea Invierii Domnului sa nu se suprapuna cu sarbatorile iudaice sau sa apara inaintea lor…apoi ce om providential a gasit Domnul sa faca o lucrare de asa proportii asa cum a reusit Ion Heliade Radulescu…asta ne face curaj si speranta ca si in timpurile de acum greu incercati din nou de alte „grave intemperii duhovnicesti” sigur nu ne va parasi Domnul si in aceasta lucrare tot asa sa ne ajute Dumnezeu! Sta si in puterea noastra a celor simpli sa cerem de la Domnul sa-L induram prin rugaciune sau macar prin pocainta sa inceteze prigoana si ce se tot desfasoara asupra Preasfintei noastre Biserici sa aibe o finalitate rezonabila ca mai apoi sa ne vedem linistiti de credinta noastra, desi de atitea veacuri ereticii nu fac decit sa scorneasca neobositi noi si noi erezii care de care mai inspaimintatoare, desi in asa perioada de timp s-au tot schimbat atitea generatii! Doamne, TU nu ne parasi si pe noi!

    joi, 23:27:10, 27 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (1) Primele încercări de schimbare în România din sec. XIX:

    Informații despre alte încercări eșuate din partea statului de trecere la calendarul îndreptat oferă Părintele Dan Bădulescu: „Au continuat deci presiunile politice de schimbare a calendarului, acum fiind şi un conducător de confesiune catolică, deci o creştere a influenţei catolice. Cele de mai sus se continuă şi la începutul secolului următor – XX: ,,La o altă solicitare din partea autorităţilor civile române, la începutul secolului nostru şi tot în vremea domniei Regelui Carol I, într-o şedinţă a Senatului, doi ierarhi şi-au spus cuvântul. Este vorba de Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu (1875-1902) şi de Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian (1886-1893, 1896-1909). Şedinţa Senatului în care s-a discutat problema îndreptării calendarului a avut loc la 19 februarie 1900. Mitropolitul Iosif Naniescu s-a pronunţat categoric împotriva schimbării calendarului cu motivarea: calendarul a fost «regulat odată pentru totdeauna». Ierarhul moldovean vedea problema calendaristică nu atât o problema ştiinţifică ci una de ordine morală şi bisericească (potrivit sursei citate «Cronica bisericească», în revista «Biserica Ortodoxă Română», an XXIII, nr. 12/martie, 1900, p.1155)… La aceeaşi şedinţă, Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian a declarat că prin schimbarea cerută de Papa Gregorie «s-ar produce dezbinarea şi nu am fi nici cu Biserica Occidentală şi nici cu cea Orientală şi am rămâne izolaţi».” (cf. diacon I. Ivan) În 1902 Patriarhia Ecumenică a trimis o enciclică bisericilor ortodoxe surori în care cerea părerea şi consensul lor în mai multe probleme, printre care şi cea a eventualei schimbări a calendarului: „De nu mai puţină atenţie este vrednică, după părerea noastră, problema unui calendar comun, despre care se vorbeşte şi se scrie deja de câtăva vreme, mai ales de metodele propuse pentru reformarea calendarului iulian care s-a folosit în Biserica Ortodoxă de sute de ani, sau de primirea celui gregorian: primul este mai inexact ştiinţific, iar al doilea mai exact, considerând de asemenea schimbarea Paştelui nostru bisericesc după o înţelegere trebuincioasă. În studiile din această problemă, vedem că opiniile ortodocşilor ce s-au ocupat în mod special de aceasta sunt împărţite. Unele din acestea consideră moştenirea noastră străbună ca fiind singura potrivită în Biserică, fiind preluată de la Părinţi şi având întotdeauna autoritatea Bisericii; nu numai că ei socotesc că e o prea mică nevoie de schimbare, dar chiar o resping, din pricinile pe care le-am arătat. Alţii, campioni ai calendarului apusenilor şi a introducerii lui de către noi, sugerează cea mai mare precizie cronometrică posibilă, sau chiar noul uz al uniformităţii; ei pledează pentru practica bisericii apusene ca fiind inteligentă, aşteptând de la ea probabil, în opinia lor, oarece sporiri duhovniceşti. Astfel, în vremea noastră, discuţiile s-au intensificat, şi tot felul de declaraţii şi propuneri au venit din ambele tabere, de natură atât ştiinţifică cât şi religioasă, în acele ţări ortodoxe unde există o înclinare anumită pentru noţiunea schimbării calendarului nostru Ortodox sau o oarecare reformare a sa; şi, întrucât această problemă (cu tot aspectul ei ştiinţific evident) are o importanţă bisericească, ni se pare drept ca să schimbăm informaţii cu relevante cu celelalte Biserici Ortodoxe pentru ca să ajungem şi aici la o înţelegere sobornicească între ele, şi ca să fie exprimată o singură opinie şi hotărâre a întregii Biserici Ortodoxe. Deoarece, doar ei singure îi aparţine judecarea acestei probleme şi căutarea (dacă este nevoie) unei căi de a uni (pe cât este cu putinţă) speranţa unei precizii ştiinţifice cu dorita păstrare a cinstitelor hotărâri bisericeşti.” Sinodalii noştri continuă, spre cinstea lor, rezistenţa, sprijiniţi fiind în totalitate de către turma dreptcredincioasă. Ei au dat cererii Patriarhiei Ecumenice următorul răspuns: „«…adică întru care ne aflăm, întru acelea să şi petrecem cu statornicie. Deoarece dintr-o parte, de vom schimba calendarul, ne împotrivim hotărârilor canonice şi vom da ocazie de strâmtorare oarecărora (simplilor credincioşi); Iar despre altă parte, nu ne este permis nici cu degetul a ne atinge de hotărârile cele prea vechi, adică a le răsturna, care, prezintă slavă mare Bisericii noastre Ortodoxe.» (Publicat în Revista Patriarhiei „Refacerea Constantinopolului” – 1903) În sens asemănător s-a exprimat şi Biserica Rusă: … „această schimbare, care tulbură ordinea rânduită din vechime ce a fost statornicită şi sfinţită de Biserică tot acest timp îndelungat va aduce negreşit sminteală în viaţa Bisericii.” şi cea a Ierusalimului: „Orice hotărâre de schimbare a calendarului în favoarea calendarului gregorian va fi în detrimentul Ortodoxiei.” Ca urmare a acestor poziţii, patriarhul Ecumenic Ioachim a trebuit să tragă la 12 mai 1904 concluzia: „pentru reforma calendaristică în Biserica Răsăritului, Ortodoxă, nu există nici un motiv serios, atât bisericesc cât şi ştiinţific”.”

    joi, 21:02:46, 27 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Există QR code-uri pe buletine? Sau pe pașapoarte?

    joi, 18:25:26, 27 august 2020

  • Raul

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Parinte,dar ce ne facem cu QR code-urile ca fiecare patratel daca e calculat in matematica cabalista da 6?!

    joi, 17:24:35, 27 august 2020

  • Ioan

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Și încă cum seamănă! Până și la noi în curte la ortodocși este vizibil că mulți clerici, ca să nu mai spunem de mireni, văd ca imperioasă unirea tuturor creștinilor de-a valma, chiar și fără obligatoriile lepădări de erezii și alte rătăciri ale celor depărtați de adevăr.

    joi, 16:01:44, 27 august 2020

  • Raul

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Sarut mana,parinte!Sa va rasplateasca Domnul osteneala!

    joi, 14:09:34, 27 august 2020

  • Raul

    la articolul Greșelile flagrante ale Sinodului din Creta:

