Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Doar 6 Biserici Locale din 14 vor participa la întâlnirea de la Amman; Patriarhia Antiohiei este absența de ultima oră:

    Cred că trebuie să ne abținem de la prea multe comentarii înainte de vreme. Nu știm ce și cum a făcut fiecare Biserică. Rezultatele întâlnirii poate vor mai da pe față cum stau lucrurile. Mie personal îmi pare că era bună discutarea (adică participarea la întâlnirea de la Amman) temei autocefaliei ucrainene și a primatului pretins al Constantinopolului.

    duminică, 21:49:19, 23 februarie 2020

  • Lucian

    la articolul Doar 6 Biserici Locale din 14 vor participa la întâlnirea de la Amman; Patriarhia Antiohiei este absența de ultima oră:

    Am remarcat urmatorul aspect: Toti Intaistatatorii Bisericilor Locale care vor merge la Amman au semnat la Creta, cu exceptia patriarhului Kirill care a semnat la Havana niste documente tot eretice (desi foarte bine ca s-au pozitionat impotriva autocefalilor ucrainieni). Sa fie acesta un motiv pentru care bulgarii sa aiba retineri la ceea ce se va discuta sau in legatura cu seriozitatea intalnirii? Nu caut sa-i scuz, e evident ca aceasta problema arzatoare trebuie discutata si aici nu ar trebuie sa fie loc de politica, orgolii si altele. Cine stie ce motive sunt la mijloc. De mentionat ca si ambasadorii americani si-au cam ”facut treaba”. Ma gandeam la varianta ca pe unele blog-uri prea radicale exista riscul ca bulgarii, acum in prezent sa fie catalogati drept schismatici, ceea ce nu cred ca e cazul. Oricum, lucrurile se vor clarifica pe viitor.

    duminică, 21:44:57, 23 februarie 2020

  • Mitzi

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Mesajul meu se adresa lui Nicolae Vlah, nu am specificat, iertați.

    duminică, 17:06:18, 23 februarie 2020

  • Mitzi

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Simt nevoia să vă mulțumesc și să vă felicit! Sunteți printre puținii care dați mărturie cu adevărat despre Sfinții închisorilor, fie ei legionari sau nu. În rest, de dragul unei așa-zise polemici „elegante” suntem gata să lăsăm pe oricine să-și verse otrava, în timp ce ne cerem scuze că deranjăm…

    duminică, 16:25:52, 23 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Doar 6 Biserici Locale din 14 vor participa la întâlnirea de la Amman; Patriarhia Antiohiei este absența de ultima oră:

    Eh, ei știu mai bine de ce. Dar e de remarcat că au tot fost vizitați de delegații de la Constantinopol și de către demnitari SUA. Nu cred că întâmplător. Oricum, așteptăm să vedem rezultatele concrete; jocurile de culise nu le facem noi.

    duminică, 12:44:30, 23 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Doar 6 Biserici Locale din 14 vor participa la întâlnirea de la Amman; Patriarhia Antiohiei este absența de ultima oră:

    Este posibil ca bulgarii să-și fi spus că este mai bine să nu participe decât să meargă la Amman la niște simple vorbiri diplomatice fraterne și, în plus, să trebuiască să-și mai pună și semnăturile pe vreun document discutabil (= nu după voia Domnului) ceea ce ei să găsească ca fiind inacceptabil. Neparticipând, în socoteala lor, ar rămâne (mai) curați.

    duminică, 12:23:10, 23 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Înţeleg că acesta este impulsul firesc atunci când nu ne coincid gândurile şi convingerile, dar cred că ar trebui să ne gândim şi la situaţia în care ne aflăm noi ortodocşii atunci când încercăm să intrăm în conversaţie în alte medii şi suntem priviţi cu desconsiderare sau expediaţi ca nedemni de calitatea de interlocutori. Mai ales noi, cei care suntem priviţi ca "fundamentalişti", "tradiţionalişti", "practicanţi" sau mai ştiu eu cum, suntem marginalizaţi inclusiv în Biserică, poate chiar mai dihai decât în afară, în mediile neortodoxe, unde totuşi se mimează deschiderea. Prin urmare, eu personal sunt cu totul împotriva acestui tip de abordare, de auto-izolare, pentru a ne păzi liniştea. Mi se pare nu doar contra-productiv, ci dăunător de-a dreptul pentru credinţa noastră. Prefer să las replici fără răspuns aici pe blog, atunci când simt că am obosit, decât să încep să editez comentariile celor care postează, să le filtrez, selectez sau, mai rău, să blochez cu totul pe unii cititori (dacă nu sunt spam).Intervin totuşi acolo unde mi se pare că există pericolul să alunecăm în scandal, ceartă sau în alte discuţii nepotrivite, după cât mă duce mintea. Cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, astfel de comentarii precum cele ale Anei ne pun totuşi la încercare duhul în care dăm mărturie despre convingerile noastre, iar pe de altă parte, în lumina ultimelor precizări, vedem că, dincolo de modul de formulare, există totuşi un interes just şi legitim pentru poziţia sa. Mi s-ar părea o mare, mare pierdere să nu rămânem cu nimic altceva de pe urma acestor interacţiuni decât cu tulburarea. Asta cred, iertaţi.

    vineri, 10:42:45, 21 februarie 2020

  • Elena

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Eu totusi cred ca discutiile cu Ana si Kleomenis trebuie sa se termine aici, domnule Vlad Mihai Aghache. Nu sunt in acelasi duh cu majoritatea persoanelor care intra pe acest site si nu are sens ca discutia sa continue. Doamne ajuta!

    vineri, 09:35:55, 21 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Îmi pare foarte rău să aflu aceste lucruri. Vă înțeleg cu totul altfel intervențiile dvs pe situl nostru. Iertați-ne. Doamne, ajută!

    vineri, 03:14:27, 21 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Kleomenis, omul certitudinilor avântate 🙂 Vedem, discutăm..

    vineri, 00:29:09, 21 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Bună seara, Sigur dl. Vlad. Sunt de acord cu dvs. că ar fi mai înțelept să nu continuăm discuția. Iertați-mă!

    joi, 22:27:30, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Multi nu au fost. Iar cei care au fost nu sunt mari duhovnici si nu vor fi vreodata canonizati.

    joi, 19:43:46, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    prietene, tatal tatalui meu era evreu. si el si familia si prietenii au avut ceva experiente sinistre cu amicii tai legionari. personale, nu relatate de altii. in conditiile in care era un om normal care dorea o viata linistita, motiv pentru care a trecut la crestinism nu din convingere, ci pentru a-şi vedea de studii. in rest, am sa ignor mizeriile pe care le-ati enuntat. si nu va obositi sa raspundeti, nu ma intereseaza opiniile unei admirator al unor criminali.

    joi, 18:30:05, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    nu sunt nicio neomarxista si nici nu incerc sa murdaresc nimic. nu e neregula nimic in acel citat, e foarte ok pentru un crestin sa fie antisemit si sa conteste uciderea evreilor. de ce as scrie eu? au scris altii inainte, aveti tone de carti despre legionari/nazisti/fascisti etc. chiar daca le-ati citi si rasciti, tot la parerea dvs ati ramane. si daca tot va plac etichetarile la adresa persoanelor care au alte pareri, imi permit si eu sa cred ca sunteti neolegionar. Desi ma indoiesc c-ati intelege ce e in neregula cu asta.

    joi, 17:23:15, 20 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Mișcarea Legionară a fost o organizația înființată pentru a lupta pentru poporul român oropsit și împotriva comunismului care a însemnat pentru România exact ce a spus Corneliu Codreanu.

    joi, 16:12:19, 20 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Dl. Kleomenis, Eminescu a fost ucis, otrăvit. Vă doresc să vă iubiți țara și poporul asemeni lui Eminescu și să aveți puterea, tot asemenea lui, să nu vă sperie nici moartea în lupta pentru ele.

    joi, 16:04:45, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Cred că ați picat pe o fentă provocatoare care e destul de străvezie. Așa se întâmplă când nu avem disciplina dezbaterilor deschise. Sper ca această discuție se va opri aici și că dvs, Nicolae, nu veți continua. Vă rog să înțelegeți. Doamne, ajută!

    joi, 16:04:01, 20 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Puneți aceeași placă zgâriată - Mișcarea Legionară a fost una criminală - însă tot nu aduceți argumente care să susțină ceea ce afirmați. Mișcarea Legionară e o cloacă în opinia dvs. care e mai multe decât subiectivă, dovadă că nu aduceți argumente ci doar înșirați acuzații. Citiți, vă rog, Cărticica șefului de cuib și studiați și istoria acelori vremuri și după aceea judecați. În plus, care-s asemănările între nazism, fascism și Mișcarea Legionară? Și încă ceva, a asemăna pe Sf. Valeriu cu Hitler e o absurditate de care numai un comunist sau simpatizant al comunismului e capabil. Într-o zi câțiva evrei au adus la Mântuitorul o femeie vinovată de adulter. Iar conform legii ea trebuia ucisă cu pietre. Răspunsul Mântuitorului le-a căzut ca un trăznet acelora: „Cel care este fără păcat să arunce primul piatra”. N-a aruncat niciunul pentru că toți erau păcătoși. În cazul lui Corneliu Codreanu sunteți dvs. aceea care aveți calitatea morală să aruncați prima piatra? Doar întreb. Nu scuz faptul că Codreanu l-a ucis pe Manciu (un diavol cu chip de om) dar sunt curios ce ați fi făcut dvs. în locul lui!? L-ați fi strâns în brațe pe Manciu, un criminal în toată puterea cuvântului? Nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu că astăzi nu mai trăim vremurile tulburi de atunci. Se pare că încă mai există oameni cu atitudine de torționar. Da, la dvs. mă refer. Dumnezeu să vă lumineze!

    joi, 15:56:53, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Să încercăm totuși să stăm departe de atacurile la persoană! Atât Ana cât și Kleomenis sunt bineveniți, chiar dacă nu suntem în același gând, duh, credință, cuviință. Zic și eu. Deci dacă sunt bineveniți, e clar că nu-s “intruși”. Că urmăresc să murdărească, speculând că așa ar fi cazul, asta o pot face doar pentru ei. Chiar dacă toată conversația este offtopic, consider că nu e fără folos, deci vă rog să îngăduiți. Iertați. Doamne, ajută!

    joi, 15:56:24, 20 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Ce găsiți în neregulă la pasajul de mai sus? Asta ați uitat să ne spuneți. Cred că dvs. și dl. Kleomenis sunteți intruși neomarxiști de tipul celor doi pseudo-cercetători de la CNSAS care nu demult au încercat să murdărească memoria martirilor din închisori. Aveți cu toții același tipar, nu sunteți greu de recunoscut. PS: Eu aștept articolul dvs. (să ne dați și legătura către situl unde îl veți publica) argumentat și documentat cu privire la legionari, din comentariile postate nu dovediți nimic.

    joi, 15:34:22, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Întoarcerea la Hristos este cartea mea de căpătâi. Este cartea care cred că m-a așezat (sper!) definitiv în matca ortodoxiei, întrucât înainte am fost ateu militant. M-am apropiat de ortodoxie cu Jurnalul fericirii, acolo unde am întâlnit pentru întâia oară o apologetică scrisă pe limba mea. Dincolo de cherry picking-ul de uz polemic, sunt convins că este o lectură esențială dacă veți dori să ne cunoașteți mai bine formația intelectuală și orizontul (limitat?) de idei. Aceasta, dacă prezentăm interes și mai departe de a fi țintele desconsiderării dvs pt evlavia ce o purtăm Sfinților Închisorilor, și Sfântului Valeriu, în particular. Iertați! 🙂

    joi, 14:39:11, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    pasajul citat e din Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, volum din care a citat si colegul dvs. deci avem doua pasaje din aceeasi carte si un cherry picking de toata frumusetea. da, mi-am raspuns singura, multumesc

    joi, 14:26:18, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Ana, vă cer o favoare. Răspundeți vă rog dvs la întrebările acestea, în modalitatea în care gândul vă spune că ar trebui să răspundă un om sfânt. Țineți cont că pasajul citat de dvs nu este o transcriere, ci un rezumat consemnat din memorie. Deci răspunsul dvs, dacă îl veți scrie, să nu se oprească la formulare ci la fondul problemelor. Subliniez că discuția rămâne în continuare una offtopic, dar vă conced dreptul de a ne purta pe coclauri. 🙂

    joi, 13:49:49, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    „- Înţeleg deci că domnul pastor este un naţionalist, un naţionalist evreu. Românii sunt şi ei naţionalişti. Noi ne-am născut prin fire români dar prin Har şi prin Adevăr suntem creştini. Evreii nu sunt creştini nici după 2000 de ani! Naţionalismul românilor nu este şovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinţă şi felul nostru propriu de viaţă. Noi mergem înfrăţiţi cu toţi drept-credincioşii pe calea lui Hristos către Înviere. Prin Hristos toate neamurile au format Noul Israel şi cu această conştiinţă tratăm noi problema naţională, inclusiv problema evreiască. – Atunci de ce sunteţi antisemiţi? – Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc Sîngele nevinovat pe care l-au vărsat şi pe care continuă să-l urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să-i spunem Adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul i l-a spus atunci. Numai aşa îi aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvnă pentru pocăinţa lor. – Dar evreii au fost ucişi de legionari la abator, spânzuraţi ca animalele! – Este o înscenare josnică! N-avem cunoştinţă ca cineva să fi spânzurat evrei la abator. Şi sunt evrei care ştiu asta foarte bine! – Dar evreii ucişi în pădurea de la Jilava? – A fost un act necontrolat al unor oameni fanatici într-o împrejurare socială tulbure. Dar dacă puneţi aceste crime pe seama legionarilor, atunci nu trebuie puse pe seama tuturor evreilor crimele săvârşite de Elena Lupescu ori de Ana Pauker şi toţi evreii stăpâni pe Securitate?" Daca asta inseamna sfant...

    joi, 13:03:20, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Un exemplu concret a ceea ce spuneam despre contestarea înălţării morale. Nu aş fi atras atenţia asupra comentariului dvs dacă nu ilustra atât de nimerit ceea ce am descris succint în comentariul de mai jos, despre insinuarea controverselor: https://theodosie.ro/2020/02/18/valeriu-gafencu-cum-se-dobandesc-pacea-si-libertatea-autentice/#comment-1135 Ortodoxia educă o anumită sensibilitate sufletească ce ne împiedică să stricăm bucuria apoapelui, chiar şi dacă ar fi greşit orientată, ceea ce acum nu este cazul. Aşadar nu găsesc necesar să neg fondul intervenţiei dvs ci să atrag atenţia asupra duhului în care aţi intervenit. Doamne, ajută! 🙂

    joi, 11:40:31, 20 februarie 2020

  • Elena

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Iată un răspuns ortodox la nedumeririle multor creştini-ortodocşi cu privire la cinstirea sfinţilor (încă) necanonizaţi prin citirea de acatiste, închinarea la icoane, etc. Părintele Serafim Rose într-una din scrisorile sale către pr. Alexey Young: „Nu, „grecii” nu l-au canonizat pe Vlădica Ioan. Canonizarea este treaba episcopilor, care dau pecetea ultimă şi oficială pentru o venerare locală a unui om sfânt. Ceea ce a făcut mănăstirea [Boston] a fost să scrie (sau probabil să traducă dintr-o lucrare a vreunei mănăstiri pe stil vechi care obişnuia să-l numească Sfânt pe Vlădica Ioan) o Vecernie pentru Vlădica Ioan (noi avem o copie şi arată destul de bine), o practică foarte normală obişnuită de ruşi atât pentru Sfântul Ioan de Kronştadt cât şi pentru Fericita Xenia, cu mulţi ani înainte de canonizarea lor. Aceste slujbe ale Sfinţilor necanonizaţi sunt săvârşite în particular (de către o persoană particulară sau o mănăstire) până ce episcopii permit ca întreaga Biserică să le săvârşească public. Rugăciunile oricărui sfânt trecut din această viaţă trebuie oricum făcute în particular, iar în unele cazuri, sfinţenia unui sfânt este aşa de evidentă încât i se adresează rugăciuni mai mult sau mai puţin public, cu mult înainte ca acesta să fie canonizat. În cazul Vlădicăi Ioan, episcopii care au slujit la înmormântarea lui, deja ceruseră deschis rugăciunile lui înserând în mod deliberat în anumite părţi din slujbă înmormântării sau din panihidă sintagma, „cu ale lui sfinte rugăciuni”. Dacă părintele Nichita [din Seattle] are într-adevăr o icoana cu Vlădica Ioan, nu face rău că o foloseşte pentru sine şi nu în public, şi aici nu trebuie ca nimeni să se simtă câtuşi de puţin ofensat, pentru că aceasta e o practică normală şi de asemenea pentru faptul că duşmanii Vlădicăi Ioan vor pricinui niscai probleme din această cauză. Cu toate acestea, o mulţime de ruşi vor fi fericiţi să o vadă, fără să viseze măcar a o face public, adică oficială. Un episcop rus pe care-l cunoaştem s-a umplut de bucurie auzind că există o slujbă grecească închinată Vlădicăi Ioan, drept care a cerut să fie tradusă imediat în slavonă! Nu cred că „grecii” în general sunt mai preocupaţi decât alţii de chestiunea cinstirii deschise a unui sfânt necanonizat; mai degrabă din pricina mai multor râvnitori atât dintre greci cât şi dintre ruşi care fac acest lucru; şi deci din pricina lor au hotărât episcopii ca în cele din urmă să-l canonizeze. În cazul Vlădicăi Ioan, atât ruşii cât şi grecii (slavă lui Dumnezeu!) au fost găsiţi „vinovaţi” în această chestiune, fapt foarte normal în istoria Bisericii. (O călugăriţă rusoaică foarte aşezată ne-a implorat să scriem noi o slujbă pentru Vlădica Ioan imediat după moartea lui!) Cu toate acestea, este limpede că o astfel de cinstire nu trebuie „forţată”, ci trebuie lăsată să crească şi să se manifeste firesc până ce în cele din urmă se coace întru ziua cea mare a canonizării. În Biserica Ortodoxă nu este interzis să te rogi la Sfinţi „necanonizaţi” . De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial la ceea ce deja există neoficial: oamenii se roagă unui sfânt înainte ca Biserica, în cele din urmă, să-i stabilească un cult general, moment în care i se stabileşte o slujbă, o icoană etc. Tot astfel, în mod particular, putem cere să se roage pentru noi oricărui creştin plecat dintre noi, aşa cum obişnuim să cerem rugăciunea creştinilor ortodocşi în viaţă – pentru că toţi sunt vii în Hristos; cu atât mai mult cineva a cărui viaţă sfântă sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos

    joi, 11:06:40, 20 februarie 2020

  • Elena

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Fragmentul de mai jos este preluat de pe dervent.ro : Sau dvs.il contestati si pe Pr. Serafim Rose. Parintele Iustin Parvu, parintele Aresenie Papacioc si multi alti duhovnici au fost legionari, nu s-au dezis niciodata de legionari si sunt repere duhovnicesti pentru trairea ortodoxa. Si pe acestia ii contestati Ana si Kleomenis?

    joi, 11:04:13, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    in mare sunt acord, mai ales ca rusii se pricep cel mai bine la trolling. in schimb, sublinierea dvs "necontestate" e falsa, stiti bine. legionarii sunt figuri contestate, si in ansamblu si individual. inclusiv asa-numitii sfinti ai inchisorilor.

    joi, 10:48:05, 20 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Domule/domnisorule Nicolae, Miscarea legionara s-a inspirat din nazism si fascism, despre ce vorbim? cand te bagi intr-o miscare criminala nu cred ca esti prea sfant. iar Gafencu nu era un om nescolit, stia bine in ce cloaca se baga, si nu avea niciun fel de scrupule cand incerca sa recruteze copii. nu trebuie sa ucizi cu propriile maini, asa putem relativiza si nazismul sau fascismul, nu? daca gasim scuze ne putem duce pana la hitler. in definitiv nici el n-a ucis pe nimeni, doar a ordonat altora. Dvs il puteti considera sfant, mie mi se pare ca e folosit drept paravan și legitimare pentru un curent ortodoxist cu vadite simpatii legionare. imi amintesc ca si pe acest blog si pe altele asemanatoare si zelea codreanu e ridicat in slavi, si restul legionarilor. e amuzant ca mi se reproseaza mie ca-i bag pe toti in aceeasi oala. da, ii bag, dar si cei care ii simpatizati faceti la fel, nu v-am auzit vreodata condamnand crimele legionarilor, dimpotriva li se gasesc numai scuze. Ghinionul Romaniei e ca a trecut din mainile unor criminali in mainile altora. Daca am fi avut un Nurnberg n-ar mai fi fost glorificati adeptii unor idei extremiste, pe motiv de sfintenie.

    joi, 10:42:21, 20 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    @Kleomenis Ce scrie Ianolide, un martor și mărturisitor despre cei arestați: „Eram tineri născuţi prin anii 1920-1930, încât nu am avut niciodată vreo funcţie politică sau publică, deci nici o răspundere pentru evenimentele acestui secol. Aveam convingerea că nu facem politică, ci educaţie. Doream să formăm o elită de înaltă ţinută care să preia în mâinile ei destinele neamului românesc”. În alt loc: „Dincolo de așa-zisa angajare politică, oamenii își apărau credința, își salvau sufletele, Îl mărturiseau pe Dumnezeu în fața urgiei ateiste. Lupta lor a fost creștinească. Ei nu au săvârșit crime, nu au urmărit scopuri socio-politice, ci au acționat în virtutea sufletului creștin al neamului românesc”. În altă parte: „Ne-au cerut de asemenea şi o declaraţie de desolidarizare de trecutul nostru „politic”. Valeriu şi alţi câţiva au spus că nu au nimic de reabilitat dincolo de justiţia propriei conștiințe. Am refuzat şi desolidarizarea nu pentru că nu aveam greşeli de care să ne desolidarizăm, ci pentru că procesul nostru de conştiinţă înfiera toate greşelile făcute fără a avea nevoie de imboldul unei elite politice al cărei reprezentant era un monstru ca Maiorul Magistrat”. Cum poate cineva cinstit sufletește să disprețuiască mărturisirea unor oameni supuși unei duble torturi, psihologică și fizică? Atunci când în jurul lor mulți trădau pentru a se salva, din frica imensă de moarte, de chin, unii ca Valeriu Gafencu și-a format și urmat un crez eminamente creștin. Dacă nici aceasta nu este mucenicie autentică pe care să o urmăm și noi în condițiile de libertate exterioară de astăzi, atunci ce poate fi? Nu-mi pot permite să neglijez o asemenea jertfă cu o valoare identitară pentru noi, ca români, doar pentru că-și bate joc cineva de ea. Aceasta este continuarea ispitelor drăcești, a presiunii asupra creștinilor. Pe Eminescu l-am invocat nu în calitate de creștin, ci de poet. Cine nu recunoaște măreția lui la adevărata valoare și-l privește ca pe un simplu om talentat sau, mult mai rău, ca pe un nebun, unul ca acesta dă dovadă că nu-i merge nici inima, nici mintea decât să scoată din context niște afirmații și să împroaște cu noroi personalități cu mult peste condiția lui. Cu iertare. Cât despre filetism, nu are nici o legătură reală cu legionarii. Ba nici cu ce insinuați. Filetismul nu este erezie, în primul rând. Condamnarea din 1872 este una cu cântec și discutabilă atât ca sentință, cât și ca mod în care a fost luată (fără semnarea documentelor de Patriarhul de Ierusalim). Există niște greșeli pe care le presupune filetismul, dar este și foarte mult instrumentat. Dragostea de țară nu este ceva greșit, mai ales ca expresie a credinței creștine. Adică este bună conlucrarea dintre naționalism și creștinism, prin care valorile ortodoxe sunt impregnate corect în societate.

    joi, 09:43:28, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Crestinismul n-are nevoie de asociatii, gasti si legiuni formate in disperare de cauza, din convingeri politice si orgolii personale. Avem pe Hristos si Biserica Sa neschimbata, iar restul sunt doar intrusi.

    joi, 09:12:06, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Vedeti ca inca nu e canonizat si n-aveti voie sa-l numiti sfant... Sau aveti dvs acolo de unde scrieti birou sinodal de canonizari? 🙂

    joi, 09:06:43, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Bine punctat, sora Ana.

    joi, 09:01:34, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Sunteti un nationalist sentimentalist. 🙂 Etnofiletismul a fost condamnat ca erezie, iar Eminescu a fost cel mult un agnost, ca sa nu zic ateu. Cititi scrisorile catre Veronica si va veti convinge. Ambii au sfarsit rau, ea sinucisa - el nebun (nu pt Hristos). Sau poezia "Eu nu cred in Iehova" in care se deduce clar ca religia lui Eminescu a fost romantismul. Pentru deplina lamurire faceti o comparatie prompta cu poeziile Sf. Ioan Iacob.

    joi, 08:59:06, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Cand s-au crestinat in smerenie deplina s-au lepadat de legionarism? Sunteti naiv, parinte.

    joi, 08:49:07, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Legionarii nu pot fi sfinti. Pentru ei etnofiletismul a fost si este religie de baza. Nu au putut concepe crestinismul (2000 ani) fara romanism (100 ani).

    joi, 08:37:14, 20 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Principalele modificări ale statutului BOR:

    Sigur, nu mai ai voie sa iei atitudine crestineasca si marturisitoare decat daca iti da voie sinodul laicizat si apostat. Au tot modificat statutul asta incat putin a mai ramas in conformitate cu randuielile neschimbate ale Sfintilor Parinti. Ce sa facem? Totul se actualizeaza acum, dupa cum vor sefii institutionali ! Au uitat totusi un paragraf destul de important: e) Consistoriul Superior Bisericesc, ca instanță de judecare a clericilor pedofili si homosexuali care trebuie caterisiti fara drept de apel ! (Onilă - încă episcop valid)

    joi, 08:32:28, 20 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Apropo de propaganda rusă și de o chestiune de care sunt acuzați rușii în general, anume că deturnează scopul, sensul şi semnificaţiile conversaţiilor online prin "trolling", îmi amintesc că am citit un text destul de interesant despre tactica insinuării controverselor (mă rog, altul era titlul, dar asta mi-a rămas în minte). Era ceva despre disputele online pe teme istorice între ruşi şi polonezi. Ideea de bază cu care am rămas atunci era că nu trebuie permisă celebrarea, adorarea, proslăvirea, elogierea sau sărbătorirea, necontestate, ale unor persoane, evenimente sau împrejurări ci, asupra izvoarelor de înălţare morală trebuie aruncată, mereu, umbra (toxică) a controverselor. Termenul de controversă este unul extrem de coroziv întrucât nu permite apărări sau lămuriri punctuale şi loveşte într-un loc esenţial, anume în caracterul acţionabil al informaţiilor sau emoţiilor. Mai ales cei care parcurg materiale de intelligence găsesc des acest termen de "informaţie acţionabilă", anume o informaţie care are o vocaţie concretă de a fi folosită în mod eficace într-un context dat. Şi emoţiile pot avea un astfel de caracter acţionabil, mai ales cele colective. De pildă, aşa sunt animate masele electorale care ies la vot, impulsiv. Cam cu asta am rămas în minte în urma acestor lecturi. Observ oricum faptul că şi la noi se întâmplă astfel de lucruri în legătură cu anumite personaje istorice, mai ales în cazul Sfinţilor Închisorilor, şi că tehnica aceasta de aruncare a controversei se întâmplă de la sine. În cazul nostru, aici pe blog, avem în loc de o elogiere gingaşă a unui sfânt deosebit de sensibil, o dezbatere offtopic în care Sfântul este redus la o carcasă politică. Sunt sigur că menirea nu este a convinge pe cititorii noştri despre nesfinţenia Sfântului ci menţinerea unei astfel de umbre. Că dvs, Ana, faceţi acest lucru neintenţionat, inconştient, este foarte plauzibil. Nu formulez acuze indirecte, nu sunt relevante pe obiectul articolului. Ceea ce este însă important, şi motivul pentru care pe mine personal mă bucură astfel de intervenţii, este acela că dau ocazia unor reaşezări netulburate în mărturisirea despre aceşti Sfinţi ai închisorilor. Ei înşişi au profeţit că vor fi luptaţi şi după moarte şi, prin chiar modul acesta dezechilibrat în care li se aduc acuzaţii, se confirmă, simultan, marea lor sfinţenie. Or, acesta este motiv de bucurie şi de liniştire. Pare că fac un argument circular aici, dar nu este cazul. Sunt, ca orice creştin, dezamăgit de lipsa de evlavie, dar o înţeleg cu limpezime atunci când este asumată ca atare. Nu cred că este vorba despre o neînţelegere care să ne cheme obligatoriu la o reacţie polemică de apărare. Cred că este îndeajuns să dăm mărturie pentru dragostea ce o purtăm acestor Sfinţi, rămânând înţelepţi şi blânzi. Pentru cei sinceri, cred că este suficient să subliniem că a fi Sfânt este într-atât de mult mai mult decât o afiliere politică, încât discuţia aceasta este inadecvată prin ea însăşi. Acestea sunt însă neputinţele noastre, cu asta lucrăm. Să ne ajute Sfântul Valeriu pe toţi, în toate cele de folos! Doamne, ajută!

    miercuri, 22:50:24, 19 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Doamnă/ domnișoară Ana, Absolutizarea pe care o faceți cu privire la legionari, cum că toți ar fi criminali (asta reiese din comentariile dvs.) este copilărească, total superficială și nu e susținută de nicio sursă istorică, de niciun document sau oricare altă mărturie, dovadă că nici n-ați menționat vreo sursă de încredere prin care să vă susțineți acuzele. Tot ce faceți este să acuzați în pur stil comunist. Este adevărat că în Mișcarea Legionară au existat și oameni care au recurs la fapte pe care credința creștină le condamnă dar pentru asta nu înseamnă că le putem pune aceeași etichetă tuturor. După ,,logica" dvs. ar trebui să negăm sfințenia tuturor care au avut legătură cu legionarii doar pentru că au avut legătură cu ei. E copilăresc, cum spuneam mai sus. Vă rog sincer să scrieți un articol bine argumentat și documentat (să puneți și sursele pentru a le verifica și noi cei interesați) în care să dovediți că Mișcarea Legionară a avut ca membrii doar criminali. Afirmația dl. Vlad-Mihai cum că sunteți necredincioasă e susținută din plin de cele scrise de dvs. În final vă doresc să ajungeți la o trăire dubovnicească mai înaltă decât Sf. Valeriu Gafencu și alții care au făcut parte din Mișcarea Legionară și pe care suferința îndurată pentru dragostea de Dumnezeu și țară i-a sfințit. Aveți toate șansele având în vedere că nu sunteți simpatizantă a legionarilor.

    miercuri, 20:32:21, 19 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    recunosc, nu inteleg sfintenia unui om care nu s-a dezis niciodata de faptul ca s-a inhaitat cu niste criminali. dupa cum n-am inteles niciodata apropierea dintre biserica si legionari, antisemitismul multor ortodocsi etc. da, nu inteleg sfintenia care e doar la nivel teoretic, in timp ce faptele sunt complet diferite. iar asta e valabil pentru toti cei care au cochetat cu legionarii, in timp ce s-au dat crestini. dar e interesant de urmarit, cum atractia pentru legionari bantuie in continuare biserica, sunt niste resorturi care-mi scapa. ura fata de altii si uciderea altora oameni pe motiv de rasa, credinta contravin ortodoxiei. de ce pentru unii sunt acceptabile si chiar de laudat? poate pentru ca s-au infiltrat fel si fel de oportunisti care se folosesc de credinta pentru a-si promova propria agenda. lucru pe care l-au facut si legionarii.

    miercuri, 17:29:39, 19 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Faptul că nu înţelegeţi dimensiunea duhovnicească a Sfântului Valeriu, că nu resimţiţi sfinţenia acestuia, mă face să cred că nu aveţi trăire religioasă autentică, atât cât pot eu judeca astfel de lucruri. Este doar o supoziţie pe care vă rog mult să mi-o îngăduiţi, nu vreau să jignesc. Mi se pare că nu reuşiţi să treceţi de un prag foarte superficial în judecata pe care o faceţi, nu evaluaţi nici măcar dimensiunea morală a Sfântului, dincolo de opţiunile sale politice, deci mie mi se pare inoportun să ducem discuţia mai la adânc, la chestiuni care ţin de duh, de sfinţenie. Concluzionez că dvs vi se pare imposibil de conciliat o opţiune politică dintr-un anumit moment al vieţii cu modelul de sfinţenie pe care noi îl recunoaştem Sfântului. Această neînţelegere o calificaţi ca fiind "atracţie bizară", v-o asumaţi ca pe o convingere de ordin personal, de aceea nu văd cum ne-am putea angaja într-o conversaţie pe acest subiect, în ce scop. Practic, folosim limbi diferite, vorbind despre chestiuni complet străine. Nu am o problemă cu faptul că părerile noastre nu coincid, sper că nici dumneavoastră nu mi-o ţineţi în nume de rău. Eu unul, atât cât găsesc timp, citesc inclusiv surse de propagandă, deşi recunosc că este destul de dificil de distins între acestea. Sunt abonat la taskforce-ul EU pentru dezinformare, am citit studiile UE despre dezinformarea rusească, sunt oarecum în temă cu aceste chestiuni, dar nu susţin că am un repertoriu precis de surse valide/invalide. Şi eu am regăsit multe dintre acuzele aduse ruşilor ca fiind întemeiate în cazul surselor de (dez?)informare occidentală. Pe de altă parte, simt nevoia să arăt faptul că, întrucât sunt îndatorat sufleteşte unor părinţi şi sfinţi ruşi precum şi faptul că am în preajmă vorbitori nativi de limbă rusă, care-mi sunt foarte apropiaţi, nu pot prelua oricum limbajul îndeobşte folosit pe la noi. Mă simt obligat să tratez cu mare atenţie şi cu multă grijă acest subiect pentru că nici mie nu mi-a căzut deloc bine atunci când, în alte împrejurări, s-a discutat despre români şi România în termeni pe care i-am resimţit ca nedrepţi. Iar asta am resimţit chiar şi atunci când subiectul discuţiei era acel domn băsescu, despre care am o părere completamente execrabilă. Dar nici măcar atunci nu mi-a picat deloc bine tonul sau termenii care au fost folosiţi. De aici vine probabil, în bună măsură, percepţia despre filo-rusismul pe care ni-l atribuiţi, care nu este totuşi deloc unul de fond, chiar dimpotrivă. Totuşi acest lucru nu ne împiedică să dăm dreptate ruşilor acolo unde credem sincer că este de trebuinţă să o facem. Cred că părintele Lavrentie a argumentat cu asupra de măsură ori de câte ori a susţinut poziţia BORu, şi chiar şi atunci când am discutat despre conflictul militar din Ucraina. Nu în ultimul rând, ne şi asumăm cu inimă uşoară riscul acestor percepţii, asupra cărora nu putem interveni, tocmai pentru că este nevoie să fie discutate şi temele cu miză pe care cred că dvs şi alte persoane le leagă de propaganda rusă. Prin urmare, atunci când sesizaţi astfel de chestiuni, vă rog să depăşiţi faza de acuze de filorusism, şi să le tratăm pe fond, însă vă rog să o facem ontopic şi cu bună credinţă. Nu ne bucură deloc faptul că la un articol de sărbătoare, de factură pur duhovnicească, trebuie să facem discuţii politice, dar înţelegem că acestea sunt aspectele care vă animă. În orice caz, vă mulţumesc, pe bune, pentru intervenţii! 🙂

    miercuri, 14:57:52, 19 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    faptul ca am o parere proasta despre legionari si rusi ma face necredincioasa? interesant eu n-am facut nicio referire la sputnik, mai ales ca intru rar, prefer discursurile oficialilor rusi, nu trebuie sa mi le traduca sputnik intr-un limbaj de mahala, plin de jigniri la adresa celor care nu-s pe placul rusilor. asa cum nu citesc nici vocea americii. de ce-as citi site-uri de propaganda? cine vrea sa-si foloseasca creierul citeste diverse surse, dar nu cele de propaganda. m-am referit la temele pe care le incurajeaza propaganda rusa si care se regasesc toate pe toate site-urile asa-zis ortodoxe. fara niciun fel de dubiu, fara nicio filtrare, fara nuante.

    miercuri, 14:12:06, 19 februarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Principalele modificări ale statutului BOR:

    Da. Vorbim tot mai mult de o instituţie a statului modern şi mai puţin de Biserică, Una Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească.

    miercuri, 12:27:30, 19 februarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Principalele modificări ale statutului BOR:

    Multumim in mod special pentru articol, totusi....il rugam pe Parintele sa ne „traduca” atit cit crede necesar sa o faca sa intelegem mai in amanunt aceste lucruri!

    miercuri, 11:43:46, 19 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    E o discuție importantă aceasta cu propaganda rusă, pe care ar trebui să o abordăm într-un articol separat când găsim răgaz. Acesta este unul care vizează în primul rând dimensiunea duhovnicească a Sfântului Valeriu, pe care vă înțeleg să o contestați, nefiind credincioasă. În privința propagandei cred că e necesar să punctăm că există diferențe de abordare între Sputnik, unu, Pleșoianu, doi, și alte situri ortodoxe, noi inclusiv, și că e nevoie de un pic de interes și de onestitate intelectuală în aprecieri pentru ca să nu ne trezim că punem pumnul în gură prin acuzații nefondate. Ar fi prea ușor să declarăm o temă ca fiind tabu doar pentru că e tratată de sputnik. De altfel, eu mă folosesc de sputnik și îl consider foarte important pentru a înțelege lumea în care viețuiesc, fără a ignora acuzațiile ce se aduc trusturilor de presă rusești de către occident. Repet, e o discuție ce va trebui reluată la un alt articol. Doamne, ajută!

    miercuri, 11:06:00, 19 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    discutia era despre atractia bizara a multor ortodocsi fata de legionarii care se dadeau mari crestini, desi nu erau. am adus vb de propaganda rusa pentru ca, iarasi, mi se pare curios cum rusii ii ridica in slavi pe aceeasi legionari cu priza la romani. desi ideologic n-au nicio legatura. dar, na, nici cu extrema dreapta din europa nu au rusii nicio treaba, dar asta nu-i impiedica sa dea imprumuturi si sa sprijine personaje precum le pen sau salvini. sunt convinsa ca in ambele cazuri o fac pur dezinteresat.

    miercuri, 10:29:28, 19 februarie 2020

  • Andrei

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Buna ziua Ana! Deci asta e problema ta? Propaganda rusa? Deci pt tine, orice discutie despre sfinti, ortodoxie, e propaganda rusa? Citeste, daca vrei si ai timp, viata SF Paisie cel Mare, sau a Sf Simeon cel nebun pt Hristos.

    miercuri, 09:32:15, 19 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    legionarii, nazisti si comunisti moderati? recomandati-mi dvs relatari neutre despre viata lui, eu n-am gasit decat marturii ale altor legionari sau simpatizanti. asa ca nu pot sa le dau crezare. nu gandesc dupa sabloane si sper ca nici dvs, desi observ ca sunt unele site-uri/bloguri, inclusiv acesta, care nu rateaza nicio tema a propagandei ruse. o fi vreo coincidenta

    marți, 18:15:18, 18 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Mare evlavie am pentru acest Sfânt! Este un dar al lui Dumnezeu pentru neamul românesc, un dar al Basarabiei pentru noi cei de dincoace de Prut. Îmi amintesc că acum mulţi ani am cerut domnului Răzvan Codrescu să-mi facă legătura cu sora Sfântului, doamna Valentina, pentru ca aceasta să-l roage pe Sfânt să îngăduie ca sfintele sale moaşte să se odihnească la Hîrlău, la Biserica Sfântul Ierarh Nectarie, care se construieşte acum în fosta mea parohie. Am reuşit în cele din urmă să o contactez prin ajutorul celor de la librăria Sophia. Însăşi ideea acestui site o leg de data de 18.02.2017 şi de ajutorul direct al Sfântului.

    marți, 17:45:22, 18 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Adică i-ați citit viața. E bine. Din ce-mi amintesc eu, a fost un om exemplat și înainte de pușcărie, și în temniță, unde a descoperit ce înseamnă adevărata bunătate și curăție în Duhul lui Dumnezeu și cât de putredă este corectitudinea omenească pusă în lumina lui Hristos. Cât despre legionarismul său, a fost moderat și înainte de arestare, dar și în pușcărie s-a transformat în altceva, el a devenit creștin și atât, fără să se dezică formal de legionari, dar renunțând la orice crez pământesc. Asta se vede și din poezie. Oare ați observat aceste detalii sau toți sunt niște legionari sadea și vrednici de tot disprețul? Adică mai bine gândim după șabloane și etichete (luptă de clasă?), nu după profilul uman al fiecăruia.

    marți, 17:15:50, 18 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    nu am "o atractie confuza fata de tot ce este occidental", si nu vad legatura. vorbim de un legionar, cat despre simtul moral, ce sa zic, am vazut multi care in conditii vitrege s-au transformat in ingeri, iar dupa ce au revenit in gratii au redevenit ceea ce erau. asa ca nu ma poate misca talentul literar al domnului gafencu. desigur ca ma pot insela in privinta sinceritatii sale, dar nu-mi amintesc sa se fi dezis de miscarea legionara.

    marți, 17:01:47, 18 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Occidentalism miop = atracția confuză față de tot ce este "occidental", fără a observa perspectiva de ansamblu. Spre exemplu, să caracterizezi poezia lui Gafencu drept talent literar e... superbie, lipsă de simț moral. Transpare atâta suferință și credință din versurile lui, e tot sufletul lui acolo. E ca și cum am spune că Eminescu a fost un talent. Nu, a fost un geniu care a muncit enorm și a trăit dragostea de țară, de cunoaștere, de viață, de... multe. Cine nu remarcă moralitatea sfântă a lui Gafencu din cuvintele lui, părerea mea este că nu știe el ce e moralitatea. E ciudat pentru un modern simțul creștin prin nelumescul lui, cum la fel e pt un ortodox umanismul inuman.

    marți, 15:51:00, 18 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    nu prea inteleg ce inseamna occidentalism miop. iar talentul literar nu e o garantie a caracterului unui om

    marți, 14:11:39, 18 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Georgiei refuză să participe la întrunirea de la Amman:

    Cred că este refuzul cel mai soft, mai alinător, mai mătăsos i-aș spune, pe care l-am citit vreodată. Adică, 99,9% ne bucurăm și suntem de acord cu întâlnirea, dar, totuși... “ ne vom abține să venim la întâlnire.”

    marți, 13:23:04, 18 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Ce nostimă sunteți! Măcar poezia din final ați citit-o? Nu se vede acolo o temperare a elanului legionar și o creștinare în smerenie deplină? Dacă și pe Valeriu il catalogați drept însetat de sânge, nu știu dacă puteți scăpa în vreun fel de o astfel de orbire duhovnicească severă (occidentalismul miop).

    marți, 13:04:32, 18 februarie 2020

  • ana

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    ca legionarii s-au dat mari crestini, nu ma mira. ce mijloc mai bun de a-ti justifica violentele decat ascunzandu-te sub mantia credintei? plus ca asa atragi mai multi oameni care altfel s-ar gandi de doua ori inainte sa sustina niste golani avizi de sange. ce ma mira e ca unii ortodocsi au in continuare o atractie fata de niste criminali.

    marți, 12:59:35, 18 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Georgiei refuză să participe la întrunirea de la Amman:

    Da, asa este... din pacate politicul primeaza...

    marți, 07:35:37, 18 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Valeriu Gafencu: Cum se dobândesc pacea și libertatea autentice:

    Minunat, multumim! Sf. Valeriu sa ne pomeneasca in rugaciuni.

    marți, 07:33:37, 18 februarie 2020

  • nela

    la articolul Patriarhia Georgiei refuză să participe la întrunirea de la Amman:

    Sunt duplicitari .

    luni, 22:34:57, 17 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    Se pare că e vorba de anul 2018, înainte de a se forma noua structură autocefală. Și atunci bulgarii nu au refuzat convocarea unui Sinod pan-ortodox, ci au afirmat că nu este de datoria lor să intervină în teritoriul altei Biserici (http://orthochristian.com/116305.html)

    luni, 13:53:32, 17 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    Nu sunt indicii că ar participa Patriarhia Ecumenică, dimpotrivă, este foarte critică la adresa viitoarei întruniri/Sinod. Cele mai concludente informații sunt de la întâlnirea recentă pe care a avut-o o delegație a Ierusalimului la Constantinopol, după cum relatează site-ul Romfea în varianta engleză. O descriere a discuțiilor o face un alt portal, Ορθοδοξία.info, care este pro-Constantinopol. În rezumat, Patriarhul Bartolomeu a reproșat delegaților Ierusalimului că ar fi trebuit să aibă această discuție înainte de a o convoca, nu după luarea deciziei și că este amenințată unitatea Ortodoxiei. Climatul a fost amiabil și ierarhii oaspeți au încercat să-i convingă pe fanarioți că sunt de partea lor. Au existat întrebări stăruitoare cu privire la agenda și la motivele care au dus la această inițiativă, dar răspunsurile nu au fost satisfăcătoare pentru Patriarhia Ecumenică. Impresia unui ierarh participant către reporteri a fost că delegații Ierusalimului nu știau de ce fac această întrunire și această neputință de a justifica faptele lor l-a condus la concluzia că alții sunt cei care au impus această inițiativă. Unul din ierarhii fanarioți le-a spus oaspeților că, dacă ar fi continuat expansiunea rusească, ei ar fi fost următorii vizați din cauza locurilor de închinare strategice. „Conform informațiilor orthodoxia.info, Patriarhul Ecumenic a clarificat faptul că nu este cazul să participe el însuși sau o delegație a Patriarhiei la Sinaxa de la Amman, întrebând cu subînțeles pe Mitropoliții din Ierusalim: «Pe Mitropolitul Kievului l-ați chemat?».” Patriarhia de Ierusalim informează cu totul altfel despre vizita aceasta. Delegația l-a asigurat că întrunirea nu va fi o Sinaxă formală a Întâistătătorilor, ci o întâlnire frățească pe tema unității Bisericii Ortodoxe. A fost înmânată și o scrisoare din partea Patriarhului Teofil al Ierusalimului. Concluzia mea este că se radicalizează cele două tabere. Sunt surprins că ierarhii ciprioți nu au luat nici o poziție până acum și se lasă la mâna Arhiepiscopului Hrisostom. La fel, este curioasă poziția Mitropolitului Anastasie al Albaniei, care a fost mereu pentru o întâlnire pan-ortodoxă, dar acum nu participă. Pretenția Patriarhului Bartolomeu de a fi fost invitat Epifanie este absurdă. Cum poate fi pus la masa discuțiilor o persoană atât de contestată și nerecunoscută încă nici măcar de majoritatea Bisericilor Locale. Pur și simplu dă impresia că are o agendă și nu e dispus să discute în termeni bisericești această problemă. Din păcate, se pare că vor fi prezente doar 7 Biserici, după cum confirmă Orthodoxia.info în articolul menționat. Aceasta înseamnă că bulgarii și georgienii nu vor participa, lucru foarte curios. Însă rămâne de văzut.

    luni, 13:20:07, 17 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    In știrea de pe ortodoxinfo este făcută de două ori mențiunea curioasă cum că la Amman s-ar putea să asiste și Patriarul Ecumenic (direct sau, probabil, indirect, prin trimiși): "Preafericitul [Chiril] a precizat că Biserica Rusă va participa la evenimentul inițiat de Patriarhul Ierusalimului Teofil III, chiar dacă Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului va decide să asiste la Sobor." Afară de presiunea negativă pe care ar putea-o pune astfel pe participanții Bisericilor locale, pt ca să nu stabilească ceva la Amman care să-l deranjeze rău la socotelile-i ecumeniste, nu văd alt motiv al participării. Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2020/02/15/patriarhul-rusiei-va-participa-la-sinaxa-primatilor-din-iordania-pana-acum-oficial-7-biserici-prezente-si-5-absente/

    luni, 12:32:31, 17 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Multumesc pentru raspuns. Imi doresc sincer sa ii lumineze Dumnezeu si sa aiba o interventie corecta. Ma rog pentru asta... Vom mai vedea apoi...

    luni, 07:41:02, 17 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    Si eu sunt curioasa ce vor face bulagarii. Anul trecut Patriarhia Moscovei a cerut Bisericii Bulgare sa convoace sinod pe chestiunea ucraineana, dar bulgarii au refuzat. Vom vedea ce va fi.

    luni, 07:36:54, 17 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Hm, polarizarea există și este evidentă. Există clar Biserici pro-Constantinopol. Iar pro-Moscova ar fi Ierusalimul (care a slujit la Moscova, unde a anunțat chemarea la întrunire) și Serbia (care a recomandat ruperea comuniunii cu Constantinopolul, chiar dacă nu a impus-o). Patriarhia noastră era în postura de a-și spune părerea, nu putea să ignore fenomenul. Și a spus că soluția o vede în dialog, nu în polarizare. Acum spune din nou același lucru. Eu sincer nu văd arognața și nici recunoșterea BOaU. Se vorbește despre Biserici pro-Constantinopol și pro-Moscova, nicăieri nu se recunoaște BOaU. Mi se pare de bun simț. Cu iertare, dar nu trebuie să interpretăm prin lentila noastră orice expresie, ci așa cum a fost spusă.

    sâmbătă, 22:30:19, 15 februarie 2020

  • com

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    din comunicat : "pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova." pune egalitate intre canonic si schismatic, ........ si tonul comunicatului este bizar : ".....Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o soluție" mie nu mi se pare diplomatic raspunsul, mi se pare arogant, ca sa nu spun mai mult

    sâmbătă, 22:20:24, 15 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Da, e o alegere diplomatică, dar destul de bună, zic eu. Adică nu refuză participarea la discutarea problemelor acute din Biserică, dar nici nu vrea să dea impresia că este ignorată și izolată Patriarhia Ecumenică într-un început de scindare. Deci e de acord cu discutarea problemelor, dar fără scindare. În plus, nu dorește să fie considerată o Sinaxă a Primaților pt că aceasta este o prerogativă a Patriarhului Ecumenic să o convoace (deși e o găselniță). E o poziție de mijloc, împăciuitoare. Dar eu zic că e bine că merge și nu i-a recunoscut pe ucrainenii schismatici. De unde ar reieși că îi recunoaște pe BOaU?

    sâmbătă, 21:27:40, 15 februarie 2020

  • com

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Bizar raspunsul, poate cineva care se pricepe la limbajul diplomatic poate interpreta mai bine, mie mi se pare un fel de respingere a invitatiei : Invitatia a fost - la Consiliul Primaţilor Bisericilor Ortodoxe planificat în Iordania pentru a rezolva "problema ucraineană" Raspunsul - Iar, pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe ....... Mai mult, pare ca Patriarhia recunoaste BOaU

    sâmbătă, 21:08:40, 15 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Vom vedea cum se va prezenta delegația românească la Amman. Abia după aceea vom putea să ne dăm seama mai bine.

    sâmbătă, 19:49:11, 15 februarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Daniel face ce zice papa Bartolomeu. In cazul de fata, sta deoparte.

    sâmbătă, 18:45:22, 15 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    Nu știm noi ce vor face bulgarii și georgienii. Încă nu se știe oficial. Asta nu înseamnă că ei sunt neutri. Probabil că cel puțin bulgarii vor participa. Georgienii e posibil să aibă ceva rețineri față de ruși. Întrunirea de la Amman nu este antiecumenistă. Sper să fie, dar nu știm asta. Principalul subiect pe care-l va aborda este schisma ucraineană.

    sâmbătă, 12:18:29, 15 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Sinodul din Amman. Până acum oficial: 7 Biserici prezente și 5 absente:

    Nu-mi dau seama de ce nu ar vrea să participe bulgarii și georgienii. Participând la Amman, ar fi consecvenți cu atitudinea lor antiecumenistă de până acum și chiar ar întări frontul acesta binecuvântat. Ce motive de reținere ar avea? Ce-i cu neutralitatea aceasta? Sper sincer să participe măcar prin delegați.

    sâmbătă, 11:57:16, 15 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Ei, nu asta au zis. Ci asta e condiția a doua. Prima era să fie de acord și Patriarhia Moscovei. Așadar fraza pe care ați citat-o se interpretează așa: să dorească toți episcopii din Ucraina să devină autocefali (nu doar Filaret, cum a fost cazul în '91, și nici doar cei ce s-au rupt în 1921), ceea ce este corect.

    vineri, 19:56:22, 14 februarie 2020

  • Elena

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    "Sfântul Sinod a precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți)." Ce-i asta? Epifanie si ai lui sunt schismatici, zic eu. Dupa fraza de mai sus, sunt "doar o parte" din BOU. Suna rau de tot. Diplomatic, le transmit schismaticilor ca nu au nici o problema, ca sunt o parte din BOU.

    vineri, 19:49:28, 14 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Nu se pune problema recunoașterii lui Epifanie de către ruși, dimpotrivă. Formularea Sinodului nostru cred că vizează, de fapt, altceva, anume poziția românească pe subiectul autocefaliei. Este vorba de disputa care a avut loc în ședințele presinodale, în care Constantinopolul avea pretenția să fie cea care acordă autocefalia oricărei Biserici noi cu acordul celorlalte, pe cânt rușii argumentau că Biserica mamă trebuie să fie cea care o acordă. În acest context, partea română a adus o precizare importantă, că decizia trebuie să fie luată la nivel panortodox. Era avută în vedere situația Basarabiei, cade e ținută captivă de Moscova și doar celelalte Biserici o pot determina să accepte altă soartă pentru Mitropolia Moldovei. Deci mi se pare bun textul sinodal. Totul depinde de ce va fi discutat acolo concret, nu de cuvinte goale, e adevărat, dar chiar și în aceste formule trebuie să ținem și noi partea adevărului fără iluzii deșarte, dar și fără resemnări păguboase.

    vineri, 15:16:49, 14 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Si nu m-as baza pe exprimarea „responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe”. Nu de alta, dar din punct de vedere dogmatic, iertat sa imi fie, dar si la Creta s-au cam inteles. Doar ca nu s-au inteles in interese politice si de aici au aparut de fapt, rupturile. Vom vedea, sa speram ca au totusi intentii bune ai nostri ierarhi. Imi doresc mult si ma rog pentru asta.

    vineri, 14:36:06, 14 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    In plus, sa nu uitam de faptul ca daca Moscova si Constantinopol s-ar intelege sa il recunoasca pe Epifanie s-ar crea un precedent periculos. Ar trebui ca Epifanie si ai lui sa arate pocainta, sa fie de acord sa pazeasca dogmele ortodoxe. Ii vom primi la fel, prin intelegere politica intre parti, si pe catolici si pe altii asemenea lor fara sa ne pese de dogme doar pentru ca Moscova si Constantinopol s-ar putea intelege politic pe subiect? Sa nu fie!

    vineri, 14:30:57, 14 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Era previzibil raspunsul. Nu ar fi putut evita participarea, caci au negociat cu rusii, dar nici nu va fi PF Daniel, ci delegati, ca sa nu infurie prea tare Constantinopolul. In plus, sunt de acord cu acordarea autocefaliei daca se inteleg Moscova si Constantinopol. Sincer si eu sunt, daca se face conform canoanelor. Dar daca Moscova si Constantinopol se inteleg sa il recunoasca pe Epifanie, politic vorbind, mitropolitul Onufrie dispare din schema... Cam ciudat... Imi pare ca nu prea corespunde canoanelor? Raspuns 100% politic din pacate, fara a se urmari interesele bisericesti. Totusi, momentan, macar nu recunosc pe Epifanie, ceea ce e bine.

    vineri, 13:59:57, 14 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați:

    Da, sună bine, Slavă Domnului!

    joi, 22:53:52, 13 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Este confirmată neoficial întrunirea panortodoxă preconizată la Aman. Sinodul cipriot o ignoră. Ce decizie va lua Sinodul BOR?:

    Astăzi se întrunește Sfântul Sinod în prima ședință. Deja a fost ales un Episcop vicar la Cluj.

    joi, 14:13:07, 13 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Un om cât o Biserică și cât o nație. 101 ani de la nașterea Părintelui Iustin:

    Greu de prins în cuvinte chipul Părintelui Iustin. Cei care l-au cunoscut pot garanta aceasta. Pt mine a fost un stâlp de care duce mare lipsă Biserica în aceste vremuri. Nu avea nevoie de multe cuvinte și sofisticate pentru că avea în spate o experiență binecuvântată și luminare de sus.

    miercuri, 23:24:52, 12 februarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Un om cât o Biserică și cât o nație. 101 ani de la nașterea Părintelui Iustin:

    Citind cit de frumos vorbiti despre Duhovnicul DVS pe care l-ati avut la un moment dat...de ar rindui atit Domnul cit si Parintele Iustin sa ne ajute sa ne bucuram si sa aflam calea cea buna pentru apararea credintei noastre atit de minunata, dar si atit de incercata si asa sa ne ajute Dumnezeu!

    miercuri, 13:35:06, 12 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    Cred că sunt cel puțin două nivele de credincioși pe care îi aveam în vedere. 1. Cei practicanți, care merg regulat la slujbe și chiar cunosc învățătura ortodoxă, inclusiv o parte din preoți (nu mă refer la cei care sunt simpli angajați). Majoritatea acestora nu reacționează, deși știu bine în conștiința lor că există greșeli grave care ar necesita o luare de poziție serioasă. 2. Chiar și credincioșii necatehizați sunt inerți. Nu doar la nivel bisericesc, ci și politic și social. Ne plângem că suntem atacați, dar ne lăsăm mâncați și subjugați. Practic, ne merităm soarta. Nu mă refer la a face revoluție sau a provoca o stare de răscoală. Dar nici inacțiunea aceasta nu e normală. Așadar eu nu văd dezvinovățire adevărată, plauzibilă, În rest, da, o cauză puternică a stării deplorabile a Bisericii este lipsa de cateheză. Anume nu mă refer doar la lacune de învățături elementare, ci mai ales neînțelegerea Ortodoxiei la adevăratul ei sens, adică duhovnicesc. Cel mai adesea Biserica este percepută la un nivel vag instituțional și chiar obscur, superstițios. Eu însumi am fost foarte plăcut surprins și chiar uimit cât de diferită și autentică este Ortodoxia și modul de înțelegere a pocăinței față de ce percepeam eu din auzite.

