Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    Doar că transcriptaza inversă trebuie înţeleasă ca un incident cu totul şi cu totul excepţional, nu e un procedeu pe care să mizeze, cu obiective determinabile, previzibile, cineva care vrea să obţină o modificare genetică a omenirii/contingentului ţinţă. Ce vreau să spun este că de fapt, dacă abordăm acest subiect (pe care nu îl înţeleg prea bine, dar speculez în marja puţinului pe care îl pricep) trebuie să-l aşezăm în locul său de pertinenţă, nu să facem din excepţie regula. La modul abstract/teoretic şi de practică extremă, în anumite împrejurări cu totul şi cu totul incontrolabile din exterior şi imprevizibile se poate produce şi acest proces. El ar putea fi observat, ar putea avea valoarea sa, puterea sa exemplificatoare, dar acest proces pur şi simplu nu este pertinent pentru discuţia noastră, nu se împacă cu naraţiunea prin care încercăm să pricepem ce se întâmplă în jurul nostru. Nu poate fi exclusă această posibilitate, după cum nu putem exclude repetarea trăsnetului în acelaşi punct. Nu invoc simpla probabilitate ca argument, ci o ordine de înţelegere a proceselor şi cum se leagă acestea între ele. De aceea cred că exemplul dvs mai degrabă întăreşte ideea părintelui Lavrentie decât o combate, tocmai prin distanţa la care exemplul dvs se găseşte de miza noastră imediată. Nuş cât de clar sunt, mai degrabă cred că nu sunt, şi îmi cer iertare. Ca o concluzie, doar pentru că există un proces care pare că se referă la temerile/rezervele noastre nu înseamnă că trebuie să ignorăm întregul lanţ de cauzalităţi care ar trebuie să se producă pentru a ajunge la consumarea rezultatului temerilor noastre. Cred că printr-o astfel de gândire ne apropiem destul de mult de SF, prin aceea că luăm un dram de adevăr şi-l întindem muuult peste graniţele substanţei sale. În fine. Iertaţi-mă, sunt obosit. 🙂 Doamne, ajută!

    marți, 16:15:07, 26 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    Nu prea înțeleg. Am răspuns în comentariu că nu m-am referit la modificarea ADN-ului la nivelul ăsta, al bolilor, ci la teoriile despre transformarea omului în zombie. O fi continuând studiul pentru aplicarea transumanismului, dar încă nu a fost implementat. Elon Musk are multe planuri mărețe pe care le declară pentru a câștiga atenția, dar mai este până să reușească să le aplice la nivelul la care își propune. Am mai discutat despre distorsionarea și exagerarea unor informații pe această temă, cum ar fi vorbele prof. Charles Morgan în comentarii la articolul despre vaccinarea IPS Ierotheos, spre exemplu.

    marți, 15:44:21, 26 octombrie 2021

  • Ortodox

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    Desigur ca m-am referit la transcriptaza inversa (multumesc d-le Agache!), se vede din ceea ce am ales in citat ca referinta! Adica nu e chiar total paranoia frica unora de a nu li se altera codul genetic. Dincolo de orice alte speculatii. Pe de alta parte implementarea transumanismului continua: The Future of Neural Engineering – „This technology has the potential … eventually to expand how we interact with each other, with the world, and with ourselves.”https://neuralink.com/applications/

    marți, 14:27:23, 26 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    Da, le văd ca pe ceva SF atunci când puse în legătură cu controlarea gândurilor și pierderea liberului arbitru și transformarea oamenilor în zombie. Există pericolul modificării ADN-ului, dar nu este ceea ce se speculează adesea în mod conspiraționist în jurul acestei idei, adică transformarea radicală a oamenilor cu conotații spirituale. Dacă citiți ce spun oamenii de știință menționați mai sus, ei nu se referă la așa ceva, ci la riscul îmbolnăvirii, al dobândirii unor boli autoimune, a slăbirii organismului. În plus, foarte important, astfel de argumente or fi științifice, dar cu siguranță nu țin de credință. Adică cel ce le folosește abandonează crezul său și face apel la o logică străină, lumească, pe care nici nu o stăpânește. În felul acesta, se produce o decreștinare subtilă, mintea nu se mai îngrijește să gândească în duhul și morala ortodoxă, ci în parametri pseudo-științifici. Nu înțeleg de ce să nu rămânem la rugăciune, moralitate și dragoste creștin-ortodoxă.

    marți, 07:26:51, 26 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    Cred că părintele nu avea în vedere transcriptaza inversă cât mai ales „solzii de peşte pe spate”. Iertaţi-mă!

    marți, 01:27:28, 26 octombrie 2021

  • Ortodox

    la articolul Valorile creștine puse la strâmtorare și înlocuite de vaccinare:

    „…teoriile despre modificarea ADN-ului…” Formulati ca si cum ar fi ceva conspirationist sau ultra SF… http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/alexandra-henrion-caude-genetician-si-specialist-in-arn-a-utiliza-aceasta-molecula-la-indivizi-sanatosi-din-punctul-meu-de-vedere-este-nebunie-curata-despre-vaccinul-genic-exper/ http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/tribune-juive-geneticiana-alexandra-henrion-caude-si-strigatul-sau-de-alarma-cu-privire-la-vaccinarea-din-israel-poporul-israelian-nu-a-fost-consultat-de-guvernul-sau-cu-privire-la-acest-ma/ http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/analiza-a-riscurilor-tipurilor-de-vaccin-covid-christian-velot-biolog-si-genetician-molecular-despre-riscurile-specifice-ale-vaccinurilor-pe-baza-de-arn-si-adn/

    luni, 23:51:44, 25 octombrie 2021

  • Simona

    la articolul Joaca de-a vaccinarea pune în joc mântuirea?:

    Adevaratii pastori isi apara turma! In conditiile actuale se profita de fiecare cuvant in parte pt a se aduce in randul populatiei sminteala de orice fel. Atentia bazata pe cuvinte a devenit o escrocherie si nicidecum salvarea sau scoaterea dintr-un impas. Am auzit zicandu-se ca Biserica este ca un spital pt. credinciosi si chiar am recomandat sa nu se asemene Biserica cu un spital! Biserica este cu totul altceva dar nu spital,mai ales dupa sinodul din Creta! De ce? Raspunsul il gasiti in spitale! cam asa arata mantuirea noastra dupa sinodul din Creta! Asa ca,sa nu se mai alunge di manastiri monahi ,monahii,maici sau credinciosi din biserici care au semnalat deja aceasta primejdie! ” Indreptati caile voastre”

    duminică, 19:57:27, 24 octombrie 2021

  • mitea

    la articolul Joaca de-a vaccinarea pune în joc mântuirea?:

    La Universitate cu Starea de Libertate… https://www.activenews.ro/stiri/Proteste-in-ultimul-weekend-de-libertate-170189

    duminică, 12:03:42, 24 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Joaca de-a vaccinarea pune în joc mântuirea?:

    Păi, după îndrumările recente ale oficialităților bisericești, e interzis să-și mai dea cineva cu părerea public pe subiectul ăsta. În plus, care duhovnici cu autoritate? Cine și-a și-a asumat vreo responsabilitate în contextul ultimelor provocări majore din ultimul timp (Sinodul din Creta, pandemia)? Nici măcar episcopi nu au fost, darămite duhovnici. Plus că mai bine este să nu dea îndrumări vedetele ortodoxe gen C. Nicula, că nu știu cât de plăcute lui Dumnezeu vor fi.

    sâmbătă, 22:55:40, 23 octombrie 2021

  • Simona

    la articolul Joaca de-a vaccinarea pune în joc mântuirea?:

    Pe mine tacerea chiar nu ma mai mira deloc. Concretizez din ce in ce mai mult ca Sfanta Matroana ,cred, avea dreptate ca vor veni vremuri in care populatia va fi sub o hipnoza globala! Am urmarit cu atentie cativa avocati romani si straini ,dintre care un avocat italian la fiecare live repeta: ” bani vorbesc! Va zic eu, bani vorbesc! In cele din urma am decis sa raspund, scriind in italiana parerea mea: Iertati-ma, banii sunt un bun material ,de care se foloseste omul,care se transfera din mana in mana,din cont in cont,dar bani vorbitori inca nu am vazut! Iata si raspunsul la intrebarea de ce saracesc populatia?! Sa vedeti la universitate,profesorii cu bani cum vorbesc si doar doi ,trei studenti raspund la intrebarile profesorului! De ce? Pt ca nu au bani! Si pt ca am avut „tupeu”sa le fac aceasta observatie,coerecta, stiti cum imi raspund acesti ” bani vorbitori” – prin limbajul corpului, mimeaza! Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca toate simturile noastre de toata rautatea stiuta si nestiuta a vrasmasilor lui Dumnezeu si prin urmare si ai nostri! Amin.

    sâmbătă, 20:10:17, 23 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Joaca de-a vaccinarea pune în joc mântuirea?:

    E păcat că lipsește un apel clar și direct ca să nu fie folosit certificatul verde, din partea unui/unor duhovnici cu autoritate. Mi se pare că sunt substanțial mai multe temeiuri acum pentru a fi refuzat decât erau pentru cardul de sănătate sau pentru buletinul electronic. Practic, în cazul acelora, noi refuzam exact funcția pe care o are cerificatul verde acum. Mă mir și nu prea de această tăcere.

    sâmbătă, 15:16:13, 23 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Cred că discuția trebuie continuată la articolul mai nou: https://theodosie.ro/2021/10/23/joaca-de-a-vaccinarea-pune-in-joc-mantuirea/

    sâmbătă, 07:45:45, 23 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    De păcat, eu cred că e păcat. Adică e vorba de validarea prin participarea la un demers ilogic, ilegal și mincinos, adică vaccinarea și majoritatea măsurilor de combatere a virusului. Dincolo de această categorisire, e de discutat cât de mare este acest păcat. E vorba de unul echivalent cu lepădarea de Dumnezeu, cu un păcat opritor de la împărtășanie sau unul mai mic, care să poată fi iertat ușor, în rând cu cele mărunte zilnice? Cu siguranță nu este din prima categorie, adică apostazie, pentru că nu este implicată cu ceva închinarea la Dumnezeu sau lepădarea de El. Deocamdată nu mi-e clar dacă e vorba de o faptă opritoare de la împărtășire în mod categoric sau un păcat mai mic. Cred că e important de știut dacă datele folosite prin certificatul verde sunt sau pot fi monitorizate. Dacă certificatul reprezintă un instrument de control, atunci e un aspect agravant, căci vorbim despre o dictatură intruzivă și fără scrupule morale. În orice caz, chiar dacă vorbim de date și repere concrete, un rol decisiv îl are conștiința creștină în Duhul Sfânt. Nu putem face o evaluare morală rece, ci una lăuntrică, de responsabilitate în fața lui Dumnezeu. Deci trebuie să luăm în calcul elemente concrete, cum ar fi eficacitatea și utilitatea vaccinului, virulența virusului, onestitatea cu care sunt luate măsurile sanitare, iar pe de altă parte să gândim duhovnicește în ce fel de mediu ne încadrăm, unul neutru, unul duhovnicesc sau unul ticăloșit și mincinos la un nivel monstruos, chiar dacă are chip mieros și binevoitor.

    vineri, 23:54:23, 22 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Barbarie legislativă e ce se întâmplă în România: Art. 10- Măsurile prevăzute în prezenta hotărâre produc efecte doar în situația aprobării lor prin acte normative ale Guvernului sau, după caz, ale conducătorilor ministerelor sau organelor administrației publice centrale.Măsuri flagrant nelegale dispuse prin înscrisuri cu antet guvernamental, prezentate de presă(?) ca fiind de facto aplicabile, în vigoare de luni(?) şi aduse la îndeplinire prin tupeu mascat în abuz şi exces de putere. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25126369-noile-restrictii-care-vor-intra-vigoare-luni-romania-decise-acum-comitetul-national-pentru-situatii-urgenta.htm

    vineri, 16:56:43, 22 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Până să cumpănesc mai bine şi să scriu un articol separat, mă gândesc că trebuie stabilit cumva mai concret care este calea de urmat, în raport de restricţiile noi care se anunţă. De pildă, momentan, strict individual, am decis că nu voi folosi certificatul verde sub nicio formă, nici pentru varianta de testare rapidă şi nici pentru cea PCR. Vaccinarea iese din discuţie pentru motivele cunoscute. Aşadar. Dacă voi avea simptome sau dacă presiunea colectivităţii va fi prea mare la serviciu, probabil că voi accepta să mă testez ori singur ori prin punct de testare, dar în acest caz, doar dacă nu îmi vor fi prelucrate datele cu caracter personal în sistemul https://certificat-covid.gov.ro/ Am participat şi la proteste publice împotriva Paşaportului Covid, dar acum cred că mesajul ar trebui regândit în sensul de a ne feri, cu orice preţ, de interacţiunea cu sistemul https://certificat-covid.gov.ro/ Deci nu doar că voi refuza paşaportul Covid, dar nici nu voi accepta să am vreo legătură (părtăşie? 🙂 ) cu sistemul https://certificat-covid.gov.ro/ Gândesc aşa pentru că mă aştept ca statul să ridice în timp presiunea de pe utilizarea propriu-zisă a paşaportului Covid şi să treacă la modalităţi pasive de gestiune folosindu-se de baza de date aferentă portalului https://certificat-covid.gov.ro/ Gândesc aşa pentru că am experienţa împotrivirii faţă de cardul de sănătate, care a fost o nadă, o momeală, un reper strident de împotrivire, dar unul care a permis ca DES (dosarul electronic de sănătate) să treacă în planul doi. Astăzi este evident că baza de date a DES era obiectivul principal şi că pe baza acestui sistem s-a construit infrastructura informatică digitală. Rememorând lecţiile învăţate în ultimul deceniu mă aştept la o perioadă critică de 3-4 luni de presiune maximă în sensul utilizării om cu om a certificatului verde, după care statul să treacă la gestionarea pasivă şi de cumpărare a loialităţii prin beneficii indirecte. Dau ca exemplu loteria vaccinării unde s-a pus problema înscrierii din oficiu a participanţilor, prin simplul fapt că aceştia s-au vaccinat. Îmi imaginez că vom avea servicii şi beneficii pasive în dreptul persoanelor vaccinate, fie că vor alege să folosească codul QR sau nu, dat fiind că oricum vor figura în baza de date (https://certificat-covid.gov.ro/). Lucrul acesta ar fi şi în linia profeţiilor Sfântului Paisie Aghioritul şi ar corespunde oarecum şi limitelor administrative ale statului care nu va avea capacitatea să mobilizeze câte un paznic la fiecare uşă să verifice codurile QR. De accea mi se pare că, de fapt, baza de date https://certificat-covid.gov.ro/ este miza principală şi că, în agitaţia momentului, noi o scăpăm din vedere. Prin urmare, nu ne împotrivim doar vaccinării obligatorii, nu doar paşaportului de vaccinare, dar trebuie o împotrivire explicită faţă de infrastructura digitală de segregare. Trebuie înţeles foarte precis ce combatem şi faţă de ce ne împotrivim. Aşa cum a rămas cardul de sănătate în nefolosire şi ni s-a făcut o adeverinţă care tot pe baza de date DES se sprijină, s-ar putea să ne trezim că validăm politica (polity) dictatorială prin simpla împotrivire simbolică faţă de ceea ce vedem înaintea ochilor, fără să vedem imaginea de ansamblu. Văzând şi campaniile de colectivizare şi modalităţile de control social despre care am citit, mie îmi este clar că se lucrează cu metoda „doi paşi înainte, unul înapoi”, pentru a lărgi limitele suportabilităţii/acceptării publice. Cât priveşte reacţia publică de împotrivire şi de solidarizare ştiu sigur că nu are cum să se producă şi fac iarăşi trimitere la experienţa implementării cardului de sănătate şi la experienţa de „nepomenitor”. Câtă vreme o autoritate prezintă un motiv de îndreptăţire/justificare, oricât de firav şi de transparent, oamenii se vor strădui din răsputeri să se îndreptăţească în conştiinţa lor. Prin urmare, e de reflectat cu privire la atitudinea individuală pe care urmează să o adoptăm şi, mai apoi, de gândit/planificat o reacţie de grup. Eu ar trebui să ştiu: este folosirea certificatului verde (codul QR + funcţiile digitale ale https://certificat-covid.gov.ro/) un păcat?care sunt căile de acţiune de urmat în perioada mediat următoare care să nu mă aducă în izolare faţă de cei care gândesc ca mine?Îi rog pe cei care s-au gândit la aceste lucruri să încerce un răspuns, inclusiv unul audio (butonul cu microfon). Doamne, ajută!