    Pai si ei daca propovaduiesc o invatatura care a fost contrazisa de dinainte de Sf Chiril(legat de Euharistie)inseamna ca se implineste dispozitia canonului 15 I-II Constantinopol… „Cele hotărâte în privința prezbiterilor (preoților), episcopilor şi mitropoliţilor cu mult mai mult se potrivesc pentru patriarhi. Așa încât, dacă vreun prezbiter, episcop sau mitropolit ar cuteza să se depărteze de comuniunea cu propriul său Patriarh şi nu ar pomeni numele lui, după cum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci, înainte de înfăţişarea sinodală şi de osândirea lui definitivă, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie cu totul străin de toată preoţia dacă numai se va reproșa că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unirea Bisericii. Cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâiul stătător pentru oarecare erezie sancționată de Sfintele Sinoade SAU DE PARINTI, fireşte de acela care propovăduieşte erezia public şi o învață cu capul descoperit învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu sunt pasibili de certare canonică dacă se îngrădesc pe ei de comuniunea cu numitul episcop înainte de o cercetare sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au sancționat episcopi, ci pseudo-episcopi şi pseudo-învăţători şi nu au rupt cu schismă unirea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”,deci,se considera sanctionare de parinti si daca mai de dinainte de Sinod s-a spus ceva ce la Sinod s-a schimbat? Si alta intrebare…Daca un preot intrerupe pomenirea pe motivul unei neintelegeri la Sinod,care nu sunt niste motive reale,dar Sinodul asta oricum e rau,cum se considera? In orice caz,Doamne ajuta! P.S,nici macar in ziua de azi,dupa mai bine de 4 ani de la Sinod inca nu s-au potolit apele cu Sinodul. Ar trebui facute niste sinaxe nu ca sa dea bine(cum face Sava),ci ca sa termine mai repede cu subiectul asta oricum prea spinos si periculos pentru mantuire.

    joi, 14:07:31, 27 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Este interesant exemplul Sfântului Maxim ca etalon peste veacuri, ca om care a urmărit tenace îndreptarea unei erezii, chiar dacă toată sau majoritatea lumii i-a stat împotrivă. Practic, în vremea sa, erau foarte puțini drept-credincioși pentru că subiectul teologic era dificil și într-un context întortocheat, dar și într-un cadru politic defavorabil ortodoxiei pentru că se urmărea o unitate profitabilă politic cu erezia monofizită. Oare nu seamănă foarte mult cu situația de astăzi? Mă refer la aspectele negative cel puțin.

    joi, 11:06:45, 27 august 2020

  • Sara

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Mult bine ne faceti cu aceste traduceri din Sf. Parinti… Le urmaresc cu mult interes.

    joi, 07:31:58, 27 august 2020

  • Sara

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților. (10) Sf. Maxim Mărturisitorul:

    Frumos… multumim…

    joi, 07:30:03, 27 august 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul VIDEO│Hidroxiclorochina: Medicamentul eficient împotriva Covid-19, potrivit unor medici din SUA, dar interzis oficial:

    Studiu ştiinţific constată reducerea mortalităţii spitaliceşti COVID19 ca urmare a tratamentului cu Hidroxiclorochină Un studiu observațional italian contribuie la dezbaterea privind utilizarea hidroxiclorochinei în pandemia actuală. Cercetarea, realizată pe 3.451 de pacienți tratați în 33 de spitale de pe teritoriul italian (lista centrelor participante atașate), arată că utilizarea acestui medicament reduce cu 30% riscul de deces la pacienții internați afectați de COVID-19. Publicat în European Journal of Internal Medicine, studiul a fost coordonat de Departamentul de Epidemiologie și Prevenire al I.R.C.C.S. Neuromed, Pozzilli, în colaborare cu Mediterranea Cardiocentro, Napoli și Universitatea din Pisa, cu participarea a 33 de spitale care formează colaborarea CORIST (COVID-19 RISk și tratamente). Cercetătorii au analizat datele privind bolile actuale și anterioare, terapiile urmate înainte de infecție și medicamentele administrate în spital special pentru tratamentul COVID-19. Toate aceste informații au fost comparate cu evoluția și rezultatul final la spital al infecției. https://www.ejinme.com/article/S0953-6205(20)30335-6/fulltext Hidroxiclorochina plus azitromicina crește riscul cardiac, constată un studiu global Combinația de hidroxicloroquina (HCQ) și azitromicină (AZM) a fost corelată cu riscuri cardiovasculare semnificative, inclusiv de mortalitate, în cel mai mare studiu de siguranță efectuat atât pe HCQ, cât și pe HCQ + AZM. Acest studiu de rețea, condus de comunitatea Științelor datelor privind sănătatea observațională și informatică, a fost publicat recent în Lancet Reumatology. OHDSI a înființat o rețea internațională de cercetători și baze de date privind sănătatea observațională cu un centru de coordonare central găzduit la Departamentul de Informatică Biomedicală de la Universitatea Columbia. La pacienții cu artrită reumatoidă, s-a constatat că tratamentul cu HCQ pe termen scurt (30 de zile) nu prezintă un risc în exces de complicații asociate utilizării sale, dar tratamentul cu HCQ pe termen lung a avut o creștere relativă a mortalității cardiovasculare cu 65%, comparativ. la sulfasalazină. HCQ + AZM a prezentat un risc de mortalitate cardiovasculară care a fost mai mult de două ori (2,19) mai mare decât tratamentul comparativ chiar și pe termen scurt bazat pe descoperirile de la peste 320.000 de utilizatori ai acelei terapii combinate. Acest tratament a produs, de asemenea, o rată crescută de angină / dureri toracice cu 15-20% și insuficiență cardiacă. https://www.thelancet.com/journals/lanrhe/article/PIIS2665-9913(20)30276-9/fulltext

    miercuri, 13:28:34, 26 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Am programat deja un prim articol despre schimbarea calendarului pentru dimineață. E drum lung până să fie limpezită această problemă.

    marți, 23:00:05, 25 august 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/premiera-in-romania-se-infiinteaza-politia-animalelor-autoritatile-pot-actiona-fara-mandat-daca-un-animal-este-torturat-1358201 Marcel Vela a anunțat marți proiectul Ordonanței de Urgență prin care este pusă în dezbatere publică înființarea Poliției Animalelor. Ministrul de Interne a prezentat principalele prevederi. Proiectul înființării Poliției Animalelor prevede că animalele aflate în pericol vor putea fi confiscate, iar polițiștii vor avea dreptul să intre pe o proprietate privată fără mandat de la judecător dacă se constată că animalul este în pericol. De asemenea, polițiștii se pot folosi de forțele și mijloacele din dotare ca să acționeze pentru salvarea unui animal, iar „acțiunile polițiștilor, inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor.” În plus, animalele maltratate vor fi cazate în adăposturile publice pentru a fi tratate, apoi vor fi date spre adopție. Poliția Animalelor va avea atribuții inclusiv în ceea ce privește animalele sălbatice și va fi în subordinea Poliției Române. Proiectul de Ordonanță de Urgență modifică Legea 205/2014 de protecție a animalelor și mai prevede că vor fi transferați, fără examen sau concurs, angajați de la ANSVSA în noua structură. Ce se înțelege prin situația de pericol pentru animale: a) rănirea sau schingiuirea animalelor; b) organizarea de lupte între animale sau cu animale; c) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive; d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea; e) prezența fără supraveghere, pe căile de circulație publică, a animalelor din speciile ecvine și rumegătoare mari și mici. Astfel, polițiștii pot interveni dacă vor constata existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a animalului care rezultă din: a) constatarea directă și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice; b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile prevăzute la alin.(2) sau ale persoanelor care au asistat la activitățile respective sau au cunoștință despre desfășurarea acestora; c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora; d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă; e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar. Totodată, în cazurile în care nu s-a putut interveni la timp pentru salvarea animalelor, se prevede că „în situația în care este necesară curmarea suferințelor fizice inutile ale animalului rănit, serviciile publice, prin medici veterinari, efectuează eutanasia acestuia la fața locului”.