    marți, 16:23:55, 11 februarie 2020

  • com

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    Parinte aveti pretentii prea mari de la noi. In afara unei minoritati care a primit ceva invatatura in casa si a unora care au cercetat parinti induhoniciti, au citit cate ceva, au participat la conferinte chiar si inregistrate NOI NU SUNTEM CATEHIZATI ! Nu avem notiuni de baza. Mergeti la o biserica si intrebati-i pe cei care o frecventeaza regulat de monofiziti si de erezia lor; ce raspunsuri veti primi? Sa nu mai vorbim de cei care merg la biserica numai la vreun botez, cununie sau inmormantare. Intrebati credinciosii sau chiar si clerul ce este Biserica; veti fi surprins ce raspunsuri veti afla, se vede ca a fost cea mai atacata dogma. 2017 a fost declarat anul patriarhului Justinian; acesta a fost laudat, printre altele, ca s-a implicat sa nu fie demolate bisericile si manastirile. Asadar credinciosii, monahii, monahiile erau izgoniti cu ordin sau aprobare de la patriarhie din acele biserici si manastiri (unii in inchisori sau lagare) dar important era ca s-au pastrat zidurile. Poate ca caestea vor raspunde. Iertati !

    marți, 15:51:05, 11 februarie 2020

  • Andrei

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    Nu stiu cat putem face noi, ca credinciosi din Romania, in legatura cu gesturile si vorbele Patriarhui Teodor. Ar trebui facuta o sesizare catre Sf Sinod BOR, ca ei la randul lor sa-l ia pe PF Teodor la intrebari, dar cred ca nici n-o vor lua in seama. Cinste IPS Serafim! E cam singurul care ia atitudine cand vede un ierarh, fie el si din alta tara, ca face sminteli. Asa s-a luat si de IPS Nifon de la Targoviste dupa blasfemiile spuse.

    luni, 20:42:37, 10 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    De fapt, e Mitropolia de Pireu cu binecuvântarea Mitropolitului. Dar e prea puțin. Pe mine ma infioară mai mult indolența majorității credincioșilor, descrisă în articol. Practic, la aceste fapte inadmisibile nimeni nu reacționează, deși Patriarhii ar fi fost primii care ar fi trebuit să o facă. Dar nici creștinii de rând nu mai au cheful și nici curajul să o facă. Adică nu e ceva nou ce se întâmplă, ci devenim o grupare în care fărădelegea se înstăpânește. Din păcate, cam așa poate fi descrisă Biserica, o grupare. Oricum, bine că mai există oaze ca la Pireu.

    luni, 15:36:46, 10 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    Ma infior de ce scrie despre Patriarhul Alexandriei. Slava Domnului ca Mitropolitul Serafim a luat atitudine.

    luni, 07:48:01, 10 februarie 2020

  • Ioan

    la articolul Mitropolia de Pireu critică ecumenismul și ultimele acțiuni ale Patriarhului Teodor al Alexandriei:

    Vrednic este IPS Serafim! Sunt mâhnit de criticile din spatiul nostru românesc asupra înaltpreasfinției sale. Păcat că râvna unor frați români (dar și greci) nu este unită cu mai multă smerenie și discernământ. De parcă au rămas numai ei, râvnitorii, în lupta cu erezia ecumenismului.

    duminică, 14:57:01, 9 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Toate aceste lucruri au fost deja expuse chiar în articol. Așa că subiectul este închis cu excepția unor observații pertinente. Atâta vreme cât sunt pur și simplu călcate în picioare toate informațiile din articol, nu are rost nici o discuție. Chiar nu are rost. Am mai spus o dată că discuția e mai bine să fie închisă pe linia aceasta pentru că este ilogică. Nu doresc să fie dusă în derizoriu toată argumentarea și prezentarea subiectului. Este bine-venită orice contribuție reală, dar nu și discuțiile sterile și cu tentă de troll-are a subiectului. După cum se vede, nu revin cu argumente și mă aștept să fie încheiată aici această deraiere ca să nu fim nevoiți să o împiedicăm prin blocare.

    marți, 23:49:46, 4 februarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Doamne Ajuta Andrei! Păi sa mergem in text, exemplu "flagran" (ca sa parafrazez) îl găsim chiar aici ,unde s-a pus problema Harului inainte de un Sinod Pan-Ortodox, il gasim la Sfantul Maxim..doar voi asta asteptati..citeste.. Prin urmare, cei osândiţi de ei înşişi şi de către cei din Roma şi caterisiţi, pe lângă aceasta şi de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indicţiei (Sinodul Lateran, în 649), ce fel de liturghie (μυσταγογιαν) vor mai săvârşi SAU CE FEL DE DUH se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?...Sfantul Maxim nu trebuia sa astepte ca acest sinod de la Roma sa castige consens pan-ortodox,si pe urma sa-si puna problema Duhului ce se va pogora asupra celor savarsite de acestia? Păi,îmi cer iertare atunci, ca voi nu recunoașteți Sinodul ROCOR Si ANATEMA rostită de Acesta,(si-atunci am devenit de neînteles)...asupra celor ce au Hotarât în Creta si a celor ce sunt în comuniune cu acestia,si-a supra celor ce s-au hotărat,dar Paradoxal, recunoasteti ca are efect la nivel local,..Deci uite ca ,nu ne-am pus problema Harului inainte de a Lucra unui Sinod!..Hristos Ne Pazeste si pe noi nevrednicii!.. ANATEMA ROSTITĂ DE SINODUL ROCOR, ÎN ANUL 1983, ESTE ADRESATĂ CELOR CARE "CONȘTIENT SUNT ÎN/AU COMUNIUNE/ÎMPĂRTĂȘIRE/PĂRTĂȘIE CU ERETICII ECUMENIȘTI"! ,,Acelora ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica lui Hristos este împărțită/divizată în așa-numite “ramuri” ce se diferă în doctrină/învățătură și în felul de viață/trăire/viețuire, sau că Biserica nu există vizibilă, ci va fi alcătuită în viitor când toate “ramurile”, sau sectele sau denominațiunile, și chiar și religii vor fi unite într-un singur trup; și [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] care nu deosebesc preoția și tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul și euharistia ereticilor sunt lucrătoare pentru mântuire; prin urmare, acelora ce [în mod] conștient sunt în/au comuniune/împărtășire/părtășie cu acești mai înainte-pomeniți eretici [ecumeniștii, sectele, denominațiunile și religiile] sau celor ce susțin, răspândesc, sau apără noua lor erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei frățești sau al presupusei uniri a Creştinilor despărţiţi, A N A T H E M A.” Textul acestei Anatheme va fi atașat/lipit în Sinodiconul din Duminica Ortodoxiei să fie citit cu restul textului Sinodiconului. † Mitropolit Filaret (Semnătura și ștampila) Mitropolit Filaret Întâistătătorul/Întâișezătorul Sinodului Din punct de vedere a Sfinților Parinti (Sfântul Maxim) după Legiferarea din Creta a celor Osandite de ROCOR,trebuie sa ne punem si noi problema asa cum a fost pusa de Sfant...ce fel de liturghie (μυσταγογιαν) vor mai săvârşi SAU CE FEL DE DUH se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?... Încerc să te mai fac sa înțelegi cateva lucruri,care si eu le-am înteles greu,ca vad ca esti tăios.. 1.Sfintii care întrerupeau pomenirea nu aveau un act normativ precum Canonul 15,Duhul Sfânt a lucrat si-a trasat acest lucru,deci nu trebuie sa mai orbecaim 2.Sfintii care au păstrau comuniunea o faceau din lipsa de informare si comunicare,ei nu făceau iconomie cu eresul(abaterea de la Dretp),cum sugerati voi acum,întrerupeau imediat pomenirea si comuniunea ce observau acest lucru,ba mai mult o făceau si pentru pacate personale,din motivul asta Duhul Sfânt ne-a lasat Can.15 3.Exemplul dat de mine,cand Sf.Vasile si-a pus problema Harului ("Sacramental" care lucrează prin oarece iconomie,deoarece Liturghia este a Bisericii) a fost înainte sau după Sinod?..Sunteti extraordinari În lumina Sfinților Parinti incerc sa vad lucrurile... 4.În ultima perioadă am sustinut ideia ca voi care ati întrerup pomenirea,dar nu si comuniunea,ori nu stiti de ce ati facut asta,ori va ispitește o viclenie..îmi mențin ideia 5.Harul Domnului,Binele pe care Dumnezeu Ni-l Dăruiește,imi doresc sa fie cu toata lumea! Rog din tot sufletul sa fiu iertat,daca din saraca mea putere de exprimare,am gresit cuiva aici! Doamne Miluieste!

    marți, 23:41:03, 4 februarie 2020

  • Andrei

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Doamne ajuta Stelian! "Pe mine nu ma intereseaza sa am o disputa,ma intereseaza Adevarul iar daca gresesc sa stii ca mai am putere sa-mi cer iertare". Astea sunt cuvinetele tale. Nu prea se vede. NICAIERI IN ISTORIA BISERICII, ATUNCI CAND EA S-A CONFRUNTAT CU EREZII NU S-A PUS PROBLEMA LIPSEI HARULUI LA CLERICII NECONDAMNATI INCA DE UN SINOD! Am scris cu litere mari, ca sa intelegi gravitatea afirmatiilor pe care le tot sustii fara nici un fundament istoric sau teologic. Cu toatea astea spui ca daca gresesti ai puterea sa-ti ceri iertare. Nu e vorba ca trebuie sa-ti ceri iertare fata de cineva de pe acest blog, ci sa vedem lucrurile in lumina Sf Parinti. Sa te mantuiesti!

    marți, 16:13:41, 4 februarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Principiile corecte ale întreruperii pomenirii:

    Cu tot respectul pe care il meritati, permiteti-mi sa va contrazic putin...acolo in Psaltirea.ro aproape 90 de Preoti au atentionat in legatura cu iscaliturile cretane...sa fi fost unul, doi sau douazecisidoi....dar sunt asa cum scria acolo nouazeci sau mai bine...acolo fiecare adresare era pretioasa...ca s-au sters toate ca incomodau e iarasi o reactie din partea celor care au vrut sa-si stearga urmele lor...numai ca Domnul are lista celor ce au protestat si macar cind va veni clipa fiecaruia sa urce la El, cu siguranta va departaja lucrurile – oricum ridicolul in care se scalda si aici pe pamint se vede foarte clar, sa ne dea Domnul si noua si lor mintea cea buna!

    marți, 14:58:43, 4 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Principiile corecte ale întreruperii pomenirii:

    până la urmă, s-ar putea să fie de bun augur închiderea sitului psaltirea.ro pentru că reluăm aceste texte de la începuturi, texte care confirmă aceeaşi poziţionare consecventă în raport de ecumenism şi adunarea din Creta.

    marți, 09:36:46, 4 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    @Stelian Nu e cazul să continuăm contrele (cu Sara și Andrei-d). Sunt frecvențe diferite pur și simplu. Se pot aduce alte argumente și combateri la ce ai scris la 03/02/2020 12:55 AM, dar nu voi face nici eu acest lucru pentru a nu stârni alte replici care îmi par inutile. Cred că cele spuse aici sunt în asentimentul tuturor pentru că această mică polemică depășește logica (fiecăruia). Mai bine salvăm pacea la nivelul acesta. Nici pentru dezbaterea pe tema articolului nu aduce vreun plus.

    luni, 23:28:40, 3 februarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Stiu ca argumentul Patristic cu privire la Har ca vi l-am "pus pe tava" e cam greu de acceptat,avand in vedere ca aveati deja constiinta adormita de teoria Harului Sacramental,sa stii ca nu este inventia mea,poti cerceta cele scrise in Vietile Sfintilor..Pe mine nu ma intereseaza sa am o disputa,ma intereseaza Adevarul iar daca gresesc sa stii ca mai am putere sa-mi cer iertare..Doamne Miluieste!

    luni, 23:16:35, 3 februarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Nu-i nimic Andrei,,,dar,n-ai vrea sa ma ajuți sa ajung "situatia si textul"din urma..Textul este un Sofism,tocmai am demonstrat asta,sau mai bine zis expune o dorinta a cuiva,care nu se reflecta in Adevar ci seamănă confuzie,de fapt prin asta se definește un Sofism.. Doamne Miluieste!

    luni, 23:04:47, 3 februarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Iertare, dar sunteți depășit și de situație și de text.

    luni, 22:40:45, 3 februarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Sfatul Vasile avea acest dar:pe cand slujea si înaltă Sfintele Daruri,cunoștea ca vine darul Duhului Sfânt,printr-un semn ca acesta"porumbelul acesta de aur,care era deasupra Dumnezeiești Mese,cea cu Sfintele Daruri,miscandu-se de Dumnezeiască Putere,DE TREI ORI SE CLATINA! Odată,slujind Fericitul si Înaltand Sfintele,NU S-A FACUT OBISNUITUL SEMN AL PORUMBELULUI,care prin cele de trei mișcări însemna procurarea Duhului Sfânt.. Drept aceia gândind Vasile ce este aceasta,a văzut un diacon ce ținea ripidele făcând semn spre o femeie ce statea inaintea Alarului.Deci,a poruncit ca sa se depărteze de la Sfântă Masa ,si sapte zile i-a dat canon ca sa posteasca si sa se roage,si fara somn toata noaptea la rugaciune sa petreaca,iar din averile lui sa dea la saraci. Deci dint-acea vreme,Sfântul Vasile a poruncit ca sa fie în Biserica înaintea Altarului perdele si înfrățire pentru femei,ca sa nu îndrăznească vreuna a privi în Altar în vremea Dumnezeiești Slujbe;Iar aceia care ar îndrăzni să fie finită din Biserica si de Sfântă Împărtășirea sa se despartă.. Sfântul Ierarh Vasile Cel Mare..Viețile Sfinților 1.Vedeti că aceasta invenție a dumneavoastra cu Harul Sacramental care lucrează prin oarece iconomie este o inovație care n-are sustenabilitate,si este hulitoare la adresa Duhului,observați cat de sensibilă sunt lucrurile?Doar pentru privirea unei femei n-a mai pogorat Duhul dar cand e vorba de o erezie?Nu va înspăimântați de cele ce graiti? Ati scris un text prin care acordați o viziune proprie Sfinților Părinți și ma acuzati pe mine ca vin cu citate ca sa-mi iese teoria..Încă o dată,"flagrantul" dumneavoastra va scoate în relief nesinceritatea ,uitati ca v-am întrebat în paralel de Sinodul Local ROCOR..plin de Sfinti în Calendar.? 2.Repet,pentru acest ecumenism s-au întrunit Sfintii Părinți în cele Șapte Soboare ecumenice în care este inclus si Sinodul ROCOR,deoarece el nu a adus nimic nou sub Soare,ci doar a întărit Hotărârile Sfintilor ,deci aceasta pervesa legiferare din Creta e căzută deja sub Anatemele Bisericii....Ce nu înțelegeți voi,este ca diavolul a dus din timp lupta grea,pentru a castiga pe cat mai multi prin distorsionarea acestei hotarari ROCOR pentru a va tine pe voi "iubitorii" încleștati într-o asa zisa iconomie.... 3,Nu eludez nimic,doar scot în relief argumentele care le folositi si care le-au folosit si le folosesc Ierarhii( comuniunea cu fariseii și mersul la templu și recunoașterea preoților Legii Vechi, deși aceia erau cum erau)pentru prezenta in CMB,la rugaciuni Comune si pentru a legifera în Creta,Hula Impotriva Duhului,uitând intenționat ca iconomie se face de mai bine de o suta de ani,ca aici e vorba de o erezie parafata sinodal iar în exemplul dumneavoastra e vorba de cu totul si cu totul altceva ...un exemplu clar de iubirism inselator, vorba lui Petre Tutea: pe astia care vorbesc de dragoste sa.i inchida in celula unii cu altii si sa vedeti atunci ce "dragoste" o sa aiba..ca o sa ajunga sa se manance unul pe altul!..vorbesc la general,nu va acuz de nimic 4..Faceti iconomie cum vreti si cat vreti,e riscul vostru,dar spunetio si nu veniti cu inovatii gen, întreruperea pomenirii cu participare la pomenire,sau cu existenta Harului la Eretici,ori Harul Sacramental...etc e jenant,riscat sa huliti împotriva Duhului..si sa cadeti înafara cu ei Noi n-am făcut altceva decât să rămânem în Biserica si sa atentionam pe cat se poate si pe altii.. Doamne Miluieste!

    luni, 00:55:19, 3 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Si pentru ca tot vorbiti de Sf. Vasile cel Mare, dle Stelian, cum se face ca acest sfant a facut o mega iconomie, sustinandu-l pe Sf. Meletie al Antiohiei ca episcop in zona, desi fusese ales ca episcop al Antiohiei de arieni (unele surse spun ca ar fi fost chiar hirotonit de arieni, vedeti Socrate Scolasticul si Strajerii Ortodoxiei)? Alternativa era episcopul Paulin pe care l-a hirotonit Lucifer de Calagria tocmai pentru ca nu il considera in regula pe Sf. Meletie pentru ca fusese in legatura cu arienii. Chiar si in Vietile Sfintilor aflam ca atunci cand Sf. Meletie a dat acea frumoasa marturisire de credinta, el con-slujea cu arhidiacon arian. Arhidiacon hirotonit de arieni sau doar cu conceptie ariana? Nu stim care a fost situatia lui. Stim doar ca arhidiaconul arian a vrut sa-l opreasca in a marturisi dreapta credinta pe Sf. Meletie. Dar e clar ca arhidiaconul nu avea cugetare ortodoxa. Ce s-a intamplat cu Lucifer si adeptii lui? Au ajuns in schisma. De ce l-a preferat Sf. Vasile pe Sf. Meletie? Pentru ca, desi fusese in legatura cu arienii, marturisea 3 ipostasuri. Episcopul Paulin, care fusese hirotonit de catre episcop canonic, marturisea un singur ipostas. Ce s-a intamplat cu Sf. Meletie? A adus pe multi arieni la credinta ortodoxa, facand iconomie. A ajuns sa prezideze Sinodul al II-lea Ecumenic si este sfant in calendar desi nu a fost recunoscut nici de Roma, nici de Alexandria in vremea cat traia. Mai mult, controversatul Sfant Meletie, citim in Vietile Sfintilor, l-a hirotonit diacon pe Sf. Vasile cel Mare si l-a botezat pe Sf. Ioan Gura de Aur care era copil la vremea aceea. Toate le-a facut in timp ce era episcop de Antiohia. Interesant e ca nici dupa moartea Sf. Meletie, episcopii din zona nu au vrut sa il recunoasca pe Paulin drept episcop canonic, din cauza ca nu credea corect, desi Sf. Grigorie a intervenit impaciuitor in timpul celui de-al doilea Sinod Ecumenic in favoarea lui Paulin, in ideea de a se sfarsi schisma din Antiohia. Dar episcopii si-au dat seama ca era mai importanta pastrarea dreptei credinte. Sf. Meletie avea atatea virtuti, ca pana si dusmanii lui i le recunosteau. Era un om bland si smerit, plin de dragoste, traia credinta, nu doar o marturisea din varful buzelor si din cap. O punea in practica. Ceea ce spun acum nu ii scuza pe ierarhii nostri care nu marturisesc si nu sufera pentru dreapta credinta asa cum a fost cazul Sf. Meletie. Sf. Meletie a adus pe multi la dreapta credinta, a fost prigonit pentru marturisirea lui de credinta, iar aceste aspecte sunt foarte importante de luat in seama si sunt un mare plus in favoarea sa. Nu vad asemenea rezultate la ierarhii nostri. Totusi cazul Sf. Meletie ar trebui sa ne dea de gandit ca nu putem trata pe toti preotii la fel doar pentru ca unii inca pomenesc. E important ce credinta marturisesc si sa fim cu totii de un cuget. Restul mai lasam si in seama lui Dumnezeu, caci pot fi situatii particulare de care noi nu stim. Nu este al nostru a generaliza.

    duminică, 20:50:47, 2 februarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Foarte tari remarcile ^^,

    sâmbătă, 22:32:42, 1 februarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Ezoterismul – o amăgire periculoasă, cu priză printre creștini:

    Minunat acest Parinte, multumim pentru acest serial. Binecuvintat fie Domnul si toti oamenii Lui!

    sâmbătă, 15:26:04, 1 februarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    Da, cred că e bine ca această discuție să fie purtată la articolul cu mărturiile patristice. Nu aici. Acest articol este un fanion al sitului, nu aș dori să fie dezordine, din toate, chiar aici. Vă rog domnule roman, dacă doriți să continuați conversația, să o faceți la articolul indicat de părintele. Iertați.

    sâmbătă, 15:12:35, 1 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    Păi, Nicodim Milaș ți se pare un canonist integru? Totuși putem apela la informațiile istorice prezentate de el. A fost ecumenist în gândire, acceptând drept funcționale Tainele ereticilor. Dar problema nu sunt autorii, ci credibilitatea surselor. De multe ori, chiar și Sfinții s-au folosit de informații date de eretici sau chiar de păgâni, dar nu de învățăturile lor. Ce este rău în asta? Hai să lăsăm deoparte răutățile astea gratuite! Nici din selecțiile acestea nu este infirmat faptul că Teodor al Mopsuestiei a fost trecut cu vederea la Sinodul III și excomunicat la Sinodul V. Penibil să vii cu citate care nici măcar nu-ți dau dreptate. Cum am spus și în alte comentarii, răutatea și patimile întunecă mintea și nici măcar niște chestiuni istorice nu pot fi soluționate sau chiar discutate rezonabil; ce să mai așteptăm în privința celor dogmatice? Probabil că aceste comentarii au fost postate la acest articol pentru că aici trimite linkul de la numele meu, dar locul lor ar fi mai potrivit la articolul legat de Mărturiile patristice cu privire la întreruperea comuniunii.

    sâmbătă, 14:09:45, 1 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    Pentru cei care nu știu, este vorba de comentariul postat pe blogul lui Danielvla, unde au fost formulate destul de multe acuze la adresa mea și nu chiar în termeni rezonabili. Nici măcar din cele copiate aici nu reușesc să înțeleg care sunt cei 2 Teodori. Este posibil să faci dumneata confuzie între Teodoret și Teodor? Ar fi culmea!Dar și din istoria bisericească știu că e vorba doar de Teodor de Mopsuestia (greu să fi fost 2 chiar acolo), care a fost condamnat la Sinodul 5. Așa că arată mai clar măcar, dacă știi că așa e. Plus că e f greu de urmărit toate pasajele trimise, care e înșiruirea lor logică, paginile... te aștepți ca cineva să înțeleagă totul din niște citate trântite fără cursivitate?

    sâmbătă, 13:49:48, 1 februarie 2020

  • roman

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    PRECUM aici se EXPLICA MAI BINE….. Explicarea Canoanelor de catre Canonistul Ep.dr. Nicodim Milas –vol 1,part1 Sinodul de la Efes, al treilea ecumenic Pag 28 După cincizeci de ani de la sinodul al doilea ecumenic s-a simţit trebuinţa convocării unui nou sinod ecumenic spre a se suprima o nouă învăţătură falsă, care a apărut în Biserică, referitoare la persoana lui Iisus Hristos şi la raportul dintre fiinţa divină şi natura umană. În scrierile Părinţilor din sec. al IV-lea nu s-a expus deplin lămurit chestiunea cum s-au unit în persoana lui Iisus Hristos aceste două firi. Învăţătorii şcolii din Antiohia doreau, conform metodei lor, să expună lucrul acesta în mod inteligibil şi, fiind de credinţă că este imposibilă unirea firii divine nemărginite cu firea umană mărginită în persoana lui Iisus Hristos, au căzut în eres. CEL DINTÂI CARELE A ÎNCEPUT SĂ DEZVOLTE ÎNVĂŢĂTURA ACEASTA A FOST DIODOR DIN TARS la finele sec. al IV-lea, accentuând şi ideea că FECIOARA MARIA NU A PUTUT NAŞTE PE DUMNEZEU-LOGOSUL, CI NUMAI PE OMUL, în care divinitatea a locuit numai. DISCIPOLUL LUI, Teodor de Mopsvestia, la începutul sec. al V-lea a expus şi mai amănunţit ideea aceasta a lui Diodor, până ce în fine NESTORIE, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI, APĂRÂND ÎNVĂŢĂTURA LUI DIODOR, S-A DECIS SĂ O PROPAGE CA ÎNVĂŢĂTURĂ GENERALĂ A BISERICII ÎNTREGI. Până atunci toţi numeau Născătoare de Dumnezeu pe Fecioara Maria; lui Nestorie i s-a părut că numirea aceasta este ofensă contra Divinităţii şi a început să numească pe Fecioara Maria Născătoare de Hristos, ÎMPOTRIVA ACESTEI ÎNVĂŢĂTURI S-A RIDICAT MAI ALES CHIRIL, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI, CARELE, DUPĂ MULTE ÎNCERCĂRI NEREUŞITE DE A ABATE PE NESTORIE DE LA ÎNVĂŢĂTURA NOUĂ, A SCRIS ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE DOUĂSPREZECE ANATEMATISME 48*) NESTORIE APĂRÂNDU-ŞI DOCTRINA, A SCRIS ŞI EL DOUĂSPREZECE ANATEMATISME CONTRA CELOR 12 ANATEMATISME AL LUI CHIRIL.*49) Acum, după ce anatematizările au devenit publice, turburarea spiritelor a atins punctual culminant şi întreaga lume creştină s-a divizat în două tabere adverse acest sinod a fost convocat de către împăratul Teodosie II la Efes. S-a deschis la 22 Iunie anul 431, a ţinut şapte şedinţe şi s-a terminat la 31 Iulie. Numărul Părinţilor participanţi la acest sinod a fost aproximativ de 200, în majoritate răsăriteni. Pe Celestin, episcopul Romei, l-au reprezentat trei delegaţi speciali. Preşedintele sinodului a fost Chiril al Alexandriei. Învăţătura lui Nestorie s-a dezbătut chiar în prima şedinţă şi a fost unanim condamnată ca eretică. NESTORIE A FOST CATERISIT ŞI EXCLUS DIN BISERICĂ ŞI ÎMPREUNĂ CU DÂNSUL TOŢI CEI CE ADERAU LA ÎNVĂŢĂTURA LUI. În celelalte şedinţe sinodul s-a ocupat de Pelagieni şi Mesalieni, pe care i-a condamnat, apoi a dezbătut câteva chestiuni de caracter disciplinar. Sinodul de la Calcedon, al patrulea ecumenic Pag 29 MAREA DISPUTĂ HRISTOLOGICĂ NU S-A TERMINAT PRIN CONDAMNAREA LUI NESTORIE LA SINODUL DE LA EFES. Pe când Nestorie învăţa deosebirea pronunţată între firea divină şi umană în Iisus Hristos, ÎN ACELAŞI TIMP S-A IVIT O DOCTRINĂ CU TOTUL CONTRARĂ ŞI ANUME CĂ ÎN HRISTOS NU SUNT DOUĂ, CI NUMAI O SINGURĂ FIRE. În istorie doctrina aceasta este cunoscută sub numirea de ERESUL MONOFIZIT şi din cauză că începătorul lui este Eutihie, arhimandritul unei mănăstiri de lângă Constantinopol, ERESUL MONOFIZIT SE MAI NUMEŞTE ŞI ERESUL EUTIHIAN. Ca protector al lui Eutihie s-a ridicat Dioscor, episcopal Alexandriei, iar ca apărător al ortodoxiei s-a distins mai ales LEON, EPISCOPAL ROMEI. Energia lui Dioscor în apărarea monofizismului a provocat tulburarea mare în întreaga lume creştină cu atât mai vârtos fiindcă aceasta s-a petrecut chiar sub protectoratul împăratului Teodosie II………. Pag 30,31 Sinodul s-a întrunit şi s-a deschis la 8 Octombrie, anul 451, s-au ţinut 16 şedinţe şi s-a închis la 1 Noiembrie al aceluiaşi an. Au fost prezenţi 630 Părinţi. Delegaţi împărăteşti au fost şaptesprezece. Biserica apuseană a fost reprezentată prin cinci delegaţi speciali……………… Şase dintre cele şaptesprezece şedinţe ale sinodului au fost consacrate chestiunii principale. DEZBĂTÂNDU-SE ÎNVĂŢĂTURA LUI EUTIHIE, SINODUL L-A DECLARAT ERETIC, L-A CATERISIT ŞI EXCOMUNICAT DIN BISERICĂ şi apoi a fixat dogma despre cele două firi în unica persoană a lui Iisus Hristos ………… APOI S-APUS LA ORDINEA ZILEI REZOLVAREA CÂTORVA CHESTIUNI SPECIALE. Dintre aceste merită menţiune cele referitoare la Teodorit LA TEODORIT DIN CIR ŞI IVA DIN EDESA, deoarece stau în legătură cu sinoadele ecumenice următoare. TEODORIT, FOSTUL AMIC AL LUI NESTORIE ŞI ADVERSARUL LUI CHIRIL DIN ALEXANDRIA, A SCRIS O CARTE, CONDAMNÂND ANATEMATISMELE LUI CHIRIL SCRISE ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE. Acum unii dintre episcopi pretindeau ca Teodorit să condamne în mod solemn pe Nestorie. EL A FĂCUT ACEASTA ŞI SINODUL I-A PERMIS SĂ SE BUCURE MAI DEPARTE DE DEMNITATEA EPISCOPALĂ şi NU A PRONUNŢAT NICI O CONDAMNARE ÎMPOTRIVA CĂRŢII LUI TEODORIT scrisă contra lui Chiril. IVA DIN EDESA A FOST CATERISIT DE CĂTRE DIOSCOR ŞI ACUM DÂNSUL A CERUT DE LA PĂRINŢII SINODULUI DIN CALCEDON REINTEGRAREA Sa. Controversa a provenit din cauză că Iba trăia în prietenie cu Teodor din Mopsvestia, părintele nestorienilor şi cum dânsul a scris o scrisoare episcopului Maris,condamnând învăţătura lui Chiril. IBA, LA INVITAREA FĂCUTĂ DE SINOD, A ROSTIT ANATEMĂ ÎMPOTRIVA LUI NESTORIE ŞI DECI SINODUL L-A REINTEGRAT; dar prin rostirea acestei condamnări NU S-A VIZAT SCRISOAREA LUI CĂTRE MARIS, după cum nu s-a vizat nici cartea lui Teodorit – şi aceasta a fost, între altele, motivul principal pentru convocarea sinodului al V-lea ecumenic. Sinodul al V-lea ecumenic, al II-lea din Constantinopol. Pag 32 MONOFIZISMUL S-A CONDAMNAT LA SINODUL DE LA CALCEDON, DAR NU A FOST REPRIMAT; în prima jumătate a veacului al VI-lea a avut mulţi aderenţi, cari erau activi în chip îndrăzneţ chiar şi din cauză că însăşi împărăteasa Teodora soţia lui Iustinian I, încă a fost o aderentă a monofizitismului. MONOFIZIŢII, ÎN SCOPUL LOR ASCUNS DE A RĂSTURNA AUTORITATEA SINODULUI DE LA CALCEDON, PROPUNEAU ÎMPĂRATULUI CĂ VOR TRECE LA ORTODOXIE, DACĂ BISERICA VA CONDAMNA PE TEODOR DIN MOPSVESTIA, PE TEODORIT DIN CIR ŞI PE IBA DIN EDESA, DEOARECE ACEŞTIA AU FOST ADERENŢII NESTORIANISMULUI ŞI SCRIERILE ACESTEA LE DĂ LOR (MONOFIZIŢILOR) DREPTUL DE A BĂNUI CĂ BISERICA ADERĂ LA NESTORIANISM. CREDEAU CĂ BISERICA VA AJUNGE ÎN CONTRADICŢIE CU SINE ÎNSĂŞI, DACĂ ACUM VA CONDAMNA PE TEODORIT ŞI PE IBA, CARE AU FOST PROCLAMAŢI ORTODOCŞI DE CĂTRE SINODUL DE LA CALCEDON. Împăratul, având intenţia de a restabili ordinea în Biserică s-a învoit şi LA ANUL 544 A DAT UN EDICT SPECIAL, CUNOSCUT SUB NUMIREA DE EDICTUL „CONTRA CELOR TREI CAPITOLE” (κατα τριων κεφαλαιων), sub cari sunt a se înţelege: a) scrierile lui Teodor de Mopsvestia, b) scrierile lui Teodorit în favorul lui Nestorie şi contra lui Chiril precum şi a sinodului de la Efes şi c) epistola lui Iba către Maris. Deoarece toţi episcopii ortodocşi au denegat iscălirea acestui edict şi deoarece fără rezultat a rămas şi edictul nou împărătesc, mai moderat, dat în anul 551, şi deoarece agitaţia spiritelor a ajuns la culme, ÎMPĂRATUL A HOTĂRÂT ŞI A CONVOCAT UN SINOD ECUMENIC LA CONSTANTINOPOL.SINODUL S-A DESCHI LA 5 MAI, ANUL 553 ……….. După ce s-a dezbătut în toate privinţele chestiunea, care a pricinuit convocarea acestui sinod, ÎN ŞEDINŢA ULTIMĂ S-AU PRIMIT CELE 14 ANATEMATISME. În PRIMELE ZECE SE CONDAMNĂ ÎN FIECARE DEOSEBIT TOATE ÎNVĂŢĂTURILE POTRIVNICE DOCTRINEI ORTODOXE privitoare la persoanele Sfintei Treimi, în A UNSPREZECEA SE CONDAMNĂ NOMINAL PE RÂND TOŢI EREZIARHII PRINCIPALI, ÎNCEPÂND CU ARIE, cari au fost condamnaţi de către sinoadele anterioare, iar în ULTIMELE TREI SE CONDAMNĂ CELE TREI SCRIERI MENŢIONATE.Iar de încheiere se rosteşte anatemă asupra oricui, fără deosebire, carele ar îndrăzni să propună vre-o învăţătură contrară celor hotărâte de cele patru sinoade ecumenice şi contrară celor confirmate de sinodul prezent.....P.S. Asta sa NU ziceti ca am ceva cu PERSOANA DVSTRA...Doamne fereste de asa ceva.Daor ca DVSTRA CONTRAZICETI Sfintii din CERURI,cu PARERI ,,LOGICE'' de la dvstra personal si avand si SURSE PAPISTASE,adica de la NEBOTEZATI si asa faceti MULT RAU,prima data dvstra si mai apoi celor care va asculta.Iertati-ma!

    sâmbătă, 13:40:11, 1 februarie 2020

  • roman

    la articolul Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii:

    Lavrentie...in spirit pasnic m-ati CORECTAT,acu' cateva zile aici...@roman Răspund la acest comentariu pentru că așa e frumos, dar, sincer să fiu, nu ar merita din cauza înfierbântării nejustificate din limbaj și a ERORILOR CÂT CASA. Așadar mă refer doar la Sinodul V. SCRIE LIMPEDE ÎN PIDALION CĂ AU FOST CONDAMNATE ATÂT SCRIERILE LUI TEODOR DE MOPSUESTIA ȘI DIODOR DIN TARS, CÂT ȘI EI ÎN PERSOANĂ. Toată această dezbatere este una intensă și cu mize mari, denumită „a celor trei capitole” .....ATENTIE F. MARE,ca ati INTELES GRESIT,va rog urmariti FIRUL,chiar daca e mai lung.....Pidalion-SINOD 3 Canon 1,PAG 188 168Pricina pentru care s-au caterisit aceştia, a fost aceasta. După ce sinodul acesta a osândit pe rău-cinstitorul Nestorie, şi l-a caterisit, după trei zile a venit şi acest Ioan al Antiohiei împreună cu Teodorit, cu Iva şi cu 30 de episcopi, care ori că scârbindu-se, pentru că nu au îngăduit venirea lor sinodul, (ori şi pentru că au avut prieteşug cu Nestorie) au prihănit caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântată, şi întâi pricinuitoare, ca cum a caterisirii acestei fără cuvânt au numit pe dumnezeiescul Chiril şi pe Memnon al Efesului ca când ei ar fi fost îndreptători în sinod. Şi atâta prigonire s-a făcut între Ioan şi Chiril, şi între cei de lângă ei, încât, despre o parte cei de pe lângă Ioan au caterisit pe cei de lângă Sfântul Chiril. Iar despre alta, cei pe lângă Sfântul Chiril, au caterisit pe cei de pe lângă Ioan. Dar şi Teodorit douăsprezece capete a scris împotriva a douăsprezece anatematisiri, pe care dumnezeiescul Chiril împotriva lui Nestorie le-a alcătuit. Şi Iva încă, a scris o epistolie pentru Nestorie, care împreună cu cele douăsprezece capete ale lui Teodorit,ca o rea cinstitoare s-a lepădat de către sinodul al 4-lea şi de către cel al 5-lea. În urmă însă CU ÎMPREUNĂ-LUCRAREA ÎMPĂRATULUI, iarăşi S-AU UNIT ŞI IOAN ŞI TEODORIT CU SFÂNTUL CHIRIL. Şi IOAN ADICĂ, după ce iarăşi s-a descoperit eresul lui Nestorie, S-A FĂCUT PRICINUITOR (DUPĂ ZONARA ŞI EVAGRIE CARTEA 1 CAP 7) A SE IZGONI NESTORIE din mănăstirea cea din Antiohia unde mai întâi se afla, în Oas, ce turceşte se zice Iprim. Iar TEODORIT LA SINODUL AL 4-LEA ARĂTAT AU ANATEMATISIT PE NESTORIE ŞI ERESUL LUI. Pe care eres îl număra împreună cu eresurile în cartea cea despre bârfiturile ereticilor, şi în caterisirea lui Nestorie a iscălit împreună cu cel al Antiohiei la sinodul al 3-lea. Pidalion-SINOD 4 PROLEGOMENA …În sinodul acesta (praxa 8) FERICITUL TEODORIT ZICÂND: „ANATEMA LUI NESTORIE, şi celui ce nu zice de Dumnezeu Născătoare pe Sfânta Fecioara Maria, şi celui ce împarte pe Fiul cel Unul-Născut. Ci şi pe Evtihie anatematisindu-l, şi toate eresurile, şi iscălind în cele hotărâte de sinod s-au îndreptat, şi au şezut la locul său în sinod, şi eparhia sa iarăşi şi-au luat.”….(pag 201 Pidalion)……. Pidalion-SINOD 5 PROLEGOMENA Pag 227 ATENTIE F. MARE!!!! ….DIN PROLEGOMENA AFLAM…. ŞI A ANATEMATIZAT SINODUL CONSCRIERILE LUI DIODOR AL TARSUPOLEI ŞI ALE LUI TEODOR AL MOPSUSTIEI, DAR ŞI PE ÎNSUŞI TEODOR ACESTA, ŞI PE DIODOR,DUPĂ FOTIE, codica 18 şi după praxa sinodului al 7-lea, precum se arată şi la foaia 14 a tomului 1 al catalogului celui despre tâlcuitorii care mai întâi cugetând dogmele lui Nestorie le-au lăsat acestea în scris şi după moarte (mai ales Teodor al Mopsustiei care, fiind învăţător al lui Nestorie, zicea că altul este Dumnezeu Cuvântul şi altul Hristos,supărat fiind de patimile sufletului şi de pofta trupului) AU ANATEMATIZAT ŞI CELE CONSCRISE DE FERICITULUI TEODORIT asupra celor 12 capete ale Sfântului Chiril182 ŞI EPISTOLA CEEA CE SE ZICE A LUI IVA, EPISCOPUL EDESEI, către Marin Persul183 ........... iar in SUBNOTA 182 si 183 Sf Nicodim explica…. 182 Însemnează că CELE CONSCRISE DE TEODORIT ASUPRA SFÂNTULUI CHIRIL NU DE OBŞTE S-AU ANATEMATIZAT, CA CELE ALE CELUI AL MOPSUSTIEI ŞI CA EPISTOLIA LUI IVA; ci acele câte apără socoteala cea rea a lui Nestorie şi care cu rea tălmăcire arată pe Chiril eretic. 183Am zis „ce se zice” pentru că Chedrino aşa o scrie şi Evagrie (foaia 346 a tomului al 2-lea al adunării sinoadelor şi 347) şi mai ales pentru că în praxa a şasea a sinodului al 7-lea (foaia 85) se zicea că S-A SCRIS ACEASTA DE IVA, NU A FOST, ÎNSĂ, ADEVĂRAT CĂ S-A ŞI SCRIS DE EL. Pentru aceasta şi PĂRINŢII SINODULUI AL 4-LEA NU PE EL L-AU ANATEMATIZAT, ci NUMAI EPISTOLA; fiindcă prihăneşte sinodul cel din Efes că fără judecată a osândit pe Nestorie, că leapădă cele 12 capete ale Sfântului Chiril, că laudă pe Nestorie şi pe Teodor al Mopsuestiei şi îl primeşte ca pe un sfânt şi dreptslăvitor, şi că pe Hristos îl mărturiseşte om gol. Că şi ÎNSUŞI IVA A MĂRTURISIT ÎN SINODUL AL 4-LEA CĂ EPISTOLA ACEASTA NU A FOST A SA ŞI TOATE DREPTSLĂVITOARELE DOGME CELE ÎMPOTRIVA EPISTOLEI ÎN SINODUL AL 4-LEA LE-A MĂRTURISIT, foaia 372, tomul 2, al sinodicalelor, şi foaia 390……….. P.S In concluzie SUNT 2 TEODORI,COINCIDENTA de nume,dar doar pe UNUL il ANATEMATIZEAZA (cel de la sinodul 5),iar pe FERICITUL TEODORET,doar SCRIERILE LUI ERETICE....

    sâmbătă, 13:36:37, 1 februarie 2020

  • Nicolae Vlah

    la articolul Rugăciunile neprimite pentru unitatea mincinoasă ecumenistă:

    Cu privire la episcopul Lucian al Caransebeșului: în cadrul evenimentului de rugăciune cu ereticii a venit la biserică însoțit de ereziarhul papistaș care a și ,,binecuvântat" poporul prezent la fărădelege cu o cruce ortodoxă. De asemenea, același episcop Lucian i-a permis ereticului să intre în Sf. Altar prin ușile împărătești și să se închine în fața Sf. Mese. Mai departe, dacă au făcut vreo rugăciune în Sf. Altar nu se vede pe filmare. Dovada aici https://youtu.be/gt8_CaGb9fs

    sâmbătă, 10:38:24, 1 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Deh, e greu când vrei să-ți impui părerea și cauți citate pe care le potrivești ca să-ți iasă teoria. E mai simplu să nu cercetezi câtuși de puțin situațiile la care se face referire și să le cataloghezi după bunul plac. Mă refer la vremea Sf. Vasile, când arienii erau condamnați și scoși din Biserică. Nu erau doar pnevmatomahi, ci și arieni; acestea două erau indisolubil legate. Este ușor să preiei texte din teologia modernă și să nu vezi că Sinodul II Ecumenic a fost doar o confirmare a primului Sinod de la Niceea, că problema pe care a abordat-o a fost Sfânta Treime, nu doar erezia împotriva Duhului. Chiar și din citatele din Sf. Vasile se vede că el se referă la cei hirotoniți de mâini necurate, adică eretice. Deci nu era o situație cu erezie necondamnată. Dar este obositoare, cum am spus de atâtea ori, persistența în a căuta propria dreptate. Mai dau doar două exemple flagrante: Sf. Maxim avea în spate un Sinod care depusese din scaun pe Patriarhul de Constantinopol, chiar dacă nu era panortodox (ecumenic). Deci nu voia să aibă comuniune cu cineva condamnat. Chiar nu puteți citi textul, trebuie mereu să luați povestea trunchiat de la capăt? Când am spus de Mântuitorul, m-am referit și la comuniunea cu fariseii și mersul la templu și recunoașterea preoților Legii Vechi, deși aceia erau cum erau. De ce eludați ce am scris eu? Am scris și de păgâni. Mă văd nevoit să repet că aveți o miopie duhovnicească prin care căutați doar ce vă convine. Eu nu pot trăi așa, în lumea mea, a canoanelor mele și nici nu pot valida o astfel de perspectivă. Nu are rost să reiau acum toate celelalte puncte. Și, da, până și psihologia modernă observă anumite lucruri, pe când vajnicii ortodoxiști nu reușesc să observe nici partea grosieră. Dintr-un comentariu cu referințe patristice vede doar o mențiune la psihologie. Halal! Observația mea este că nu există experiență în lupta cu patimile. Altfel ar fi fost lupta cu ecumenismul, care este o boală duhovnicească și manipulare. Nu e vorba de îndreptarea unor litere, ci a unui duh. Iar lucrul acesta nu se face cu îndârjirea celui căruia doar i se pare că are dreptate, dar nu vine măcar cu argumente serioase. Este nevoie de dragostea care să sufere neputințele aproapelui din Biserică. Nu fă tu! Și câștigi și pe ceilalți prin adevărul pe care îl spui în duh. Dar, când vii cu absurdități, deja devine totul penibil și... asta este; suntem învinși de minciună, facem pe Hristos de râs din cauza atitudinii noastre. Eu apreciez foarte mult pe toți nepomenitorii, dar trebuie să recunosc că mulți compromit lupta cea bună prin pizma care-i stăpânește. Am mai spus și în altă parte. Dacă aș vedea dispoziție spre adevăr, o cercetare serioasă, atunci sunt dispus și eu la o confruntare. Altfel, nu are rost.

    sâmbătă, 10:20:52, 1 februarie 2020

  • Steliañ

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Sfântul Vasile cel Mare respinge de o manieră categorică și fără echivoc ideea validității „Tainelor” săvârșite de eretici, chiar și a celor a căror erezie n-a fost încă condamnată sinodal, cum este și în cazul pnevmatomahilor: .... „ Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi de minciunile lor, în timp ce spun că-şi fac mărturisire de dreaptă credinţă. Astfel de oameni îl negustoresc pe Hristos, ei nu mai sunt creştini,() căci preferă numai ceea ce le este folositor în această viaţă în locul vieţii trăite după adevăr: când cred că au dobândit această putere deşartă, atunci se alătură duşmanilor lui Hristos. Când văd popoarele tulburându-se, atunci se prefac din nou că s-au întors la dreapta credinţă*. Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor și n-aș putea număra în rândul preoților lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima treaptă de niște mâini necurate, spre surparea credinţei. Așa judec eu lucrurile. Daca aveți vreo părtășire cu mine, cugetați ca mine; dar dacă nu primiți sfat decât de la voi înșivă, atunci fiecare e stăpân pe propriul lui cuget, iar eu sunt străin de acest sânge. Dacă vă scriu aceste lucruri n-o fac pentru că nu mai cred în voi, ci făcându-vă cunoscută părerea mea vreau să spulber nehotărârea multora, ca nu cumva sa fie atrași la comuniunea cu ei”. (P.S.B.12,pg.499) *Aşa se pare că s-a întâmplat şi în Nicopole: o parte din preoţii hirotoniţi de Fronton (şi probabil că şi el) s-a întors la Ortodoxie pentru că a văzut că poporul rămăsese ataşat Ortodoxiei. Precum dumnezeiasca Pâine, atunci când se ia de la drept-credincioşi, îi face pe toţi ce se împărtăşesc un singur trup, aşa şi pâinea eretică, de vreme ce îi face pe cei ce o primesc în acest chip (ca împărtăşanie) să aibă părtăşie între ei, îi face un trup potrivnic lui Hristos. ” De altfel, „biserica ce se pângăreşte de eretici nu mai este biserică sfântă a lui Dumnezeu, ci casă pângărită, cum zice Marele Vasile, de vreme ce, îngerul care se află într-însa, precum în orişice biserică, s-a îndepărtat din pricina necucerniciei ereticilor. De aceea nici jertfa ce se săvârșește într-însa nu este bine-primită la Dumnezeu. Ascultă-l pe Cel ce zice: «Iar cel fărădelege, care jertfeşte Mie viţel, ca cel ce bate om»(Isaia 66,3) ” (Sf. Theodor Studitul) - Strajerii Ortodoxiei p.289Strajerii Ortodoxiei Pag. 558 – Sfinţii Părinţi învaţă că întoarcerea ereticilor în sânul Bisericii se face prin pocăinţă, şi mai ales printr-o pocăinţă pusă la încercare suficientă vreme, anatematizarea ereziei şi recunoaşterea Dogmelor Ortodoxe şi a Sinoadelor Ecumenice. Pag. 559 – Întrucât ereticii au „ieşit din Biserică” din pricina acceptării dogmelor necinstitoare, de aceea unirea lor din nou şi primirea în sânul Bisericii trebuie să se facă după o pocăinţă şi îndreptare învederată, anatematizarea pe faţă a ereziei şi recunoaşterea deplină a dogmelor ortodoxe. În acest fel, eterodocşii vor redeveni mădulare ale „trupului Bisericii lui Hristos” şi se vor izbăvi de osânda care le-a fost gătită pentru erezie. Fără păzirea acestor condiţii, Sfântul Vasile este categoric : vom fi învinuiţi noi, ortodocşii, că am trecut la erezie... După cum vedeți,discursul dumneavoastra plin de iubirism acumenist creaza efecte chiar si pe aceasta pagina,de ajung unii sa spuna..Uitam ca nu omul a fost facut pentru lege, ci legea pentru om,(macar de-ar sti ce spune)..Uitati cacdecaceasta iubire se leaga si Ierarhii?..Defat asta am intalnit in situatia din Creta,mai multa juridică și psihologie decat Teologie..Vis a vis de "lege",auzi aici! In epilogul Sfintelor canoane, Opreliste si sfatuire înaintea acestor vremuri tulburi,Pidalionul readuce prospețimea si vesnica-folosință a Canoanelor apostolice,la urechile celor indoielnici în dreapta credință,indemandu-i deopotrivă pe mireni,călugări,teologi,preoti si episcopi: ,,Dacă le veți păstra întru totul,veți fi mântuiti si veți avea pace;dar dacă nu le veți asculta,veți fi pedepsiți si veți avea o luptă continuă,unii contra altora,primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastra”. (Epilogul canoanelor Apostolice).,, 1.Evident ca,canonul foloseste si cuvantul Episcop,dar Nelipsa dumneavoastra de orbire duhovniceasca nu vă ajuta sa cititi contextual?..Sau dam raspuns ca sa ducem in eroare..Noi vorbim aici fata de cine am întrerupt pomenirea,pentru ca acest canon reglementează acest lucru... 2.pt că “Dumnezeu nu este al neorânduielii”(1Cor. 14:33). Adică trebuie acționat cu armonie și pace. De aceea este doar permisă, nu impusă întreruperea pomenirii, pt că în general credincioșii se conduc după regulile clare ale Bisericii,????? Vorbiti in non-sens,..Păi ce canonul cand a trasat cînd si cum se face întreruperea pomenirii a transformat asta in neoranduire?...Unde a trasat Biserica, in ce canon, ca întreruperea pomenirii este permisă si nu impusa ? ,În cazul în care superiorul (episcopul) propovăduieşte în public în biserică vreo învăţătură eretică atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior’’...Păi tu daca te-ai depărtat de cel care tu-l recunoști ca Episcop cu Taine,nu ai căzut sub neascultate fata de Biserica?..repet,luciditatea nu sta in cabinetele de juridică și psihologie 3Unde aveti dumneavoastra dreptul canonic de a MUSTRA,cand din dreptul canonic reiese că trebuie să întrerupeti pomenirea pseudo-episcopului,adica de a osândit minciuno-episcopul?..asa cum prevede canonul..Ce le mai întortocheati!!! 3.Hristos a stat cu Vamesii si pacatosii?Păi nu prin asta își justifica ecumenistii prezența în "biserica"mondiala CMB,"biserica" din care,după Creta,fac parte toti care păstrează comuniunea cu aceștia?.. 4.Sfântul Maxim întrerupe pomenirea si comuniunea cu ereticii fara a astepta ca decizia unui sinodului de la Roma sa capete consens Panortodox, dar decizia ROCOR se aplica la nivel local?..Fatarnicia în cele ale credinței n-are temelii 5.Se impune întreruperea TUTUROR a comuniunii cu Ecumenistii ,nu din ură fata de acestia ci din dragoste...SAU,intrarea in comuniune cu acestia pe motiv ca nu exista savarsita vreo erezie....altfel se practica smecheria. Cu respect si dragoste,cel fara de fapta duhovniceasca si atitudine împotriva ecumenismului.Stelian Doamne Miluieste!

    sâmbătă, 09:54:44, 1 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Parinte, aveti mare dreptate in ce scrieti! Uitam ca ortodoxia e terapie si atunci ne gandim ca si catolicii, protestantii ca totul e Lege care trebuie respectata. Uitam ca nu omul a fost facut pentru lege, ci legea pentru om. Uitam ca in primul rand masurile care trebuie luate sunt cele care duc la vindecarea a cat mai multi, deci perioadele ca acestea sunt ale marilor iconomii, nu ale marilor acrivii. Acrivia e pentru perioade de pace, Meletie al Lycopolisului si cei care l-au urmat, considerand ca doar ei mai sunt biserica adevarata pentru ca au tinut acrivia au ajuns in schisma. Lucifer de Calagria la fel. Sunt sigura ca toti cei care au gandit asa de radical ca dl Stelian au ajuns in schisma. Psihologia din ziua de azi spune ca ei sufera de gandire dihotomica, adica vad lucrurile fara nuante, doar alb si negru. Nu exista gri. Or, sa fim seriosi nu e nici unul dintre noi, nici macar sfintii, alb imaculat. Sfintii au facut multe greseli, cu toate astea Biserica i-a numit sfinti. Exagerarile acestea arata cat de nevindecati suntem si ca ne-am uitat menirea si dogma. Unde au fost domni ca dl Stelian pana acum? Oare datorita lui am aflat de ecumenism? Sau cumva datorita preotilor care acum inca mai pomenesc si care au sustinut o lucrare constanta de combatere a ecumenismului? Asta arata o mare problema duhovniceasca, faptul ca ne vedem peste ceilalti desi nu e cazul. Ce a facut dl Stelian atat de notabil in combaterea ecumenismului pana acum incat sa iau in considerare opinia sa? Ca ne putem bate in Sfinti Parinti.... si putem sa tot venim cu citate si de-o parte si de alta si nu ajungem la nimic. Sa ne spuna dl rezultatele pe care le-a avut pana acum in combaterea ecumenismului. Eu nu am avut rezultate, de aceea imi vad de treaba si nu comentez.

    sâmbătă, 08:04:02, 1 februarie 2020

  • Sara

    la articolul Ezoterismul – o amăgire periculoasă, cu priză printre creștini:

    Mare dreptate are parintele... Multumim...

    sâmbătă, 07:34:19, 1 februarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Totuși puteți da un link?

    vineri, 20:03:08, 31 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Deja există pe youtube confirmarea faptului că videoclipul este un experiment creat special de autor pentru a vedea cine și cât de repede este dus în eroare. Un experiment perfid. Doar că e în limba rusă, dacă cunoașteți .

    vineri, 19:58:30, 31 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Scrie și în articol. Ce vreți să spuneți, de fapt? Plus că ar trebui tradusă mai corect această decizie decât ceea ce ați redat aici.

    vineri, 17:15:48, 31 ianuarie 2020

  • Anca

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Buna seara , intervin doar sa va reamintesc faptul ca ecumenismul a fost deja dat anatemei in 1983 de catre Sinodul Rocor ...toti stiu, toti se fac ca ploua... http://www.orthodoxchristianbooks.com/articles/670/-1983-anathema-against-ecumenism/ Anatematizarea ecumenismului “Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod conștient cu ereticii amintiti sau susțin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”

    vineri, 17:14:32, 31 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Înfierbântarea întunecă mintea. La mijloc este o viziune grosieră duhovnicește, care încalcă principiile elementare ale creștinismului, cum este dragostea și iertarea (nu opuse adevărului). 1. Canonul 15 îl numește și episcop și întâistatător pe superiorul căruia i se întrerupe pomenirea. Predilecția de a vedea doar "pseudo" vădește miopia duhovnicească. 2. Este evident că erezia este despărțită de adevăr și de duhul Bisericii, dar și ordinea în Biserică este esențială, pt că "Dumnezeu nu este al neorânduielii"(1Cor. 14:33). Adică trebuie acționat cu armonie și pace. De aceea este doar permisă, nu impusă întreruperea pomenirii, pt că în general credincioșii se conduc după regulile clare ale Bisericii, dar nu este ucisă prin asta libertatea duhovnicească și în adevăr. Așadar, până să fie decretat erezie ecumenismul, nu există regulă care să impună delimitarea de el. La fel și cu clericii ecumeniști până nu se dovedește că sunt vinovați. A-i considera noi osândiți de capul nostru arată orgoliu nemăsurat. Avem dreptul canonic și îndatorirea morală de a-i mustra, dar nu mai mult. De asta și spune canonul că se silesc să izbăvească Biserica, nu deja realizează acest lucru. Ca să fie simplu și vădită minciuna pe care o propuneți gândiți-vă că Hristos a stat cu vameșii, cu desfrânatele și cu păgânii. Chiar și la cultul de la templu a participat cu preoții. Și nu a greșit. Pt că important este să nu faci tu, nu să te delimitezi de păcătoși. A-i mustra nu e chiar la îndemână. Și încă ceva: eretici sunt doar cei condamnați. Este elocvent cazul Fer. Teodoret, care a proferat erezii, dar s-a dezis de ele în fața Sinodului și a fost iertat, s-a izbăvit. Până la o cercetare, pot exista poticniri, dar nu sunt definitive nici măcar duhovnicește. Ce e așa greu de priceput? Ura aceasta față de ecumeniști manifestată prin impunerea nepomenirii nu are un duh bun.