    vineri, 15:44:11, 22 octombrie 2021

  • Simona

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Un organism puternic,nu este doborat de acest virus cu una cu doua! Ma refer la persoanele care in mod normal stiu ca in perioada de inceput de toamna isi pregatesc scudul de vitamine ,acel tratament cu integratori naturali pt.o perioada de 3 luni de 2 ori pe an, dar si propolis cu miere si alte produse naturale care au efect de scud,rezistenta la raceli,gripa,etc.,pe perioada rece. Mama mea,era foarte bolnava dar in ciuda bolii ei a trecut de o gripa foarte puternica ,acum 5-6 ani. De aceea nu ma incred in cei ce pun inainte bolile pacientilor ca si o cauza determinanta a starii deteriorate de virus sau in cel mai rau caz de deces!Sa nu faci nicio preventie de acest tip pt copii si populatia defavorizata, medicamente corespunzatoare pt a nu se ajunge la aceste tragedii, mi se pare un act de vandalism asupra populatiei!!!Sa te arunci la un vaccin experimental si sa saracesti populatia cu cheltuielile unui vaccin experimental,ba mai mult, fel de fel de constrangeri,pasaport verde, mi se pare o mare crima organizata! Eu am cumparat masti din farmacie si in cateva ore am avut o reactie violenta cu sintom de raceala, mucus ce imi impiedica respiratia,la fel si ceilalti din fam. La o analiza mai amanuntita era vorba de o alergie! Si daca aceasta pandemie este o reactie alergica de la ceva anume? Daca dadeam peste un medic care nu recunostea imediat alergia? Cam ciudata aceasta pandemie?! Nu cred in vaccin!

    vineri, 00:18:16, 22 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Dumnezeu să-l odihnească, iar pe noi să ne păzească să luăm decizii înțelepte. Cred că este un argument în plus că e de evitat vaccinarea. În continuare cred că e posibil să nu fie foarte periculoasă pentru sănătate, dar pot exista efecte adverse pe termen mediu și lung. Însă problema cea mai mare este libertatea și coruperea noastră prin înregimentarea într-un sistem mincinos și nedrept. Aspectul sufletesc mi se pare mult mai grav decât boala trupească.

    joi, 22:25:19, 21 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Avem și noi informații, din mai multe locuri, că PS Gurie a intrat în comă la foarte scurt timp după vaccinare.

    joi, 21:46:37, 21 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Vă rog, încercaţi să nu strâmbaţi ce spunem/credem. 5G nu sunt periculoase la modul descris iniţial. Amintiţi-vă materialele iniţiale care au inundat blogosfera ortodoxă, cu tumori canceroase la oameni, animale, plante, cu păsări care cad din zbor, cu stupi părăsiţi etc. Cine a creat acele conţinuturi media şi de ce? Faţă de aceste exagerări am publicat articolul despre riscuri pentru sănătate 5G. Nu e ca şi cum radiaţiile respective sunt complet inofensive, dar e cert că a existat o intoxicare iniţială cu privire la efecte mult exagerate, cu interpretări precum provocarea bolii Covid prin 5G şi alte bazaconii care au rămas la acest nivel. Despre vaccin am o părere în general bună, spre deosebire de părintele Lavrentie care este mai prudent. Mie mi se pare că tehnologia mRNA este foarte promiţătoare, atât cât o pot eu înţelege. Am căutat să mă verific şi în continuare cred acest lucru, nu e o simplă impresie. Am căutat să verific şi tezele alternative, de la compoziţia ce ar conţine oxid de grafen şi până la faptul că proteina spike este patogenă. Aparent, aceste vaccinuri nu conţin oxid de grafen, dar e probabil că unele dintre cele viitoare să conţină. Aparent, proteina spike se manifestă patogen doar în relativ puţine cazuri. Caracterul patogen ţine de proteina respectivă, nu de tehnologia mRNA. Acestea sunt concluziile la care am ajuns eu şi le scriu public şi asumat. Despre certificatul verde tocmai ce a scris părintele că este inacceptabil. Mi se pare că articolul este clar şi categoric. E am scris de la bun început că e vorba în primul rând despre libertate, nu (doar) despre sănătate. Faţă de ameninţarea consumată la adresa libertăţii noastre, boala, chiar dacă ar apărea şi în varianta profeţită de ÎPS Neofit de Morfu, rămâne fundamental secundară. Tipul acesta de intoxicări provoacă o dimensiune identitară extrem de alunecoasă. Se crează un ethos care ne este vătămător din mai multe perspective. Mai întâi că nu e credibil pentru cei cu care vrem să intrăm în dialog şi nu e credibil pe bună dreptate. pentru că rămânem în izolare drepturile noastre cad în desuetudine şi suntem colonizaţi cultural şi ideologic. Apoi, pentru că nu noi suntem cei care producem aceste teze, teorii şi conţinutui media, ci ne sunt servite, ajungem să fim purtaţi cu lesa pe coclauri. Practic, cel care deţine canalul media de intoxicare deţine şi lesa. Nu am cuvinte să subliniez cât de dăunător este acest lucru, faptul că ne identificăm prin intermediul unor credinţe/ convingeri/ impresii false, pentru care nu putem stabili niciun fel de trasabilitate: Cine este persoana care a promovat această teză, de ce e credibilă în cercul nostru, ce autoritate are, ce îşi propune? Tipul acesta de neasumare produce disoluţie şi fragmentare şi prin simplul fapt că ne însuşim informaţii mozaicate ne cultivăm forme pasive de dezbinare. De aici neputinţa şi starea de împietrire în care ne regăsim. Ceea ce ne caracterizează este sentimentul de împotrivire, cultura antisistem care se manifestă exclusiv prin consum media de tipul celui descris. Reacţia dvs în scopul de a păstra o fidelitate pentru un anumit set de convingeri (5G/vaccin) pe care nu le-am produs noi, care sunt (unele) flagrant false, înseamnă să construim pe nisip. Iertaţi-mă!

    joi, 10:25:55, 21 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu știu eu ce va fi, dar există o serie de profeții credibile în acest sens. Eu nu asta am criticat, ci perspectiva milenaristă, adică a unei epoci caracterizate de o trăire în Duhul Sfânt foarte înaltă și generalizată, la care se vor ridica și ortodocșii laolaltă cu ceilalți. Deci este vorba de ceva deosebit și mai înalt decât viața Bisericii, care are nuanțe ecumeniste. Însă nu acesta este punctul cel mai criticabil, ci ideea de pierdere a liberului arbitru, pe care nu o simt ortodoxă.

    miercuri, 23:01:14, 20 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Puteți să-mi indicați unde am spus eu așa ceva? Puțină bunăvoință nu ar strica. Măcar s-ar evita răstălmăcirile grosolane și inutile.

    miercuri, 22:54:42, 20 octombrie 2021

  • Radu vasile Spinu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Când a spus că nu se poate atinge de sufletul lui Iov era pt Iov avea Duhul Sfânt de aia nu i se putea da voie sa se atingă spune Grigorie de Nissa.Prorociile ortodoxe cum ar fi Cosma Etolul și el spune că după razboiul3 in 10-15 ani va fi antihristul.Deci există această perioadă de bunăstare după războiul 3.La fel spune sfânta Matroana că va fi un tar ortodox in Rusia după războiul 3.

    miercuri, 21:03:10, 20 octombrie 2021

  • Iancu

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Deci cerceii si tatuajele nu sunt lucruri gresite, dupa dvs. In curand vom avea „sfinti” tatuati cu cercei in nas. Ce aiureala !

    miercuri, 20:42:50, 20 octombrie 2021

  • Iancu

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Daca astazi spuneti ca vaccinul si 5G nu sunt rele, maine o sa ajungeti la concluzia ca nu e rau nici certificatul verde. O cam luati in jos, din pacate.

    miercuri, 20:38:08, 20 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul H.G. pentru aprobarea Procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate:

    https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10226250089867034&id=1484031871

    miercuri, 12:11:49, 20 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Dincolo de alegerea în cine să avem încredere, am adunat laolaltă niște materiale din surse multiple, cu ajutorul cărora să putem să ne facem o imagine de ansamblu asupra subiectului. Deci nu e doar pe încredere ci putem și verifica susținerile celor două părți. Raportul intermediar al prof Cambra Madrid nu spune ceea ce credem noi că spune; iar Universitatea Almeria chiar a emis un comunicat separat în care se dezice de concluziile raportului. Deci dacă spuneți că vă încredeți în Univ Almeria, atunci sunteți în eroare. Mai departe, sunt adăugate resurse cu privire la fiecare susținere din respectivul articol, inclusiv către studii anterioare pandemiei privind utilizarea oxidului de grafen în vaccinuri. Chestiunea nu ține de încredere ci de capacitatea noastră de a judeca lucrurile. Trebuie văzut care sunt susținerile/afirmațiile și pe ce se sprijină fiecare. Ne trebuie un pic de răbdare să înțelegem, dar nu e dificil. Îmi mențin concluziile publicate mai sus și consider că articolul tradus este corect. L-am ales tocmai pentru că tratează convingător această chestiune. Doamne, ajută!

    marți, 23:15:37, 19 octombrie 2021

  • Andrei

    la articolul Infailibilitatea pretinsă de sinodalii greci și negarea „îngrădirii”. Răspunsul ex-Mitropolitului Ambrozie al Kalavritelor:

    Cinste IPS Ambrozie! Dumnezeu și Maica Domnului să-l aibă în pază! Tare mă tem că nu prea are cu cine vorbi!

    marți, 21:53:39, 19 octombrie 2021

  • Liviu C

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Buna ziua, Am citit articolul dv si nu sunt de acord cu el. De fapt toata argumentatia se bazeaza pe un articol de la Health Desk si unul de la Health Feedback. Se pune stampila de Fact Checking si gata. Iar printre resurse apar ( funny , dealtfel) studii de la WHO si FDA, care se stie ca nu sunt impartiale si pline de minciuni ( dv aveti incredere in OMS?) . Ce sa zica OMS-ul? Cand ei sunt pro la toata nebunia asta? Am rezerve mari cu acesti experti pro. Ceilalti care sunt contra nu sunt mentionati ( Malone, Montagnier , Madej etc). In fine , ideea este ca prefer sa i cred pe cei de la Almeria( https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=5070854666262896&id=100000152396828) decat pe expertii mentionati de dv.