    marți, 19:26:11, 25 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    M-am gandit la un moment potrivit…Si cred ca intra la categoria ,,discutabil” asteptarea pana la un moment mai ok,fiindca poate deveni problematica marturisirea in anumite situatii.Rodnic oricum nu o sa fie. Din oamenii amagiti cu care am vorbit eu… Dar asa,sa scap de mustrarea constiintei macar.De indreptat nu o sa se indrepte oricum prea multi eretici din astia de pe fața pamantului ca sunt stapaniti de duhul mandriei si,in consecinta,iubitori de slava desarta dintre care unii au si,,smerenia”ce se vede pe sine smerita,dar toate astea intra la defectele morale ale ereticilor. Va multumesc si ca o sugestie pentru acest site,chiar ar fi bine-venit si folositor un articol despre schimbarea calendarului…Ar aduce ceva lumina si,deasemenea,ar exista sansa ca unii stilisti sa se intoarca(sau sa vina) la Ortodoxie. Desi putini…

    marți, 19:05:13, 25 august 2020

  • Grigorie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Doar un link: https://aparatorul.md/sfantul-vasile-cel-mare-despre-tainele-ereticilor-necondamnati-sinodal/

    marți, 18:49:09, 25 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Nu are rost o astfel de discuție la acest articol; eventual la unul dedicat acestei teme a întreruperii pomenirii, cum ar fi cel cu mărturiile patristice referitoare la acest subiect. Aici scriu doar despre un aspect și promit să nu mai răspund la alte replici pe tema aceasta de la articolul de aici. Sf. Vasile cel Mare nu s-a referit, în acel citat, la eretici necondamnați, ci la arieni despărțiți de Biserică. Este limpede acest lucru din Epistola 240, de unde este luat citatul, dar chiar și din conținutul lui, în care se face referire la hirotonia făcută de „mâini necurate”. Alte detalii referitoare la faptul că arienii respectivi erau condamnați sinodal se găsesc la Sf. Atanasie cel Mare, dar și în Epistolele Sf. Vasile. Dacă există intenții bune pentru o dezbatere constructivă, m-aș bucura. Am mai avut cel puțin una lungă și inutilă. E nevoie de argumente serioase.

    marți, 18:30:07, 25 august 2020

  • Grigorie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Cei care au venit cu ideea ramanerii in Biserica a ereticilor pana la o condamnare sinodala au fost tot “conferentiarii” athoniti, idee ce se afla la Origen (PSB 6, p. 253-254). Opzitia fata de Sinodul din Creta s-a manifestat in Romania inainte de venirea athonitilor. Inainte de venirea acestora nimeni la noi n-a pomenit de o asemenea idee. Si as da ca ex. Scrisoarea unor clerici, monahi si mireni catre Teofan al Moldovei https://monahulteodot.wordpress.com/2016/08/12/scrisoare-deschisa-catre-arhiereii-care-au-semnat-in-creta/ Iata ce se spune in aceasta scrisoare despre ereticii condamnati.  „Atitudinea Biserici din toate veacurile în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin căderea de la credinţa adevărată, adică prin pierderea succesiunii în credinţă…Ereticii nu au taine adevărate din motivul evident că nu au succesiune apostolică adevărată, prin care este păstrat, împreună cu adevărul de credință, harul sfințitor.”(Anexa 2, p.17) Se aduc citate din Sfantul Vasile cel Mare: „Nu recunosc pe un astfel de episcop [eretic arian, n.n.] al lor şi n-aş putea număra în rândul preoţilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima treaptă de nişte mâini necurate, spre surparea credinţei.” (Ibidem, p. 18) . Aici Sfantul Vasile se refera la eretici necondamnati sinodal. Sfantul Irineu de Lyon: „Este un lucru bătător la ochi chiar şi pentru cei ce nu au ochi: această poruncă hotărăşte în mod imperativ că nu trebuie să recunoaştem ereticilor nici o Sfântă Taină şi să socotim toate ale lor ca nelucrătoare şi lipsite de har” (Ibidem) Sfântul Leon cel Mare: „Niciun eretic dă sfinţenie prin Taine”.(Ibidem, p.19) Sfântul Iustin Popovici: „Este un lucru bătător la ochi chiar şi pentru cei ce nu au ochi: această poruncă hotărăşte în mod imperativ că nu trebuie să recunoaştem ereticilor nici o Sfântă Taină şi să socotim toate ale lor ca nelucrătoare şi lipsite de har”.(Ibidemp. 18) Aceleasi argumente se folosesc si in legatura cu ereticii ecumenisti, fara a se pomeni de conditia condamnarii sinodale: „1. Dreapta credință – temei pentru comuniunea euharistică În Biserică, harul merge întotdeauna împreună cu Adevărul. Lucrarea de sfințire a Tainelor se desfășoară numai în cadrul acesta al Adevărului, nici într-un caz în alt cadru lărgit artificial, deoarece Sfintele Taine constituie lucrarea sinergică dintre Dumnezeu și om. În ele Dumnezeu lucrează prin om, Dumnezeu este Săvârșitorul real al lor. Biserica însăși este și ea, ca Trup tainic al lui Hristos, izvorul tuturor Harurilor și darurilor, prin urmare în ea și numai în ea putem avea acces la Har și la Adevăr…. cel sfințit lucrează toate în numele și cu puterea Lui, și nu poate săvârși nimic fără Hristos sau împotriva Lui… Așadar episcopului i se cere dreapta credință, pentru a putea rămâne în comuniune cu Adevărul-Hristos, iar astfel să fie păstor cu adevărat al turmei sale și să lucreze cele sfinte. Dar dacă comuniunea episcopului cu Hristos este pierdută datorită unei stricări a credinței printr-o mărturie cacodoxă făcută în mod public, ce comuniune mai poate exista între un ortodox care păstrează curată credința și acel episcop?” (Anexa 7, p. 1-2). Cum era de asteptat Teofan a respins aceasta Scrisoare, fapt pentru care M.S.Chirila, care a semnat si el Scrisoarea catre Teofa, probabi coautor al acestei Scrisori, compune un „DREPT LA REPLICĂ” – http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2016/08/normal-0-false-false-false-en-us-x-none_22.html – , in care aparand cele sustinute in Scrisoare spune: “căderea din ortodoxie într-o chestiune de doctrină cât de mică atrage cu sine căderea totală din har”, nu spune nimic despre necesitatea unei condamnari sinodale. Abia dupa venire athonitilor la noi in tara apare, intre cei care au rupt comuniunea cu “cretanii”, ideea de nevoia unei condamnari sinodale, primul care s-a sucit a fost Teodot de la Petru Voda. Avea sa adere la aceasta idee, exportata de athoniti la noi, si cei care mai apoi aveau sa sa formeze cele doua grupari: gruparea lui Sava-Staicu si gruparea lui Chirila. Chirila chiar dupa ce a aderat la aceasta idee a athonitilor, continua sa spuna ca Tainele sun conditionate de adevaratele dogme: “Există însă o condiţie a acestui rol important al ierarhului: propovăduirea adevărului de credinţă și păstrarea dreptei credințe. Lucrarea Sfintelor Taine în Biserică se face în deplină comuniune cu mărturisirea credinţei celei adevărate”, https://saccsiv.wordpress.com/2017/06/19/teolog-mihai-silviu-chirila-intreruperea-pomenirii-singura-masura-eficienta-contra-ereziei-consideratii-de-ordin-canonic/ probabil nici nu-si da seama ca se contrazice. M.S.Chirila se aseamana in gandire cu Sava. In Scrisoarea catre Teofan, pe care Chirila si-a asumat-o prin semnatura, este scris: „comuniunea episcopului cu Hristos este pierdută datorită unei stricări a credinței printr-o mărturie cacodoxă făcută în mod public” (Anexa 7, p. 1-2), ca apoi, datorita insusirii ideilor „conferentiarilor”athoniti, sa spuna: “[clericii ereticii] au păcătuit în primul rând faţă de Mântuitorul Hristos, Cel ce le-a dat harul episcopiei, El este Cel Care, atunci când şi cum va voi, le va ridica dreptul de a lucra acest har”. Ceea ce inseamna ca prin caderea in erezie clericul pierde comuniunea cu Hristos, dar ramane cu harul, intr-un mod asemanator gandeste Sava: preotul este parasit de Dumnezeu, dar harul ramane https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/17/transcriptul-conferintei-de-la-bucuresti-a-monahilor-din-athos/. Astfel si pentru Chirila, din ceea ce afirma, harul este despartit de Dumnezeu, ca la catolici care cred ca harul este o “gramada despartita de Dumnezeu si depozitata in Biserica” (Pr. Dumitru Staniloae, S. T. 5-6/1956), Chirila chiar exprimandu-se, in aceasta privinta, intr-un mod asemanator: “Biserica (şi numai ea[15]) este depozitara harului mântuitor” http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2016/08/normal-0-false-false-false-en-us-x-none_22.htmlprivind .

