Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Este posibil să fie interpretată greșit expresia Protopr. Teodor Zisis "îngrădire de erezie, nu de Biserică" în sensul că ne-am separa prin asta de erezia nouă a ecumenismului. Din explicațiile Sfinției Sale rezultă că este vizată îngrădirea de persoane, nu de credința lor greșită: "...pentru a clarifica noțiunea de îngrădire, și în special care este persoana sau care sunt persoanele de care se îngrădește cineva, care este pericolul, dușmanul pentru respingerea căruia se ridică zidul, pentru a se împiedica înaintarea și răspândirea acestuia. Ce rezultă din textul canonului? Se îngrădește cineva de Biserică sau de erezie, de episcopi adevărați sau de pseudoepiscopi?". Bineînțeles că motivul îl contituie erezia, dar ne separăm deocamdată de persoană prin ruperea comuniunii, ca o sancționare.

    miercuri, 22:47:40, 19 iunie 2019

  • Mitzi

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Mulţumim pentru lămuriri şi explicaţii!

    miercuri, 22:27:05, 19 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Sf. Luca al Crimeii și-a dat demisia în 1927 din postul de episcop pt a nu se face părtaș la Biserica vie schismatică. Ulterior a revenit la slujirea episcopală în 1942 sub același Mitropolit Serghie, locțiitor pe atunci de Patriarh. Deci există diferențe substanțiale: 1. acolo a fost vorba de schismă, pe când aici de erezie; 2. Sf. Luca a fost într-o ispită când s-a despărțit de structura Bisericii Ruse și, într-un final, și-a revenit. Există mai multe detalii, dar am dat aici doar câteva din cele ce le știu eu. Cu siguranță ar fi de bun augur un articol cu o prezentare mai amplă a fenomenului bisericesc din Rusia bolșevică.

    miercuri, 16:10:32, 19 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    erezia atheismului ii uneste si pe unii si pe altii aici e punctul comun adica si pe cretani si pe serghianistii care au semnat declaratia comunista cu bucuriile comuniste insusite bisericii, cum in Creta ei au zis ca ecumenismul e traditia bisericii...

    marți, 23:14:18, 18 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Oare există vreo diferență între situația de după Creta și ceea ce era „incorect în ordinea serghianistă a Bisericii”?

    luni, 19:21:30, 17 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Ivan Andreev SFINŢII CATACOMBELOR RUSIEI Vieţile noilor mucenici Bucureşti, 2015 Mitropolitul Chiril de Kazan PRIMUL LOCŢIITOR AL PATRIARHULUI TIHON pag.221-222 Dar Tainele săvârşite de serghianiştii care sunt hirotoniţi corect şi nu sunt caterisiţi de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credinţă, în simplitate, fără discuţii şi îndoieli privind eficienţa lor, şi nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în acelaşi timp, ele slujesc spre judecată şi spre condamnare pentru cei care le săvârşesc şi pentru cei care se apropie de ele înţelegând bine neadevărul care există în serghianism şi, prin lipsa lor de opoziţie faţă de aceasta, arată o indiferenţă criminală faţă de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esenţial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se reţină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiştii. Acelaşi lucru este esenţial pentru laicii care au o atitudine conştientă faţă de toate detaliile vieţii bisericeşti.

    luni, 18:53:24, 17 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    Mulțumesc mult. La mai mult/mare! 🙂

    sâmbătă, 00:48:24, 15 iunie 2019

  • Mitzi

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    Ok, am crezut că vreţi o recenzie profi, la aşa ceva nu mă bag, dar în câteva cuvinte pot spune de ce-mi place cartea. Părintele Athanasie tâlcuieşte Apocalipsa în întregime; sunt multe volume, sper că vor fi traduse toate, căci acesta este doar primul. Fiecare omilie trateaza doar câteva versete, pe care le analizeaza foarte cuprinzător, face şi explică legăturile necesare cu Vechiul şi Noul Testament şi interpretează toate raportându-le şi la prezentul foarte actual, Părintele fiind contemporan cu noi (a adormit în Domnul în anul 2006). Părintele face şi cateheză prin aceste omilii şi scrie totul foarte simplu şi clar, plăcut de urmărit de către oricine şi prin bogăţia informaţiilor oferite. Scriitura mie îmi aduce aminte de cea a Sf. Ioan Gură de Aur, chiar şi atât de puţin pe cât o cunosc pe aceasta.

    vineri, 21:47:32, 14 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    De ce îți pare valoroasă? 😀

    vineri, 10:00:03, 14 iunie 2019

  • Mitzi

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    🙂 Coada mea este astronomică pe două rânduri... 🙂 Nu cred că mă voi încumeta la o recenzie, cât de scurtă, nivelul meu intelectual nu este nici măcar mediocru şi asta nu o spun din smerenie... Eu am menţionat cartea din entuziasm, pentru că o citesc acum şi îmi pare valoroasă!

    vineri, 09:58:20, 14 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    @Mitzi Dacă vei fi bun să ne faci o recenzie şi nouă celor cu o coadă astronomică de lecturi restante.. Atât cât îţi permite timpul.. 🙂

    joi, 20:07:45, 13 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    Da, din păcate am amânat prea mult precizările necesare pentru acest articol, am început să scriu, m-am oprit, au intervenit altele, apoi a venit şi scandalul cu piesa de teatru de la Cluj şi cu reacţia promptă a Patriarhiei. Sper că nu s-a smintit nimeni de la atâta lucru. În fine. Ideea generală este că locuim într-o cultură care este necreştină dar care este totuşi românească. În acest context se ridică întrebarea dacă delimitarea ortodocşilor de aceşti artişti mai are rost, dacă este folositoare pentru ei sau pentru noi. Astăzi este foarte uşor să găseşti ceva necreştin la fiecare act artistic în parte, iar reacţia noastră reflexă, de delimitare, ignoră faptul că aceşti artişti se dezvoltă pe ei înşişi într-un astfel de mediu necreştin, fără contact şi fără public ortodox. Cei care am rămas în lume, cei care nu locuim în mănăstiri, nu putem permite ca fenomenul cultural să fie lăsat exclusiv în posesia necreştinilor, întrucât cultura este principalul instrument de secularizare. Nu propun aici să iniţiem fanclub-uri, departe de mine gândul acesta, ci propun să găsim altă cale de a judeca fenomenul cultural de astăzi, decât cel prin care identificăm neconcordanţe cu învăţătura creştină şi apoi îi decretăm pe toţi, întregul fenomen cultural, ca fiind satanişti, iluminaţi, masoni şi alte cele. Nu înseamnă că girăm acte culturale necreştine, că le considerăm folositoare sau duhovniceşti, sau că încercăm să aducem în ortodoxie elemente străine de cultura şi învăţătura primită. Dimpotrivă, trebuie sporită atenţia pe aceste lucruri, trebuie mai multă cateheză şi o cunoaştere şi mai adâncă a credinţei noastre, ca să poată funcţiona un alt registru de judecată, pe care am ajuns să-l cunosc pe vremea când eram necredincios. Mă refer aici la sinceritate şi la acea zicere a părintelui Rafail Noica precum că ortodoxia este însăşi firea omului. Am verificat această idee şi în privinţa mea şi în privinţa altor persoane din jurul meu şi cred cu tărie că oricine va fi sincer cu sine însuşi, şi se va afla într-o oarecare stare de trezvie, va ajunge prin mila Domnului la ortodoxie. Este o chemare lăuntrică foarte puternică, iar persoanele necredincioase, ateii, necreştinii, au acest simţ aparte al Adevărului, îl recunosc oarecum intuitiv, chiar dacă se împotrivesc, iar această caracteristică este manifestă în cazul artiştilor. Revenind însă la împrejurările de fapt din online-ul nostru observăm că mulţi dintre cei credincioşi sunt preocupaţi în mod covârşitor să identifice semne, semnificaţii păgâne, oculte ş.a.m.d. fără să meargă mai departe, fără să încerce să înţeleagă dacă un artist sau altul manifestă sinceritate în demersurile sale, nu neapărat faţă de public, ci faţă de actul artistic în sine. Faţă de public va exista mereu această ispită cumplită de a te folosi de procedee vexatorii, de controversă, de fascinaţia răului, pentru a cultiva o stare de dependenţă emoţională, acesta fiind şi motivul pentru care au proliferat expresiile artistice incitatoare. De aceea cred că suntem chemaţi să ne manifestăm cu mult mai mult discernământ, suntem datori cu un menaj emoţional mult mai profund faţă de cei care configurează mediul nostru cultural, pentru că simpla delimitare, denunţare sau şi mai rău, alegere a ceea ce e formal acceptabil, pe principiul celui mai mic numitor comun, amplifică exact acel efect pe care noi, ca ortodocşi, dorim să-l combatem. Discuţia este mai lungă de atât, pentru că nici nu putem tolera orice; dar nici să ne delimităm cu patos de persoane care nu se simt legate cu nimic faţă de credinţa noastră nu aduce folos. Apoi atitudinea "de mijloc" pe care o văd la multe persoane, aceea de vigilenţă selectivă pozitivă (spre deosebire de cea negativă care vede iluminati peste tot), un fel de alegem doar ceea ce este bun, ceea ce formal nu contravine ortodoxiei... nici asta nu îmi pare tocmai bine să fie aplicată continuu! Am în vedere faptul că, pe de o parte, orice fel de receptare selectivă a actului artistic, care nu corespunde scopului gândit de creator (mai ales atunci când mai este însoţită şi de o judecată morală), este deosebit de jignitoare şi duce la rupturi sufleteşti şi mai mari. Pe de altă parte, încetăţenirea acestei practici selective pozitive ne conduce la o experiere superficială atât a actului artistic cât şi a credinţei noastre. Pot exista pogorăminte şi concesii pe care oricine este liber să le facă, întrucât toate sunt îngăduite dar nu toate de folos. Dar dacă ne mulţumim să alegem doar o anumită dimensiune artistică a unei persoane, atunci ne rupem de legătura sufletească autentică, de acea căutare sinceră a aproapelui, ceea ce necredincioşii ştiu să simtă extraordinar de bine. De pildă, în mod concret, presupunând că impunem unui cântăreţ un repertoriu care formal respectă temele creştine sau nu le încalcă în mod manifest, nu cred că ne aduce mare folos nici nouă şi nici acelui artist, dacă ne prefacem că totul e bine. Nu e bine pentru că nu există comuniune deplină! Se creează o relaţie parţial necinstită, pe de o parte pentru că noi nu ne mărturisim plenar credinţa, iar pe de altă parte acea persoană nu simte în noi o deschidere autentică. Bineînţeles că toate acestea presupun o sensibilitate sufletească deosebită, o stare mai adâncă decât ceea ce îndeobşte este considerată tact sau politeţe. Cineva care caută apropiere sufletească se poate simţi deosebit de rănit atunci când răspundem cu politeţe neangajată, cu tact de gentleman. Toate aceste chestiuni trebuie să se găsească într-o continuă apreciere şi adecvare, atât individuală cât şi colectivă. La suprafaţă ar părea că vorbesc despre un cadru de dezbateri morale: ce e bun sau rău, ce e folositor şi ce nu, dar ne trebuie mai mult de atât. Ca ortodocşi trăitori în lume avem datoria aceasta să fim lumină lumii, ceea ce presupune mult mai mult decât întocmirea taxonomiei lepădărilor de credinţă. Aşa încât, conceptul acesta de DeliaDebate ar viza mai mult decât o discuţie despre ce reprezintă muzica Deliei Matache sau a altui artist, mai mult decât ce a vrut poietul să spună, e ortodox poietul sau nu ieste! Ar presupune pe de o parte să ne purtăm unii altora sarcinile, mai ales cei care cred celor care nu sunt credincioşi. Mai presupune să avem o încredere mult mai mare în puterea sufletului de a căuta însetat Adevărul, chiar şi la persoanele care se manifestă virulent împotriva credinţei, iar deschiderea noastră către necreştini ar trebui să vină în ajutorul apropierii lor de credinţă, nici să le închidem uşile şi să nu-i lăsăm să intre dar nici să nu-i provocăm la căderi şi mai mari. Încă o paranteză şi închei: referitor la cercul nostru moral, nu prea mai ştim pe cine suntem îndreptăţiţi să fim supăraţi şi când e drept să ne simţim răniţi, pentru că nu mai avem legături sufleteşti depline cu cei din jur. De pildă, atunci când cineva din Biserică se trezeşte cântând mizerii în cluburi este normal să ne simţim răniţi şi trădaţi, dar atunci când legăturile noastre sunt atât de slăbite încât practic suntem străini dpdv cultural, şi nu mai suntem loiali aceloraşi valori, ce rost mai are să ne pretindem trădaţi? De ce să ne minţim pe noi înşine şi de ce să nu dovedim acel discernământ pe care suntem chemaţi să îl dovedim ca fii ai înţelepciunii, ai Cuvântului? Nu în ultimul rând, melodia săptămânii va fi o chestie lunară sau poate bilunară, cu următoarea explicaţie: nu ţinem să intrăm într-o transă pop, ci la o anumită perioadă, oarecare, să acordăm o săptămână şi acestui subiect de discuţie ca fiind unul de la care nu ne permitem să abdicăm. Repet că nu propun să facem fanclub-uri pentru artiştii care ne par cei mai cinstiţi faţă de arta lor, uitând ceea ce descria Sfântul Ierarh Nifon, duhovnicul Sfântului Voievod Neagoe Basarab, într-o viziune: "Vai şi de cei care au petrecut cu chitare şi instrumente; au cantat, s-au îmbătat, au jucat, au vorbit necurăţii şi s-au dedat la rele! I-am chemat şi nu M-au ascultat, ci M-au luat în ras. Acum viermele le va roade inima. Le-am dat la toţi milă şi pocainţă, dar nici unul nu a luat aminte. " Nu trebuie uitat pentru ce ne găsim pe acest pământ şi tocmai de aceea nu găsesc niciun folos modului în care am ajuns să ne raportăm la lucrurile necreştineşti din viaţa noastră (civică, socială), modul acesta de izolare şi de îndreptăţire în judecata noastră. Încerc să pun în discuţie acest concept pentru că nu e vorba despre o idee simplă ci despre un mănunchi de convingeri şi experienţe personale care trebuie elaborat, filtrat şi rafinat de cei înţelepţi, nu de către ageamii ca mine. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