    marți, 12:33:51, 19 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    R3media a publicat un articol bun, care trebuie remarcat și care are meritul să cadreze mai corect problemele cu care ne confruntăm. Este o contribuție care ar trebui sedimentată. În primul rând opoziția și înfruntarea provocărilor cu care avem de-a face trebuie să fie una corectă, altfel vom avea parte de soluții „salvatoare” tot mai haotice. Anvergura este una la nivel mondial, ceea ce face ca totul să fie incredibil de dificil, dar să nu subestimăm puterea adevărului și a credinței simple și curate. Până la urmă, discernământul este vital în aceste vremuri; desigur, pentru cei de bună credință. Cu ce ne confruntămRăspunsul scurt: cu apocalipsa. Răspunsul mai lung: cu o formă vicleană de totalitarism, biopolitic-medicală, care a luat prin surprindere pe mulți și care se intersectează cu alte forme de control al societății, cum ar fi revoluția verde. Semnul acestui totalitarism biopolitic-medical este certificatul verde, care, pe de o parte restricționează drastic libertățile fundamentale ale nevaccinaților, reducându-i la cetățeni de categoria a doua, deposedați de drepturi elementare constituționale, și care, pe de altă parte, controlează drastic populația vaccinată, ale cărei acțiuni sunt monitorizate într-un mod fără precedent.Decizia de a organiza o societate astfel se face în numele unei crize sanitare declarate. Nu este vorba despre „știință” și „medicină” aici, ci despre o decizie politică într-o chestiune medicală. Este vorba despre instaurarea unei stări de excepție, de fapt, o dublă stare de excepție, care răstoarnă nu doar ordinea constituțională „normală”, ci și medicina „normală”. Cum spunea Arafat, e vorba despre „medicina de dezastru”: adică instituirea, declararea unei stări de urgență care suspendă medicina așa cum o știm și introduce o medicină discreționară. Urmând argumentelor lui Agamben, introducerea acestei duble stări de excepție, la nivel politic și medical, operează o dublă degradare a persoanei umane: redusă la dimensiunea sa strict biologică, de „viață nudă”, atât în calitatea sa de cetățean, cât și în calitatea sa de pacient. În calitate de cetățean, drepturile și libertățile care-i recunoșteau persoanei umane o anumită demnitate a modului său de viețuire sunt suspendate sau/și condiționate; în calitate de pacient, istoricul personal, autonomia și trăsăturile particulare sunt negate, anulate, persoana umană fiind redusă la statutul de „infectat” și „ne/imunizat.”Instituirea unei stări de excepție, fie în medicină, fie în politică, nu are cum să fie „obiectivă”, „bazată pe știință”. Nu este și nu poate fi o chestiune ce ține de „expertiză.” Este o decizie suverană, deci politică. Ține de cine și cum conduci o societate și un spital. Indiferent de calculele, cifrele, graficele folosite în comunicarea publică, o astfel de decizie o ia suveranul (deținătorul puterii reale) în raport cu colectivitatea. Este o cale aleasă. Nu e de la sine înțeleasă, nu este „unica alternativă.” Între altele fie spus, îți poți da seama de cine are puterea reală în societate identificând cine sunt cei care au instigat, instituit și gestionat introducerea stărilor de excepție biopolitic-medicale de când cu apariția Covid-19.Chiar dacă nu ne-am fi confruntat cu acest virus care are anumite date despre mortalitate și supraviețuire, ci cu o ciumă care ar fi decimat populația, lucrurile ar fi stat la fel. Modul în care suveranul decide să gestioneze o pandemie (indiferent de cum apare aceasta, pe cale artificială sau naturală) este politic. Ține de colectivitate (la modul teoretic) și de suveran dacă decid să se închidă în case, să ardă casele celor infectați, să-i izoleze pe cei bănuiți sau infectați și să instituie controlul total, sau să construiască o catedrală precum Sfânta Sofia (că tot e la modă subiectul). Tipuri diferite de societăți, tipuri diferite de suverani.Decizii diferite.Prin urmare, după mine, chestiunea se pune în felul următor: acceptăm această deposedare radicală de drepturi și libertăți? Acceptăm segregarea? Acceptăm controlul și monitorizarea? Acceptăm condiționarea? Acceptăm reducerea noastră la statutul de „ne/infectați” și „ne/imunizați”? Acceptăm reducerea noastră la simple forme de viață biologice lipsite de demnitatea unui mod de viață?Ocolirea acestei dezbateri și impunerea deciziei instituirii stării de excepție ca și cum ar fi o chestiune de obiectivitate, de evidență, s-a făcut prin recurgerea la clasica strategie „divide et impera”. și prin naturalizarea acesteia. În loc ca întrebarea să fie: acceptăm sau nu certificatul verde, întrebarea și „referendumurile” sunt dacă ne vaccinăm sau nu (obligatoriu). Aceasta produce o puternică distorsiune și forțează discuția pe o pantă medicală, unde controlul datelor, al comunicării, al fundamentării deciziei de vaccinare este viciat grav de cei care au decis tocmai instituirea stării de excepție. Suveranul este și medic, și judecător, și călău. El controlează unilateral și discuția medicală, și impunerea certificatului verde. În aceste condiții, nu știu dacă nu cumva e o capcană concentrarea exclusivă a eforturilor pe discuții tehnice, medicale, legate de vaccinurile covid. Sigur, este important să înțelegem cum funcționează, ce nu se spune despre ele, care sunt riscurile. La fel de important este să înțelegem că una e comunicarea publică (propaganda, adică, așa cum i se spunea, mai onest, la începuturile PR-ului), alta e discuția strict științifică. Dar, dincolo de aceste aspecte, adevărul este că noi, cei simpli, neinițiați, și chiar și cei care au capacitatea, dar nu au resursele și logistica necesare, nu putem combate cu armele lor această propagandă. Ce se poate face fără riscul de a adopta teorii neverificate sau motive slabe de respingere a vaccinării este denunțarea vicierii discuției științifice prin cenzurarea vocilor critice, prin încălcarea standardelor minimale de cunoaștere științifică (testul falsificabilității, prudența față de inferențele cauzale, asumarea neștiinței privind efectele pe termen lung ale unor produse farmaceutice noi etc). Dincolo de acestea, ceea ce cred că ar trebui denunțat de către toți este impunerea certificatului verde, adică sistemul totalitar care pune în mâinile unor oligarhi și satrapi o putere fără seamăn. Cum să ai încredere în bunele intenții ale puternicelor companii farmaceutice și ale decidenților când forțează, silesc omenirea să se vaccineze prin condiționarea vieții sociale de acest act? Și nu știu de ce se miră unii, sincer sau nu, că această „însemnare” a omului aduce aminte de apocalipsă. Bineînțeles că o imagine atât de puternică precum cea a imposibilității de a lucra, de a vinde și cumpăra (de a accesa spațiul public și serviciile) în lipsa „semnului”, a certificatului verde (care, altfel, strict teologic, nu este pecetea), nu are cum să nu aducă aminte de cunoscutele versete din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. Și acest lucru o știu foarte bine și cei care au impus certificatul.Cealaltă cale de a face acceptabilă decizia de instituire a tiraniei biopolitic-medicale a fost cea a naturalizării, a pretenției că este o decizie cerută obiectiv de împrejurări. Nu este o lipsire de drepturi și libertăți, auzim spunându-se, căci e vorba de sănătatea publică, de interesul comun, etc. „Așa cum e obligatoriu să-ți pui centura, așa e obligatoriu să te vaccinezi”, mai auzi pe unii. A pretinde acest lucru este echivalent cu a spune că sub orice pretext, oricând, oricum, drepturile și libertățile pot fi suspendate în numele unei urgențe. Astăzi este Covidul. Mâine (astăzi, deja) este încălzirea climatică. Poimâine este amenințarea teroristă (asta a fost deja alaltăieri, de fapt). Și tot așa. Or centura de siguranță nu face parte din acest tip de reguli și restricții, evident. Centura de siguranță nu este semnul unei urgențe, al instituirii unei stări de excepție, ci al unei reglementări obișnuite de comportament social. Că e Covid, că e terorism, că e dezastru climatic, că e bine și pace în lume, că bate Steaua sau se califică România la mondial, centura se pune. Este o restricție care nu aduce atingere drepturilor și libertăților, nu afectează cadrul constituțional și nu reduce omul la simpla calitate de pasager/șofer de mașină. Nu-ți este interzis să muncești sau să cumperi dacă nu îți pui centura. Dar vaccinarea obligatorie prin intermediul certificatului verde nu face parte din acest registru. Este strict legată de declararea politică a stării de urgență. Supravegherea tuturor cetățenilor pentru depistarea teroriștilor la fel.Vaccinați sau nevaccinați, ar trebui să ne întrebăm dacă vrem realmente să trăim într-un astfel de coșmar apocaliptic, distopic. Dacă crede cineva că obediența va face ca criza să treacă mai repede, se va înșela amarnic. Ne-o spun chiar gestionarii dezastrului Covid: mai sunt alte valuri și alte pandemii care vor urma. Iar ei au deja experiența necesară să transforme starea de excepție într-o revoluție permanentă.

    luni, 14:31:35, 18 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Tocmai asta am criticat eu. Nu adăugarea tatuajelor, cerceilor sau altor lucruri este greșită, ci mesajul transmis, morala din spatele acestor gesturi. De exemplu, nu vinul afectează trupul ca templu al Duhului Sfânt, ci beția. Adică nu lichidul, ci pofta cu care este băut. Mântuitorul spune să luăm aminte să nu se îngreuneze inimile noastre de „mâncare și băutură…” (Lc. 21:34) nu referindu-se la materie, ci la alipirea noastră sufletească. Lucrul acesta este mai clar dacă ar fi să traducem precis acel pasaj care conține în originalul grecesc „sațiu și beție…”. Pe de altă parte, ARNm este experimental și are o doză de intruziune genetică, lucru ce nu este normal nu pentru că ar scurt-circuita creația lui Dumnezeu, ci pentru că e un domeniu sensibil și efectele pot fi incontrolabile și nefaste. S-au făcut multe experimente genetice și adesea au dat greș oribil, au creat oameni slabi, nu mai puternici. Cât privește pecetea antihristică, eu sigur nu aș asimila codul QR cu ea la modul cum se vehiculează. Mai ales pentru că știm foarte puțin ce este ea. Ar trebui să facem diferența între pecetea lui Dumnezeu din Apocalipsă (7:3 și 9:4) și însemnarea fiarei. Despre a doua iarăși nu putem desprinde concluzii foarte clare când va fi pusă, mai ales dacă luăm în calcul cap. 20, unde se vorbește despre cei care au refuzat să se închine fiarei și să primească semnul ei și au împărățit cu Hristos mii de ani, după care satana a fost slobozit să amăgească neamurile. Eu mă declar neputincios să înțeleg când și cum va fi pus semnul fiarei. Mă mulțumesc cu remarca: vremurile vor lămuri.

    duminică, 21:58:51, 17 octombrie 2021

  • Stelian

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Deacord,posibil ca majoritatea sa gandeasca in paradigme trupesti,neputintele sunt multe,dar aici e vorba de trup in sens duhovnicesc,pentru ca nu putem adauga trupului ceva ce contravine creatiei lui Dumnezeu,tatuaje,percinguri,cercei,vopsele zic asta pt ca,foarte multe persoane le considera benefice neaducand atingere Divinitătii, iar ARN-ul mesager este faza experimentala (adica om supus experimentului)nu mai spun ca sunt deja in spatiu public pareri avizate care spun ca-i vorba de modificarea ADN-ului,a celulei umane, in paralel cu inmanarea unui cod QR (identificare rapida) iar asta cam arata a pecete antihristica..Doamne Miluieste!

    duminică, 21:09:02, 17 octombrie 2021

  • Simona

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Doamne ajuta,tuturor! Cu adevarat vaccinul nu si-a demonstrat eficienta ! Dumnezeu ,vazand nebunia construirii turnului babel a decis impartirea limbilor, stricand astfel nebunia lor. Acum pare ca, printr-o alta nebunie vor sa construiasca un nou turn al Babiloniei! Cuvintele sunt intelese de multe ori gresit sau dupa patima/ interesele fiecaruia. Pare fara fine galceava lor! Unii dintre cei vaccinati au in spatele lor situatii dramatice,greu de judecat! Cei care impun ,care constrang prin vaccinare sunt oameni care s-au pierdut omenia,ratiunea,logica,adevarul! Viata fiecarui om conteaza! Si moartea unui singur om conteaza! In conditiile actuale de vaccinare, ar fi trebuit sa fie deja o alarma si oprirea vaccinarii! Tratamente eficiente exista,fiecare medic trebuie sa aiba constiinta de sine si sa ajute pacientii prin adevar,nu prin minciuna! Prin adevar se incepe vindecarea pacientilor! Prin adevar se vindeca si sufletul si devine nemuritor!

    sâmbătă, 23:40:52, 16 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Evident că vaccinul este rău, altfel nu ar fi fost de blamat oblivativitatea. Însă e alegerea fiecăruia. Dar a impune altora propriile capricii e criminal. Ba până și a accepta să intri într-o astfel de horă mi se pare inacceptabil. Chiar nici utilizarea certificatului ca dovadă a trecerii prin boală nu este de bun augur. Dar motivele nu le văd la fel. Trupul este templu al Duhului nu în sensul îngust, ci că prin el trebuie împlinite poruncile lui Dumnezeu, nu poftele egoiste. Deci nu ARN-ul aduce atingere trupului, cum nici boala, ci păcatul, răutatea. Nu vaccinul în sine întinează trupul, ci înrolarea într-o ideologie malefică, tiranică, fără de Dumnezeu. Pericolul cel mai mare mi se pare faptul că atât vacciniștii, cât și mulți antivacciniști gândesc tot în paradigme trupești, ignorând legile duhovnicești; unii căutând binele material, iar ceilalți temându-se de discomfortul sau prigoana materială.

    sâmbătă, 22:02:34, 16 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    „Cu toate că menirea acestei emisiuni este de a face acceptabil subiectul” Din păcate se trece prea repede peste această chestiune şi asta este ceea ce rămâne. Contează mai puţin care sunt argumentele punctuale prezentate de cele două tabere, pe termen lung contează doar normalizarea subiectului, faptul că aşa ceva a fost pus în discuţie. Pe acelaşi principiu se poate obţine normalizarea oricărui subiect. Aşa a avansat şi s-a impus agenda sodomită. Acum iată, segregarea nu mai este scandaloasă căci putem asculta argumente pro şi contra certificatului „verde”. Este o tactică veche dar cu atât mai eficientă cu cât noi suntem din ce în ce mai puţin înţelepţi. La fel putem discuta şi despre pedofilie şi despre orice alt subiect. Uităm că pentru a se califica a fi tratat cu seriozitate un subiect trebuie să aibă un scop bun, drept. Cu cel rău nu semnăm nici că 2+2 fac patru. Lângă cel rău nu trebuie să ne punem semnătura, acesta este punctul nostru de plecare de la care putem face pogorămintele necesare. Nu acuz prin asta pe participanţi şi nici pe cei care au votat sondajul Hotnews, pentru că şi cu ei şi fără, marşul distrugător înaintează. Însă trebuie să fim atenţi şi la efectele indirecte, căci partea nevăzută decide totul. Din păcate, civismul ortodox este şi aici deficitar. Însă nădăjduim spre bine.

    sâmbătă, 21:09:39, 16 octombrie 2021

  • Stelian

    la articolul Certificatul verde: însemnul unei noi ideologii inacceptabile pentru creștini:

    Unul din efectele adverse ale „vaccinului” pentru care creștinul ortodox semnează cand îl face,este un presupus deces.Asta echivalează cu sinuciderea rapida.In spatiul public sunt pareri avizate,cum si în emisiunea menționata,care spun că proteina spike este patogena nu doar antigena,asta inseamna experiment,si echivalează cu o presupusa sinucidere lenta…Mai este vorba si de ARN-ul mesager care aduce atingere trupului fiecarui creștin,trup care nu este al creștinului,ci a Lui Dumnezeu..Deci,din punct de vedere ortodox,nu cumva si „vaccinul” si certificatul sunt raul..?Doamne Miluiește!

    sâmbătă, 19:47:44, 16 octombrie 2021

  • Ogîrcin Radu Sasa

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Exact! Ecumenismul e o problema mult mai grava decat orice vaccin sau molima! Pentru ca daca iesi din Ortodoxie, teoretic esti deja pecetluit…Spun teoretic, pentru ca practic nu vom sti unde au ajuns cei de langa noi pana nu vom iesi din trup..Dar e bine sa ramanem in Ortodoxie si sa nu facem afirmatii sectante, ca pr Elpidie…

    sâmbătă, 09:56:43, 16 octombrie 2021

  • Ogîrcin Radu Sasa

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Iar Sf Maxim Marturisitorul spunea clar chestiunea urmatoare: Numarul, zice Sfantul Maxim, este semnul faptuirii, al lucrarii, si el arata celor familiarizati cu stiinta numerelor, savarsirea virtutii sau a pacatului, dupa cum locul din Scriptura are inteles de lauda sau rau”. Iar parintele Petroniu Tanase, marele duhovnic prodromit, explica acest cuvant: Astfel acelasi numar poate avea inteles bun, sau rau dupa cum activitatea omului aratata de numar este buna sau rea.