    marți, 16:13:44, 25 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Desigur că Tainele sunt valide doar în Biserica Ortodoxă pe baza credinței ei, a preotului și credincioșilor. Însă cine judecă cine este ortodox și cine nu în credință. Ce se întâmplă dacă există preoți care au concepții eretice și chiar le spun și altora, dar nu știu toți despre ele? Credincioșii din Biserică sunt privați de har doar din cauza preotului despre care ei nu știu că e în greșeală? Chiar și mai departe, cine judecă cine e eretic și în ce măsură. Există cazuri când oameni cuvioși aveau concepții eretice. Spre exemplu, un Părinte credea că Melchisedec a fost nu un simplu om, ci Hristos. Pentru că avea îndrăzneală la Dumnezeu, cineva l-a rugat să se roage să primească înștiințare cum stau lucrurile și atunci s-a convins că avea opinii greșite. Mai există și diferiți clerici care au concepții greșite, pe care eventual le corectează pe parcurs. Oare până atunci Liturghia a fost inexistentă? Chiar și cu cei care au semnat în Creta… Până la o judecată sinodală, știm noi că asta este credința lor definitivă și îi putem judeca drept eretici. Ar fi aici prea mult loc pentru arbitrariu și abuzuri. Am ajunge să credem că Biserica nu are granițe văzute și clare, ci este doar în duh. Dar nu, adevărul este că, până la o condamnare sinodală, orice eretic este mădular al Bisericii. Este cazul lui Teodoret al Cyrului, care era monofizit până la Sinodul IV Ecumenic, dar atunci, la ședințe, s-a lepădat de rătăcire și a rămas, nu a intrat în Biserică. Își primejduiește propria mântuire, dar nu pe a celor din jur prin comuniune liturgică. Sunt conștient că trebuie făcută ordine și nu putem funcționa bine ca Biserică având tot felul de clerici ecumeniști, dar această punere la punct a lucrurilor nu se poate face decât după canoane, prin Sinoade, prin eforturile de a întrerupe pomenirea sau de a critica spre bine. Așadar îndemnul este pentru fiecare să fie drept-credincios și să contribuie, pe cât poate, la îndreptarea lucrurilor prin oprirea pomenirii sau altfel.

    luni, 20:10:52, 24 august 2020

  • Grigorie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Exprimarile Sfantului Ioan Hrisostom sunt departe de a fi origeniste, asa cum se stie acesta a fost acuzat pe nedrept de origenism. Ceea ce spune Sfantul Ioan nu se aplica in cazul ereticilor, la fel si celalalt ex.. Este adevarat, cuvintele preotului la savarsirea Sfintelor Taine sunt cuvintele lui Hristos, insa cuvintele unui eretic nu sunt cuvintele lui Hristos. In Sfintele Taine lucreaza Hristos, lucreaz intreaga sfanta Treime, dar nu abstract prin preotie, cu spun athonitii, ci prin preot care a primit darul de a savarsi Sfintele Taine, de a conlucra cu Dumnezeu la Sfintele Taine, altfel se exagereaza rolul lucrarii dumnezeiesti, ceea ce inclina spre monergismul origenisto-augustinianist. In sfintele Taine nu se produce un act mecanic, ci unul constient din parte preotului, de aceea intre Sfintele Taine si dogme este o unitate indestructibila, asa cum arata Parintele Staniloae: “daca se separa Tainele de marturisirea credintei, Tainele devin acte fara semnificatie [nu inseamna nimic], sau semnificatii alterate [taine intinate cum le numesc Sfintii Parinti]. Deci marturisirea credintei cuprinde in sine primirea Tainelor. Si aceasta marturisire e criteriul si baza Tainelor. De aceea dupa criteriul credintei se judeca valabilitatea Tainelor”(O. 2/1966). Altfel se ajunge la idei gen “ex opere operato”, la o conceptie magica despre taine, asa cum se poate observa la athoniti.

    luni, 19:56:08, 24 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Totuși există și afirmații ale Sfinților Părinți care sunt aproape de exprimările să zicem origeniste despre preoție. Spre exemplu, Sf. Ioan Gură de Aur spune că preotul doar împrumută mâna și gura sa lui Dumnezeu la Liturghie. Pe de altă parte, nu există o legătură vizibilă între afirmațiile athoniților și teoriile origeniste. Cel puțin ei nu cred că și-l asumă pe Origen, iar pe de altă parte, nu au teorii origeniste. Ca să reiau citatele de mai sus, eu le înțeleg așa: 1. Într-adevăr, nu persoana preotului săvârșește Tainele, ci harul preoției cu care este înzestrat. În acest sens, este elocvent exemplul din Pateric cu un părinte care s-a scârbit de preotul care-i aducea Sfintele Taine când a auzit lucuri urâte despre acela; ei bine, Dumnezeu i-a arătat o vedenie în care un bubos îi dădea să bea apă curată și trebuia primită pentru că era din izvor bun, Cam așa și preotul are o putere care nu ține de vrednicia lui personală, deși ar trebui să fie la înălțimea chemării. 2. Cine se împărtășește cu nevrednicie nu primește har în sensul că o face în zadar, fără folos. Deși s-a exprimat că nu primește, înțelesul este că nu-l păstrează, adică se împărtășește cu nevrednicie spre osândă. 3. Condamnarea lui Hristos este diferită de cea a Bisericii prin aceea că El știe toate ascunzișurile inimilor și nu poate fi păcălit. La judecată omul acela va primi osândă, chiar dacă Biserica nu-l dă anatemei. Noi trebuie să respectăm, însă, rânduiala bisericească pentru că nu cunoaștem judecata lui Dumnezeu. S-ar crea un haos imens dacă nu am avea criterii obiective, sentințe clare, ci ne-am lua după judecata dumnezeiască. Fiecare ar pretinde vrute și nevrute după cum i se năzare. Ce le reproșez eu este că au afirmații încurcate. Într-adevăr, faptele fiecăruia îi întinează conștiința și îndepărtează harul. Totuși nu este clar de ce s-ar osândi cineva ortodox pentru conștiința eretică a preotului rătăcit necaterisit. Deci nu am înțeles legătura dintre origenism și athoniți.