    vineri, 11:11:05, 31 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Sfintenia si Adevarul sunt legate organic, constituind un intreg unitar, legatura dintre ele fiind indisolubila, launtrica, esentiala. Sfintenia si Adevarul formeaza un tot intreg, unitar, fiind insa distincte. Adevarul – Cel Intrupat, Rastignit si Inviat – este singura pricina a sfinteniei prin Duhul Sfant pe Care El Il trimite de la Tatal. Insa, de eres este legata organic minciuna si blasfemia la adresa Cuvantului Intrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. De eres este legata organic inselarea duhovniceasca si ideologia contrara Adevarului. De eres este legata organic pierzania, tocmai din pricina ca erezia taie posibilitatea insasi a sfinteniei si a mantuirii. Iar, imposibilitatea mantuirii inseamna pierzanie, adica salasluire pe veci in iad.. Tocmai din aceasta pricina ereticii se afla in afara Bisericii, fiind uniti cu demonii intr-un intreg unitar si nu au atingere cu Duhul Sfant...Cum putem spune că aceștia pot săvârșit Sfântă Liturghie,e ca si cum am spune si Iuda putea sa faca asta după ce a intrat diavolul in el.. Strajerii Ortodoxiei, Editura Egumenita, Pag. 76 Fiind adus Moise și văzând că Luchie episcopul se pornise să-și pună mâinile peste el, a zis: «Să nu fie ca eu să fiu hirotonit prin mâna ta. Căci nu se pogoară harul Sfântului Duh când îl chemi tu». Luchie însă a zis: «De ce rostești cu bănuială acestea?». Iar Moise i-a răspuns: «Nu vorbesc din bănuială, ci știu bine cele pe care le grăiesc. Fiindcă tu nu numai că lupți împotriva dogmelor apostolești și înveți cele contrarii, ci la cuvintele de hulă adaugi încă și fapte fără de lege. Căci ce rău-credincios nu a pătruns prin tine în adunările bisericești? Care dintre bărbații vrednici de laudă n-a fost izgonit?» … Pe când Moise spunea acestea cu îndrăzneală, Luchie, auzindu-l , era gata spre ucidere, dar temându-se ca nu cumva să se ridice din nou răzmeriţa norodului, care de-abia se sfârşise, a poruncit ca Moise să fie încredinţat spre hirotonie altor episcopi, aşa cum ceruse. Strajerii Ortodoxiei, Pag. 102 Când Ipatie a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cunveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, ca să nu mai fie pomenit la Proscomidie… Nestorie însuşi i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop în Constantinopol. Deci i-a zis Evlalie lui Ipatie: «De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?». Iar Ipatie i-a răspuns: «De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop». Atunci Evlalie i-a spus cu mânie: «Mergi și îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te și pedepsesc.» Și i-a răspuns Ipatie: «Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gând să le sufăr pe toate, și cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut»...Vedeti ce frumos lamureste Ipatie aici nelamurirea cu privire la canonul 15,nelămurire care o aveti dumneavoastra,spe ca nu una indusă..... :«De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop»...Iar canonul spune....., desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi dezbinări’’....Auzi?Pseudo adica fals,pretins...etc,deci,cel care întrerupe pomenirea o face a pseudo-episcopului(falsului,pretinsului...etc) adica a celui care nu mai este Episcop,iar altul care "duce lupta din interior" cum sugerez dumitale,stie de erezie dar el îl consideră pe acelasi,Episcop Drept Credincios sau pseudo care savarseste cu oarece iconomie de la Dumnezeu tainele,mințind la Sfântă Liturghie,cand spune..Întai pomeneste Doamne pe....care DREPT INVATA CUVANTUL ADEVARULUI ,e un total non-sens,un nou tip de sofism,o alta inovație scoasă pe piata...E ca si cum ai spune că Duhul Sfant e condiționat de om.. "Varianta care mi se pare corectă și consider că are fundament patristic este că abținerea de la comuniunea cu ereticii necondamnați este o virtute, dar nu este obligatorie, adică nu este spre osândă. Putem merge la slujba oricărui cleric ortodox necondamnat, dar este de preferat să luăm poziție față de cei care susțin învățături ecumeniste (inclusiv față de cei care afirmă că întreruperea pomenirii ar fi în sine o schismă)." ???....etc Pai cine ne obliga sa facem ceva?În Biserica Ortodoxă te obliga cineva sa faci ceva?...Liberul Arbitru iti da voie sa faci Absolut orice doresti,.În schimb Randuielile,canoanele,pentru a fi Ortodox este absolut obligatoriu a le aplica asa cum au fost lăsate de Duhul Sfânt...Nu stiu de unde ati inventat aceasta, asa zisa varianta corecta..înca o data,observaţi că acest Canon nu-i numeşte pe cei căzuţi în erezie episcopi, ci pseudo-episcopi sau minciuno-episcopi, nici învăţători, ci pseudo-învăţători. Asta înseamnă că respectivii sunt decăzuţi din demnităţile arhiereşti şi ar trebui ori să se pocăiască şi să fie iertaţi şi reprimiţi în Biserică în rândul mirenilor, ori să plece din tronurile pe care le ocupă. Potrivit Canonului 3 al Sfântului Atanasie cel Mare, celui căzut în erezie să nu i se dea loc în cler. În Creta nu a fost parafat un ecumenism dur, ci unul molcuț?...Sper ca stiti care este rolul unui Sinod Panortodox,Sau ca orice Sinod fie el si Local pentru a fi de la Duhul Sfânt trebuie să fie în coglasuire cu cele Sapte Soboare iar de pătrunde Sarpele minciuni,chiar si printr-o cirta,toata lucrarea trebuie predată Anatemei, pentru a nu fi vrednici de gheena?..Sau aveti vreun dubiu,ca cele ce s-au hotarat la in cele Sapte nu sunt suficiente si se mai poate veni cu adăugiri,?...Nu va suparati,asta lasati impresia Doamne Miluieste!

    vineri, 00:22:28, 31 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Cel mai dureros lucru din toată această situație este zăpăceala și degringolada. În loc să fie atacată erezia ecumenistă și Sinodul din Creta, bravii antiecumeniști cel mai adesea se pornesc împotriva credincioșilor și preoților denumiți "pomenitori". În loc să-i ia aliați, îi tratează ca pe dușmani. Ca și cum ar fugi de menirea întreruperii pomenirii, aceea de a-i confrunta pe ierarhii trădători, încep să se pornească asupra celor nevinovați de ce nu se rup și ei. În loc să dea dovadă de mărturisire, alunecă în răfuială fără scop și se decredibilizează. În loc să tragă în dușman, nimeresc mereu propriul picior. Crezând că fac o vitejie, mă acuză pe mine adeseori că fac ineficientă nepomenirea. Pe când scopul ar trebui să fie unul nobil, de a înfrunta greșelile dogmatice și a insufla și celor mai ezitanți curaj, nu de a-i trata cu dispreț. Totul este să fie lovită ținta, nu aerul în stânga și-n dreapta. Iar ținta nu sunt nici măcar semnatarii din Creta, ci erezia. Păcat de această reacție dezechilibrată care nu face decât jocul anti-ortodoxiei! Dumnezeu să suplinească zăticnirile noastre!

    miercuri, 08:30:02, 29 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    @Stelian 28/01/2020 7:31 PM Am să dau câteva lămuriri pentru că sper să fie de folos și pentru alții, deși aceste lucruri au fost spuse chiar și în acest articol și ar fi trebuit să fie înțelese, dar poate o nouă expunere atinge mai bine subiectul, detalii neînțelese bine până acum. 1. Istoria Sf. Teodor Studitul nu este chiar cum ai prezentat-o. Conform prefeței la scrisorile Sf. Teodor, puțin altfel s-au derulat lucrurile. S-a separat și de Patriarhul Tarasie pentru că nu a luat măsuri contra preotului Iosif, deși o făcuse dintr-o iconomie. Faptul că din pogorământ nu l-a depus este atestat de caterisirea ulterioară, când s-au schimbat condițiile prin venirea altui împărat pe tron. Atunci s-a împăcat și Sf. Teodor cu Tarasie. Iar comuniunea cu Patriarhul Nichifor a întrerupt-o inițial pt că a fost hirotonit din statutul de mirean, conflictul adâncindu-se când a fost repus preotul Iosif la presiunile imperiale. Sinodul prin care a fost repus a specificat că face o iconomie, adică nu validează gestul preotului. Adică nu a impus norme morale greșite, ci doar a procedat diferit. Într-un final, cei doi, Sf. Teodor și Patriarhul Nichifor s-au împăcat după izbucnirea prigoanei iconoclaste. Așadar nu împotrivirea Sf. Teodor față de căsătoria nelegiuită a fost înfierată, ci excesul de zel, ruperea comuniunii pentru motive neîntemeiate. Sf. Metodie a condamnat și el sinodal această poziție, iar în final canonul 15 (împreună cu 13 și 14) de la Sinodul I-II a osândit această practică a studiților de a rupe comuniunea pe alte motive decât dogmatice. Mai mult, canonul se referă și la aspecte dogmatice. Studiții au fost mereu mai exigenți și au cerut caterisirea tuturor iconoclaștilor, dar Sinodul VII nu a validat poziția lor. La fel, nici Sinodul din 843 și Patriarhul Metodie nu a aprobat linia dorită de ei de a considera caterisiți pe eretici, ci i-a primit după anumite criterii și rânduieli (menționate în articol). Ei bine, canonul 15 dispune că nu este necesară ruperea de ereticii necondamnați, dar este lăudabilă și bine-venită, de folos Bisericii. Așadar nu putem valida poziția Sf. Teodor în ciuda unor norme sinodale clare. Nu ar fi logic și sănătos să credem că doar el are dreptate, pe când toți ceilalți au greșit. Mai ales că atitudinea lui este singulară în istorie și au existat alți Sfinți care au procedat tocmai invers. 2. Nestorie a și participat la primele ședințe ale Sinodului III ca Patriarh de Constantinopol până și-a dat seama că urma să fie condamnat. Este foarte clar că a fost recunoscut ca ierarh valid inițial, până la depunerea lui. În schimb, Sf. Atanasie vorbește despre o altă situație. El se referă la preoți și arhierei care au intrat în comuniune cu clerici și Sinoade aflate sub anatemă și caterisire. Așadar aceia erau vinovați pentru această comuniune cu eretici condamnați. Chiar și așa, face iconomie să fie primiți, adică acceptați înapoi în cler cei care nu au sprijinit erezia prin fapte. Totul este logic și clar. 3. Harul sacramental este altceva decât darul personal, care ține de sfințenia și dreptatea fiecăruia. Toți preoții au har sacramental, dar nu toți au pe Dumnezeu, luminarea și puterea Lui duhovnicească. Adică Tainele sunt valide și eficiente la toți, dar nu orice cleric are dar/harul ca lucrare a Duhului, ci în funcție de vrednicia duhovnicească a fiecăruia. Și este evident că cei ce proferează erezii sunt lipsiți de har, sunt înstrăinați lăuntric de Dumnezeu, nu au pe Hristos în ei; dar slujbele săvârșite de aceștia nu sunt lipsite de harul sacramental, adică Hristos este în Potir pentru că Liturghia este a Bisericii, nu a preotului. Clericul este doar săvârșitor, nu deținător.

    marți, 22:49:01, 28 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Doamne miluiește.

    marți, 20:59:50, 28 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Caterisirea este o practica bisericeasca, prin care Preotul, Ierarhul este deposedat de rangul bisericesc si devine mirean, insa, nu-l desparte pe om de Biserica. Ci, eresul, schisma, anathema - dupa cum spun Sfintele Canoane - il desparte pe om de Biserica lui Hristos. Asa dupa cum sunt anathematizati si acesti kakodocsi (rau-slavitori), de catre Sfintele Sinoade Ecumenice, care Il au Cap pe Hristos. Din moment ce acestia (rau-slavitorii) il au "cap" pe antihrist, ei sunt sub anathemele Sfintelor Sinoade Ecumenice.. Argumentul ca Biserica, adica Sinoadele Ecumenice, in virtutea iconomiei, au acceptat tainele ereticilor, este fals, pentru ca nu au acceptat tainele tuturor ereticilor, ci doar a celor ce s-au pocait, nu si a celor nepocaiti. Cum este posibil ca tainele ereticilor, in plina erezie, sa fie ortodoxe, pentru a fi si valide? Acest lucru este un paradox total, ceva cu totul bizar,iar de aici se înțelege clar ca nu au taine sau cum sa fie recunoscute atat timp cat ele au fost madulare "moarte",pentru ca dupa logica dumneavoastra simplista,după un Sinod ele fiind moarte nu mai au sanse de a fi "reînviate" ori practica arata contrariul...în sensul ca unii chiar au fist repusi in treapta clericala.. Sa povestim pe scurt intamplarile nefericite care au dus la suferintele dumnezeiescului Teodor, egumenul Manastirii Studion pe care dumneavoastra îl minimalizat ca sa nu zic huliti spund ca Biserica nu a validat atitudinea Lui...Când,Unde,Cum,Ce Sinod a facut asta?Sau cateva pareri culese de prin chilii v-a dus la concluzia asta?ÎmparatulConstantin al VI-lea (780-797) s-a casatorit cu amanta lui Teodota, dupa ce si-a inchis cu forta pe sotia lui Maria intr-o manastire. Nelegiuita casatorie a fost oficiata de preotul iconom Iosif de la Sfanta Sofia. Sfantul Teodor impreuna cu Sfantul Tarasie patriarhul (784-806), au mustrat cu indrazneala pe imparatul Constantin ca s-a despartit de sotie si a luat pe alta. Sfantul Tarasie a fost scos din scaunul sau, iar pe marele Teodor l-au batut si l-au exilat la Tesalonic. S-a intors din exil dupa ce imparatul Constantin si-a pierdut imparatia si a fost orbit in urma revoltei poporului. Mama lui Constantin, Irina a preluat conducerea imperiului iar Sfantul Tarasie a revenit si l-a caterisit pe Iosif si a intrat in comuniune cu Sfantul Teodor. In anul 802 logofatul Nichifor uzurpa tronul si devine imparat. Dupa moartea Sfantului Tarasie este ales Nichifor patriarh de catre imparatul care purta acelasi nume. Patriarhul Nichifor I (806-815) a convocat un sinod in anul 806 care l-a „reabilitat” pe Iosif, cel care a oficiat casatoria nelegiuita. In urma opozitiei ferme Sfantul Teodor e arestat impreuna cu fratele sau Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului in 808. In anul 809 patriarhul si imparatul convoaca un nou sinod (cunoscut mai tarziu sub numele de „adulterin”) care ii condamna pe Sfantul Teodor si pe cei de un cuget cu el. Sfantul Teodor impreuna cu fratele lui sunt exilati si tinuti in regim aspru de inchisoare. In inchisoare Sfantul scrie o serie de scrisori despre adulterul imparatului, despre falsul sinod din 809 si despre necanonicitatea iconomului Iosif. In anul 811 imparatul Nichifor moare iar pe tron urca Mihail I Rangabe (811-813) iar Sfantul Teodor este chemat sa revina in Constantinopol. Sfantul Teodor se impaca cu patriarhul, hotărârile sinodului din anul 809 anulate şi preotul Iosif excomunicat şi caterisit. Sa aperi dreapta credinta in fata puterii politice si bisericesti este schisma? Se poate numi schisma? A avut Sfantul Teodor cumva o pozitie gresita, schismatica? El a fost drept si a cugetat drept in ciuda opozitiei patriarhului si sinodului din vremea sa. Din cele de mai sus vedem ca patriarhii sau sinoadele nu sunt infailibile. Cand un patriarh sau un sinod greseste incalcand pravilele Sfintilor Parinti atunci datoria noastra este de a nu ii urma in greseala lor. Aceasta a facut si Sfantul Teodor. Astea sunt argumente prin care voi demonstrați prezența Harului la cei care savarsesc Erezii?..Preacucernicului şi de Dumnezeu iubitorului EPISCOP ÎMPREUMĂ-SLUJITOR Nestorie,.. Judecând învăţătura lui drept eretică, Sinodul l-a condamnat în lipsă. „…Cu multe lacrimi” – zic Părinţii Sinodului în hotărârea de osândă – „am ajuns la această hotărâre întristătoare asupra lui: Domnul nostru Iisus Hristos, Cel hulit de dânsul, a hotărât PRIN ACEST PREASFÂNT SOBOR ca Nestorie să fie străin de vrednicia episcopală şi de toată ceata cea preoţească”...Dar cum se poate ca dupa un Sinod, ca tot trambitati..unii care au fost înstrainati de taina Preotiei ,Sfântul Atanasie îi spune lui Runfinian sa-i primeasca din nou in randul Clericilor...asta cum e posibil,de tot o tineti cu madularele bolnave si moarte? Unde va este înțelepciunea?Păi vita daca vrei s-o îmblanzesti,o lovești între coarne sau o mângâi pe spinare,doctorul daca te vede bolnav si te cheamă la el sa te vindece,te darama psihic din prima ca sa mori garantat?Cand este desfranatul'desfrant ,cand a cazut in pacat sau cand îl canoniseste preotul?Dar criminalul' criminal..Iuda cand a pierdut Harul Duhului nu în momentul în care l-a vândut pe Hristos si s-a împărtășit cu nevredincie..a fost vre-un Sobor sa hotarasca asta?Normal ca Dumnezeu Este Milostiv cu toate lumea si tainele si planul mânuirii cu fiecare numai El îl știe,dar sa spui cu luciditate calculată ca Harul nu pleaca de la cel care săvîrșește erezii, până ce se întrunește un Sinod desi, printr-un sinod ei au ales drumul catre afara si esti orb si nu vrei sa'l vezi pe Altul care a fost si uiti de iconomia care s-a facut de mai bine de o suta de ani,e ca si cum ai zice..liber la erezii,până la Sinod nu se întâmplă nimic..iar asta mi se pare îndrăzneala maxima.. Doamne Miluieste!

    marți, 19:31:27, 28 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Șeful CIA în Orientul Mijlociu a fost ucis. El coordonase asasinarea lui Soleimani Articol scris de Floriana Jucan Cu rezerva de rigoare… pentru că nu există o confirmare oficială și nici nu cred că va exista vreodată fiind vorba despre un ofițer de intelligence de cel mai înalt nivel….. Michael D’Andrea, comandantul operațiunilor CIA din Orientul Mijlociu, „vânătorul” lui Osama Bin Laden și artizanul asasinării generalului Qassem Soleimani, a fost ucis ieri, în Afganistan. D’Andrea, supranumit „Ayatollahul Mike”, călătorea la bordul unui avion american de mici dimensiuni, împreuna cu alți ofițeri de informații. Știrea a fost anunțată de Zabihullah Mujah, purtătorul de cuvânt al talibanilor: „Un avion special american zbura în scopul culegerii de informații în zona Sadukhil, districtul Dehk, provincia Ghazni. Întregul echipaj și câțiva ofițeri de rang înalt CIA din Statele Unite au fost uciși. Epava și trupurile celor decedați sunt încă la locul accidentului”. Informația a fost preluată de Jerusalem Post, dar nu există, deocamdată, decât confirmările unor surse de intelligence rusești. Având în vedere că Michael d’Andrea – căruia i se mai spunea și Prințul Negru pentru că era coordonatorul activităților clandestine ale CIA în Orientul Mijlociu – era ofițer de informații, conform uzanțelor, niciun oficial american NU va putea confirma această moarte. Un fost oficial român mi-a spus că a lucrat cu Michael, o perioadă, în Orientul Mijlociu, și că era unul dintre cei mai buni ofițeri pe care i-a cunoscut: „Era shiit ca religie. A fost șef de stație la Beirut și apoi șef birou pe Hezbollah. El fiind shiit. Și apoi a urcat șef în CTC (Counter Terrorist Center, Unitatea anti tero a CIA)”. Aceasta este una din acțiunile de retaliere promise de iranieni după asasinarea generalului Soleimani, la care, iată, se raliază și alte țări, precum Afganistanul.

    marți, 16:21:56, 28 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Asa...bine ! 🙂 da io nu mă panichez nici ma isterizez 🙂 nici e părerea mea personala 🙂 ci a parintilor contemporani . No" mulțam de discutie. Dumnezeu sa ne ajute !

    marți, 15:59:14, 28 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Prin prisma asta ne dam seama ca Biserica este hristocentrica, și după aceea episcocentrica. De aceea protestanții au anulat treptele ierarhice, și papistasi le-au divinizat. La câte greseli au facut oamenii sfințiți în istorie, dacă nu era iconomia lui Dumnezeu, Biserica dispărea de mult. Asa ca să nu ne înaltă pe noi înșine și sa credem ca noi apărăm Biserica, ci Biserica ne păzește pe noi. Și noi luptam fiecare cu darul sau. Dar mândria și iuțimea nu e nici dar și nici discernământ. Cum a spus și Sf. Ioan Gura de Aur când era prigoana mare, "Biserica nu a început și nici nu se termina cu mine". Sa luam aminte.

    marți, 15:40:07, 28 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Noi (mirenii) putem greși, preoții pot greși, episcopii pot greși, patriarhii pot greși, sfinții pot greși, sinoadele pot greși, Sfinții Apostoli pot greși (de văzut conflictul Sf. Ap. Pavel cu Petru: Galateni 2:11-14).

    marți, 15:32:31, 28 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    E adevărat că am exagerat și eu o țâră cu impusul. Nu la impunerea propriu-zisă mă refeream, ci la a ține la propria părere. Cred că este evident pentru oricine că există o problemă cu buletinele electronice și biometrie în general. Doar că trebuie să ne păstrăm în limitele lucidității și să nu spunem sau să acționăm după impesii și interpretări greșite, nefundamentate. Din cuvintele P. Paisie rezultă destul de clar că trebuie să evităm nr. 666 dacă este înscris vizibil sau nu pe buletine. Pe vremea lui era problema cu bar-code-urile de tip EAN-13, care au liniuțele acelea la extremități și la mijloc cu 6. Dar cele de la mijloc nu e clar că reprezintă 6, însă nu există nici o altă cifră care ar putea fi codată în modul acela. Așa și astăzi, introducerea QRcode, spre exemplu, pe spatele buletinului ar putea constitui aceeași problemă (dacă se confirmă că ar conține 666). În plus, eu nu am găsit dovezi concludente că cipurile conțin 666. Iar peste toate, nu pot fi de acord cu o societate bazată pe supraveghere totală și biometrie invazivă. Chiar dacă nu ar fi antihristică, bună oricum nu este. Și, foarte important, trebuie să ne păstrăm cumpătul și chiar să ne îmbărbătăm duhovnicește, nu să fim panicați și isterizați fără temeiuri vădite.

    marți, 15:24:18, 28 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    poate m-am exprimat gresit . da nu e vorba de impus la cineva idei proprii. e doar conversatie...adica vreau sa aflu si alte păreri , intelegeti .? cand am zis de teologie , io m-am referit la dogme si de astea ce se refera la erezii din Biserica. Asta cu pecetea si cu nr fiarei , eu le-am băgat in alta categorie ( poate am gresit ), dar asa vad io...nu impun la nimeni. Si se vede pt ca cei care au pus problema cu nr fiarei n-au fost teologi ( dr. in teologie) ci au fost mai mult pustnici cărora li s-a descoperit despre asta prin duhul proorocesc nu? Cuv. Paisie a zis si ce ziceti sfintia voastră, dar in alta data a zis si altceva in cartea Semnele vremurilor ed. Egumenita pag84 despre noile buletine cu cip sau cod de bare : " Noi, crestinii care suntem interesati de problema aceasta nu trebuie sa ne grăbim sa le luam cand se editează. Sa le ia mai întâi cei care nu sunt interesati, apoi Biserica si unii specialisti in aceste probleme sa ne lumineze. Biserica trebuie sa ia o pozitie ferma. Sa protesteze si sa ceara de la stat cel puțin sa nu fie obligatoriu noul buletin. Sa explice si credinciosilor sa inteleaga ca daca iau acest buletin se vor afla in stare de cădere. In concluzie, daca buletinele contin aceste elemente(codul de bare, nr 666) ar fi bine sa le ocolim si sa refuzam sa le primim" Astfel a mai zis in mod caracteristic: " îl vom căra pe diavolul in cârcă! Puțin lucru este acesta?" acu..eu sunt un mic putregai...nu ma pricep..n-am luminare...deci ma iau si io dupa spusele altora. De aia intreb si ici si colea. Nu oblig pe nimeni la nimic . Biserica sunteti dvs toti ieromonahii si episcopii si preotii...voi sunteti sarea pământului , lumina lumii...daca si intre voi e diferenta de idei...poi atunci crestinul simplu, saracu dupa cine sa se ia? dupa Vasile Banescu care zice ca nu e nimic cu cipul asta? in fine...luat-i-o ca pe o discutie intre duhovnic si ucenic îngrijorat 🙂 Doamne ajuta

    marți, 14:43:15, 28 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    no'...da asta ati citit-o ? si va las in pace ,,Doamne ajuta. https://www.atitudini.com/2020/01/sf-serafim-de-sarov-aratandu-se-in-vedenie-sf-ioan-de-kronstadt-profetii-despre-vremuri-de-prigoana/

    marți, 13:30:33, 28 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Eu mă îndoiesc că duhovnicia nu are nici o legătură cu teologia. Atunci ce este duhovnicia și înțelepciunea? Nu ține de înțelegerea Scripturilor și a credinței în privința pecetluirii lui Antihrist? Sau înțelepciunea este a fugi de orice ni se năzare nouă că este lepădare la derută și fără o explicație clară. Sau interpretarea Apocalipsei se face neteologic, doar cu „înțelepciunea” proprie, așa, după bunul plac. Hm. Ajungem să facem confuzii elementare despre teologie, duhovnicie, dogme, morală, lepădare, iar apoi le impunem și altora cu titlu de mare credință! Vai și amar! Ca să nu mai vorbim de izotopi și microcipare, care ne pot băga în tot felul de înțelegeri superstițioase, cum făceau evreii pe vremea Mântuitorului cu Legea Veche. Părintele Paisie mi se pare foarte echilibrat și un bun reper. El zice la un moment dat cu referire la protestele față de 666 în buletine, după ce guvernul dăduse asigurări că nu va fi introdus nici văzut, nici nevăzut: „Daca acum continuam protestele, aceia vor spune: “Iata, acestia pricinuiesc tulburare. Desi nu s-a pus problema, ei striga si protesteaza”. Cainele, daca e pazitor bun, latra atunci cand vine hotul. Cand pleaca, tace. Daca insa continua sa latre, atunci nu e pazitor bun.” Lipsa de discernământ, spaimele, angoasele, panica și deruta eu nu le pot cataloga drept duhovnicie. Iertați-mă!

    marți, 13:29:49, 28 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Acum sporește răutatea, Deschis-a școala Antihrist Si dăscălește multă lume Cu "alfabetul ateist"! Căci astăzi"fiara cea gândită" Își mișcă capetele ei: Masoneria, comunismul Și răzvrătiții de evrei! Papalitatea de la Roma Si cu păgânii din Agar Aruncă mai cu îndârjire Săgețile lui Veliar! Din șapte capete de fiară, Aceste cinci s-au arătat, Iar când se vor ivi si restul, Sfârșitul s-a apropiat! Va mai ieși o altă fiară Cu doua coarne ca de miel Iar glasul ei ca de balaur, Având putere de la el. Mai are fiara zece coarne Cu semnele lui "Lucifer", Sunt patimile pierzătoare Ce strigă astăzi către cer. Aceasta este "urâciunea" Ce va sedea pe locul Sfânt Si cu putere diavolească Va fi stăpână pe pământ! Sf. Ioan Hozevitul

    marți, 11:41:36, 28 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    ...io stiu?! nu-i asa de expeditiv ! este de îngrijorat..caci la fiecare interval de generatie de neam este cate o fiara si un antihrist ...bineinteles ca cel mai desavarsit rău va fii acela de pe urmă. a fost si fiara comunista...acu o fiara e si masoneria , ecumenismul...sau astea de fapt sunt capetele fiarei...este o poezie " proorocie" a Sf. Ioan Hozevitul...o s-o caut. ..da cum spune pr. Lavrentie mai sus ca nu cunoastem noi cum va veni inselatorul acela..: pai cum.nu, sa citească de Sf. Lavrentie al Cernigovului ca va stii . Apocalipsa nu se descifreaza prin teologie...asta nu-i teologie ...teologia e pe frontul ecumenist....dar acu cu biometria nu tine de teologie , ci de duhovnicie, intelepciune ... Doamne ajuta

    marți, 11:38:04, 28 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Temerea aceasta cu ștanțarea foto cu codul de bare care circulă intens în ultimul timp în blogosfera ortodoxă nu îmi pare inofensivă. Eu fac o legătură cu ce îmi amintesc că citeam despre cipurile rfid pe la începuturi. Circulau tot felul de documente word cu tot felul de fotografii și diagrame dubioase. În cele din urmă subiectul a devenit mainstream, au apărut și la televizor reportaje cu suedezii care se microcipează, cum îsi pun rfid-ul exact între degetele care erau desenate în acele diagrame grosolane. Asta la vreo 10-12 ani distanță. Acele materiale conțineau însă și multe chestiuni fanteziste, multă speculație și, una peste alta, multe elemente care erodau credibilitatea. Deși în timp sursele s-au îmbunătățit, multă vreme pentru noi au rămas normative imaginile și noțiunile de la început. Sintagma "de mărimea unui bob de orez" a făcut carieră. Cert este că subiectul cipurilor nu a mai putut fi recuperat pentru a fi abordat în afara discursului conspiraționist deși, ulterior, subiectul s-a dovedit a fi unul întemeiat. Acum, de vreo câteva luni, circulă chestia asta cu ștanțarea izotopică, or cum îi mai spune. Mie mi se pare că întrevăd cam același mecanism de propagare artificială. Nu avem surse primare credibile, subiectul e plin de talaș informațional, este răspândit sistematic, numai ca să capete notorietate. La noi comentatorul Florin publică astfel de materiale fără niciun fel de note de context, pare interesat doar să popurarizeze subiectul. Însă ceea ce trebuie știut e că o astfel de abordare sapă credibilitatea temei și cred că acest lucru nu e chiar rod al întâmplării. Sunt unii care văd că se ocupă metodic cu această activitate de răspândire. Dar nu noi suntem chemați să discutăm astfel de teme, pentru că nu avem pregătirea necesară. O temă care este tratată de ageamii, este apoi ignorată de cei care au autoritate și competență să o lămurească. Nu tema în sine compromite ci modul în care este tratată, problematizată pusă în discuție. De aceea mie mi se pare că acum se "ocupă", "se pregătește" terenul cu articolele și comentariile acestea despre marcare izotopică sau care o fi denumirea corect științifică. Probabil când subiectul va fi definitiv asociat teoriilor conspiraționiste grosolane, vom vedea tema reluată, din altă perspectivă, în presa mainstream. Cât privește prima parte a comentariului dvs, mi se pare că tratează prea expeditiv, prin urmare neserios, ceea ce se spunea despre fiară. Nu-mi amintesc referințe într-atât de categorice ale Cuviosului Paisie la "bestia" de la Bruxelles ci sunt lucruri care țin tot de folclorul conspiraționist consacrat. Care, eu cred, e unul cultivat. Iertați, vă rog!

    luni, 23:34:58, 27 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    pai citeste răspunsurile lui Andrei-d ... sau nu le vedeti?

    luni, 22:49:32, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Nu există decât eretici, care înseamnă, potrivit cuvântului grecesc (αιρετικικός), separat, despărțit. Eretici erau, spre exemplu, în Noul Testament, saducheii și fariseii. Ei formau grupuri separate pe baza unei învățături deviate. De la această separare a derivat și înțelesul de erezie cu referire la învățătura celor care se rupeau de comunitatea Bisericii. Așadar sunt numiți impropriu eretici ecumeniștii. Ereticii în adevăratul înțeles al cuvântului sunt cei separați de voia lor sau prin anatema Bisericii. Dacă ar fi să folosim termeni adecvați, în grecește există αιρετικός și αιρετίζων, ultimul fiind un fel de „cel care erezuiește”, adică pune în aplicare o erezie, este în curs de a deveni eretic. În românește avem echivelentele: eretic și eretic necondamnat. Așadar, peste tot unde citim despre eretici, înțelegem automat pe cei condamnați în afara cazului în care este folosit în mod impropriu și se înțelege din context (că e impropriu). Uitați-vă la textele pe care le-ați dat anterior; din ele e clar că se vorbește de eretici (condamnați).

    luni, 22:47:50, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Întrebarea mea este,unde în toată literatura Patristică găsiți termenii de Eretici condamnați si Eretici necondamnati?

    luni, 22:37:54, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Am scris în textul articolului că e corect să fie date și sursa citatelor pentru a putea fi verificate. Pe lângă faptul că, în afară de Sf. Teodor Studitul (despre care am scris că poziția lui nu a fost acceptată de Biserică în această privință), toate citatele redate susțin exact ce am scris și eu. Dacă nici măcar nu înțelegi cele ce scrii, cum poți avea pretenția să înțeleagă alții teoria pe care o susții?

    luni, 22:33:13, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Pai sa vorbim i Duhul Lor..În una din epistolele sale Sf. Teodor Studitul spune: „Pe cel ce nimereşte în această cursă [bezna ereziei], comuniunea cu ereticii îl desparte de Hristos şi îl alungă departe de turma Domnului” .Asemenea și în alte scrisori: „Împărtăşania unui eretic sau a unui vădit osândit pentru viaţa sa te înstrăinează de Dumnezeu şi te aruncă în mâinile diavolului” , „Comuniunea cu ereticii nu este pâine comună, ci otravă, care nu vatămă trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul” Este limpede că pentru Sf. Teodor întreruperea comuniunii cu ereticii este o problemă de mântuire! Dar pentru că unii așa-ziși teologi s-au străduit să-l denigreze pe Sf. Teodor Studitul, spunând că el a exprimat doar niște păreri personale care nu conglăsuiesc cu Scriptura și alți Sfinți Părinți, să vedem și alte mărturii. Zice Sf. Ap. Ioan Teologul: „Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!” (II Ioan 1:10). Din ce cauză nu-l putem primi, nici saluta? „Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele” (II Ioan 1:11). Sf. Ioan Gură de Aur ne spune despre relația cu ereticii: „Să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace”. Care este motivul? „Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” . Și marele Vasile, scriindu-i unui monah despre un nou eres apărut în acele locuri, îi spune: „De aceea vă rog să faceți în privința asta o îndreptare bisericească și să vă îndepărtați de comuniunea cu ereticii, știind că nepăsarea în această chestiune distruge îndrăzneala noastră către Hristos” Sf. Iosif Voloțki, care a înfruntat eresul jidoviților12 în sec. XIV-XV, spunea: „Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui” Iar Mărturisitorii Athoniți amintiți anterior își motivau astfel despățirea de patriarhul eretic Ioan Vekkos: „Cel ce-l primeşte pe eretic se supune aceleeaşi osândiri ca şi acela [...] Cum să îi recunoaştem pe unii ca aceştia drept întâistătători şi judecători ai bisericilor ortodoxe şi cum să pronunţăm pomenirea lor ca ortodocşi în biserică şi la însăşi cina cea de taină, aşa încât să o lăsăm pe ea să ne sfinţească neprihănit?” Sf. Ciprian al Cartaginei, în una din scrisorile sale, spune următoarele: „Iar mulţimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne neatinsă de molima păcatului, fiind în comuniune cu un Episcop păcătos şi dându-şi încuviinţarea pentru slujirea nedreaptă şi nelegluită ca Episcop a întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (9:4), asprimea lui Dumnezeu ameninţă şi spune: „Jertfele lor ca o pâine de jale; toţi cei ce mănâncă din ea se vor molipsi”, învăţând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toţi cei care se vor fi molipsit de ofranda unui Episcop profan („din afara Bisericii”) şi nelegiuit” La Sf. Nectarie din Eghina găsim aceeași mărturie: „Lipsa de comuniune exterioară (cu ereticii) ne ferește de înstrăinarea interioară (de Dumnezeu, de adevăr)”

    luni, 22:25:30, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Eu nu vreau sa duc în derizoriu,nici sa fiu din cei care iau sau dau Harul cuiva,Ferească Hristos,dar în Biserica Ortodoxă parerile personale care nu se regăsesc în cele ce s-au hotărât sunt....pareri personale,chiar si-a unui Episcop.Nu credeti?

    luni, 21:42:44, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Hai să nu ducem în derizoriu totul. Nu e vorba de episcopi pur și simplu, ci de autorii anatemei. Dacă au greșit... Cum poți să dai o altă valoare unui canon decât cea intenționată de cei care l-au semnat? Dacă ei l-au înțeles într-un fel, dovedește absurditate cel care îl înțelege altfel. O astfel de atitudine nu duce decât la discreditare în ochii tuturor?

    luni, 21:31:30, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Episcopii nu pot greși?

    luni, 21:23:01, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Nu am cartea aceea, dar probabil că asta spune. Însă nu pot să cred mai mult pe Floca decât consensul Sfinților Părinți și al Sfintelor Sinoade. Nici măcar cât deciziile unui singur Sinod (III Ecumenic) nu valorează. Haideți să fim serioși în citirea textelor Bisericii și să nu le numim studii alambicate din fanteziile noastre, încrezându-ne mai mult în profesori cu mult mai puțină credibilitate!

    luni, 21:19:56, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Nu eu am afirmat că are efect doar la nivel local, ci tocmai un episcop participant la acel Sinod. Dacă știe cineva mai bine decât membrii respectivului Sinod ce au vrut ei să spună... ce să mai zic?

    luni, 21:11:33, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Un Sinod Legiuit,necontrazis,netăgăduit castiga consens Panortodox,ca făcând parte din cele Șapte Soboare Ecumenice,El neaducand nimic nou sub soare,emite o Anatema iar noi spunem ca are efect doar la nivel local?

    luni, 21:06:28, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Cum explicați acest text? În cartea Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca - Drept Canonic Ortodox - Legislație și Administrație Bisericească VOL. II, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI — 1990, la pagina 50 găsim un fragment care în câteva rânduri desființează studii alambicate de zeci de pagini, traduceri de la ''luminătorii'' greci și nu numai... ''O problemă delicată se pune în legătură cu hirotoniile pe care le săvîrşesc episcopii depuşi din treaptă, caterisiţi sau chiar daţi anatemei. În această privinţă există unele controverse născute din faptul că se ignoră aspectul esenţial al problemei și anume acela al stării harice pe care o poate avea cineva, chiar dacă e supus unei pedepse grave, cum este de exemplu caterisirea, căci sub orice pedeapsă s-ar afla un episcop, dacă el nu și-a pierdut starea harică, poate săvîrşi în mod valid toate Sf. Taine, inclusiv hirotonia, deoarece caterisirea nu înseamnă luarea harului și nici măcar anatema, în cazul că aceste pedepse nu se pronunţă pentru erezie, ci pentru alte fărădelegi grave. De fapt, în cazul că ele se pronunţă pentru erezie, prin însăşi această pronunţare se face doar constatarea că cei căzuţi în erezie, au căzut şi din har, de la data căderii în erezie, iar nu de la data pronunţării pedepsei, care în asemenea caz are caracterul unui act constatator, cu raportare la starea harică a celui în cauză. În cazul special al rostirii anatemei împotriva unui episcop pentru acte de hula împotriva Duhului Sfînt, se înţelege că acestea avînd o gravitate şi mai mare decît erezia, îl lipsesc pe cel care le-a săvârşit de starea preoţească de orice treaptă, deci şi vreo hirotonie săvîrşită de vreun astfel de episcop nu conferă nimic din ceea ce se transmite —în mod obişnuit — prin actul hirotoniei. Cu alte cuvinte, hirotoniile săvîrşite de episcopii aflaţi sub orice pedepse, afară de cazul ereziei sau al hulei împotriva Duhului Sfînt, sînt hirotonii valide, în sensul că ele produc efectul haric al hirotoniei. Ele nu sînt însă canonice, adică nu sînt legale şi din această pricină se pedepsesc, atât săvârşitorii cât şi primitorii, daca mai este posibil, pentru că s-ar putea ca săvârşitorul să se afle deja sub pedeapsa anatemei, iar primitorul să nu facă parte din Biserica

    luni, 20:59:49, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Am scris în textul articolului că nu este condamnată comuniunea cu ecumeniștii, ci cu erreticii deja menționați, adică protestanții, catolicii și anticalcedonienii. Este evident lucrul acesta din textul anatemei. Pe de altă parte, însuși un participant, Mitropolitul Vitalie, spune, în linkul inserat acolo, că anatema are efect doar local, dar importanță imensă pentru istoria Bisericii. Deci anatema reglementează ecumenismul în interiorul ROCOR și este o sugestie și pentru celelalte Biserici să procedeze la fel.

    luni, 20:39:34, 27 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Ma iertati...Doamne ajuta. totusi ce spuneti de anatema ROCOR care zice ca "..anatema si celor ce sunt in comuniune cu acestia ( adica cu ecumenistii? - cei care sustin teoria ramificatiilor)...etc". ? ce efecte are Anatema ROCOR?

    luni, 19:46:32, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    În primul rând, cam toate ereziile, de la arianism până la energiile create (ca să nu mai vorbesc de protestanți), toate au apărut pe un fond social și chiar politic. Spre exemplificare, monotelismul este o altă formă de monofizitism, dar ca o soluție împăciuitoare pentru interese politice bizantine în Egipt. Așadar nu este deloc cazul să credem că ecmenismul este diferit de celelalte erezii, după cum încercați să demonstrați. Nu e normal să ne credem noi mai cu moț și ai asupriți decât în realitate. Mai mult, ecumenismul este de proveniență din mediul protestant, folosit de ingineria socială, dar la origine are conotații religioase. Însă mai există alte speculații pe ideea că ecumenismul este o erezie care însumează pe toate celelalte și se cere o reacție mai puternică. Sau că simpla acceptare a ecumenismului presupune automat căderea în toate celelalte erezii. Din păcate, toate aceste teorii sunt fantezii din înfierbântarea sângelui sau din alte motive. În Creta nu a fost parafat un ecumenism dur, ci unul molcuț, adică s-a afirmat doar că ereticii sunt parte a Bisericii lui Hristos, fără să fie în comuniune cu noi, ortodocșii, chiar dacă ei s-au abătut de la adevăr. Aceasta este o greșeală dogmatică la nivel ecleziologic, nu înglobează în sine toate ereziile anterioare. Și, deci, trebuie combătută punctual. Reacția trebuie să fie mai puternică decât față de alte erezii pentru că a cuprins cam toate Bisericile Ortodoxe Locale, e adevărat. Dar asta nu justifică o depășire a normelor canonice ale Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să fim cât mai bine ancorați în rânduielile canonice, să nu le depășim dintr-o râvnă falsă, care denotă înșelare și care îi îndepărtează pe ceilalți care văd orbirea duhovnicească a celor ce procedează așa. Am auzit de la mai mulți teoria că acum trebuie musai întreruptă pomenirea pt că nu se poate altfel în fața unei astfel de erezii supreme care este ecumenismul. Părerea mea este că e o greșeală să impunem sarcini și direcții care sunt contrare normelor bisericești. Râvna mai mare este bună, dar nu cea prin atitudini și poziții exagerate. Scopul pe care-l urmărim este tocmai conștientizarea cât mai mulor credincioși, doar că la asta ajungem prin respectarea canoanelor și învățăturilor Părinților, nu prin neglijarea sau depășirea lor. Da, episcopii ecumeniști sunt lipsiți de har (duhovnicesc, nu sacramental), după cum spune și Sf. Grigorie Palama, dar sunt încă episcopi. În fața lui Dumnezeu ei sunt eretici, dar în ce privește trupul Bisericii, sunt încă ierarhi. Comuniunea cu ei nu este condamnabilă, dar aprobarea lor (a ideilor lor) este condamnabilă.

    luni, 18:19:15, 27 ianuarie 2020

  • ciprian p.

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Doamne ajuta . pai toata treaba e despre cap 12. si 13 din Apocalipsa ! de acolo e izvorul . care-i fiara din mare, care fiara din pământ ...si care chipul fiarei ca are duh sa si vorbească ...etc ... si care-i numărul numelui fiarei ? Sf. Paisie Aghioritul zicea ca fiara e calculatorul cel mare de la Bruxeles ! Pr. Elpidie zice ca papa ăsta e proorocul mincinos... Mai multi Parinti...si din Rusia Tavrion, Hristofor de Tula...au zis ca aceste coduri de bare si cipul ( care se citesc cu 666) ii numărul numelui fiarei din Apoc. asta e îngrijorarea...ca acesta sa fie nr. fiarei care ti-l pune pe buletin acuma...si mai este temerea cu aparatele foto ca te stanțeaza in timpul fotografierii cu un cod de bare... No", astea-s temerile crestine de care se teme numa acela care a citit Apicalipsa si a auzit de Sf. Paisie Aghioritul, pr. Iustin, Adrian F. .si ceilalti pe aceeasi undă .

    luni, 18:02:34, 27 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Și pentru o lămurire patristica și corecta, voi reda și un mic fragment din cartea arhimandritului Epifanie Teodoropulos cele doua extreme” (link: https://bit.ly/2U1Gy9M), pe care apologetii “vremurilor din urma” nu ar trebui sa o treacă cu vederea pentru a înțelege ce e și cum acționează defapt Biserica. Pasaj, pag. 67: „Nestorie a fost înlăuntrul Bisericii în tot răstimpul dinaintea anatematizării sale?” - întreabă triumfător dl. Kalomiros. Da, domnule, a fost! Adică a fost arhiereu efectiv al Bisericii lui Hristos. Dacă nu a fost pentru tine, a fost pentru Sfântul Chiril, a fost pentru Si-odul Bisericii Alexandriei, a fost pentru însuşi Sinodul al III-lea Ecumenic! Ai citit vreodată cele trei faimoase epistole ale dumnezeiescului Chiril către Nestorie, care au fost trimise după ce acesta a început să-şi propovăduiască erezia? Ai văzut cum se adresează deja ereticului Nestorie? Prima epistolă: „Preacucernicului şi de Dumnezeu iubitorului EPISCOP ÎMPREUMĂ-SLUJITOR Nestorie, Chiril episcopul: bucură-te în Domnul”. Epistola a doua: „Preacucernicului şi de Dumnezeu iubitorului ÎMPREUNĂ-SLUJITOR Nestorie, Chiril: bucură-te în Domnul”. Epistola a treia: „Preacucernicului şi de Dumnezeu iubitorului Nestorie, Chiril şi Soborul cel ce s-a adunat în Alexandria din dioceza Egiptului: bucură-te în Domnul”. Ce vrei mai mult? Iar Sinodul al III-lea Ecumenic, care s-a întrunit la Efes sub preşedinţia Sfântului Chiril, l-a chemat pe ereziarh printr-o delegaţie de episcopi (cinstind astfel cinul episcopal al lui Nestorie) să se prezinte în faţa sa şi să fie judecat. El a refuzat să vină. Judecând învăţătura lui drept eretică, Sinodul l-a condamnat în lipsă. „...Cu multe lacrimi” - zic Părinţii Sinodului în hotărârea de osândă - „am ajuns la această hotărâre întristătoare asupra lui: Domnul nostru Iisus Hristos, Cel hulit de dânsul, a hotărât PRIN ACEST PREASFÂNT SOBOR ca Nestorie să fie străin de vrednicia episcopală şi de toată ceata cea preoţească”. Auzi, domnule Kalomiros? Aşadar, a fost sau nu a fost Nestorie arhiereu efectiv până la osândirea sa de către al III-lea Sinod Ecumenic? Dl. Kalomiros dogmatiseşte că episcopul care propovăduieşte în public o erezie devine ipso facto străin de arhierie şi nu mai transmite nici un Har. Totuşi, Sinodul al III-lea Ecumenic, hotărând în mod infailibil, trâmbiţează că prin osânda sobornicească şi numai prin ea a ajuns Nestorie „străin de cinul episcopal”. Şi infailibilul Hotar de credinţă al celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic întăreşte şi vesteşte că nu vreo altă faptă, ci hotărârea Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes l-a scos pe Nestorie în afara Bisericii: „...Precum şi Soborul cel din Efes a dogmatisit mai înainte, pe necredinciosul Nestorie şi pe cei de un cuget cu dânsul din Biserică scoțându-i ca pe unii care aduc doime a Feţelor în Hristos”. Asta zic Sinoadele Ecumenice. Şi atunci, ce mai doreşte dl. Kalomiros? Suntem întrebaţi dacă înainte de Schismă Biserica Latină era Biserică vie. Da, domnule, era vie! Bolnavă, însă vie. Nu moartă! Trupul lui Hristos nu are mădulare moarte, precum nu are mădulare moarte nici organismul omenesc. Şi atâta vreme cât Biserica Romei a constituit un mădular al Bisericii celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti, fiind unită cu ea organic, A FOST VIE. Când a murit? Când s-a despărtit de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi a rupt împărtăşirea cu ea! Reiau ceea ce am scris în al 3-lea răspuns al meu către dl. Kalomiros: .....Totuşi, până ce nu va avea loc aceasta, adică osândirea de către Biserică, episcopul sau preotul căzut în erezie continuă, printr-o oarecare iconomie dumnezeiască, să aducă credincioşilor harul dumnezeiesc..." Așadar acest pasaj clar se rezuma la fraza “Trupul lui Hristos nu are mădulare moarte, precum nu are mădulare moarte nici organismul omenesc.” Si asa nu va fi contradicție nici între Sfinții Părinți, nici cu tâlcuirea canonului 3 apostolic, nici cu tot articolul de mai sus, ci din contra se completează și se încununează cu gândirea patristică corecta.

    luni, 11:30:08, 27 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Stelian, Faci confuzie și înțelegi după cum îți vine mai ușor și la îndemână sa îți justifici poziția de gherila după cum se vede, ceea ce nu e bine. Sunt câteva nelămuriri, chiar și lucrand pe text reiese defapt opusul concluziei tale. Așadar scrisoarea spune ca "în zece zile ești exclus..." lucru care nu s-a întâmplat decât la Sfântul Sinod, unde zice "şi scos de către sinod, de acum înainte de la toată bisericeasca împărtăşire." DECI DIN MOMENTUL Sinodului! Negru pe alb. Așadar acele zece zile au fost răgazul sau, pana când va trebui readus în fața instantei de judecată pentru a fi condamnat oficial, lucru ce s-a întâmplat la Sinodul III Ecumenic. Altfel cum dar pot fi considerați cei ce erau în împărtășire cu Nestorie ca fiind eretici înainte de sinod, când însuși canonul zice clar: "Facem cunoscut dragostei voastre, că oricare mitropolit s-a despărţit de sfântul şi ecumenicul sinodul acesta..." Deci e logic ca nu pot judeca fapta decât după ce s-a dat canonul(înștiințarea). Căci ia ca punct culminant însuși "Sinodul acesta". Și iarăși arata tâlcuirea: "Fiindcă s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare, şi fiindcă are a se face de aici înainte(!!!) cu totul lepădat din treapta episcopiei... ” Așadar ca oricărui om vinovat, i se da dreptul a se apăra în fata instantei de judecata,urmand a se îndrepta sau a fi condamnat, arătând clar ca "DE AICI ÎNAINTE" este condamnat de Biserica și Sobor(competent). Asa și în instantele judecătorești se procedează. Oare cel ce e încă în libertate e deja incarcerat(condamnat), sau abia după ce ajunge în fata judecătoriei pentru a se putea apară sau a recunoaște? Plus ca părintele Lavrentie a dat clar sursa unde se demonstrează ca abia după judecata sinodală se cade din har(și drepturi), și anume tâlcuire Sf. Nicodim la canonul 3 apostolic, pe care o voi reda iarăși: „Canoanele poruncesc soborului Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. ÎNSĂ, DACĂ SOBORUL NU VA PUNE ÎN LUCRARE CATERISIREA PREOŢILOR, ORI AFURISIREA, ANATEMATISIREA MIRENILOR, PREOŢII ACEŞTIA ŞI MIRENII NICI CATERISIŢI NU SUNT CU LUCRUL, NICI AFURISIŢI ORI ANATEMATISIŢI. ÎNVINOVĂȚIȚI ÎNSĂ SUNT, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumnezeiasca osândă. […] Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toţi cei sfinţiţi care în afară de canoane s-au hirotonit sunt cu lucrarea caterisiţi […] neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită. Fără mijlocire şi mai înainte de judecată nelucrând de la sine. Înșişi dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea Canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare Episcop sau preot care va primi Botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată şi, de se va dovedi că a făcut acesta, atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim”. Sa nu înțelegem după cum ne vine noua, ci după duhul Sfinților Părinți. Se face clar diferența între "Vinovat spre caterisire" si caterisit(condamnat)! Sa înceta cu duhul acesta al atotstiintei și al judecătorilor peste mai marii Bisericii, căci și Hristos ne arata ca fiacare are locul sau. Sa nu ne punem în locul unui Sinod și sa scoatem noi harul și lucrarea Duhului Sfânt înainte de vreme, sa nu ne trezim noi înșine a fi condamnați.

    luni, 10:44:17, 27 ianuarie 2020

  • com

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    E o diferenta majora intre ereziile vechi si ecumenism. Ereziile vechi au pornit de la intelegeri, interpretari gresite. Cei de la care au pornit (arieni, monofiziti, nestorieni, valentinieni, etc) erau sinceri in credinta lor; unii chiar cautau Adevarul si se rataceau. Cei care ii urmau o faceau fie din credinta (gresita), ascultare, frica, interes. Unii se intorceau si erau reprimiti dupa caz. Cu papismul, protestantismul si serghianismul e alta poveste, au aparut din considerente politice, se apropie mai mult de ideologie, s-au tot schimbat dupa vremuri, au fost precursoare pentru ecumenism. Acesta, ecumenismul, este un produs de “laborator” ca mijloc pentru atingerea unor scopuri geopolitice, religioase, etc; suna mai mult a inginerie sociala. Cei care il promoveaza nu cred in ecumenism ci sunt doar niste agenti aflati in pozitii de unde incearca sa il impuna, asta au in fisa postului. Cei care ii urmeaza o fac deasemenea din convingere, ascultare, frica, sau interes. Vom asista la o continua transformare a ecumenismului atat timp cat va exista, asa este cu minciuna. Iertati.

    luni, 08:49:35, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    În primul rând, după cum am scris în articol, vă rog să dați sursa de unde ați luat această relatare. Când voi avea timp astăzi, voi cerceta detaliile menționate. Până atunci, atrag atenția asupra unui aspect: Au fost Sfinți, cum este Sofronie al Ierusalimului, care au avut comuniune cu ereticii necondamnați. Deci este validată această atitudine în practica Bisericii. Dacă există Sfinți care să fi spus că este interzisă comuniunea în astfel de situații, asta rămâne de văzut. Cât despre îndrumările Sf. Atanasie către Rufinian, este firesc să fie astfel, pentru că se refereau la episcopi care intraseră în comuniune cu eretici condamnați (arieni), după cum am scris în articol. Și totuși nu au fost caterisiți automat. Chiar și în situația comuniunii cu cei caterisiți se poate face iconomie, asta este ideea canonului 2 al Sf. Atanasie.

    luni, 07:52:13, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    VA ROG SA CITITI CU RABDARE, ATENTIE si NU doar sa-mi dati o REPLICA LOGICA, doar ca sa fie data….Eu am adus Sfintii din CERURI si cine CONTRAZICE,PE EI II CONTRAZICE. Sa ne LUMINEZE mintea si sufletul cu Harul Sau Izvorul Vietii si al Luminii Arhiereul Vesnic al Bisericii si Dumnezeul Nostru Iisus Hristos! „Sf. Chiril si Celestin al Romei, i-au dat timp de gandire doar de zece zile lui Nestorie pentru a se lepada de erezie: „daca nu te intorci la calea pe care este insusi Hristos, esti scos din randul episcopilor si comuniunea crestinilor… daca nu anatematizezi explicit si in scris erezia pe care ai izvodit-o… in zece zile de la primirea acestei scrisori esti exclus din comuniunea Bisericii Universale”. Sinodul III Ecumenic a constatat caderea din har a lui Nestorie, mai mult, in Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic, se arata ca cel cazut in erezie este caterisit inainte de judecata sinodala: „ Fiindcă se cuvine să ştie şi cei ce lipsesc de la sfântul sinod, şi care rămân prin ţară sau în cetate, pentru oarecare pricină bisericească, sau trupească, cele ce pentru dânşii s-au închipuit, facem cunoscut sfinţeniei şi dragostei voastre, că dacă vreun mitropolit de eparhie, apostatisindu-se sau despărţindu-se de sfântul şi ecumenicul sinod, va trece către adunarea apostasiei (revoltei), sau după aceasta s-ar adăuga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Celestin au cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva episcopului eparhiei, fiindcă este nelucrător, şi scos de către sinod, de acum înainte de la toată bisericeasca împărtăşire. Ci încă şi se va supune întru totul episcopilor eparhiei, şi mitropoliţilor de prin prejur care cugetă cele ale ortodoxiei, şi din treapta episcopiei se va scoate. TÂLCUIRE: Canonul acesta înştiinţează pe cei ce nu s-au aflat în sinod, de caterisirea lui Ioan al Anitohiei, a lui Teodorit episcopul Chirului, a lui Iva episcopul Edesei, şi a celor împreună cu aceştia 30 episcopi159, zicând: fiindcă episcopii cei ce nu s-au înfăţoşat la sfântul sinodul acesta pentru vreo pricină a lor bisericească, sau trupească, trebuie să ştie cele ce s-au făcut pentru aceşti zişi. Facem cunoscut dragostei voastre, că oricare mitropolit s-a despărţit de sfântul şi ecumenicul sinodul acesta, şi s-au unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestorie adică, şi a lui Ioan, şi a celor împreună cu dânsul, sau mai în urmă se va uni, sau au cugetat eretice ştile dogme ale lui Chelestin160, acesta nici o putere are a face ceva rău asupra episcopilor, sau şi asupra mirenilor, asupra celor dreptslăvitori. Fiindcă s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare, şi fiindcă are a se face de aici înainte cu totul lepădat din treapta episcopiei, încă şi dintre însuşi drepslăvitorii episcopi, şi mitropoliţii cei ce sunt prin prejur.” (Pidalion)” Scrisoarea in care i s-a dat ragaz zece zile lui Nestorie este din august 430, sinodul 3 ecumenic incepand in 22 iunie 431, Nestorie aflandu-se in starea de caterisire inainte de sinod. Astfel, prin canonu 1 (sin. 3 ecum.), „cei care se vor opune hotararilor dogmatice ale Sinodului III Ecumenic, “dacă vreun mitropolit eparhial s-a desbinat de sfântul şi ecumenicul sinod, şi fi trecut sau , va trece in viitor la adunarea celor desbinati”, prin acest canon se arata ca erau in starea de caterisire, „lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”, „chiar de acum prin acest sinod”, inainte de o judecata nominala, fiind apoi judecati nominal intr-un sinod de episcopii si mitropolitii vecini care sa- i inlature de tot din treapta episcopala. Astfel, acest canon vine sa arate ca cei cazuti in erezie se rup de toata comuniunea bisericeasca inainte de a fi judecati, un sinod constatand caderea din har si ruperea acestora de Biserica.” Canonul 1 nu se refera doar la cei care au cazut deja in erezie, ci arata ca si cei care vor devenii eretici, „va trece in viitor la adunarea celor desbinati” , vor ajunge in stare de caterisire, „lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”, „chiar de acum prin acest sinod”, inainte de o judecata nominala

    luni, 00:08:55, 27 ianuarie 2020

  • Stelian

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Din raspunsul dat de Sfântul Atanasie Episcopului Runfinian reiese clar ca sunt două tipuri de Episcopi, asa cum ati mentionat ,dar ce nu vreti sa mentiononati,(sper ca nu dintr-o orbire indusa) este faptul că acolo se spune clar,ca ambii trebuie reprimiti,deci sunt afara,si mai ales se spune clar ca toti trebuie sa faca pocainta..doar n-o sa sustineti ca sunt Taine inafara Bisericii iar pâna la dumneavoastra eu n-am mai auzit de marturisitori la care biserica le cere pocainta..