    sâmbătă, 09:54:22, 16 octombrie 2021

  • Ogîrcin Radu Sasa

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Parinte Lavrentie, de acord cu tot ce ati spus dumneavoastra! Si mie mi se pare dubios pr Elpidie, pentru ca in multe privinte e pe langa ortodoxie din pacate…Dar oamenii nu observa asta…De exemplu el zice ca un prooroc mincinos va fi alt papa, dar ni se spune clar in Biblie ca antihristul va fi evreu, din neamul lui Dan! Si va fi un om, nu o entitate nevazuta care te afecteaza prin mijloace lumesti, asta n-are legatura cu ortodoxia chestia cu ADN-ul…mai degraba cu ereticii neoprotestanti, de la ei a aparut povestea cu cipul si cu proceedele medicale vazute ca semne satanice…Si mai zicea undeva Elpidie ca protestantii o sa-l iubeasca si ei pe Dumnezeu…pai cum vine asta?! Daca ei hulesc pe Maica Domnului, cum pot sa-l iubeasca pe Dumnezeu? Mi-e teama ca parintele e in pericol sa cada in erezie…Sfintii Parinti ne spun clar sa nu acceptam vedeniile niciodata, ci sa le alungam deoarece nu suntem vrednici de ele, cum a facut cuviosul din Pateric! Si tot ei ne spun sa avem grija sa nu interpretam Scriptura dupa litera, ca riscam erezia, cum s-a intamplat cu sectarii! Pentru ca si pr Cleopa zicea la un moment dat despre asta: Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Si mai zice dupa aceea si de neoprotesanti, dar asta a fost proorocia Sf Andrei al Cezareii: Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.

    sâmbătă, 09:51:23, 16 octombrie 2021

  • mihaibv

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    cu tot respectul, dupa acest sinod nu poate exista intelegere sau ceva de discutat! putem accepta ca a fost o cadere la acel moment, insa ulterior trebuia recunoscuta ca atare si anulate semnaturile… bineinteles ca aceasta este o presupunere copilareasca! lucrurile au degenerat constant de pe la 1900 incoace. iunie 2016 este momentul, putem spune istoric, cand ecumenismul este recunoscut sinodal, cu tot ce implica acest lucru – chiar la nivel de simplu mirean. parerea mea este ca toate grozaviile de astazi sunt urmare a acelui moment! si aceste grozavii nu se vor opri deoarece oamenii cauta solutii omenesti, dar acestea nu mai sunt ( cum bine zicea, vrednicul de pomenire, parintele Iustin Parvu). Singura solutie, pe care o vad improbabila, ar fi condamnarea sinodala a ecumenismului, iesirea din cmb, indepartarea din viata publica a tuturor mizeriilor de genul lgbtetc, pocainta sincera a celor 3-5% ortodocsi practicanti si poate-poate asa cumva, Dumnezeu va indeparta mania – pe care noi insine am cerut-o! ma iertati!

    vineri, 15:28:09, 15 octombrie 2021

  • Ioan R

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    De acord. Totuși, poate nu numai teama de represalii este motivul. Unii sunt ecumeniști din convingere, alții oscilează sau sunt împotrivă si au făcut câte ceva ca opoziție, dar nu public, fățiș. Ar fi multe de discutat.

    vineri, 11:14:22, 15 octombrie 2021

  • mihaibv

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Domnule Ioan R, Episcopii sunt datori sa apere credinta, iar Dumnezeu este alaturi de ei in aceasta lucrare. De unde atunci aceasta teama?? Daca le este frica atunci sa se retraga si vor fi respectati pentru onestitate! Suntem oameni si intelegem aceasta… Insa daca aleg sa ramana fara sa lupte impotriva ereziei ecumeniste, atunci vor raspunde pentru toate sufletele ce le vor pierde, indiferent ce parere intima au despre erezia aceasta!

    vineri, 10:16:25, 15 octombrie 2021

  • Ioan R

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Intervin și eu, mă iertați! Se poate, știți prea bine că toate sunt cu putință la Dumnezeu. De va mai fi timp, desigur… Noi, cât de mici am fi, să ne facem datoria de a întreba, semnala, informa, protesta, opune etc după măsura fiecaruia. Cred că există încă episcopi care nu sunt cu ecumenismul chiar dacă nu au ieșit vizibil în față… Trebuie că au și motive… Când citești CV-ul Patriarhului (dar și al altor ierarhi) din perspectiva formării teologice academice, apoi poți înțelege – vorba vine – tăcerea (momentană) a unuia sau altuia.

    joi, 22:09:10, 14 octombrie 2021

  • Magdalena Bacila

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Parinte,erezia asta a patruns in Biserica de 100 de ani.Si au avansat incetul cu incetul,s-au straduit,au educat generatii intregi ecumeniste-si acum de unde speram sa mai apara un episcop macar ,ortodox?

    joi, 21:23:23, 14 octombrie 2021

  • Magdalena Bacila

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Parinte,nu de relevanta activitatilor dinainte de sinod e vorba,ci de faptul ca tot timpul Patriarhul si episcopii au sustinut ca ei vor sa atraga toti ereticii la dreapta credinta ortodoxa,si in acest timp ei faceau asociatii cu luteranii,cu evanghelistii,etc. -tocmai facultatile de teologie fiind in cauza.Si ma intrebam-si va intrebam:credeti ca din 2005 cand s-a inregistrat aceasta asociere pana in 2021-in acesti 16 ani-din 16 promotii de preoti care au iesit din aceste facultati-ne putem astepta sa fie macar unul -doi absolventi ortodocsi?Putem astepta din partea lor sa repuna Ortodoxia pe calea cea dreapta?ne putem astepta ca,din randurile acestor absolventi sa tasneasca un Patriarh pur ortodox,fara urma de ecumenism in credinta?

    joi, 21:12:28, 14 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Eu cred. Nu la nivel omenesc, ce-i drept, ci după puterea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, eforturile nu trebuie depuse doar pentru moment pentru că și Sf. Maxim a murit în exil, iar abia după aprox. 20 de ani s-a întrunit Sinodul VI Ecumenic pt a condamna monotelismul.

    joi, 16:44:28, 14 octombrie 2021

  • mihaibv

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    nu cred ca vom apuca noi un sinod care sa condamne creta… dar macar sa apara un episcop sa o faca!

    joi, 16:34:14, 14 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Vă rog, căutați pe Google. Sunt referințe la îndemâna oricui. În mod normal trebuia să existe în România laborator acreditat care să dețină eșantion biologic și bază documentară pt politicile publice care stau la baza emiterii măsurilor. Noi nu avem, au alții. Noi nici Constituția nu mai știm a înțelege. Totul e un arbitrariu absurd.

    joi, 15:26:58, 14 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Evident că există și astăzi credincioși care au reacționat, dar m-am referit la situația pe ansamblu. Am adăugat în textul articolului și faptul că i-au și condamnat pe eretici, nu doar au luat atitudine față de ei. Diferența la care mă refer este că odinioară ereticii erau condamnați sinodal în aceleași condiții, iar astăzi sunt apărați.

    joi, 15:14:55, 14 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Mie nu mi se par relevante faptele ecumeniste din trecut, cât mai ales după Sinod. Și nu atât cele de la nivel oficial îmi atrag atenția, cât de la eșalonul secund, ca să zic așa. Aproape că nu mai am pretenții de la ierarhi, profesori de teologie și oficiali bisericești. Însă dureroasă mi se pare atitudinea mănăstirilor și credincioșilor, care adoptă o atitudine de mimare și a credinței și laxism dogmatic. Spre exemplu, reacția M-rii Petru Vodă o văd foarte ștearsă și chiar induce în eroare prin aprecierile și îndemnurile pe care l-a făute.

    joi, 15:08:29, 14 octombrie 2021

  • mihaibv

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    buna ziua, aveti totusi vreo referinta despre izolarea acestui virus?

    joi, 14:23:24, 14 octombrie 2021

  • mihaibv

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    „Dar există și diferențe importante între reacția de odinioară a Bisericii față de erezii și cea de astăzi: 1. Ierarhii sfinți din trecut, dar și părinții simpli și credincioșii, au reacționat față de abaterile dogmatice ale ereticilor …” Parinte, sa fim onesti: si dupa creta au reationat parinti simpli si credinciosi ( din pacate putini la numar, intradevar) prin intreruperea pomenirii numelui ierarhului ce a semnat sau „a luat act” de ereziile din creta! Si am ferma convingere ca tot raul de care avem parte acum este urmare a lipsei de reactie a pleromei ortodoxe de pretutindeni fata de acel moment!

    joi, 14:12:11, 14 octombrie 2021

  • Magdalena Bacila

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Pentru ei,pentru ecumenisti,nu s-a schimbat nimic!De la cine asteptam sa pazeasca neintinata Ortodoxia?De la patriarhul Daniel-care -pe vremea lui Ceausescu -a facut studii si si-a luat doctoratul la facultate eretica?v-ati intrebat cine si cum i-a aprobat plecarea la studii in strainatate,cand numai oamenii regimului puteau trece granitele Romaniei? Apoi preafericirea lui-si nenorocirea noastra-a detinut functii de conducere la institut eretic din Elvetia-plecand de acolo numai ca sa preia functii in tara.Deci tot traseul asta -pt.dansul si pentru altii-a fost stabilit de Patriarhul Iustinian-Dumnezeu sa-l ierte!Si Bartolomeu Anania era participant activ la toate intalnirile ecumenice din acele timpuri-cititi-i „Memoriile”.Un alt exemplu-dupa revolutie-pr.Serafim Joanta-cu doctorat luat la Paris,actual mitropolit al Europei Centrale-cred.Si activitatea febrila ecumenista a continuat in tara.Incerc sa dau aici un citat cam lung din cartea „Misiunea Bisericii si ecumenismul”care are 624 de pagini care elogiaza activitatile ecumenice ale facultatilor noastre de teologie si ale profesorilor ei.Deci de la acestia asteptam curatirea Ortodoxiei de erezii? „Promotorul şi contractorul grantului “Leonardo da Vinci” cu titlul : Formare de formatori în studii ecumenice şi misiologice, având ca număr de înregistrare Ro/2005/95172/Ex., este Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”. Partenerii interni sunt Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad, Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar partenerii externi: The Norwegian Lutheran School of Theology (Det teologiske Meninghetsfakultet) din Oslo, Norvegia si Zentrum Okumene der Evangelishes Kirche in Hessen und Nassau din Frankfurt, Germania. Echipa de gestionare a proiectului o alcătuiesc: Rectorul Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, Profesor univ.dr. Constantin Oprean – supervizare proiect, Ec.ddr. Cristina Puia- gestiune financiară, Pr.conf.univ.dr.Aurel Pavel – responsabil contacte cu partenerii; Pr.lect.univ.dr.Nicolae Moşoiu – redactor şi responsabil proiect. Colectivul de cercetare, format prin concurs, a fost alcătuit din cadre universitatre de la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu, Cluj -Napoca şi Arad – de la Sibiu : Pr. conf. univ.dr. Aurel Pavel, pr.lect.univ.dr.Nicolae Moşoiu şi Prep. univ.dr. Daniel Buda; de la Cluj : Pr. asist. univ. dr. Mircea Oros şi Lect. univ. dr. Radu Preda iar de la Arad: Pr.conf.univ.dr. Mihai Săsăujan şi Asist.univ. drd. Cristinel Ioja – .care au urmat cursuri interactive şi vizite de studiu la Frankfurt sau Oslo. Grupul care a plecat la Frankfurt, format din Pr. conf. univ. dr. Aurel Pavel, Pr.conf.univ.dr. Mihai Săsăujan, Lect.univ.dr. Radu Preda, a avut la Centrul Ecumenic al Bisericii Evanghelice din Hessen şi Nassau din Frankfurt, în perioada 8-14 mai, următorul program: în dimineaţa zilei de 8 mai li s-a prezentat istoria şi activitatea Centrului Ecumenic de către conducătorii fiecărui departament, după care organizatorii au răspuns întrebărilor oaspeţilor. După amiază au vizitat Institutul Confesional de la Bensheim unde au audiat conferinţa conducătorului Institutului, Rev. Dr. Walter Fleischmann-Bisten, cu titlul Institutul confesional, un mod de lucru al Bisericii Evanghelice Germane. Marţi, 9 mai au vizitat Universitatea Goethe, în special Facultatea de Teologie Evanghelică în a cărui bibliotecă s-au documentat asupra temei proiectului. După masă au audiat conferinţa Comuniunea de lucru a Bisericilor creştine în Germania, de Barbara Rudolph. Miercuri, 10 mai, au vizitat Seminarul Teologic al Bisericii Evanghelice Germane din Hessen şi Nassau în a cărui bibliotecă au avut ocazia să se documenteze. După amiază, directorul seminarului Prof. Dr. Peter Scherle a susţinut o conferinţa, iar apoi s-a folosit medioteca. Joi, 11 mai au audiat conferinţa susţinută de Prof. Dr. Matthias von Kriegstein cu titlul Migraţia ca provocare pentru reflecţia teologică şi abordarea eclesială. După amiază a avut loc o masă rotundă pe această temă, cu colaborarea oaspeţilor români şi a altor invitaţi. Vineri, 12 mai, au participat la o masă rotundă organizat de Centrul Misionar din sud-vestul Germaniei, cu titlul Despre activitatea misionară, linii directoare şi exemple programatice. După amiază au vizitat parohia din Raunheim unde participat la o masă rotundă pastorul Jörg Bickelhaupt, responsabil cu problemele interconfesionale ale Centrului Ecumenic. Ziua de sâmbătă a fost dedicată studiului în biblioteca Centrului ecumenic şi pregătirii contribuţiilor la diseminarea proiectului. În perioada 15-21 mai 2006, au participat la cursul de pregătire organizat la Institutul norvegian de Teologie Luterană din Oslo, Pr. lect. dr. Nicolae Moşoiu iniţiatorul şi responsabilul proiectului, Pr.asist.dr.Mircea Oros, Asist. drd. Cristinel Ioja şi Prep. dr. Daniel Buda.”Va tin la dispozitie intreaga carte-cui doreste sa aprofundeze problema.Remarcati ca proiestul a fost inregistrat in 2005.Asa ca „Sinodul” din Creta n-a schimbat nimic pentru ei.