    joi, 19:55:30, 13 iunie 2019

  • Mitzi

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    Îndrăznesc să propun, întrucât nici eu nu (mai) „gust” muzica actuală, să alegem „Cartea săptămânii / lunii” şi chiar avansez o primă posibilitate, apariţie recentă, pe care o citesc acum şi pe care chiar o consider deosebită: „Omilii la cartea Apocalipsei”: https://www.librariasophia.ro/carti-Omilii-la-Cartea-Apocalipsei-vol-I-Athanasie-Mitilinaios-arhim-so-18255.html

    joi, 18:19:05, 13 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    @Ierom. Lavrentie Este foarte bun acest comentariu de răspuns pentru ayaye şi e păcat că e ascuns la răspunsuri: https://theodosie.ro/2019/05/23/oprirea-pomenirii-de-la-luare-de-atitudine-la-oprirea-comuniunii-cu-pliroma-bisericii/#comment-92 Astfel de discuţii dacă ar fi fost purtate la vremea lor probabil că ar fi înlăturat multe dintre smintelile despre care se vorbea mai devreme. Mulţumim ayaye pentru contribuţii, chiar dacă nu suntem chiar pe aceeaşi linie ! 🙂 Mă gândesc acum că poate ar fi fost bine să fi fost purtat aşa un dialog chiar înainte de sinodul din Creta, poate nu se ajungea chiar aici. Atunci nu se punea în discuţie lipsa de comuniune şi nici îndepărtarea acesta de facto între credincioşii bisericii nu exista. Doamne, ajută!

    miercuri, 12:17:05, 12 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Citatul acesta este de la Sf. Ghenadie Scholarul și a fost spus în contextul pomenirii papei după Sinodul de la Ferrara-Florența. Se înțelege că cei ce au aceeași credință își manifestă comuniunea prin pomenire. Atunci când cineva își schimbă credința, se desparte și de comuniunea cu episcopul său superior, încetează să-l mai pomenească. Așa au funcționat ereziile mai ales în primele veacuri creștine; își făceau comunități noi, separate, cam după cum procedează stiliștii de astăzi. În momentul când acești eretici nu părăseau Biserica, îi condamna și îi rupea ea pe ei prin hotărâri sinodale, cum s-a întâmplat și cu Papa, fapt la care face referire și Sf. Ghenadie. Drept aceea el declară că nu acceptă să fie reluată comuniunea cu papa decât dacă acela revine la adevăr. Așadar atunci era vorba de de ruptură care să fie depășită sau nu. În situația noastră de acum, de după Creta, este un alt context. Semnatarii din Creta, deși au adoptat erezia ecumenistă, nu au rupt comuniunea cu ceilalți episcopi neparticipanți sau nesemnatari. Ar fi trebuit ca, după un Sinod, dacă există divergențe de opinii, să intervină și o separare între cei de credințe diferite. Dar avem situația paradoxală în care se păstrează comuniunea, deși există credințe dogmatice diferite. Aceasta arată că cei care au acceptat documentele cretane nu sunt atât de atașați de ele încât să se rupă de comuniunea cu restul episcopilor. Trebuie să observăm și acest aspect. Comuniunea lor cu restul indică o rămânere în credința ortodoxă, atâta cât este. Deși este o situație absolut anormală, generată de poziționarea de după Creta a episcopilor și Bisericilor, nu o putem aborda după criteriile noastre, ci după cum este. Adică nu putem trasa noi niște separații în funcție de dogmele semnate de fiecare, ci după comuniunea care s-a păstrat. Ar fi o dovadă de necugetare să spunem că Biserica s-a scindat deja când ea nu a făcut asta, ci încă există comuniune între episcopi deplină. Duhovnicește vorbind, este un semn de dezechilibru să observăm doar partea negativă a lucrurilor și încă la extrem. Adică să spunem că pomenirea ecumeniștilor ne întinează, dar comuniunea lor cu Biserica să o neglijăm sau să o considerăm nulă și rea. Ar fi o incapacitate de a vedea lucrurile cum stau și o distorsionare cumplită. Nu doar ortodocșii îi pomenesc pe ecumeniști, ci și ecumeniștii pe ortodocși. Noi trebuie să ducem lupta aceasta grozavă așa cum vine asupra noastră, fără exagerări. Dacă ecumeniștii încearcă să-și strecoare doctrina lor prin rămânerea în Biserică, nu avem decât să stăm noi mai bine în ea și să consolidăm dreapta credință, nu să-i considerăm deja în afară sau că ne întinează comuniunea cu ei sau altele de felul acesta. Biserica ne sfințește chiar dacă în ea sunt și unii lupi în piei de oaie. Este o lipsă de înțelepciune să facem garduri înăuntru în loc să facem tot ce se poate pentru a fi alungați tâlharii. Noi trebuie să ne ferim să gândim ca ei, nu de existența laolaltă. De aceea și întreruperea pomenirii are rol de a înfiera greșelile și de a proteja prin alarmare trupul Bisericii. Nu este o măsură obligatorie pentru toți, ci una care să-i trezească pe toți, dar operată de cine poate să și-o asume.

    miercuri, 10:25:07, 12 iunie 2019

  • OrtodoxINFO

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Inițiativa constă în a alcătui un material cu îndemnuri care deja există. Astfel suntem siguri că nu greșim, plus că avem "spate" pe acei sfinți. Totul s-a zis. Rămâne de făcut. Vor fi negreșit ispite, din acest motiv trebuie să fim întăriți că facem ce ni s-a spus prin acești luminători, de către Dumnezeu.

    miercuri, 01:43:46, 12 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Vizita Papei Francisc – observații preliminare:

    Nu neagă nimeni ecumenismul. Se vede de pe lună. Și cu toate acestea, rugăciunea aceea în comun putea fi și mai smintitoare, ceea ce nu s-a întâmplat. Cred că suntem cu toții de acord că a fost o greșeală primirea papei dar atât au putut ierarhii noștri să facă: unii n-au venit, alții s-au rezumat la protocol, alții s-au dus la messă. Nu reiese clar care e propunerea dvs/svs ca să pot să scriu mai multe. Dar dacă sugerați să îi disprețuiesc pe ierarhi pentru fiecare neputință, vânzare și necinste, cred că risc să ajung să văd doar răul și să nu-mi mai văd de neputințele, vânzarea și vicleniile proprii. Cred că partea „bună”, dacă îmi îngăduiți exprimarea aceasta, în tot ceea ce s-a întâmplat de la Creta încoa este că date fiind căderile acestea într-atât de mari, nu mai are rost simpla revoltă și învinovățire, ci trecem direct la plâns adânc. Cred că lucrurile per ansamblu sunt cu mult mai grave decât cele care ne îndeamnă să documentăm cu acrivie fiecare pas greșit. Nu știu cât de limpede m-am exprimat, sunt și obosit și amărât, iar comentarii așa îndârjite parcă pun sarcini în plus. Nădăjduim la Domnul și pentru noi și pentru părinții ierarhi. Doamne, ajută!

    marți, 23:41:14, 11 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Vizita Papei Francisc – observații preliminare:

    care linie ortodoxa e acolo?? in a rosti Tatal nostru cu lutheranul ??? si cu "papa" , chiar nu mai stim ce e aia rugaciune in comun? vrajeala aia ca sau rugat separat dar au stat si in pozitie de drepti oare ce arata? ca au stat acolo(ce spunea Iulian de la Prodromu daca au stat inseamna ca s-au rugat , si ca s-au spus rugaciune sub acelas acoperis asta arata linia ortodoxa???, ecumenismul din parcul Carol de ziua eroilor ce arata ?? chiar nici acu' nu se vede ecumenismul?

    marți, 22:33:23, 11 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Oare ce scrie mai jos nu arata ca este o minciuna sa il pomenim la ectenii in general adica: mitropolitul, episcopul ???? "Sfântul Grigorie Palama, Ἀναίρεσις γράμματος Ἰγνατίου Ἀντιοχείας 3, ΕΠΕ 3, 608: „Fiindcă cei ai Bisericii lui Hristos sunt ai adevărului, iar cei care nu sunt ai adevărului nu sunt ai Bisericii lui Hristos și cu atât mai mult cu cât se mint așadar pe ei înșiși, numindu-se pe sine și unii pe alții păstori și arhipăstori sfinți. Căci cu adevărat noi nu am învățat că Creștinismul este definit de persoane, ci de adevăr și de acrivia credinţei”

    marți, 18:47:44, 11 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    adica cei din Athos ne mint????: "De altfel, obştea duhovnicească a celor de aceeaşi credinţă şi ascultarea desăvârşită faţă de păstorii autentici se exprimă prin pomenire. Din revista „Sfântul Grigorie”, a Sfintei Mănăstiri Grigoriou, Sfântul Munte, nr. 21/1996

    marți, 18:40:45, 11 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Gabriel, despre ce anume să nu spun de la mine? Care crezi că sunt limitele inițiativei personale în ziua de astăzi? Cum judeci?