    luni, 00:03:21, 27 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Deși subliniez de ceva vreme să subliniez că pomenirea episcopului nu echivalează cu împroprierea convingerilor lui, ci ale Bisericii pe care o reprezintă, mă văd nevoit să insist pe aceeași idee cu câteva nuanțe. Cine ia de bună teza de mai sus, că pomenirea=credința episcopului pomenit, automat va ajunge la concluzia stringentă că trebuie să oprească pomenirea. De aceea și mulți se numesc pe ei înșiși „îngrădiți”, mândrindu-se cu aceasta. Pe când textul canonului 15 nu face referire la îngrădirea de erezie, ci de episcop, de comuniunea cu el. Dar a fost răstălmăcit sensul pentru a se ajunge la sensul distorsionat de „îngrădire de erezie”. De aici urmează un duh rău. Cine gândește astfel nu va putea avea îngăduință, înțelegere față de cei care nu au oprit pomenirea, va fi ținut mereu de o distanțare, de o judecată și dispreț față de ceilalți credincioși ortodocși. Nici nu am pretenția că-și vor deschide mintea să priceapă ce spun canoanele și Sfinții, însă este răvășitoare și distructivă duhovnicește această direcție. Unii ajung poate să creadă că o poziție duhovnicească este caracterizată de depășirea normelor canonice stricte, neînțelegând că în canoane se ascunde adevăratul duh al Bisericii, că a impune acțiuni peste prescripțiile canonice arată înșelare, nu râvnă și iubire de adevăr. Cred că un duh foarte bun și la care trebuie luat aminte este cel al Sf. Ioan Maximovici de iubire și înțelegere față de credincioșii din Patriarhia Moscovei, așa robit de comuniști cum era. Duhul autentic al dreptei mărturisiri l-au întrupat ierarhii vrednici ai ROCOR, descris în articolul acesta (engleză):https://nftu.net/a-reply-on-the-nftu-post-official-old-rocor-views-on-the-mp-oca-ecumenismand-more/.

    duminică, 17:21:03, 26 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Abia acum sursele pot fi citite în spiritul și înțelesul corect al împrejurărilor, fără a fi scoase citatele din context. Articolul este expus cat se poate de clar și cronologic, ușor de înțeles. Va mulțumesc pentru traducere. ^^,

    duminică, 09:06:57, 26 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    În primul rând, am intenționat să scriu acest articol doar pentru a face o sumarizare a modului patristic de a înfrunta ereziile nou apărute prin întreruperea pomenirii. Este important, da, să existe o reacție din partea clerului și credincioșilor, nu o amăgire că se poate și așa. De la început am avut de gând ca acest material să apară după un alt articol despre modul în care trebuie apărată unitatea Bisericii, dar sper că va urma cât de curând ca o încununare, motivare și ghidare spre o reacție corectă față de ecumenismul care ne bântuie. Cele 3 exemple sunt și îndemnuri suficiente pentru a nu sta cu mâinile în sân. Pe de altă parte, cred că era necesară o revizuire a viziunii patristice pe temă, lucru pe care mi l-am propus de multă vreme, dar l-am încheiat abia acum, după ce au făcut și alții între timp acest lucru.

    duminică, 07:59:21, 26 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Mărturii patristice cu privire la întreruperea comuniunii pe teme de credință:

    Doua smerite adăugiri: 1. Legat de Ferrara-Florența cred ca e bine a aduce mărturia patriarhului Ghenadie (ca ucenic apropiat al Sf. Marcu al Efesului) că pedeapsa căderii grave în apostazie (prin unirea cu o structura anatematizata) a fost pe măsură trădării categorice, și anume tocmai căderea Imperiului Bizantin (a Constantinopolului mai exact). Viitorul prim patriarh de sub dominația otomana își amintește cum "după săptămâni întregi de asediu, agarenii nu au reușit sa pătrundă în sfânta cetate, dar clericii ortodocși văzând ca sunt încercuiti au început a se spovedi și împărtăși între ei, ortodocși și catolici, încât Ghenadie a reușit a fugi de aceasta mare uraciune înaintea lui Dumnezeu, încât se dezcinovateste spunând ca nu este părtaș acestei nebunii, și ca mai degrabă ar cădea cetatea decât sa își trădeze Biserica sfântă a lui Hristos. Ceea ce se și întâmplă la puțin timp după ce părăsește locul cu pricina. Paginile 77-86: shorturl.at/deqry 2. Legat de pomenirea din întâmplarea cu Sf. Iosif Isihastul, poate fi luata și ca ex. de erezie a ecumenismului. Deși întâmplarea e legata de schimbarea calendarului, lucru administrativ, patriahii fanarioți ai secolului XX erau oricum promotori și ai ecumenismului. Așadar pomenirea episcopului ce învață greșit(fără a se contamina pomenitorul) se poate aplica și ca măsură împotriva unei erezii necondamnate, alăturându-se celorlalți de mai sus. 3. Asemeni și Sf. Ioan Maximovici, prin faptul ca pomenea atât pe primatul sinodului rocor, cât și pe patriarhul Alexei I, poate fi alăturat de asemeni celor de mai sus prin faptul ca încercările grele ale Patriarhiei din Moscova erau catalogate, după cum demonstrează Vladimir Moss, de unii schismă de alții chiar erezie ecleziologica în articolul următor https://lumea-ortodoxa.ro/serghianismul-o-erezie-eclesiologica-partea-intai/. În orice caz, după cum și întregul articol demonstrează, atât cei ce pomenesc cât și cei ce nu pomenesc au misiune comuna, sa atragă atenția și sa combată ereziile și acțiunile necanonice.

    duminică, 01:01:45, 26 ianuarie 2020

  • Florin

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    http://elena-dulgheru.blogspot.com/2019/05/pecetluirea-izotopica-noi-tehnologii.html?m=1

    sâmbătă, 13:12:10, 25 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Da, e interesant ca raționament juridic, dar cred că e fără aplicabilitate practică în procedura de transparență decizională.

    vineri, 20:55:55, 24 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    http://www.spc.rs/eng/feast_day_saint_john_baptist_novi_sad

    vineri, 20:01:16, 24 ianuarie 2020

  • Nimic nu sunt fara Dumnezeu

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Comentariu al userului ,,TIPA”, sursa: https://monahulteodot.wordpress.com/2020/01/23/noua-mucenita-aspazia-tot-ce-tine-de-biometrie-si-de-nanoindustrie-trebuie-respins/ DOMNULE MINISTRU, Referitor la Ordonanta pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii privind evidenta persoanelor si actele de identitate ale cetatenilor romani ce face obiectul dezbaterii publice,subsemnata ……, in calitate de cetatean ce refuza cartile de identitate electronice pe motive de constiinta , libertate religioasa , nelegalitate ,fara a reitera motivele invocate de alte organizatii sau cetateni impotriva eliberarii actelor biometrice si la care achiesez ,invederandu-va natura juridica ilegala a procedurii demarate in sensul emiterii actului normativ mai sus mentionat , VA NOTIFIC Solicitarea de a stopa procedura demarata in vederea emiterii Ordonantei de urgenta supusa dezbaterii publice deoarece exista impedimente legale in acest sens. Argumentare juridica: Guvernul nu poate emite ordonante precum cea care vizeaza cartile de identitate electronice deoarece acestea ies din sfera de aplicare a Legii 262/2019 privind abilitarea guvernului de a emite ordonante. Caracterul, natura juridicia a cartilor de identitate electronice, conform Regulamentului UE 2019/1157 (si implicit notei de fundamentare), pe care doriti sa-l implementati , este de carte de identitate ce atesta (confera) dreptul la libera circulatie si nu carti de identitate in acceptiunea legii de abilitare . Regulamentul UE 2019/1157 vizeaza o categorie distincta de acte ,respectiv carti de identitate electronice pentru exercitarea dreptului la libera circulatie. Este ilegala emiterea unei ordonante de catre guvern care sa vizeze implementarea Regulamntului UE 2019/117. NOTA: Emiterea actului normativ iese din sfera de competenta a guvernului ,factorii implicati depasindu-si atributiile , competentele conferite de legiuitor .fiind susceptibila de a imbraca forma infractiunii de uzurpare a functiei . In acest context legea privind responsabilitate ministeriala nu este aplicabila, procedura de urmat fiind cea reglementata de Codul de procedura penala. Aplicabilitatea Regulamentului UE 2019/1157 (denumit in continuare Regulamentul) prin raportare de dispozitiile art . 2 ce definesc domeniul sau de aplicare. Articolul 2 Domeniul de aplicare Prezentul regulament se aplică: (a) cărților de identitate eliberate de statele membre pentru propriii cetățeni, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE – articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE: (3) Hotărând în conformitate cu legislația proprie, statele membre eliberează și reînnoiesc cetățenilor lor cărțile de identitate sau pașapoartele care le atestă cetățenia. Lecturand dispozitiile Regulamentului vom observa ca acesta vizeaza o categorie noua de acte, in virtutea carora cetatenii UE isi vor exercita dreptul la libera circulatie, documente ce prezinta anumite standarde de securitate, detaliate in cuprinsul reglementarii comunitare. Remarc totodata, ca obiectul reglementat de art. 1 din Regulament este distinct de domeniul de aplicare, acesta din urma neprevazand ipoteza aplicarii la cartile de identitate ce formeaza obiectul actului normativ comunitar,. In speta , regulamentul isi exclude aplicabilitatea , cartile de identitate urmand a fi eliberate de statele membre conform propriei legislatii. Art. 2 din Regulament nu instituie in sarcina statelor membre obligatia introducerii cartilor de identitate electronice, ci dimpotriva instituie obligatia pentru statele membre de a legifera conform propriilor legislatii nationale. Altfel zis, regulamentul nu obliga statele membre sa legifereze introducerea cartilor de identitate electronice. De esenta spetei este clarificarea aplicabilitatii art. 16 alin 2 din TFUE. Cheia analizei o constituie dispozitiile art. 16 alin 2 din TFUE care reglementeaza 2 aspecte: – admite adoptarea masurilor de protectie prin raportare la prelucrarea datelor de catre autoritatile statelor membre ; – prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și de către statele membre trebuie sa aiba loc în exercitarea activităților care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii ; Solicitarea de a nu emite un astfel de act normativ ce include carti de identitate electronice isi are sorgintea in imposibilitatea UE de a emite un astfel de act normativ si implicit a statelor membre , interdictie stabilita de TFUE in art, 16 alin 2 ce reprezinta cheia raspunsului la intrebarea daca UE sau statele membre pot adopta norme privind prelucrarea datelor cu caracter personal, in conditiile in care prelucrarea are loc in exerictarea unei activitati care nu face parte din domeniul de aplicare al UE. . Raspunsul este simplu: NU. De ce ? Pentru ca eliberarea cartii de identitate de catre Romania , stat membru al UE nu reprezinta o activitate ce face parte din domeniul de reglementare al UE. Care este activitatea exercitata de Romania cu ocazia prelucrarii datelor cu caracter personal ? Eliberarea cartii de identitate. Este eliberarea cartii de identitate o actiune ce face parte din domeniul de aplicare a dreptului UE? Raspuns: NU. Mutatis mutandis aceasta situatie se aplica si pasapoartelor biometrice, TFUE PRIN ART. 16 ALIN 2 NEPERMITAND UE SA ADOPTE NORME PRIVIND PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ,DATELOR BIOMETRICE, CU OCAZIA ELIBERARII PASAPOARTELOR. ACTIVIATEA EXERCITATA DE STATUL ROMAN nu este de deplasare si legitimare cu pasapoartele sau cartile de identitate, ci aceea de eliberare a acestora ,tratatul prevazand expres ipoteza in care se poate reglementa de catre UE. Statul roman are obligatia si dreptul de se opune aplicarii unor acte normative comunitare ca cel din speta si incalcarilor de catre organele UE a dispozitiilor tratatelor. Modalitatea de justificare a introducerii cartilor de identitate electronice a pasapoartelor biometrice este contrara TRATATULUI si este o modalitate ilegala de a forta statele membre sa introduca acte pentru cetatenii lor , straine de legislatie si de atat clamatul stat de drept. Trimiterea pe piste juridice gresite, raportate la incalcarea art. 7, 8 din CARTA , a examinării compatibilității tuturor măsurilor în legătură cu utilizarea și cu stocarea datelor biometrice cu dreptul lor național și, dacă este cazul, cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, analiza elementelor de securitate și elementelor biometrice integrate în pașapoarte și în documentele de călătorie emise de statele membre etc, nu fac decat sa mascheze cheia problematicii, respectiv imposibilitatea UE de a reglementa,adopta norme privind cartile de identitate electronice si pasapoartele biometrice ,imposibilitate care se aplica si statelor membre. Esenta si principala problema vizeaza faptul ca UE nu poate reglementa , nu poate adopta niciun fel de legislatie privind cartile de identitate electronice si buletinele biometrice si nu verificarea daca introducerea acestor date biometrice incalca dreptul la viata privata si alte drepturi si libertati. In dreptul Uniunii exista deja DIRECTIVA 2004/38/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora , directiva ce este in vigoare si care nu a fost abrogata prin regulamentul pe care doriti sa-l implementati .Acest act normativ expliciteaza in considerente prevederile incorporate in tratat si statuate de Curtea de justitiei a UE pe care le redau mai jos : / (1) Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia. (2) Libera circulație a persoanelor constituie una dintre libertățile fundamentale ale pieței interne, care reprezintă un spațiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatului. (3) Cetățenia Uniunii ar trebui să constituie statutul fundamental al resortisanților din statele membre, dacă aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și ședere. 22) Tratatul permite introducerea de restrângeri ale dreptului de liberă circulație și de ședere liberă pentru motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică –A se vedea dispozitiilor art. Cerintele de securitate ale cartilor de identitate pentru exercitarea dreptului la libera circulatie prevazute in Regulament si actul supus dezbaterii exced cadrului normativ stabilit de Tratat, motivul ce sta la baza eliberarii acestora nu se incadreaza in motivele prevazute in Tratat in art .45, respectiv motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică. Astfel cum prevede Directiva mentionata mai sus si alte acte normative ale UE precum Directiva 2016/680 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie nu are un caracter general , ci trebuie să se întemeieze exclusiv pe comportamentul personal al individului care face obiectul lor, sa vizeze cazuri individuale. Jurisprudenta CJUE statueaza in acelasi sens, prevazand ca măsurile de ordine publică sau de siguranţă publică „trebuie să se întemeieze exclusiv pe comportamentul personal al individului care face obiectul lor”. Pe de alta parte, intreaga motivare din preambulul propunerii de regulament este o expunere falsa ce contrazice chiar textele legale pe care le invoca. Cu titlu exemplificativ redau invocarea art. 35 din Directiva 2004/38/CE pe care il enunta a fi drept temei de intoducere a elementelor de securitate din buletinele biometrice in vederea combaterii fraudei, falsificarii ,articol ce in realitate contrazice practica extinderii la cazuri generale si impune restrangerea exercitiului drepturilor conferite de directiva la anumite cazuri particulare, precum cele de abuz de drept sau fraudă, căsătoriile de conveniență. Totodata trebuie subliniat ca Directiva 2004/38/CE introduce cetățenia UE ca statut de bază pentru resortisanții statelor membre atunci când aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul UE. Prin introducereea actului normativ supus dezbaterii publice se supralegifereaza ajungandu-se in ipoteza existentei a doua acte normative la nivelul UE ce intra in contradictie. Izvorul dreptului la libera circulatie il constituie prevederile tratatului ,prevederile privind cetatenia au vocatia generala de a da nastere dreptului la libera circulatie, astfel incat prevederile Ordonantei guvernului afecteaza insasi substanta notiunii de cetatenie europena pe care o goliti de continut. În cauza C-135/08 Janko Rottmann/Freistaat Bayern, avocatul general Poiares Maduro al Curții de Justiție a Uniunii Europene a explicat ca cetățenia unui stat membru nu numai că dă acces la beneficiul drepturilor conferite de dreptul comunitar, ci face din noi cetățeni ai Uniunii. Suplimentar si in lumina dispozitiilor Tratatelor si a jurisprudentei CJUE că statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre (hotărârea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk, C 184/99, Rec., p. I 6193, punctele 30 și 31, precum și hotărârea din 15 martie 2005, Bidar, C 209/03, Rec., p. I 2119, punctul 31). În temeiul articolului 18 alineatul (1) CE, orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre. Un resortisant al unui stat membru care nu beneficiază, în statul membru gazdă, de un drept de ședere în temeiul altor dispoziții din tratat sau al dispozițiilor adoptate în aplicarea acestuia poate, prin simpla sa calitate de cetățean al Uniunii, să beneficieze de un drept de ședere în statul membru gazdă, în aplicarea directă a acestui articol (a se vedea în acest sens hotărârea din 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C 413/99, Rec., p. I 7091, punctul 84, și hotărârea din 7 septembre 2004, Trojani, C 456/02, Rec., p. I 7573, punctul 31). Statutului de cetatean al Uniunii ii sunt atasate o serie de drepturi printre care si cel ce priveste dreptul la libera circulatie a persoanelor, drept ce nu poate fi ingradit decat sub rezerva limitarilor prevazute in Tratat , inclusiv a aceleia prevazute la art. 16 din TFU la care am facut referire in prezenta si care impiedica legiferarea cu privire la cartile de identitate electronice si pasapoartele biometrice. Măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală. Practic , actul normativ supus dezbaterii publice apartine categoriei de acte ce introduce o masura cu aplicabilitate generala , care permite stabilirea unei legături sistematice și automate între insusirea documentului ce face obiectul reglementarii si dreptul la libera circulatie, incalcand prin aceasta conditionare dispozitiile Tratatelor si implicit drepturile conferite cetatenilor romani prin Constitutia Romanie. Va reamintesc ca obligatia legiuitorului statuata prin deciziile CCR este de a legifera in conformitate cu Constitutia Romaniei si nu incalcand prevederile acesteia, inclusiv a celor ce stipuleaza drepturile conferite cetatenilor romani. Cu stricta referire la cartea de identitate simpla , aceasta iese din sfera de aplicare a Regulamentului, astfel incat nu se impune modificarea cartii actuale de identitate , a niciuneia din caracteristicile acesteia , urmand a fi supusa in continuare prevederilor legislative interne existente. Cu referire la continutul actului normativ supus dezbaterii : Analizand nota de fundamentare si actul normativ supus dezbaterii se remarca o ambiguitate in continutul celui din urma in ceea ce priveste cartea de identitate simpla. Desi in cuprindul notei de fundamentare pct. 2 lit.d explicitati si definiti sfera de aplicare a cartii de identitate simple, subliniind totodata ca acceasta nu intra in sfera de aplicare a Regulemntului, aceste aspecte nu se regasesc in continutul actului normativ. Modificarea art. 12 alin 3 din OUG nr. 97/2005 trebuia sa reia din nota de fundamentare exact urmatoarele mentiuni si sa o adauge pe cea de la punctul 3 redat mai jos : 1. cartea de identitate simpla –care urmeaza sa fie eliberata doar cetatenilor cu domiciliul in Romania care nu doresc sa-si exercite dreptul la libera circulatie in baza actului de identitate electronic (nu in baza actului de identitate pentru ca actul de identitate al cetatenului roman il reprezinta cartea de identitate simpla, cea electronica neavand decat rolul de a iti declina identitatea in scopul justificarii exercitarii dreptului la libera circulatie;formularea din nota de fundamnetare de la pct 1 reflecta ca doar actul de identiatea in virtutea caruia se exercita dreptul la libera circulatie ar avea calitatea de act de identitate ). 2. cartea de identitate simpla nu intra in sfera de aplicare a Regulamntului UE 2019 /1157; 3. Cartea de identiate simpla ce urmeaza a fi eliberata cetatenilor romani a suportat doar o redefinire a titulaturii fara a se interveni in vreo modalitatea asupra sa, pastrandu-si inclusiv formatul si celelalte caracteristici, redarea imaginii faciale realizandu-se cu acelasi suport tehnic existent in prezent. Eliberarea unor noi carti de identitate simple supuse unui alt suport tehnic despre care faceti vorbire, insa nu-l definiti si nici nu-i precizati elementele de identificare , caracteristicile etc , implica printre celelalte aspecte de nelegalitate, o cheltuia inutila de la bugetul statului. Cetatenii ce nu doresc sa fie beneficiarii cartii de identitate electronice nu doresc nici alte carti de identitate simple diferite de cele existente in prezent. Remarcam lipsa din continutul actului normativ a mentiunii privind mentinerea actualei tehnici de fotografiere , de redare a imaginii faciale si alte garantii ce vin sa sprijine ideea ca drepturile conferite de Constitutie si legile tarii nu sunt afectate de noua carte de identitate simpla. De altfel, nu exista niciun temei legal pentru introducerea cartii de identitate simple, decat in ceea ce priveste schimbarea titulaturii in scopul operarii distinctiei intre cele doua ,adica intre cartea de identitate electronica si cea simpla,fara intervenirea in vreun fel pe cea de-a doua. Faptul ca acestea sunt efectuate cu suport tehnic specific anilor 90 nu reprezinta un temei juridic si o argumentare a modificarii lor. Actul normativ supus dezbaterii publice este lipsit de claritate si previzibilitate prin lipsa in continutul sau a elementelor ce urmeaza a le contine cartea de identitate simpla si mijloacele tehnice cu care se efectueaza inclusiv fotografierea. Pentru considerentele expuse in prima parte a prezentei, statul roman are obligatia de stopa procedura emiterii actului normativ , in principal pentru primul motiv invocat ce face de prisos analiza celorlalte . Si cel de-al doilea si al treilea motiv vizeaza obligatia d-voastra de a refuza aplicarea unui regulament lipsit de aplicabilitate si care, in virtutea celui de-al treilea motiv nu are temei legal in dispozitiile Tratatului.Fiecare dintre motivele invocate reprezinta un impediment legal in implementarea regulamentului si emiterea ordonantei supuse dezbaterii publice. Poate fi trimisa inclusiv vineri.

    vineri, 16:46:24, 24 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Nu e așa de ușor de văzut. Mereu au fost situații de strâmtorare în istorie. Spre exemplu, după al doilea Război Mondial, când comunismul a cuprins mare parte din Europa, când s-a întins ecumenismul, schismele dintre Biserici... Dar chiar și în vremea Sf. Maxim Mărturisitorul se credea că a venit vremea lui Antihrist. Se găsesc afirmații foarte tari în acest sens. Lumea bizantină era sub erezia monotelită, împăratul era depărtat de la dreapta credință, aproape toate Bisericile Locale erau căzute în rătăcire, afară de Roma. Erau conflicte puternice armate la granițe, intrigi în interior, o deznădejde cumplită. Cei de atunci asta credeau, că sunt vremurile de pe urmă. Și au mai trecut 1250 de ani de atunci. Nici noi astăzi nu putem ști când și cum vine Antihristul. Da, sunt multe semne, multe războaie, conflicte, schisme, apostazii... Dar nu știm nici măcar cum va veni pentru că nu avem cum ști. Avem tot felul de bănuieli mai mult sau mai puțin întemeiate, dar nu ne putem baza total pe ele. Și, partea cea mai importantă, nici nu e norrmal să constituie o preocupare majoră, ci Hristos și lucrarea mântuirii noastre prin fapte este singura grijă binecuvântată. Aceasta am încercat să transmit prin acest articol, că avem temeri întemeiate nu doar în perspectivă, ci de moment. Transformarea statului într-un ghid intrus în viața noastră spirituală nu este normală și de acceptat. Avem toate argumentele necesare deja pentru a avea rezerve față de buletinele electronice și tot ce presupun ele. Aceasta mi se pare atitudinea duhovniceasă sănătoasă, să fugim de o înregimentare care ne îngrădește libertatea duhovnicească, prin care ni se impun limite și legi pătimașe, antisociale și antinaționale.

    joi, 20:36:46, 23 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?:

    Problema este strict de mantuire. Orice alte discutii sunt vorbe goale. Scopul ascuns si viclean din spatele acestor lucruri este sclavia lui antihrist. Tot ce se intampla acum in lume, nu este intamplator. Actele biometrice, cipurile implantate, 5G sunt folosite pt implementarea viitoarei peceti a antihristului, iar ecumenismul, sinodul din Creta, schisma recenta din Ucrains (urmeaza Macedonia, Muntenegru) sunt implementate pt viitoarea religie a antihristului. Se vede de pe luna. Cine nu vede asta sau refuza sa vada e orb sau nebun. Refuzul acestor documente biometrice trebuie sa fie strict duhovnicesc.

    joi, 19:56:34, 23 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Eu vă înțeleg indignarea față de cele pe care le spuneți că se văd practicate în Biserică și chiar implementate la noi. Însă reacția nu este una înțeleaptă, nu este un răspuns potrivit la cele discutate în comentariile pe care le vizați. Am spus cu totul altceva, anume că la nivelul întregii Biserici, deciziile din Creta nu au fost adoptate pentru că unii nu au semnat și alții nu au participat. Așadar doctrina rămâne neatinsă, doar cretanii se situează în disensiune cu practica Bisericii. Desigur, ei fac sminteală și dau impresia că ei au devenit normativi, dar nu e cazul să cădem în plasa lor. Nu indignarea, înfurierea și împotrivirea oarbă sunt soluția. În felul acesta ni-i ridicăm în cap și pe cei nevinovați (credincioși și clerici) și ne autoizolăm în pagubă. Trebuie înțelepciune pentru a reacționa corect la această harababură din Creta, nu întunecarea minții. Critica noastră trebuie să-i țintească doar pe cei vinovați, nu pe toți la grămadă, pentru că ne discredităm, dovedim că nu suntem în stare să aducem ordine, ci un bucluc mai mare. Căutați să înțelegeți bine situația și apoi adoptați o poziție sănătoasă, nu păguboasă! Cu iertare!

    joi, 09:27:55, 23 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    La TV nimic?

    joi, 09:16:34, 23 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    Nu am generalizat, ci prin faptul ca cei rai sunt mai mulți și mai puternici se generalizează singura. Kremlinologii sa se abțină, nu rusii au adus legalizarea avortului și nici comunismul în tara, iar dacă spun ca e asa probabil Lenin și Stalin erau din Kuala Lumpur, ca toți "roșii" ideologiei ce au masacrat pana și tara lor "mamă"... Ceea ce e nefiresc.

    joi, 08:45:47, 23 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    Nu cred că e cazul pentru articolul la care fac trimitere. Dar vă rog să vă argumentați opinia, dacă puteți, nu doar să negați impulsiv. Asta dacă nu cumva sunteți ironic și îmi scapă mie subtilitatea aceasta 🙂

    joi, 06:51:50, 23 ianuarie 2020

  • Florian

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    Diversiune, intoxicare si minciuna de tip fake-news fabricata in laboratoarele Kremlinului. Mergeti la baza militara ruseasca din Transnistria (sub ocupatie ruseasca) sa vedeti ce se-ntampla acolo si mai pe urma discutam.

    joi, 05:39:39, 23 ianuarie 2020

  • Igor

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Pentru dumneavoastra căsătoria mixtă facuta si in catedrala mitopolitana din iasi si celelalte biserici nu este o schimbare a dogmelor. Dar taina botezului nu este o schimbare prin aceptarea prin mirungere sau botez prin turnare sau stropire.Sau pentru dumneavoastra botezul si căsătoria nu au treaba cu dogmele biserici. Cand spune crezul ,,mărturisesc un botez" dumneavoastra nu vedeti o problema sau o schimbare a credintei dupa sinodul din creta. Aceste taine săvârșite in biserica nu combat crezul.Dar cred ca veti incepe de tot felul de explicații teologice arhiconice,deoarece nu vedeti o schimbare în biserica. Pentru dumneavoastra biserica este aceasta noua cu aceste noi inovații făcute de preoți pro ecumenisti.Sigur veti gasi o explicație si aici.

    joi, 01:09:37, 23 ianuarie 2020

  • Igor

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Au schimbat tainele, botezul prin turnare stropire si primirea prin mirungere in biserică,apoi căsătoria mixtă s.m.d,dar nu o vedeti ca nu va interesează.Nu episcopul accepta aceste noi inovații în tainele bisericii.

    joi, 01:02:00, 23 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    Ce să spun.. nu văd situația chiar în termenii aceștia, deși înțeleg ce spuneți. E o situație complicată, pe care noi nu am avut putere să o rezolvăm și nici să o evităm pe mai departe. Nu toți americanii au cerut minore, nu toți ai noștri au închis ochii, cam toți ar avea câte-o justificare și câte-o cutumă superioară lor pe care s-o invoce în apărare, dar dacă tragem linia, ajungem la ce-ați scris dvs. O mulțime de nereguli mici au girat probleme mari care au condus la o tragedie în continuă desfășurare. Situația le e comodă multora, așa c-o perpetuează. Asta cred. Iertați!

    joi, 00:25:37, 23 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Proxenetism şi trafic de persoane la baza militară americană Mihail Kogălniceanu:

    Si poporul aplaudă, după modelul PREȘedinților vânzători. NATO... Dar ce NATO? E ca o vată pe băț. Iar când strângi în mână vata, ramai cu bățul ucigaș. Se vede ce au făcut și în Kosovo. Se vede ce fac și în Afganistan. Se vede ce fac peste tot. Măcelaresc în voie. Schengen, alta idioțenie. Ne-au lăsat în fundu gol și la mana străinilor, sa ne ia tot: masa, casa, copiii și pana la urma sa ne ia și sufletul. Atât de îndobitocite au ajuns masele, ca au ajuns sa fie nu doar controlate, ci și vândute la kilogram de o mana de trădători ce pun pe tava occidentului "salvator" pana și propriii copii/fiice. Pentru câteva luminițe de sărbători și câteva fonduri plătim preț de sânge. Cedam cu ușurință și de bunăvoie libertatea pe care și asa am avut-o doar imaginar. Pe când noi dormim bine mersi în casa cu gandul ca ne apară americanii, ei între timp batjocoresc copiii și sfidează orice bună cuviință. Ce e cu adevărat strigător la cer e ca fac asta cu știința diavolilor din funcțiile publice și care se etichetează "siguranță și încredere". Domnul nu doarme. Mai mare (și nesfârșit) chin vor avea trădătorii și gunoaiele interlope din vârful statului, cu a căror știința se fac toate nelegiuirile. Maranatha!

    joi, 00:18:08, 23 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    (Exclusiv RFI) Reacția Bisericii față de noile cărți de identitate: ”Sunt temeri excesive și nejustificate din punct de vedere teologic” ”Anumite reactii negative motivate religios referitoare la noile cărți de identitate anunțate de MAI sunt provocate probabil de neînțelegerea deplină a conținutului acestui proiect (explicat de autorități), dar și de temeri excesive și nejustificate din punct de vedere teologic. Problema cărții de identitate nu este una de natură teologică, ci administrativă. Este vorba despre „identitatea" noastră de tip cetățenesc, nu despre identitatea noastră adâncă, spirituală, religioasă. Așa cum au anunțat autoritățile, „se va crea și posibilittea de a avea o carte de identitate simplă pentru cetățenii care nu vor carte de identitate cu cip”. Există, așadar, posibilitatea de a nu opta pentru eliberarea unui asemenea document electronic. Păstrarea acestei opțiuni este foarte importantă și coincide cu respectul față de sensibilitățile religioase ale unor cetățeni. Hotărârea nr. 638/2009 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la pașapoartele biometrice, care au suscitat discuții similare în anul 2009, rămâne un reper actual de discernământ și luciditate pentru toți cetățenii creștinii ortodocși: „Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii și credincioșii să rămână statornici în credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului și al morții, să sporească în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mănăstire și societate, fără a răspândi panică și îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”.”

    miercuri, 18:39:54, 22 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Slava Domnului! Asemenea si eu va multumesc pentru jertfa dumneavoastra si informatiile pretioase pe care le gasim aici.

    miercuri, 13:40:26, 22 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Doamne ajuta! Informatii utile: Cărțile de identitate actuale și cele viitoare simple au/vor avea MZR (machine readable zone = zona de citire optică). Aceasta este cea de jos: IdRou<<<Vasile<<<Ioan<<<<< XP073188<<<<etc. Toate detaliile din buletin se găsesc aici: tipul buletinului, codul țării, nume, prenume, seria cărții, data nașterii șamd. Se poate poza și citi de către toate autoritățile din Europa și restul lumii. 2. Standardele OACI (Organizația Internațională a Aviației Civile) https://en.m.wikipedia.org/wiki/International_Civil_Aviation_Organization conțin pe lângă altele și un set de norme despre cum ar trebui să arate un document de identitate pentru a călători cu acesta: cum să arate poza, să aibă MZR șamd. 3. Cărțile actuale ar trebui să fie valabile și ca document de călătorie până la 1 august 2031 fiind perioadă de tranziție, dacă îmi aduc bine aminte parcă așa suna legea de la Parlamentul European. Iar cărțile de identitate simple, despre care nu se specifică nimic ar trebui cel puțin să fie și acestea valabile până atunci. Acesta este email-ul pe care l-am trimis pe data de 16.01.’20 Bună ziua, Aș dori să propun ca la acest articol să fie completat ca document de călătorie și cartea de identitate simplă împreună cu cartea de identitate și cartea electronică de identitate. Dacă se poate călători cu cartea de identitate până când aceasta este valabilă, sau până în 2031, nu văd de ce nu și cartea de identitate simplă nu ar constitui un document de călătorie? Ținând cont că ambele au MZR și plus de asta cea nouă conține mult mai multe elemente de securitate. Cel puțin până la sfârșitul perioadei de tranziție (2031), cartea de identitate simplă este recunoscută de U.E. pentru că este recunoscută cea veche și nu văd să încalce vreo lege. Cu respect, Adrian Vașnic Art. V. – Alineatul (1) al articolului 61 Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „(1) Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate şi cartea electronică de identitate valabile constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene, precum și în statele terțe care le recunosc ca document de călătorie.”

    miercuri, 13:35:39, 22 ianuarie 2020

  • Pavel- Marius

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Încă de când trăia Părintele Justin era o varianta a legii cu privire la actele de identitate, în care se prevedea o varianta electronica și una asa zis simpla Când l-am întrebat dacă putem lua varianta simplă a cărții de identitate atat timp cât ei spun ca nu are elemente de biometrice, Părintele ne-a spus asa:" Măi nu le puteți lua pentru ca nu puteți avea încredere. Ei spun ca-i alba și de fapt e verde. Sa cereți sa rămâneți cu cele pe care le aveți acum." Deci noi asta trebuie sa cerem. Aceste cuvinte ale Parintelui Justin sunt în concordanta cu ce spunea Părintele Adrian Fageteanu când i s-a pus aceeași întrebare. La fel a spus ca nu le putem lua căci " Sunt vicleni, vicleni, vicleni". Asa ca, oricâte garanții ne vor da oficialii, avem motive sa suspectam faptul ca acea C. I despre care spun ca va fi simpla, de fapt nu va fi simpla. Cu atât mai mult cu cât ii schimba formatul. Cei ce refuza actele noi din motive duhovnicești nu pot face ascultare de spusele oficialilor lumești sau ale unor mireni care încearcă sa ne "infese" spunând ca nu sunt periculoase( cum spunea Sf Paisie). Crestinii trebuie sa facă ascultare de cuvintele duhovnicești ale Părinților. Căci mântuirea nu ne-o încredem mintii unui om oarecare ci Duhului Sfânt care vorbea prin acesti Părinți. Ori problema actelor de identitate este una legata de mântuire. Cine nu va putea sa le refuze măcar sa nu se minta pe sine spunându-și ca actele simple noi ar fi în regula pentru un creștin. Iertați-mă! Asa ca da, trebuie o analiza judicioasa și o abordare pertinenta, cu mijloace civile, a problemei actelor dar având ca baza temeiul duhovnicesc și în duhul cuvintelor Bătrânilor duhovnici și a Sfinților care ne-au avertizat.

    miercuri, 11:36:45, 22 ianuarie 2020

  • Pavel- Marius

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Bună ziua! Încă de când trăia Părintele Justin era o varianta a legii cu privire la actele de identitate, în care se prevedea o varianta electronica și una asa zis simpla Când l-am întrebat dacă putem lua varianta simplă a cărții de identitate atat timp cât ei spun ca nu are elemente de biometrice, Părintele ne-a spus asa:” Măi nu le puteți lua pentru ca nu puteți avea încredere. Ei spun ca-i alba și de fapt e verde. Sa cereți sa rămâneți cu cele pe care le aveți acum.” Deci noi asta trebuie sa cerem. Aceste cuvinte ale Parintelui Justin sunt în concordanta cu ce spunea Părintele Adrian Fageteanu când i s-a pus aceeași întrebare. La fel a spus ca nu le putem lua căci ” Sunt vicleni, vicleni, vicleni”. Asa ca, oricâte garanții ne vor da oficialii, avem motive sa suspectam faptul ca acea C. I despre care spun ca va fi simpla, de fapt nu va fi simpla. Cu atât mai mult cu cât ii schimba formatul. Cei ce refuza actele noi din motive duhovnicești nu pot face ascultare de spusele oficialilor lumești ci trebuie sa facă ascultare de cuvintele duhovnicești ale Părinților. Căci mântuirea nu ne-o încredem mintii unui om oarecare ci Duhului Sfânt care vorbea prin acesti Părinți. Ori problema actelor de identitate este una legata de mântuire. Cine nu va putea sa le refuze măcar sa nu se minta pe sine spunându-și ca actele simple noi ar fi în regula pentru un creștin. Iertați-mă!

    miercuri, 11:22:05, 22 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul update│Săptămâna de urâciune prin „rugăciune ecumenică”:

    Doamne ajuta, parca e mitropolitul care nu a semnat un document... M-as bucura tare, pentru ca, de exemplu, cu binecuvantarea IPS Andrei Andreicut a aparut o carte care justifica Sinodul din Creta prin afirmatia ca ii ajuta pe cei de alte credinte sa ne cunoasca mai bine: https://www.librariasophia.ro/carti-Ce-este-ortodoxia-Kallis-Anastasios-so-19565.html Sa fie asa? Bineinteles ca nu...

    miercuri, 08:05:57, 22 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update│Săptămâna de urâciune prin „rugăciune ecumenică”:

    Este de semnalat mai departe o mărturisire ortodoxă inedită, care vine din partea unui ierarh român, IPS Irineu Popa, Mitropolitul Craiovei. IPS Sa a scris, se pare, o carte în 2018 în care dovedește o poziție antiecumenistă și anti-Creta. Deși problema documentului sinodal invocat este mai complexă decât o prezintă, totuși este o diferență care merită deferență. Măcar este un punct de pornire concret, important. Cinste Mitropolitului Irineu! „Atenție – o mărturisire deloc mediatizată! Înalt Preasfințitul IRINEU, Mitropolitul Olteniei, se disociază limpede și fundamentat de învățăturile greșite ale Sinodului din Creta, în lucrarea publicată la Editura Academiei Române, 2018 – “Biserica în actualitate sau actualitatea Bisericii”, subcapitolul “Receptarea adevărului eclesiologic și întrunirile ortodoxe contemporane” din ultimul capitol al cărții: ^^De vreme ce Sfânta Liturghie este Biserica, nu pot participa la ea cei care nu se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului. Și fiindcă ortodocșii nu se pot împărtăși cu catolicii, protestanții și cu ceilalți creștini, aceștia nu pot fi cuprinși în trupul tainic al Domnului și nu pot fi numiți cu termenul de “Biserică”. Desigur, la întrunirea din Creta, termenul “Biserică”, ce a fost atribuit și celorlalți creștini, nu s-a folosit în sensul său dogmatic, ci s-a folosit impropriu în sensul de comunitate religioasă. Dar fiindcă este vorba despre textele “Sfântului și Marelui Sinod” considerăm totuși că trebuiau să fie alcătuite cu mai multă atenție și mai multă responsabilitate. (vezi nota 2206) Sintagma “Biserici eterodoxe” este o expresie contradictorie, confuză și neavenită. După învățătura noastră ortodoxă Biserica adevărată trebuie să dețină tot adevărul și deci nu se poate înșela niciodată, iar dacă se înșeală, nu este Biserică. Erezia, în schimb, este o înșelare diavolească, o rătăcire de la adevărul revelat și propovăduit de Sfinții Părinți. (vezi nota 2208!) (…) Așadar, conținutul documentului intitulat “Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine” este neclar și nu are perspective, fiind marcat de o ambiguitate ce nu mulțumește nici pe ortodocși, nici pe “eterodocși”. nota 2206: Oricine își poate da seama că va fi o problemă pentru cei ce vor veni după noi constatând că s-a folosi termenul “Biserică” pentru cei care nu au aceeași credință cu noi. Ei vor avea îndreptățirea justă să constate cu nemulțumire că acest apelativ s-a folosit mai înainte de un “Sinod”. Pe bună dreptate se pot ridica unele semne de întrebare împotriva acestui termen atribuit eterodocșilor, formulare considerată o mare greșeală pentru un text sinodal. Considerăm că textul corect ortodox ar fi trebuit să fie următorul: “Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică și a altor Confesiuni și Comunități creștine care nu se află în comuniune cu ea.” – este o mare diferență față de formula sinodală: “Biserica Ortodoxă recunoaște denumirea istorică și a altor Biserici și Confesiuni eterodoxe care nu sunt în comuniune cu ea.” Greșeala vine deci din faptul că eterodocșii sunt numiți “Biserică”, iar expresia “Biserici eterodoxe” nu poate fi decât regretabilă, nefiind satisfăcătoare nici pentru ei, nici pentru noi. nota 2208: Noi ne-am exprimat în dreptul semnăturii noastre de pe o listă a semnatarilor documentului 6, mărturisirea următoare: “cred în singura, una, sfântă, sobornicească și apostolică Biserică Ortodoxă”. Prin această subliniere ne-am arătat convingerea că numai Biserica noastră Ortodoxă este singura adevărata Biserică a Mântuitorului Hristos, iar celelalte confesiuni nu sunt decât grupări îndepărtate de Trupul tainic al Domnui, ca în descrierea lui Herma Păstorul.^^ În acest fragment sunt expuse sintetic și ireproșabil parte din argumentele pe care teologi și reprezentanți ai laicatului anti-Creta le avansaseră imediat după eveniment. Mulți dintre aceștia, să nu uităm, au fost marcați cu felurite etichete compromițătoare. Avem acum, iată, un Ierarh care asumă în mod explicit o poziție critică față de “întrunirea” din Creta. Această poziție mi se pare un eveniment în sine care, mi-e neclar de ce, nu a răzbătut nici în presa centrală bisericească, nici în dezbaterile din mediul virtual, nici în mediul monastic sau în cercurile nepomenitorilor, cu atât mai puțin în mass-media. La comentarii am pus coperta cărții + fotocopia paginii urmatoare celei din care am extras fragmentul, în care se atinge și chestiunea nepomenitorilor.” Sper să nu fie o altă știre falsă și umflată pentru că fotografia paginilor din carte prezentate pe pagina de FB indicată arată o poziție cu totul contrară, adică justifică deciziile cretane că nu ar fi de natură dogmatică....

    miercuri, 00:21:33, 22 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul update│Săptămâna de urâciune prin „rugăciune ecumenică”:

    Trist... Poate ca la Patriarhie nu s-a slujit, dar la Catedrala Sf. Iosif (a catolicilor), pe 18 ianuarie, PS Varlaam a primit apa "sfintita" de "episcopul" catolic, a binecuvantat pe "diaconul" catolic sa citeasca din Sf. Evanghelie ortodoxa. A fost plimbata Sf. Evanghelie ortodoxa de catre catolici si s-a tamaiat cu cadelnita ortodoxa, doar ca nu stiau catolicii sa o foloseasca. In plus PS Varlaam a rostit aproape fiecare rugaciune cu cei de alte confesiuni. Si-a facut cruce pentru unirea "bisericilor". A fost foarte evlavios 😀

    marți, 16:36:11, 21 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update│Săptămâna de urâciune prin „rugăciune ecumenică”:

    Este important de știut că se anunță o vizită a Papei Francisc în Grecia anul acesta. Se pare că va intra și în Sfântul Munte. Anunțul a fost făcut chiar și oficial, dar încă nu se știu detaliile programului. Concesiile făcute Constantinopolului se pare că sunt urmate de trădări din ce în ce mai mari.

    marți, 16:17:33, 21 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Am fost nevoit să șterg articolul despre rostul cărții simple de identitate din cauza unei neînțelegeri grave care a compromis pe fond întregul articol. În loc de propunerea art. 13 alin.(3) din proiect corectă: (3) Cartea electronică de identitate, precum şi cărţile de identitate emise până la data de 01 august 2021, aflate în termen de valabilitate, constituie document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene. varianta complet greșită pe care am lucrat eu era: (3) Cartea electronică de identitate, precum şi cărţile de identitate emise aflate în termen de valabilitate, constituie document de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene până la data de 01 august 2021,. Am copiat greșit textul în tabelul meu și de aici a rezultat un mare flop! E clar că am citit complet anapoda, textul neavând niciun fel de logică! Îmi cer iertare pentru tulburare! Pfffffffff Mulțumesc domnului Adrian Vașnic pentru că m-a trezit din somn!

    luni, 22:35:52, 20 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Lucrurile sunt nuanțate pt fiecare om în parte. La general, după Sinodul din Creta nu s-a schimbat nimic în privința participării la slujbe. Adică se poate merge la absolut orice biserică din România; canoanele nu ne interic sau restricționează cu ceva. Pe de altă parte, există o mare vătămare care vine de la cei care s-au angajat pe calea ecumenistă și e o datorie morală pt fiecare să aleagă la ce preot merge. Nu pt validitatea slujbei, ci pt folosul pe care-l urmărește. Așadar cei care au conștiință ortodoxă vor evita pe clericii care sunt de acord cu Sinodul și cu ecumenismul în general. Aici sunt cuprinși episcopii toți și acei preoți care propagă ecumenismul, îndeosebi rugăciunile în comun. Nu trebuie să urmărim la ce preot să mergem, ci care ar fi de evitat. Adică nu să avem pretenția ca el să mărturisească public, ci să nu greșească public, după cum spune canonul 15. La fel sună și hotărârea sindoală rusă recentă de a rupe comuniunea cu Arhiepiscopul Ieronim și cu acei Mitropoliți din Grecia care îi recunosc pe schismatici. Nu a păstrat comuniunea doar cu cei care îi resping public pe "autocefali", ci cu toți care nu se declară de partea acelora. Totuși trebuie să insist că, deși avem libertatea de a participa la orice slujbă, e de folos să procedăm printr-o selecție (de care am spus) care să ne zidească duhovnicește. Pot interveni o sumedenie de alți factori care determină decizii de conjunctură. Aici am scris la modul general.

    duminică, 19:26:35, 19 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Așa este, nu m-am exprimat bine. Temerea era, de fapt, că Patr. Ecumenic nu numai că el însuși nu vrea să participe, ci aflând de invitația adresată tuturor primaților, are azi (spre deosebire de trecut) posibilitatea, facilitată de mijloacele moderne de circulație a informației, să-i descurajeze mai direct sau indirect să participe...

    duminică, 13:58:04, 19 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    parinte lavrentie, legat de: https://theodosie.ro/2019/06/19/rostul-intreruperii-pomenirii/ in final, in momentul acesta, noi ca mireni/simplii monahi putem participa la slujbe unde staretul/parintele nu a luat atitudine de nepomenire? sau sa participam la slujbe (de ex. hramul unei manastiri), unde va veni si va sluji si episcopul locului? am citit atatea lucruri pe internet, nestiind de ce s-a intamplat in 2016, incat nu stiu nici ce sa mai fac. cum spunea si un comentariu de acolo, lipsind de la biserica, „inima mea a devenit ferfenita”. Doamne ajuta!

    duminică, 12:39:41, 19 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    E dreptul dvs. sa nu fiti de acord, dar cum va explicati, de exemplu, plecarea unor părinți în pustie? Eu sunt total împăcat că din acest punct de vedere gândesc corect, întrucât urmez cuvintele Părintelui Justin Pârvu. https://www.youtube.com/watch?v=-RJ8q-0nv5c Și sfinția sa era pentru o ieșire din sistem moderată: Și am observat că, cu cât trăiești mai treaz, mai aspru, cu atât nu te copleșește moleșeala. Dar trebuie să o iei așa câte puțin, ca să poți duce pretențiile acestea ale trupului, că trupul într-adevăr este neputincios, iar sufletul osârduitor. Fiți pe pace, vă respect alegerea, dar e trist că nu e în acord cu ce ne învăța Părintele Justin.

    duminică, 10:25:22, 19 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Nu sunt deloc de acord cu ce ați scris, nu am timp acum să scriu mai mult, dar nici nu vreau să rămână comentariul dvs așa necontrazis. E important și să spun că nu sunt de acord cu ideea, nu e (nimic!) personal. Mă bucură că scrieți pe blogul nostru. Iertați.

    sâmbătă, 21:44:22, 18 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Intre timp alte schisme bat la usa https://oukraniko.blogspot.com/2020/01/blog-post_15.html

    sâmbătă, 21:23:36, 18 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Pai atunci cand cineva spune de retragere la țară, nu-l mai acuzați că vrea să se ducă-n pădure. La cât de slabi suntem e de folos orice ajutor pentru a ne înduhovnici, prin urmare contează și locul unde trăim, cât de nociv este mediul respectiv, cât timp petrecem în natură, cât de sănătos mâncăm...

    sâmbătă, 21:19:22, 18 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    @Teodor Ca să nu rămână neclarificate vorbele mele. Eu am afirmat că nu sunt de acord cu unele tendințe avântate de izolare înainte de vreme și chiar fără a ne apăra drepturile. Am cunoștință că există astfel de cazuri. Ați opus cuvintelor mele în mod nejustificat îndemnul Părintelui Iustin la o retragere la țară mai din timp. Nu asta am criticat eu, ci retragerea efectivă. Și mie mi se pare firesc să fie operată o extragere din șuvoiul vremii chiar și la nivel fizic. Totuși trebuie precizat că temelia trebuie să fie simplificarea vieții, înduhovnicirea, nu antrenamentul și obișnuința fizică cu viața la țară. Această atitudine am numit-o pregătire pt mărturisire, nu pt retragere.

    sâmbătă, 18:46:55, 18 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    http://acvila30.ro/un-ierarh-sarb-autocefalia-se-hotaraste-la-sinodul-ecumenic/ http://acvila30.ro/patriarhul-bartolomeu-intentioneaza-sa-ofere-tomosul-schismaticilor-macedoneni/ http://acvila30.ro/un-ierarh-al-boau-si-a-numit-structura-sa-mitropolie-a-constantinopolului/

    sâmbătă, 16:26:54, 18 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    MAI va supune în dezbatere proiectul de lege pe 21 ianuarie, mai devreme de termenul de 10 zile. https://www.facebook.com/100008119958951/posts/2548254148788559/?d=n

    sâmbătă, 12:39:33, 18 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Oricum în Iordania am inteles ca defapt va fi doar o discuție, iar adevăratul sinod pentru vindecare se vrea a fi ulterior dialogului acesta, chiar în inima Ucrainei, în Kiev, acolo de unde a și pornit totul.

    sâmbătă, 09:45:15, 18 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Ei, Fanarul a aflat din scrisoarea care i-a fost trimisă direct de către Ierusalim. El doar reacționează sfuntat și sfidător și amenințător ca să stârpească orice împotrivire și discuție serioasă doar prin răstire, fără argumente. Textul acestui articol mi s-a părut interesant pt că e scris de un simplu cadru didactic, care vede lucrurile bine, contra poziției unui specialist (Vavuskos). Culmea este că cel de-al doilea a venit cu un răspuns în care argumentează că cele 3 Sinoade sunt, de fapt, continuarea unora dinainte și, deci, nu sunt convocate de Patriarhii de Ierusalim. Ce să mai spui la astfel de naivități care numai observații de specialist nu sunt. Este evident pt oricine că orice Sinod este continuarea altuia doar dacă duce mai departe expres lucrările celui dinainte. Aici nu e cazul efectiv. Dialogul surzilor, asta e problema pe care o observ. Iar acesta e doar ecoul poziționării Patriarhilor. Cel Ecumenic e surd, pe când al Ierusalimului e dispus la o dezbatere constructivă. Diferența este țipătoare.

    vineri, 21:23:42, 17 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Nu s-a vrut sa nu afle PE, ci din contra, și Sanctitatii Sale, kir Bartolomeu, i s-a adresat cu o scrisoare personala, ca tuturor patriarhilor Bisericii.

    vineri, 21:22:22, 17 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Gândul îmi spune că în vremurile noastre, din cauza măririi teribile a vitezei de circulație a informației, au crescut în mod natural (vb vine) și presiunile posibile asupra Întâistătătorilor. Se află imediat ce vrei să faci, dacă miști în front... Astfel, a lansat o invitație pt sinod panortodox Patriarhul Iersualimului, gata, a aflat imediat și Fanarul, care contra-acționează pe măsură descurajând participarea episcopatului de pretutindeni...

    vineri, 20:56:38, 17 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Avem totuşi probleme cu modalitatea aceasta în care ni se propune o alternativă parţială, cu caracter constrângător. Pe de o parte ni se dă o carte de identitate simplă, dar pe care nu o putem folosi în afara ţării din 2021, spune ministrul . Din art.VII din proiect se înţelege totuşi că ar fi vorba despre anul 2026. Ni se construieşte un cadru legal alternativ, însă pe hârtie. După ce au reuşit să ne lase fără asistenţă medicală gratuită, prin introducerea obligaţiei de a ridica adeverinţa de asigurat de la sediul CJAS-urilor, acum ni se restrânge şi dreptul la liberă circulaţie. Faptul că se acceptă fără nicio reacţie din partea Bisericii acest regim civic de inferioritate este extrem de dezamăgitor. Chiar dacă domnul Bănescu nu vede probleme în documentele electronice, ele sunt totuşi refuzate de noi pe temeiuri religioase. Aceste temeiuri religioase au fost confirmate anterior de ierarhi şi de părinţi despre care avem convingerea că sunt mari sfinţi. Simplul fapt că se ignoră această modalitate de penalizare a noastră pentru exercitarea unor convingeri religioase ar trebui să trezească din amorţeală Biserica pentru că tocmai la asta ar trebui ierarhii să vegheze, să ne putem exercita liberăţile religioase. De dispărut nu vom dispărea pur şi simplu, deşi este evident că această carte electronică va sta la baza interacţionării digitale cu statul. Iar ceea ce statul nu vede, nu există. Or, câtă vreme noi nici nu suntem recunoscuţi cetăţeni ca atare, este evident că nici serviciile publice nu vor fi reformate ţinându-se seama de noi. Este clar că dacă până acum am vorbit despre marginalizare pe scena publică, din acest punct ne îndreptăm spre segregare socială, deşi nu facem altceva decât să ne exercităm dreptul la libertate religioasă prevăzut de Constituţie. Ni se ignoră voit calitatea de "stakeholderi" în privinţa documentelor electronice mizându-se pe peer pressure, friction costs, red tape şi nudging toate acestea fiind căi de influenţare socială care totuşi contravin libertăţii individuale şi colective exercitată în mod activ. Ceea ce totuşi nu se observă este că această degradare a statutului nostru social nu este una izolată, una care să ne privească exclusiv pe noi ci, dimpotrivă, depreciază climatul civic pentru întreaga ţară. Nici colegii mei nu prea au înţeles cum se face că eu plătesc serviciile medicale care legal, pe hârtie sunt gratuite. Păi deşi în legislaţia primară ele sunt gratuite, în normele de aplicare mi se solicită prezentarea unei adeverinţe pentru intrarea în posesia căreia sunt obligat să plătesc costuri (timp şi deplasare) totuşi foarte mari! Dar cumva se induce ideea că asta merităm dacă ne încăpăţânăm să facem alegeri nepotrivite.. În cele din urmă vom fi acuzaţi şi că suntem victimizaţi de stat prin aceste politici publice de agresiune, precum este acest proiect care, manifest, ignoră o poziţionare civică a unor creştin ortodocşi care este de mare notorietate. Nu e ca şi cum nu ar şti că sunt români care nu vor accepta acte electronice de identitate. Ştiu prea bine, dar au ales să ne strivească prin acest statut de cetăţeni de categoria a doua. Or, cine crede că-şi poate continua parcursul duhovnicesc ignorând nedreptatea aceasta ce se face în văzul tuturor, cred că se află într-o mare înşelare. La cei din Biserică mă refer, dar nici cei secularizaţi şi fascinaţi de "drepturile omului" nu sunt prea departe de acestea. Asta cred. Iertaţi!

    vineri, 20:05:40, 17 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    „…de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 15-17) Se aplica oricărui mirean, preot, monah, episcop sau chiar patriarch ecumenic... Nestorie fu și el chemat sa dea socoteala... Si nu doar "sanctitatea" sa...

    vineri, 16:45:20, 17 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Da, asa cred si eu, din pacate exprimarea este neortodoxa, pentru ca exista o singura Biserica din punct de vedere ortodox. Restul sunt confesiuni, religii, culte, ce vreti, dar nu biserici. Or dl Banescu este purtator de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, deci ar trebui sa aiba grija cum se exprima, ar trebui sa respecte dogma ortodoxa pe care teoretic si-o asuma public.

    vineri, 14:19:56, 17 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Multumim, desi este atat de evident ca lucrurile stau asa, iata ca ajungem sa scormonim prin istorie dupa exemple, pentru ca unii rastalmacesc intelesurile intr-un mod atat de flagrant.