    miercuri, 23:07:39, 13 octombrie 2021

  • Lin

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Mulțumim pt. acest articol… Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Simbolul de credință al Bisericii/Crezul, reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii. În urma noilor învățături de credință ale BOR,însuşite prin reprezentanții ei cei mai de seamă,ierarhii Bisericii şi stipulate în documente sinodale,m-ai reprezintă oare Crezul o sinteză a mărturisirii de credință a BOR? Ce spune BOR acuma?Sinodul ei? Că şi ereziile sunt biserici!!! ,,Aceasta constituie o răsturnare a Evangheliei şi a Sfintelor Sinoade,care au condamnat ereziile şi ofensă adusă Sfinților Mucenici şi Mărturisitori”,spune Părintele Theodoros Zisis. Deci,ce spune BOR acuma,oficial,cu documente sinodale,nu reprezintă/nu se încadrează în mărturisirea de credință a Bisericii. Cu alte cuvinte,pe baza mărturisirii de credință a BOR,cuprinsă în documentele ei sinodale,post Creta,nu se mai poate înțelege mărturisirea de credință exprimată în Crez! Ea una spune în Crez,alta mărturiseşte în realitate. Iar acest lucru ecumeniştii l-au impus întregii Biserici (BOR,în cazul nostru),prin intermediul Sinodului. Atunci cum pot spune unii că nu văd nici o schimbare?! Păi aceştia să rostească Crezul ,iar apoi să citească documentele Bisericii adoptate în Creta…,în care aceasta mărturiseşte că mai sunt şi alte biserici,că ereziile sunt biserici şi să ne spună şi nouă ,oare mărturisirea de credință din documentele cretane reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii sau este următoare ei?!Este următoare Sfinților Părinți?! ,, Dacă mai adăugăm la acestea şi acceptarea sinodală a textelor comune ale dialogurilor teologice,în care recunoaştem ereticilor monofiziți,catolici şi protestanți Botez valid şi Succesiune Apostolică,precum şi aprobarea sinodală de a ne amesteca laolaltă cu protestanții în CMB,disprețuind Biserica cea Una,Sfântă,Sobornicească şi Apostoleascā şi făcând din ea o mică pietricică în mozaicul de prost gust al ereziilor,nu ne va fi greu să constatăm că pseudosinodul din Creta a atacat dogma eclesiologică şi a introdus o eclesiologie nouă,eretică”-spune Părintele Theodoros Zisis.

    miercuri, 00:18:45, 13 octombrie 2021

  • Simona

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Deciziile din Creta ca si deciziile din aceasta „pandemie” au acelesi efecte: morti,amenintari de tot felul si constrangeri pt.cei ce nu se supun masurilor impuse, sminteli de tot felul, dezbinari,reactii adverse in urma unui vaccin improvizat,etc. Deci, sunt victime duhovnicesti si trupesti in acelasi timp! Se zice,cand sufletul este bolnav si trupul este bolnav! Mai clar de atat ce vreti? Deci,unde este greseala?! Diluare credintei! De unde vine suferinta? Din ascunderea adevarului si neascultare! De unde aceasta intunecare a mintii? Din departarea de Dumnezeu si apropierea de duhul lumesc! Sf. Antonie cel Mare zicea ca, in timp de stramtoare, apararea credintei are intaietate! Cati i-au fost credinciosi lui Hristos in Creta? Cati in fata acestei asa-zisei”pandemii”?

    marți, 22:19:10, 12 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:

    Ce nevoie era de acest articol! Minciuna asta pur şi simplu schilodeşte conştiinţele celor rămaşi lângă ierarhi într-o formă de negare a realităţii care îi secătuieşte sufleteşte. Cei care sunt cu „nu s-a schimbat nimic” participă la o formă de auto-îndoctrinare care îi lipseşte(!) de discernământ şi îi limitează în judecată. Pur şi simplu nu pot articula un raţionament valid care să explice cum se poate simultan ca în România să nu se schimbe nimic iar în Bulgaria documentele să devieze de la tradiţia dogmatică. Cum se poate ca la sud de Dunăre să existe un înţeles iar la nord un altul? Ce ortodoxie e asta? Tipul acesta de limbaj politic care transformă negrul în alb este o marcă a ereziei, dincolo de orice alt indiciu care ar presupune cunoştinţe teologice mai înalte. Nu e ca şi cum nu ar fi fost suficientă o minciună mai moderată, dar s-a căutat una care pur şi simplu mutilează: să înfrunţi deschis adevărul vădit nu poate rămâne fără efect în sufletul unui credincios. Efectiv s-a dorit zdrobirea oricărei împotriviri şi înlănţuirea complice a credincioşilor la o minciună vădită. Această atitudine duplicitară se manifestă ca o adevărată hemoragie sufletească pe care o observ neschimbată de cinci ani la cei din preajma mea care se încăpăţânează să îndreptăţească sinodul cretan. Ea s-a transferat pe mai departe în atitudinea faţă de măsurile din pandemie, faţă de asaltul culturii LGBT, faţă de mersul general al lumii şi în multe altele, iertată-mi fie judecata! Prin simplul fapt că „nu s-a schimbat nimic” s-a intrat într-o formă de lâncezeală şi de sfârşeală în conversaţia din Biserică de parcă nu s-ar mai putea pune bun început în nimic şi nu ar mai exista duh viu în noi. De la „nu s-a schimbat nimic” ni se trage! PS. Antologică: „Unele oi își pot păstra blana, dar nu și năravul.” 🙂 PS2: Iertaţi-mi vehemenţa, dar am acumulat ceva frustrare din cauza acestor câteva cuvinte omniprezente pe buzele noastre.

    marți, 17:10:05, 12 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Ideea de bază este că nu e bine să ne bazăm pe informații false, ba chiar derutante. Deocamdată nu știm cert că oxidul de grafen ar fi în compoziția vaccinurilor. Și, conform articolului tradus, nici nu e automat rău, ci poate fi util, chiar se dorește a fi folosit în vaccinuri. Teama cea mai mare pe care am avut-o la început a fost ca vaccinul chiar să fie bun și să încapă pe mâini dictatotiale, care să impună un regim malefic prin intermediul lor. Adică să avem de ales între moartea trupească și cea sufletească, să renunțăm fie la credință și conștiință pentru sănătate, fie la vaccin pentru integritatea sufletului. De asta și accentul cade pe libertate, nu pe aspectele medicale. Dar se pare că nici măcar nu este salvator vaccinul și suntem introduși într-o distopie și o minciună și mai groaznice.

    duminică, 12:47:10, 10 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Aşa este, dar cred că au făcut asta ca protecţie pentru a nu duce discuţia spre zone periculoase/derizorii/greu de probat. De ceva vreme se foloseşte şi la noi ideea de fereastră Overton care sugerează o reprezentare liniară a conversaţiei publice, în care anumite idei se află mai la stânga ori dreapta axei şi respectivului segment de acceptabilitate. Însă, mai util pentru înţelegerea modului în care se derulează conversaţia publică ar fi exemplul tablei de şah cu poziţiile sale de putere relative la piesa care le ocupă. Subiectul societăţilor secrete, grupate sub conceptul global al francmasoneriei este unul extrem de greu de abordat din pricina faptului că este protejat de foarte multă „ceaţă de război”, de faptul că cei în măsură să vorbească nu au niciun avantaj dacă se adresează publicului larg şi de faptul că nu există un cadru procesual care să ia în discuţie şi să verifice „tezele conspiraţiosite” pentru care cred că sunt rezonabil de multe indicii că ar conţine mult adevăr. Părerea mea este că sunt suficiente indicii rezonabile disponibile pentru ca o Curte Penală Internaţională să demareze cercetări preliminare, dacă ar avea resursele disponibile. Nu le are. Prin urmare, dat fiind locul central al Trinitas pe tabla de şah a suflării ortodoxe, nu cred că au simţit oportun să trateze acest subiect altfel decât ca pe unul complet netemeinic.

    duminică, 00:19:28, 10 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Chiar şi în cartea despre psihologia fakenews despre care vorbesc părintele Mihalache şi prof. Gavriluţă se discută despre cum a evoluat această noţiune de fakenews care, iniţial, se referea la acele articole publicate pe situri care aveau aparenţa unor portaluri de ştiri sau de publicaţii adevărate, autentice. Iniţial fakenews era mai mult despre „fake” decât despre „news”, la fel cum am aflat şi noi că Pawasonic nu e acelaşi lucru cu Panasonic, deşi arătau la fel. Erau acele articole care preluau forma unor ştiri mai curând menite să atragă furtuni de clickuri, de pe urma cărora se trăgea un profit material direct. Ulterior, discuţia despre fakenes a evoluat spre misinformation/malinformation, iar fakenews a ajuns să trateze chestiuni ce ţin de naraţiunile acceptate în societate şi de cele ce trebuie să fie contestate. De pildă, siturile de fakenews din România care vizează relaţia noastră cu Republica Moldova nu au alt obiectiv decât să menţină cadrajul informaţional în care unii sunt buni iar alţii sunt răi. Nu e ca şi cum ar încerca să înţeleagă care sunt dilemele societale astfel încât să aducă un plus de valoare conversaţiei publice sau să înlăture nuş ce formă de înţelegere greşită care să ne ajute să deblocăm aporii care se menţin de decenii. Am folosit exemplul fakenews/fakecheching despre Republica Moldova pentru că aici acest joc este cel mai evident. De la această evidenţă ar trebui să extrapolăm puţin şi să observăm că noi ortodocşii suntem cam în aceeaşi poziţie cu filoruşii din Republica Moldova. Prin urmare Factcheckingul demult nu se mai reduce la „ştiri false” ci vizează naraţiuni periculoase care sunt denunţate de pe un ascendent moralist complet disproporţionat. Când eşti luat în vizor ca promotor de fakenews, eşti practic în aceeaşi găleată cu ruşii, conspiraţioniştii, negaţioniştii, şi mai ştiu eu ce etichetă folosită pentru delegitimarea participării noastre la conversaţia publică. Nu sunt multe instrumente de orientare a conversaţiei publice de nivelul acestui instrument şi este necesar să înţelegem că nu este unul folosit dintr-o poziţie de neutralitate ci este unul folosit împotriva noastră cu efectele cele mai palpabile posibile. Mai ales, trebuie înţeles că nu face ceea ce pretinde că face ci funcţionează ca instrument de presiune şi de legitimare/delegitimare de la participarea publică. În linkul următor nu este vorba despre „ştiri false” ci de compromiterea evidentă a unei surse de diseminare de informaţii nedorite, chiar dacă în acest caz punctual informaţiile pot fi factual greşite. Însă nu vaccinedu a fost sursa acestei dezinformări ci, cu privire la acest subiect, a fost intoxicat şi a dus mai departe un subiect care părea validat prin răspândirea largă din comunitatea noastră. Fiind intoxicat într-o chestiune punctuală, AFP a procedat la un atac direct la reputaţia unui pagini de facebook unde, totuşi, se regăsesc informaţii importante, unice în arealul public, menite să ne ajute să ducem discuţia siguranţei vaccinurilor mai departe. Însă, în urma acestei erori punctuale, avem un exemplu evident de „compromitere a sursei” noţiune prin care Iurie Roşca explica la un moment dat atitudinea presei în privinţa sa. Linkul despre care vorbesc, care nu vizează o „ştire” şi care ar putea ajuta la înţelegerea mai bună a tezei articolului pe care l-am scris: https://verificat.afp.com/http%253A%252F%252Fdoc.afp.com%252F9JE28X-1

    sâmbătă, 23:57:28, 9 octombrie 2021

  • Andrei

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Sărut mâna Părinte, Doamne ajuta Vlad! Nu cred că trebuie exclusă aceasta varianta cu oxidul de grafen. Dar chiar daca aceste vaccinuri ar fi dpdv medical (fara efecte adverse, și care chiar sa vindece boala), și etic, moral (fara celule de fetuși avortați), impecabile, totuși în mod normal, de bun simt, ar trebui refuzate, pt că se fac prin șantaj, constrângere, înfricoșare. Singur acest aspect ar trebui sa dea de gândit, sa se înțeleagă că e ceva necurat în spate. Cum zicea Vlad alta data, poate sa moară lumea Întreagă, nu-l fac, pt că îmi încalcă libertatea. Ori Dumnezeu e cel care ne-a creat, și încă liberi. Opusul e de la cel viclean. Aud de la multi, că libertatea e garantată de constituție, dar mai întâi e garantată de Dumnezeu.

    sâmbătă, 22:52:02, 9 octombrie 2021

  • Ioan R

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    De acord, mai puțin cu finalul comentariului. Au reușit să ducă în derizoriu faptul că există totuși, organizații, societăți secrete (și încă multe și structurate ierarhic) care, ce să vezi, chiar vor răul “prostimii”… Iar asta nu direct, ci prin marionete, slugi, șantajabili și corupți, dar și prin oameni de bună credință însă manipulați. Extrapolând puțin… după realismul și gândul cel bun (dar, naiv, după umila mea părere) al celor doi, antihristul, când va fi să-și facă apariția, nu poate să fie decât parașutat de undeva…, nu va fi produsul decantat al unei lumi a pierzării, rece, lipsită de iubire, condusă treptat spre rău de către elitele întunecate. Ca să citez un om deștept, Leon Daudet, “Iubesc naivitatea, dar nu la bărboși”…

    sâmbătă, 22:21:22, 9 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Este adevărat că viitorul ne va arăta ce fel de insuflare are p. Elpidie, insă trebuie să știm în prezent dacă îl credem sau nu. Iar părerea mea este că nu are o concepție sănătoasă. Demonii nu vor să se pocăiască, asta i-a fost descoperit și p. Paisie, dar asta nu înseamnă că nu pot, că și-au pierdut liberul arbitru. Așa și cei ce cad în păcate pot să se pocăiască, deși cel mai probabil nu vor vrea, mai ales în cazul păcatelor grele și a înșelărilor. Vaccinul în sine e o problemă medicală, deci medicii își spun părerea. Pe lângă el, există implicații sociale și duhovnicești legate de libertate, dictatură, minciună, manipulare…

    sâmbătă, 14:07:15, 9 octombrie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Părintele Mihalache are cîteva calități umane rare în ortodoxia de astăzi: este deschis, disponibil, atent. Din păcate, uneori este excesiv de atent, manifestînd o prudență riscantă față de relația ortodoxiei cu știința. Intenția corectă de a salva dimensiunea rațională a creștinismului poate duce la admiterea tacită sau explicită a unor compatibilități artificiale între creștinism și cercetarea științifică. Am urmărit o dezbatere între părintele Mihalache și dl Cristian Presură în cursul căreia am avut impresia că ambii interlocutori se menajează politicos, evitînd întrebările tari cu prețul ratării mizei discuției (limitele cunoașterii științifice).

    sâmbătă, 11:04:53, 9 octombrie 2021

  • Constantin U.