    marți, 14:31:29, 11 iunie 2019

  • OrtodoxINFO

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Nu zi de la tine, ci de la Sfinți și Mari Duhovnici.

    marți, 14:25:03, 11 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    @cata Am lăsat ceva vreme poate răspunde Ioan, cel care a scris anterior... Conceptul de Liturghie curată are ceva putred în el. E Taină, nu ține de om, ca să poată fi întinată. Ori este, ori nu este deloc. Dar înțeleg ideea de a nu participa în mod rău la slujbă, cu concepții eretice. E ca și cum te-ai împărtăși cu nevrednicie. Dar asta ține de fiecare în parte, nu de preot sau de ce gândesc alții din biserică. E adevărat că episcopul învață drept cuvântul adevărului prin definiție, asta e menirea lui. De aceea și putem opri pomenirea când se abate de la această datorie, pt a-l vădi și a izbăvi Biserica de răul pe care-l face. Totuși pomenirea lui până la o eventuală condamnare sinodală nu presupune acceptarea erorilor lui. El încă are funcția episcopală de a învăța drept cuvântul adevărului pt că nu i-a luat-o nimeni. Deci nu e o greșeală să ne rugăm pentru el în acest sens. E ca și cum aș pleda ca oamenii politici să urmărească interesul țării, deși ei clar au alte interese. Nu înseamnă că eu le accept scopurile lor ca fiind ale țării.

    marți, 11:19:48, 11 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    @ayeaye Eu nu sunt "dvs.". Nu am zis că anatema din 1983 ar fi fost dată pt "ramurile, sectele sau denominațiunile sau chiar alte religii”, ci asupra celor ce au comuniune cu aceia. Partea a 3-a a anatemei recapitulează pe cele anterioare și le întrgește, după cum arată și cuvântul "drept aceea-therefore". Nu au fost condamnați ecumeniștii in primele părți ca să urmeze o anatemă asupra celor ce au comuniune cu ei, ci e aceeași anatemă, spusă la final. Adica e o faptă ecumenistă a avea comuniune conștientă cu ereticii în numele "unității creștine".

    marți, 11:08:34, 11 iunie 2019

  • cata

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Mulțumesc ayeaye20 şi Ierom. Lavrentie că aţi lămurit chestiunea. Am văzut şi eu nota cu sinodul 7 şi nu pricepeam de nicio culoare.

    luni, 21:13:41, 10 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Pidalion 1844, 2007 pdf aici: http://www.mediafire.com/file/41196ic11rdnghv/Pidalion_1844.pdf/file Canonul 2 Svântul Timotei Împartăşirea cu ereticii pag. 689 TÂLCUIRE ...de s-au împărtăşit cu arienii de a lor bunăvoie, să se canonisească, iar dacă cu socotinţa zisului episcop al lor a făcut aceasta, să-şi aibă împărtăşire cu ceilalţi episcopi, pentru că voind a păzi ascultarea către episcopul lor, nu a putut să cunoască ce era de cuviinţă a face, adică a nu se împărtăşi cu aceia...

    luni, 18:20:05, 10 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    acolo se refera la comuniunea constienta pe care si sinodul 7 Ecumenic o exprima la fel ptr iconoclasti, si de ce face diferenta asta ? ptr ca in scrisoarea 49 spune si Svantul Theodor ca preotul din iconomie ar putea fi acceptat sa binecuvanteze si sa cante... daca nu a slujit, NICI NU A AVUT CONSTIENT PARTASIE nici cu eretic, nici cu episcopul sau... (p. 60), aici echilibratii de la Botosani II au facut din: nici nu constient, au pus doar: constient si au talcuit ca acela are comuniune constienta si pe baza asta poate fi primit la iconomie!!!(ceea ce e un fals grosolan si o minciuna!!!) . Si inca ceva cum nu se poate spune ca e vorba de ecumenistii "ortodocsi" cand ei invata ecumenismul si ce e descris acolo?, si anathema a fost data la o luna dupa ce au "slujit ortodocsii" ecumenisti cu ereticii si paganii intr-o liturghie comuna filmata...dvs sustineti ca anathema e doar ptr: “ramurile, sectele sau denominațiunile sau chiar alte religii”. Nu au foat menționați anterior alți eretici, ci doar o gândire eretică." Pai acelor repet ce e ? ca doar gandirea nu apare singura gandirea apare dintr-o minte! si dvs ziceti ca doar rarumurile, sectele si denominatiunile si ca doar acestia apara ca ecumenisti nu si "ortodocsii" ecumenisti , pai ereticilor arienilor de ce nu li se spunea in condamnare "ortodocsii" arieni??? ci li se spune celor ce cugeta... celor de un cuget cu Arie???

    luni, 17:41:39, 10 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Uite am în plan să propun niște chestii de genul acesta, partea aiurea fiind că sunt practic un nimeni. Nici notorietatea nu ajută, trebuie credibilitate. Aceasta nu se construiește oricum, nu știu exact cum, dar voi încerca să aflu. Vom vedea. Cert e că trebuie făcute toate cu inimă bună. Iar dacă ceva nu merge suntem datori sa cugetăm cu mintea noastră, atâta cât e pentru fiecare, să vedem ce poate fi îmbunătățit.

    luni, 13:59:16, 10 iunie 2019

  • OrtodoxINFO

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Ideea era de a nu îndemna lumea doar la o luptă cu sistemul, ci mai degrabă la o luptă cu noi înșine, încât să ne debarasăm de sistem. Să nu căutam alternative de a rămâne în sistem. Trebuie alternative de a părăsi sistemul și a ne întări, cu toate vitregiile, pe drumul anevoios al prigoanei, care ne aduce picături de har pentru lupta cea mare, pentru cine o va prinde, dar de folos pentru toți la înfățișarea cu Hristos Judecătorul. Trebuie din timp să avem gospodării puternice, comunități foarte unite, să ajungem să facem troc de pe acum, să nu cumpărăm de la stat mai deloc. Astea nu le deprinzi peste noapte, când zici: gata, eu nu accept pecetea, dar ești înlănțuit de toate cardurile posibile, documente cu cip, și nu știi/nu ai încotro s-o apuci. Și chiar de-ai avea, e tot pentru scurt timp. Trebuie perioada de „antrenament”, de călire trupească și duhovnicească. Avem tot ce ne trebuie în materie de sfaturi, învățături etc. Trebuie doar să aplicăm. Pe asta trebuie să punem accent. În rest, toate soluțiile trebuie să vină în sprijinul acestui demers.

    luni, 13:49:33, 10 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    De principiu sunt de acord, dar sunt și câteva lucruri pe care le văd altfel. O să revin cu un răspuns mai elaborat pentru că în acest articol am vrut doar să atrag atenția asupra modului în care am ajuns aici. Dacă ne preocupa acest subiect la nivelul la care suntem preocupați de cele mai banale chestiuni lumești, nu ajungeam aici. Din nou, insist că nu e vina doamnei Odobescu sau a părintelui Șalaru pentru că nu au luat în discuție acest subiect. Cred că este vina mea, poate și a voastră, dar nu știu dacă sunt binevenit să scriu despre asta, nu vreau să se ajungă iar la discuții cu cine pe cine atacă ș.a.m.d. Deși nu sunt o persoană publică sunt unul dintre puținii români care au apelat la multe instrumente civice și juridice posibile, cât pe ce să fac și plângere penală cuiva. Cunosc care e viabilitatea civismului în condițiile de azi, cunosc îndeaproape profețiile, nu-mi fac iluzii în privința vremurilor pe care le trăim. Trebuie să schimbăm foarte multe din lucrurile pe care le facem acum fără să însemneze că ne luăm ochii de la profeții și de la cartea Apocalipsei. Cred sincer că acesta este timpul când trebuie să prindem curaj și să ridicăm capatele noastre pentru că răscumpărarea se apropie.

    luni, 13:00:04, 10 iunie 2019

  • Ortodox INFO

    la articolul Buletine biometrice: itinerarul unui eşec:

    Până când cei implicați, sau care vor să se implice, nu conștientizează pericolul duhovnicesc reprezentat de acceptarea actelor cu cip, tot ce se poate obține sunt doar soluții lumești. Noi nu avem nevoie de alternative, căci alternative la Apocalipsă nu există, ci avem nevoie de continuitate în normalitate, ca și până acum. Alternative reprezintă inovațiile sistemului: cip, biometrie etc. Prin urmare, doar invocarea Sf. Scripturi, a prorociilor, a învățăturilor Sfinților Părinți, a Sfintelor Canoane, a cuvintelor Marilor Duhovnici este singurul argument pe care nu au cum să-l combată sau la care să ofere alternativă oamenii sistemului și ne poate aduce soluția mântuitoare, biruitoare față de sistem (în spatele căruia se află antihrist – Sf. Paisie Aghioritul). Căci nimic din aceste învățături nu este perimat, răsuflat, fundamentalist, habotnic, ultraortodoxist, mocirlos s.a.m.d. cum declară oamenii sistemului sau mai grav frații noștri dragi. Unde-s teologii Patriarhiei? Se adună pe Caraiman ca să stabilească cum să mai pună bâta pe pliromă sau cum să mai modifice Cărțile Sfinte? Iar teologii dintre noi ignoră total apelurile și cuvintele Marilor Duhovnici! Au ajuns yoghinii să citeze mai mult din Apocalipsă decât ortodocșii? E mai presus nuș ce legislație GDPR, pentru care sistemul poate da oricând „asigurări”, decât avertismentul Sf. Ioan Evanghelistul privitor la pecete? Aici trebuie văzut eșecul luptei anti-cip! Ignorarea unui strigăt profetic și fundamentat teologic al Părintelui Justin ne-a adus în impas, și fără soluții lumești, dar mai ales fără soluția mântuitoare. Aceste soluții lumești pe care le căutăm trebuie să fie strict temporare, strict urgente, strict necesare pentru a ne ajuta să ajungem la soluția mântuitoare: refuzul oricărui act cu cip și viețuirea curată și simplă, deși plină de lipsuri, așa cum au trăit și chiar s-au sfințit oamenii de mii de ani.

    luni, 12:41:33, 10 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Nu am treabă cu ciprianiții. Eu am întrerupt pomenirea străduindu-mă să izbăvesc Biserica de deraierea adusa de Sinodul din Creta. Nu mă izbăvesc pe mine, ci Biserica. Și nici asta, ci doar mă silesc, pt că nu ține de mine. Am recurs la gestul acesta când am văzut limpede că mai-marii noștri nu vor decât să păstreze ceea ce s-a făcut și să blocheze orice dezbatere cinstită și lămurire a lucrurilor. Dar întrebarea aceasta, de ce am mai oprit pomenirea, vădește un cuget schismatic. Sugerează o cădere a Bisericii în erezie și necesitatea separării. Nu, întreruperea pomenirii este doar un protest, o atenționare la adresa episcopului pentru a se lua o măsură de către un Sinod. Este o măsură de ultimă instanță. Pot fi și alte modalități de reacție.

    luni, 09:52:27, 10 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Da, așa este.

    luni, 08:43:12, 10 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Am refăcut puțin traducerea pt cursivitate. "Acelora care...; și care...; drept aceea, celor care...Anatema". Deci nu se poate spune că ereticii menționați ar fi ecumeniștii pt că despre ei se face referire până la sfârșitul canonului. Ar fi și ilogic să fie în aceeași categorie cei în comuniune cu ecumeniștii și ecumeniștii înșiși.

    luni, 08:13:17, 10 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletinele biometrice au fost adoptate de Consiliul U.E.:

    Am scris un nou articol despre parcursul legislativ al propunerii de regulament european pt introducerea buletinelor biometrice Cred că e important să înțelegem cum am ajuns aici deși aveam toate cărțile în mână. Voi scrie un alt articol despre ce cred că ar mai putea fi făcut, dar dacă nu înțelegem ce nu a funcționat până acum, nu ne va fi de folos să propunem remedii în orb.

    luni, 03:02:05, 10 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    confundati scrisoare 49 cu 40, cea 40 nu scrie despre adulter 49 are in debut cuvintele: "adulterii cei cu nume rau", 40 e despre iconomahie ptr ca are o subnota aiurea 2 la pag 51 posibil sinod 7 ecumenic ori acolo nu e vorba de sinod. 7 ec. ptr ca scrisoarea e datata an 816 mai degraba e vorba de sinodul iconoclast din 815 si de acel episcop ce zicea ca : "rau s-a facut sinodul si ca pierim. Fiindca ptr ce , marturisind [dreapta credinta].." Deci cum marturisea dreapta credinta daca erea posibil sinod 7 ec. si ca rau s-a facut sinod. 7 Ec.????si apoi zice ca daca s-ar fi indreptat episcopul puteau cei hirotoniti de el sa lucreze cele sfinte, dar cat timp e in erezie ca pomeneste chiar de spune ca e cu cuget ortodox cei pe care i-a hirotonit nu sunt cu adevarat liturghisitori ai lui Dumnezau...pp.51 - 52

    luni, 00:48:04, 10 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    pai si atunci de ce ati intrerupt pomenirea daca nu va afecteaza cu nimic acea anatheme ori Svantul Nicodim zice , ca chiar de nu e pusa in lucrare anathema tot la iad se duce"Invinovatiti insa sunt aici spre caterisire, ori afurisire, ori anathematisire iar acolo spre dumnezeiasca osanda " subnota la canonul 3 care l-ati tradus din englez si acolo scrie mai clar dumnezeiasca RAZBUNARE deci care parte ca vor sfarsi rau nu se intelege tot o dam dupa chestia aia ce au vorbit-o ereticii Kiprianiti in Grecia cu eretic in potenta si eretic in lucrare, pai daca nu e eretic decat in potenta de ce va primi osanda??

    luni, 00:19:04, 10 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    pai ce intelegeti dvs. prin "Aceia" ? de la inceputul anathemei nu ecumenistii invata teoria ramurilor? nu stiu sa fi fost la acel Sinod episcopul Vitalie dar am citit ce a spus si el despre aceasta anathema si ca ei si-ar fi dorit ca toti ortodocsii sa si-o insuseasca si atunci de ce cei echilibratii ca Vulcanescu si ingraditii ca Sava nu o mai accepta de ce nu o pun ca varf de lance in lupta anti-ecumenism? de ce l-a inceput au vorbit de ea si acum nici cel mai mic rand nu se scrie de ea??? ba din contra echilibratii pun sa se semneze inventiile lor de la Botosani II ??? pe timp de erezie Svantul Paisie de la Neamt a inceput sa traduca Svantii Parinti, de ce la noi se traduc toate nimicurile de pe site-uri ecumeniste si nimic din Parinti?...de ce se neaga lupta Svantului Justin Parvu impotriva documentelor cu cip de dragul unor parinti greci care nu au rugaciunea inimii cum o are pr. Rafail Berestov ? de ce sunt alesi ca sa varfuri tocmai cei care nu au traire dar au greseli grosolane in talcuirea canoanelor si au pozitii schimbatoare? , de ce se apara "ortodoxia" lui Onufrie Berezovski cel care se roaga cu paganii, musulmanii, jidani, copti, papistasi si chiar cu Schismaticuk Filaret s-a rugat! si atunci cand slujeste cu Kiril are intre participantii la slujba pe ereticii papistasi???

    luni, 00:01:05, 10 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Băbește: ecumeniștii sunt pasibili de anatema. Ea trebuie pronunțată de un Sinod. După o asemenea condamnare nominală, nu mai este îngăduită comuniunea cu ei. A fost vreun ecumenist caterisit până acum? Din câte știu eu, nu.

    duminică, 23:39:52, 9 iunie 2019

  • cata

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Din Liturghia Sf Vasile cel Mare: "Întâi pomeneşte, Doamne, pe (episcopul locului), pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelung în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău." Din Liturghia Sf Iacob: "Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de sfinţii noştri părinţi şi episcopi, care se află într-însa, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău în toată lumea. Întâi pomeneşte, Doamne, Dumnezeul nostru, pe cuviosul Părintele nostru, Înalt Prea Sfinţitul nostru Arhiepiscop (…), dăruieşte-i bătrâneţe cinstită, păzeşte-l întru ani îndelungaţi, ca să păstorească poporul Tău cu toată evlavia şi sfinţenia." Din Liturghia Sf Ioan Gură de Aur: "Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc. [...] Întâi pomeneşte, Doamne, pe Episcopul nostru ..., pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău." Ce înseamnă "drept învăţând" este explicat aici: https://basilica.ro/o-demnitate-mai-inalta-inseamna-o-responsabilitate-mai-mare/ şi face trimitere la 2 Timotei 2,15, unde textul e foarte clar: Ceea ce trebuie să se remarce este faptul că NIMENI nu presupune că episcopul e eretic şi că noi ne rugăm ca el să se îndrepte, ci din contra, se înţelege aici că preotul se roagă ca episcopul să fie "în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelung în zile", ca să CONTINUIE să drept înveţe cuvântul adevărului şi se spune foarte clar ce înseamnă pomenirea ierarhului locului: menţinerea preoţilor în dreapta credinţă (prin episcop). Ideea e întărită şi de a doua frază, în care se spune că episcopii ortodocşi sunt cei care învaţă cuvântul adevărului, fiindcă aceasta e starea de normalitate în Biserică. Când episcopul e eretic, aceasta a e o stare ANORMALĂ, care NU se tratează în cadrul Sf Liturghii DECÂT prin întreruperea pomenirii conform Canonului 15 I-II. Cine scoate textele din context, poate ajunge să creadă că noi ne rugăm în cadrul Sf Liturghii pentru îndreptarea episcopului eretic, ceea ce e complet eronat. NU acesta e scopul Sf Liturghii şi NU acesta e scopul pomenirii. Regret, dar un mirean prost ca mine poate să vadă DOAR astfel lucrurile. Las la latitudinea înalţilor teologi despicarea firului în patru pentru justificarea propriei neputințe de a întrerupe pomenirea. Fiecare după conştiinţa lui. Doamne ajută !

    duminică, 23:33:44, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    adica la final se zice : sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi, A N A T H E M A” pai sa inteleg ca poti tine comuniune cu cei anatematizati care apara ecumenismul?

    duminică, 23:31:40, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Am tradus anterior fix acel text. Este o singură anatema împărțită în 3 părți, adică scoate în evidență 3 aspecte ale ecumenismului. Iar anatema trebuie pronunțată nominal de către un Sinod.

    duminică, 23:31:08, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Este evident că Scrisoarea este despre situația adulterină pt că face referire la ea în debut. Separația adulterină și iconoclasmul nu s-au suprapus istoric, ceea ce înseamnă că se referea doar la problema adulterină. Și nu zice că le acceptă dacă oprește pomenirea. Iar la pag. 155 face afirmația că cel ce era „în părtășie cu erezia, el nu a ajuns să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului (căci ereticească e pâinea aceea, și nu trup al lui Hristos)”. Este clar că nega Tainele?

    duminică, 23:23:17, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Textul anatemei: "Acelora care atacă Biserica lui Hristos prin faptul că învață că Biserica lui Hristos este împărțită în așa-zise "ramuri", care diferă în doctrină și prin modul de viață sau că Biserica nu există vizibil, ci se va forma în viitor, când toate "ramurile" sau sectele sau denominațiunile, ba chiar și religiile se vor uni într-un trup; și care nu disting preoția și Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucrătoare spre mântuire; drept aceea, celor care au comuniune conștientă cu ereticii menționați anterior sau care susțin, împrăștie sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul iubirii frățești sau a presupusei unificări a creștinilor separați, Anatema! Este limpede că se referă la comuniunea cu ereticii menționați, adică "ramurile, sectele sau denominațiunile sau chiar alte religii". Nu au foat menționați anterior alți eretici, ci doar o gândire eretică. Așadar sunt anatematizați cei care au comuniune conștientă cu catolicii și protestanții sau doar au concepții ecumeniste. Pentru o mai bună înțelegere este utilă opinia episcopului Vitalie, participant la acel Sinod.

    duminică, 23:14:21, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    daca atitudinea Svantului Theodor nu a fost aprobata de ce nu se zice nimic in vietile Svantilor aceia Patriarhi ce au facut iconomia, de ce nu se zice nimic de iconomia lor mantuitoare? din ce am citit acea iconomie nu a fost tinuta vesnic pana la urma acei Patriarhi au facut cum a zis Svantul Theodor...

    duminică, 23:07:16, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    nu le accepta decat daca acel episcop opreste pomenirea, scrisoare este despre iconoclasm

    duminică, 23:02:28, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    adica documentul acesta scrisoare este un fals? e poza acolo dupa original https://lumea-ortodoxa.ro/document-scrisoarea-sfantului-filaret-de-new-york-cu-textul-anatemei-impotriva-ecumenismului/

    duminică, 22:56:44, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    nu a tradus majoritatea 14 Epistole "noi" au aparut traduse de Ica Jr. dar si el a scapat epistola 17 cu icoana Svântului=Sfantului Dimitrie , din care apar doar partial fragmente traduse de anonimi in română...ca sa intelegem gandirea Savantului Theodor tre' o traducere integrala , un exemplu de traducere total aiurea e asta cu impartasania intinata "" SCRISOAREA 553 – Către soţia unui spătar al cărui nume e Mahara Traducerea pr. Marcel Hancheș: ”Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum despre acest lucru nu văd, decât că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfânta Liturghie.” Traducere de Academia teologică St Petersburg 1867: În limba rusă: ”Ты говоришь мне, что боишься сказать своему пресвитеру, чтобы он не поминал ересеначальника. Что сказать тебе на это? Я не оправдываю его: если общение через одно поминовение производит нечистоту, то поминающий ересеначальника не может быть православным.” În limba română: ”Tu îmi zici că te temi să-i spui preotului tău ca să nu-l pomenească pe ereziarh. Ce pot să-ți răspund la asta? Eu nu îl îndreptățesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire produce necurăție, atunci cel care pomenește pe ereziarh nu poate fi ortodox.” " ori comuniunea sau impartasirea nu impartasania aici are intelesul nu de impartasanie ci de impreuna rugaciune prin pomenirea numelui

    duminică, 22:49:38, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    pai si primii care is in anathema nu is ecumenistii cei cu teoria ramurilor?

    duminică, 22:32:39, 9 iunie 2019

  • Cata

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Prin Liturghie curata nu m-am referit la alta tara, ci la preotii nepomenitori.

    duminică, 21:29:11, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Nu am acum la îndemână textul, dar îmi amintesc că în Epistola 40 neagă validitatea hirotoniilor făcute de un episcop ce pomenea pe altul adulterin. Zice că preoții hirotoniți să nu slujească pt că nu sunt preoți.

    duminică, 13:46:03, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Nu știu cine contestă Sinodul din 1983, dar nu cred că este vreunul. În orice caz, hotărârea de atunci nu condamna oe cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, ci cu ereticii menționați anterior, adică protestanții și catolicii. Cum am mai spus în alt comentariu, e nevoie de dispoziție bună duhovnicească, fără să ne aruncăm la concluzii sau afirmații fără temei. Cercetăm dogmele cu echilibru și sinceritate, nu cu înfierbântarea sângelui.