    luni, 17:39:13, 24 august 2020

  • Grigorie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Ideea lui Origen despre prezenta in Biserica a unor rataciti, care sunt pricina de sminteala, pana la excludere lor prin condamnare de catre Biserica Universala/Soborniceasca (PSB 6, p. 253-254), este urmata de athonitii ce au tinut conferinte prin Romania, dar nu este singura idee a ereticului Origen pe care unii dintre ei o sustin. La Origen lucrarea omeneasca apare ca urmare a caderii omului, fiind ceva rau. In monoenergism, suprimarea lucrarii omenesti in Hristos pleaca tocmai de la origenism. Lucrarea omeneasca fiind rea, din perspectiva origenista, pe cale de consecinta in savarsirea Tainelor conteaza doar lucrarea nevazuta a lui Hristos, preotul fiind vazut mai mult ca un simplu instrument. Pe de alta parte, in relieful pseudoteologic origenist ideea de magie nu este considerata ca fiind ceva rau (De resurrectione). Ca avea o mentalitate care inclina catre magie reiese si din credinta lui despre formule de invocare a lui Dumnezeu sau chiar a unor drepti, despre care credea ca nu sunt eficace decat numai in limba lor de provenienta, daca sunt taduse intr-o alta limba rezultatul este nul: “numele care au putere deosebita intr-o anumita limba isi pierd puterea lor de expresivitate si de sonoritate atunci cand le traducem in alta limba… Daca asa stau lucrurile cu numele comune, atunci ce sa zicem de numele atribuite intr-un fel sau altul divintatii? De pilda, exista in grai elinesc o traducere a numelui lui Avraam, o insemnare a numelui lui Isaac si un sens legat de numele lui Iacob. Dar daca intr-o invocatie sau intr-un juramant pomenesti pe «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob» atunci formula isi face efectul fie prin insasi formularea acestor nume, fie prin puterea lor, caci si dracii se biruie si sunt invinsi la simpla pomenire a acestor nume… Acelasi lucru s-ar putea spune despre numele Savaot intrebuintat adeseori in formularile de rugaciuni: traducandu-1 prin cuvintele «Dumnezeul Puterilor, Dumnezeul otstirilor, Cel Atotputernic» — pentru ca traducatorii ii dau diferite insemnari — efectul va fi nul, pe cand daca-i pastrezi sonoritatea lui tipica vei obtine rezultatul dorit, asa cum spun cunoscatorii. Acelasi lucru si despre Adonai.”(PSB 9, pg. 353-354); Exista aici o conceptie magica despre invocarea lui Dumnezeu sau a sfintilor, straina de Sfintii Parinti. Aceasta conceptie ratacita a lui Origen a fost imbratisata de papistasi, regasindu-se in ideea de “ex opere operato”. Incercarea papistasilor de a-si argumenta aceasta idee ratacita, de efect magic in “Taine”, prin trimiteri la Sfintii Parinti nu se poate sustine, insa in privinta lui Origen, care la ei este “sfant”, ei sunt in acord cu acesta. In privinta Botezului, Origen spune: “baia curatitoare prin apa [Botezul]…, pentru cel care se ofera puterii dumnezeiesti ce iese din invocarea Treimii, nu este mai putin prin ea insasi principiu si izvor al harismelor dumnezeiesti”( Commentarii in evangelium Joannis, 6, 33); Despre acest fragment de text papistasi considera ca: “exprima clar ceea ce teologia ulterioara va numi ex opera operator”(H. Crouzel). Augustin, parintele papistasismului, influentat de Origen care credea ca lucrarea omului este rea, a dezvoltat ideea eretica “monergista” potrivit careia mantuirea e numai lucrarea lui Dumnezeu prin har, iar datorita harului “irezistibil” pana si meritele omului sunt cauzate de har, liberul arbitru al omului opunandu-se harului. De aceea si validitatea Tainelor nu depind de calitatile clericului, acesta poate fi, potrivit lui Augustin, si eretic, fiind doar un simplu instrument prin care lucreza harul. Plecand de aici, papistasii au ajuns sa creada ca “Botezul” poate fi facut si de un pagan. Papistasii au urmat aceasta linie origenist-augustiniana, dar au adaptat-o in favoarea despotismului papal. Potrivit ideii “ex opere operato”, papistasii au, asemenea lui Origen, o conceptie magica despre Taine, astfel, prin simpla repetare a cuvintelor, instituite de “Hristos”, “Tainele” devin valide, valide prin ele insele, harul transmitandu-se in chip mecanic. Harul din Taine este considerat de papistasi un har creat, stand la dispozitia omului care-l manuieste asa cum doreste, din aceasta perceptie s-a ajuns la un moment dat in papistasism  la indulgente, o comercializare a harului creat. Pentru patistasi “Hristos” lucreaza in “Taine” indirect (J.P.Junglas), deoarece clericul nu mai lucrează cu Hristos ci in locul (vicarius) lui Hristos. In conceptia papistasa “Hristos” si-a lasat un vicar suprem in “Biserica”, “Biserica” fiind pentru ei o institutie interpusa intre om si “Dumnezeu”. Harul creat, conceput de papistasi, este ca o “uriasa gramada despartita de Dumnezeu si depozitata in Biserica, aceasta fiind inchipuita ca un mare magazin sau cazan din care autoritatea bisericeasca ia cate o parte si o da unuia sau altuia dintre credinciosi” (Pr. Dumitru Staniloae, S. T. 5-6/1956). Acest har creat din “Taine” in conceptia papistasa “trebuie sa curga in noi ca printr-un canal” (Cateh. Rom. II, 1, 6). Cateva din exprimarile unor athoniti, in conferitele tinute prin Romania: “nu el [clericul] ca persoană săvârșește Tainele, ci preoția este cea care săvârșește Tainele. El când face Tainele nu crează erezia, ci harul preoției este cel care sfințește Tainele. Iar Sfintele Taine le sfințește Sfântul Duh, nu arhiereul. Nu episcopul sau preotul prepară Sfintele Taine, ci preoția”. https://youtube.com/watch?v=0ymQE-CFlTMPrintr-o asemenea parere se exagereaza rolul harului in savarsirea Tainelor, transformandu-l pe cleric intr-un simplu obiect, ceea ce trimite la monergismul origenisto-augustinianist, ca sa nu mai amintim ca o asemenea teorie duce la “ex opere operator”, clericul poate crede ce vrea, doar formulele de invocare sunt cele care conteaza, care devin astfel eficace prin ele insele, asa cum credea si Origen. Din afirmatiile lui Sava: “un om[episcop sau preot care] are o gandire eretica si crede in acest fel si chiar dupa ce i s-a explicat ca gandeste eretic, continua in aceeasi  gandire si invatatura atunci Dumnezeu il paraseste. Asta are importanta. Pentru ca avem, pentru ca exista la mijloc parasirea lui Dumnezeu in acest caz…. noi incetam comuniunea cu el nu inseamna ca el a pierdut Harul pentru ca nu noi al judecam, nu condamnam”.https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/17/transcriptul-conferintei-de-la-bucuresti-a-monahilor-din-athos/ Cu alte cuvinte, de la un astfel de eretic, fie episcop sau preot, Dumnezeu pleaca dar harul ramane, ceea ce implica ideea separarii harului de Dumnezeu, asa cum gandesc papistasii in ratacirea lor despre harul creat, insa pentru Sava, din cele ce afirma, harul este necreat dar separat de Dumnezeu, nu doar distinct.Intr-o alta conferinta Sava face o inversare; la impartasirea cu nevrednicie, ramane Hristos dar nu mai e prezent harul: “Cineva care se împărtășește și nu s-a spovedit, nu are pocăință, nu are credință dreaptă, deși se împărtășește cu Hristos, harul nu îl va primi”. https://ortodoxlogos.ro/2018/09/21/combaterea-invataturilor-gresite-despre-taine-si-har-sunt-doua-lucruri-diferite/In Euharistie necreatul si creatul din Hristos nu se despart, insa din cele spuse de Sava reiese ca ereticul primeste Trupul si Sangele impreuna cu firea dumnezeiasca a lui Hristos dar nu primeste harul, ceea ce inseamna iar despartire a harului de firea dumnezeiasca. De unde aceste aprecieri ale lui Sava? In conferinta de la Radeni (19 ianuarie 2017) a spus despre ereticul necondamnat ca: “Nu este condamnat inca de un Sinod, dar este condamnat de Hristos”. Asta sa insemne pentru Sava ca o condamnare din partea lui Hristos este urmata de parasirea preotului de catre Dumnezeu dar nu si de har, pe cand in Euharistie ramane Hristos dar pleaca harul? Dar si M.S. Chirila, care intr-o vreme a fost alaturi de “conferentiarii” veniti de prin Athos, inclina spre asemenea idei.Sunt multi cei care au o parere buna despre Origen, putini sunt cei care si-l asuma pe fata, printre acestia aflandu-se si Alexander Golitzin, intrat in monahism la manastirea Simonopetra din Athos, pentru acesta Origen este “sfant”.https:/youtube.com/watch?v=fUVH19ll2BQ , de la 26, 45.