    vineri, 14:16:57, 17 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Vasile Bănescu se referă la celelalte „biserici” din România ( probabil catolică, protestantă...) care nu au luat atitudine cu privire la acest proiect de lege. Am citit și eu declarația dânsului.

    joi, 22:45:45, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Alăturând părerea dvs. sfatului dat de Părintele Justin vă spun că greșiți. Tot Părintele spunea în acest context că trebuie să dăm trupului cele necesare, să-i fie mai ușor, și aici vine partea cu ieșirea treptată din sistem, căci dacă stăm în prima linie, în focul 5G și al IoT (internetul obiectelor), ne va termina puterile fizice, va fi greu să ne și rugăm. Deja mulți simt aceste efecte. Și cei mai afectați sunt copiii, care cresc după modelul millenials, niște roboței. Întoarcerea la tradiții, la firesc, ne va ajuta să ne întoarcem și la credință.

    joi, 20:56:00, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Teodor, pasajul părintelui care face obiectul acestei neînţelegeri este următorul: Cu atât mai mult nu putem fi de acord cu fuga și izolarea în case depărtate, în păduri și pregătirea de a rezista pe cont propriu numai să nu acceptăm vreun document cu cip. Acest lucru va fi necesar abia când va fi vorba de Antihrist și de închinarea în fața lui prin primirea semnului lui pe mână sau pe frunte sau cum va fi. Pregătirea pentru acele vremuri, care nu știm când vor fi, deși le simțim aproape, trebuie să fie prin disponibilitatea spre mărturisire, nu spre fugă și izolare. În plus, pregătirea este la nivel duhovnicesc, nu trupesc. Problema nu este mâncarea și necesitățile fiziologice și materiale, ci buna așezare duhovnicească, răbdarea necazurilor, credința fermă în Dumnezeu, înțelepciunea și chibzuința. Prigoana antihristică nu urmărește să înfrângă trupul nostru, ci tocmai duhul din noi, libertatea noastră religioasă. Iar pregătirea nu presupune un antrenament de pe acum înspre o viață cât mai austeră și izolată, pentru că aceasta poate constitui o înșelare gravă. La fel cum asceza doar trupească, prin post, metanii și alte moduri de înfrânare nu este plăcută lui Dumnezeu și nici scutită de înșelări când este practicată fără discernământ duhovnicesc. Cred că neînţelegerea vine din faptul că se trece prea uşor peste acest plan duhovnicesc şi ne ducem direct spre ceea ce ne pare mai la îndemână: izolarea şi autarhia. Însă dacă am asculta de Marii Duhovnici am vedea că, în primul rând, aceştia îndeamnă la o zidire sufletească şi abia în subsidiar, unde e cazul, la o retragere în chibuţuri sau la zidirea de mici gospodării. Doar că partea astalaltă din îndemnurile Marilor Duhovnici ne cam scapă.. Şi eu sunt de acord cu ceea ce spune părintele Ilarion şi cu îndemnul său spre "găsirea unor alternative" faţă de viaţa de oraş. Dar nu e ordin pe unitate, nu trebuie pornit exodul în orice condiţii. Găsirea unor alternative, dar nu ca o dezertare, nu ca o fugă de sinistru, ci în urma unei chibzuinţe, a unei judecăţi sănătoase. Cunosc persoane care au făcut pasul acesta şi care sunt într-adevăr mulţumite de alegerea lor. La un moment dat, una dintre acestea, chiar urma să contribuie pe blogul nostru cu un fel de jurnal despre tranziţia spre viaţa la ţară. Totodată, cunoaştem şi exemple mai puţin fericite şi chiar cu urmări dezastroase în ambele planuri. Chibzuinţa nu prea a existat iar judecata a fost pe fond de tulburare. Schimbarea vieţuirii nu trebuie făcută plecând de la planul de migrare/mutare. Repet, una nu o exclude pe cealaltă şi sunt convins că, recitind pasajul subliniat, veţi înţelege exact la ce se referă părintele. Însă, în altă ordine de idei, recunosc că îndemnul acesta neclar, difuz, neasumat, fără niciun simţ practic, de fugă spre viaţa la ţară, ca spre o salvare mântuitoare, mă irită cam la fel de mult precum ideea, dintr-un alt registru, despre care am scris de curând, de a obliga ONG-urile (sorosiste?) să-şi dezvăluie sursele de finanţare. Nu am încredere în roadele bune ale acestor idei aplicate la modul general. Punctual, e util să aflăm despre o campanie finanţată din străinătate, cu un scop anume, dar atât, pentru că altfel ne-am pierde vremea în tulburare şi acuze şi nu am mai lucra la partea noastră de participare la mersul cetăţii. Similar, poate fi, punctual, de folos unei familii anume să facă pasul acesta, dar ce ar rezulta dacă această idee ar fi considerată normă de conduită obligatorie pentru toată suflarea ortodoxă? Îndrăznesc să spun că mai sunt vreo câteva astfel de idei care circulă printre noi şi care fie erau însoţite de un context concret, fie nu au fost gândite până la capăt, fie au fost luate, transformate, mutilate, până au rămas o carcasă, o amăgire fără niciun rost practic, nici duhovnicesc, nici material. Asta cred, dar recunosc că aş putea greşi sau că nu am dreptate. Sper în orice caz să avem înţelepciunea să citim textul acesta aşa cum este scris şi să rămânem OnTopic. 🙂

    joi, 20:40:29, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Îmi pare rău că vă spun dar răstălmăciți cu totul spusele Părintelui Justin și ceea ce am afirmat mai sus. De ce pomeniți de pădure, când nu e cazul? Era vorba de retragerea la țară, la casă, unde omul să aibă o grădină, niște găini, două-trei căprițe ș.a.m.d după posibilitatea și priceperea fiecăruia. Asta nu înseamnă pădure. Asta va ajuta și la simplificarea vieții, căci se iese din tumultul orașelor. Și nu este o rușine, nici o marginalizare. Este întoarcerea la firesc, la un mod sănătos de trai. Sunt grădinițe și școli și la sate și poate le asigură o educație mai sănătoasă copiilor. De pădure și munți vorbim strict când va veni vremea lui antihrist. Cred că s-au scris tone de articole și comentarii despre ce ziceau Marii Duhovnici, în special Părintele Justin Pârvu.

    joi, 20:40:03, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Când vorbiți de „Marii Duhovnici” este nevoie de repere clare, Care anume sunt aceia? Ce spuneau ei exact? Am spus că, spre exemplu, P. Iustin condiționa mersul în pădure de crearea unor condiții potrivite, cum ar fi școala, spitalul... Cine face aceasta? Cine poate merge cu familia în pădure fără aceste condiții, cu copii sau la bătrânețe? Cum pot fi aplicate astfel de imperative tuturor oamenilor? Eu nu pot fi de acord cu fuga în pădure, ci cu simplificarea vieții, care poate presupune o izolare firească în măsura fiecăruia. Dar care să decurcă pe criterii duhovnicești, nu din abordări hazardate. Dacă se duce cineva în pădure și vede acolo că nu poate duce viața acolo și că încă nu este necesar? Cum am spus, în funcție de formarea duhovnicească a fiecăruia, lucrurile acestea decurg firesc, de la sine. Există o citire a semnelor vremurilor și fiecare acționează în consecință. Lucrurile forțate nu funcționează; duc la fundătură. Trebuie să avem o țintă foarte clară, iar aceasta nu este retragerea din societate, ci din patimi. Când punem drept scop această izolare la care să ne adaptăm de pe acum, asta mi se pare naufragiu de la viața în Duh la niște formule sărace. Acelea sunt doar mijloace. Nu mai aduc aici în discuție sfaturile Părintelui Paisie pe acest subiect și altele...

    joi, 20:12:51, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Doar că recurgerea la o viață simplificată, cum îi ziceți, nu se poate face peste noapte, tocmai de aceea trebuie făcută din timp, încă de pe acum, căci și acum s-ar putea să fie prea târziu. De ce asta? Pentru că ruperea de sistem nu se poate face decât treptat, iar acum încă mai avem alternative, chiar și în privința actelor. Credeți că ar trebui să ne retragem la țară când actele biometrice vor fi fără alternativă? Căci va veni și acel moment. Cum va fi posibil să-ți construiești o mică gospodărie în acele condiții, fără acte valide și alte înlesniri pe care le avem acum? Și da, este vorba de un exercițiu ce necesită timp, ca orice lucru cu temelie. Nu vă contraziceți, vă rog, cu Marii Duhovnici, căci ei au fost luminătorii din vremurile noastre.

    joi, 20:01:12, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Cumva așa este. Nu izolarea ca viață simplificată încerc să o contracarez, ci recurgerea la ea înainte de vreme într-un mod nepotrivit. Adică să nu credem că fuga în pădure ne va ajuta cu ceva, ci întărirea duhovnicească. Dar provocările sunt mari; nu putem generaliza aceste practici pentru toți. Copiii nu pot fi crescuți chiar în pădure într-un mod armonios. E nevoie de educație și formare și de multe alte lucruri. Părintele Iustin spunea să fie formate colectivități cu școli, spitale și toate cele necesare. Cine a făcut și cine poate face aceasta? Ideea este că e nevoie să activăm în societate și să mărturisim chiar cu prețul marginalizării. Adică este bună izolarea care vine de la nivel duhovnicesc, nu material. Cred că și într-un articol recent se vorbește despre izolare. Doar am spicuit din el, nu pot fi sigur pe ce se afirmă acolo. Și există un aspect important: credeți că putem fugi undeva, să ne ascundem? Și încă ceva și mai important: Să nu o facem ca și cum ar fi deja vorba despre lepădare sau ca antrenament pentru prigoană. Nu cred că funcționează așa lucrurile. Sper că e mai detaliat acum.

    joi, 19:15:10, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Față de un aspect din textul de mai sus, vă precizez că vă aflați în contradicție cu Părintele Justin. NU trebuie să ne bazăm prea mult pe puterea noastră de mărturisire, ci trebuie să ajutăm și trupul să suporte mai ușor acele vremuri. Pentru aceasta zicea Părintele că ar trebui să ne retragem la casă, la țară, iar nu în păduri, în sălbăticie, cum insinuați. Într-adevăr, în vremea lui antihrist trebuie să părăsim tot și să ne ducem în munți. Dar până atunci, fiind la casă, mai retrași din mijlocul sistemului, "o mai lungim", zicea Părintele, căci vom putea trăi cu ce cultivăm în propria grădină. Asta nu înlocuiește întărirea și pe plan duhovnicesc, dar socot că tocmai acest trai mai simplu ne va și ajuta în acest sens. Deci, nu descurajați pe cei care vor să se retragă și să se descurce în afara sistemului, că în fond nu vor de cât să ducă o viață cum au dus-o bunicii și străbunicii noștri, și niciun caz nu înseamnă sălbăticie. Iertați!

    joi, 18:57:41, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Problema așa-zisei pecetluiri cu izotopi conține multe elemente dubioase, care sună mai mult a teoria conspirației, adică ceva ce nu poate fi verificat. Nu este o abordare creștină, ci cel mult de tip Alex Jones, adică protestantă sau mai știu eu cum. Există mai multe lucruri legate de interpretarea Apocalipsei care ar trebui înțelese și tâlcuite corect. Un aspect pe care insistăm este acela că pecetluirea va fi voluntară, cu acordul propriu, nu fără să știm, cum e cazul în acest filmuleț. Adică, dacă mă duc să fac ceva și mă aleg cu o pecetluire, asta nu poate fi considerată lepădare pentru că nu ține de mine. Mai există și alte elemente, cum ar fi fiara care pecetluiește, pe care încă nu o știm să fie, imposibilitatea de a vinde și cumpăra, închinarea la chipul fiarei. De asta am spus în articol că e bine să fim lucizi ca să nu alunecăm în speculații și amăgiri păguboase.

    joi, 16:28:55, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Da, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite : COMUNICAT DE PRESĂ “Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar. Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare. Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte. Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate. În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale”. În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca † BARTOLOMEU, Arhiepiscop şi Mitropolit † ANDREI Arhiepiscopul Alba Iuliei † SOFRONIU Episcopul Oradiei † IUSTINIAN Episcopul Maramureşului şi Sătmarului †PETRONIU Episcopul Sălajului † IRINEU BISTRIŢEANUL Episcop Vicar Cluj † VASILE SOMEŞANUL Episcop Vicar Cluj † IUSTIN SIGHETEANUL Arhiereu Vicar Maramureş

    joi, 16:16:39, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Chiar şi dacă nu ar fi o manipulare, prefer să nu existe aruncate videoclipuri în secţiunea de comentarii fără să existe un text/comentariu minimal: De ce e relevant, cu ce ne ajută, contribuie la lămurirea chestiunii pusă în discuţie etc. Cunosc videoclipul, a făcut carieră prin blogosfera ortodoxă. Nu am alte date sau informaţii despre această procedură pe care o descrie domnul respectiv. Pare veridic, nu neapărat plauzibil, însă doar atât. Părerea mea. Am prefera totuşi să rămânem OnTopic pentru că subiectul articolului este (mult mai) important. Iertaţi!

    joi, 15:35:27, 16 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Si daca filmul asta e o manipulare?

    joi, 15:23:31, 16 ianuarie 2020

  • com

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Merita amintita si pozitia Sinodului Local de la Cluj din 2009 - Mitropolit Bartolomeu Anania, ridiculizat de mediul "clerului superior" al BOR. Nimic nou, Patriarhia de la Bucuresti se tot crede Biserica si continua sa ia decizii fara sa consulte credinciosii. Doamne ajuta !

    joi, 14:42:58, 16 ianuarie 2020

  • florin

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    https://www.youtube.com/watch?v=QP9Bj2eZQi0&fbclid=IwAR2OeZ68DcGul5thHdrmWPkLB3olYXQ5YNUGhALtwQwpOGemxfcgxOmCZGw

    joi, 14:28:44, 16 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Cărțile de identitate vechi emise până la data de 2 august 2021 vor fi valabile până la expirare, adică 2031. Cât va fi perioada de tranziție ele sunt valide și au aceeași valoare; cel puțin așa sună legea de la parlamentul european. De ce nu ar avea aceeași valoare și cărțile de identitate simple, aceea de a călători înafara granițelor? Practic cu buletinul vechi pot călători iar cu cel nou simplu nu. Doamne ajută!

    joi, 14:24:59, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Se vede ca ierarhii nostri au uitat ca sunt in primul rand medici... Si ca ar trebui sa vada de sanatatea celor mai mici...

    joi, 14:15:58, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Hristos a murit si a inviat pentru ca noi sa fim liberi, nu robi. Orice robie este o problema spirituala. Daca e o problema spirituala o simpla bulimie - adica mancat excesiv care ne face robi ai mancarii - oare cum nu ar fi aceasta, care inseamna control total? Se vede ca dl Banescu si cei pe care ii reprezinta - o spun cu tristete ca nu pe noi - nu mai stie cum e cu Hristos si cu libertatea. Cat de rau a fost in comunism! Ne indreptam spre ceva mai demonic decat comunismul.

    joi, 14:15:05, 16 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Opinia Avocatului General în cauza C-78/18 CJUE – Comisia vs. Ungaria:

    Sarut mana Parinte! Dar intotdeauna a fost asa, diavolul si slugile lui au ascuns in mod viclean scopul lor, ca sa-i poata pacali pe oameni. Nu este el tatal minciunii?

    joi, 13:47:06, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Se pare că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei s-a mișcat repede cu declarațiile. Și a făcut una foarte năstrușnică, în care vorbește de bisercă, biserici fără să fie nevoie. Nici eu nu înțeleg la care biserici se referă, probabil că nici domnia sa. Cât privește problema concretă a cipurilor, ea nu poate fi expediată ca una fără relevanță religioasă, spirituală, chiar dacă nu este una fundamentală la momentul acesta. Dar se observă deja o discriminare, prin care cei cu buletine simple nu le vor putea folosi în străinătate și probabil nici ca și card de sănătate. Plus că îndosarierea în sine este o problemă spirituală gravă și serioasă, nicidecum inexistentă. Cel puțin la nivel de totalitarism. Poate că nu conține 666 sau nu estte încă nici un Antihrist înscăunat, dar problema există și este fix spirituală. Cum spuneam în articol, am redat deocamdată textul propunerii de lege; sper să revenim și cu un articol dedicat subiectului mai pe larg.

    joi, 10:28:17, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Buna precizare, tatal meu spunea ca si aceste CI fara cip de forma noua vor fi folosite pe post de card de sanatate. Ma intreb cum? Oricum, nu doar cardul in sine e problema, ci stocarea datelor medicale in sistem electronic.

    joi, 08:39:45, 16 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Merită urmărită si știrea de pe digi24, dar nu partea transcrisă, ci știrea ca atare. Acolo seful de la Evid. Populației raspunde la o întrebare ref la cei care refuză noile CI electronice cu cip. https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/romanii-vor-avea-buletine-noi-cu-cip-de-anul-viitor-ce-risca-cei-care-vor-opta-pentru-un-buletin-fara-cip-1245347 Două aspecte ne interesează mai mult pe unii dintre noi: - în paralel cu cele noi ce se vor emite începând cu august 2021 vor fi acceptate, inclusiv în spațiul UE și actualele CI până la expirarea lor în funcție de data emiterii, adică până prin aug 2031. Obs personală: mie mi se pare greu de crezut. Înclin să cred că vest-europenii le vor mai primi pe actualele CI un maxim de 5 ani, deci până prin 2026; - din 2021 se vor emite si CI fără cip de forma nouă, de mărimea unui card, deși cu ele “nu se vor putea accesa servicii la distanță”, adică prin internet și nu vor fi recunoscute în U.E.

    miercuri, 18:59:02, 15 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Opinia Avocatului General în cauza C-78/18 CJUE – Comisia vs. Ungaria:

    Subiectul în sine este important pentru că se referă la finanțările lui Soros, despre care greu se poate crede că ar fi benefice sau măcar inofensive pentru integritatea statului (ungar). Deși probabil că sentința este corectă, mie-mi sună cumva fals, că se folosește de anumite chichițe. E posibil să mă înșel. Dar problema de fond, chiar și a articolului, este modul de înfruntare a acestor asalturi. Mai ales este vorba de modul de reacție în mediul ortodox și bisericesc, adică pe probleme de etică creștină sau chiar de natură bisericească propriu-zisă. Cel mai important aspect este, într-adevăr, că suntem foarte în defensivă, fără să avem alternative și contra-ofertă la tăvălugul care vine peste noi de descreștinare și chiar dezumanizant. Desigur că soluțiile stau mai ales în puterea duhovnicească de a aprecia situația, din care răsare și răspunsul pe măsură. Pe de altă parte, răspunsurile generează dumiriri sau eșuează să facă asta. Așadar problema mult mai spinoasă este cum să trăim noi, creștinii, în mediul de astăzi. Există provocări sociale, politice, dar chiar și bisericești foarte puternice și spinoase. Iar răspunsul ar trebui să fie unul pozitiv, nu doar o critică a secularismului, o cantonare în „Evul Mediu”. Lumea trebuie biruită de Duhul lui Dumnezeu, păcatul de virtutea creștină vie, provocatoare în sensul bun. Cât privește subiectul în sine, părerea mea este că măsurile de genul acesta se justifică la nivel de legislație, dar nu la nivel de atitudine strict ortodoxă. Adică nu putem rămâne într-o zonă de duhovnicie inactivă, ci care să dea roade concrete. Iar un rezultat este tocmai blocarea în fel și chiap a acestor organizații sorosiște. Ei de ce vor să se ascundă? E normal? În general nu sunt de bun augur ascunzișurile.

    miercuri, 13:53:51, 15 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Poate doar dacă dvs vă numărați printre preoții caterisiți, iar acest lucru s-ar fi întâmplat de curând, am putea înțelege tonul și alegerea cuvintelor din comentariul dvs. Iertați-mă!

    miercuri, 13:03:46, 15 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre vădirea păcatelor ascunse ale preoților:

    Se schimbă, dar în ce măsură se schimbă?

    miercuri, 12:22:24, 15 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Despre vădirea păcatelor ascunse ale preoților:

    In privinta pacatelor personale ale preotilor nu suntem noi in masura sa judecam, aici ei vor da socoteala in fata Dreptului Judecator, in schimb cand este vorba despre schisme si erezii, aici situatia se schimba

    miercuri, 12:11:47, 15 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Problema este ca asistam pe viu la distrugerea statelor ortodoxe, ca si in cazul Ucrainei, sunt indivizi straini de ortodoxie implicati, ca deh sectarii ocupa functii de conducere in statele ortodocse

    miercuri, 10:59:41, 15 ianuarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Cum se face ca ereticii arhierei cretani au „caterisit” pe unii preoti ortodocsi si pe altii nu ? Sa fie efectul spiritului de turma acaparatoare in joc sau simpatii pur lumesti potrivit cu studiile, gradele si prietesugul catre fiecare ? Unii eretici sunt si (...editat...) viclene cu chipuri purtatoare de iubirism. Atentie la vulpile ecumeniste !

    miercuri, 10:21:23, 15 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Unirea de la Ferrara a fost mai rea… Căci s a ajuns la potir comun. Motiv pentru care a și căzut Constantinopolul ulterior, după patriarhul Ghenadie Scholarios, ucenicul Sf. Marcu al Efesului.

    marți, 23:22:23, 14 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    După cum spuneam, este un trend susţinut, nu este doar un interes trecător al presei pentru chestiuni bizare. https://www.g4media.ro/un-francez-a-fost-condamnat-la-6-luni-de-inchisoare-cu-executare-pentru-ca-a-ucis-un-caine.html Un francez a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu executare pentru că a ucis un câine Un bărbat de 22 de ani a fost condamnat luni în Regiunea Pariziană (RP) la un an de închisoare, din care şase luni cu executare, pentru înjunghierea şi uciderea, din răzbunare, a unui câine ţinut în lesă de stăpâna lui, au anunţat marţi pentru AFP reprezentanţii unei asociaţii pentru apărarea animalelor, transmite Agerpres. Pe 8 ianuarie, o femeie îşi plimba câinele, Ginger, o femelă de opt ani din rasa malinois, ţinută în lesă pe străzile din Bonneuil-sur-Marne, o localitate aflată la 15 kilometri de Paris, în momentul în care un bărbat ce purta o cagulă a lovit cu un cuţit animalul, care s-a prăbuşit pe asfalt şi a murit după câteva minute. „Să ucizi câinele cuiva pentru a te răzbuna echivalează cu comiterea unei violenţe asupra stăpânului său. Aşa au considerat judecătorii de la Tribunalul Corecţional din Creteil, care l-au condamnat pe tânărul de 22 de ani la un an de închisoare, din care şase luni cu executare”, a declarat Patrice Grillon, avocat al Baroului din Paris, care a apărat în instanţă mai multe asociaţii pentru apărarea animalelor şi pe stăpâna câinelui ucis. Avocatul s-a declarat mulţumit de această pedeapsă. Atacatorul a fost condamnat, de asemenea, să plătească despăgubiri de 3.000 de euro proprietarei animalului, a adăugat Patrice Grillon, care a vorbit în pledoaria lui despre „o vătămare morală a afecţiunii” în urma decesului acestui câine, care făcea parte din familia sa adoptivă de peste opt ani. „Începem să avem tot mai multe condamnări la închisoare pentru acte de cruzime comise asupra animalelor. Ceea de dovedeşte că magistraţii devin conştienţi de drepturile animalelor şi de opinia publică”, a declarat Stephane Lamart, care s-a constituit parte civilă în acest proces alături de Societe Nationale de Defense des Animaux (SNDA). La finalul audierii, bărbatul atacator, care locuieşte în Bonneuil-sur-Marne, a fost încarcerat.

    marți, 17:05:03, 14 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Constantinopolul nu mai reprezinta de multa vreme etosul grecesc ci pe cel fanariot. Nu cred ca au avut vreodata o problema in a sacrifica interesele nationale grecesti pt politica lor duplicitara. Sa vedem insa care va fi pozitia ierarhiei din Grecia la aceasta noua provocare.

    marți, 14:51:20, 14 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Problema se complică pt că grecii nu-i înghit pe macedoneni pt că vor pt ei numele acesta, pt regiunea nordică a Greciei. Deci Constantinopolul este gata să facă derogări și de la etosul grecesc pt a lovi în inamici. Practic, interesul lor se dovedește a fi mai presus de nivelul etnic. O fi ecumenismul?

    marți, 07:43:32, 14 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Incep represaliile impotriva bisericii sarbe...

    marți, 07:31:22, 14 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Adepții schismei ucrainene refuză dezbaterile. Din principiu sau de frică?:

    Pai papii nu trebuie sa justifice nimic, nu...? Sau, ma rog, un eventual sinod panortodox convocat musai numai de catre papa Bartolomeu (poate impreuna cu "fratele nostru episcopul Romei" , la 1700 de ani de la Sinodul I ?!) va explicita, nuanta, dezvolta, clarifica, lamuri etc. care este "treaba" cu tomosul. Dupa care cele hotarate vor deveni obligatorii pentru intreaga pliroma (ortodoxa), nu?!

    luni, 20:20:02, 13 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Totodată, viclenia contemporană a ecumenismului o întrece de departe pe cea de la unirea semnată cu papistașii pe vremea Sf Marcu. Câți dintre mireni și preoți s-ar mai poziționa azi în spatele ierarhilor care ar întrerupe pomenirea? Temerea multora dintre noi este că foarte puțini! Asta poate că explică atitudinea de temporizare a IPS Serafim.

    luni, 16:55:08, 13 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    E posibil să fie așa, deși cei din spatele lui nu prea au dat semne să fie extremiști; cel puțin nu vizibile. După Sinodul din Creta nu l-a forțat nimeni să întrerupă pomenirea, deși existau astfel de așteptări juste. Cum am spus, nu am informații suficiente ca să pot aprecia în cunoștință de cauză. Am scris mai pe larg în următorul articol. Dimpotrivă, se pare că el a făcut un schimb de macaz. Deocamdată am doar aparențe, mai puțin fapte concludente.

    luni, 11:23:21, 13 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    O tot învârtim, că nu mai înțelege lumea nimic. În problema noastră este vorba de întreruperea pomenirii, care conform Canonului 15 este facultativă. Exaltații sunt schismaticii, extremiștii, iar dacă IPS Serafim că nu are în spatele său oameni echilibrați, decât să rămână singur, o mai lungește, speră într-o hotărâre sinodală. Noi ar trebui să fim dezamăgiți de noi, nu de el. Credeți că e ușor să te pui cu uraganul de Bartolomeu, care are în spate tot Departamentul de Stat al SUA? Lumește vorbind. Sf. Marcu Evghenicul a avut de partea sa poporul și datorită atitudinii mirenilor ierarhii lepădați și-au revenit.

    luni, 11:13:22, 13 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Curajul mărturisirii, întreruperea pomenirii și eschivele Mitropolitului de Pireu:

    “Datoria aceasta morală nu este doar ceva de la care ne putem eschiva, ci o sarcină pe care oricine este dator să o poarte. Vinovăția morală nu ne scoate din Biserică, dar ne afectează mântuirea, ceea ce nu este deloc puțin lucru.” Bine spus. Oare Părinți ai Bisericii precum Sf Vasile cel Mare, Teodor Studitul, Marcu al Efesului ș.a. au acționat la vremea lor împotriva abaterilor din Biserică și din împărăție numai în virtutea și în limitele mai strict sau (deseori) mai aproximativ înțelese ale canoanelor timpului lor sau au acționat în realitate mai extins și mai curajos sub adierea Duhului Sfânt, în virtutea datoriei lor primordial morale?

    duminică, 21:18:14, 12 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Curajul mărturisirii, întreruperea pomenirii și eschivele Mitropolitului de Pireu:

    Adevarat!

    duminică, 19:14:14, 12 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Asta nu face facultativ canonul. Cred că trebuie precizat că acest canon prevede sancțiuni, dar nu pentru cei care nu întrerup, ci pt cei care întrerup (greșit) pomenirea. Deci nu tot cuprinsul canonului este facultativ, ci doar îndemnul la oprirea comuniunii în caz de erezie pentru că este doar atât, nu și o impunere. Asta ca precizări, dar fondul cred că îl vedem la fel. Cât privește restul, sunt de acord în principiu, doar cu accente puțin diferite. Probabil voi reveni, pt că e important. Doar atât: e discutabil să-i catalogăm exaltați pe cei din jurul lui. Nu știu să spun asta încă. Nu am detalii relevante.

    sâmbătă, 21:28:08, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Repet, m-am referit la repercursiuni asupra celor care nu aplica canonul, adică nu întrerup pomenirea. Nu e ca alte canoane, care spun că dacă faci ceva sau nu faci ceva ești caterisit/afurisit/canonisit atâta sau atâta timp etc. Cred ca IPS Serafim nu vrea să știrbească nemotivat autoritatea patr. său, chiar dacă se cheamă Bartolomeu, pentru a nu se situa prea ușor în tabăra exaltaților, că vedem cât de puțini au mai rămas echilibrați. Noi ne întrebăm de ce nu e cu noi, de ce nu rupe rândurile și cred că și IPS sa se întreabă cu cine să se alieze, cine e în spatele său, când până și acriviștii au început de ceva vreme să-l lovească. Cred că a cântărit care ar fi pierderile și în ce variantă ar putea să salveze mai multe suflete pentru Hristos, căci în fond asta este menirea sa. Știu ce zicea Părintele Justin legat de schimbarea calendarului, că e un lucru greșit - o apropiere de catolicism, dar ca să se revină acum la cel patristic, s-ar face o altă schismă și s-ar pierde sufletele multora. Sper ca IPS să nu-și risipească forțele pe dispute sterile, în care noi am căzut în toate luptele - cipuri, Creta, iar când va fi momentul să dea lovitura decisivă. Nu-l văd să abdice și să trădeze precum o face arhiepiscopul său sau patriarhul nostru. Să-l pomenim cu osârdie în rugăciunile noastre, căci duce lupte dure pe mai multe fronturi.

    sâmbătă, 21:08:46, 11 ianuarie 2020

  • suflet

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Eu m-am rugat. Zilnic. Cand a fost in Romania, la Constanta, de ziua mea de nastere, am crezut ca ma aflu in CER cand a slujit ingereste cu ierarhul roman si preotii romani, iar mai apoi cand a sfintit manastirea cu hramul Sf Bretanion, in localitatea 23 August… Dar a P I C A T. Nu o spun doar eu. Ci insusi sfantul staret al Cernigovului, Lavrentie, care a profetit in urma cu multi ani schisma din Ucraina o spune. E SCHISMA. Daca la Constanta a avut curajul sa predice impotriva masoneriei si ecumenismului cu putere multa “Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. ” (Ps 67), dupa Sinodul din Creta atitudinea sa a fost ca a unui alter-ego – nu l-am mai recunoscut. Aripile ingerului meu din Pireu devenisera aripi de strut. Iar mitropolitul Ierotheos Vlachos de Nafpaktos, care m-a luminat prima data in privinta necesitatii perihorezei, a picat si el, mai rasunator inca… Iar daca vestitorii-ingeri cad, cum vom mai afla noi, cei plamaditi din pamant, drumul spre adevaratul Acasa ??? Doar luminati de Duhul Sfant, poate, cum ne spunea sf Teofan Zavoratul… Dar roua din suflet cine ne-o risipeste ? Dar roua din inima Mantuitorului cine o risipeste ? “Oare când voi veni voi mai găsi credinţă pe pământ?”

    sâmbătă, 21:01:03, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Hm, eu zic că e nițel diferit. Nici un canon nu este facultativ. Este opțională doar întreruperea pomenirii înainte de o condamnare sinodală potrivit prevederilor acestui canon. De ce? Pt că textul lui nu o impune, ci doar o aprobă ca mod de reacție eventual. Partea cu repercusiunile nu e tocmai corectă pt că același canon spune că nu se pot aplica certări celor care opresc pomenirea pt erezie, fără să menționeze vreo sancțiune asupra episcopului care totuși face asta. De aici nu decurge că ar fi facultativă interzicerea caterisirii sau afurisirii nepomenitorilor. În cazul Ucraina e și erezia primatului la mijloc. Dacă autocefalii nu sunt în Biserică, atunci este imperios necesară oprirea comuniunii cu Ieronim și Bartolomeu pt că ies din granițele cunoscute ale Bisericii și-și fac structură separată. Nu mai intru în probleme greo-politice pt că am mai vorbit despre asta.

    sâmbătă, 19:47:11, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    IPS Serafim se fereste de interpretarea protestanta a Canonului 15 I-II Constantinopol, aceea a vaselor comunicante. Canonul este facultativ, intrucat nu are repercursiuni pentru ce care nu-l aplica, iar daca nici in cazul pseudo-sinodului din Creta nu l-a aplicat, intrerupand pomenirea arhiep. Ieronim, cu atat mai putin in cazul schismaticilor din Ucraina, cand nu mai este vorba de erezie. Repet, existenta autocefaliei la care face referire este strict legata de validitatea tainelor patr. Bartolomeu. Caci referitor la persoanele care au primit autocefalie a zis-o clar: Schismaticii din Ucraina nu sunt în Biserică, deci nu pot avea autocefalie. Ș-apoi s-o zicem și pe cea dreaptă: aici e și geo-politică. Epifanie e întâi unsul lui Pompeo și apoi al lui Bartolomeu. De aici și întreruperea comuniunii de către patr. Moscovei, care numai de canoanele ortodoxe nu-i pasă. Să ținem cum spuneați de bruma de mărturisire pe care o mai au ierarhii noștri, căci a deveni mucenic este un dar, nu este de-ajuns să ai doar curaj.

    sâmbătă, 19:20:06, 11 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, și eu sunt de acord cu ceea ce a scris Teodor în comentariul de mai sus Ca să fie mai ușor(?) de înțeles o să fac o trimitere la ceea ce există în drept, domeniu la care pare că face trimitere și ÎPS Serafim. În drept există teoria actelor inexistente care sunt diferite de actele care sunt nule relativ sau nule absolut. Un act este nul relativ atunci când este emis fără cerințele legii, dar nulitatea poate fi cerută doar de cel prejudiciat. Dacă nu este contestat de persoana prejudiciată, pentru toți ceilalți, actul este valid și își produce efectele. Nulitatea absolută se referă la emiterea unui act în lipsa unor competențe sau cu nerespectarea unor norme care protejează interesele generale ale societății, nu doar individuale. În afară de aceste două categorii recunoscute de nulităţi, mai avem şi teoria actelor inexistente. De pildă, eu Vlad Agache, îl desemnez pe Teodor preşedintele României, şi emit un tomos pentru aceasta. Actul emis de mine este considerat ca fiind inexistent. Dar dacă Teodor ar fi declarat preşedinte de Curtea Constituţională, fără să fi fost ales democratic, actul emis de CCR ar fi fost nul absolut, nu inexistent, pentru că CCR are dreptul să se pronunţe în această chestiune. Spuneam că acest comunicat este neclar pentru mine pentru că nu rezultă clar ceea ce recunoaşte ÎPS Serafim sinodului de la Constantinopol şi, în subsidiar, Patriarhului Bartolomeu. PE fondul acestei naclarităţi, eu unul mă simt obligat să acord încredere ÎPS Serafim şi, sub nicio formă, să propun titluri cu caracter zeflemitor, cum au produs cei de la Katanixi. Deci, din câte înţeleg ÎPS recunoaşte un act despre care consideră că este "nul absolut" şi că până când această nulitate va fi constatată de forul competent, acest act (tomos) produce efecte reale. Din comunicatul mitropoliei, care totuşi nu este un document doctrinar ci un răspuns adresat unor părinţi cam înfierbântaţi, iertaţi-mă, deci din comunicat nu rezultă că ÎPS Serafim îl recunoaşte pe Epifanie ca fiind mitropolit, că ar avea taine, etc. Dimpotrivă, comunicatul cuprinde temeiurile de drept pentru care tomosul este nul absolut: C. Din anul 2018 a demonstrat veritabila discordie a chestiunii ucrainene și a explicat corect sfintele canoane 9 și 17 ale Sinodului IV Ecumenic, canoanele 36 și 134 ale Sinodului din Cartagina validate sinodal de către al doilea canon al Sfântului Sinod cinci-șase Ecumenic, care soluționează deplin chestiunea și a făcut o depoziție public și de netăgăduit cu absolut respect și dragoste față de Patriarhia Ecumenică cum că a răstălmăcit canoanele de mai sus ale Sinodului IV Ecumenic și nu a luat în vedre canoanele Sinodului din Cartagina, a forțat principiul identității pedepselor, care constituie element unificator al Bisericilor Ortodoxe autocefale. Dar, totodată, recunoaşte că actul este emis de un superior şi atunci face apel la forul superior emitentului, for care nu este altul decât sinodul pan-ortodox. Este adevărat că, ţinând cont strict de matematica unor competenţe formale, ne-am dori ca ÎPS Serafim să-i trimită la plimbare pe toţi cei care îl recunosc pe Epifanie, dar ÎPS Serafim nu are autoritatea şi puterea să facă acest lucru. Iar dacă ar face-o, dacă ar întrerupe comuniunea, probabil că s-ar ajunge la schismă şi, în orice caz, nu ar exista o vindecare. În aceste condiţii, ÎPS Serafim recunoaşte efectele de facto ale emiterii Tomosului, îl infirmă, îl combate argumentat şi cam atât. E normal să ne strângă în spate, să ne dezamăgească, retragerea aceasta de la poziţia "actului inexistent" la poziţia actului "nul absolut" care trebuie infirmat de un for competent. Dar trebuie să ţinem cont de lumea reală şi de împrejurările în care se manifestă relaţiile de putere. Puterea este un element de sine stătător şi este ceea ce conferă eficacitate relaţiilor juridice. Ştiinţele juridice recunosc aparenţa unui drept necontestat ca fiind dreptul însuşi. Chiar actele inexistente, în condiţii excepţionale, pot fi considerate izvor de drept. Dau ca exemplu Decretul nr. 1 scris de Iliescu Ion în 1989, pe o foaie de hîrtie de matematică A4. Potrivit dreptului, actul acela este inexistent, dar pentru că a existat o aşa perturbare în relaţiile de putere, acel act a fost considerat valid şi este sursa, punctul iniţial, al societăţii şi statului de drept de astăzi. Este un exemplu extrem, pe care l-am ales pentru sugestivitate. În cazul nostru Tomosul a fost emis de cineva care are aparenţa dreptului, aparenţă care nu i-a fost oficial contestată în faţa unui for superior. Mai mult, Tomosul vine în continuarea unei tradiţii de acordare a autocefaliei (cazul polonez) care deşi a fost denunţată chiar de polonezi în 1948, totuşi, nu a fost infirmată de Constantinopol. Mai mult, este considerată validă de către IPS Ierotheos şi alţii. În raport de toate aceste consideraţii, cred că este foarte important să citim acţiunile ÎPS Serafim în lumina şi în cadrul în care acesta este constrâns să acţioneze. Nouă ne este uşot să spunem că ÎPS Serafim trebuie să declare Tomosul ca fiind inexistent şi apoi să moară martir. Dar s-ar putea ca ÎPS Serafim să urmărească totuşi o vindecare a Bisericii pe calea care încă este deschisă, la care nu s-a apelat încă, a sinodului pan-ortodox. Repet, nu văd ca ÎPS Serafim să recunoască nici calitatea de ierarh ortodox a lui Epifanie, nici că ar avea taine etc. Încă un lucru şi închei. Am scris că sunt dezamăgit de lipsa de răbdare a contestatorilor ÎPS Serafim care, în loc să se străduiască să îl readucă pe ÎPS Serafim pe calea pe care o consideră corectă, îl forţează să emită comunicate neclare, în care interpretează greşit obligativitatea canonului I-II şamd. Este însă o chestiune ignorată în tot acest tablou. Faptul că atunci când cineva mai mic spune un adevăr pe care cineva mai mare ezită să-l rostească, odată cu mărturisirea adevărului se surpă şi autoritatea celui mai mare. Rânduiala ne cere ca cel mic să lucreze cu îndelungă-răbdare, să poarte sarcinile şi să depună eforturi concrete ca cel mai mare să rostească adevărul şi să-şi consolideze poziţia, autoritatea, legitimitatea. Nu mi se pare corect că tocmai ÎPS Serafim este pus în situaţia de a-şi proteja autoritatea în faţa celor alături de care a mărturisit ortodoxia de până acum. Chiar dacă punctual Katanixi ar avea dreptate şi s-ar afla în adevăr, câtă vreme nu vorbim despre o adeziune clară la erezie, nu are dreptul să vorbească despre ÎPS Serafim în acest fel ci să se străduie să-i facă uşor ÎPS Serafim să se orienteze corect. Dar ei, dimpotrivă, sesizând că ÎPS Serafim se orientează greşit (părând că recunoaşte de facto calitatea de mitropolit a lui Epifanie şi, pe cale de consecinţă, că recunoaşte dreptul Patriarhlui Bartolomeu să emită un astfel de Tomos iar acest comunicat tocmai asta neagă, cu trimiteri canonice punctuale) îl obligă pe acesta să emită un comunicat reacţie care, în contextul acestor tulburări cunoscute între ei, nouă ni se pare dezamăgitor. Am scris mai mult, îmi cer iertare, dar asta gândesc acum, de asta spun că îl înţeleg pe ÎPS Serafim şi că nu e motv să fim mai dezamăgiţi decât e cazul de conţinutul unei simple reacţii. Doamne, ajută!

    sâmbătă, 15:22:40, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, corect. Am actualizat și observațiile de la final.

    sâmbătă, 15:17:48, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    @Teodor E puțin lucru să spună că autocefalia există? Ce-ar fi să-i caterisim și noi și să spunem că e lucrătoare caterisirea pronunțată până la un Sinod? Ce vreau să spun este că nu poți recunoaște drept existentă (ipostaziată) o acțiune care nu ține de competența cuiva. Dacă totuși este reală, atunci ține de competența lui. E o contradicție la mijloc. E puțin lucru? Pt mine e o decepție serioasă. În plus, mai intervine și convocarea unui Sinod. Dacă sunt recunoscute acțiunile Patr. Ecumenic, atunci și exclusivitatea lui în a întruni Sinodul. Deci se îngroașă gluma... Fără să mai menționăm interpretarea aiuristică a canonului 15. Cum am spus, sunt foarte dispus să-i admit atitudinea, dar... cam greu. Se înțelege altceva și nu văd eu?

    sâmbătă, 13:41:03, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Eu consider ca IPS Serafim nu a căzut într-atât încât să recunoască erezia primatului papist al Constantinopolului. Nici măcar pe jumătate. Asta o face IPS Ierotheos Vlachos, care recunoaște dreptul patr. din Fanar de a acorda singur autocefalia unei biserici. Pe când IPS Serafim spune că nu este canonică, dar nu poate nega lucrarea tainelor patr. Bartolomeu, că intră în alte probleme și au motiv să-l mazilească pe drept. De aceea spune că această autocefalie există, așa necanonică cum e, pentru care patr. Bartolomeu va răspunde și cei care îl pomenesc pe Epifanie, nu cei care sunt în comuniune cu aceștia.

    sâmbătă, 13:12:36, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, depinde ce erezie are în minte Vasile. Probabil ecumenismul. Dar asta tocmai scrie în Comunicat că nu este de acord cu el. Deci nu poți spune că este ecumenist. Rămâne problema cu erezia primatului papist al Constantinopolului. Nu putem afirma încă lucrul acesta decât pe jumătate pentru că Mitropolitul are declarații contradictorii pe această temă: pe de o parte neagă această teorie a supremației Fanarului, pe de altă parte recunoaște ca fiind existente și reale și producătare de efect acțiunile lui. Problema nu este atât faptul că a conslujit cu Arhiepiscopul Ieronim, care a pomenit pe Epifanie la slujbă, ci tocmai aceste dezvinovățiri care abia ele îl afundă. Eu înțeleg că dărâmarea șandramalei echilibrate vine din ieșirea în decor a acestui ierarh și, deci, nu mai avem cu cine face iconomie și că ne agățăm de el și nu recunoaștem că este căzut. Ei bine, nu pot face încă astfel de afirmații, deși se pare că într-acolo se merge. Trebuie să ne bazăm pe fapte, nu pe procese de intenție. Nu putem să ne facem că nu e nimic cu IPS, dar nici să ne avântăm să-l „anatematizăm”. Și nu ni se dărâmă șandramaua pentru că este la miloc un principiu care nu ține de împrejurări. Adică pornim de la a nu vâna greșelile altora, ci credința bună a lor, atâta cât este. Repet ceea ce am mai spus: Sf. Vasile cel Mare mergea pe principiul minimalismului, adică primea în comuniune pe cei care nu spuneau despre Duhul Sfânt că ar fi creatură, fără a intra în alte detalii de credință pentru a îngroșa rândul celor credincioși și a micșora pe cel al ereticilor și a fi mai avantajați în acest conflict. Așa și acum, izolarea și rigorismul exagerat nu sunt benefice, ci a vâna bruma de credință a celorlalți și a o consolida, nu erorile lor. Asta fără a face concesii dogmatice. Pentru a explicita mai bine, trebuie precizat că apărarea credinței de către ierarhi nu trebuie privită ca ceva foarte formal, a rămâne strict în litera canoanelor. Nu putem ignora datoria lor morală de a face totul pentru credință, a avea curaj de mărturisire. Și aceasta intră în „fișa postului”. Și e un gest de curaj atunci când cineva apără ortodoxia, chiar și puțin, când nu recunoaște Sinodul din Creta, când nu se roagă cu papa, când... E destul de puțin, ar fi nevoie de un curaj mărturisitor, da, dar atât avem. Am fi vrut reacții adevărate, de împotrivire verticală față de pomenirea lui Epifanie din partea IPS Atanasie, Serafim, a sinodalilor greci..., dar nu avem asta, ci o criză puternică și o mărturisire destul de timorată. Încă mai este vreme. Să facem noi acea mărturisire, dar nu cu dinții strânși, nu cu ură și dispreț, ci ca să-i însuflețim și pe alții. Dar trebuie să recunoaștem că suntem abia la nivelul de a ne abține de la acest dispreț și bucurie/satisfacție pentru căderile celorlalți și mai avem mult până la mărturisirea autentică.

    sâmbătă, 11:33:59, 11 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Asta este acea “Le-am zis-0!” - acum, bucuria lu’ Vasile... Altfel, de dragul adevărului, IPS Serafim nu a fost și nu este eretic. Dar, deh, acuzația de “eretic” era de fapt, de ceva timp, în mintea unora. Acum doar s-a găsit un prilej de afirmare a acestei acuzații nedrepte. Doamne ajută la tot lucrul bun spre mântuirea noastră a tuturor!

    sâmbătă, 10:09:42, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Oare aceasta este atitudine creștină și ortodoxă, să te bucuri de greșelile altora? Cred că este evident că nu. Nu poți spune că ești după Hristos prin astfel de atitudini. Trebuie să fim în stare să recunoaștem adevărul și greșeala; prin asta arătăm că nu avem idoli. Cred că cei care nu sunt în stare să recunoască greșelile lor sau ale modelelor lor au o problemă mare și nu se încadrează bine în Biserică; nu o zidesc, ci se bucură de dărâmarea ei. Dea Dumnezeu să nu ne bucurăm vreodată de răul sau greșelile altora și să putem să ne ținem corect de linia cea sănătoasă și să aibă toți puterea să facă asta, inclusiv cei înclinați spre bârfă și dezicere de frații lor ierarhi sau simpli creștini. Cu iertare!

    sâmbătă, 09:06:27, 11 ianuarie 2020

  • Vasile

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Va e greu sa recunoașteți ca idolul vostru e ERETIC! Vi se cam dărâmă șandramaua echilibrata

    sâmbătă, 08:25:46, 11 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Sigur ca dvs. vedeti mai bine lucrurile. Dar in ce il priveste pe Mitropolitul Serafim, eu nu mai cred in el si durerea mea e f mare pentru felul in care a procedat. Iertati!

    vineri, 18:56:34, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Să accepătm, adică să recunoaștem lucrurile așa cum stau ele. Pt că este destul de grav regresul IPS Serafim și evident. După ce a dat afară pe Pr. Anghelos, a început să facă diferite concesii, tolerând pe diferiți avangardiști ai schismei ucrainene și dezicându-se tot mai mult de cei care se împotrivesc. Deci nu mi se pare ușor să vezi și să accepți o astfel de situație. Ca poziționare mă refer la mersul la biserică sau pe cine și cum considerăm ecumenist, cripto-ecumenist... În ce privește pe Mitr. Serafim, mă simt dator să spun că am crezut și mai cred în el, în moderație. Totuși afirmațiile din acest Comunicat arată mai mult decât moderație, arată deja pactizare cu direcția fanariotă. Nu atât de stridentă încât să stârnească perplexitatea față de contrastul izbitor cu ce a spus până acum, dar se vede o schimbare de macaz nepermisă și fără argumente. Nu știu de unde provine și nu vreau să fac procese de intenție, dar nu pot să mă fac că nu le văd. Și avem nevoie de episcopi mărturisitori, care devin tot mai puțini și mai singuri în front, din păcate. Nu cred că pot nici eu exprima foarte bine totul, dar... cam asta-i.

    vineri, 16:15:47, 10 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Subscriu la cele scrise de Andrei! E dezamăgitor comunicatul, însă asta în raport de așteptările (foarte) mari care există de la ÎPS Serafim. Suntem precum cei care se scufundă, cu cât vedem că avem mai puține paie de care să ne agățăm cu atât mai agitați suntem. Sunt câteva lucruri neclare în acest comunicat, dar întreaga situație de acolo este neclară. Sunt dezamăgit și de lipsa de răbdare a celor de acolo, atitudine care a obligat la apariția acestui comunicat. Mă rog, părerile mele sunt mai nuanțate, îl înțeleg oarecum pe ÎPS Serafim.

    vineri, 16:00:15, 10 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Pr. Ciprian , care a fost cu acrivia de la inceput,nu a fost niciodata de acord cu atitudinea Mitropolitului Serafim. La acest lucru am facut aluzie. Spuneti dvs. ca incep sa nu mai fie echilibrati. Tin f mult la parerea dvs. , urmaresc zilnic cu seriozitate postarile dvs. De ce spuneti acest lucru? Cum adica trebuie sa acceptam? Ce actiuni si pozitionari concrete, nu va inteleg?

    vineri, 15:41:17, 10 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Sarut mana Parinte! Eu as zice sa nu ne pripim cu concluziile. In primul rand e si el om, are slabiciuni, neputinte, intelegeri gresite ale unor situatii (Ucraina, Creta), mai mult in mod juridic si administrativ, decat dogmatic, ecleziologic. Intr-adevar e dezamagitor, dar intreb si eu. Oare cati dintre noi, ne-am rugat pt el? Sau de acum inainte o sa ne rugam pt el? Eu consider ca starea pacatoasa a crestinilor ortodocsi se reflecta si in atitudinea pastorilor lor.

    vineri, 15:31:38, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Nu prea înțeleg aluzia la Pr. Ciprian. În plus, deși există extreme, încep să nu mai existe echilibrați, adică se cam pierde definiția lor. E prea des împropriată această catalogare. 🙂 Cred că diferența va fi în viața și abordarea duhovnicească a fiecăruia, care se va reflecta în acțiuni și poziționări concrete, dar nu ele vor face diferența, ci duhul care animă totul. Din informațiile pe care le am, deduc că Mitropolitul Serafim începe să ia calea deschisă de IPS Ierotheos de acceptare a acțiunilor Fanarului ușor-ușor. Era previzibil din reacțiile slabe de după Creta, dar nici nu puteam să criticăm înainte de vreme. E mai mult mâhnirea mea. Asta e situația Ortodoxiei la ora actuală de trădare pe linie și trebuie să o acceptăm, nădăjduind în intervenții nesperate.

    vineri, 13:59:12, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Bine punctat. Este destul de evidentă schimbarea de macaz, mai ales prin comunicatul pe care l-a emis.

    vineri, 13:33:43, 10 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Nu cunosc drept canonic, e vai de capul meu dar mi se pare ca toata aceasta explicatie seamana cu textele Sinodului din Creta. DUPLICITATE este cuvantul care il defineste pe IPS Mitropolit Serafim de Pireu. Una zice si alta face. Sminteste o multime de crestini ! PS Nu sunt printre enoriasii Pr Ciprian . Dimpotriva, sunt, eram printre cei "echilibrati".

    vineri, 13:31:33, 10 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Ciudat "gestul" Mitropolitului Serafim, tinand cont de faptul ca i-a "taiat" spatiul de emisie radio Mitropolitului Ieremia de Gortina din cauza atitudinii pro schismatici ucrainieni...

    vineri, 13:28:59, 10 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Multumesc pentru acest text. Am primit si eu informatia cu varianta 1 si mi s-a parut in neregula. Acum mi-e mai clar. Consider ca pr. Manolis a punctat foarte bine.

    vineri, 07:39:05, 10 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    De fapt se justifica, spunand ca desi arhiepiscopul Atenei l-a pomenit pe Epifanie, mitropolitul Serafim poate sa accepte asta pana la o cercetare sinodala. Si cu alte cuvinte, ori de cate ori va sluji cu ierarhi care il pomenesc pe Epifanie, mitropolitul Serafim va accepta. Trista pozitie, dar de asteptat... Asa se intampla cu "leii". Prea putini raman pe pozitie pana la capat cu orice risc. Moral avea obligatia unei reactii mai ferme, cum ati spus. A dat un raspuns diplomatic... Si asta pentru ca TOTI ierarhii se pare ca au uitat ca inainte de toate datoria lor este sa fie medici. Cum poti accepta un incompetent care nu are validare de la "Colegiul medicilor" sa vindece suflete stiind ca sufletele acelea vor fi facute praf din cauza incompetentiei lui? Este evident ca Epifanie nu tine invataturile Bisericii. Cum ar putea Duhul Sfant sa fie prezent la el din moment ce urmareste doar interese politice, nu si sa vindece oameni? Ne invartim in jurul cozii, cautand exceptiile pentru a ne justifica atitudini prea blande, uitand de consecinte - o imbolnavire cumplita.

    vineri, 07:37:02, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Nu înțeleg care ar fi varianta a doua. Dacă e vorba de preoții, nu de eparhiile care au acceptat pe schismatici, și eu zic la fel. M-aș mira foarte tare în sensul bun dacă se vehiculează asta la Essex. Mie mi s-a părut adevărată varianta menționată de Pr. Manolis a vedeniei, adică relatarea acelui fost deputat, care propune o soluție în duhul cel mai autentic al canoanelor: evităm pe clericii care greșesc, nu pe toți la grămadă.

    joi, 22:07:53, 9 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Cum spunea Sfântul Apostol Pavel "Umblăm prin credință, nu prin vedere" Evităm eparhiile sau preoții care vor sluji cu schismaticii din Ucraina ar fi întrebarea mea. La Mânăstirea Sfântului Sofronie din Essex am auzit varianta a doua. Doamne ajută!

    joi, 21:37:47, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Eu personal nu am cunoștință de așa ceva. Poate cunosc alții mai bine astfel de detalii. Dar nu cred să fie adevărat pt că încă de când era în viață P. Serafim Rose au fost contacte și dezamăgiri. Deci ar fi cam ciudat să fi fost reluate legăturile.

    joi, 19:56:36, 9 ianuarie 2020

  • Lucian

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Este adevarat ca Rocor a fost mai mulți ani in comuniune cu stilistii? Parca intre 1992-2005, nu mai stiu exact. Cum sa o interpretam?

    joi, 17:36:51, 9 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Da. Mai degraba trebuie evitate eparhiile unde se recunoaște (fățiș mai ales) schisma ucrainiana, asa pare ca avem o reacție totuși și suntem consecvenți, decât sa ne facem ca nu e nimic grav în ce s-a făcut în Ucraina. Nu vorbim de validitatea tainelor, ci de greșeli ce duc spre o adevărat schisma(rupere) de Biserica dreptslavitoare, greșeli intenționate asupra cărora trebuie avut o reacție. În orice caz, Biserica nu s-a bazat prea mult pe minuni. Așadar o vedenie trebuie prea puțin socotita ca fiind dreapta, cu atât Mai puțin luata ca norma.

    joi, 16:41:58, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Mulți de Andrei. Am adăugat un 1 pt deosebire. Altarul separat în cazuri din acestea nu este schismă și nu e lipsit de har, conform canonului 31 apostolic. Din lipsă de ceva mai bun și în condițiile actuale, este bine să existe astfel de spații. Cel mai important este duhul care însuflețește fiecare slujbă, după umila mea părere. Deci ar trebui ca spațiul să fie amenajat cât de cât, să te poți ruga.

    joi, 15:28:09, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Semnalez rectificarea făcută în textul articolului celor de la Cuvântul Ortodox, care a stat la baza observațiilor mele. Deși situația nu se schimbă mai cu nimic, pentru că sursa răului stă în cei care manipulează prin diferite pretexte și teorii că nu s-ar fi schimbat nimic, totuși este de remarcat această diortosire. Nu comentez detaliile legate de întreruperea pomenirii și este de la sine înțeles că nu pot fi de acord cu partea aceasta. Până la urmă, oprirea pomenirii se face prin respectarea canoanelor bisericești, deci nu are cum să fie ceva greșit când nu se trece peste limita lor.

    joi, 15:18:37, 9 ianuarie 2020

  • Andrei1

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Cel mai bun articol in legatura cu asta de pe toate siteurile si de pe youtube.o intrebare am daca mergem la preoti nepomenitori si acestia numai slujesc in biserici ci in spatii amenajate ei mai au taine mai au har in continuare chiar daca spatiu ala nu se aseamana cu o biserica??

    joi, 12:52:47, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    O precizare pt cei care ar căuta nod în papură. În expresia: „în Ucraina, e vorba de primirea unor clerici”, nu m-am referit la clerici reali, ci schismatici, mireni în fapt sau pseudo-clerici.

    joi, 12:20:30, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Chiar acum am redactat-o.