    duminică, 13:42:39, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Nu îmi permit să judec traducerea Pr. Marcel, care e bun traducător. Doar la un pasaj controversat m-am uitat și era f corect tradus. Un pasaj pe care îl invoca pr. Claudiu Buză, tradus diferit în alte variante. Aceasta mi-a dat încredere totală. Nu m-am uitat bine peste Epistolele Sf. Teodor, dar cred că Pr. Marcel a tradus majoritatea celor privitoare la disputa adulterină și iconoclastă. Cât privește atitudinea Sf. Teodor, ea nu a fost aprobată de Biserică și există Sfinți canonizați care au fost în dezacord cu el, printre care și doi Patriarhi, Nichifor și Tarasie.

    duminică, 13:36:09, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    si inca ceva daca sunt asa ortodocsi cei de la Botosani II sau cei cu Staicu de ce prima data acceptau anathema din 1983 a ROCOR si acu nici unii nici altii nu o mai accepta?? de ce o musamalizeaza? ptr ca nu le convins ce scrie acolo: cei ce au CONSTIENT comuniune cu ecumenistii… Anathema! exact ce zice si Sinodul 7 Ecumenic

    duminică, 12:07:39, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    mai bine ati face un pustiu de bine ca toti stiti greaca veche si ati traduce epistolele Svântului Theodor Studitul ca traducerea facuta de Hanches e praf , aici e taiat din Migne pdf cu epistolele in greaca veche pe care si pomenitori,nepomenitori, ecumenisti sau ortodocsi refuza sa le traduca http://www.mediafire.com/file/tchjkzqgcg8lxuw/patrologicursus+p.1-389+epist.pdf

    duminică, 12:02:10, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Mihai Aldea a tradat ortodoxia de foarte mult timp ptr ca accepta artele martiale orientale=vrajitorie ba si indeamna lumea la curs de jiu-jitu brazilian ca in mintea lui nu are legatura cu orientalele dracesti

    duminică, 11:49:49, 9 iunie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    unde se afirma asta mai exact in ce epistola?: „Măcar Sf. Teodor Studitul afirma limpede că Tainele celui cu cuget eretic, deși necondamnat, nu au har. „

    duminică, 11:44:59, 9 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    Nu consider că e demonică muzica în sine, totuși e greu să tragi foloase reale din muzica actuală. Pentru mine personal, e comparabilă cu teatrul de pe vrema Sf. Ioan Gură de Aur. Se impune o atitudine echilibrată, de distanțare, dar nici automat demonizarea ei. Pentru mine oricum nu mai prezintă o preocupare.

    sâmbătă, 17:15:18, 8 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Și eu aș face ordine în Biserică și aș da anatemei ereziile, inclusiv ecumenismul. Însă doar un Sinod poate despărți apele. Canoanele stabilesc pedepse diferite pentru rugăciunea în comun și slujirea în comun. Primii trebuie afurisiți, iar în al doilea caz s-ar impune caterisirea. Conform canonului 15, putem sancționa doar ereziile vădite, în care persistă ierarhii. Cine este cleric ortodox și o scaldă nu poate fi sancționat de oamenii de rând prin întreruperea comuniunii; doar o instanță abilitată poate face asta. E treaba lui, a conștiinței lui în fața lui Dumnezeu și a Judecății Lui. Așadar există Biserici Locale și alți membri individuali care păstrează credința nealterată. Ecumenismul din Creta nu a fost impus la nivel pan-ortodox, nu a intrat în dogmele Bisericii noastre. Încă. De aceea trebuie să reacționăm ca să preîntâmpinăm asta. Dacă ar intra în învățătura ei oficială, nu știu ce ar fi, dar ar fi mult mai rău. În mod normal Hristos a făgăduit să ne păzească de așa ceva până la sfârșitul veacului.

    vineri, 16:50:57, 7 iunie 2019

  • Dragos

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    comentariu la: "În primul rând, greșeala din Creta nu aruncă toată Biserica Ortodoxă în erezie. Adică nu a declarat o unire cu catolicii sau cu protestanții, ca să fie obligatorie o luare de poziție. Și nici nu au fost receptate deciziile în toate Bisericile Locale." Cei care au semnat in Creta s-au angajat din pacate pentru a face toate demersurile necesare pentru a ajunge la o unire si 'consens teologic' cu ereticii, purtand dialoguri; este o miscare. Ei nu schimba nimic zic ei, dar accepta ca adevar minciunile ereticilor, si se intalnesc, slujesc, se roaga impreuna calcand canoanele. Oricine calca canoanele face un lucru foarte grav. E o viclenie aceasta miscare, este inselatoare si calca adevarul de credinta in picioare. Cei care calca astfel canoanele trebuiau caterisiti/afurisiti, dupa caz (parerea mea). Nu poti sa declari ca adevar minciunile ecumenismului si sa te rogi cu ereticii, ca dupa aia sa spui adevaruri de credinta ortodoxe ca sa dovedesti ca esti ortodox. Acest lucru este impotriva logicii, iar acestia fac lucruri lipsite de logica, mintea lor este confuza. Sunt anatematizati toti care nu pot exprima clar credinta lor, iar acestia cad in aceasta categorie. Sunt multi care tac si nu zic nimic. 😐 Unii sunt eretici si se ascund ca sa nu-si dea adevaratele ganduri pe fata iar altii tac din diverse motive, sa zicem slabiciune. Dar pana cand vom tolera o astfel de stare a lucrurilor??? Aceasta este de la diavol!!! Eu l-as pune pe fiecare sa dea anatemei ecumenismul si daca nu da anatemei ecumenismul sa fie caterisit! Dar cine sa faca asta???

    vineri, 15:14:01, 7 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletinele biometrice au fost adoptate de Consiliul U.E.:

    Declarația Republicii Cehe Dosar interinstituțional: 2018/0104(COD) Bruxelles, 22 mai 2019 Republica Cehă apreciază evoluțiile înregistrate în ceea ce privește îmbunătățirea nivelului de securitate a cărților de identitate eliberate cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate membrilor de familie ai acestora. Cu toate acestea, nu putem fi de acord cu introducerea obligatorie a datelor biometrice în cărțile de identitate și, prin urmare, nu putem sprijini propunerea de regulament în forma sa actuală. Republica Cehă ar putea adopta o poziție contrară doar în cazul în care datele biometrice (și, în mod specific, amprentele digitale) ar fi incluse în cărțile de identitate pe bază exclusiv voluntară. Din perspectiva protecției datelor, stocarea obligatorie a datelor biometrice pe cărțile de identitate reprezintă un aspect foarte sensibil pentru Republica Cehă, deoarece majoritatea populației este obligată să dețină o carte de identitate. Întrucât numai jumătate dintre statele membre impun cetățenilor lor să dețină o carte de identitate, Republica Cehă consideră că propunerea de regulament este disproporționată.

    vineri, 11:17:11, 7 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Ca o completare care să întărească cele spuse, traducerea precisă ar fi: „...cinstit, sănătos, îndelungat în zile ȘI drept învățând cuvântul adevarului Tau”. Ați formulat foarte bine comentariul, făcând trimitere la dispoziția interioară de a gândi lucid, asupra căreia ar trebui insistat. Aceste lucruri au tot fost spuse chiar și de Pr. Teodor Zisis, ca și multe alte aspecte punctuale, dar nu au determinat o reevaluare a lor corectă, din păcate. Se pare că argumentele sunt mai degrabă dintr-o altă zonă, a deciziilor interioare, de ordin duhovnicesc, nu rațional. De aceea cred că e bine de insistat pe ambele laturi, atât pe formă și logică, cât și pe dispoziția interioară, de cumpătare și echilibru duhovnicesc. Trebuie să mărturisim împotriva ecumenismului și a Sinodului din Creta cu o mărturie bună, argumentată, clară, mai ales că avem toate argumentele de partea noastră. O atitudine înfierbântată și lipsită de logică nu ar face decât să ne discrediteze. Sunt bine primite toate reacțiile de împotrivire, poate stârnesc un semn de întrebare în mințile care trebuie. Doar că ar fi cel mai bine să fie așezate și echilibrate.

    vineri, 09:45:48, 7 iunie 2019

  • Ioan

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    “...pe care-l daruieste sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sanatos, îndelungat în zile, drept învatând cuvântul adevarului Tau. ” diferă totusi de ce ați scris: “...CARE DREPT ÎNVAŢĂ CUVÂNTUL ADEVĂRULUI” Eu știu că prima expresie este în uz, deci cea corectă, nu cea de-a doua pe care ați scris-o dvs. Sau greșesc eu? Prima exprimă o dorință, rugăminte adresată Domnului. A doua este deja o “constatare”, o afirmație. Ceea ce este altceva. Este diferență între ele! Sesizați diferența?

    joi, 23:54:59, 6 iunie 2019

  • Mitzi

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Iertaţi-mă, nu am ajuns la nivelul duhovnicesc necesar să nu mă mai smintesc, tare mi-aş dori asta, dar se pare că mai am de aşteptat. Şi eu am trecut prin faza „altă ţară”, am şi călătorit de mai multe ori, dar nu s-a „legat” nimic nici acolo, nu s-a deschis nicio uşă şi m-am oprit, am considerat că nu e de la Dumnezeu să continui.

    joi, 23:31:33, 6 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Partea asta cu Liturghia curată e mare ispită. Vorbesc pe pielea mea și pe ce știu eu. Și eu am cerut părintelui Staicu nr de telefon al părintelui Serghie din Basarabia. La acel moment nu vedeam nicio problemă să schimb țara și biserica țării, tot în ideea de a participa la Sfânta Liturghie "curată". Cred acum că, în cazul meu, a fost sminteală în primul rând, apoi hulă și apoi neștiință. Dar înțeleg exact ce spuneți, ce simțiți. Ar trebui să scriu ceva despre păcatul acesta a te face prilej de sminteală celor mici, din perspectiva celui mic, pentru că nu cred să fie ceva mai rău, păcat mai greu pe lumea asta. Cel mic, sărac cu duhul, nu mai are putere să iasă din sminteala în care a fost adus, nu e ca la patimi să te mustre conștiința, să te lupți, dimpotrivă, în fine. Dumnezeu să aibă milă de noi toți! Doamne, ajută!

    joi, 22:18:17, 6 iunie 2019

  • cata

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Hristos s-a înălţat ! Abia acum am văzut acest articol şi trebuie să spun că eu nu m-am smintit deloc. Am aceeaşi atitudine de la început: pomenirea TREBUIE întreruptă. Eu nu ştiu cum pot pomenitorii să spună la Liturghie „Pomeneşte, Doamne, pe episcopul Eretic CARE DREPT ÎNVAŢĂ CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”. Dacă spui asta despre episcopii noștri, e ca şi cum ai spune că Hristos minte, Doamne iartă-mă, fiindcă nu poţi amesteca adevărul cu minciuna. Ca atare, variantele pe care le agreează pr Eftimie mi se par ca alegerile oferite electoratului când trebuie să decidă care-i partidul cu mai puţine hoţii. Să mă iertaţi c-o spun pe şleau, dar cine nu opreşte pomenirea, indiferent ce scuze găseşte (că nu-i canonic, că nu-i momentul, că nu vrem să facem schismă…), greşeşte, fiindcă nu face decât să afirme, la fiecare Liturghie, că episcopul eretic mărturiseşte adevărul. Nu ştiu cum pot alţii să vadă altfel lucrurile, eu doar așa le pot vedea, indiferent de ce spun „marii” teologi. În ce priveşte „comuniunea”, nici măcar în ziua de azi nu am reuşit să înţeleg la ce se referă, dar nici nu mă prea interesează subiectul. Şi ca să nu uit, da, pomenitorii au încă har. Un har de care eu n-am nevoie, atâta timp cât mai există un bob de credinţă în lume, chiar de-ar fi să merg săptămânal şi 500 km până la o Liturghie curată. Doamne ajută !