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Rămâne de văzut de unde este insuflat parintele Elpidie. Este o noua postare cu parintele, chiar dacă este doar narată https://www.youtube.com/watch?v=rYkmSSB290k. În următorii 2-3 ani lucrurile se vor lămuri. Demonii nu vor sa se pocăiască, ne spune Sf. Paisie acest lucru. Bineînțeles ca trebuie sa evitam pecetea pentru ca este rea (dacă vom realiza asta), însă ne putem gândi cum vom mai putea cere pocăință dacă nu mai suntem stăpâni pe mintea noastră, pe gândurile noastre. Se înțelege ca aceasta pecete, odată ce va fi luată, nu se mai poate scoate de către acești oameni. Legat de acest vaccin mRNA, nu știm ce efecte adverse poate avea în timp mai îndelungat. Exista doctori care susțin ca va cauza multe reacții negative, și ca nu este recomandat, mai ales în anumite contexte (persoane tinere, sau cu probleme cardiace). E o decizie personală pana la urma. Eu unul aș fi vrut sa știu ce ne spun Sfinții din ziua de astăzi despre acest vaccin, nu ca sa aflu teorii fantastice. Așa am ajuns la parintele Elpidie; acum despre parintele nu știm dacă este sfânt … Ne rugam la Dumnezeu sa ne dea discernământ, sa înțelegem realitatea obiectiva a lucrurilor și sa acționăm in mod înțelept.

    sâmbătă, 01:31:37, 9 octombrie 2021

  • mitea

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    x

    vineri, 23:34:02, 8 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Și eu cred că oxidul de grafen e o temă falsă. E posibil să fie ceva adevărat, dar articolul tradus demonstrează opusul destul de elocvent. În mod clar vaccinurile produc efecte adverse care ar trebui să pune pe oricine pe gânduri. Statisticile celor infectați și chiar decedați vaccinați sunt grăitoare în comparație cu promisiunile. Există și morți de alte cauze decât covid după vaccinare, ba chiar la puțin timp. La cât de (puțin) periculos este virusul corona, nu cred că merită asumat și riscul vaccinării. Dar adevăratele implicații țin de controlul populației și probabil de interese financiare. Și nu e vorba doar de controlul brut, prin forță, ci prin manipulare, prin (re)educare, prin minciună. Mie mi se pare că pentru un creștin aceste argumente ar trebui să cântărească mult mai mult decât otrăvurile reale sau imaginare din vaccin. Există și partea bună că mulți refuză vaccinul, chiar dacă din motivații conspiraționiste. 🙂 Însă am observat că argumentele de acest tip nu sunt în stare să formeze conștiințe verticale în momente cruciale, care să mărturisească până la capăt. De aceea e nevoie de o credință mai maturizată și chiar mai nevinovată, de copil. Cât despre fact-checking, ar trebui înțeles/studiat mai bine fenomenul și chiar în ce privește oxidul de grafen. Eu aveam impresia că verificarea (fact-checking) se face asupra știrilor false…

    vineri, 21:12:53, 8 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Lucrurile nu sunt chiar așa de neclare cum le prezentați. Avem și certitudini. Opinia mea personală din experiența pe care o am este că Pr. Elpidie nu este insuflat de Dumnezeu. Sunt mai multe indicii duhovnicești în acest sens. Dar important de reținut este că și demonii se pot pocăi, așadar este de la sine înțeles că și noi ne putem pocăi de orice păcat, chiar și de luarea peceții. Însă asta nu este un imbold să săvârșim păcate, dimpotrivă. Pentru că pocăința după aceste alunecări este anevoioasă. Am dat exemplul canonisirii celor care jertfeau idolilor; erau excluși de la împărtășire până pe patul de moarte sau erau iertați dacă mărturiseau credința public și se întâmpla să rămână în viață. Pecetluirea antihristică este echivalentă. Ce vreau să spun este că nu trebuie să reinventăm spiritualitatea ortodoxă și să suprasolicităm pericolele pentru a determina o împotrivire față de însemnarea lui Antihrist. Închinarea la el nu trebuie evitată pentru că ar fi ireversibilă, ci pentru că este rea. Dacă respingem marcarea doar pentru că ar produce pagube (materiale) și este ireversibilă, asta înseamnă o slăbiciune, că suntem dispuși la orice altceva. Ori scăpăm de Antihrist în măsura în care împlinim poruncile lui Hristos și suntem oameni de credință și fapte bune. Așadar împotrivirea la răul mers al lucrurilor (fie că e vorba de plandemie, vaccinuri sau altceva) nu trebuie făcută doar din frici iraționale, ci cât mai lucid și din credință curată. Pentru că întrezăresc pericolul ca un om nepregătit, bazat doar pe teorii fantastice, nu va trece testul credinței.

    vineri, 20:42:01, 8 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Melodia săptămânii: Alexandra Ungureanu feat. Skizzo Skillz – Mămucă:

    https://www.youtube.com/watch?v=uMiTTAojAds

    vineri, 17:51:33, 8 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    https://www.youtube.com/watch?v=FmnWQhyy0Zw Conspirații, fake news, gestiunea informațieiModerator: Arhid. Lect. Dr. Adrian Sorin MihalachePărintele Sorin Adrian Mihalache este licenţiat în matematică şi teologie, a absolvit cursuri de master în psihologie, filosofie, teologie şi fizică teoretică, iar din anul 2010 este doctor în Filozofie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, cu teza „Dimensiunea cosmică a persoanei”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei. Este cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, editor executiv al „Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science”, editat de Centrul de Cercetare Interdisciplinară Avansată în Religie şi Ştiinţă al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, coordonator al Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă”, fiind implicat şi în alte proiecte şi activităţi cu specific interdisciplinar. Invitat: Prof. Univ. Dr. Nicu Gavriluță Profesor la Facultatea de Filosofie și Stiințe Social-Politice din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, director de programe al Societății Academice de Cercetare a Religiilor și Ideologiilor (SACRI), președinte al Societății Sociologilor din România, membru fondator al Asociației „Observatorul Social” din România (www.observator-social.ro), membru fondator al Centrului de Studii și Dialog Interreligios și Intercultural, Universitatea din București, președinte al „Asociației Antropos”, Iași.Născut la 18 noiembrie 1963, Forăști, jud. Suceava, licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, promoția 1987-1992, doctor în sociologie, cu lucrarea „Reprezentări moderne ale timpului social”, susținută în cadrul aceleiași facultăți ieșene.Autor al mai multor volume, printre care amintim: „Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene”, „Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului”, „Antropologie socială și culturală”, „Mișcări religioase orientale”. ——————————— Părintele Adrian Sorin Mihalache combate frecvent fakenews-ul proferat în zona ortodoxă, dar o face cu atâta hotărâre şi interes încât rareori reuşeşte să mai pună în discuţie şi subiectul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi să le încadreze într-o ierarhie axiologică. De pildă, în cazul concret al fakenews, atâta atenţie acordăm acestui subiect încât uneori uităm că libertatea de expresie presupune inclusiv riscul de a comunica neadevăruri, lucru minor în raport de importanţa asigurării unui climat în care oricine să fie liber, cu adevărat liber, să vorbească, să-şi spună părerea. Libertatea de expresie este normalitatea ordinii de drept, iar preocuparea de a combate fakenews-ul este legitimă cât timp nu perturbăm această ierarhie. În caz contrar, eu unul sunt dispus să accept degradarea climatului intelectual cât timp este menţinută libertatea de expresie, niciodată invers. De altfel pentru acest subiect la libertăţii, abordarea generalizată în societate este ceea ce englezii denumesc „paying lip service”, însemnând a acorda o recunoaştere pur formală, dezangajantă, indiferentă. Cam toţi influiencerii folosesc sintaga „bineînţeles că subiectul libertăţilor cetăţeneşti este unul important, dar..” şi se trece la chestiuni secundare tratate ca şi când ar fi fundamentale. Dacă-mi permiteţi, e cam modul de tratare a ecumenismului, care nu e bun, dar… Emisiunea de mai sus este însă una reuşită, cei doi interlocutori fiind, după mintea mea, unele dintre cele mai importante personalităţi ale comunităţii noastre.

    vineri, 16:45:23, 8 octombrie 2021

  • Constantin U.

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Se înțelege din comentarii și articol, ca atât dvs., ierom. Lavrentie, cât și noi ceilalți participanți suntem în cautarea Adevărului. Nu ne-am învrednicit sa fim purtători de Duh Sfânt astfel încât sa știm cu certitudine care este adevarul despre acest subiect, despre vaccinare. Pe internet sunt multe informații, teorii ale conspirații (unele adevărate, altele nu) și manipulări și trebuie sa fim atenți la ce dam crezare. Noi credincioșii vrem sa facem ceea ce este drept și bine, si de aceea căutăm la Sfinții Părinți, purtători de Duh Sfânt, sa ne îndrume ca sa nu fim în rătăcire. Din ce spune parintele Elpidie se înțelege ca el a vorbit cu Dumnezeu.. acest lucru noi nu îl putem știi acum cu adevărat. E posibil sa fie așa, însă e posibil sa fie și înșelare. Timpul ne va spune dacă parintele Elpidie este sfânt sau nu. Despre vaccinul actual, parintele Elpidie ne spune ca nu acesta este pecetea, ci este o otrava ca sa ne omoare. Dacă acest vaccin este sau nu otrava vom putea verifica în 2-3 ani, după cum tot parintele Elpidie ne spune, ca în acest timp vor apărea efectele adverse, și ca vor muri multi din cei care s-au vaccinat. Pentru comentariul de mai sus, referitor la pierderea liberului arbitru, se poate afirma ca Sfinții părinți ne-au avertizat sa fim atenți și sa nu cumva sa luam pecetea. Dacă ar fi așa cum susțineți dvs. ierom. Lavrentie, ca dacă luam pecetea nu pierdem liberul arbitru, ar rezulta practic ca nu contează dacă luam sau nu pecetea, ca procesul este reversibil. A lua pecetea înseamnă lepădarea de Dumnezeu și aceasta pecete nu mai poate fi scoasă din moment ce a fost luată. Este o excepție despre care ne vorbesc Sfinții părinți și anume în cazul când a fost luată forțat, împotriva propriei vointe. Poate este mai înțelept sa trecem de la discuția cu liberul arbitru la tema de fond, care este lepădarea ireversibila de Dumnezeu. Dacă este sa credem ce spune parintele Elpidie, am înțelege ca odată luată pecetea, omul nu va mai avea control asupra propriilor gânduri, ca procesul este într-adevăr ireversibil. Asta poate părea acum greu de crezut, dar nu este imposibil, dat fiind cum evoluează tehnologia (sunt deja unele patente legate de controlul gândurilor). La fel și cu modificarea ADN-ului prin nanotehnologie. Despre marea resetare din Biserica, înțeleg ca și Sf. Paisie a ar fi spus ceva de genul ca Ilie isi ascute cuțitele și va începe de sus, de la arhierei. Se înțelege ca dacă acest vaccin este o otrava și oamenii vor muri din efecte adverse, cei care sunt preoți și s-au vaccinat vor avea aceeași soarta, deci lucrurile au sens. Pana la urma dacă ne vaccinam sau nu este o decizie personală, trebuie sa punem în balanta beneficiile presupuse și posibilele reacții adverse. Este destul de clar ca promotorii acestui vaccin la scara mondiala sunt niște oameni care au alte interese decât binele oamenilor (ex. acest personaj fauci). Este destul de clar ca cine este împotriva trendului cu vaccinarea este făcut în fel și chip, cine îndrăznește sa conteste acest trend este scos în afara jocului. Sunt doctori care susțin ca acest virus a fost fabricat, și ca ar exista tratamente care sa reducă mortalitatea semnificativ (ex. hidroxiclorochina). De exemplu, în America, de ce oamenii nu sunt tratate imediat cu aceste medicamente și în schimb se așteaptă ca starea bolnavului sa se agraveze? În schimb suntem forțați cu acest vaccin nou care nu a fost testat suficient, nu știm cât este de eficient și ce reacții poate avea în timp. Totul este foarte dubios. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne lumineze și sa nu ne lase pe cai rătăcite.

    joi, 22:19:42, 7 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul M-rea Vatopedi se discreditează prin sprijinirea deplină a intruziunii Patriarhiei Ecumenice în Ucraina:

    A apărut de ceva vreme traducerea și în românește a răspunsului p. Nil, pe site-ul Ziariștilor Ortodocși.

    luni, 16:19:41, 4 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu am auzit până acum să fi fost așa de sprijinit Patr. Bartolomeu de acești Părinți Sfinți. Oricum ar fi, faptele îl vădesc cum este de fapt. În ce privește cuvintele Sf. Paisie despre vaccinare, eu nu le înțeleg ca o proorocie care se referă la acest vaccin. În primul rând, nu se împlinește un aspect important, anume: „ca să-l poată face cineva (vaccinul), îl vor pecetlui”. Acum nu doar că nu este condiționată vaccinarea de îndosariere, ci invers, pașaportul verde este condiționat în mare parte de vaccinare. Nu e corect să vânăm cuvintele Sfinților, să ne tot întrebăm ce înseamnă, când ele sunt clare pentru cine are cugetare simplă, neprefăcută, fără îndoială și fără panică.

    luni, 00:01:59, 4 octombrie 2021

  • Bogdan Constantin Chira

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Sf Paisie Aghioritul a spus: „Patriarhul Bartolomeu este cel mai bun patriarh pe care ni la dat Dumnezeu.” Sf Iacov Tsalikis a mijlocit alegerea sa ca Patriarh la Sf David din Evvia. Sf Iustin Popovici vorbeste despre un sinod convocat in viitor de la care sa se abtina a participa Biserica Sarba ca va aduce schisme.Sfanta Scriptura spube:”să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi”. Prooroci spuneau ” Asa graieste Domnul” deci chestiunea cu Patriarhul este o parere a Sf Paisie, formulata prin prisma faptului ca in timpul vietii lui Bartolomeu nu se manifesta foarte ecumenist. Totusi Sf Paisie profeteste boala actuala, vaccinarea zice el obligatorie si pecetluirea. Pr Peter Heers talcuieste ca e vorba de o prepecete prin vaccinare, taina faradelegi a si inceput cum se spune in Tesaloniceni. Ridica probleme obligativitatea la care se refera. Desi tot el spune:”Cei care nu se vor pecetlui vor petrece mai bine decat ceilalti pentru ca Hristos ii va ajuta pe cei ce nu s-au pecetluit.” Tot Sf Paisie ar fi spus: „In America numele „fiarei” se imprima deja cu ajutorul laserului. Si a scos dun chilia sa cartea protestantei americance M. S. Relfe. Incerc sa disting si eu duhul profetic al Sfintilor de pareri ale lor supuse greseli. Sper sa ma lamuriti cu inselarea Sfintilor contemporani in legatura cu Patriarhul Bartolomeu care datorita sinodului a provocat pe alaturi schisme.

    duminică, 22:10:26, 3 octombrie 2021

  • DIANA

    la articolul H.G. pentru aprobarea Procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate:

    Propunerile de modificare a HG sint excelent fundamentate si trebuie avute in vedere intr-o viitoare lege pe aceasta tema sensibila si deloc minora pentru viitorul crestinilor ortodocsi.NU PRIN ACEST HG LAPIDAR SE RGLEMENTEAZA ACEASTA COLECTARE DE DATE BIOMETRICE CI PRINTR-O LEGE, CU MECANISME DE CONTROL SERIOASE ! PARINTELE IUSTIN PIRVU SPUNEA DEMULT SA NU LUAM ACTELE ELECTRONICE DE IDENTITATE!