    joi, 11:38:31, 9 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sau scrisoarea Sf. Marcu al Efesului către ieromonahul Arsenie poate fi un alt exemplu de smerenie și iconomie a lui Dumnezeu fata de slăbiciunile slujitorilor(necaterisiti). Printre altele, în acea scrisoare Sfântul îndeamnă la rugaciune, căci am uitat sa ne rugam cu lacrimi fierbinți pentru indreptarea preoților, știm doar sa arătăm cu degetul și sa judecam sluga altcuiva. Ar fi super dacă am posta-o. 🙂

    joi, 11:11:08, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Doamne, ajută! Nu cred că sunt din considerente omenești, ci pe baza experiențelor duhovnicești în care oameni sfinți s-au convins să nu mai judece pe preoții slujitori. Amintesc aici de un părinte din Pateric căruia îi aducea Împărtășania un preot. Când cineva i-a spus unele păcate ale preotului, acest părinte a avut o vedenie cu un bubos care-i dădea apă dintr-un izvor curat și el nu voia să primească. Atunci o voce i-a spus: De ce te scârbești de apă curată din cauza bubosului? Nu știu acum trimiterea precisă. Dar cu siguranță această atitudine se bazează pe o tradiție cu adevărat duhovnicească. Cu iertare!

    joi, 10:30:03, 9 ianuarie 2020

  • com

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Cer iertare parinte, am o nedumerire, poate ma ajutati. Se tot vorbeste de caderea din har sau de pastrarea harului. Oare nu Dumnezeu da harul si il ia? Oare o face dupa regulile noastre? Dau un exemplu la limita dar real : cazul unui episcop homosexual necaterisit. Stim ca sodomia este uraciune inaintea Domnului. Dupa canoane episcopul are har, dar eu nu pot crede aceasta; ca mai coboara Sfantul Duh la Liturghia facuta de acesta; ca hirotoniile, botezurile, cununiile facute de acesta sunt valide. Mi se pare ca regulile acestea cu caderea din har sunt facute din considerente omenesti.

    joi, 08:58:44, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Precizări importante: Nu se justifică atitudinea Mitropolitului Serafim, de la care așteptam o reacție mai dârză și o opoziție mai răspicată față de pomenirea în diptice a schismaticului Epifanie. Șirul logic al împotrivirilor lui cerea să nu accepte o conslujire cu Arhiepiscopul, cu toate riscurile care ar fi intervenit. Însă doar această faptă singură, luată în sine, greu poate fi considerată drept o adeziune la schismă. Conslujirea este echivalentă cu pomenirea, ceea ce i-ar face la fel de vinovați pe toți ceilalți ierarhi din Sinodul grec. Titlul de pe Κατάνιξη.gr este, de fapt, o zeflemea la adresa Mitropolitului; „da, puțin...” echivalează că nu ar fi reacționat, de fapt. Însă opinia din afara evenimentelor este că Mitropolitul Serafim reprezintă o dezamăgire, dă motive de neîncredere și distanțare, dar nu văd justificări suficiente să fie catalogat drept schismatic deocamdată. Sau cel puțin nu doar el singur dintre toți episcopii din Grecia.

    joi, 00:01:13, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Nu aș zice că Tomosul e paravan. Dacă ar fi fost acordat structurilor schismatice, ar fi fost cădere a Fanarului din Biserică, unire cu o formațiune externă. Dar Tomosul a fost dat unei structuri nou create de către Constantinopol după ce au fost desființate celelalte două anterioare. Iar unirea cu Roma este un țel mai îndepărtat. Deocamdată lovitura a fost dată Rusiei. Restul probabil că urmează.

    miercuri, 20:59:56, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    În cazul în care ar fi fost primită în comuniune una sau amândouă structurile schismatice ucrainene (+2 ierarhi dintre cei canonici, care fuseseră sub Onufrie), nu doar membrii lor, ar fi fost pct. 2 sau 3. Dar așa, e doar problema modului incorect în care au fost primiți. Și nu trebuie să se împărtășească cineva din "Tainele" lor pt că nu au hirotonie. Cred că e și răspunsul pt căderea automată din har, care nu există, într-adevăr, prin greșelile cuiva, ci prin ieșirea din hotarele Bisericii fie prin aderarea la o grupare condamnată, fie prin abandonarea în alt fel a trupului și comuniunii cu Biserica.

    miercuri, 20:32:43, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sunt 3 cauze ale căderii automate, după arhim. Epifanie Theodoropulos: 1. Când episcopul(ii) /preotul își face biserica sa(separata/sinod paralel) 2. Când aceștia merg la ale biseric8(catolici, protestanți, stiliști) și 3. Potir comun, adică atunci când se împărtășesc (pe față) la (cu) alte erezii/schisme condamnate (dinafara Bisericii) Așadar căderea aia din har era cazul punctului 3. Însă cel condamnat este Filaret, nu Epifanie direct.

    miercuri, 20:24:39, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    "Abia unirea în vreun fel sau altul sau cu o structură ruptă de Biserică reprezintă cădere automată din har pt că, practic, cel ce face asta intră în acea grupare și ajunge automat sub condamnarea pronunțată asupra ei." Așadar, dacă am ințeles bine, Tomosul girează (protejeaza cumva pe cei slabi și care au recunoscut schismaticii) sa nu se contamineze Sfintele Taine. Adevărat, căderea automata era dacă chiar nu aveau nimic la mana, ma refer la Tomos. Cum a zis și PF Onufrie, schismaticilor le a adus defapt nu libertatea adevărată a unei biserici autocefale, ci asa a pus fanarul șeaua pe ei sa ii folosească pe post de cobai în unirea cu Roma. Carne de tun.

    miercuri, 20:16:41, 8 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sarut mana Parinte! Ati facut afirmatia "cadere automata din har". Eu stiam ca nu exista asa ceva.

    miercuri, 20:12:41, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Did Twitter Help Stop War With Iran? https://www.wired.com/story/donald-trump-iran-twitter-war/ “Amazing that major diplomacy is happening on @twitter in full view of the public and in real time,” observed Timothy Peterson. ----------- În esenţă articolul spune că: Tweeturile președintelui american Donald Trump și ale ministrului iranian de externe, Javad Zarif, au oferit marți o imagine fascinantă despre modul în care liderii mondiali pot comunica mai rapid și mai direct ca niciodată în perioadele de criză.

    miercuri, 19:31:58, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Se pare că ceea ce descrisese domnul Dan Dungaciu s-a întâmplat. Iranienii au efectuat un tir de noapte cu rachete balistice, pentru a răzbuna umilinţa trimiterii acas a rămăşiţelor celui mai important general al lor într-o cutie de carton, dar fără a produce victime sau pagube semnificative. Cu siguranţă nu unele în plan simbolic. Răspunsul lui Trump este pe măsură, ferm în limbaj dar (chiar!) împăciuitor pe conţinutul mesajului. În ciuda valului de entuziasm şi uşurare pe care presupun că îl vom vedea în momentele imediat următoare, partea foarte rea pe care eu unul o întrevăd este că va trebui să ne obişnuim cu astfel de situaţii de conflict fierbinte gestionate cu instrumentele diplomaţiei de criză. Lucru pe care îl consider foarte periculos, nu pentru că se poate ajunge la un conflict generalizat, ci pentru că scade foarte, foarte mult toleranţa politică dar şi cea publică pentru astfel de incidente. Ca să fac o comparaţie inspirată de jocurile de război, pare că războiul fierbinte (militar) a intrat cu mult mai mult în zona TBS (turn base strategy), care până acum ţinea de diplomaţie şi joc politic, în loc de RTS (real time strategy) ceea ce era specific conflictului militar în desfăşurare. Acest lucru nu este neapărat de salutat pentru că este creată o iluzie a controlului care, cum spuneam, sporeşte toleranţa pentru conflict militar. În această nouă diplomaţie de criză/de conflict, mintea rece şi lucidă a actorilor decizionali nu ne ajută cu nimic, pentru că ţine mai curând de o tehnică de negociere pe fond de sociopatie, decât de înţelepciune şi grijă pentru pacea lumii. Spre exemplu, invoc situaţiile trecute când agresiunea militară a trebuit să fie justificată prin fel de fel de minciuni şi campanii de presă pregătitoare (arme chimice, genocid, arme nucleare), lucru de care nu mai este nevoie astăzi. Ceea ce vom avea de aici înainte pare mai degrabă o lărgire a instrumentarului disponibil pentru reacţii umorale. Am trecut de la excese de limbaj şi atitudine la exces militar. Consider că detensionarea este doar aparentă, pentru că fondul pătimaş care a provocat-o este şi mai învolburat şi, prin iluzia aceasta a jocului diplomatic, fondul pătimaş primeşte o validare foarte periculoasă. Îl încurajează. Să ne ajute Dumnezeu în toate şi să amâne judecata Lui! Mulţumim Domnului pentru acest răgaz de pace! Doamne, ajută!

    miercuri, 19:19:11, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Am şi eu primele 6 din seria acestor volume. Este excepţională! Subscriu şi o recomand cu toată inima: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/248-cuvinte-de-aur-vol-i-credin%C5%A3a-n%C4%83dejdea-dragostea Pronia dumnezeiască a binevoit ca sufletele noastre să primească hrană duhovnicească aleasă prin editarea selectivă pe teme a operei unuia dintre cei mai iubiţi părinţi ai spiritualităţii răsăritene, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai citiţi şi îndrăgiţi autori de cateheze şi omilii din secolul al IV-lea, dar şi din Istoria Bisericii Creştine Universale. In primul volum se relateaza ca dacă viaţa creştinului începe cu credinţa, trebuie însoţită de nădejde şi desăvârşită prin iubirea care încununează lucrarea şi-l arată pe om asemenea Fiului lui Dumnezeu, Cel ce ne porunceşte să ajungem la această stare. Sfântul Ioan Gură de Aur începând cu credinţa arată că atunci când toate cele din jur ne stau împotrivă, când toate sunt nefavorabile, atunci trebuie să arătăm această tărie, dând crezare făgăduinţelor lui Dumnezeu! Nădejdea apare indispensabilă nu doar vieţii creştineşti, ci şi existenţei în general. Fără această virtute viaţa n-ar putea exista, căci toţi au nevoie de nădejde. Iubirea îi uneşte pe cei care se află departe, pentru ea distanţa nu înseamnă o piedică. Lipsa iubirii dintre oameni duce la apariţia tainelor, aceştia se feresc şi nu se destăinuie unii altora. Cei care iubesc au sentimentul că despărţirea de cei dragi durează o veşnicie şi greutatea acestei stări nu poate fi descrisă. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/247-cuvinte-de-aur-vol-ii-smerenia-m%C3%A2ndria-%C3%AEng%C3%A2mfarea-slava-de%C5%9Fart%C4%83-%C5%9Fi-lauda Al doilea volum ne prezintă, în stilul caracteristic al Sfântului Părinte, pe „Maica virtuţilor”, smerenia, propovăduită de Mântuitorul prin întreaga Sa activitate şi lucrare divino-umană pe pământ. Creştinii sunt chemaţi să ia pildă sfântă din lucrarea Stăpânului, Care Se pleacă să spele picioarele ucenicilor Săi. Ei trebuie să ia seama că oricât ar împlini această lucrare, o săvârşesc faţă de cei împreună robi cu ei, în timp ce Hristos o face din postura Sa de Dumnezeu. Virtutea smereniei nu păgubeşte pe nimeni, ci dimpotrivă este „temelie vârtoasă, zid nesurpat”, deasupra cărora creştinul poate să zidească până la orice înălţime doreşte. De cealaltă parte sunt aşezate în continuare patimile pierzătoare de suflete, mândria care l-a alungat din înălţimea cerului pe îngerul cel mare, „rădăcina tuturor păcatelor”, alături de slava deşartă, invidia şi lauda. Toate acestea, după Sfântul Ioan Gură de Aur, îl pun pe om în acelaşi plan cu cel stăpânit de nebunie şi demenţă. Şi dacă nebunia după fire, ca boală a sufletului, este iertată din pricina neputinţei naturii umane, nebunia venită din mândrie îl aruncă pe acesta în focul cel veşnic. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/261-cuvinte-de-aur-vol-iii-nunta-familia-si-problemele-lor Volumul al treilea tratează subiectele: căsătorie, viaţa de familie şi feciorie. Astfel, Sfântul Părinte dă un răspuns cu putere crizei în care se găseşte astăzi familia creştină, lovită de duhul desfrânării, atacând punct cu punct toate justificările aduse de cei care încearcă s-o lovească. Motivaţii ca nepotrivirea de caracter, răcirea iubirii dintre soţi şi divorţul, primesc replica cea mai zdrobitoare, fără cuvânt de apărare. Atunci când între bărbat şi femeie există înţelegere, pace şi iubire, atunci prisosesc toate bunurile şi rămân neatinse de orice cursă, având ca un zid mare şi de netrecut înţelegerea, care este după voia lui Dumnezeu. Aceasta îi va face mai puternici şi decât diamantul, mai statornici şi decât fierul, aceasta îi va ajuta mai mult decât orice bogăţie şi avere, aceasta îi va înălţa întru slava cea mai mare, aceasta le va dărui din prisos şi bunăvoinţa lui Dumnezeu. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/270-cuvinte-de-aur-vol-iv-milostenia-inima-virtu%C8%9Bii Mare şi neînfricată este puterea milosteniei. Pentru că lucrul acesta are multă îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi, ca şi cum ar fi o împărăteasă a vieţii noastre, aşa se înalţă de obicei cu mare uşurinţă spre înălţimile cereşti. Şi puterile îngereşti care păzesc porţile cerului, dacă văd că milostenia se înalţă, deschid porţile şi celorlalte virtuţi, însă dacă văd că nu este milostenie, închid aceste porţi. Asemenea este puterea milosteniei, ea se arată lucru nemuritor, nestricăcios, care niciodată nu poate să se stingă. În general, toate lucrurile omeneşti se risipesc, însă rodul milosteniei rămâne mereu neveştejit, fără să fie împiedicat de nicio greutate în timp. Pentru că, deşi trupul se risipeşte, milostenia nu se pierde odată cu viaţa aceasta, ci merge înaintea trupului ca să-i pregătească şi să-i împodobească locaşul sălăşluirii, despre care Hristos zice: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” (Ioan 14, 2). Chiar şi dinspre latura aceasta, milostenia este mai înaltă decât lucrurile omeneşti, este veşnică şi netrecătoare, trăsătură pe care n-o are niciunul dintre lucrurile lumeşti. Pentru că, dacă pomeneşti de frumuseţe, aceasta se veştejeşte prin boală şi se pierde împreună cu bătrâneţea. Dacă aminteşti de stăpânire, şi aceasta de multe ori se schimbă. Dacă vorbeşti despre bogăţie sau despre orice altceva dintre lucrurile strălucitoare şi slăvite ale prezentei vieţi, acest bun atunci acest bun i-a părăsit pe oameni în timp ce încă erau în viaţă sau când au murit i-a lăsat goi şi pustii. Rodul dreptăţii nu este însă astfel! Nu se pierde odată cu trecerea vremii, nu este întrerupt prin moarte, ci devine încă mai sigur, atunci când pluteşte spre acel ţărm neînviforat. (Comentariu la Psalmul 111, E.P.E. 6, 438. P.G. 55, 294). https://www.egumenita.ro/produse/detalii/383-cuvinte-de-aur-vol-v-rugaciunea-taria-si-puterea-sufletului Rugăciunea și milostenia sunt două dintre temele cele mai îndrăgite ale Sfântului Părinte Ioan Gură de Aur. Rugăciunea, îndeosebi, întrece milostenia în chip firesc, pentru că rugăciunea este maica oricărei virtuți. Și dacă milostenia este inima virtuții, atunci rugăciunea este tăria și viața sufletului. Și așa cum omul nu poate să trăiască fără inimă, la fel nu poate să existe și să viețuiască nici fără rugăciune. Omul care nu se roagă este mort, pentru că nu se află în comuniune cu Dumnezeu, Izvorul vieții. Și așa cum plantele care nu sunt udate, se veștejesc și se usucă, la fel și omul care nu se roagă, pălește și moare duhovnicește. Prin urmare, printre altele, rugăciunea este: dialog și convorbire cu Dumnezeu, dorință și mărturie a iubirii față de Domnul, armă tare, lumina sufletului. Deoarece sunt mulți cei care se sprijină pe puterea rugăciunilor celorlalți, fără ca ei să depună cea mai mică strădanie, Învățătorul Bisericii ne clarifică cum stau lucrurile și ne răspunde: rugăciunile celorlalți au putere doar atunci când le săvârșim împreună cu ei, când ne schimbăm și noi. Și chiar dacă ajungem la măsura Apostolului Pavel, tot avem nevoie de rugăciunile celorlalți, desigur că atunci când le vom face împreună cu ei. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/531-cuvinte-de-aur-vol-vi-poc%C4%83in%C5%A3a-spovedania-postul-dumnezeiasca-%C3%AEmp%C4%83rt%C4%83%C5%9Fanie Nu există păcat care să nu cedeze în faţa puterii pocăinţei. Pentru că păcatul se aseamănă cu o mică scânteie, în timp ce iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu cu oceanul care nu are margini. „Ai păcătuit? Să nu deznădăjduieşti! Ai săvârşit rele nenumărate? N-ai ajuns încă în iad. Ori de câte ori ai cădea, de atâtea ori să te şi ridici. Şi sfinţii au căzut în păcate!” Pavel a fost hulitor şi prigonitor, Petru s-a lepădat de Hristos. Vameşul s-a făcut evanghelist. Pocăinţa îl face pe păcătos asemenea celui care n-a păcătuit. Urmarea pocăinţei este spovedania, care la rândul ei este „aliatul postului”. Trebuie doar să fie făcută la timpul potrivit. Medicamentul acesta este valabil doar până la sfârşitul vieţii fiecăruia dintre noi. După trecerea pragului morţii, el nu mai are nicio putere. Postul este limanul sufletelor. Fiind liman, omul trebuie s-o primească cu bucurie și nu cu tristeţe. Cele trei virtuţi de mai înainte ne ajută să ajungem acolo unde se află „Împăratul tuturor”. Biserica este casa Pâinii duhovniceşti. Acolo se săvârşeşte minunea cea mai mare, acolo se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu şi Se oferă „spre mâncare şi băutură” credincioşilor. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/943-cuvinte-de-aur-vol-vii-m%C3%A2ng%C3%A2ierea-celor-%C3%AEndurera%C8%9Bi-despre-moarte-doliu-parastase În textele volumului de faţă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne dezvăluie care este moartea adevărată şi moartea falsă. Mort cu adevărat nu este cel care suferă moarte biologică, pentru că moartea aceasta are doar denumirea de moarte. Hristos, prin moartea Sa, a biruit moartea, iar diavolul, prin arma cu care credea că-L va birui pe Hristos, a suferit propria pierzanie. Când este vorba despre omul virtuos, atunci moartea este caracterizată drept „cinstită”, în timp ce moartea celor păcătoşi este definită drept „vicleană.” Prin moarte, dreptul se mută acolo unde va primi plata ostenelilor sale, în timp ce păcătosul se opreşte din săvârşirea faptelor sale păcătoase. Sfântul Ioan Gură de Aur, dascălul universal al Bisericii noastre, ca un „anatomist” desăvârşit al sufletului omenesc, nu opreşte doliul. „Nu opresc tânguirea”, întăreşte Sfântul. „Plângi şi tu, aşa cum a plâns Domnul Însuşi pentru prietenul Său, Lazăr, cu bunăcuviinţă şi gravitate, nu ca unul care nu crede în Înviere”. Ceea ce aduce multă mângâiere celor îndoliaţi sunt parastasele care au fost rânduite de către Biserică din vremurile cele mai vechi, cunoscând, conform mărturisirii Sfântului, câştigul sufletului din aducerea Jertfei celei fără de sânge, dar şi din milosteniile care se fac pentru cei adormiţi. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/1329-cuvinte-de-aur-vol-viii-durerea-omeneasca-m%C3%A2hnire%E2%80%93triste%C5%A3e-bolile-%C3%AEncerc%C4%83rile-necazurile-ispitele-suferin%C5%A3ele "Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta, fara parere de rau" (II Corinteni 7, 10). Deci, fie ca v-ati indurerat pentru pacatele voastre, fie pentru pacate straine, sunteti vrednici sa primiti nenumarate laude. Pentru ca, atunci cand cineva se indurereaza pentru pacatele straine, arata inima apostolica si-l urmeaza pe cel sfant care spunea: "Cine este slab, si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?" (II Corinteni 11,29). Dar cand se indurereaza pentru pacatele sale, a stins pedeapsa pentru indrazneala ca le-a facut si prin tristetea aceasta s-a facut pe sine mai sigur pentru cele viitoare. De aceea si eu, vazand ca sunt smeriti si suspinati si ca va loviti fetele, m-am bucurat intelegant rodul din tristetea aceasca. Sa nu ne suparam pentru relele de aici, fiindca daca avem pacate, sunt sterse si mistuite usor prin suferinta. Iarasi, daca avem virtute, devenim stralucitori si virtuosi prin ea. Deoarece, daca priveghezi mereu si esti chibzuit, vei fi mai inalt decat orice ranire. Fiindca nu firea ispitelor este cauza caderilor morale, cin nepasarea celor care sunt ispititi. Astfel, daca vrei sa traiesti in tihna si multumire, sa nu te ingrijesti sa gasesti multumire si tihna, ci sa ai un suflet plin de rabdare si sa arati tarie. Deoarece, daca nu esti asa, nu doar ca te va mustra ispita, ci si tihna te va pierde mai mult. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2764-cuvinte-de-aur-vol-x-biserica-%C5%9Fi-taina-sfintei-preo%C5%A3ii Cu Harul lui Dumnezeu Celui întreit în Persoane, şi cu mijlocirile Învăţătorului Ioan Gură de Aur, Dascălul Bisericii Universale, purcedem la editarea celui de-al zecelea volum din seria Cuvinte de aur, având ca temă Biserica şi Taina Preoţiei. Volumul cuprinde pe larg învăţături despre Biserică, despre mersul la biserică, despre Preoţie, preot şi predicator, despre păcatul osândirii preotului, despre episcop şi hirotonie . Biserica este caracterizată de către Învăţătorul Ioan Hrisostom drept „Taina cea mare” care s-a descoperit la plinirea vremii. Despre întemeierea ei au proorocit toate: Cerul este pentru Biserică, nu Biserica pentru cer. Există Biserica cerească, Biserica îngerilor, în înţelesul general, dar următoare acesteia, şi Biserica în sens restrâns. Biserica îşi are începutul odată cu crearea protopărinţilor şi a fost reîntemeiată în chip definitiv de către Hristos ca un Rai. Ea constituie un trup al cărei element dumnezeiesc este capul, elementul omenesc fiind alcătuit din membrele vrednice sau nevrednice. Unitatea Bisericii este păstrată prin prezenţa lui Hristos în mijlocul ei. Nu există şi nici nu va exista altceva mai puternic decât Biserica. Ea este mai puternică decât cerul. Câţi n-au atacat-o? Toţi, însă, au pierit, în timp ce Biserica rămâne în veac. Numai că atunci, în vremurile Sfântului Ioan Gură de Aur, ca şi astăzi, creştinii nu puteau să perceapă dimensiunea şi scopul Bisericii. Care este scopul Bisericii? Scopul ei îl poate afla cineva prin participarea la viaţa Bisericii care, din nefericire, nu este şi nici nu se desfăşoară aşa cum trebuie. Pretextele şi justificările creştinilor de atunci sunt întocmai ca şi cele ale creştinilor de astăzi. Ne necăjeşte căldura, frigul, faptul că nu înţelegem cele spuse în Biserică, şi altele asemănătoare. Tuturor acestor pretexte le răspunde pe măsură Învăţătorul cu „gură de aur”. Taina Preoţiei este harismă dumnezeiască şi slujirea care se potriveşte îngerilor: „Se săvârşeşte pe pământ, însă are rânduiala lucrurilor cereşti”. De aceea nu este îngăduit să dorească preoţia oamenii care sunt lipsiţi de însuşirile necesare: de iubire faţă de turmă, de râvnă, de smerenie, de capacitate învăţătorească şi conducătoare. Responsabilităţile preotului sunt foarte grele, pentru că el îşi asumă lucrarea mântuirii sufletelor. Problemele şi greutăţile lui sunt multe. Păcatele se vindecă cu greutate neînchipuită, de aceea este nevoie de mare atenţie pentru alegerea persoanelor potrivite. O mare importanţă trebuie să se acorde păcatului iubirii de stăpânire, pentru că acesta sfâşie şi pierde Biserica. Preotul este omul cel mai bun şi mai preţios pe care-l are lumea. Este îngerul lui Dumnezeu şi mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni. El aduce oamenilor învăţăturile dumnezeieşti. Deci în ce mod trebuie să fie primit de către credincioşi? Cinstea care trebuie să i se acorde preotului este pe măsura vredniciei lui. De aceea sfântul Ioan condamnă cu tărie osândirea adusă preotului, care îi atinge şi pe păstorii vrednici: „Nimic nu pierde atât Biserica cât această boală. Şi aşa cum un trup care nu este întărit cu acrivie prin legătura nervilor, naşte multe boli şi face viaţa de nesuportat, la fel şi o Biserică, dacă nu este încinsă cu lanţul statornic şi puternic al iubirii, naşte războaie nenumărate, înteţeşte mânia lui Dumnezeu şi se face cauză a multe ispite”. Comandantul războiului duhovnicesc este episcopul. Din acest motiv, generalul acesta trebuie să fie un războinic experimentat, pentru că lupta lui este dusă împotriva stăpânirilor întunericului. Mai ales „trebuie să fie dăruit cu har şi pace”. Grija pentru toţi este scopul Bisericii, de aceea calităţile episcopului sunt menţionate îndeosebi în cuvintele despre preoţie ale Sfântului Învăţător cu gura de aur. Grija episcopului nu trebuie să se limiteze doar la biserica locală peste care a fost pus întâistătător, ci trebuie să cuprindă întreaga Biserică a lui Hristos. O importanţă specială trebuie să acorde episcopul hirotoniilor celor care vin la el, pentru că greutatea şi responsabilitatea lor cad asupra săvârşitorului. Cu siguranţă că „Dumnezeu îi hirotoneşte pe toţi şi lucrează prin toţi”, chiar dacă sunt nevrednici, şi aceasta se întâmplă „ca să se mântuiască poporul”. Dar „primejdia se abate asupra acelora care îşi pun mâinile fără luare aminte, hirotonind la întâmplare”. Toate aceste subiecte le vom lectura urmărind pana iscusită a Sfântului Părinte. Suntem datori să adresăm multe mulţumiri tuturor celor care au ajutat în diferite moduri la finalizarea acestei lucrări. Ne rugăm cu smerenie ca Sfântul să-i răsplătească pentru ostenelile lor. Benedict Ieromonahul, Schitul Nou https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2763-cuvinte-de-aur-vol-ix-sf%C3%A2r%C8%99itul-lumii-%C8%99i-ve%C8%99nicia Cu harul lui Dumnezeu și cu mijlocirile Sfântului Ioan Gură de Aur purcedem la editarea celui de-al IX volum al seriei Cuvinte de aur. Temele acestui volum sunt următoarele: I. Sfârșitul lumii: a) Antihristul ; b) Plinirea vremii; c) A doua Venire; d) Judecata viitoare. II. Veșnicia: a) Veșnicia; b) Slava viitoare; c) Raiul; d) Împărăția lui Dumnezeu; e) Iadul. Este adevărat că temele acestea preocupă pe orice credincios și ridică multe semne de întrebare. Pe toți ne interesează în mod special când va fi plinirea vremii. Sfântul răspunde acestor nedumeriri folosindu-se de textele Sfintei Scripturi și de argumente raționale, fără să pregete să utilizeze și elemente istorice în toate temele sale. Care este însă câștigul din faptul că vom cunoaște vreodată când se va întâmpla plinirea vremii? Doar sfârșitul fiecărui om este pentru el plinirea vremii. De ce a fost ascunsă însă ziua plinirii vremii? După plinirea vremii vine Antihrist. Cine este și cum va lucra, condeiul Sfântului Ioan Gură de Aur ne înfățișează fără detalii amănunțite. Sfântul ne mai spune că va fi un om care va face și lucruri mai presus de fire, cu scopul de a înșela, dacă este cu putință, și pe cei aleși. În zilele lui plăcerea și viața simțurilor vor ajunge la apogeu, ca în zilele lui Noe. Le va mișca pe toate prin cruzimea, frica și tulburarea pe care le va provoca. Hristos, însă, prin porunca și prin prezența Lui îl va pierde. *** După venirea și nimicirea lui Antihrist urmează tema despre a doua Venire. Sfântul arată cum va veni atunci Domnul. Toți Îl vor vedea, pentru că va veni într-o clipită de ochi și precum fulgerul. Și așa cum nimeni nu poate să susțină că nu a fost fulger, la fel nu va putea să tăgăduiască venirea și prezența Domnului. Atunci drepții vor străluci ca soarele, iar păcătoșii vor suferi cele mai înfricoșătoare chinuri. Mai spune că a doua Venire se va întâmpla la miezul nopții. Se va arăta ca fulgerul, se vor ivi schimbări în natură, va apărea pe cer Crucea Domnului, iar Domnul Se va arăta „întru slavă și nor mult”, și toate acestea se vor întâmpla fulgerător, într-o clipită. *** Cum se va întâmpla Judecata viitoare? Cum va judeca Domnul lumea? Ziua aceea este caracterizată ca înfricoșătoare, vicleană, zi a judecății, a durerii și a puterii, zi plină de mânie și urgie. Judecata aceea va fi înfricoșătoare, pentru că se va întâmpla cu mare acrivie. Acolo nu este nevoie de martori și de mărturii. Cel bogat va da seama pentru milostenii, iar săracul pentru răbdare. Sfântul nu uită să aducă și mărturii despre iminența judecății viitoare pentru cei necredincioși. Și acestea sunt: stăpânirea rațională a oamenilor asupra animalelor și dreptatea lui Dumnezeu. *** Tema de la începutul celei de-a doua părți este veșnicia. Împărăția lui Dumnezeu este veșnică, la fel și iadul. Veșnicia este necesară? Ca mărturii despre necesitatea ei Sfântul ne va aduce: a) certitudinea cuvintelor lui Dumnezeu; b) aplicarea dreptății; c) ordinea firii. Dacă nu există dreptate „nu ne deosebim cu nimic de viețuitoarele iraționale”. Atunci și Nero, și Pavel, și ucigașii, și sfinții vor fi în aceeași stare. Dacă nu există dreptate, nu există Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este drept. *** Hristos ne-a ajutat să vedem slava viitoare. Slava de aici este netrebnică și nestatornică. Nimic nu este mai vrednic de cinste decât acea slavă. Aceea este slavă, în timp ce aceasta de aici este necinste. *** Raiul și Împărăția lui Dumnezeu Odihna cea adevărată nu există aici, ci acolo unde toate sunt zi, lumină și tihnă. Cine va putea să ne arate acea fericire? Aici bunul cel mai mare este unic: însoțirea cu Hristos, cu îngerii, cu arhanghelii și cu toate puterile cele de sus. Aceasta trebuie să fie și așteptarea noastră: Împărăția lui Dumnezeu, care este nesfârșită și nemărginită. Lumina aceea este și mai înaltă decât lumina soarelui, este cetatea al cărei Meșteșugar și Creator este Dumnezeu. Și care sunt lucrurile care ne conduc în această adunare cerească? *** Tema iadului și a gheenei sunt cele mai iubite de Sfântul Ioan Gură de Aur. „Niciun lucru”, spune Sfântul, „nu este mai amar decât gheena și decât iadul, dar iarăși, niciun lucru nu este mai mulțumitor decât să vorbească cineva despre temele acestea”. Cum se întâmplă aceasta? Răspunsul ni-l dă însuși Sfântul, precizând că lucrul cel mai înfricoșător dintre toate este să cadă cineva în gheena, însă cuvintele despre gheena ne ajută să evităm gheena: „Nimic nu este mai mulțumitor decât aceste cuvinte, pentru că amintirea gheenei și a iadului nu ne lasă să cădem în acestea. Cei care cad în gheena sunt cei care nu-și amintesc deloc de ea!”. Prin cuvinte foarte convingătoare și prin mărturii din Sfânta Scriptură, prin evenimente istorice și prin rațiune, dovedește astfel existența gheenei. Există însă și un alt iad, mult mai înfricoșător decât cel dintâi: „împotrivirea față de Hristos...”. Și cei mici, și cei mari să ne amintim mereu de cuvintele despre gheena și despre iad, ca să nu cădem niciodată în acestea. Toate aceste realități le vom urmări cu de-amănuntul în textele hrisostomice care urmează. Benedict Ieromonahul, Schitul Nou (Nea Skiti), Sfântul Munte Athos, 15 iunie 2013 https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2927-cuvinte-de-aur-vol-xi-fecioria-%C8%99i-monahismul Hristos, după ce a venit ca om, a adus viețuirea îngerească, a preschimbat pământul în cer și a poruncit lucrurile acestea, încât cei râvnitori să le împlinească. Și i-a asemănat cu puterile netrupești, și i-a făcut pe oameni îngeri, și i-a chemat spre slava celor viitoare, și a rânduit luptele cele mici, și i-a îndemnat să zboare pe culmi mai înalte, și să urce spre apsidele cerului, și să se lupte împotriva demonilor, și să înfrunte întreaga oştire a diavolului. Și, în timp ce au trup și sunt legați de trup, să-și omoare trupurile, și să alunge departe tulburarea care vine din patimi. Și să poarte doar trupul, și să se ia la întrecere cu puterile netrupești. Monahii, după ce au evitat piețele, și cetățile, și tulburările lumești, au preferat viața în munți, care nu are nimic comun cu lucrurile de aici, nici cu tristețea lumească, nici cu durerea, nici cu o grijă atât de mare, nici cu primejdiile, nici cu cursele, nici cu invidia, nici cu gelozia, nici cu iubirile nebunești, nici cu nimic altceva asemănător. Prin viața de aici ei meditează la lucrurile Împărăției cerurilor, vorbind cu văile, cu munții, cu izvoarele, în liniște și tihnă, și înainte de toate acestea cu Dumnezeu. Și locașul lor este curat de orice zgomot, în timp ce sufletul lor este liber de orice patimă și neputință, mai gingaș și mai ușor și mai neprihănit decât văzduhul cel mai curat.

    miercuri, 15:40:22, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Nu m-am referit la persoane. Chestiunea recunoașterii lor rămâne la fel de controversată și schismatică. Ci am avut în vedere aspectele canonice. Primirea prin iconomie a unor clerici de orice rang schismatici s-a mai petrecut de nenumărate ori, adesea cu nereguli formale. Dar asta nu a întinat sau afectat sau contaminat cu ceva Biserica. Așa și în Ucraina, e vorba de primirea unor clerici, nu a unei structuri bisericești sau de unirea cu ea, ceea ce ar fi fost și mai grav. Abia unirea în vreun fel sau altul sau cu o structură ruptă de Biserică reprezintă cădere automată din har pt că, practic, cel ce face asta intră în acea grupare și ajunge automat sub condamnarea pronunțată asupra ei. Bine a observat și Andrei similitudinea cu Mitropolitul Atanasie de Limassol.

    miercuri, 15:30:13, 8 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Cind rece, cind cald – adica frisoane denumite in termeni medicali – o groaza generala cu alte cuvinte, dar ca sa iesim din starea asta lecturati scrierile Sf. Parinti si bineinteles Noul Testament, ca acolo sunt si sfaturile si solutiile acestor lucruri pe care le traim…spre exemplu adica…in cartea Sf. I. Gura de Aur vol 1 si se numeste Cuvinte de Aur – Credinta, nadejdea dragostea.. (e aparuta in 2012 la Ed. Egumenita – sunt o serie de mai multe volume – ed. a V-a),in primul volum chiar la inceput gasim lucruri explicatoare pentru multe din situatiile din ziua de azi ca sa nu mai spun ca si in scrierile/epistolele Sf. Ap. Pavel si acestea clarifica multe lucruri…v-as „invita” sa intram in „farmacia Domnului”, ca acolo vom gasi vinedecarea noastra!

    miercuri, 14:55:27, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    A ajuns aproximativ în situația Mitropolitului Atanasie de Limassol, în care IPS Serafim e constrâns cumva de colegii sinodali, însă unii îl acuza alții se dezic și cine îi ia apararea? Cum situația e încurcată rău de tot acolo, a procedat la limita. Subtil și fără deziceri de episcopii și arhiereii mai slabi din fire, iar de schismatici s a dezis demult. După cum relatează și minunea cu parintele Efrem din Arizona "nu e momentul despărțirii", și în nici un caz Sf. Împărtășanie nu se molipseste. Părerea mea. Iertare.

    miercuri, 14:43:20, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    În al doilea rând, „autocefalii” ucraineni nu sunt o structură schismatică anterioară, pe care să o fi recunoscut Patriarhia Ecumenică, ci una formată chiar în sânul Bisericii de către Fanar din episcopi caterisiți. Dacă ar fi fost pur și simplu recunoscute formațiunile bisericești ucrainene schismatice, atunci am fi avut de-a face cu o schismă de facto în Ortodoxie și oricine ar fi intrat în comuniune cu ucrainenii ar fi ieșit automat din Biserica Ortodoxă, fără să fie necesară o condamnare nominală a lor pentru că se încadrau într-o structură exterioară Ortodoxiei. Dar, pentru că așa-zisa Biserică din Ucraina, condusă de Epifanie, a fost creată de către Patriarhia Ecumenică, nu importată din afară, ea constituie o grupare și o acțiune schismatică din interiorul Bisericii, care trebuie vindecată totuși. Deci oricine intră în comuniune cu aceia nu se plasează automat în afară, cum ar fi fost cazul într-o unire cu o grupare eretică sau schismatică deja formată (catolici, protestanți, stiliști…). Partea aceasta ar trebui explicată ceva mai bine pentru că e pentru prima dată când e pusă în discuţie. Cel puţin eu nu am mai întâlnit-o până acum scrisă în altă parte şi, cel puţin pentru mine, nu prea pare să fie mare diferenţă între schismaticii noi şi cei vechi. Dpdv al resursei umane, ca să zic aşa, discutăm despre aceeaşi oameni care au fost permutaţi pe funcţii administrativ bisericeşti. Partea aceasta cu "formatul în cadrul Bisericii" nu aduşi din afară este, după mine, foarte sensibilă şi pare mai degrabă o justificare a Constantinopolului pe care o folosesc pentru a presa pentru recunoaşterea celor "noi". Din punctul meu de vedere, cei noi sunt cei vechi, bisericile în care slujesc sunt aceleaşi, iniţiativele, intenţiile şi acţiunile lor au continuitate, există o succesiune clară între cei noi şi cei vechi. Acum rămâne de văzut dacă diferenţele pe care le sesizaţi sfinţia voastră sunt suficiente ca să fie consideraţi cei noi într-adevăr ca fiind noi. Eu unul nu cred că o să reuşesc să-i văd altfel, chiar dacă Filaret a rămas pe dinafara noii structuri, chiar dacă formal au declarat că se desfiinţează cei vechi. Pare-mi-se că nici cu desfiinţarea asta nu e clară treaba până la capăt, dar să zicem că o fi o chestie tranzitorie. Cred că ar fi util să dezvoltaţi partea aceasta când aveţi timp, ca să nu rămână în aer. Doamne, ajută!

    miercuri, 14:38:49, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Pt mine e cum am spus, nu am așteptări de la ierarhi și nici de la credincioși, dar puterea lui Dumnzeu este întotdeauna imprevizibilă. Dispoziția după cum spune Apostolul: „Noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte şi în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi” (2Cor. 1:9-10).

    miercuri, 10:55:27, 8 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Eu totusi nu cred ca va fi asa. Eu cred ca PF Daniel negociaza cu rusii intens si ca nu va recunoaste autocefalia. E un f bun politician si poate ca a facut declaratii contradictorii fata de ei astfel incat sa le dea sperante. De ce nu cred? Pentru ca pe 27 oct un reprezentant al Patriarhiei Ruse, Mitropolia Chisinaului a fost la Bucuresti si l-a laudat pe PF Daniel pentru canonizarea din 2019. Stirea a aparut pe basilica.ro Nu avem interes politic pentru recunoastere - asta din fericire pentru noi. Normal nu ar trebui ca politicul sa primeze, dar... macar de data asta s-ar putea sa fie cat de cat bine. Insa ramane in picioare problema catolicizarii credintei.

    miercuri, 10:46:16, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    I'm starting to see a pattern here: Adevărul.ro: Cum sunt maltrataţi caii de ani de zile la Bobotează, iar poliţia ignoră barbaria. „Sunt nişte criminali. Ar trebui să facă puşcărie“ Ameţiţi de băutură şi dornici să câştige un concurs barbar, zeci de localnici din Mogoşeşti, un sat din comuna dâmboviţeană Dragomireşti, îşi supun caii la chinuri groaznice de Bobotează, spre amuzamentul publicului prezent. S-a întâmplat luni, 6 ianuarie, în timpul reconstituirii unei tradiţii numite „Botezul cailor“. Teoretic, obiceiul prespune doar sfinţirea cu agheasmă a patrupedelor, în semn de respect faţă de animalelor vitale în gospodăriile românilor odinioară. Pe de altă parte, în timp a apărut în meniu o adăugire extrem de crudă, care presupune folosirea cailor într-o întrecere de tractat obiecte extrem de grele. Caznele la care au fost supuşi caii Bucăţi de ciment de sute de kilograme au fost aduse drept sarcini pentru animale, care au fost bătute cu bestialitate de către stâpâni pentru a fi impulsionate să le tracteze. Unii participanţi la concurs, neîncrezători în posibilitatea cailor de a trage sarcinile de ciment, „s-au rezumat“ doar a bate caii pentru a trage căruţele ale căror roţi fuseseră blocate în prealabil. Alţi proprietari, bazându-se pe puterea cailor, s-au suit pe respectivele greutăţi de ciment pentru a proba valoarea animalelor. Timp de aproape 4 ore, zeci de cai au fost bătuţi cu bestialitate, iar mulţimea adunată din satele vecine a asistat încântată la ororile produse de participanţii la concurs. De ani buni, la Mogoşeşti există adunări de acest fel, dar la eveniment nu sunt prezenţi niciodată poliţişti sau jandarmi. De altfel, concursul barbar este ilegal pentru că nu primeşte aprobare din partea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa (DSVSA). „Noi am primit o cerere pentru aprobarea acestui eveniment de la Mogoşeşti, dar n-am dat aviz. Astfel de concursuri sunt interzise pe tot teritoriul judeţului. Deocamdată, n-am fost sesizaţi de nimeni despre schingiuirea animalelor, dar ne autosesizăm şi vom lua măsuri. Cei care vor fi găsiţi vinovaţi vor fi amendaţi cu până la 20.000 de lei“, ne-a declarat Sandu Tolea, directorul DSVSA Dâmboviţa. Poliţiştii au preferat să se autosesize Poliţiştii din Dâmboviţa susţin că s-au sesizat şi ei post-factum şi anchetează situaţia. „În cauză, poliţiştii au întocmit un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de rănirea sau schingiuirea animalelor, fapta prevăzută de articolul 25, alineatul (1), litera E, din Legea 205/2004 privind protecţia animalelor. Cercetările se efectuează sub coordonarea procurorului de caz, urmând că la finalizarea acestora să se propună soluţie prin unitatea de parchet competenţă“, au precizat oficialii IPJ Dâmboviţa. Organizaţiile pentru protecţia animalelor spun că scenele de cruzime ar trebui preîntâmpinate de autorităţi. „Noi mereu sesizăm Poliţia despre astfel de cazuri, şi nu vorbim doar despre câini, ci şi despre cai. De câte ori am avut ocazia, am oferit sprijin şi adăpost pentru caii bătuţi de chiar proprietarii lor. De cele mai multe ori, aceşti criminali primesc o amendă şi apoi tot ei au grijă de respectivii cai. Ar trebui să facă puşcărie“, a spus Cristina Păun, preşedina Asociaţiei „Sufleţel“ din Târgovişte. Botezul cailor în varianta barbară are loc şi localitatea dâmboviţeană Vişina. În 2019, primăria a fost amendată cu 10.000 de lei pentru organizarea evenimentului, după ce chiar primarul le-a înmânat diplome concurenţilor. ______________________________________________ Nu că nu ar fi fost evidentă sincronizarea mediatică în întregul spectru românesc al presei, dar iată, ideea de "pușcărie pentru criminali" este dusă mai departe. Din nou, subliniez că nu sunt de acord cu maltratarea animalelor, nici măcar la "botezul"(?!?) lor, ci sunt foarte preocupat de diluarea pragului de răspundere pentru care intervine sancțiunea penală sau pentru care sunt aplicate măsuri preventive.

    marți, 21:12:55, 7 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Tema lucrării de doctorat este "Cenzura cărții din bibliotecile românești în perioada comunistă. Studiu de caz: Fondul secret al B.C.U. Iași".

    marți, 09:09:30, 7 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Ana, când aveți timp, vă recomand o lectură recentă de pe blogul nostru: https://theodosie.ro/2020/01/02/invatatura-sf-serafim-de-sarov-daca-exista-sau-nu-chinurile-iadului/ Ca să înțelegem pe ce lume trăim, nu de alta. Iertați!

    luni, 21:35:49, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    ati facut istorie si veziti cu bazaconii de-astea? greseala mea ca-mi bag in car cu oameni care cred in conspiratii, in loc sa-si traiasca viata si sa inteleaga pe ce lume traiesc. imi cer mii de scuze, sper totusi ca doctoratul e pe o tema serioasa, nu pe conspiratii cu evrei si alte teme atat de dragi unor oameni care se intituleaza crestini, fara a fi.

    luni, 21:06:57, 6 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Da, d-na Carmen dar pt cine vrea sa creada. Mi-aduc aminte de un proverb din batrani: "celui care crede, am o mie de dovezi celui care nu crede, n-am nici una"

    luni, 20:41:23, 6 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Aha, deci problema e mereu la aia de la est, nu? Of, retrograzii astia rusofili, fanatici, extremisti.

    luni, 20:28:55, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Ce-i drept, și eu am citit destule cărți de istorie, chiar multe, doar că n-am rămas cu prea multe de pe urma lor. În altă ordine de idei, am făcut și eu 2 ani de facultate de litere, până m-au lăsat repetent profii de atunci. Atest deci că se făcea școală la UAIC prin 2000. Din câte cunosc, la UAIC se face școală și acum. Revenind, să conchidem că suntem toți cu lecturile dacă nu la zi, măcar făcute la timp, să lăsăm atacurile la persoană și să revenim la topicul nostru 🙂

    luni, 20:10:50, 6 ianuarie 2020

  • Carmen Vițcu

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Prezentare succintă a Noii Ordini: „La 1 mai 1776, sprijinit de cîteva familii de evrei germani bogați din Bavaria (printre care Mayer Amschel Rothschild), Adam Weishaupt fondează în secret societatea „Ordinul iluminaților”. Doctrina acestuia, numită Novus Ordo Seclorum (Noua Ordine Mondială), a supraviețuit în timp și, pusă în aplicare, a schimbat lumea în secolul XX. Ea conține planuri satanice de înrobire a întregii umanități, după planurile „stăpînitorului acestei lumi”, elaborate de acești colaboratori direcți ai săi. Iată-le: 1. abolirea monarhiei și a oricărei puteri ordonate; 2. abolirea proprietății private; 3. abolirea moștenitorilor; 4. abolirea patriotismului; 5. abolirea familiei (a căsniciei și instruirea în comun a copiilor); 6. abolirea religiilor teiste. Noua Ordine Mondială reprezintă faza finală a unei revoluții continue ce a început atunci și care a cuprins încet, încet toată omenirea. Iar această doctrină va sta la baza guvernului mondial ce așteaptă să se instaureze. Pentru realizarea acestui plan, a fost nevoie de o mare revoluție punctată în cursul istoriei de mai multe revoluții mai mici: industrială, bolșevică, sexuală etc. Aceste revoluții au atras și atrag după ele schimbarea din temelii a vechilor structuri statale politice, sociale, a tradițiilor și a concepțiilor despre lume și viață.” (Părintele Arhiepiscop Longhin Jar, „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”).

    luni, 20:04:58, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Dragă Ana, vorbești cu o persoană care a absolvit Facultatea de Istorie atunci cînd învățămîntul superior românesc încă mai însemna ceva, care are un masterat în Istorie și va termina curînd un doctorat în același domeniu. Aceeasi persoană a terminat și Facultatea de Litere, avându-i ca profesori pe reputații universitari de la Iași: Dumitru Irimia, Emil Iordache, Sorina Bălănescu, Nicolae Crețu, Ioan Lobiuc, Eugen Munteanu, Viorica Constantinescu și lista ar putea continua. Deci, te rog... am citit și citim în continuare mai multe cărți de istorie și nu numai!

    luni, 19:05:33, 6 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Irineu de Baska critică papismul fanriot; Patriarhul Bartolomeu este indignat de acțiunile Ierusalimului:

    După cum relatează agenția Romfea.gr, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a primit pe 4 ianuarie într-o întâlnire privată la sediul său din Fanar, iar a doua zi în mod oficial o delegație a schismaticilor ucraineni formată din 6 membri, doi episcopi, doi preoți, primarul și vice-primarul din Lvov. În discursul pe care l-a ținut, Patriarhul și-a exprimat supărarea pentru inițiativa Patriarhului Teofil al Ierusalimului de a convoca o consfătuire panortodoxă. Menționez doar câteva argumente aduse, care denotă în ce mod sfruntat de deformat poate prezenta situația și minți oficial. În toate situațiile în care Biserica Mamă (adică Fanarul) a acordat autocefalie, a făcut-o pe criterii bisericești, nu politice sau din interese ascunse. Acuzațiile care i se aduc sunt, de aceea, false, nu s-a supus niciodată unor centre de putere lumești. Dimpotrivă, cei care aduc aceste acuzații „sunt cei care schimbă Biserica într-un regim lumesc, abordând problemele bisericești cu criterii străine, lipsite de cuget ortodox și de o ecleziologie sănătoasă”. Așadar, continuă el, Patriarhia Ecumenică își duce crucea proprie, după cuvintele prof. H. Iannaras. A mulțumit Patriarhului de Alexandria și Arhiepiscopului de Atena că au recunoscut tomosul de autocefalie al ucrainenilor. Înfierează inițiativa Patriarhului Teofil al Ierusalimului de a convoca o consfătuire panortodoxă în februarie drept o măsură „lipsită de canonicitate și fără temei ecleziologic”. Mai departe, afirmă că păzirea unității, la care îndeamnă Ierusalimul, se referă la Patriarhul Mocovei, care a rupt comuniunea cu trei Biserici, după cum se știe. Așadar, după logica fanariotă, cei vinovați de ruperea unității sunt tocmai Patriarhii Ierusalimului și Moscovei, care nu au momentan comuniune cu alte Biserici Locale. După discursul Patriarhului Ecumenic, „Mitropolitul” de Lvov a continuat pe aceeași linie, denunțând faptul că se spun multe minciuni despre ierarhia noii structuri ucrainene. El afirmă că sunt false acuzațiile că nu ar avea hirotonie și poate demonstra acest lucru prin actele de hirotonie pe care le au fiecare episcop (fără să pună mai departe problema autenticității hirotoniilor lor). A mai adus un argument, cum că ei erau primiți de fostul Mitropolit Vladimir de Kiev fără hirotonie din nou, numai să renege Patriarhia Ecumenică (un fapt pe care nu îl cunosc, dar oricum este marginal, problema schismei fiind prea vădită ca să mai conteze unele detalii nesemnificative). Prezint succint aceste lucruri pentru că sunt de o îndărătnicie în rău care nu poate fi catalogată decât ca o provocare la ceartă și atât. Simplul refuz al unei dezbateri și discuții panortodoxe este lămuritor cine are dreptate și cine fuge de dreptate. Mai ales când acest refuz este de la începutul conflictului. Impunerea propriei opinii fără a fi confruntată este pur și simplu tiranică și fără de Hristos. Triste aceste evenimente, mai ales că mie personal îmi amintesc de metodele folosite de ierarhii noștri de a impune semnătura lor din Creta fără dezbateri și lămuriri autentice. Același glas de balaur tot mai pronunțat.

    luni, 19:03:58, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    nu, nu v-ar fi, dar atunci cand dai cu adevarat de rau, apreciezi ce ai. altfel, niste carti de istorie v-ar mai pune pe ganduri si n-ati mai spune ca tara asta s-a format prin straduinta crestinilor ortodocsi. au fost mai multi factori, sa fim seriosi.

    luni, 17:27:18, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    daca chiar ati lucrat prin suedia si anglia si vindeti pe aici gogosi, e si mai grav. dar pot sa inteleg, cine vorbeste aiurea cu ”noua ordine” si alte expresii folosite de propaganda de la est nu prea poate percepe realitatea. poti sa le dai si cifre, orice, ca ei tot pe o lor o tin, fara sa vina cu ceva concret.

    luni, 17:24:05, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Îs multe dacă e să facem un repertoriu. Preferatul meu e unul compus: putinist ultraortodox 🙂 E simpatic, zic 🙂

    luni, 16:33:07, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Mai există unul mai dur, anume "taliban ortodox".

    luni, 16:28:41, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Nu vorbesc în necunoștință de cauză și nici bazaconii. Am locuit și lucrat 8 luni în Suedia și 4 ani în Anglia și am cunoscut îndeaproape sistemul lor de sănătate publică. În ceea ce privește partea finală a comentariului dvs., prefer să nu comentez. Fiecare arată în discursul public propriu nivelul de educație pe care îl deține. Mai citiți o dată, vă rog, comentariul meu. Departe de mine gîndul că nu recunosc beneficiile inovațiilor din sistemul medical. Am afirmat numai că oamenii obișnuiți nu vor mai avea acces la ele în viitor pentru că se vor scumpi din ce în ce mai mult.

    luni, 16:22:34, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    De ce, acolo ne-ar fi mai bine? 🙂 Ideea ar fi că noi vedem țara aceasta istoric construită, formată și așezată în matcă prin străduința creștinilor ortodocși. De o bucată de vreme pare că nu prea mai avem loc pe aici, de aici dezamăgirea. Nu căutăm recunoștința nimănui ci o echitate, o "nediscriminare" oarecare 🙂 Am dat un exemplu punctual, aș putea da mai multe. Cât despre termenul de retrograd, eu m-am obișnuit cu el, e cel mai mic dintre cele rele. Nu vi-l reproșez dvs iar pe dna Carmen o înțeleg pe deplin.