    joi, 21:26:00, 6 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Buletinele biometrice au fost adoptate de Consiliul U.E.:

    Trebuie specificat că în acest moment Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este asigurată de România, şedinţa de astăzi fiind prezidată de ministrul român al justiţiei sau de delegatul acestuia.

    joi, 20:01:14, 6 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Vizita Papei Francisc – observații preliminare:

    Cred că despre vizita papei se vorbeşte de vreo 3 ani. Îmi amintesc că am citit despre asta imediat după sinodul din Creta şi, luate împreună, am trăit marea spaimă că voi revedea o scenă în piaţa publică, ca în 1999, dar de data asta cu papa care se va împărtăşi cu părintele nostru patriarh din acelaşi potir. Ştiu că nu am fost singurul cu o astfel de temere, chiar se vehicula la acel moment drept prag de nepomenire, eventualul moment când ar exista împărtăşire cu eretici. Să nu fie! Am dus spaima aceasta o vreme lungă, inclusiv recent când am citit despre posibilitatea unor rugăciuni împreună, în Catedrala naţională, unde papa urma să fie primit cu bătăi de clopot asemenea unui arhiereu ortodox. Pornind de la aceasta, îmi imaginam că va urma un fel de teatru, în care pasămite nu ne rugăm împreună cu catolicii, dar căldura emoţională a întregului eveniment ar fi pledat de la sine pentru ecumenism. Îmi imaginam zâmbete largi, pupături, ţinut de mână ş.a.m.d. care ar fi făcut cu totul inutile delimitările de principiu, ca să închidă gura fanaticilor (ca mine). Însă ceea ce am văzut a fost mult peste scenariul ideal imaginat de mine raportat la împrejurările concrete. A existat o distanţare atât de categorică din punct de vedere simbolic, o atenţie atât de mare la detalii şi la o conduită totuşi deferentă, dar extrem de distantă raportat la aşteptări, încât am simţit un mare, mare pietroi că mi se ridică de pe inimă. De la primire, imagini, ton, concizie, aşezarea scenografică, protocol de primire şi de însoţire, totul a subliniat distanţa, nu apropierea faţă de papă. La Iaşi nu a avut loc decât o prelungire a aceluiaşi protocol şi, după ce l-am văzut pe Înaltul Teofan jucând hora cu evreii în sinagogă, cred că eram îndreptăţiţi să avem foarte mari emoţii! Cred că am păţit ca în bancul cu evreul căruia îi spune rabinul să-şi bage toate animalele în casă; sunt bucuros că am scăpat numai cu mizeria ecumenistă anterioară şi că nu mai am motiv de supărare şi după vizita papei de acum, lucru la care nu aş fi îndrăznit să sper! Drept este că suntem foarte departe de conduita pe care ne-o dictează canoanele, suntem foarte departe şi de bulgari şi de georgieni, care şi ei au făcut pogorăminte în acest sens. Pe de altă parte, replierea este mult mai mare în cazul nostru, decât în cazul bulgarilor şi georgienilor. Noi plecăm de mult, mult mai jos decât ei. Cred că le-a fost mai uşor lor decât nouă să procedeze astfel cum au procedat. Pe de altă parte, este foarte periculoasă ispita aceasta a auto-amăgirii că ar exista o repliere pe poziţii (mai) ortodoxe, că ar exista un demers de reîntoarcere la acrivie canonică şi că vizita papei este doar o poză de moment pe traseul de reîntoarcere. Privită izolat, atitudinea ierarhilor noştri vizavi de această provocare politică, în circumstanţele concrete, este mai mult decât lăudabilă. Alţi comentatori ortodocşi însă o consideră o tactică, o strategie care urmăreşte nu atât să nu dea apă la moară nepomenitorilor cât mai ales să nu lase un număr mare de preoţi pomenitori să se radicalizeze. Argumente în acest sens sunt manifestările celor din eşaloanele 2 şi 3 care practic s-au manifestat pro-ecumenism aşa cum încă nu a apucat să vadă ţara aceasta niciodată. Public şi cu extrem de mult entuziasm, de te şi întrebi dacă aceste persoane sunt de credinţă ortodoxă au ba! Foarte mult va conta dacă vor exista iniţiative ale ierarhilor noştri care să spele din ruşinea acestor zile, care să se opună pragmatic inerţiei ecumeniste a momentului care a trecut, pentru că efectele reziduale ale vizitei papei vor dăinui multă vreme, în ciuda opiniei aparent îndreptăţite a lui Claudiu Tîrziu, de pildă, care consideră că totul va reveni la normal foarte repede. Cred în orice caz că ecumenismul a ieşit mult mai câştigat în urma acestui eveiment decât este ortodoxia câştigată prin atitudinea ierarhilor noştri, întrucât singura parte bună a lucrurilor, pentru noi, este că nu s-a produs răul cel mare, ci doar răul cel mic, care a fost totuşi mai mic decât sperau chiar şi cei mai optimişti dintre noi. Însă dacă judecăm în raport de reperul canonic, răul mic rămâne unul foarte mare! În continuare consider că răul cel mare poate lua o altă formă, aceea de validare a unui mod românesc de "participare la dialogul ecumenic", un fel de branding al diplomaţiei eclesiastice, prezentată ca având un specific românesc: nici "fanatici" ca bulgarii dar nici ecumenişti ca cei din Fanar, un fel de soluţie românească de mijloc, şi cu varza şi cu capra, ecumenismul lucid despre care se vorbea odinioară, care tot erezie este. Or, din câte se vede, specificul acesta românesc cu care tot mai mulţi din intelectualii români apropiaţi de biserică se laudă este unul paralel cu canoanele ortodoxiei, dacă nu chiar divergent. Îmi este teamă că, de fapt, nu vorbim de reveniri la ortodoxie ci de o adâncire a unui parcurs divergent, nu foarte departe, dar totuşi nu în duhul ortodoxiei, ci pe lângă. Or, noi revenire la ortodoxie am vrea, nu branding religios şi politică diplomatică bisericească, lucruri aflate pe un teren foarte mlăştinos.

    luni, 16:39:34, 3 iunie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Dostoievski şi catolicismul:

    Într-un mod fericit s-au așezat lucrurile astfel încât majoritatea discuțiilor tangente subiectlui acestui articol au avut loc pe pagina de facebook. Și pentru că noi considerăm că acestea ar putea fi totuși folositoare într-o mică măsură, vă îndemnăm să la parcurgeți aici: https://www.facebook.com/328995307789907/posts/334361727253265/ De asemenea și aici: https://www.facebook.com/328995307789907/posts/336661700356601/ Nu intenționăm să fim activi pe pagina de facebook, astfel încât preferăm să răspundem aici.

    sâmbătă, 19:11:16, 1 iunie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Intelectualitatea mijlocie şi “înţelegerea de la sine”:

    Îmi pare foarte interesantă fraza asta: „...Biserica noastră reușind să construiască un alt tip de civilizație în mediul rural românesc, dar pe care modernizarea forțată a României, după alt model decît cel propriu, l-a desfigurat pînâ la figurația de astăzi” din articolul Studiu istoric: Legătura dintre comunism și catolicism, dintre inchiziție și fenomenul Pitești. Totalitarismul modern își are originea în Biserica Romano Catolică. Mai ales dacă e pusă în tot contextul articolului. Occidentul s-a format pe calapodul impunerii unor norme autoritariste și a dus la o civilizație disciplinată, ceea ce nu e rău. Dar la noi, în Răsărit, modelul a fost diferit: era implicată și conștiința, responsabilitatea, umanitatea, nu umanismul. Este mult mai aproape de Evanghelie. Din nefericire, e mai la modă și mai la îndemână modelul ordinii exterioare decât cel bazat pe inimă, conștiință și sensibilitate, adică trezvitor.

    joi, 22:34:07, 30 mai 2019

  • Mitzi

    la articolul Intelectualitatea mijlocie şi “înţelegerea de la sine”:

    Cât de adevărat vorbeşte Părintele Aldea! Confirm cu toată fiinţa mea: veşnicia s-a născut la sat!

    joi, 21:24:33, 30 mai 2019

  • Mitzi

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Eu m-am smintit. Rău. Un an de zile am adunat sminteli după sminteli în încercarea de a-mi găsi locul potrivit între nepomenitori. Astfel, resimt ca adevărat ceea ce scrie Parintele Eftimie, mă regăsesc în rândurile Sfinţiei Sale.

    joi, 13:58:07, 30 mai 2019

  • Mitzi

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    Mulţumim pentru mărturie!

    joi, 12:08:57, 30 mai 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dostoievski şi catolicismul:

    Vă invit să considerați ce înseamnă iubirea creștinească. Eu consider că e aceea care are în vedere viața de dincolo, nu cea de aici. De aceea a și spus Hristos că nu a venit să aducă pace pe pământ, ci acea pace cum nu o poate da lumea. Chiar și Apostolul Petru avertizează: „Iubiților, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin” (1 Pt. 4,12). Da, Occidentul este mai politicos. Totuși e greu să deosebești între manierisme și dragoste. Plus că e și mai greu să discerni cât vine din convingeri creștine și cât din civilizație. Peste toate, trebuie să recunoaștem că și noi, ortodocșii, nu suntem lumina lumii.

    miercuri, 19:19:51, 29 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Dostoievski şi catolicismul:

    Țările catolice pot fi caracterizate de un grad mai mare de solidaritate între cetățeni, aceștia pot fi mai prompți la ajutarea aproapelui, au probabil inițiative cu caracter social de protejare a familiilor, comunităților, își protejează și promovează cultura etc, toate acestea pot fi dovezi de iubire pe care și noi le respectăm. Asta nu face însă mai puțin adevărat faptul că iubirea creștinească se referă cu prioritate la iubirea de Hristos. Nu ar trebui să avem complexe în această privință. Vă mulțumesc pentru comentariu!

    miercuri, 13:45:37, 29 mai 2019

  • Ion Barna

    la articolul Dostoievski şi catolicismul:

    Ca ortodox, nu pot decât să respect faptul că țările catolice sunt înaintea noastră la toate capitolele, inclusiv la capitolul iubire creștinească.

    miercuri, 13:28:20, 29 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ecumenismul – denunțat de un Episcop grec ca mișcare mondialistă, inspirat de duhuri necurate:

    Da, părintele mitropolit are un mesaj care este adecvat credincioșilor săi, culturii lor, temperamentului acestora. Nu știu cât de bine s-ar încadra un astfel de mesaj la noi, poate doar pentru o categorie puţin numeroasă de credincioşi. Dar sunt mai multe lucruri care atrag atenţia, dincolo de stilul de redactare care mie, personal, nu îmi place: 1. Mai întâi că acesta este un articol de polemică politică. La noi în ţară este de neimaginat ca un mitropolit sau chiar episcop să se adreseze aşa prim-ministrului, ministrului educaţiei, să îi certe şi să îi condamne pentru măsurile politice luate, oricâte motive ar avea. Din păcate, motive ar fi gârlă. 2. Este iarăşi greu de imaginat un mitropolit care să mustre pe părintele patriarh pentru abateri canonice. 3. Este greu de găsit preot, darămite ierarh care să facă vorbire despre ecumenism, altfel decât acela lucid, care este de asemenea demonic. 4. Este rar de văzut cleric care să condamne public împreuna slujire a ortodocşilor cu reprezentanţi ai altor culte. 5. Este un ierarh care nu se fereşte să facă referire la minuni şi descoperiri duhovniceşti, chiar dacă o face indirect, prin mărturia profesorului Tselenghidis. La noi se ignoră în mod repetat minuni mari de tot. În fine, ar mai fi şi altele. Cert este că nu avem deocamdată mitropoliţi care să folosească un limbaj atât de apropiat de instrucţia şi cultura omului mediu despre probleme care afectează Biserica la cel mai înalt nivel. Probabil că încă nu merităm astfel de ierarhi. Pe mine nu m-ar deranja nici dacă s-ar alege o altfel de atitudine, apropiată de formarea intelectuală a ierarhilor noştri, dacă se consideră că aceasta nu este potrivită, doar de s-ar vorbi şi despre astfel de lucruri: globalizare, ecumenism, newage. Aceste teme au rămas marginale, sunt dezbătute impropriu şi au fost duse în derizoriu. Vor trebui recuperate. Nu ştiu în ce măsură părintele mitropolit Ambrozie este reprezentativ pentru ierarhii greci şi nu ştiu cum este privit acesta de credincioşii din Grecia, de preoţii săi. Sper să nu fie doar o atitudine izolată, pentru că, teoretic, ceva de genul acesta ne-ar trebui şi nouă. Mă rog, mai apropiat de inima mea este PS Longhin Jar, dar nu slujeşte într-o ţară europenizată precum Grecia, care din punct de vedere politic este în avangarda socialismului mondial.

    marți, 18:10:19, 28 mai 2019

  • Agache Vlad-Mihai

    la articolul Dostoievski şi catolicismul:

    Textul articolului reproduce parțial cursul Dostoievski şi creştinismul rus, susţinut de Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie din Bucureşti, în cadrul disciplinei Istoria Literaturii Bisericeşti şi Religioase Moderne. Predate mai întâi la Facultatea de Teologie din Chişinău, începând cu anul 1926 şi având durata de doi ani, prelegerile au fost reluate la Bucureşti, în anul universitar 1932-1933, pentru studenţii anilor III şi IV. Observăm însă că la aproape 100 de ani distanță, constatările cărturarului nostru sunt de surprinzătoare actualitate. În ciuda limitelor impuse de formatul prelegerii universitare, de modalitatea orală de expunere a tezelor sale, cărturarul nostru exprimă o viziune românească asupra catolocismului, diferită de cea rusă prin critica pe care o face înverșunării cu care (altfel genialul) Dostoievski, se raliază trăsăturilor poporului său și disprețului pentru catolicism pe care acesta îl are, preluând o tradiție greacă-bizantină de multe ori întemeiată pe chestiuni politice. În același timp însă, nu ezită să precizeze cu multă fermitate și claritate, în cuvinte obișnuite, distanța imensă care ne desparte de catolici, astfel cum rezultă și din alte două prelegeri ale sale, despre starețul Zosima și doctrina starețului Zosima, care sunt de asemenea publicate pe theodosie.ro Există motive foarte îndreptățite pentru care papa să nu fie iubit de români, mai ales de către cei din Transilvania care au dat martiri împotrivindu-se cu preț de sânge catolicismului și uniației. Însă cred că modul românesc de raportare la trecutul suferințelor noastre se aplică și cu privire la catolici, față de care nu am păstrat resentimentele specifice grecilor sau slavilor. Dimpotrivă, se pare că unii au căzut astăzi din credința ortodoxă, în brațele ereziei ecumeniste, tocmai din prea multă îngăduință față de catolicism. Și, în această privință, îmi pare nimerit și folositor să fie reluate prelegerile cărturarului nostru care, deși îngăduitor față de catolici, este atent să facă foarte bine înțelese seminariștilor săi motivele pentru care catolicismul este o atât de mare capcană spirituală. Se poate intui cu ușurință probabil unul dintre puținele cazuri în care expresia "formei fără fond" poate fi opusă de poporul român occidentului catolic și (neo)protestant, acolo unde se păstrează forme și formate de "biserici" cărora le lipsește fondul mântuitor, aceștia fiind, în esență, nebotezați. Or, dacă totuși am importat uneori în ortodoxia românească disprețul grecilor și slavilor pentru catolicism, cred că am face bine să reorientăm înverșunarea noastră către adevărul de credință ortodox, nu către o diplomație lumească compensatoare. Le suntem datori catolicilor să le devenim prilej să-și cerceteze căderea din credință și nu unul care să-i îndemne la a cataloga orice împotrivire a noastră față de convingerile lor ca fiind expresia unei lipse de iubiri, fanatisme sau împietriri în divergențe istorice.

    sâmbătă, 17:24:08, 25 mai 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Este foarte bună încercarea de cauționare a greșelilor nepomenitorilor. Totuși trebuie pornit de la perspectiva generală și corectă. În primul rând, greșeala din Creta nu aruncă toată Biserica Ortodoxă în erezie. Adică nu a declarat o unire cu catolicii sau cu protestanții, ca să fie obligatorie o luare de poziție. Și nici nu au fost receptate deciziile în toate Bisericile Locale. Apoi fiecare creștin are obligația să-și păstreze el credința dreaptă, dar nu și a reacționa și îndrepta erorile dogmatice introduse. Această obligație nu cade asupra cuiva anume, ca să poată fi tras la răspundere, pt că ține de pregătirea teologică și duhovnicească a fiecăruia. Este necesar ca vocile Bisericii (ierarhi, teologi, duhovnici) să ia atitudine, dar nu cade în sarcina cuiva anume și nici a creștinilor de rând. Dimpotrivă, cei care reacționează trebuie să o facă într-un mod echilibrat și credibil, folositor. Asupra lor cade o răspundere mare, pentru a nu agrava situația, ci a o rezolva. Aceasta cu atât mai mult când vine vorba de întreruperea comuniunii, adică folosirea unor mijloace delicate, nu prin metode consacrate, cum ar fi dezbateri sinodale. De aceea este evident că toată răspunderea nu cade pe cei pasivi, ci pe cei care reacționează, mai ales prin întreruperea pomenirii, ca să o facă în mod corect. Un alt aspect important: la Botoșani s-a spus că se dorește colaborare cu pomenitorii. Dar orice colaborare se face cu cei pe care îi consideri demni de așa ceva. Ori faptul de a nu avea comuniune cu ei arată că nu îi consideri demni de colaborare normală, ci de una mai prejos, mai condescendentă. Nu cred că este o atitudine potrivită. Denotă aroganță, pe lângă faptul că nu are acoperire canonică.

    joi, 21:35:55, 23 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Oprirea pomenirii: de la luare de atitudine la oprirea comuniunii cu pliroma Bisericii?:

    Subiectul opririi pomenirii este tot mai puțin important, atât pentru mine, cât și pentru marea majoritate a credincioșilor BOR. Aceasta, în primul rând datorită smintelilor făcute de scandalurile dintre nepomenitori pornite mai întâi de către grupul celor din Moldova, iar apoi continuate de Ciprian Staicu. Subiectul opririi pomenirii pare într-adevăr că a căzut definitiv din atenţia publică, dar nu ştiu dacă „în primul rând” din cauza smintelilor care au apărut. Părerea mea este că lucrurile s-au stins firesc, în sensul că atenţia s-a mutat către chestiunile curente, lumea s-a obişnuit cu ideea şi, cel mai important, a găsit o scuză la îndemână şi o îndreptăţire pentru a rămâne în pasivitate. Nu ştiu să fi existat o implicare deosebită la început, care mai apoi să se fi stins, compromis, din pricina smintelilor. Pare că foarte multe persoane au rămas în expectativă, chestiune care, pe fond, mi se pare corectă. Între a te arunca cu capul înainte şi fără pregătire, aşa cum am făcut eu, şi a aştepta să se limpezească lucrurile, cred că de preferat e cea din urmă. Un alt aspect al dezinteresului credincioșilor ortodocși față de mișcarea nepomenitorilor estre modul de abordare. Aceștia tratează cu superioritate si/sau dispreț pe cei care nu i-au urmat etichetându-i ca: eretici, fricoși, trădători, vînduți, corupți etc… În multe situații, pe cei care nu au oprit pomenirea îi consideră chiar adversari. Cu privire la această opinie, cred că lucrurile ar trebui mai bine precizate şi cred că e nevoie de un efort de înţelegere. Mi se pare că este foarte evidentă diferenţa de perspectivă, adică pe undeva este normal ca cei care au acţionat cu speranţa, chiar nedeclarată, a solidarizărilor punctuale să aibă „scăpări” atunci când aşteptările nu le sunt împlinite. Nu cred că visa nimeni o revoluţie după Creta şi tocmai de aceea par atât de dureroase „trădări” ca a părintelui Mihai Aldea, a părintelui Amfilohie şi alţii. Şi, la capătul celălalt, orice astfel de „scăpare” este speculată de cei care se îndreptăţesc să rămână în pasivitate (chiar în comuniune cu eretici manifeşti), motivat de faptul că cei care au întrerupt pomenirea nu au nivelul duhovnicesc necesar să poarte o astfel de luptă, judecându-i (eu cred că în mod făţarnic) după un etalon pe care ei înşişi nu îl împlinesc. Sunt sigur că mulţi dintre cei care invocă lipsa de sfinţenie a mărturisitorilor care au întrerupt pomenirea, dacă s-ar încumeta să aibă iniţiativă în această privinţă, se vor confrunta foarte repede şi foarte direct cu propriile neputinţe. La fel de sigur este că, atunci când vrei să găseşti scăpări la aproapele tău, cam orice ar face devine dubios. Nu că nu ar exista manifestări.. reprobabile, dar deh.. de asta ni s-a dat discernământ. 1. „Ne delimităm de cei care judecă întregul popor credincios al Bisericii Ortodoxe Române ca eretic, pentru că până acum cei mai mulți preoți și credincioși nu au luat atitudine publică împotriva ereziei ecumenismului din diverse motive, altele decât atașamentul deschis față de erezie; Aceste „diverse motive” pentru care nu s-a luat atitudine împotriva ereziei sunt o mare problemă ce trebuie lămurită de cei ce au adoptat-o. Nu public, nu susţin că trebuie să dea seama de asta înaintea celor care au întrerupt pomenirea, dar nici nu trebuie îngropată în străfundurile conştiinţelor adormite. Cred sincer că trebuie să verifice dacă „sminteala” a rămas singurul motiv pentru care aleg să nu se împotrivească, în orice fel, ecumenismului şi care sunt elementele de care se folosesc pentru a-şi justifica poziţia aceasta. ..reafirmăm că au cugetare eretică, conform Sfintelor Canoane și Sfinților Părinți, doar aceia care mărturisesc atașamentul față de erezia ecumenismului și o apără în mod public” (pct. 3) din Declaratia Sinaxei de la Botoșani (1 mai 2019) Având în vedere faptul că am doar cunoştinţe teologice elementare, tind să dau crezare acestei susţineri, deşi gândul îmi spune că au cuget eretic şi cei care lucrează în ascuns la avansarea ecumenismului în trupul Bisericii. În drept există o distincţie foarte utilă între intenţia directă şi cea indirectă şi între culpa uşoară şi cea gravă. Sunt ecumenist cu intenţie directă în cazul expus în declaraţia de la Botoşani, sunt ecumenist cu intenţie indirectă atunci când, deşi nu este scopul meu, accept drept consecinţă directă a faptelor mele avansarea bolii ecumenismului în trupul Bisericii. Culpa uşoară este atunci când deşi prevăd că faptele mele servesc ecumenismului, consider că efectele sunt neglijabile, că nu produc pagube semnificative, că nu vor avea loc sau, mai rău, că sunt îndreptăţit să fac astfel de concesii, astfel de pogorăminte. Culpa gravă este atunci când nu prevăd rezultatele faptelor mele deşi , faţă de împrejurările date, trebuia şi se putea să le prevăd. Bineînţeles că judecăţile Domnului sunt mult mai adânci de atât şi au în vedere fiecare conştiinţă în parte. Dar chiar şi dacă facem uz de instrumentele omeneşti, putem aduce multă lumină în această luptă în care ecumenismul a avansat nu doar prin apărarea publică a învăţămintelor eretice, ci prin toate căile de mai sus, poate chiar mai mult pe cale indirectă şi prin imprudenţă decât prin susţinere directă. Așa-zisa deschidere a nepomenitorilor de la Botoșani față de preoții pomenitori care mărturisesc fățiș împotriva ecumenismului este semnul lor distinctiv, doar că este discutabilă, neclară și neserioasă. Cum se pot ei gândi că va colabora cineva cu ei fără să aibă comuniune bisericească? Ruperea comuniunii este ceva foarte grav și marchează o delimitare evidentă. Ei cer cumva ca cei ce nu au întrerupt pomenirea să se pună la dispoziția lor într-o situație de „vinovați” moral de erezie. Altfel nu poate fi înțeleasă cooperarea cu cineva cu care nu sunt în comuniune. Din punctul meu de vedere, aici şi în paragrafele ce urmează părintele Eftimie greşeşte calificând oferta de deschidere ca fiind discutabilă, neclară şi neserioasă. Face acest lucru neînţelegând, cred eu, că duhul schismatic se manifestă (chiar puternic) şi în rândul celor care nu au întrerupt pomenirea. Deschiderea aceasta ar trebui primită, atât cât este ea de puţin serioasă, şi ar trebui întâmpinată cu o deschidere (măcar) similară de partea cealaltă. Or, eu văd că părintele Eftimie Mitra califică o astfel de deschidere ca neserioasă justificându-şi motivele pentru care scria mai sus că l-au determinat să nu mai fie interesat de acest subiect. Dacă cei de la Botoşani sunt schismatici dar manifestă totuşi o minimă deschidere, ce fel de atitudine este aceea care refuză orice contact, cu totul, din pricina „smintelilor”, pe un subiect despre care arată totuşi că este justificat pe fond? Sunt foarte de acord că ruperea comuniunii bisericeşti este deosebit de gravă, dar de aici până la procesele de intenţie pe care le face părintele Eftimie, e cale lungă. Nu neg că părintele Eftimie ar fi putut avea o experienţă personală cu acele persoane pe care le acuză, şi pe acest fond al dezamăgirii, să se exprime atât de tăios. Dar chiar şi aşa cred că greşeşte, neavând răbdare, folosind termeni precum aroganţă, superioritate, duh de stăpânire şi dispreţ. Greu îi va fi părintelui atunci când îşi va cântări spusele cu aceeaşi monedă. Aceasta nu este altceva decât fanatism, iar Hristos nu a fost fanatic. Este nevoie de o rigurozitate, dar nu de fanatism. Este limpede că la mijloc este vorba de o înșelare: au blană de mărturisitori, dar pe dinăuntru au nărav de lup, părere de sine și duh de stăpânire și dispreț. Urmarea directă a acestor susţineri este să fie catalogată situaţia drept „fanatism” ceea ce este o eroare logică obişnuită. După ce părintele îşi construieşte elementele de susţinere pe termeni precum aroganţă, dorinţă de stăpânire ş.am.d, pare că decurge logic concluzia finală, definitivă, a fanatismului. Dar de fapt avem „un om de paie”. Într-adevăr, Hristos nu a fost fanatic, dar nici cei de la Botoşani nu sunt fanatici decât dacă ne dorim să-i vedem astfel. De la blană şi nărav, nu e un pas prea mare la fanatic. Pot exista greşeli, discutabile, precum ruperea comuniunii cu clericii şi credincioşii care nu s-au manifestat ca ecumenişti, dacă vrem să rămânem doar în câmpul celor care sunt eretici cu intenţie directă, cum arătam mai sus, dar aceste greşeli sunt supuse discuţiilor pentru care cei de la Botoşani au manifestat o minimă deschidere. Însă părintele Eftimie este cel care pare să fi închis acesta capitol definitiv, să nu mai lase loc de bună-ziua şi să se refere la toţi, în bloc, în felul în care o face. Mă rog, spun asta sub rezerva faptului în care clamata deschidere a celor de la Botoşani chiar trebuie să existe şi să fie viabilă, chestiune pe care nu sunt eu în măsură să o verific. Această atitudine este însă, din punctul meu de vedere, simptomatică pentru toţi cei care nu au întrerupt pomenirea. Dacă tot suntem la ora clasificărilor, cred că mai nimerită ar putea fi una operaţională: între credincioşii care cred „că nu s-a schimbat nimic la Creta”, cei care cred că s-a schimbat dar nu suficient pentru întreruperea pomenirii, apoi cei pentru care întreruperea pomenirii este justificată dar nu au făcut-o ei înşişi „din diverse motive”, cei care au întrerupt pomenirea şi pretind că se află „pe calea împărătească”, cei care au întrerupt de tot comuniunea cu clerici şi credincioşi, până nu există o mărturisire clară şi o împotrivire publică faţă de erezie. Opinia mea smerită este că liantul între toate aceste grupuri de credincioşi ar trebui să fie credincioşii care nu au întrerupt pomenirea, ei ar trebui să fie cei care să se facă luntre şi punte pentru ca schisma proiectată să nu se consume şi în fapt. Acesta este motivul pentru care nădăjduiesc ca părintele Eftimie să-şi reconsidere poziţia şi să ierte tot ceea ce i s-a greşit. Mai arăt că deşi nu am încredere în propriile mele convingeri, gândul îmi spune că nu (mai) trebuie urmărită o întrerupere a pomenirii „om cu om”, preot cu preot, într-o gândire de contabilitate partizană în care să mai adăugăm un nume pe o listă sau pe alta. Cred că împotrivirea faţă de această molimă care este ecumenismul (mai ales lucid) trebuie purtată.. strategic, ca de un singur trup, cu eforturi conjugate din partea tuturor celor pe care conştiinţa îi îndeamnă să acţioneze, fără alte condiţii şi angajamente prealabile. Dacă s-ar cugeta astfel, nu ar mai conta, în mod esenţial, o nemulţumire sau o greşeală punctuală a unuia sau altuia, ci întregul efort s-ar reorienta în funcţie de obiectul general. De asta mi se pare de cea mai mare urgenţă să fie revalorificată poziţia celor care se împotrivesc ecumenismului, acolo unde sunt ei, chiar dacă nu sunt în „tabăra noastră”. De asta e nevoie mare, în continuare, de părintele Eftimie, de părintele Mihai Andrei Aldea, de părintele Amfilohie Brânză şi mulţi alţii, pentru că e mare nevoie de noi punţi între noi, chiar dacă există nărav de lup, dispreţ şi multe altele, chestiuni pentru care Biserica are medicamente şi tratament, numai inimă bună să fie. Doamne, ajută!

    joi, 14:54:04, 23 mai 2019

  • Mitzi

    la articolul Este Ucraina cea mai mare problemă cu care se confruntă Ortodoxia astăzi?:

    Ce-i drept, au trecut aproape 3 ani peste sinodul din Creta, timpul şterge urmele şi toceşte amintirile... aproape nicio voce nu se mai aude împotrivindu-se, iar lucrurile curg înainte pe făgaşul ecumenismului...

    marți, 23:09:27, 21 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Este Ucraina cea mai mare problemă cu care se confruntă Ortodoxia astăzi?:

    Părinte, există un mare pericol ca situația din Ucraina să fie rezolvată printr-n sinod creta2, care să valideze ecumenismul tocmai prin legitimitatea pe care i-o conferă o astfel de reușită. Să nu cumva să ne trezim în situația în care trebuie să aplaudăm ecumenismul care a readus ortodoxia în matca ei ucraineană. De asta mi se pare atât de important să se discute prioritar cu privire la ecumenism și abia apoi despre situația din Ucraiana, care nu este altceva decât simptomul foarte vizibil a unei boli foarte viclene în trupul Bisericii. Iertați-mă!

    marți, 22:35:06, 21 mai 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Este Ucraina cea mai mare problemă cu care se confruntă Ortodoxia astăzi?:

    Ca o semi-dovadă a faptului că nu se dă foarte mare atenție ecumenismului este tocmai întâlnirea din aceeași zi a unor sinodali sârbi cu delegați catolici. Nu poate fi considerat un indiciu concludent pentru că site-ul Bisericii Sârbe nu dă detalii legate de subiectele puse în discuție (http://www.spc.rs/eng/serbian_patriarch_received_audience_leonardo_cardinal_sandri). O întâlnire de discuții nu este ceva greșit, dar în peisajul religios de astăzi apar multe suspiciuni că această audiență a avut un caracter ecumenist.

    marți, 20:55:41, 21 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Utilitatea mediocrităţii şi consensul social de tipul parteneriatului strategic:

    Recitind, înţeleg că am scris un text lung şi complicat încercând să explic o constatare simplă: consensul se obţine atunci când un subiect este abordat progresiv, de la nivelul de judecare şi acceptare al persoanei mediocre, nu atunci când se face uz de autoritate ignorându-se instrumentele de bază cu care funcţionează omul simplu (acelea ale judecăţii morale sănătoase). Pariul pe care îl propun este acela că dacă ar fi puse sub semnul întrebărilor simple, cele mai statornice dogme ale societăţii româneşti, aşa cum este „parteneriatul strategic cu SUA”, se vor dovedi şubrede şi dăunătoare pentru noi. În sens mai larg, consider că multe lucruri pe care noi le luăm drept definitive, certificate şi nesupuse revizuirii, dacă ar fi chestionate la un nivel elementar, s-ar putea dovedi componente ale unor înşelări sau auto-amăgiri de masă, pe care le resimţim la nivel de societate, dar asupra cărora nu prea ştim cum să acţionăm. Părerea mea este că soluţia decurge firesc din Învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab.

    sâmbătă, 18:58:15, 18 mai 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Viața Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti:

    Cu adevărat a înviat Hristos! Vă mulțumim mult pentru cuvânt! Sunteți prima/primul comentator al sitului așa că ne faceți o mare bucurie 🙂 Cât despre Sfântul Nifon, cu siguranță ne iubește deși atunci când era la noi a fost foarte aspru cu slăbiciunile noastre. Mă întreb ce ar spune sfântul astăzi, dacă atunci a certat pe domnul țării doar pentru că a închis ochii la păcatul unui boier desfrânat! Ce ne-ar mai spune și nouă 🙂

    sâmbătă, 14:24:31, 18 mai 2019

  • Mitzi

    la articolul Viața Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti:

    Hristos a înviat! Mă bucur de apariţia acestui site şi îi doresc viaţă lungă şi bogată! Cu puţine zile înainte de a-l descoperi, aflându-mă cu treburi în zona Târgoviştei, m-am abătut şi pe la Mănăstirea Dealu, unde m-am închinat la Sf. Moaşte ale Sf. Nifon, gândind că, poate, va ajuta cumva şi astăzi poporul nostru pe care cred ca l-a iubit, încercând să-l îndrepte spre mântuire. În altă ordine de idei, iarăşi m-am bucurat citind că aţi găsit Psalmul 105 ca fiind scris pentru neamul nostru, eu am crezut acelaşi lucru despre Psalmul 43! 🙂

    sâmbătă, 14:14:25, 18 mai 2019

Înapoi la prima pagină