    duminică, 21:31:22, 3 octombrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu sunt adeptul vaccinării, nicidecum. Doar am urmărit să atrag atenția asupra unor exagerări cu iz new age-ist. În rest, da, există pericolul real ca prin aceste măsuri așa-zis pandemice să fie pregătit terenul pentru o dictatură și lume antihristică. Scopul nu este de a anula tot mesajul pr. Elpidie, ci doar de a fi atenți la unele exagerări.

    duminică, 14:45:09, 3 octombrie 2021

  • Chira

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Bine admitand ca Pr Elpidie nu sesiseaza posibilitatea pocaintei dupa pecetluire, nu inseamna ca pre pecetile, echivalate de dansul prin vaccinuri nu trebuie respinse. Injectarea unui ser care la diversi oameni sa dovedit fatal, poate fi ca ruleta ruseasca, o sinucidere lenta cum fac fumatorii care dau in cancer si mor. Asa ca parintele la dezlegari a auzit diavolul bucuranduse ca are clerici care vor ajuta la propaganda vaccinului mortii implinind astfel lucrarea sa. Ca Parintele se axeaza pe respingerea dictaturii medicale si nu pe apostaziile din Biserica, fiecare preot are harisma sa. Pr Zisis care pentru multi e deja schismatic nu are harisma proorociei in schisma are harisma dreptei marturisirii a crrdintei. Avem nevoie in Biserica si de profeti, ca sa putem face pocainta sa atenuam raul macar si de marturisitori ai dreptei credinte ca alti sa se indrepte. Judecati ca greci adera la ideile apocaliptice ale parintelui. Daca ca sa mergi la biserica trebuie sa te testezi, cu un test care insusi inventatorul nu la intentionat drept unealta de diagnostic, sa nu poti sa faci procesiuni cu moaste, sa ai un Arhiepiscop al Atenei, indraznesc sa spun o rusine a Ortodoxiei, care raportandu-se la sine insusi spune ori te vaccinezi ori in groapa nu e Apocalipsa atunci nu stiu ce poate fi. In regula nu este Apocalipsa descrisa de Sf Ioan dar tot o Apocalipsa e. Parintele asa cum l-ati catalogat new age-ist ecumenist poate scapa de la moarte prin vaccin niste suflete. Si daca le scapa prin exagerare pe alocuri, cred ca Dumnezeu poate sa il ierte. Dar nu stiu daca pe criminali ordini medicale. Sau pe episcopi care baga in pamant prin propovaduirea lor vaccinista niste oameni in loc sa-i tamaduiasca pri tainele bisericii, rugaciuni, mir de la moaste.

    duminică, 03:44:14, 3 octombrie 2021

  • mitea

    la articolul H.G. pentru aprobarea Procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate:

    https://www.activenews.ro/stiri/IMNUL-GOLANILOR-din-Piata-Victoriei-Mai-bine-mort-decat-vaccinist-Au-inceput-protestele-Anti-Restrictii-aberante-si-Anti-Vaccinare-obligatorie-in-Romania.-VIDEO-169749

    sâmbătă, 23:55:12, 2 octombrie 2021

  • MD Crismaru

    la articolul Mesajul Patriarhului Daniel cu ocazia sărbătoririi Sfântului Voievod Neagoe Basarab:

    Linkul nu e de pe vreun blog ortodox, – dar am inteles ideea – Domnul sa va insoteasca pentru tot ce faceti, respect

    sâmbătă, 18:21:45, 2 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mesajul Patriarhului Daniel cu ocazia sărbătoririi Sfântului Voievod Neagoe Basarab:

    Iertați, sunt la proteste în București, ieri am protestat la Iași. Trebuia să scriu și ceva mai puțin de bine de părintele patriarh, dar am amânat puțin. Sunt multe lucruri de abordat, dar aici încercăm să scriem doar ce nu apare pe alte bloguri/situri ortodoxe. Nu are rost să dublăm. Și așa timpul e puțin. Doamne, ajută!

    sâmbătă, 16:41:17, 2 octombrie 2021

  • MD Crismaru

    la articolul Mesajul Patriarhului Daniel cu ocazia sărbătoririi Sfântului Voievod Neagoe Basarab:

    Deci apreciem discursul Multpreafericitului Daniel….(se pare ca are pricepere si la discursuri frumoase)….doar ca realitatea ne trezste vrem/nu vrem asta dupa „extazul” creat de Preafericitul Daniel cu discursul sau….   https://www.stiripesurse.ro/vasile-banescu-reactioneaza-ferm-dupa-indemnul-progresistilor-de-a-i-scapa-pe-copii-de-parintii-lor_2022534.html  De am vorbi un pic si de realitatea imediata unde copiii conform declaratiilor min. Invatamintului trebuie eliberati de parinti sa ii vaxxineze scoala, cabinetul medical scolar….profesorii…cumva ca au ajuns parintii sa doreasca raul copiilor prin nevaxxinare…. De am mai spune cite ceva si despre vremurile astea unde toate sunt asa de aiurea si in declaratii, dar si prin fapte….iertati va rog daca cer ceva mai mult decit se poate, Domnul sa ne ocroteasca pe toti!

    sâmbătă, 16:15:35, 2 octombrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul H.G. pentru aprobarea Procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate:

    [wpd_audio]501361547a60e4717[/wpd_audio]

    miercuri, 17:38:36, 29 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    ,, Ce fel de dialog pot purta atunci când efectiv sunt selectate cuvintele Sfinților după bunul plac”. Nu am citat doar o parte,pt. a denatura,ci pt.economia de timp şi pt. a fi mai exact ,mai concis,în ceea ce urmăresc să arăt. Oricum,am indicat sursa de unde am luat citatul,respectiv Viețile Sfinților. Mai mult,am făcut referire şi la Sinodul din Roma,atunci când am scris :,, Însă,având acest lucru (adică condamnarea sinodală de la Roma),putea să se folosească de el,bineînțeles.” Adică,cu alte cuvinte,avea un motiv/argument în plus. ,,La fel, un infractor este tratat ca atare după sentință;până atunci nu este penalizat”. Oare am afirmat eu altceva? Am spus doar că el este infractor din mom. producerii infracțiunii. Nu am vorbit de penalizare, aplicată în urma condamnării lui,ca rezultat a judecății lui de către o instanță. ,,Asta înseamnă eretic=separat”. De acord. Însă această separare/despărțire,poate avea loc şi în interiorul Bisericii. La acest aspect mă refeream. Credeam că sunt înțeles,din tot ceea ce am scris anterior… Un exemplu. Nu de la mine,referitor la separare/despărțire. Sfântul Teofan Zăvorâtul:,, dacă ai pierdut deja învățătura sănătoasă,ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin? Doar te-ai despărțit de Biserică,ai propriile convingeri,propriul fel de a vedea lucrurile (ca ecumeniştii,în cazul nostru);n-ai decât să trăieşti cu ele (…). Eşti deja sub anatemă dacă gândeşti în chip potrivnic Bisericii.” Mai mult,Păr. Theodoros Zisis,comentând pe marginea unui text al Mitropolitului Augustin Candiotis (a cărui cuvânt va fi între ghilimele),spune: ,, În acest caz,de vreme ce propovăduieşte învăţături neortodoxe cu capul descoperit…”. E vorba de Athenagora;Bartolomeu de zece ori mai tare. ,,…nu are nevoie să fi fost caterisit de instanța potrivită bisericească; este caterisit automat în conformitate cu Canonul 15 al Sinodului l-ll”. Prin urmare (spune Par. Theodoros Zisis n.m.), nu trebuie să avem comuniune cu oricine propovăduieşte o erezie chiar înainte de a fi fost ei cercetați de un Sinod. Aici Candiotis vorbeşte foarte precis (spune Părintele n.m.). Caterisirea vine automat. Nu este nevoie de un Sinod ca sā-l caterisească. Este deja caterisit când propovăduieşte o erezie,după Canonul 15 al Sinodului l-ll (spune Părintele n.m.) – am încheiat citatul. În alt loc spune:,, Un cleric care s-a abătut de la Ortodoxie poate fi considerat caterisit potențial,până când să fie condamnat de un Sinod,dar este caterisit de fapt după o sentință sinodală. Sfântul Nicodim Aghioritul spune acest lucru.” PS: În ceea ce priveşte iconomia,nu sunt împotriva ei. Categoric.Dar folosită de cei care-i înteleg menirea şi atunci când când e necesar. Aspectul pe care l-am avut în vedere/în minte, atunci când am făcut referire la Dl. Prof. Dimitrios,nu a fost o judecată asupra dânsului,ci,am avut în vedere faptul că f.mulți oameni văzând poziția adoptată de dânsul,fac la fel. În cazul dânsului înțeleg gestul. Aplică iconomia. Dar ceilalți,ce aplică? Adică (inclusiv cunoştințe de ale mele,ca să fiu mai explicit), care îmi argumentează lipsa lor de reacție,cu exemplul D-lui Profesor. Păi dânsul ştie ce face , aplică iconomia.Dar voi?! Ştiți ce înseamnă iconomia,când se aplică,care-i menirea ei ş.a.m.d.? Acest aspect l-am avut în vedere… Mulţumim Părinte ,că a ți tradus acest text (articolul)din greacă! Mă iertați!

    miercuri, 01:47:27, 29 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Nu știu de ce a intrat la spam comentariul acesta. Am șters pe cele ulterioare pt că nu mai sunt relevante (referitoare că nu aș mai dori dialogul). În privința Sf. Maxim, am dat un link în care afirmă explicit de ce nu este în comuniune cu Constantinopolul, iar motivul este erezia monotelită și condamnarea lor sinodală la Lateran. E vorba de un Sinod care la vremea aceea era considerat Ecumenic, deci nu poate fi echivalare între el și Sinodul ROCOR din 1983, care a condamnat local ecumenismul. Așadar nu putem merge pe bănuieli și credințe proprii, ci pe fapte. Este o probabilitate mare ca Sf. Maxim să fi rupt oricum comuniunea cu monoteliții chiar și necondamnați sinodal, dar este o certitudine că a păstrat comuniunea cu Sf. Sofronie, deși acesta nu s-a despărțit de ceilalți Patriarhi. Și tot o evidență este aceea că a depus eforturi deosebite să fie apară o anatematizare sinodală. Între bănuieli și certitudini, eu prefer pe cele din urmă și mă obosesc cele dintâi. Am mai spus de nu știu câte ori că a fi în comuniune cu cineva nu arată acceptarea credinței lui, ci că această împărtășire se face pe baza credinței Bisericii, nu a unuia sau a altuia. Cine săvârșește sau participă legiuit la cultul ortodox acceptă credința drept-slăvitoare, nu pe a celorlalți participanți. În plus, există și o ierarhizare a comuniunii, adică prin pomenirea episcopului este arătată apartenența la Biserica aceluia. Pomenirea înseamnă părtășia nu doar la credința episcopului, ci și la Tainele și instituția (ascultarea) pe care le dă mai departe arhiereul. Oare toate acestea le dă de la el? Evident că nu sunt ale lui, ci ale Bisericii, de la Hristos (sau mincinoase în cazul ereticilor). Deci este absurd să spunem că prin pomenire ne împropriem credința, Tainele și instituția episcopului; nu ale lui, ci ale Bisericii. Eretic este cel excomunicat, chiar dacă este numit la fel în mod impropriu și cel aflat în greșeală dogmatică, dar încă necondamnat. Asta înseamnă eretic=separat. Iar excluderea din Biserică este pronunțată de un Sinod, nu de fiecare după capul lui. La fel, un infractor este tratat ca atare după sentință; până atunci, nu este penalizat. Pur și simplu. Revenind puțin la afirmațiile despre Sf. Maxim din final, sunt caraghioase, să-mi iertat. Chiar în pasajul citat, trei paragrafe mai jos, în același context, este invocat Sinodul din Roma. Deci este și acesta un motiv. Ce fel de dialog pot purta atunci când efectiv sunt selectate cuvintele Sfinților după bunul plac? Ne învârtim pe loc degeaba. Aștept o poziție mai rațională și lucidă, altfel nu are rost.

    marți, 19:29:46, 28 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    ,, Nu pot să înțeleg de unde vine încăpățânarea…”. Din faptul că eu nu cred că Sfântul Maxim ar fi păstrat comuniunea cu monoteliții dacă n-ar fi existat Sinodul de la Roma. Dar ,orişicum,avem şi noi deja, o condamnare sinodală a ecumenismului. Dacă ar fi necesar… Dar,revenind… ,,Dacă nepomenitorii se rup de ceilalți doar pe motiv de comuniune…”,spune-ți. Nu. Nici n-am gândit aşa ceva. Ar fi un nonsens. Problema este erezia.Prezența ereziei. Întrerup comuniunea pe motiv de erezie. Nu acuz pe nimeni că ar fi eretic. Nu este acum momentul şi nici nu mă pot substitui unei instanțe. Aceasta o hotărăşte Biserica,printr-un Sinod. Dar,mă feresc/îngrădesc de erezie,acolo unde ea este acceptată/propovăduită. Nu comuniunea este problema,repet,ci erezia. Dar,comuniunea te face părtaş la erezie. De ce? Dacă eşti în comuniune cu cineva,accepți că ai aceeaşi credință cu el.Acesta este fundamentul comuniunii,noima ei. Credința comună/identică. În mom. când cineva afirmă deschis/oficial/cu capul descoperit/de la amvon /de la tribuna Sinodului,o altă credință,eretică, eu nu pot spune despre acela,că datorită faptului că el este încă în Biserică,are credința Bisericii!!! Şi deci ,eu trebuie să rămân în comuniune cu el. Acela nu are credința Bisericii,are o credință a lui,personală. O spune şi Sfântul Teofan Zăvorâtul. Acela (vorbesc la modul general) este practic eretic. Căci eretic nu eşti de la mom. condamnării,ci de la mom. acceptării/primirii ereziei. Hoț sau criminal,nu eşti de la mom. condamnării,ci din mom. săvârşirii faptei. Sfântul Apostol Pavel nu face referire la eretici condamnați,ci la eretici pur şi simplu. Lucru ce reiese chiar din afirmația sa,când spune că ereticul este de sine însuşi osândit,nu de către o instanță. Deci ,în aceste condiții spune dânsul, ,,de unul ca acesta,după întâia şi a doua mustrare îndepărtează-te/îngrădeşte-te. Din ce cauză? DIN CAUZA EREZIEI în care acela se aflā. Nu pt. faptul că ar fi condamnat de o instanță. ,, Sfântul Maxim condiționa comuniunea de întoarcerea monoteliților la credință”,spune-ți. Da.La fel afirm şi eu. ,,Iar separarea de ei era justificată de erezia lor”. Da,la fel afirm şi eu. ,,Şi de faptul că au fost condamnați sinodal de romani”. Aici,nu cred că este aşa precum spune-ți. Dovadă Canonul 15 l-ll Constantinopol şi alte exemple,care nu condiționează întreruperea comuniunii de o condamnare sinodală. Însă,având acest lucru,putea să se folosească de el,bineînțeles. Pt. că îl ajuta în disputele cu ei. Dar nu pe aceasta se baza. Nu pe aceasta era motivată şi condiționată întreruperea comuniunii cu ei. Sf.Maxim invocă înnoirile(ereziile) aduse de monoteliți în Biserică şi apoi afirmă :,, …pt. aceasta nu se împărtăşeşte robul vostru cu Biserica Constantinopolului. Să se ridice din Biserică smintelile (adică erezia n.m.) ,care s-au pus de bărbații care s-au spus mai înainte,şi să se lepede împiedicarea”. Deci împiedicarea/motivul pt. întreruperea comuniunii o constituie erezia. Nu comuniunea este problema,interzisă în urma unei condamnări sinodale , ci erezia,smintelile (documentele cretane,dacă vreți,în cazul nostru,adică Typosul din vremea noastră). Ce spune mai departe:,, .. dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei,până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtāşesc cu dânşii vreodată”. Deci ce spune? Smintitorii arhierei. Nu spune ereticii condamnați. Îi consideră arhierei şi se pleacă în fața lor,spunând :,,…nu se împărtăşeşte robul vostru…”. Deci problema nu era problema comuniunii cu nişte eretici condamnați,ci problema era prezența ereziei. Nerenunțarea la ea.