    luni, 14:51:43, 24 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Astea sunt probleme particulare. Nu cred că se poate da aici un răspuns foarte clar. Trebuie să li se spună tuturor, îndeosebi ereticilor, despre dreapta credință și valoarea ei, dar depinde foarte mult și cum se face acest lucru. Există Sfinți care au convertit pe alții fără să spună nimic, deși asta aveau în intenție (Serapion sindonitul). Deci, dacă nu li se spune din frică sau din alte interese, atunci este greșit. Altfel, este discutabil cum ar trebui să li se spună.

    luni, 11:55:03, 24 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Sarut dreapta,parinte! In acest mod nu cadem nici in deznadejde,nici in mandrie,raspunsul dumneavoastra are o temelie bine pusa la punct. Credeti ca daca am cunostinte eretice si nu le spun ca vor merge in iad fiindca nu apartin Bisericii,la Judecata voi fi osandit de asta? Desigur,exista si ceva mai complex. Nici una nu cred ca s-ar indrepta oricum. Ei stiu ca nu sunt eretic,dar poate trebuie ceva mai mult de atat…Una cred ca e evreaica si alta…daca nu minte ca nu e ortodoxa,cred ca protestanta…

    duminică, 23:19:29, 23 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Nu cred în nici unul din răspunsuri. Eu aș zice că mi-e teamă să ratez prima variantă. Dacă aș avea Duhul Sfânt mereu, cred că ar fi o întărire sigură, dar… pe mine nu sunt sigur, din păcate.

    duminică, 21:38:44, 23 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    O intrebare. Credeti ca ar fi bine sa socotim ca daca ar fi sa fim pusi intr-o situatie in care ori sa ne lepadam de Ortodoxie,ori sa murim,am alege sa fim mucenici? Asta ca dar de la Duhul Sfant…(aceasta alegere,sa alegem mucenicia) Sau ar trebui sa consideram ca nu o vom face,ca nu suntem vrednici? Cum e ortodox sa gandim? Eu cred ca prima varianta.

    duminică, 21:35:55, 23 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    M-ati lasat fara argumente… Oricum,ideea e ca tot ce da la stiri e verificat,dar,sincer…Ma iau dupa dumneavoastra. Ca si o remarca,schimband subiectul,uite ce facultati a urmat Daniel Patriarhul: Este absolvent al Institutului Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974). În perioada 1974-1976, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau (Germania). La 15 iunie 1979, susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. O formă lărgită a acestei teze este susţinută, la 31 octombrie 1980, la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, sub titlul: „Teologie şi spiritualitate creştină. ” Omu’ a… Un profesor de chineza simpla ne preda chineza traditionala si engleza? Nu e ok…Deloc!Dar,probabil face diferenta intre invataturile ortodoxe si cele catolice si cele protestante,ca altfel…

    vineri, 09:37:09, 21 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Păi, nu văd nici o informație oficială. Spusele unor reporteri bășcălioși nu mi se par elocvente. Discuția despre 666 în cipuri a fost și la vremea aceea și concluzia a fost că nu este. Dacă există vreo dovadă concludentă, e altceva.

    miercuri, 23:49:31, 19 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Totusi,la vremea anului 2009 oamenii erau constienti ca 666 e in nanocipul din pasaportul biometric…Adica,din surse oficiale.Avem sinteza zilei lu’ Gâdea,alaturi de un parinte,interviurile luate monahului Filotheu…Dar,daca nu stirile care dau detalii verificate,atunci in ce altceva sa credem,cand e ca si cum iti spune ca te lepezi,iar tu zici..:,,aaa,pai da’ minte domn’ cutare de la pasapoarte,de la T.V…” E cam fortata interpretarea asta,daca stam sa analizam mai concret lucrurile. Oricum,nici eu,nici dumneavoastra nu am sustinut,in orice caz,ca e bine sa se ia acest pasaport,ba e defapt un lucru foarte grav,categoric.Eu insa,zic ca are si 666 si in consecinta,e lepadare de identitatea noastra crestina si sustin ca ar fi o dovada de indiferenta si chiar inconstienta pentru mine sa am impresia ca nu e 666 acolo,cand e recunoscut oficial. Asa ne indoim si de afirmatia Sfantului Vitaly cu privire la Sinodul ROCOR 1983,si la orice,pana chiar si lucruri oficiale.Ce minciuna sa fie,totusi? In fine. Doamne ajuta!

    miercuri, 22:21:15, 19 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Adica in cazul in care se intrerupe comuniunea cu o alta Biserica,respectica patriarhia ar crede ca tocmai a fost condamnata? Cred ca,mai precis,mai intai,inainte sa o intrerupa trebuie sa aduca niste motivatii cum ca e inacceptabil ce a zis cutare patriarhie,si abia apoi sa intrerupa comuniunea,ca altfel,teoretic,ar putea sa se inteleaga ca l-a apucat pe patriarh sa intrerupa comuniuni si cu viclesug ar invoca drept motivatie canonul 14 I-II Constantinopol 861…Asa ma gandesc ca ar fi corect. Dar in acelasi timp poti fi osandit de propria condamnare. Sf Maxim Marturisitorul a zis ca de frica anatemei nu intra in comuniune cu monotelitii( care erau condamnati de un sinod local al Sfantului,stiti intamplarea). O condamnare eu stiam ca se face ori prin anatema ori prin niste contra-argumente impotriva…

    marți, 23:20:08, 18 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Păi, din ce-mi amintesc, Sfânta Chinotită nu a condamnat, ci o comisie a ei a adus unele critici, dar a spus explicit că nu se justifică întreruperea pomenirii (deși nu sunt de acord cu acest punct). Pe teme dogmatice o condamnare echivalează cu anatematizare sau ruperea comuniunii. Așa ceva nu s-a produs. Probabil că nu se dorește fărâmițarea unității și așa fragile a Ortodoxiei. Poate sunt și alte slăbiciuni… nu știu.

    marți, 20:42:32, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Prima paranteza e retorica,sa nu se inteleaga gresit.