    luni, 16:01:21, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    Doamnă Tatiana, îmi pare rău că vă răspund cu o aşa de mare întârziere! Am avut motive întemeiate, vă rog să mă iertaţi! Îmi dau seama în urma comentariului dvs că e nevoie de mult mai multe precizări decât cele despre care am făcut vorbire până acum. Nu propunem înfiinţarea unui "sindicat ortodox" pe modelul ONG-urilor ortodoxe. El s-ar putea face, dar eu unul am mari dubii că ne-ar folosi cu adevărat aşa ceva. Nu putem lua, pur şi simplu, o icoană în braţe şi să ne proclamăm sindicalişti ortodocşi! Nu avem nevoie de o altă formă vopsită ortodox ci avem nevoie de ortodoxie care să umple o formă civică, o formă de asociere a salariaţilor. Ceea ce propun este ca fiecare dintre credincioşii ortodocşi care sunt angajaţi în viaţa duhovnicească să ceară binecuvântare de la duhovnic pentru a se implica în acţiuni sindicaliste la locul de muncă. Nu am în vedere "lupta şi realizările multiple pe toate planurile" ci prelungirea vieţuirii creştine şi spre locul de muncă, spre colectivul din care facem parte, spre instituţia al cărui angajat suntem şi spre serviciul pe care îl prestăm. O formă concretă pentru realizarea acestui deziderat o reprezintă sindicalismul. Ar fi nevoie ca acel creştin să înceapă cu deservirea colectivului, cu slujirea sinceră şi jertfitoare a aproapelui. Învăţarea procedurilor sindicaliste, a drepturilor şi obligaţiilor de dreptul muncii, a rostului profesiei, a evoluţiei profesiei, ar dura între 2 şi 4 ani, dar sunt nişte deprinderi pe care le veţi folosi în întreaga dvs activitate. Vă vor folosi cu mult mai mult decât majoritatea lucrurilor învăţate în liceu/facultate! Se începe de foarte jos, de la a ieşi din zona de confort şi de a deveni persoană de sacrificiu. Activitatea propriu-zisă, sindicalismul concret despre care vorbesc, are drept obiectiv principal încheierea unui Contract Colectiv de Muncă. După ce/dacă veţi înregistra acest contract la ITM puteţi avea în vedere obiective mai înalte, care să vizeze evoluţia profesiei dvs. Până atunci însă trebuie ca sindicatul să obţină reprezentativitate legală, să vă înregistraţi la Judecătorie, să iniţiaţi şi să negociaţi un CCM. Dar să ştiţi că partea cu adevărat grea este cea de început, cam un an şi jumătate - doi, când trebuie să vă convingeţi colegii şi trebuie să răspundeţi următoarelor: Da de ce ne trebuie nouă sindicat? Tocmai tu te-ai găsit/trezit să faci sindicat? De ce vrei să tulburi apele degeaba? Ce crezi că o să obţii cu sindicatul? Vezi, dacă ne-a trebuit sindicat, acum tragem ponoasele! Pe de altă parte, pentru familie, prieteni, trebuie să ştiţi să răspundeţi următoarelor: De ce nu vrei să stai în banca ta şi să-ţi vezi de ale tale? De ce munceşti pentru alţii? Nu vezi că eşti luat de prost şi se profită de tine? Vezi, dacă ţi-a trebuit sindicat, acum trage ponoasele! Am scris puţin în glumă cele de mai sus pentru că este nevoie de inimă uşoară şi de un pic de simţ al umorului ca să depăşiţi această perioadă de început. Veţi vedea că partea birocratic-procedurală se învaţă foarte repede, veţi şti ce semnături să strângeţi, ce tabele să faceţi, dacă vă veţi afilia unui sindicat, federaţii, veţi primi ajutor, sfaturi şi consultanţă. Dar lucrul cu oamenii, mai ales cu oamenii de lângă noi, este extrem de dificil şi va reprezenta cu adevărat testul duhovniciei noastre. Nici partea acesta de uzură profesional-sindicală, nici partea de evoluţie a profesiei nu presupun mai multă tenacitate, competenţă sau un simţ de prevedere mai mare decât cel pe care o mamă le are pentru copilul ei. Dacă avem inimă de mamă faţă de aproapele şi bună intenţie, vom şti ce să facem şi la cine să apelăm pentru a duce la bun sfârşit obiectivele pe care ni le propunem. Cu siguranţă acestea se vor schimba, redefini, reinventa în timp. Pe hârtie, înşirate, par lucruri dificile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile acestea se învaţă şi se poartă cu uşurinţă. Va exista tulburare şi, cu certitudine, vor exista reacţii (foarte!) negative, dar trebuie să avem răbdare. Trebuie început cu discuţii şi tatonări cu colegii, trebuie să vă căutaţi măcar încă o persoană care să vă fie alături. Dacă există deja sindicat sau reprezentanţi ai salariaţilor, adăugaţi-vă acestora. Chiar dacă la început nu veţi găsi chestiuni pe care să le cereţi, să le discutaţi, drepturi de revendicat, în timp acestea vă vor deveni evidente dacă va exista o preocupare constantă pentru colectivul dvs. Atunci când se va ajunge la conflict, evitaţi să rupeţi orice legătură şi să declaraţi tabăra opusă ca fiind rea, opresoare etc. Miza va fi mereu constituită de chestiunile care ţin de demnitate, nu de cele materiale, pentru că oricine este pus în dificultate e de acord "să le mai dea 100 de lei". Nu este deloc suficient "să punem gândul bun înainte" ci trebuie să lucraţi cu înverşunare pentru a da loc conducerii/patronatului să fie buni, generoşi etc. Trebuie să vă asumaţi cu încăpăţânare o stare de orbire faţă de răul celor din jur, aceasta este o chestiune esenţială. Trebuie refuzat din start să primiţi cuvânt rău despre cineva chiar şi când este vorba despre lucruri evidente. Nu mă refer la lipsă de prevedere ci să nu lăsaţi loc răului să vă tulbure în niciun fel. Chiar şi atunci când, în mod repetat, se vor sfida eforturile dvs! Aceasta este cu adevărat partea cea mai importantă din sindicalismul pe care îl propunem, această perseverenţă pentru munca în zadar. Să nu vă asumaţi rolul de lider sau funcţii formale, decât dacă este absolut necesar. Căutaţi să vă cunoaşteţi colegii în profunzime, căutând darurile şi harismele fiecăruia. Fiţi convinsă că atunci când se va ajunge la conflict şi la retorsiune, liderul de facto iese natural în relief, nu e nevoie de asumări premature. ______________________________________________ După cum este evident, sindicalismul pe care îl propunem este o activitate individuală îndreptată către colectivitate. Nu este o construcţie ierarhică de sus în jos deşi, veţi vedea, veţi ajunge la integrarea într-o ierarhie sindicală în mod natural. Chiar dacă toate demersurile dvs vor rămâne fără rezultat, dvs personal veţi fi câştigată atât duhovniceşte cât şi dpdv uman, social, profesional. Cu siguranţă însă nu este deloc suficientă doar o contribuţie bănească pe care să o viraţi într-un cont ci trebuie că toate aceste demersuri să înainteze în paralel cu viaţa duhovnicească. De aceea e atât de important clericalismul, adică implicarea preotului, a părintelui duhovnic în societate, prin intermediul ucenicilor săi. Nu trebuie duhovnicul să verifice procedurile sindicale, fiecare petiţie în parte, nu vorbim despre ascultarea.. monahală, la literă, ci despre o foarte mare autonomie a ucenicului care activează în lume, care totuşi să se verifice constant şi să răspundă iniţiativelor părintelui său duhovnic. Din nou, fac trimitere la această lecţie istorică a Sfântului Ierarh Nifon şi a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Despre clericalism va trebui, la un moment dat, să scriu/scriem pe larg, aşa încât să ne putem lămuri pe îndelete prin comentarii şi contribuţiile celor care citesc blogul nostru. Este absolut necesar ca ideea de sindicalism să fie promovată în Biserică pentru ca astfel de iniţiative individuale să nu fie pornite pe un loc sterp. Îndemn să fie căutate materiale despre sindicalism, să fie citite legea dialogului social, codul muncii. Nu tocite, nu învăţate, ci mai degrabă lecturate, discutate cu colegii, familia prietenii. Deşi pare că e nevoie de un anumit număr de adeziuni, de o masă critică, de fapt nu este cazul. Este nevoie de credinţa şi nădejde pentru că efectele sindicale se produc în mod exponenţial. Şi spre bine dar, din păcate, şi spre rău. Nu pledez pentru mine în acest comentariu, nu caut ale mele, ci scriu despre ceea ce cunosc bine, ceea ce am verificat şi obţinut în viaţa reală, lucruri pentru care dau mărturie cu toată convingerea. Îndemn pe oricine să reflecteze, să cerceteze şi mai ales, să nu se descurajeze, pentru că nimic nu este într-atât de greu precum pare la început, iar partea nevăzută decide totul. Am avea mare, mare nevoie ca Biserica să fie într-adevăr vie, preoţii să fie într-adevăr atenţi şi implicaţi în viaţa păstoriţilor şi în viaţa cetăţii, credincioşii să fie angajaţi în vieţuirea creştină şi la biserică, şi acasă, şi la serviciu. Iarăşi, arăt că nu am în vedere o masă critică numerică, nici una neapărat calitativă, ci doar mai mulţi lucrători.. Cred că Biserica are vocaţia şi putinţa de a transforma şi ţara şi naţiunea şi pe ea însăşi, în doar câţiva, puţini, ani. Dar mulţumim Domnului pentru toate!

    luni, 15:47:49, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    nu v-am facut eu retrograzi, dna s-a autointitulat, eu as fi folosit o formula mult mai dura. pana la urma, e problema dvs ca va incurcati in prostii care nu au legatura cu credinta, ci cu superstitiile. altfel, sa fim seriosi, cine crede ca in romania sunt dezavantajati crestinii ortodocsi retrograzi se poate duce linistit in arabia saudita, iran, etc

    luni, 15:06:43, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Da, din păcate, pare că arestarea s-a decis pentru "ucidere", fiind vorba despre o premieră în dreptul românesc. Cine este bărbatul care a spânzurat un câine în centrul Bucureștiului. Bărbatul care a spânzurat un câine în centrul Bucureștiului a fost arestat preventiv. Este pentru prima oară când autoritățile iau o astfel de măsură într-un caz de cruzime împotriva animalelor. Individul are cazier bogat, trăiește pe străzile Capitalei și nu a dat dovadă de nicio urmă de regret pentru ce a făcut. Judecătoria Sectorului 1 a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile a bărbatului de 44 de ani reţinut, duminică, sub bănuiala că a ucis un câine. Este o premieră în astfel de cazuri de cruzime împotriva animalelor. Este pentru prima oară când magistrații încuviințează arestarea preventivă a autorului. Asta, în condițiile în care legea prevede o pedeapsă blândă, de cel mult un an de detenție. Prea mică, spun activiștii pentru drepturile animalelor. „Vorbim de viitorii criminali în serie ai României. Să înțelegem gravitatea și pericolul pentru integritatea și siguranța noastră, a cetățenilor, dacă nu ne interesează animalele!”, spune Tudor Tim Ionescu, consilier general al Capitalei. Până acum, nimeni nu a fost condamnat definitiv la închisoare în România pentru uciderea unui animal. Poliţiştii continuă cercetările sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere a animalelor, cu intenţie, fără drept. ______________________________________________________________ Domnul acela, Tudor Tim Ionescu, este sub orice critică! Doamne, iartă-ne!

    luni, 14:22:53, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Chiar mă întrebam cine a dat downvote comentariului lui Carmen 🙂 Aveţi dreptate în privinţa sistemelor medicale din SUA/Anglia/Franţa şi Suedia, sunt complet diferite, de la modelul cel mai privat(izat) spre cel mai etatizat. Şi la noi exista până acum câţiva ani această temere despre care vorbeşte Carmen, că se va privatiza întreaga ramură sanitară, mai ales dacă vă amintiţi avântul PDL-iştilor pentru închiderea spitalelor "neperformante", unele care chiar au rămas desfiinţate. Efortul birocratic reformator-desfiinţator însă nu poate fi susţinut cu actuala funcţionărime nici dacă s-ar vrea. 🙂 Personal nu cred că va dispărea din România vreodată sistemul etatizat pentru simplul motiv că este un robinet de bani mult prea consistent. Pe de altă parte, sistemul medical privat din România se descurcă onorabil şi se dezvoltă surprinzător de bine. Nu cred în pericolul privatizărilor totale, aşa cum îl descrie Carmen, ci mai degrabă cred în privatizarea componentelor sale strategice şi în sabotarea celor ce nu pot fi trecute la privat. Cam aşa s-a întâmplat şi în industrie şi cam în aceeaşi cheie văd şi asaltul împotriva medicinii româneşti "de tradiţie", împotriva medicilor de renume ş.a. Parcă că are Costi Rogozanu câteva articole foarte bune despre privatizarea marilor sisteme publice, implicit a celui de sănătate. Avem deja, şi se va accentua acest trend, sisteme medicale paralele cu acces pentru caste, indiferent că vorbim de sistemul privat sau cel etatizat. Pe etapa de foarte jos suntem noi, retrograzii. Nu comentez doar ca să împac şi capra şi varza, ci chiar cred că sistemul sanitar din România este o vacă într-atât de uşor de muls încât nu este în interesul nimănui să fie micşorat/sub-finanţat, dar nu cred că aceasta este marea noastră problemă, a retrograzilor. În altă ordine de idei, partea cu postul şi cu rugăciunea celor care nu mai au loc în spitale este deosebit de actuală. Nu pot evita să mă dau ca exemplu. Eu am refuzat prin 2011 să primesc card de sănătate din motive religioase, m-am judecat cu CNAS, am şi câştigat mai multe procese, dar tot la adeverinţa pe hârtie de la CJAS eliberată odată la 3 luni am rămas. Un timp, cei de la CJAS Iaşi au fost îndeajuns de amabili să-mi trimită adeverinţa pe email fără să o mai cer eu, dar de vreo 3 ani sunt trecut la altă casă de sănătate, OPSNAJ, de la care nici nu am primit nimic şi nici nu prevăd că voi primi în viitorul apropiat vreo adeverinţă. Fără adeverinţă, nu pot beneficia decât de serviciile medicale de urgenţă şi de internare 3 zile, fără alte servicii. Cei care suntem în această situaţie, "retrograzii" cum ne numiţi, cetăţeni de categoria a doua, suntem totuşi destul de mulţi. De aceea, deşi comentariul lui Carmen pare impulsiv în ochii dvs totuşi pentru unii dintre noi, it strikes pretty close to home! Mulţi dintre noi nu beneficiem de o sumă, în creştere, de servicii publice şi, odată cu adoptarea generalizată a tehnologiilor biometrice, exercitarea drepturilor noastre cetăţeneşti va fi sever limitată. Râmănem cu rugăciunea şi cu postul, dar asta nu înseamnă că nu ne-am dori să beneficiem de servicii medicale performante. Americanii au inventat termenul de "friction costs" şi "red tape" pentru a descrie mecanismele de reformă prin care anumite cohorte sunt constrânse către o anumită conduită. Deocamdată, în România, creştinii ortodocşi retrograzi îmi par singura categorie cobai.

    luni, 14:01:25, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Daca prin retrograd se intelege lipsa de informare si raspandire de gogomanii, da, aveti dreptate, sunteti. in lume sunt diverse sisteme de sanatate, tarile enumerate de dvs sunt total diferite in privinta asta (spre exemplu, in Suedia e puternic finantat de stat, cu extrem de putine spitale private), deci vorbiti prostii. cat despre faptul ca nu intelegi beneficiile descoperirilor medicale si aberati cu post si rugaciune, nici nu e nimic de comentat. iar finalul e chiar hilar

    luni, 13:07:26, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Da, este clar că nu încurajăm, dar nici măcar nu tolerăm maltratarea animalelor. Recunosc că eu sunt subiectiv scriind despre acest subiect întrucât activez în secţia penală a tribunalului iar munca mea presupune întocmirea actelor de procedură în dosare de omor şi omor calificat. Aceste infracţiuni sunt surprinzător de numeroase pentru cei străini de acest domeniu, iar împrejurările de fapt sunt de cele mai multe ori zguduitoare chiar şi pentru cei care cred că sunt obişnuiţi. De aceea, pe undeva, probabil am vorbit şi din cauza unui sentiment de revoltă pentru că rumoarea publică se manifestă într-un caz de o gravitate atât de scăzută faţă de dosare în care lucrez în acest moment. Dar dincolo de această subiectivitate, insist să cred că noi ca societate punem, în continuare, prea puţin preţ pe valorile şi drepturile strâns legate de persoana umană. Nu vorbesc doar despre libertatea de conştiinţă sau despre libera profesare a credinţelor religioase ci, iată, inclusiv despre cele care sunt considerate "seculare" cum este dreptul la libertate. Ceea ce mă deranjează foarte mult şi este mai greu de înţeles pentru un nespecialist, este că suspectul a fost supus unor măsuri preventive, a fost arestat pentru 30 de zile! Am arătat deja că legea prevede o pedeapsă cu închisoarea într-o formulare a art. 25 care, având în vedere că deţin un plici cu urme de folosire repetată, m-ar putea transforma în ochii unui jurist acuzator în ucigaş în serie! Mă rog, cu menţiunile aferente dreptului de a le ucide, despre care legea nu face vorbire şi pentu care ar trebui să caut în normele autorităţii sanitar veterinare. Faptul că avem şi arestare preventivă pe o astfel de reglementare este cu adevărat şocant!

    luni, 12:27:20, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Curentul progresist al drepturilor animalelor, despre care vorbeam în articol, este unul destul de răspândit și este integrat în sistemul ideologic care domină actualmente. Eu am rămas cu ideile acestea în vizor după ce am citit cartea Homo Deus a lui Harari, printre alte lecturi ale modernilor, înţelegând că această abordare juridică este una esenţială în construirea viitorului de mâine, aşa cum şi-l imaginează elitele actuale. Acum două zile a fost preluată şi la noi ştirea despre recunoaşterea veganismului etic ca fiind o doctrină filosofică (echivalent dpdv al aplicării libertăţii de conştiinţă cu libertatea convingerilor religioase). Articolul publicat de G4media.ro chiar menţionează clar că pe cale jurisprudenţială veganismul etic a primit recunoaştere în dreptul muncii: Un tribunal britanic a dispus că veganismul etic este o credinţă filosofică / Veganii etici exclud toate formele de exploatare a animalelor, nu poartă haine din lână sau din piele şi nu folosesc produse testate pe animale Un tribunal pentru litigii în materie de dreptul muncii din Marea Britanie a dispus că veganismul etic reprezintă o credinţă filosofică şi este, prin urmare, protejat prin lege, relatează vineri Press Association, citată de Agerpres. Jordi Casamitjana a declarat că a fost concediat de League Against Cruel Sports – o organizaţie britanică ce militează împotriva sporturilor în care animalele au de suferit – după ce şi-a exprimat îngrijorarea că fondul de pensii al acesteia este investit în companii implicate în testarea pe animale. El a susţinut că i-au fost aplicate pe nedrept măsuri disciplinare pentru că a făcut această dezvăluire şi că decizia de a-l concedia a fost determinată de credinţa sa în veganismul etic. Vineri, la tribunalul din Norwich, judecătorul Robin Postle a explicat pe scurt hotărârea luată, potrivit căreia veganismul etic îndeplineşte cerinţele necesare pentru a fi considerat o credinţă filosofică şi, prin urmare, este protejat conform Legii privind Egalitatea din 2010. Casamitjana, în vârstă de 55 de ani, din Londra, respectă credinţa veganismului etic, a dispus de asemenea judecătorul. Pentru ca o credinţă să fie protejată de Legea privind Egalitatea trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe, printre care aceea de a fi demnă de respect într-o societate democratică, să nu fie incompatibilă cu demnitatea umană şi să nu intre în conflict cu drepturile fundamentale ale altor persoane. Dispoziţia dată presupune faptul că veganii etici au dreptul la protecţie împotriva discriminării. Spre deosebire de persoanele care sunt vegane din motive ce ţin strict de dietă, care exclud în totalitate alimentele de origine animală, veganii etici exclud toate formele de exploatare a animalelor, alegând inclusiv să nu poarte haine din lână sau din piele şi să nu folosească produse testate pe animale. Judecătorul Postle a indicat în dispoziţia dată că veganismul etic este ”important” şi ”demn” de respect într-o societate democratică. ”Sunt deosebit de convins de faptul că veganismul etic constituie o credinţă filosofică”. Casamitjana a declarat, după pronunţarea hotărârii, că este ”extrem de fericit”. ”Aceasta este o hotărâre foarte importantă pentru veganii de pretutindeni. Acest lucru va inspira şi vegani din alte ţări, care nu beneficiază de această protecţie să dezvolte cazuri care să conducă la această protecţie”, a adăugat el. Avocatul lui Casamitjana, Peter Daly, a declarat că hotărârea ”recunoaşte, pentru prima dată, că veganismul etic poate forma caracteristici de protecţie în conformitate cu Legea privind Egalitatea, prin urmare, veganismul etic poate fi protejat de discriminare”. El a susţinut pentru Press Association că orice abuz îndreptat împotriva veganilor etici ”poate fi considerat hărţuire, aşa cum insultele rasiste sau sexiste pot fi acţiuni discriminatorii”. Tribunalul urmează să stabilească dacă League Against Sports Cruel l-a tratat pe Casamitjana în mod nefavorabil din cauza credinţei sale în veganismul etic. Organizaţia a declarat că l-a concediat pe Casamitjana pentru comportament neadecvat şi că asocierea deciziei cu credinţa sa în veganismul etic a fost ”eronată din punct de vedere factual” În fine, discuţia este mai amplă şi, din păcate, subiectul mă depăşeşte în mare măsură. Eu unul nu am timp să aprofundez aceste curente filosofice de extremă, dar care sunt puternic promovate, şi nici nu am găsit pe cineva de pe la noi care să le abordeze în mod sistematic. Pentru uzul meu, mi-am cumpărat cartea lui Jean-Claude Larchet - Animalele în spiritualitatea ortodoxă din care sigur vei desprinde răspunsuri pentru întrebările pe care le-ai ridicat. Din păcate, lecţiile acestea trebuie integrate într-o vieţuire autentic ortodoxă, altfel vor fi citite ca fiind entuziaste în favoarea curentului progresist sus-menţionat. Ca să fie clar ce vreau să zic exemplific cu viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov care atât de mult s-a mâhnit că a călcat un cuib cu pui că a umblat 3 ani desculţ. Or, un astfel de exemplu cade la ţanc pentru cei care cer pedepse pentru rele tratamente aplicate animalelor, căci iată, chiar Sfântul s-a pedepsit pe sine pentru ceva comis fără intenţie! Cartea despre fac vorbire este plină de învăţături desprinse din vieţile sfinţilor despre animale şi despre importanţa acestora în viaţa noastră duhovnicească, este foarte utilă pentru ortodocşi, dar dacă ar fi citită de cei animaţi de veganism etic ar fi înţeleasă şi folosită TOTAL anapoda. După cum spuneam, există o gravă perturbare în ierarhia valorilor sociale, în rândul priorităţilor noastre. Pe cele ale credinţei trebuie să le facem, iar pe cele despre animale nu trebuie să le lăsăm (ca la Matei 23,23) numai că noi ajungem să punem cele mici în frunte iar pe cele importante să le uităm cu totul.

    luni, 12:11:44, 6 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Ar fi o chestie și punerea acestui subiect față în față cu Sf. Scriptură. Animalele au fost uneori jertfite, altele sunt pentru ajutor omului, altele sălbatice etc. Dar care e scopul și limita acestor lucruri, și cât drept avem asupra animalelor? Unii le idolatrizează, alții le masacreaza, și nici una nici alta nu e întrebuințarea cea buna. Ar fi un punct de plecare intrebare: Unde merge suflarea de viata a acestor necuvântătoare? Și care e scopul lor pe pamant? Sunt doar niște unelte de care sa ne batem joc sau...sunt mai mult decât atât? 🙂

    luni, 11:34:39, 6 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Nu incurajez de niciun fel uciderea animalelor, pur si simplu am vrut sa atrag atentia sa se pastreze aceeasi proportie in privinta legilor atit la oameni si la animale!

    duminică, 23:33:19, 5 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Domnule Administrator, Este de inteles ce ati vrut sa sugerati in acest articol, bineinteles ca orice crestin nu ar omori sau schingiui un animal....(ca sa fie legi de pedepsire sau nu a celor a caror cruzime intrece limitele ma abtin a ma pronunta, ca a iubi crestineste implica si cele zece porunci ce ne invata ca sa nu ucizi sau sa schingiuesti pe nimeni alaturi de toate celelalte porunci fiecare cu invatamintele lor)....ce poate am inteles eu daca e corect asa, e ca am ajuns in stadiul in care „acestia” au grija de animale si e salutara initiativa lor, insa dau legi cit mai restrictive pentru oameni care si ei ar trebui trecuti la prioritati alaturi de animale macar! In curind aproape nu mai suport sa umblu prin cartier si sa astept sa se hotarasca cinii legati in lesele lor prelungi (de stapinii lor) sa imi faca loc si mie sa trec, ptr. ca realizez ca acestia sunt totusi animale – de aceea ii si toleram - apoi si aceasta fie, in ziua de azi ciinii poarta cojoace croite dupa ultima moda, stapinii lor ii aseaza pe bancile din imprejurimi unde poate ar sta si oamenii...apoi stapinii ciinilor ce sa vedem...cit ii „pasc” vorbesc la telefon sau fac alte activitati in care nu se mai gindesc sa le stringa si „amprentele”....e delicat totul si ma opresc aici in acest comentariu, dar nu pot sa ma intreb „totusi oamenii flaminzi/desculti/ in zdrente cui ii lasam”? Apoi ca sa mai vorbim si de lucruri mai frumoase, va felicit ptr. blogul acesta minunat pentru ce se posteaza asa lucruri interesante si chiar si ptr. ilustratii, va multumim si Domnul sa va ocroteasca, numai bine va doresc!

    duminică, 23:08:35, 5 ianuarie 2020

  • Mitzi

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Am văzut și eu astăzi articolul Pr. Alexa, am citit doar titlul și nu m-am mai apucat și de conținut, prea suna a limbaj de lemn. Acum, văzând comentariul Sfinției Voastre, am citit, de curiozitate, articolul Pr. Alexa. Mi-a părut, lăsând la o parte neregulile semnalate de Sfinția Voastră și de dl. Gheorghe Fedorovici (care sunt foarte importante, cele mai importante aspecte ale articolului și pe care eu, eventual, le-am intuit, fără a putea pune, teologic, punctul pe „i”) doar o prelegere plicticoasă, în genul unui curs de dezvoltare personală sau a unui articol dintr-o revistă pentru femei… Ce voiam eu să subliniez este că, în ultimul timp, în ultimii câțiva ani, nu mai aud și nu mai citesc predici cu adevărat ortodoxe ale preoților de astăzi. În plus, îmi pare că, cu cât sunt mai școliți și mai cunoscuți, cu atât predică lucruri mai … „năstrușnice” și mai „moderne”! Iar eu am nevoie să înțeleg și să îmi împropiez ortodoxia cea adevărată, a Sfinților Părinți!

    sâmbătă, 22:41:25, 4 ianuarie 2020

  • Carmen Vițcu

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    După construire și demersurile inițiale privind funcționarea acestor spitale, va urma pasul următor: vînzarea întregului sistem de sănătate din România. Atît spitalele, cît și serviciile medicale vor fi private. La cele publice nu va mai merge nimeni sau vor merge cei foarte săraci, pentru că serviciile oferite vor fi foarte slabe din punct de vedere al calității și profesionalismului medicilor, iar spitalele vor arăta dezastruos. Mai tîrziu, pentru a avea acces la serviciile din aceste spitale ultramoderne, ce se construiesc acum, noi vom plăti asigurări de sănătate din ce în ce mai mari. Deja știm că peste tot în lume, sănătatea publică a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri. Ne vom ruga să aibă Biserica bani ca să construiască și să finanțeze spitale pentru a putea avea și noi, oamenii de rînd, o șansă. Și mai cred că, dincolo de toate șansele acestea de vindecare iluzorie pe care le oferă lumea contemporană pentru tot felul de afecțiuni medicale mai mult sau mai puțin grave, nu ne rămîne decît calea trăirii autentice a ortodoxiei, cu post, rugăciune și bună rînduială. Vom ajunge să fim priviți ca fiind niște retrograzi de societatea viitoare (asta dacă nu sîntem deja priviți astfel), dar cred că mai mult ajutor vom primi de la Bunul Dumnezeu prin Biserică, decît în aceste spitale ultramoderne ce apar în zilele noastre. Sistemul este bine pus la punct de mai mulți ani în America, Anglia, Suedia, Franța etc. și acolo totul s-a transformat în afacere. Noua ordine lucrează pe multiple planuri: distrugerea adevăratei credințe, a sistemului de învățămînt și de sănătate, controlul din ce în ce mai eficient al populației, sporirea dependențelor de orice tip, subminarea economiei românești și a oricărui tip de producție etc.

    sâmbătă, 20:29:33, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Pentru că nu e clar contextul în care m-am decis să scriu despre acest subiect, arăt că e un articol la care cred că voi face des trimitere atunci când voi întâlni lozinca: Spitale, nu catedrale! La cum arată lucrurile, ni se pregăteşte un TUN prin care vom plăti pentru 8 spitale preţul pentru vreo 20 de catedrale. Asta deşi, Catedrala vine şi ea cu Spitalul ei, ultramodern: ACTIVENEWS: Ce nu au spus jurnaliștii despre Catedrala Mântuirii Neamului: lângă Catedrală, Biserica Ortodoxă construiește un SPITAL, ultramodern. Are și secție de URGENȚE (...) Mai mult, pe internet a apărut o petiție pentru transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în spital, informație preluată și de o parte a presei. Ceea ce jurnaliștii nu știau, înainte să preia această petiție este faptul că în cadrul Complexului Catedralei Mântuirii Neamului, Biserica Ortodoxă construiește...un spital. În proiectul Catedralei, lângă lăcașul de cult se construiește Centrul Social Medical, Casa Sfântul Apostol Luca. lnstituția va avea cabinete de consultații pentru diferite specializări, primări Urgențe, Imagistică, Laborator, dar și Bloc Operator și Terapie Intensivă(...) ________________________________ Chiar păstrând proporţiile între un Spital regional de urgenţă şi cel prevăzut a fi construit în cadrul complexului Catedralei, sunt foarte curios care va fi diferenţa între standardul de cost pentru cele două unităţi.

    sâmbătă, 18:22:18, 4 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Da, într-adevăr, același discurs searbăd și denaturat al unității formale (mă refer la articolul scris de Pr. Visarion Alexa). Și evident că există precondiția clară a mărturisirii credinței drepte pusă chiar în cadrul Sfintei Liturghii până să ajungem la împărtășit. Semnalez deocamdată folosirea eronată în primul articol a citatului scripturistic: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață (veșnică)” în el. Nu e vorba aici de un automatism, ci de o realizare, e vorba de cine ajunge să se împărtășească așa cum se cuvine are viață veșnică, nu oricine și oricum. După cum și un alt citat: „dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”, cu un verset mai înainte, este interpretat greșit, ca și cum trebuie neapărat să ne împărtășim. Dar aici e vorba de cel ce nu crede și refuză să primească, din această cauză, Împărtășania. Deci concluzia este că trebuie să credem și să ne înfricoșăm de Sfintele Taine și să le primim cum se cuvine pentru ca să nu ne lipsim de fericire. Nu poate rezulta concepția obtuză că a le primi pur și simplu ne va da viață veșnică. Așa cum remarcă și Gh Fedorovici, unitatea trebuie să premeargă împărtășirii și vine prin despătimire, nu prin unitatea formală dintre oameni. Dacă renunțăm la unitatea adusă de despătimire și dorim un fundamentată pe simpla împărtășire, atunci putem eșua în apatie duhovnicească și sufletească. Și eu cred că merită reluat subiectul acesta mai pe larg. Chiar privește natura Bisericii, menirea noastră ca mădulare ale ei.

    sâmbătă, 18:06:51, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    E clar că se plătește un peșcheș consistent cuiva! https://www.g4media.ro/inca-un-spital-se-proiecteaza-primaria-sectorului-1-a-lansat-licitatia-de-peste-500-milioane-euro-pentru-constructia-unui-spital-de-urgenta.html Încă un spital se proiectează: Primăria Sectorului 1 a lansat licitaţia de peste 500 milioane euro pentru construcţia unui spital de urgenţă Primăria Sectorului 1 din Bucureşti a lansat, prin Compania de Investiţii şi Dezvoltare în Sănătate şi Domenii de Interes Public – Privat Sector 1, o licitaţie de 2,41 miliarde lei (504 milioane euro), fără TVA, pentru construcţia unui spital de urgenţă categoria I A, potrivit unui anunţ publicat pe platforma SICAP, scrie News.ro. Licitaţia vizează elaborarea fazei de proiectare (aviz, proiect tehnic, detalii de execuţie) şi a fazei de execuţie a lucrarilor, inclusiv asistenţa tehnică din partea proiectantului pe toata durata execuţiei lucrărilor, conform Hotărârii nr. 907 din 29 noiembrie 2016. Spitalul va fi construit pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, Nr. 10, Sector 1, Bucureşti. Perioada de garanţie este de minimum 60 de luni, iar durata minimă a perioadei de proiectare şi execuţie este de 18 luni (din care proiectare – 4 luni, iar execuţia – 14 luni). Intrarea în vigoare a contractului este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, iar elaborarea proiectului tehnic de execuţie este condiţionată de aprobarea prealabilă a indicatorilor tehnico-economici şi emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare a executării lucrărilor. Ofertantul trebuie să fi avut o cifră de afaceri globală de cel puţin 2,405 miliarde lei, pentru ultimele trei exerciţii financiare. Durata contractului este estimată la 36 luni.

    sâmbătă, 15:32:08, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Un articol de astăzi care confirmă speculațiile noastre inițiale. SUA desfășoară noi atacuri aeriene în Irak. Cotidianul: MAPAMONDUL fierbe: Se trage în toate direcțiile Un nou raid aerian american a avut ca ţintă sâmbătă dimineaţă un comandant al miliţiilor Hashd al-Shaabi, la nord de Bagdad, potrivit televiziunii de stat, la o zi după bombardamentul în care a fost ucis generalul iranian Qassem Soleimani, iniţiatorul acestei coaliţii de paramilitari irakieni pro-Iran, relatează AFP. Nu a fost dezvăluită identitatea comandantului vizat. Acest atac a făcut „morţi şi răniţi”, a precizat pentru AFP o sursă din cadrul poliţiei irakiene, fără a prezenta un bilanţ exact. Conform unei surss a armatei irakiene, citată de Reuters, cel puţin şase persoane au fost ucise şi alte trei sunt rănite grav în urma unui atac aerian care a vizat miliţiile şiite ale Forțelor Populare de Mobilizare din Irak, sprijinite de Iran, în apropierea taberei Taji de la nord de Bagdad. Două dintre cele trei vehicule care alcătuiau un convoi al milițiilor au fost găsite arse, a afirmat sursa, precum și șase cadavre incendiate. Aliat contra aliat: Înțepături Franța – SUA Secretarul american de stat Mike Pompeo a spus vineri că Franţa ”greşeşte” dacă crede că lumea a devenit ”mai periculoasă” după ce SUA l-au ucis pe generalul iranian Qassem Soleimani într-un raid în Irak, transmite AFP. Mike Pompeo a făcut aceste aprecieri după ce a fost solicitat de postul CNN să comenteze o declaraţie a secretarului de stat francez pentru afaceri europene, Amélie de Montchalin, care a spus la postul RTL că ne regăsim astăzi ”într-o lume mai periculoasă” din cauza riscurilor de ”escaladare militară” în Orientul Mijlociu. ”Francezii pur şi simplu greşesc la acest punct”, a răspuns secretarul american de stat. ”Lumea este mult mai sigură astăzi. Şi pot să vă asigur că americanii din regiune sunt mai în siguranţă astăzi după moartea lui Qassem Soleimani”, consideră Pompeo. Ulterior, oficialul american a scris pe Twitter că a avut o convorbire telefonică cu omologul său francez, Jean-Yves Le Drian. ”Lupta împotriva activităţilor nefaste ale regimului iranian este o prioritate comună cu partenerii noştri europeni. Hotărârea noastră de a ne proteja popoarele şi interesele este de neclintit”, a adăugat şeful diplomaţiei americane. La rândul său, ministrul Jean-Yves Le Drian a cerut Iranului să evite orice reacţie după uciderea generalului Soleimani, pentru a nu se ajunge la ”o gravă criză a proliferării nucleare”. ”Franţa îndeamnă pe fiecare la reţinere şi Iranul să evite orice măsură susceptibilă să agraveze instabilitatea regională”, a indicat MAE francez într-un comunicat. Tot vineri, Palatul Elysée a anunțat că preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, se consultă cu omologul său din Rusia, Vladimir Putin, pe tema situaţiei din Irak şi îndeamnă Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reţinere. Emmanuel Macron va menţine „contactele strânse” cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, pe tema situaţiei din Irak, „pentru evitarea unei noi escaladări periculoase a tensiunilor”, a transmis Preşedinţia Franţei, conform cotidianului Le Figaro. Preşedintele Franţei „îndeamnă toate părţile să dea dovadă de reţinere” după moartea generalului iranian Qassem Soleimani, precizează Palatul Elysée. În cursul conversaţiei cu Vladimir Putin, Emmanuel Macron „a reiterat ataşamentul Franţei faţă de suveranitatea şi securitatea Irakului şi faţă de stabilitatea regională”. Preşedintele Franţei „a cerut din nou Iranului să revină rapid la respectarea deplină a obligaţiilor nucleare şi să se abţină de la orice provocare”, subliniază Palatul Elysée. Iranul a promis vineri că va răzbuna ”la locul şi momentul potrivit” uciderea comandantului Forţei Al-Quds, generalul Qassem Soleimani, al cărui convoi a fost ţinta unei drone americane pe aeroportul din capitala irakiană, Bagdad. Potrivit responsabililor americani şi preşedintelui Donald Trump, care a ordonat raidul, acesta a fost menit să prevină noi operaţiuni ale Forţei Al-Quds, după ce acţiunile acesteia au provocat moartea a numeroşi militari americani sau din ţări aliate ale SUA, ultima fiind atacul cu rachete în urma căruia un subcontractor american a fost ucis într-o bază irakiană din oraşul Kirkuk. La câteva ore după acest raid, Washingtonul le-a cerut cetăţenilor americani aflaţi în Irak să părăsească imediat această ţară. Un purtător de cuvânt al Ministerului irakian al Petrolului a confirmat că angajaţi americani care lucrează pentru companiile petroliere pleacă din Irak, el asigurând însă că producţia de petrol nu este afectată. Trupe suplimentare Statele Unite trimit aproape 3.000 de trupe suplimentare în Orientul Mijlociu din a 82-a Divizie aeriană, ca măsură de precauție pe fondul amenințărilor tot mai mari la adresa forțelor americane din regiune, a anunţat vineri Pentagonul, potrivit Reuters. Un înalt oficial al SUA, vorbind în condiții de anonimat, a declarat că sunt de asemenea cântărite detaşări suplimentare de trupe din SUA, inclusiv trimiterea de elemente ale Brigăzii Aeriene 173 din Europa pentru activități precum protecția ambasadei sale din Liban. Atacul de peste noapte, autorizat de președintele Donald Trump, a reprezentat o escaladare dramatică într-un „război din umbră” în Orientul Mijlociu între Iran și Statele Unite și aliații săi, în principal Israel și Arabia Saudită. Pentagonul a anunţat că brigada Forței de Răspuns Imediat (IRF) a celei de-a 82-a divizii aeriene a fost detaşată în regiune. „Brigada va derula în Kuweit o acțiune adecvată și de precauție, ca răspuns la creșterea nivelului amenințărilor împotriva personalului și a instalațiilor americane și va ajuta la reconstituirea personalului de rezervă”, a anunţat Pentagonul într-un comunicat. Trupele se vor alătura celor aproximativ 750 de forțe care au fost trimise în Kuweit la începutul acestei săptămâni. De obicei, o brigadă este formată din aproximativ 3.500 de persoane. Pe de altă parte, Statele Unite și aliații săi au suspendat pregătirea forțelor irakiene din cauza amenințării crescute cu care se confruntă, după ce în urma unui atac aerian american din Bagdad a fost ucis vineri un general iranian de rang înalt, a anunţat armata germană într-o scrisoare, potrivit Reuters. În scrisoarea către parlamentarii germani, un ofițer superior german a prezentat că generalul american Pat White a decis să crească în continuare nivelul de protecție pentru forțele detaşate în Irak în cadrul Operațiunea de Rezolvare Inerentă (OIR), pe care o comandă. „Astfel, pregătirea pentru securitatea irakiană și forțele armate din Irak este suspendată temporar”, le-a scris generalul german Erich Pfeffer membrilor comisiilor de apărare și relații externe din Bundestag în scrisoarea din 3 ianuarie. „Directiva este obligatorie pentru toate țările partenere implicate în OIR din taberele de instruire din Irak”, a adăugat el. Germania are în jur de 120 de militari detaşaţi în Irak în cadrul Operațiunii de Rezolvare Inerentă a SUA. Donald Trump a declarat vineri că America nu doreşte ”o schimbare de regim în Iran”, dar Statele Unite ”sunt pregătite să ia toate măsurile necesare”, dacă Iranul pune în pericol vieţile americanilor. ”Am acţionat noaptea trecută pentru a opri un război. Nu am acţionat pentru a începe un război”, a afirmat Trump în prima sa declaraţia la televiziune după moartea lui Soleimani, anunţată joi seara. Soleimani “a făcut o pasiune bolnavă din moartea unor oameni nevinovaţi. L-am prins în acţiune şi l-am lichidat”, a spus Trump, aflat la Mar-a-Lago, proprietatea sa din Palm Beach. Trump nu a răspuns întrebărilor reporterilor. Reacția UE Josep Borrell, Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, a îndemnat vineri Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reţinere, pentru a evita escaladarea conflictului. „Toate părţile implicate şi partenerii acestora trebuie să dea dovadă de reţinere”, a declarat Josep Borrell, citat de cotidianul Le Figaro. „Este necesară responsabilitate în acest moment crucial, deoarece o altă criză riscă să pericliteze anii de eforturi pentru stabilizarea Irakului”, a atras atenţia Joseph Borrell.

    sâmbătă, 09:17:42, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Am găsit un comentariu foarte bun și edificator care acuză modul deformat în care Unitatea a ajuns să fie precondiție pentru sfințire și participare la viața Bisericii: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/01/unitatea-credintei-si-credinta-in.html?m=1 Articolul este unul polemic dar consider că formulează argumente foarte oportune. Ar trebui reluate cumva aceste idei într-o formă mai cursivă și structurată. Dar recomand articolul orișicum! 🙂

    sâmbătă, 09:05:07, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Mă îndoiesc că se va repeta modelul anterior al războaielor mondiale. Este clar că există un conflict generalizat, cu intensitate variabilă, nu doar în acest caz. Dacă citim în grila istorică, Iranul și SUA sunt în stare de pace acum și este foarte puțin probabil ca Iranul să răspundă în mod deschis, cu atât mai puțin printr-o declarație de război. Ceea ce presupun că se va întâmpla va fi o înfierbântare generală, fiecare încercând să speculeze noua criză în interes propriu. E rău că s-a mai coborât o treaptă spre hăul spre care ne îndreptăm. Mai cred că americanii şi israelul vor începe dezmembrarea/neutralizarea forţelor pro-iraniene din OM. Nu cred să lase iniţiativa în dreptul iranienilor, ci pur şi simplu vor anihila ceea ce se numeşte semiluna şiită, conexiunea terestră cu Libanul. Cred că urmează atacuri ale aviaţiei israeliene în Siria. Părerea mea de nepriceput..

    vineri, 21:35:40, 3 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Inca un pas spre al III-lea razboi mondial. Asa au inceput si celelalte doua, intai conflict intre cateva state, dupa care incet-incet au intrat toate in razboi.

    vineri, 21:13:11, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    De acord cu ce ați scris. Doamne ajută ca măcar de-acum încolo Patriarhul nostru și episcopii mai nefricoși... să (sus)țină adevărul , cu atâta preț păstrat în Ortodoxie. Domnul să-i apere și să-i întărească! PS: E ceva și faptul că până acum Patriarhul și ceilalți ierahi nu au făcut jocul politicienilor globaliști și al Fanarului în chestiunea arzătoare cu schismaticii ucraineni!

    vineri, 16:57:11, 3 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Adăugăm în cele ce urmează două articole reacţie, primul fiind scris de Petre Iancu, un editorialist notoriu pro-istrael şi pro-globalism, prin urmare împotriva lui Trump, ceea ce conferă articolului său o oarecare spuză de simţ critic. Sunt confirmate, pe larg şi cu detalii, supoziţiile pe care am îndrăznit să le facem în partea de început a articolului, cu rezerva faptului că, dată fiind poziţia editorialistului, tabăra iraniană este calificată din start ca fiind "teroristă". Alţi editorialişti de la noi, preluaţi în finalul acestui comentariu, se referă la Soleimani ca la un erou. Este deci evidentă separarea taberelor ideologice şi cu privire la acest subiect. Personal, subscriu comunicatului ministerului rus de externe în care se arată că „Soleimani servea fidel interesele Iranului. Prezentăm sincerele noastre condoleanţe poporului iranian”. Cele două articole: Eliminarea teroristului-şef Soleimani şi riscul unui război de proporţii Tensiunile iscate de eliminarea teroristului-şef Soleimani depăşesc net raporturile americano-iraniene. Deflagraţia rachetei care i-a pus capăt vieţii a sporit exponenţial riscul unui mare război regional sau global. În Orient, limbajul liderilor e rareori ponderat. E auster şi autoritar, ca glasul stăpânului care-şi struneşte copiii nedisciplinaţi. Nu arareori vibrează fatal, ameninţându-şi ”inamicii” întotdeauna ”de moarte”. E, prin tradiţie, contondent, disuasiv şi agresiv. De această dată s-ar rata însă interpretarea impactului enorm al dramaticei ucideri ţintite, lângă aeroportul din Bagdhad, a generalului iranian Ghossem Soleimani, de către un tir de rachete americane, dacă s-ar subestima ameninţările cu vindicta ale ayatolahului Khamenei şi ale preşedintelui Rohani. Sau ale satrapilor lor regionali. .A nu se răzbuna, fie şi după un interval de aşteptare, cu intransigenţă maximă, deci cu o vărsare de sânge de proporţii rare, în urma unei asemenea lovituri aplicate imperiului terorist şiit, ar fi, conform codurilor conduitei orientale, indiciul unei slăbiciuni terminale. Ar semnaliza vecinilor că Iranul e lovit de anemie. Ar însemna că e silit să suporte o şifonare de autoritate şi-o înfrângere de-o anvergură potenţial atât de mare, încât să rişte dezintegrarea teocraticului regim. Greu de crezut că, în situaţia ei, marcată de crescânde dificultăţi economice şi politice, republica islamică îşi va permite acest risc. Pentru că Soleimani şi vice-şeful miliţiilor şiite irakiene, Abu Mahdi Al Muhandis, alături de care a fost ucis vineri dimineaţă, sunt foarte greu de înlocuit. Soleimani, poreclit ”comandantul din umbră”, şeful legendar al brigăzilor al Quds, constituind trupa de elită, externă, a teroriştilor Gărzilor Revoluţionare Iraniene, omul care conducea operaţiunile expansioniste ale hegemonialilor ayatolahi persani în întregul Orient Apropiat şi Mijlociu era, între şiiţi, o icoană. Un star pop. Un mit. Ca atare, uciderea lui, alături de principalul său discipol irakian e, pentru iranieni, nu doar un dezastru tactic, militar şi informaţional. E şi o catastrofă de imagine, o îngenunchere simbolică extrem de dureroasă, demonstrând, totodată, că ayatolahul Khamenei, liderul suprem al Iranului, şi conducătorii serviciilor sale secrete şi-au greşit serios calculele de acasă. Estimările lor cu privire la voinţa şi capacitatea lui Donald Trump de a reacţiona militar viguros la repetatele provocări iraniene s-au dovedit fatal eronate. Nu le trecuse Trump pe toate cu vederea cu un rar stoicisim? Nu se abţinuse el să riposteze la numeroase agresiuni iraniene, de la distrugerea unei drone militare scumpe, la varii acte de piraterie? Nu-l dăduse el afară pe John Bolton, consecventul adept al unei politici dure faţă de Iran? În fond, provocările iraniene n-au început, ci au culminat cu asasinarea, de către miliţiile şiite, pro-iraniene, din Irak, a unui civil american, devenit victima unui tir de baraj neprovocat, cu 30 de rachete, lansat de grupul proxy condus de oamenii lui Soleimani asupra unei baze SUA din Kirkuk. Crima de la finele anului n-avea cum să nu fie urmată de o ripostă americană cu rachete, soldată cu zeci de victime din rândul combatanţilor Kataib Hisbollah din Irak. Care şi-au mobilizat, în revanşă, rezervele din capitala irakiană şi-au încercat să ia cu asalt ambasada americană de la Baghdad, scriind pe pereţii reprezentanţei americane: ”noi suntem luptătorii lui Soleimani”. Mai nou, s-au văzut decapitaţi. Odată cu ei se văd lipsiţi de comandant toate grupările teroriste exportând revoluţie islamică iraniană din Siria până în Yemen şi din Liban până în Irakul sugrumat de miliţii şiite, încercând să ajute guvernul-satelit de la Baghdad să ţină sub control o populaţie sunită revoltată. Una josnic ignorată de occidentali, deşi grupările teroriste şiite au tot tras în protestatari paşnici, umplând străzile irakiene, după modelul în care Securitatea ceauşistă îi atacase pe românii revoluţionari în decembrie 1989. Când tiranul îşi permisese o riscantă vizită în Iran. Vineri, iranienii s-au lăsat la rândul lor prinşi cu izmenele pe vine. Or, n-ar fi trebuit să fie surprinşi. O sumedenie de indicii ar fi trebuit să-i avertizeze. Premierul demisionar al Irakului, Adel Abdul Mahdi, fusese avertizat de şeful Pentagonului cu o jumătate de oră înainte de atacul duminical. Violenţa loviturii ar fi trebuit să-i edifice pe iranieni că, deşi e într-un an electoral şi ar fi vrut să-şi retragă trupele dislocate în Orient, Trump, departe de a miza doar pe izolaţionism, caută să se impună printr-o bubuitură colosală ca personalitate redutabilă. Pentru şeful statului american, care a încasat câteva răsunătoare eşecuri diplomatice în 2019, în special în raporturile cu nordcoreenii, ameliorarea imaginii sale externe de om de stat şi de conducător de oşti e esenţială tocmai într-un an electoral. Puţin îi pasă de repercusiuni externe, dacă socoteala din târg îi va aduce domesticele voturi scontate. Mai delicată e situaţia pentru israelieni, ameninţaţi de mult de ayatolahi cu genocidul şi învinuiţi şi acum, de către mai-marii de la Teheran, ca responsabili, împreună cu americanii, pentru uciderea geniului lor militar, numit Soleimani. Vor riposta iranienii prin atacuri facile, rapide, asupra statelor arabe din zonă, considerate braţul prelungit al SUA şi al Israelului? Vor mina Golful Persic? Vor escalada şi ei, dramatic, atacând, eventual prin interpuşi, statul evreu sau interesele americane regionale? Sau vor manifesta răbdare, mizând înainte de ripostă, ca de atâtea ori în trecut, pe redusele marje de atenţie şi de rezistenţă ale occidentalilor? Deşi clar justificată de sângele american care i-a pătat din abundenţă mâinile, uciderea unei figuri de proră a revoluţiei iraniene şi a forţei militare persane ca teroristul-şef Soleimani implică riscul unei conflagraţii de mari dimensiuni. Căci e greu de crezut că, într-un an electoral, când importanţa imaginii sale i se va părea decisivă, Trump va admite o vădită şifonare a prestigiului său prin inevitabila ripostă iraniană. Ori că se va plia sensibilităţilor dilematicei opoziţii democrate, care, puternic ideologizată şi obsedată de Trump, dar rece la orice altceva, critică ”inoportunitatea” unui demers judecat de mulţi americani ca patriotic. Dar nu e clar dacă SUA au o strategie în regiune care să gestioneze adecvat urmările atacului de vineri. La rândul lor, iranienii, mai belicoşi chiar decât aliaţii lor, de pildă turcii lui Erdogan şi ruşii lui Putin, alături de care, sub comanda lui Soleimani, au izbutit nu doar să cucerească, ci şi să distrugă Siria şi să sperie lumea arabă, sunt cu spatele la zid. Fiindcă ambiţiile lor nucleare şi ameninţările lor genocidale s-au vărsat în politica SUA a ”presiunii maxime” şi a amplificării permanente a sancţiunilor americane. Atât aventurile externe iraniene, cât şi strângerea internă a şurubului, inevitabilă din combinata cauză a celor dintâi, a embargoului şi-a lăcomiei potentaţilor persani, au sporit vulnerabilitatea unui regim aflat în proximitatea punctului de ruptură. Încât e greu de subestimat dramatismul situaţiei ori consecinţele sale potenţiale. Nici implozia regimului iranian cu toate urmările sale pentru raportul de forţe dintre şiiţi şi arabii suniţi, nici apocalipsa nu mai par din cale afară de departe. _____________________________________________________________________________________ Trenduri.blogspot.com: Moartea unui erou Cred că am fost printre primii care-au aflat despre moartea generalului Qassem Soleimani. Inițial am crezut că e fake news. Apoi, după tweet-ul inițial, au început să se propage informațiile. Știam sursa, astfel încât nu le-am dat crezare. Era absolut penibil să fie așa. Ceva mai târziu, am primit confirmarea din partea a două surse „neinfectate” de tweet-ul inițial: una israeliană și una irakiană. Abia atunci am înțeles că știrea era adevărată. Înainte de a trece mai departe, trebuie să înțelegeți că Soleimani a fost ucis mișelește. Toate operațiunea nu are absolut nimic de-a face cu războiul, cu vreo poveste complicată de spionaj sau cu altceva. Nu! Soleimani avea statut diplomatic în Irak, era trimis oficial acolo, astfel încât era persoană protejată, beneficiind de imunitate diplomatică. N-a fost nicio poveste cu spioni care-ar fi aflat despre „deplasările secrete” ale generalului iranian. Adevărul e că se știa că se află la aeroport deoarece nu se ferea de nimic. Lucra la vedere, beneficiind de statutul său diplomatic. Dacă ar fi vrut să fie nevăzut, în mod sigur ar fi acționat în umbră, așa cum a făcut-o nu de puține ori în teritoriul inamic. Ceea ce a făcut Trump, ordonând lichidarea unei persoane care se bucura de statut diplomatic și se deplasa neprotejat, e o acțiune demnă de „subtilitatea” unor țărănoi nespălați și cu scuipat în barbă. Așa ceva pur și simplu nu se face. Întrebarea care se pune acum este care va fi riposta? Greu de spus. Americanii au acționat atât de ghiolbănește încât nicio acțiune ulterioară nu va mai fi de neînțeles. Au coborât la un nivel atât de jos confruntarea încât totul a devenit de neimaginat. De-aceea mult timp am fost blocat și n-am dat crezare „zvonului” privind asasinarea sa. Certitudinea pe care o am e că pentru mulți oameni din Orient, dispariția generalului reprezintă, în primul rând, un șoc teribil, urmat de perplexitate. Din punctul de vedere al succesiunii se va trece ușor peste dispariția sa întrucât cei din forțele Quds sunt toți militari bravi, de prim rang. Însă aura legendară pe care o avea va fi extrem de greu să fie obținută de altcineva. Soleimani intră direct în legendă, spre deosebire de dușmanii săi intrați definitiv în rahatul penibilului, al lipsei de onestitate și al banditismului afișat pe față. Scânteia Orientului pare a se fi aprins odată cu acest gest mișelesc. Acum nu mai vorbim despre „dacă” ci despre „când”, iar de-aici lucrurile încep să se complice teribil. Vă voi reaminti un amănunt trecut cu vederea: tehnologia balistică pe care-o deține Kim Jong-un e de origine iraniană. Nu cred că liderul nord-coreean nu le va întoarce iranienilor serviciile prin know-how pentru obținerea armei nucleare. Iar asta se va produce repede, dacă nu cumva deja s-a produs. Și, cu acest prilej, transformarea Orientului într-un foc de artificii e extrem de aproape. Sunt curios pe cine va ferici cel mai mult noua paradigmă!

    vineri, 16:20:13, 3 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Da, vreau să subliniez că nu m-am referit îndeosebi la cei de la Cuvântul Ortodox că ar „băga capul în nisip”, chiar dacă în comentariul lor cam asta spun. A fost mai mult un prilej pentru a atrage atenția asupra propagandei oficiale deșănțate și mincinoase și asupra tacticii voite sau neintenționate a IPS Ierotheos prin care a făcut să scape cumva basma curată Sinodul. Cred că alta ar fi situația și reacția credincioșilor dacă ar conștientiza mai bine cum stau lucrurile. Eu de la început am spus că este posibil ca BOR să nu ducă mai departe acțiuni ecumeniste, dar va gira pe cele fanariote, ceea ce este suficient. Pe scurt, ar trebui să conștientizeze fiecare exact situația în care ne-am băgat prin deciziile din Creta, fără exagerări. Una deosebit de fragilă. Măcar să nu se mai afirme sfruntat că nu s-a schimbat nimic. S-a schimbat totul, începând cu situația din Ucraina și cine știe ce va mai urma. Plus că deja Biserica este zdruncinată în integritatea ei deja, asta afectând pe fiecare în parte, dacă are conștiință, punct în care nu mai aduc detalii și argumente. Și încă ceva important: Dacă acum ierarhii spun că nu s-a schimbat nimic, ce garanție avem că vor reacționa și se vor împotrivi Constantinopolului când se va ajunge la unirea concretă cu ereticii? Dacă acum ei acceptă situația să-i numim frați pe eretici ca fiind în aceeași Biserică, în ce fel se vor putea opune unirii cu „frații”?

    vineri, 13:22:09, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Cum mai bagă capu-n nisip atâția și atâția... de-ai noștri care, chipurile, pun gândul cel bun și-l creditează la nesfârșit pe Patriarhul Bartolomeu! Iată că acesta a spus de astă dată cu subiect și predicat în care scop și-n care duh (necurat) a fost Sinodul din Creta, citez: "Vreau să subliniez că în 2016, am organizat Sinodul din Creta, la care a participat și Biserica Serbiei, și, în cadrul acestui Sinod, a fost luată decizia de a se continua dialogul cu biserica catolică, scopul fiind unitatea celor două biserici, ortodoxă și catolică. La acest dialog participă toate bisericile ortodoxe, inclusiv Patriarhia Ecumenică."

    vineri, 13:02:29, 3 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Ce se întâmplă în Muntenegru nu e un șantaj pentru sârbi și declarațiile ce ataca Biserica "mamă" a Constantinopolului? Și urmează Macedonia probabil sa facă putina zarva...cum rusii nu au fost cuminți nici sârbii nu sunt departe de a fi penalizați.

    vineri, 08:06:56, 3 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Asa este, parinte! Buna analiza!

    vineri, 07:37:44, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului confirmă scrisorile de invitație la Sinaxa Întâistătătorilor, dar se eschivează și nu o consideră „serioasă”:

    Cum de-or persista unii ierarhi în acordarea unei cinstiri deosebite pt Patriarhul Constantinopolului când acesta a fost în stare de o acțiune atât de smintitoare precum cea care întrece imaginația chiar și a celor mai îngăduitori dintre ortodocși (și chiar dintre catolicii conservatori)? Mă refer la știrea recentă din octombrie 2019: https://spzh.news/ro/news/65420-shvedskaja-jepiskopessa-nagradila-patriarkha-varfolomeja-ordenom-svojej-cerkvi Pentru mine această onorare a Patriarhului Ecumenic de către “arhiepiscopesa“ suedeză a luteranilor este o nerușinare fără seamăn la adresa Ortodoxiei! Domnul să-i dea timp de pocăință!

    miercuri, 20:55:37, 1 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului confirmă scrisorile de invitație la Sinaxa Întâistătătorilor, dar se eschivează și nu o consideră „serioasă”:

    Sunt uimit de gândirea aceasta de factură papistașă în favoarea numai a tronului de la Constantinopol.... Care, să nu uităm, în ultima sută de ani, nicidecum nu a fost un bastion al Ortodoxiei ci, dimpotrivă, a tras în jos Ortodoxia Luptătoare prin nenumărate acțiuni și decizii smintitoare! Apoi, cine a convocat cele 7 Sinoade Ecumenice, dar și pe celelalte canonice ulterioare? Numai Episcopul de la Constantinopolul sau al Romei?? Of!

    miercuri, 20:02:16, 1 ianuarie 2020

  • Mitzi

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Împreună cu întreaga „obște” dorim tuturor vremuri bune pentru mântuire, un an nou sănătos, bucuros și liniștit, numai bun pentru sporit! Duhovnicește, în primul rând! La mulți ani!

    miercuri, 14:46:36, 1 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Sa ne traiti sanatos Parinte!

    miercuri, 14:18:19, 1 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Dumnezeu să ne dea puterea cea bună tuturor să aducem roadele împărăției Lui în ogorul sufletului nostru și al Bisericii în anul ce a sosit! Trebuie să fie și neghinele smintelilor ca să se învedereze iscusința fiecăruia; dar să nu vină prin noi poticnirile pentru alții. Un an nou binecuvântat tuturor!

    miercuri, 12:03:54, 1 ianuarie 2020

  • Răzvan ANDONE

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani sănătoși și binecuvantați cu bucurii !!!

    miercuri, 09:20:40, 1 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani Elena! 🙂

    miercuri, 00:29:31, 1 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La multi ani spre mantuire!

    miercuri, 00:23:26, 1 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani Andrei! 🙂

    marți, 21:56:03, 31 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La multi ani binecuvantati de Dumnezeu si mantuire la toata lumea!