    marți, 20:37:25, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Bine,parinte.Cum ziceti dumneavoastra…Mai era o stire tot impertinenta care arata un 666 intr-un cod de pe pasaport(sustinand ca uite aici 666 ala din conspiratiile tale,romane)dar ma gandesc ca era o ,,mistocareala”,sa rada ei de noi,fiindca un cod pe care il genereaza poata sa contina sau nu 666.Asa pot sa zica ca uite,CNP are 666 pe nu stiu unde,asta nu anuleaza sfintenia parintilor numerotati. Va intreb aici daca tot aici am inceput: De ce faptul ca 4 patriarhii au respins Sinodul Talharesc din creta nu se considera condamnare?Adica ideea ca refuza sa participe e una,dar au cam sustinut ca e asa cutare loc din cutare document…Si Sf Chinotita a facut niste observatii la documentele Sinodului(dar nu le-as lua chiar ca o condamnare a ei)…Dar de ce nu se considera toate motivele pentru care unele Biserici au refuzat sa participe si de ce nici observatile de dupa Sinod nu sunt valide si luate drept condamnare a Sinodului Cretan si/sau a ecumenismului in general? E si aici o chicița… Ma iertati ca v-am cam ,,spam-at”cu comentarii in ultimele zile…

    marți, 20:36:32, 18 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    La felul cum arată întreg reportajul, nu e de mirare că prezentatorii fac afirmații de ca și cum nu ar ști cum îi cheamă, numai ca să bage în derută. Ideea este că nu e un argument suficient. Ar fi putut să dea un oficial care să afirme asta, dar nu există așa ceva. Sunt doar simple răutăți, chiar dacă sunt la TV.

    marți, 18:19:32, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    1:47-1:57…zice ca 666 e inclus printre elementele de siguranta,ca nu a fost privit cu ochi buni de la inceput din cauza aceasta… Asta nu mai e zvon.E ca si cum nu ai stii cum te cheama sa aduci zvonuri la T.V asa…

    marți, 16:17:13, 18 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Reiau ideea că nu pot lua de bună o astfel de informație, mai ales scoasă dintr-un reportaj batjocoritor. Adică aceasta este singura sursă sau printre foarte puținele care afirmă acest lucru. Fără o altă confirmare, are aceeași valoare cu o vorbă în vânt. Reporterul nu e specializat, nu are nici o cădere să vină cu astfel de „zvonuri”.

    marți, 15:03:32, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Pai zice intre 00:41 si 00:52 ca 666 e inscriptionat pe nanocipul din pasaport…si ca oamenii nu iau in serios lucrurile astea. Pe de alta parte,in urma unor examinari facute de greci acestor acte,ei zic ca defapt nu au 666.. Cum e bine sa procedam ca sa stim concret?

    marți, 14:37:00, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Intre 00:41-00:52 putem asculta cum zice ca 666 e pe cip,dar oamenii nu iau in serios acest lucru.Asta,desigur,sub o bataie de joc totala la adresa noastra…Dar totusi,o mai buna dovada decat asta…

    marți, 14:28:17, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Inteleg ca totul e luat din carti si traduceri,dar la ,,Acei 10.000 de ortodocși ruși din Shanghai care au acceptat pașapoartele sovietice și s-au întors în „patria” lor nu au fost atât de norocoși…[15].”,nu cumva traducerea prin ,,norocosi”,sau mai bine zis,insusi cuvantul acesta,nu cumva e anticrestinesc?Noroc era un idol care era pus intr-un car si se mergea cu el prin cetati si femeile isi dadeau copiii sa fie pusi pe foc,ca vezi domne,dadeau jertfa lu’ Noroc sa aibe…noroc…De aici si vorbele:,,Sa ai noroc”, ,,hai noroc”…Spunea parintele Cleopa (Ilie) sa nu mai punem la pomelnice ca pentru cutare sa aibe noroc,fiindca e necrestinesc si,deasemenea,sustinea ca Noroc a fost un idol. Am observat ca si Seraphim Rose folosea acest cuvant…Daca e de la traducere si traducatorul a tradus lucky prin norocosi..Macar subliniati cumva ca…Nu e noroc…Nu stiu,poate o paranteza,dumneavoastra stiti,dar nu cred ca ar fi bine sa lasati asa… Ma iertati!

    marți, 13:51:28, 18 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    Acest reportaj dovedește doar disprețul total al mass-mediei față de credință, dar nu aduce nici o informație concretă și nici măcar speculații. Oare un credincios responsabil ar putea lua de bune niște afirmații de genul acesta? Eu cred că nu.

    marți, 13:39:44, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    https://youtu.be/qS9eTUz38RU Este,uite!

    marți, 10:41:27, 18 august 2020

  • Raul

    la articolul Pecetluirea antihristică se va face prin acordul propriu (Pr. Dionisie de la Colciu):

    https://youtu.be/qS9eTUz38RU

    marți, 10:38:37, 18 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Da. Încă un detaliu. Nu cred că în 1948 s-a ținut Sinod la Moscova, ci o Conferință inter-ortodoxă și nu a condamnat ecumenismul, ci doar a transmis un mesaj de neparticipare la CMB, care urma să fie înființată în acel an. „Planul ei (Adunarea CMB) actual” a fost ajustat așa-zicând prin Declarația de la Toronto tocmai pentru a nu leza conștiințele. Bineînțeles că nu a reușit, de fapt, însă majoritarea Bisericilor Locale de la Moscova 1948 s-au răzgândit și au aderat la CMB ulterior.

    luni, 23:37:50, 17 august 2020

  • Raul

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    P.S,faza a doua insemnand atunci cand un alt Sinod local il valideaza si in interiorul Bisericii lui

    luni, 21:50:36, 17 august 2020

  • Raul

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Sarut mana,parinte!Ma bucur ca am descoperit acest site. Deci..Sa inteleg ca un sinod local poate sa fie legat si de restul patriarhiilor doar in cazul in care un Sinod Ecumenic decide sau…Sf Sinod il valideaza pentru Biserica lui printr-un alt Sinod.Dar in faza a doua priveste doar Sinodul respectiv…Si da,se poate observa ca inainte de o condamnare definitiva consensul istoric al Parintilor era ca nu e obligatorie intreruperea pomenirii.De exemplu Sf Sofronie al Ierusalimul,care,in opinia mea e cel mai bun exemplu,fiindca l-a prins moarte in timp ce pomenea pe ceilalti patriarhi cu cuget monotelit(inca necondamnati)!

    luni, 21:49:09, 17 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Părerea mea este că sunt scoase niște decizii sinodale din contextul lor și încropită o viziune cam protestantă, adică la discreția credincioșilor. Trebuie observat că Sinodul din 1983 a fost unul local și, prin urmare, avea autoritate doar pt ROCOR. La fel și Arie a fost condamnat în Alexandria, dar apoi arianismul a fost anatematizat general printr-o hotărâre ecumenică. Nu știu ca Papa Nicolae să fi fost caterisit pe motiv de intruziune în Bulgaria, ar trebui niște referințe mai clare. Nu am dispoziția să cercetez acum. Totuși ar trebui cercetată situația Occidentului la vremea respectivă. Condamnarea Fiilioque fără caterisirea nominală a urmărit tocmai întărirea poziției bune în contextul regilor franci, care impuneau cu forță erezia aceasta. Din nefericire, ea a mers mai departe. Așadar condamnarea unei erezii, a unei credințe greșite are valoare de lege, nu de sancționare a vinovaților. Așadar legea nu presupune condamnarea de la sine a celor ce o încalcă, ci este nevoie de aplicarea ei. Adică noi suntem datori să ținem credința și, pe de altă parte, să fie depuse eforturile pentru sancționarea sau îndreptarea ecumeniștilor. Spre exemplu, președintele sau primul-ministru este posibil să fi acționat ilegal și să fie pasibili să fie destituiți, dar nu are cine să aplice legea. Asta nu înseamnă că ei nu mai sunt în funcție și eu greșesc dacă îi consider oficiali statali. La fel și cu episcopii, ei sunt în funcție, chiar dacă nu o respectă. Bisericește avem posibilitatea întreruperii pomenirii, dar canonul nu o impune, ci doar îndeamnă la asta.