    marți, 21:34:04, 31 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Filaret însuși condamnasera pe schismatici înainte de a fi el unul dintre ei. Așadar o biserica ce a luat naștere în parlament, câțiva arhierei rătăciți și aia e. Polonezii deși au fost "recunoscuți" de Fanar, ulterior s-au pocăit față de Moscova, biserica mamă, pentru a primi canonicitate. https://orthochristian.com/126622.html

    luni, 11:37:19, 30 decembrie 2019

  • com

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Raman tot mai putini dar sunt mai puternici. Sa vedem cum se evolueaza si in Muntenegru, se pare ca acolo nu sunt ierarhi tradatori/vanzatori.

    luni, 07:53:27, 30 decembrie 2019

  • MD Crismaru

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Tulburator videoclip....Doamne apara-ne si pazeste-ne, multumim Preasf. Par. si pt. acest articol!

    duminică, 21:55:58, 29 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Iar datorita papismului, se da apa la moara altor erezii ce în continuare dezbina tot mai mult Biserica, una este etnofiletismul (ucrainian, macedonian și mai nou în Muntenegru, unde recent inafara de legile bolșevice a fost bătut și un episcop sârb https://spzh.news/en/news/67393-policija-v-chernogorii-zhyostoko-izbila-ijerarkha-serbskoj-cerkvi). Dacă Duhul lui Dumnezeu unește oamenii între ei, se vede clar ca acest duh și aceste erezii plecate și alimentate de Fanar ca papismul și etnofiletismul dezbina, și lucrează tocmai la subminarea Miresei lui Hristos. Despre ce pom și ce roade vorbim?

    vineri, 23:14:25, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Ba este. Am și menționat asta în text. Doar că există încă o inerție în a se preciza termenii în care este operată. Adică rușii ar trebui să spună clar că la mijloc există o erezie, cea a papismului. Pentru o mai bună lămurire a lucrurilor și pentru a evita atacurile că iau aceste măsuri pe considerente de politică (bisericească), nu de dragul credinței și unității Bisericii, așa cum pretind. Ce-i drept, nu avem textul hotărârilor sindale, ci doar un comunicat de presă. Mi-e că este foarte slăbită credința și foarte puțini merg pe principiile ei, chiar dintre ierarhi și dintre Bisericile Locale, ci mai mult pe considerente etnice și pământești.

    vineri, 18:23:55, 27 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Sarut mana Parinte! Deci intreruperea comuniunii cu cei care recunosc schisma din Ucraina, din partea rusilor, nu este acoperita canonic?

    vineri, 17:38:08, 27 decembrie 2019

  • Tatiana Axintescu

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    Sunt de acord cu infiintarea acestui fel de sindicat! Astept mai multe detalii si sunt de acord sa cotizez! Se deschide,astfel,poisibilitatea de a lupta legal si a obtine,cu decenta, realizari multiple pe toate planurile ! Mult succes demersului si infiintarii legale!

    vineri, 17:22:55, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    Biserica Rusă și-a exprimat ieri sinodal oficial sprijinul pentru propunerea exprimată de Patriarhul Ierusalimului de a fi convocată o consfătuire panortodoxă. Doar Biserica Cehiei și Slovaciei a mai făcut acest lucru oficial.

    vineri, 12:02:30, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt la Naşterea lui Hristos:

    Așa e Sf. Vasile, un titan complet și edificator. Un Sfânt ales între Sfinții Bisericii.

    miercuri, 14:09:08, 25 decembrie 2019

  • MD Crismaru

    la articolul Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt la Naşterea lui Hristos:

    Asemenea articol desavirsit nu am mai citit pina acum....sarut mina Preasfinte Parinte!

    miercuri, 14:01:14, 25 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    ASEMĂNĂRI ISTORICE 1. Contextul istoric din trecut: Antioh Epifan [175-164 î.Hr.] este unul din imparatii care s-au succedat in cadrul spatiului politic al fostului Imperiu creat si condus de Alexandru Macedon. Aceasta perioada istorica este cunoscuta sub numele de elenism si este, practic, prima perioada de… globalizare puternica ce o cunoastem. (...) În mod evident, generalii lui Alexandru aveau tot interesul sa impuna elenismul, sa uniformizeze cultura si modul de viata, pentru a putea preveni orice fel de autonomie din partea popoarelor aflate sub stapanirea lor. (...) greaca devine limba oficială a tuturor cetăţenilor, peste tot se înfiinţează şcoli şi instituţii de educaţie fizică, negoţul cunoaşte o expansiune enormă şi, prin el, bunăstarea economică, filosofia şi ştiinţa – îndeosebi matematicile şi fizica – aduc nume noi şi importante în istoria culturii. Era evident însă că o structură atât de mozaicată nu putea să-i asigure imperiului o unitate de durată. Aşa a început – la scara lumii de atunci – un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia (care oferea standardele de civilizaţie şi cultură), iar Estul, restul (care trebuia să le adopte). (...) Drama a început în momentul în care globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia prin adoptarea credinţelor şi moravurilor-standard şi, prin aceasta, să renunţe, practic, la identitatea lor ca neam. (...)" 2. Apostazia lui Israel. Cu toate ca elenismul era o cultura in plin afirmare istorica, cu toate ca imperiile generalilor lui Alexandru Macedon erau atat de puternice, acesti factori nu erau de ajuns pentru a se ajunge la o cadere atat de grava si un razboi atat de fatis dus impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii Sale, atunci existenta la poporul evreu. Ceea ce a creat premisele acestei tragedii a fost tradarea evreilor si, mai ales, a arhiereilor iudei, care au ales sa se faca slugi ale elenismului si ale stapanilor lumii, intorcand spatele lui Dumnezeu si poporului simplu. Tradarea din interior a venit, asadar, din doua directii. In primul rand, elita culturala a iudeilor, care avea si sarcini sacerdotale, incepe sa ravneasca la splendorile elenistice si la modul de viata grecesc si sa le importe in Ierusalim, urmandu-le in aceasta si poporul. Dar sa citim chiar din Cartea 1 a Macabeilor (varianta Anania): "În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne”. Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor. Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; şi-au refăcut prepuţul, lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul. (Macabei 1, 11-15)." A face legamant cu neamurile nu inseamna ceva simbolic, doar o raspandire spontana a unui fel de a trai sau o adoptare autohtona, ci, practic, incheierea unor tratate, sau, cum am spune astazi, cererea expresa de a intra intr-un sistem definit de putere si “valori”, un sistem politic, social, cultural complet. Constatam ca paragraful citat se suprapune perfect peste istoria noastra: si noi am constatat dupa prigoana comunista cat de rau ne-a fost de cand ne-am despartit de “neamurile vestului”, si noi am mers la ei (nu ei la noi) si am cerut in genunchi sa ne primeasca in sistemele lor, ravnind la scolile, la civilizatia, la prosperitatea lor… lepadand fara vreo clipire din ochi “legamantul cel sfant”, vietuirea din batrani si propriile noastre valori. Este adevarat ca la amnezia, uitarea si dispretuirea Bisericii si a Traditiei a lucrat din plin si cu arme feroce comunismul. Numai pe fondul defrisarii facute de sistemul comunist a fost posibila aceasta reactie tipica pentru popoarele salbaticite. Ca altadata indigenii din teritoriile nou descoperite, ne-am trezit ca ne sticlesc ochii dupa “carnuri” si “margele de sticla”, dupa toata “civilizatia” care ne facea sa ne simtim teribil de complexati in provincialitatea noastra. Am ajuns astfel sa ravnim dupa “integrarea in UE si NATO” ca altadata evreii dupa imputernicirea de a trai dupa datinile paganilor si de a le fi bine. Astfel, implicatiile acestei tradari sunt dintre cele mai concrete: indepartarea de la modul de viata traditional, de la linia de conduita a batranilor si parintilor nostri inseamna intrarea intr-un circuit de putere politica si de sisteme – inseamna, practic, expunerea totala fata de interesele si scopurile acestora. In al doilea rand, insasi Biserica Vechiului Testament, de la cele mai inalte niveluri ale sale, se afla in plina apostazie. In functia de arhiereu, cea mai inalta treapta a VT, ajunge, prin inselaciune, un anume Iason. Amanunte aflam in Cartea a 2-a a Macabeilor: "Dar, după ce Seleuc a părăsit această viaţă şi după ce Antioh, poreclit Epifan, i-a urmat la tron, Iason, fratele lui Onia, a a pus mâna, prin înşelăciune, pe dregătoria de mare preot, făgăduind regelui trei sute şaizeci de talanţi de argint, precum şi optzeci de talanţi de aur dintr’un alt izvor de venituri; pe deasupra, s’a făgăduit cu încă o sută cincizeci, dacă i se va îngădui ca el însuşi să înfiinţeze un gimnaziu şi un efebiu şi să-i înscrie pe cei din Ierusalim drept cetăţeni ai Antiohiei. (2 Macabei 4, 7-9)" Asadar, Marele Arhiereu, de fapt un tradator si un slujbas al Noii Ordini Elenistice, se angajeaza din plin la eradicarea vechiului cult iudaic si la impunerea noului cult elenistic, globalizant. Important este de remarcat faptul ca acest Iason urmareste sa obtina „privilegiul” de a fi cel prin care se realizeaza toate aceste obiective urmarite si de puterea politica: impunerea noilor centre de cultura (gimnaziile elene, in care se punea accentul pe „cultura” trupului, educatie fizica etc.) si, mai ales, sarcina politica de a inscrie pe cei din Ierusalim drept cetateni ai Antiohiei. Acesta era planul stapanirii politice, si cel mai potrivit pentru punerea lui aplicare nu putea fi altcineva decat un tradator din interior, si inca unul cu prestigiu asa de mare cum era ocupantul scaunului lui Moise. Un rege local ar fi putut sa esueze in acest plan, deoarece poporul evreu nu era obedient la modul absolut fata de regi. Insa Marii Arhierei puteau manipula un rezervor enorm de credibilitate si convingere pentru a desavarsi opera de robire si de inscriere a poporului ales al lui Dumnezeu in ordinea demonica a lui Antioh. In ceea ce priveste inscrierea, aceasta are o dimensiune concreta – inseamna recensamantul populatiei, ceea ce astazi numim “indosarierea” ei si, astfel, „afierosirea” populatiei lui Antioh, tiranul antihristic. Ne amintim astfel de cuvintele parintilor nostri duhovnicesti care avertizeaza in vremurile noastre asupra faptului ca suntem impinsi spre apostazie chiar de catre mai-marii Bisericii. Vedem cu ochii nostri cat de importanta este pozitia pe care Biserica, prin varfurile sale ierarhice, o ia fata de subiectele sensibile care contravin flagrant invataturii ortodoxe, si chiar mai mult decat atat, care contravin oricarei urme de umanitate si morala. Astfel, lipsa de reactie sau slaba reactie a Bisericii fata de flageluri precum avortul, homosexualitatea, modul de viata nebunesc contemporan nu fac altceva decat sa slabeasca pana la adormire cugetul credinciosilor. Parintele Amfilohie de la Diaconesti a aratat cat de mare poate fi influenta unui patriarh in cadrul poporului ortodox, daca exista intentia ca Biserica sa se opuna fatis acestor sarje demonice dezlantuite asupra societatii noastre. Dar ce face patriarhul si ce fac majoritatea arhiereilor nostri de fapt, vedem prea bine… Tacerea lor este… asurzitoare! Ba chiar uneori se merge pana la ticaloasa complicitate… Mai mult decat atat, Parintele Gheorghe Calciu, intr-un cuvant extraordinar, a aratat cat de mare este pacatul savarsit de mai-marii Bisericii prin faptul ca au incurajat in cuvant si in fapta si chiar s-au rugat pentru intrarea in UE a Romaniei, a poporului incredintat lor de catre Dumnezeu. Practic, spune parintele, Biserica s-a rugat sa de deschida pentru noi portile iadului. Si asa cum atunci mai-marii nostri, cu singulare exceptii, nu au facut nimic sa trezeasca cugetul poporului, asa va fi, in mod cert, si in vremea antihristului. Pecetluirea se va face cu ajutorul mai-marilor Bisericii, asa cum altadata a fost nevoie de marele arhiereu apostat al evreilor pentru ca acestia sa fie inscrisi in scriptele lui Antioh Epifan.(...)" Autor: Ioan Bucur Integral la sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/vremea-robiei-eleniste-si-a-sfintilor-macabei-semn-puternic-dat-noua-celor-de-pe-urma/#more-3816

    sâmbătă, 12:47:11, 21 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    În primul rând, am scris aceste rânduri pentru că am simțit necesar subiectul și la îndemână informațiile. Căci am fost prins zilele astea și nu am avut timp prea mult. Mai sunt subiecte importante, cum ar fi adormirea pr. Gh. Metallinos, dar pe care nu am avut răgazul să le abordez. Apoi, în ce privește subiectul întrunirii panortodoxe, îngrijorarea mea este nu cumva să nu fie în stare să reglementeze corect problemele existente. Până la urmă, rușii și cei de partea lor ar putea forța nota, dar să o facă nu în interes propriu, ci al Ortodoxiei. Ei spun că apără credința pravoslavnică, dar nu au reacționat față de hotărârile greșite din Creta. Oare n-or fi și ei ecumeniști? Sau contracarează papismul fanariot din dragoste pt adevăr sau pt a-și dovedi superioritatea? Evident că nu pot să acuz dinainte pe nimeni, dar parcă e f slabă credința și trăirea ei în Duhul cel bun. Minunat ar fi să ne arate bunul Dumnezeu că încă mai are oameni adevărați credincioși Lui și puternici. Pe de altă parte, cred că deocamdată miza este să se adune și să vorbească, asta dovedind calitatea sobornicească a Bisericii. Pt că Fanarul dorește ca dezbaterile să fie din poziția lui de autoritate supremă, care să nu fie pusă nici măcar în discuție. Deci acceptarea întrunirii este deja o cedare sau un atu câștigat.

    sâmbătă, 06:36:56, 21 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    Da, speranța moare ultima. Senzația mea este că nici sfinția voastră nu sunteti prea optimist. Una-i sinodul, alta-i consfătuirea... Un Sinod Ecumenic era necesar, nu o (eventuala) simplă întâlnire a întâistătătorilor. Acum, date fiind condițiile și mai ales vremurile, bună ar fi și aceasta - consfătuirea!

    vineri, 22:28:46, 20 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    E posibil să apară o mare sminteală cu Recensământul din 2021. Îmi amintesc ce a fost în 2011. http://e-consultare.gov.ro/w/proiect-de-ordonanta-de-urgenta-privind-organizarea-si-desfasurarea-recensamantului-populatiei-si-locuintelor-din-romania-in-anul-2021/ Am citit proiectul de oug și nu am găsit nimic care să mă inflameze, dar sunt și multe lucruri care vor fi foarte greu de digerat pt cei circumspecți.

    joi, 23:03:26, 19 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Răspunsul celor trei Mitropoliți ciprioți către Arhiepiscopul lor la atacurile pe tema ucraineană:

    Biserica, nu doar ca instituție inerțioasă, s-a păstrat în jurul adevărului de credință revelat indiferent câte opoziții a întâlnit și de ce natură. În situația noastră de acum mi se pare că există o cochetare cam prea mare cu erezia (ecumenismul și papismul fanariot), se merge mult pe ideea că harul este încă prezent, neglijându-se disfuncționalitățile și riscurile majore care afectează lucrarea Bisericii. Ar trebui mai multă fermitate din partea celor care manifestă discernământ și necompromitere (mai ales dintre ierarhi).

    miercuri, 13:43:29, 18 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Răspunsul celor trei Mitropoliți ciprioți către Arhiepiscopul lor la atacurile pe tema ucraineană:

    Of! Eu știam din istoria Bisericii că au fost chiar și împărați care, de dragul păcii și unității (pierzătoare - judecând după Adevăr!) au solicitat ca Părinții să tacă, să nu mai spuie nimic... împotriva rătăcirilor vremii care afectau dreapta credință. Și Părinții, asemenea acestor vrednici Mitropoliți, nu au tăcut. Poate cel mai răsunător caz este cel al Sf. Maxim Mărturisitorul. Situația în care s-a aflat este descrisă sintetic în paragraful de mai jos identificat în urma unei căutări rapide pe net: "Strategia împăraţilor bizantini în medierea conflictelor dintre nestorieni şi ortodocşi a fost aceea a căutării unor soluţii de echilibru fără însă, a fi cele mai aşteptate de către creştinii ortodocşi, ceea ce va potenţa un real conflict între Biserică şi Stat. O asemenea stare de spirit este regăsită de către istorici încă din vremea lui Iustinian, dar în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul ea atinge un punct de maximă actualitate . În acest context Sfântul Mărturisitor va juca un rol cheie declarându-se împotriva denaturărilor nestoriene în privinţa dogmei hristologice, intrând astfel în conflict făţiş cu tronul imperial. Acest conflict avea să dăinuie de-a lungul întregii vieţi a Sfântului, un rol deosebit avându-l Roma, care i-a acordat întotdeauna sprijin Sfântului Maxim, îndeosebi prin papa Martin. În schimb, cealaltă parte a lumii creştine, Constantinopolul, avea să publice în 639 o declaraţie – Ektesis – şi în 647 un document – Typos – prin care se făceau eforturi deosebite pentru unitate între creştini, cu atât mai mult cu cât pericolul musulman devenea din ce în ce mai pronunţat. Însă ambele aceste documente nu ţineau seama de hotărârile calcedoniene, fapt sancţionat cu promptitudine de partida ortodoxă." Sursa: https://biblioteca.regielive.ro/licente/religie/hristologia-sfantului-maxim-marturisitorul-364692.html

    miercuri, 10:24:12, 18 decembrie 2019

  • com

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    Pe acelasi territoriu a fost recunoscuta de catre Fanar o noua Biserica autocefala alaturi de cea autonoma recunoscuta de toate Patriarhiile. Unii sunt alaturi de Fanar, altii nu, iar altii se declara echidistanti desi asta este imposibil. Mai sunt unii care cer convocarea unui sinod pe acest subiect. Fanarul si cei ce ii sunt alaturi refuza sinodul considerandu-l pe Episcopul Istanbulului indreptatit sa decida asupra subiectului fara consultarea celorlalte Patriarhii. Iata motiv de schisma, orice decizie ar lua un sinod local, fie ca recunoaste fie ca nu recunoaste noua Patriarhie, o parte din cler si din credinciosi nu va fi de acord cu decizia si se va apropia de cei care sustin cealalta pozitie, fie de Fanar fie de Moscova. Precedentul a fost creat ca pe acelasi teritoriu canonic sa fie mai multe biserici ortodoxe, una a “rusilor” si alta a “grecilor”, se poate sa fie si mai mult de doua daca se continua asa. Cei ce au fost pusi Supraveghetori in Biserica (Episcopi) pentru pastrarea credintei curate si respectarea randuielii se cred stapani de ceva vreme si acesta este rezultatul. Se cerne. Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne tina in Biserica Lui.

    marți, 12:04:26, 17 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    "Cele 17 secole care au trecut au cimentat Constantinopolul ca primul din Ortodoxie. Sfârșitul poveștii. Nu te fă că nu vezi." Primul în cinstire, nu în putere și fără de egal. Care, ca om, probabil a greșit, după cum se subânțelege că ar accepta chiar și Arh. Hrisostom. De fapt, chiar și cu cinstirea este de discutat... De ce să se reclame atâta onor având în vedere cele multe cu semnul întrebării și exclamării (ca să fiu delicat) săvârșite de către Patriarhul Ecumenic în cei 28 de ani de când a fost întronizat? Să se prefacă ceilalți episcopi că nu le-au observat?

    marți, 11:48:09, 17 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    Offf... Groaznic...

    marți, 08:02:01, 17 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Adevărata cale împărătească, a adevăraților Sfinți Părinți.

    vineri, 12:57:15, 13 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Din articol, adică din poziția Sf. Grigorie Palama, rezultă două puncte: 1. că nu există caterisire automată (cum spune și Sf. Nicodim) și 2. Episcopii care propagă o erezie provoacă o ruptură în Biserică prin desprinderea lor de credința dreaptă. Și, deci, e normal și necesar să existe o reacție față de ei, altfel viața bisericească urmează un curs greșit, care afectează mântuirea. Pe de altă parte, nu oricine poate (este capabil) să ia atitudine și cu atât mai puțin cei aprinși de idei dezbinătoare, neîntemeiate teologic.

    vineri, 12:43:36, 13 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Așadar, revenim la întrebarea de la un articol tradus tot de parintele Lavrentie, și anume: "Pedepsele bisericești se aplica automat? Sf. Nicodim Aghioritul în Pidalion (pp5-6): Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc canoanele, adică acestea: să se caterisească, să se afurisească şi să se anatematisească, acestea se impun la persoana a treia, după uzul gramaticii, nefiind posibilă vreo obligație. În astfel de cazuri, pentru a exprima o poruncă, ar fi fost necesară persoana a doua. Voi explica mai bine subiectul. Canoanele poruncesc soborului Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă, dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul, nici afurisiţi ori anatematizaţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumnezeiasca osândă. Precum şi când un împărat va porunci slugii sale să bată pe un altul, care i-a greşit, dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut, învinovăţit însă spre bătaie. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toţi cei Sfinţiţi care în afară de canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei Sfinţi prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită. Fără mijlocire şi mai înainte de judecată, ne lucrând de sineşi. Însuşi Dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea Canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare Episcop sau preot care va primi Botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim." Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/04/despre-fenomenul-sectar-aparut-in.html?m=1 Plus recomandare de carte Epifanie Teodoropulos - Cele doua extreme https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=http://faculty.go.ro/text/text-pdf/Epifanie%2520Teodoropulos%2520-%2520Cele%2520doua%2520extreme.%2520Ecumenismul%2520si%2520Stilismul.pdf&ved=2ahUKEwi6xtifrrDmAhXBnFwKHbIZCEcQFjAGegQIChAB&usg=AOvVaw1ujkqbfWlwMZIhSfSFb7cp

    joi, 16:54:47, 12 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Iar ruperea barierelor eclesiologice, și "evlavia" oferirii Sfintei Euharistii eterodocsilor este un obicei tot mai des intalnit la mulți clerici modernisiti, liberali. Amintesc doar doi, cu cel in cauza trei. Avem deci unul activ, Nathanael de Chicago, și doi pasivi, (ce oferă Sf. Împărtășanie în cazuri de urgenta): IPS Ilarion Alfeyev ( https://www.google.com/amp/s/eirenikon.wordpress.com/2009/10/23/archbishop-hilarion-alfeev-on-catholic-sacraments/amp/ ) și arhimandritul Ambrozie Pogodin, în publicația "On the Question of the Order of Reception of Persons into the Orthodox Church, Coming to Her from Other Christian Churches", 1997.

    marți, 23:37:22, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d explica ce vrea sa spuna cuvintele din FA Ap. " căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa." Ce inseamna ca se boteaza in viitor dar acum poate trai trupeste elinul cu ortodoxa fara casatorie la Biserica numai cu cununia civila?

    marți, 15:42:06, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Nu am intrat în subiectul cununiilor mixte; e și acela unul delicat, pe care poate îl vom aborda într-un articol. Ce-mi doresc și cer deocamdată este să nu răstălmăcim ce a spus celălalt și să avem minim de smerenie sau decență de a primi o replică sau mustrare. În acest comentariu abați discuția de la subiect pt că a zis nu’ș’ce altceva. În vălmășagul acesta de replici și contre se pierde esențialul și rămâne fiecare cu dreptatea lui nedreaptă. Așadar poți să recunoști că Andrei s-a referit la duhul protestant de a scoate din context citatele, nu la vreo concepție protestantă? Aici stă încrâncenarea, să nu recunoști ce a spus celălalt și să-l răstălmacești si, eventual, să nu ierți anumite slăbiciuni.

    marți, 15:19:47, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    a deschide un subiect si a il despica in mai multe e simplu o discutie...simplu daca vreti sa tac eu tac (numai sa spuneti asta) dar a confunda cununia civila cu cea la biserica e total anapoda curviile mixte la asta se refera la "cununii" mixte in Biserica eretic si ortodoxa. Ce incrancenare o fi daca raspunzi sau dai o replica???

    marți, 14:55:05, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 (10/12/2019 1:54 PM) E vorba de înțelesul cuvintelor lui. E greu când interpretăm toate îngust și fixist. S-a referit clar la metoda protestanților de a scoate citatele din context. Din păcate a făcut-o cu malițiozitate, dar a spus ceva adevărat. Nu te-a făcut eretic la propriu. Cât despre Înfruntarea jidovilor, a fost scrisă de un eretic, de Neofit, cel care spunea că prin Împărtășanie primim pe Hristos mort și înviază în noi, dându-ne și nouă înviere; și că primim doar o parte din Trupul și Sângele lui Hristos, de aceea trebuie să ne împărtășim cât mai des. Amănunte în cartea Împărtaşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, mărturiile Traditiei. Din păcate, viziunea și detaliile acestea denotă o încrâncenare nespecifică duhului Ortodoxiei. Sfatul meu, cu iertare, este să fii mai atent la acest capitol vital. Altfel ne cam pierdem vremea pe litere moarte (chiar dacă am avea dreptate).

    marți, 14:13:44, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ca interpretezi aiurea canonul 31 e ca Sv Nocodim ce talcuieste acel canon spune ca mai intai sa faca Botezul si apoi casatoria si nu mai intai casatoria nelegiuita si apoi Botezul. Pr.Justin avea o vorba nu exista o slujba a casatoriei ptr. doua confesiunii diferite!

    marți, 14:11:28, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai tocmai asta ca nu intelegi ca aici la 1881 se refera la" cununie" in biserica ortodoxa intre eretic si ortodoxa si nici de cum "cununii" civile care nu au nici o valoare.Si dovada ca aceste curvii se practica in Romania eu stiu caz concret papistas "cununat" cu o ortodoxa si Ioan de la Rarau spune ca asa ceva nu e valabil si ca se practica astfel de nelegiuiri si in zona aceea a Moldovei , plus ca e un asa zis preot din Italia ce apartine de BOR care spunea ca el nu va face curvii mixte si dupa Creta 2016 ce crezi ca face? curvii mixte ca asa zice "Sinodul" si da in toate cazurile Italia, Moldova si cel ce il stiu eu cu papistasul si ortodoxa nu a trecut nici un eretic la ortodoxie ba li s-a zis ca nu e diferenta intre ortodocsi si papistasi

    marți, 14:08:49, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai la acel jidov nu a fost nici o urgenta cat neglinjenta si nepasare si totusi Justin a zis sa nu ii faca cele trei afundari complete, si jodovii motivau ca au ruda pe Avraam dar faptele lui nu le faceau asta cu ca is ruda de sange nu te baga automat in Rai, harul, faptele si credinta

    marți, 14:01:12, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca scrie in cartile vechi jidov gata esti rasist inseamna ca si Svanti sau ce au folosit termenul erau rasisiti...de unde le scoateti ? arata un singur Svant care zice ca termenul jidov e o injosire, ai auzit de cartea INFRUNTAREA JIDOVILOR? cauta si o sa ramani placut surprins

    marți, 13:57:50, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca protestantii sectari nu sunt eretici atunci ce sunt, el zice clar : "Lasa te de protestantism" protestantism=erezie, cine spune erezii sau idei sectare e orthodox? sau si aici e inventia aceea partasul CONSTIENT la erezie=ortodox??

    marți, 13:54:14, 10 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    ayeaye20, Iertare pentru critica personala si directa către tine. A fost un moment de slăbiciune. Dar ușor ușor te slefuiesti observ, însa: 1. Acel copil nu era "jidov", ci evreu, cu atât mai puțin poți fi rasist cu cât s-a convertit și a fost înfiat de Hristos prin Sf. Botez, acel "jidov" fiind ruda de sânge probabil cu Sfinții Apostoli. 🙂 2. Ambii parinti au dreptate, dar separat. 2.a. Părintele Justin are dreptate ca botezul NU se repeta, indiferent de forma (afundare, turnare, stropire sau de urgenta cu nisip) dacă e făcut în Biserica lui Hristos, adică cea ortodoxă), însă cum a punctat și Ieromonahul Lavrentie, dacă cel botezat de urgenta a supraviețuit, se face doar restul slujbei, fără ritualul care a fost făcut deja. 2.b. Iar la căsătoriile mixte părintele Adrian Fageteanu a făcut ce trebuie, căci căsătoriile mixte nu sunt curvie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse accepta căsătoria (civila doar) dintre un ortodox și un eterodox(chiar și păgân), iar dacă nu exista impedimente(partea ortodoxă rămâne fidelă) se poate împărtăși. Așadar, Biserica niciodată nu a interzis și nu poate sa interzică dragostea dintre doi oameni (altfel unde e libertatea de care vorbește Hristos?) "Constrangerea" nu e o caracteristica a Bisericii, ci sfințirea. Întrucât Sf. Ap. Pavel spune ca dacă doi au fost căsătoriți înainte ca unul sa se boteze, dacă vor, sa rămân împreună. Așadar, dacă era CATEGORIC osândă cu siguranță Sf. Apostol Pavel le ar fi interzis desăvârșit sa se despartă. Dar a zis sa rămână împreună dacă vor, căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa. Exemple sunt cu duiumul aproape, părinții ucenicului lui Pavel, Timotei, aveau căsătorie mixta (Fapte, 16,1), mama și sora Sf. Grigorie Teologul au avut de asemeni căsătorie mixta(abia ulterior soții ambelor s-au convertit). Dacă biserica le ar întoarce spatele, oare ei ar mai avea vreun interes în a se converti celalalt? Sau ii pierzi pe amândoi? Pe lângă numeroasele canoane (unele interzic cu desăvârșire, altele sunt mai îngăduitoare). În contextul în care am trecut de perioada de glorie a Bizanțului, se cuvine ca să revenim la practicile Bisericii primare cu atâtia eterodocsi și păgâni în jurul nostru, adica sa ne intereseze si un membru, nu toată familia,ca prin acel unu sa dobândească și restul familiei sfințenia. Sa avem o imagine de ansambluîn Biserica, și nu particulara când avem de a face a cu subiecte asa delicate. Sfinții Părinți au fost nevoiți sa fie "înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), măcar ca vor salva cât mai multe suflete din gura șarpelui celui veșnic. Plus canonul 31 Laodiceea, care se pare ca e cel mai îngăduitor, introduce o dimensiune pastorala indulgenta(căci e în natura Bisericii) , și precizează: ”Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fi­icele după eretici, în afară de cazul în care ar făgăduii că se fac creştini.” Este evident că sfârșitul canonului arată că Biserica nu condiționa în mod absolut întemeierea unei familii în Biserica ortodoxă de actul Botezului ci de disponibilitatea celui primit în familia ortodoxă de a se deschide spre adevărata credință și făgăduința în acest sens. Așadar "sa ne purtăm unii altora sarcinile, și așa veți împlini legea lui Hristos".(Galateni: 6,2). Seara binecuvântată.

    luni, 23:01:54, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    hai sa mai zic doua una pe caz cu botezul si una cu curviile mixte=cununii mixte eretic cu ortodoxa 1. era un copil jidov care nu a fost botezat de preot orthodox dar nu prin trei afundari desavarsite , si mama lui a intrebat pe Sv. Justin Pârvu de la Petru Voda daca tre' sa il boteze iar si Sv. Justin a raspuns ca nu trebuie Botezat iar desi nu a avut 3 afundari desavarsite, mama acelui baiat a mai intrebat si alt preot acela a vorbit cu copilul si a aflat de la copil daca are roadele care sunt in urma unui botez orthodox si se pare ca le avea si raspunsul lui a fost asemenea ca NU trebuie botezat desi nu are cele 3 afundari desavarsite 2. curviile mixte in România au fost aprobate Sinodal in 1881 Si Sv Adrian Fageteanu pe baza asta a sinodului din 1881 accepta curviile mixte, dar Sv. Justin Parvu nu le accepta el spunea ca mai intai sa se boteze acela sau aceea si apoi sa faca cununia orthodoxa.

    luni, 21:50:48, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    S-a înțeles că Andrei te-a atacat cam dur, dar acum vrei să-i arăți că chiar avea dreptate? Replici de genul acesta chiar vădesc spirit sectar. Hai să nu ducem totul la cel mai jos nivel! Ca să nu existe dubii pt careva, aduc și explicațiile necesare pt a nu ne trezi cu alte caraghioslâcuri. Nu te-a acuzat Andrei de erezie, ci de metodă mai naivă decât sectarii de a scoate citatele din context. Ori, la o astfel de apostrofare, chiar conform pildei pe care o dai, se răspunde cu minimă smerenie, nu cu dezvinovățire. Deci hai să fim realmente smeriți și drept-credincioși!

    luni, 21:47:27, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d Pateric Despre avva Agathon Spuneau unii despre avva Agathon că au venit unii la el, auzind că are duh al deosebirii, şi vrând să-l încerce, i-au spus: – Tu eşti Agathon? Am auzit că eşti curvar şi îngâmfat. – Da, aşa e. – Tu eşti Agathon cel flecar şi bârfitor? – Eu sunt. – Tu eşti Agathon ereticul? – Nu sunt eretic. Şi l-au întrebat: spune-ne, de ce ţi-am zis atâtea, şi le-ai primit, şi cuvântul acesta nu l-ai răbdat? – Cu cele dintâi mă prihănesc singur, căci e spre binele sufletului meu; eretic înseamnă depărtarea de Dumnezeu, şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu.

    luni, 21:35:47, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Cred că și mai concludent este să fie adus ca mărturie Sf. Ciprian al Cartaginei, cel care s-a opus cel mai mult primirii ereticilor fără botez. Cel puțin în Scrisoarea 73.XXIII.1 afirmă că cei primiți fără botez vor moșteni răsplata Bisericii prin mila lui Dumnezeu. Adică acceptă iconomia făcută de alții prin... iconomie.

    duminică, 23:04:18, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Iartă ma și tu Vlad. Uneori sunt cam neserios, adevărat, dar sunt slăbiciuni. De care și mie mi pare rău uneori. Domnul cu noi cu toți.

    duminică, 10:21:53, 8 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Andrei, cred că acum e un moment prielnic să-mi cer iertare că te-am contrat cam tare și cam nedrept la un comentariu anterior. Dacă mai așteptam puțin, până aici, cred că eram mai la adăpost de greșeală 🙂 În altă ordine de idei, deși subiectele sunt grave și serioase, mi se pare important să nu ne luăm noi înșine prea în serios, mai ales nu până acolo încât să intrăm în atacuri la persoană. Mă gândesc acum că ayeaye se va simți îndreptățit să răspundă cu același ton. Chiar îs curios 🙂 Din nou, iartă-mă te rog că intervin rar și numai cu chestiuni din acestea. Bucurii!

    duminică, 00:26:40, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ayeaye20, Ești mai rău decât sectarii cu versetele. Lasa te de protestantism. Și revino ti. Lasă te și de parintele Iulian, dacă Sf. Ioan Gura de Aur a zis ca nu întru el sta întreaga biserica, cu atât mai puțin în prodromu.

    sâmbătă, 23:23:55, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 Cred că vorbim limbi diferite în privința citatului de la Sf. Chiril al Ierusalimului. Dacă nu spune ceva clar, atunci e interpretabil și nu văd cum poate fi un argument. În plus, ce nevoie este de o trimitere la Sf. Chiril când chiar Apostolul Pavel spune că botezul închipuie îngroparea împreună cu Hristos (Rom. 6:3)? Totuși validitatea Botezului ține de mărturisirea Treimii, nu de simbolismul lui. Așadar Didahia apostolilor acceptă botezul prin afundare în cazuri speciale și nu poate fi repetat. Eu nu pledez pt botezul prin stropire sau turnare, să ne înțelegem. Ci doar am zis că nu cred că trebuie repetate în astfel de cazuri. Cum zice și Sf. Vasile în canonul 1: ereticii să fie primiți prin botez, dar acceptă și iconomiile făcute de alții. Altfel se creează haos. S-ar certa preoții ce e valid și ce nu. Confuzie smintitoare.

    sâmbătă, 16:47:02, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    nu neaparat tre' sa scrie ca nici de-o-fiinta nu scrie in Biblie si totusi il folosim in documete cu valoare dogmatice, depinde si cine intelege si cum intelege exact cum a talcuit Sv. Nicodim Canoanele el prin "impreuna s-ar ruga" intelege ori liturghisire impreuna ori ruga impreuna desi acolo nu scrie de slujire la canonul 11 Ap., repet depinde si de harul celui ce citeste si intelege si poate sa extraga din acel cuvant sau cuvinte ceva ce este cu adevarat in el si ceilalti care nu au harul acesta(al intelegerii) nu vor vedea intelesul acela...

    sâmbătă, 15:27:54, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Da. Există situații când copilul e bolnav și cam cum va fi botezat dacă nu prin stropire? La aceste cazuri mă refer. Chiar nu se înțeleg aceste detalii?

    sâmbătă, 15:18:55, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    am spus clar cazul fetei lui Staicu care fu' prin afundarii partiala deci nici prin turnare si nici prin stropire si totusi au facut apoi botez/afundari totale 3 la indemnul pr. Iulian si mai e un caz cu un sectar american ce fu' doar miruns in SUA si cand a venit in România Ioan de la Rarău i-a facut 3 afundări totale

    sâmbătă, 15:16:34, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    deci tu intelegi de acolo: "luând apă, să‑l boteze" = turnare?

    sâmbătă, 15:09:20, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Declarație vie și mărturisitoare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene:

    Minunat! Si atat de adevarat si de trist...

    sâmbătă, 14:56:24, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Frumos si util articol!

    sâmbătă, 14:51:18, 7 decembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Aspecte foarte importante, care chiar mă preocupau în ultima vreme, mi-a lămurit acest articol! Mulțumesc! Chiar nu aș fi știut cum și unde să caut o asemenea sinteză ca să pricep diferențele dintre atitudinile față de Sfânta Împărtășanie întâlnite azi.

    vineri, 20:08:44, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Totuși există niște rânduieli în Biserică și nu e cazul să inventăm noi după cum ne place. Am spus mai înainte că în Didahie se permite Botezul prin turnare; e clar că nu poate fi repetat. În Molitfelnic se spune că, dacă nu este preot în preajmă, botezul îl face moașa sau un mirean, iar mai târziu, de va trăi copilul, preotul va completa slujba Botezului și Mirungerea.

    vineri, 18:32:48, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Eu nu am găsit asemenea afirmații la sursa indicată.

    vineri, 18:06:02, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    un lucru interesant: Săvârşirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului morţii şi al învierii, şi mutarea întregului accent doar pe aspectul curăţitor al Tainei (cf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheza II mistagogică”).

    vineri, 17:42:28, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    randuiala trebuie completată daca e botezat in 3 afundari si nu a fost timp de a citi toata randuiala (toate rugaciunile) si miruirea adica sa se faca cele ce nu s-au putut atunci face

    vineri, 17:34:10, 6 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Rectific: *schismaticii adică cei botezați între ei, nu apostatii, adică cei ce s-au lepădat de dreapta credința și revin înapoi în Biserica. Pentru aceștia se face doar mirungerea. Căci botezul odată făcut în Biserica adevărată NU se repeta. Pentru ereticii veniți la dreapta credința botezul ce se face nu e rebotezare, ci abia în Biserica primesc adevăratul botez.

    vineri, 14:48:18, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Am înțeles trimiterea, am recitit-o, dar rămâne întrebarea: ce voiau să spună cuvintele “precum este scris”? Nu am văzut ca hotărârea, care nici nu a fost sinodală, ci o consfătuire cu clerul, să fie una decisivă și nici să aibă legătură cu “precum este scris”. În plus, din comentariul anterior se înțelege că un botez făcut prin stropire în caz de forță majoră trebuie repetat, dar eu știu că doar trebuie completată rânduiala, adică mirungerea. Plus că nu am adus în discuție cazul Par. Ciprian, deși e pe temă.

    joi, 21:54:08, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și e foarte corect. E recomandat chiar. Și Sf. Vasile cel Mare recomanda sa se boteze și schismaticii, cu cât mai mult greco-catolicii? Tot ce e inafara Bisericii, (inclusiv stiliștii) au nevoie de botez, dar uneori se fac pogoraminte(Biserica are aceasta putere) pentru ușurarea convertirii. Însă e bine ca și la școală, sa nu se meargă cu prescurtări, ci cuvintele întregi. Deși mesajul e înțeles în ambele cazuri.

    joi, 18:21:57, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Si totusi Sv Paisie de la Neamt ii boteza pe greco-catolici=uniati

    joi, 18:14:15, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Limonariul sau Livada Duhovnicească, edit. REÎNTREGIREA, Ioan Moshu, Alba Iulia 2014 pag.200-202 CAPITOLUL 176 FRUMOASA ÎNTÂMPLARE A LUI AVVA ANDREI DESPRE CEI ZECE PEREGRINI, ÎNTRE CARE ȘI UN TÂNĂR EVREU Avva Paladie ne povestea: „Am auzit povestind pe un părinte cu numele Andrei, botezat cu nisip, cu care ne-am întâlnit și noi, zicând: – În tinerețea mea eram tare dezordonat. Fiind război și neorânduială, eu împreună cu alți nouă am fugit în Palestina. Unul dintre noi era meșteșugar, iar altul evreu. Când am ajuns în pustie, evreul s-a îmbolnăvit de moarte. Eram în mare încurcătură și nu știam ce să facem cu el. Totuși nu l-am părăsit, ci fiecare dintre noi îl ducea în spate cât putea. Vroiam să-l ducem într-un oraș sau în vreun port, ca să nu moară în pustie. Dar, pentru că tânărul slăbise cu totul leșina datorită nemâncării, a marii fierbințeli, a oboseluii nemăsurate și a setei din pricina arșiței, încât era pe moarte și nu mai putea să se țină pe picioare, ne-am sfătuit cu multe lacrimi ca să-l lăsăm în pustiu, de teamă să nu murim și noi din pricina setei. Când l-am pus pe nisip plângând, și ne-a văzut că avem de gând să plecăm, a început să ne conjure, zicând: – Pe Dumnezeul care are să judece viii și morții nu mă lăsați să mor evreu, ci creștin. Faceți-vă milă cu mine și botezați-mă, ca să plec și eu creștin din viața aceasta și să mă duc la Domnul. – Bine, frate; dar nu-i nimeni printre noi care te poate boteza. Toți suntem mireni. Botezul nu poate să-l facă decât episcopii sau preoții. Dar nici apă aici nu avem. El însă stăruia rugându-ne cu lacrimi, cu aceleași jurăminte și zicând: – Nu mă lipsiți de acest dar, creștinilor! Pe când noi eram într-o încurcătură așa de mare, meșteșugarul mișcat de Dumnezeu ne spune: – Ridicați-l și dezbrăcți-l! Cu mult chin l-am sculat on picioare și l-am dezbrăcat. Meșteșugarul a luat nisip cu mâinile lui, l-a vărsat de trei ori pe capul evreului, zicând: «Se botează Teodor, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh». Noi am răspuns: «Amin», după fiecare nume al Sfintei și Deoființei Treimi. Și iau ca martor pe Domnul, fraților, că Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, l-a vindecat și l-a întărit atât de mult, încât nu se mai vedea în el nici urmă de boală, ci a mers împreună cu noi, restul drumului prin pustie sănătos și zdravăn, cu toată veselia. Când am ajuns la Ascalon am povestit tot ce s-a întâmplat pe cale cu fratele fericitului și celui întru sfinți Andrei, episcopul orașului. Cuviosului Dionisie la auzul spuselor noastre, s-a minunat de această străină minune și a chemat tot clerul ca să-i spună întâmplarea și să hotărască dacă trebuie socotit botez sau nu botezul cu nisip. Unii spuneau că trebuie să fie socotit botez datorită minunii străine; alții spuneau: «Nu!». Grigore Teologul enumeră toate botezurile: botezul mozaic, dar cu apă; înainte de acesta botezul prin nori și prin mare; apoi botezul lui Ioan, deosebit de cel iudaic; botezul lui Iisus, dar cu Duhul, acest botez este botezul desăvârșit; știu și al patrulea botez, cel prin mucenicie și sânge; cunosc și pe al cincilea încă, prin lacrimi. Cu care dintre aceste botezuri a fost el botezat ca să-i dăm aprobarea, mai cu seamă că Domnul a spus lui Nicodim: «Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția Cerurilor» (In, 3,5). Alții iarăși le obiectau acestora, spunând: – Cum asta? Pentru că nu este scris despre apostoli că au fost botezați nu intră întru împărăția lui Dumnezeu? – Nu-i adevărat, răspundeau ceilalți; apostolii au fost într-adevăr botezați după cum amintește Clement Alexandrinul în volumul al cincilea al Hipotiposelor sale. Clement, tâlcuind cuvintele apostolice: «Mulțumesc lui Dumnezeu că pe nimeni dintre voi n-am botezat» (I Cor. 1,14), zice: «Se spune că Hristos a botezat numai pe Petru, iar Petru pe Andrei; Andrei pe Iacov și Ioan și aceia pe ceilalți». Acestea și multe altele discutând i s-a părut fericitului Dionisie episcopul să trimită pe fratele la sfântul râu Iordan și să fie botezat acolo. Iar pe meșteșugar l-a hirotonit diacon“.

    joi, 17:53:47, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Claudiu, despre care fost director CIA faceţi vorbire? Nu e important, ci doar o curiozitate personală. Aş aprecia dacă ne-aţi indica o sursă pentru această susţinere. Mulţumesc! 🙂

    joi, 16:33:26, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Adrian, cele două obiective sunt cam generale pentru gustul meu. Când spui stat "declarat" creştin, cred că ai în vedere o codificare constituţională (gen: (1) România este stat creştin-ortodox, naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.). Altfel decât formal nu înţeleg cum ar putea fi statul declarat creştin-ortodox. Dar în contextul unui popor care nu prea mai este creştin, este destul de riscant să propui o astfel de soluţie, întrucât contra-reacţia ar putea să-şi găsească un steag în jurul căreia să se coaguleze. Apoi, instituirea moralei creştine prin politici publice este, din nou, la fel de problematică şi ne apropie foarte mult de sistemul moralităţii islamice, ne duce într-o zonă din care lipseşte valoarea libertăţii individuale, în inţelesul său pur creştin. S-ar putea să pierdem infinit mai mult decât câştigăm. Prefer să văd femei despuiate pe postere decât să văd sharia police care să verifice doamnele la basma. Exemplul e unul extrem, dar sper să se înţeleagă unde bat. Şi eu mi-aş dori ca reperul juridic al "bunelor moravuri" (cf.Cod civil) să fie cel creştin, ceea ce în multe privinţe nu mai e cazul în sistemul nostru de drept. Părerea mea este reflecţia politică ortodoxă ar trebui să fie infinit mai aplicată. Mai întâi, trebuie să existe un repertoriu de interese politice ale ortodocşilor care să fie rafinate în politici publice cu (mare!) valoare practică. Putem pleca de la principii, dar şi aici este o întreagă filosofie care ne trimite spre dreapta. Eu unul nu sunt tocmai încântat de căile astea bătătorite ideologic pentru că s-ar putea ca interesele noastre de azi să fie schimbate. De asta îi tot dau cu sindicalismul, de pildă, o chestie strict în apanajul stângii. Or, ceea ce avem noi acum sunt nişte deziderate, să fie bine, să nu fie rău, să fim sfinţi nu păcătoşi. Dar raportat la imprejurările concrete în care ne ducem existenţa, nu există niciun fel de iniţiativă politică viabilă care să fie măcar asumată, dacă nu generată, de ortodocşi. Ortodocşii nu generează civism, nu generează cultură, nu generează politică, nu generează modernitate. Dpdv al vieţuirii sociale, pare că suntem cam fără rod. În altă ordine de idei, şi eu tot pe Ninel Peia l-am votat în primul tur, dar nu pentru că m-ar fi convins, dimpotrivă. Tocmai pentru că nu am găsit pe nimeni care să mă convingă, am făcut ascultare de "Frăţia Ortodoxă" şi de ActiveNews care au îndemnat să votăm aşa. Aş fi ascultat de părintele Aldea, care l-a votat pe domnul Paleologu, dar apropierea sa de fostul locatar de la Cotroceni m-a oprit să o fac. Plus că e de un sincretism înspăimântător domnul Paleologu. Abia prin faptul că am fost nevoiţi să îl votăm pe Ninel Peia ca reprezentant al valorilor creştin-ortodoxe (să zicem că nucleul dur) ar trebui să ne dăm seama cât de în urmă suntem dpdv al apărării intereselor noastre politice. Dar oricât de în urmă am fi, tot e ceva, tot e un început. Dacă însă ne încăpăţânăm să o luăm de la capăt de fiecare dată, vom fi din ce în ce mai descurajaţi să activăm în plan politic. Iar acestea le spun fără să mai fac vorbire de experimente politice de laborator, de astroturfing, de iepuri electorali ş.a.m.d. Părerea mea 🙂

    joi, 16:31:23, 5 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Ar trebui și niște referințe convingătoare. Vorbe am auzit și eu destule, de aceea am și promovat aceste detalii, printre altele, dar nu am nici un lucru concret. Am bănuit de la început și încă bănuiesc că e și mâna Patriarhiei Ecumenice și a Arhiepiscopului de Atena împotriva lui Teofil. Cum se explică altfel intervenția lui Ieronim al Atenei, care îl primește în propriul lui spital de îngrijire? Sunt câteva ciudățenii la mijloc...

    joi, 16:16:03, 5 decembrie 2019

  • Claudiu

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Acest Teofil al III-lea este vărul fostului director CIA, care, bineînțeles este mason, chiar și acolo își vârâ coada satana! Acest Teofil este ultra-ecumenist, dar Patriarhul Irineu este anti-ecumenist, anti-CMB. Câteva despre credința Patriarhului de drept canonic al Ierusalimului: condamnă ecumenismul și “biserica” ecumenistă ca una ce „nu este vie, ci moartă, căci minciuna ucide în sine tot adevărul” condamnă Consiliul Mondial al „bisericilor” şi susţine ieşirea din componenţa acestuia condamnă sinodul tîlhăresc din Creta, numindu-l „lipsit de har şi scîrbos în faţa lui Dumnezeu” pentru „revizuirea perfidă a teologiei şi antropologiei ortodoxe” mărturiseşte că „Sfîntul Duh lucrează doar în creştinii ortodocşi care stau în Adevăr. El nu poate conlucra cu faptele nelegiuiţilor” îndeamnă „episcopii puşi şi chemaţi de Dumnezeu pentru apărarea credinţei, … să adopte atitudinea mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi în apărarea Ortodoxiei faţă de cei care o vând şi o supun pe placul lumii acesteia care zace în rău” cheamă „pe toţi membrii Bisericii-Mame a Sionului şi a întregii Ortodoxii, … să vină şi să ajute, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, la restabilirea ordinii canonice în Patriarhia Ierusalimului”.

    joi, 15:23:56, 5 decembrie 2019

  • Adrian S.

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Ba cam ştim noi ce vrem dar ne e frică să o spunem pe faţă: - un stat declarat creştin-ortodox, nu laic (=ateu); - valorile morale creştin-ortodoxe să fie respectate până într-acolo încât să fie bază a legislaţiei. Eu în primul tur am votat Ninel Peia. Aşa cum ungurii îşi votează UDMR-ul cu consecvenţă, pentru că le oferă ceva ce-i interesează pe ei (mă rog, se prefac că le oferă, mimează cu talent, dar sunt cameleonii perfecţi pentru proptit toate guvernările pipernicite), aşa şi eu - am ales un candidat care măcar în teorie vine în întâmpinarea mea. Ce sunt eu? Sunt un creştin-ortodox şi tată de familie, care îşi întreţine nevasta casnică pentru a avea grijă de copii. Ce propusese candidatul până nu demult? Păi un proiect de lege pentru indemnizaţiile mamelor casnice, rămas în praf. Sau o declaraţie pe faţă că vaccinele sunt moartea, care l-a aruncat afară din PSD. Nu ştiu ce ar fi făcut la Cotroceni pe bune, dar măcar de zis a zis ceva care îmi suna mie bine şi chiar a încercat să facă nişte chestii. Omul era declarat pro-familie, pro-viaţă. Nu libertinaj (=desfrâu instituţionalizat), nu avorturi fără număr, nu d'astea. Aşa câştigase şi Trump în SUA, declarându-se promotor al familiei şi reuşind să mobilizeze o masă de alegători tăcuţi, care până atunci stătuseră în umbră şi fuseseră împroşcaţi cu noroi de "favorita" Hillary. Sigur, toată lumea îmi spunea "îţi risipeşti votul". Păi nu eu mi-l risipesc, ci bizonii mi-l risipesc pentru că votează vraişte, făcând calcule oportuniste cum să nu şi-l risipească. Băi, nene (vorbesc la general acum), dacă nici când eşti chemat să alegi secret, să votezi, să faci o opţiune liberă fără să te ştie nici Secu' nu reuşeşti să fii liber, să te debarasezi de calcule şi prognoze vărsate insidios prin presă, înseamnă că eşti chiar sclav pe propria plantanţie. Pune, frate, votul unde-ţi place şi poate vei avea surpriza să mai fie vreo 6-7 milioane cărora să le placă de acelaşi om şi să pună ştampila în acelaşi dreptunghi. Dacă ajungi să votezi pe unul de care nu-ţi place şi să-l omiţi pe cel de care îţi place, fiindcă "estimezi" că nu va ieşi, înseamnă că eşti laş. Şi ce dacă îmi "risipesc" votul, l-am pus eu pe KJ la Cotroceni? Ba, pardon ! Să dea socoteală istoriei, să-şi bage unghia în gât şi să-şi dea cu pumnii în cap ăia care l-au votat când vor vedea cum va ieşi. Asta dacă vor avea discernământul să realizeze de unde li se va trage şi pe unde li s-a tras-o. Normal că în turul 2 am votat ceva dintre două rebuturi (Dăncilă), că asta ne-a fost pus pe tarabă: ea uscătură (fiindcă era deja consumată de guvernare), el putreziciune (fiindcă aderă la nişte valori împuţite rău, dar nu brânză franţuzească ci lături). Măcar ea nu puţea: pe unul dintre cele două proiecte de lege privind parteneriatele civile (=vârful de lance al LBGT-ului, moartea familiei), PL35/2019 şi PL39/2019, ambele introduse în Senat la o săptămână după picarea referendumului din 2018 de către o gaşcă USR-PNL-ALDE, am găsit un punct de vedere NEGATIV al doamnei prim-ministru. Deci o fi ea uscătură, dar măcar nu pute. http://www.cdep.ro/proiecte/2019/100/50/3/pvg153_2019.pdf Refuz să-mi anulez votul sau să lipsesc la alegeri, pentru că asta înseamnă să-mi cedez şi ultima fărâmă de libertate care mi-a mai rămas. Nu mai votez cu speranţa că va veni ceva mai bine, ci ca să vadă ăia că încă mai existăm, să le mai fie un dram de teamă că-şi vor lua o ştampilă în freză dacă-s melteni cu noi. Mă rog, prea multă teamă nu va fi, când ai buzunarele doldora şi stai călare pe servicii... Dar chiar dacă ne-au golit de conţinut până şi dreptul de vot, fiindcă nu prea mai ai ce să alegi, nu vreau să-l cedez. Sigur, când va fi un candidat unic cum era Ceauşescu, atunci normal că merită să-i arăţi degetul anulându-ţi votul, ha ha ! Dar, până atunci, să fim conştienţi că poporul are ceea ce alege. A ales ceva la Referendumul din 2018 (sodomia) refuzând protejarea familiei printr-o definiţie constituţională explicită, boicotând, ştampilând NU sau absentând indiferent. Acum, în 2019, a mai întărit că trebuie să vină la putere promotorii "valorilor europene", deci treaba e aşezată bine pe şine. Am explicat cu argumente pe blogul meu, nu voi mai relua. Vlad, dacă nu-ţi place articolul, îndepărtează link-ul înainte să aprobi comentariul meu. Nu intenţionez să-mi fac publicitate, ci doar să arăt oamenilor cam cum bate vântul. Ia-o ca pe o consultaţie juridică gratuită dată poporului român (dacă e cineva dornic să afle, normal). Să ştie cam de unde li se va trage şi, poate, pe viitor, să evite greşelile. Aşa fac şi cu clienţii mei, le arăt unde greşesc şi pe unde să o ia ca să nu mai pice în plasă. http://surugiu.net/wp/2019/11/17/acum-avem-scoli-si-spitale/

    joi, 14:47:15, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și acrivia asta are limita ei pana când se exagereaza, se pune accent expre doar pe forma și nu pe Taină în sine, care e Focul coborât în foișorul unde erau ascunși Apostolii. Biserica înseși este o epicleză continua, căci harul Duhului este atat revărsat (Fapte 2, 33; 10,45) cât și stropit (Iez. 36, 25), iar nașterea din nou din Duh Sfânt, reprezinta omul nou, înfiat de Dumnezeu, afundarea fiind importanta mai mult catehetic (însemnând îngroparea și învierea Mântuitorului); căci singura forma fără harul Duhului rămâne goala, căci și ereticii sunt asa pietisti(rigoristi) dar uita ca "în dar suntem mantuiti" si nu prin faptele noastre. În orice caz și în Fapte 19,1-6 spune despre cativa ucenici creștini pe care Pavel i-a întrebat despre botez, aceia răspunzând ca s-au botezat(ei între ei) doar cu botezul lui Ioan, adică doar cu apa(!!) , dar NU aveau harul Duhului Sfânt, și imediat Sf. Pavel își pune mana peste capetele lor și primesc harul Duhului Sfânt, aratandu-se aici un discernământ ce a fost urmat ulterior și de Sfinții Părinți. Așadar urmam pe cât posibil tradiția patristica, dar nu cădem în extreme. Nimeni nu poate lega mâinile lui Hristos ca sa primeasca chiar și printr-o forma a botezului nu prea canonica. Dacă un preot primește prin mirungere și altul prin botez sau altul prin pocăință simplu(sau punerea mâinilor cum s-a întâmplat în 1948 cu trecerea în masa a greco-catolicilor) fii sigur și convins ca Hristos i-a primit pe toți. Sunt sigur ca nici părintele Serafim Rose cel mai probabil la metodisti nu a fost afundat de trei ori, ci poate doar stropit sau i s-a turnat, și totuși a fost primit prin mirungere. Așadar Sf. Ioan Maximovici sigir știa ce face, având și harul Duhului Sfânt. Sa dam slava lui Dumnezeu în Treime lăudat și închinat pentru mila și înțelepciunea Lui în iconomia mântuirii noastre. Amin.

    joi, 00:13:56, 5 decembrie 2019