    luni, 21:35:22, 17 august 2020

  • Raul

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Preacucernice parinte,cum priviti urmatoarea scriere: “Sinodul ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor) a condamnat ecumenismul în sinod local în luna august a anului 1983, la Vancouver. E adevărat că a fost doar un sinod local cu un număr mic de episcopi și este adevărat că pentru a avea autoritate în toată Biserica Universală trebuie să fie recunoscut ca atare de pliroma Bisericii, de credincioși sau prin validarea lui de către un Sinod Ecumenic. Numai că, majoritatea ortodocșilor mărturisitori recunosc autoritatea și valabilitatea acestui sinod. Cu alte cuvinte, pliroma trează a Bisericii a validat autoritatea acestui sinod. Mai există și pliroma adormită, care încă nu ia aminte și încă nu e preocupată de ecumenism și de condamnarea lui. Aceasta parte a pliromei urmează să se trezească (prin convocarea unui sinod ecumenic probabil) ori dacă nu, dacă vor continua în nepasare sau mai rău, sfârșind prin a se uni cu ereticii condamnați deja, va fi aruncată afară din Biserică. Așadar, la fel ca în anul 867, în sinodul ale cărui hotărâri au fost confirmate la sinodul așa-numit al VIII-lea Ecumenic, din 879-880, tot pe timpul Sfântului Fotie cel Mare (la fel ca și primul), care a condamnat erezia filioque, tot așa și Sinodul ROCOR, ce a fost acceptat în fapt de cam toată pliroma luptătoare a Bisericii, are valabilitate și autoritate. La fel ca și atunci, și în 1983, a fost condamnată erezia, dar nu ereziarhii nominal (deși în 867 a fost caterisit și papa Nicolae I pentru amestecul necanonic în Bulgaria). Biserica a aplicat iconomia pentru Apus, deși acolo încă existau eretici care credeau și mărturiseau erezia filioque și asta din 867 sau 880 când a fost recunoscută oficial condamnarea ereziei, până în 1054, când Biserica i-a aruncat în afara ei pe toți ereticii paistași și pe cei care i-au urmat. În toată această perioadă de 174 de ani, dacă Apusul ar fi avut creștini neadormiți, s-ar fi putut opri pomenirea papilor eretici sau episcopilor locali eretici ce promovau filioque. În acest fel s-ar fi putut încerca salvarea Bisericii Romei și poate s-ar fi reușit. După sinodul din 1983 sau după ce pliroma luptătoare a luat cunoștință de condamnarea și anatemizarea ecumenismului și a ecumeniștilor (dar fără să fie condamnat vreun nume) s-a aplicat și încă se mai poate aplica iconomia asupra ecumeniștilor. Însă datoria creștinilor ortodocși conștienți este să combată erezia, prin diferite forme, dintre care, cea mai eficientă fiind întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști.” Se complica oricum situatia ca pe langa Sinodul ROCOR mai avem si Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare 1998 care condamna ecumenismul,si Sinodul din 1948(la care smeritul patriarh Iustinian a semnat)care si el condamna ecumenismul. Desigur,exista motive bine intemeiate ca Sinodul celor noua Biserici Ortodoxe Autocefale din 1948 sa nu se puna,fiindca la final are scris ,,consens actual” si ma gandesc ca daca Patriarhia isi schimba parerile,acel “consens actual” nu mai e valid… Totusi,ar fi buna o explicatie in plus de la dumneavoastra. Domnul Mihai Silviu Chirila a invocat drept scuza si celelalte doua sinoade(a Bisericii Bulgariei si celalalt din 1948)…

    luni, 21:01:47, 17 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Deocamdată scriu aici că acest Sigilion, adică hotărârea sinodală din 1583, este un fals, o plastografie. A fost descoperit așa-zicând de un monah Iacov, iar punctul 7 este o inserție pentru că are altă caligrafie. Dar argumentul cel mai puternic este că restul punctelor sunt luate dintr-o mărturisire de credință a Patriarhului Chiril Lukaris, printre care a fost adăugat acel punct disputat. În fine, alt argument al falsității este că au fost ținute 3 Sinoade, în 1583, 1590 și în 1593. Se păstrează decizia din 1593, când a fost ridicată și Biserica Rusă la rang de Patriarhie, iar la final există și o referință la calendar, dar nu în acești termeni, ci reluând pur și simplu canonul 1 al Sinodului din Antiohia. Această hotărâre din 1593 se găsește tradusă în românește într-o revistă teologică, într-un articol publicat de Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Toate aceste informații le-am scris din memorie, așa că, dacă s-au strecurat inexactități, sunt din această cauză.

    luni, 19:26:37, 17 august 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Ioan Maximovici, apărător al integrității duhovnicești a Bisericii în fața ateismului politic. Separarea ROCOR de ierarhia sovietică:

    Am priceput. Eu am înțeles acest text în sensul că spune același lucru prin două aspecte, că nu este caterisit și încă se împărtășește cu Biserica (Ortodoxă), chiar dacă a găcut greșeli. Adică, în ciuda abaterilor, nu a fost excomunicat și nici nu s-a depărtat el atât de tare încât să părăsească Ortodoxia de bună voie, plecând la eretici. Este posibil să se refere și la faptul că schimbarea calendarului, mărul discordiei de pe vremea Sf. Iosif, s-a făcut pentru unirea cu catolicii, dar nu până la Potirul comun. Dar cred că prima variantă mi se pare că surprinde sensul autentic.

    luni, 19:18:47, 17 august 2020

  • Raul

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Punctul VII mai exact.

    luni, 18:26:05, 17 august 2020

  • Raul

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Sa explicati si aceasta chestie ce urmeaza ca ma baga in ceata(probabil anatema se refera strict la gregorian,ca avea alta pascalie) 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face să urmeze inovarea calendaristică apuseană. Patriarhul în repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune capăt presiunilor, a convocat un sinod în acelaşi an la Constantinopol, unde au luat parte alături de el şi Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest sinod numit „Pecetluire”, trimis către toate bisericile ortodoxe locale, arată principalele erezii papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred şi le practică. Iată întregul text al „Pecetluirii”: Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Catholicesti [Universale] şi Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot locul, har, pace şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu. Nici un pic de tulburare nu a făcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie fără doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul să nu fie prea împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune în opt capete lesnicioase, după cum urmează: Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni care au învăţat acolo să gândească latineşte. Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile noastre; dar nu numai că şi-au schimbat credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei şi adevăratelor dogme ale Bisericii de Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos Însuşi, împotriva dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni le-au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca nişte mădulare putrede şi HOTĂRÂM: I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că este mădular al Bisericii de Răsărit botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie anatema. II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se împărtăşească odată cu cele două sfinte părţi, a Preasfântului Trup şi a Preasfântului Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi numai trupul pentru că sângele este inclus, chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta să fie anatema. III. Orişicine ar spune că Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină a folosit azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca acesta să fie departe de noi şi sub anatemă ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să introducă doctrina lui Apolinarie şi a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui încuviinţare îl dăm de două ori anatemei. IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos Dumnezeu va veni să judece lumea, El nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, ci numai să hotărască asupra trupurilor, să fie anatema. V. Orişicine ar spune că atunci când mor, sufletele creştinilor care s-au pocăit în această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea merg în Purgatoriu – care este un basm grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi ei cred că nu sunt chinuri veşnice – aşa cum credea blestematul Origen – şi dau din această pricină slobozire păcatelor, pe unii ca aceştia îi dăm anatemei. VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema. VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei. VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi când vremurile o vor cere, vărsaţi-v