    marți, 15:13:27, 28 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul H.G. pentru aprobarea Procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate:

    deşi la noi proiectul de HG vorbeşte despre ştergere automată şi ireversibilă dintr-un sistem, UE alocă 300 milioane de euro pentru interoperabilitatea bazelor de date vizând recunoaşterea facială şi amprentarea. Project Interoperability: EU to pay 300 million EUR for face and fingerprint recognitionThe European Union has awarded a major contract for a new fingerprint and face recognition system. A consortium consisting of the two French companies IDEMIA and Sopra Steria is to set up and subsequently manage a Shared Biometric Matching System (sBMS).The contract was awarded by the EU agency for the operational management of large-scale IT systems (eu-LISA). According to the invitation to tender, the framework contract costs around 300 million EUR. Its duration is four years with an option for an extension of up to six years. As the two contractors explain, „one of the largest biometric systems in the world“ will be created. In two years, the database will contain 400 million third-country nationals.Search with one clickThe expensive biometric comparison system is the backbone of the Interoperability Project, with which the EU Commission is currently reorganising all biometric-based databases. These are the Schengen Information System (SIS II), the Visa Information System (VIS) and the asylum fingerprint file Eurodac. The criminal records for third country nationals (ECRIS-TCN), which are currently being set up, and the entry/exit system (EES), which is scheduled for completion in 2022, are also being integrated. All third-country nationals will then have to give four fingerprints and their facial image when crossing the border into the EU.The EU intends to use the EES primarily to tackle irregular immigration and cross-border crime. However, the fingerprints and facial image contained there may also be searched by police authorities for criminal prosecution.In 2023, a European Search Portal (ESP) is also to be added, enabling all five biometric systems to be queried with one click. A Multiple Identity Detector (MID) will then run in the background to find and report duplicate entries.sMBS based on existing fingerprint systemThe Interoperability Project includes a Common Identity Repository (CIR) in which the biometric data of SIS II, VIS, Eurodac, ECRIS-TCN and EES are stored and stored in original. From this data, templates are calculated, which are then stored in the sBMS for quick comparison.Three months before the start of the call for tender, the Commission had defined specifications for the quality and resolution of the fingerprints and facial images collected in the EES. Further technical specifications for software and hardware of the sMBS had been provided by the German Federal Ministry of the Interior in its response to a parliamentarian question.From a technical point of view, the sMBS is not a new development; it is based on the Automated Fingerprint Identification System (AFIS) installed in SIS II two years ago. Such an AFIS also exists in the Visa Information System, in both cases the software is from IDEMIA. Together with Steria, a consulting company specialized in the development of large-scale IT systems, this AFIS is now being expanded to include facial recognition. The Dutch company Gemalto, which set up and supervised the AFIS in Eurodac, has lost out.

    marți, 14:38:41, 28 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10226137327968057&id=1484031871

    marți, 09:45:26, 28 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Ereziile din Creta nu au intrat în Crez. Deci cei care le-au semnat au o opinie separată de a Bisericii, a lor particulară, dar în cadrul ei și al credinței ortodoxe. Este adevărat că încearcă să-și impună opinia lor, dar încă nu definitiv. Pentru că încă păstrează comuniunea cu episcopii și Bisericile Locale care nu acceptă hotărârile din Creta. Așadar ecumenismul lor este unul de care nu se dezic, dar nu reprezintă o convingere atât de puternică, încât să-i despartă de Biserică. Sunt nevrednici de scaunele episcopale pentru că au ajuns vânzători ai credinței în loc de păzitori ai ei, dar încă nu le-au părăsit. Da, au atentat la credință, dar prin opinii personale, care nu sunt ale Bisericii în ansamblul ei sau în particular (BOR, BOG, BOS…). Comuniunea se realizează pe baza credinței, este adevărat. Dar cretanii, atâta vreme cât nu au rupt comuniunea cu bulgarii și georgienii, spre exemplu, arată că nu și-au schimbat credința. Alterarea Crezului Bisericii se produce atunci când se iau decizii dogmatice la nivel panortodox sau când cei care își împropriază o viziune eretică rup comuniunea cu ceilalți. Nici una din acestea nu s-a întâmplat. Ceea ce înseamnă că adepții Sinodului din Creta formează o grupare separată, dezbinată în sânul Bisericii. Ruptura lor nu este una canonică și liturgică, ci duhovnicească. Ei ar trebui judecați și eventual caterisiți. Dar, până atunci, sunt membri deplini ai Bisericii și comuniunea sacramentală cu ei nu întinează. Doar acceptarea ideilor lor este condamnabilă. Noi întrerupem pomenirea pentru a arăta că merită cercetați sinodal pentru că au creat o problemă. Sf. Maxim condiționa comuniunea de întoarcerea monoteliților la credință. Iar separarea de ei era justificată de erezia lor și de faptul că au fost condamnați sinodal de romani. Nu pot să înțeleg de unde vine încăpățânarea de a scoate din context anumite cuvinte (ale Sf. Maxim aici), ignorând contextul. Ar trebui să ne intereseze atitudinea lui per ansamblu. Miezul problemei constă în faptul că se poate face și iconomie, unii să aleagă să nu întrerupă pomenirea. Dacă nepomenitorii se rup de ceilalți doar pe motiv de comuniune, atunci ei au un duh schismatic, o râvnă fără cunoștință.

    marți, 07:19:34, 28 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Spune-ți:,, ci doar te rogi ca el să învețe drept cuvântul adevărului”,aša ar spune Păr. Theodoros Zisis… Îl citez şi eu pe Părintele Theodoros Zisis :,,… aceasta ar fi corect. Dar în alte două momente îl prezentăm ca şi cum drept învață cuvântul adevărului. La Vohodul Mare,când vine episcopul şi spune: Pentru Patriarhul nostru Athenagora(aici Părintele îl citează pe Mitropolitul Augustin n.m.),pentru Patriarhul nostru Bartolomeu şi pt. Sfântul nostru Sinod ,care drept învață cuvântul adevărului”.

    marți, 03:05:50, 28 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Dialogul cu Episcopul Teodosie,nu Teofil.

    marți, 02:18:53, 28 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Mă iertați! Nu scriu de dragul de a vă contrazice ,ci din nevoia de lămurire… ,,…prin pomenire nu te faci părtaş automat la opiniile eretice ale ierarhului…”. În cazul nostru nu este vorba de nişte opinii ale ierarhului,ci este vorba despre nişte învățături eretice pe care aceştia le-au introdus în Biserică oficial. Prin acte sinodale! Adică efectiv au atentat la Tradiția Bisericii,la credința ei. Pur şi simplu acceptă/învață/mărturisesc altceva decât Sfinții Părinți,decât Biserica. Opinii personale puteau fi numite înainte de Creta,…,cu multă îngăduință… Pe de altă parte,pomenirea dă mărturie despre comuniune. Deci nu e vorba doar despre simplul fapt de a pomeni pe cineva,ci acest gest implică în mod automat comuniunea. Iar comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea aceleiaşi credințe/dreptei credințe. Sfântul Maxim,în dialogurile purtate cu monoteliții,îi întreba pur şi simplu dacă acceptă sau nu acele acte semnate de ei (Tipos ,respectiv Ekthesis). Adică era interesat de ceea ce mărturiseau /acceptau ei. În funcție de aceasta condiționa comuniunea cu ei. Nu de faptul că sunt condamnați sau nu. Există aceste mărturii şi în viața Sfântului,din Viețile Sfinților. Ca de exemplu,disputa/dialogul cu episcopul Teofil. Se vede clar în acest dialog că,condiția pusă de Sfântul Maxim pt. rugăciunea în comun/pt. comuniune este condiționată de faptul dacă acela acceptă /mărturiseşte sau nu dreapta credință şi că în funcție de ceea ce mărturiseşte,se va ruga cu dânsul sau nu. Vă mulțumesc pt. răbdare şi mă iertați!

    marți, 02:12:25, 28 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Se observă două puncte de diferențiere, într-adevăr: 1. duhul în care mărturisim, din care decurge 2. înțelegerea diferită a mărturiilor patristice și contemporane. 1. Eu cred că toți suntem supuși tulburărilor, neliniștilor, amăgirii, doar că se pare că le înfruntăm diferit. În comentariul anterior am spus că mi se pare mai bine să-mi stăpânesc reacțiile pe care le simt că sunt din tulburare. Nu m-am referit doar la alții, ci în general, incluzându-mă și pe mine. Poate nu este foarte clar acest aspect din felul cum m-am exprimat în al doilea paragraf, dar acesta a fost gândul meu. E bine de avut în vedere faptul că mai mult lucrează spre bine abținerea de la reacții exagerate decât să le fie dat curs. Deși agitația interioară îmi spune că nu pot sta cu mâinile în sân, cred că este mai bine în acest caz să mă abțin cu rugăciune decât să îi dau frâu liber. 2. Situația Sf. Maxim este diferită de cum o prezentați. El avea în spate un Sinod (Lateran, 649), al cărui artizan principal a fost. El s-a străduit mult să se ajungă la o condamnare sinodală, nu să înfrunte de unul singur pe monoteliți. Iar Pr. Teodor Zisis a făcut într-adevăr afirmația că prin pomenirea Mitropolitului său de Tesalonic ar fi și el ecumenist. Aceasta a fost o frază din predica prin care și-a anunțat public întreruperea pomenirii. Totuși trebuie avut în vedere că este un cuvânt rostit și ține de un anumit context. Episcopul locului (care nu a fost prezent în Creta) l-a mustrat în scris să nu mai vorbească împotriva Sinodului din Creta, iar Părintele i-a răspuns printr-o scrisoare și prin oprirea pomenirii. Dar există și alte mărturii despre convingerile Părintelui Teodor din care reiese foarte limpede că el nu are concepția că prin pomenire te faci părtaș automat la opiniile eretice ale ierarhului, ci doar te rogi ca el să învețe drept cuvântul adevărului. Am depus ceva efort să analizez de-a lungul timpului diferite mărturii patristice și cuvinte ale Părinților contemporani tocmai pentru a da în vileag înțelegerile greșite și de suprafață. Dar se pare că, oricât aș face asta, fiecare rămâne încremenit în propriile convingeri, oricât de lipsite de temei ar fi. Așa că cel mai important mi se pare duhul care ne animă, să fie sincer în fața lui Dumnezeu, nepărtinitor.

    luni, 23:55:55, 27 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 500 Ani de ne-Învăţături…:

    https://www.youtube.com/watch?v=wmMTtU2NOnc

    luni, 17:56:07, 27 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Părinte Lavrentie,nu am un fix…,mă iertați! Părintele Theodoros spune clar , citez din memorie, adresându-se episcopului său:,, …dacă aş continua să vă pomenesc ,ar însemna să recunosc că am aceeaşi credință cu dumneavoastră”. Prin pomenire,spune dânsul,se exprimă,printre altele,că există identitate de credință între pomenit (episcopul) şi cel care îl pomeneşte,adică preotul şi împreună cu el şi credincioşii,bineînțeles. Deci nu este fixul meu,ci este învățătura/cuvântul Părintelui Theodoros Zisis. Cuvânt întărit sau fundamentat pe învățătura Bisericii,exprimată în mod minunat de Sfinții Părinți,ca de ex. Sfântul Maxim Mărturisitorul,din a cărui învățătură se desprinde şi acest aspect:,, comuniunea se fundamentează în mod absolut pe mărturisirea aceleiaşi credințe”. Acesta este fundamentul/noima comuniunii. Aşadar,ecumeniştii e clar că nu mărturisesc aceeaşi credință cu ortodocşii. (Chiar dacă fac parte din Biserică,încă).Şi asta oficial,cu documente sinodale… Deci,din nou,mă iertați Părinte,dar nu e fixul meu… Eu personal,îl apreciez foarte mult pe domnul profesor şi nu am denigrat pe nimeni… Interesant. Când vorbeşti cu ecumeniştii,te cataloghează la fel: tulburat!?!

    luni, 16:31:35, 27 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    https://www.facebook.com/george.simion.unire/posts/3160668114154337

    luni, 14:44:26, 27 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Aveți un fix cu comuniunea. În cadrul Bisericii, ea nu poate fi vătămătoare. Mult mai plăcută înaintea lui Dumnezeu și ziditoare ar fi smerenia și abținerea de la denigrări decât reacțiile greșite de protest atunci când în inimă există tulburare și râvnă amară fără cunoștință. Totuși Domnul lucrează prin cei smeriți, nu prin atitudini orgolioase și inchizitoriale.

    luni, 14:23:09, 27 septembrie 2021

  • Lin

    la articolul Prof. Tselenghidis: Sinodalitatea și conștiința dogmatică a Bisericii. Posibilitatea îngrădirii:

    Este trist că astfel de oameni,care înțeleg atât de bine realitatea,se complac să fie părtaşi sau împreună susținători (chiar şi la modul indirect,prin comuniunea cu ecumeniştii-trădătorii/falsificatorii credinței Părinților),adică contribuie la dăinuirea ereziei în Biserică. Nu este suficient să spui ,dacă nu şi faci în consecință… Credința fără fapte este moartă… Ecumeniştii cunosc şi ei aceste învățături,dar le ignoră şi le disprețuiesc… În consecință,nu este suficient doar să teologhisim. Şi de ce îndrăznesc să spun aceasta? Pentru că ecumeniştii au provocat o schismă în Biserică. Ei sunt în schismă cu Sfinții Părinți,despărțiți de ei. Nu mai vor să le urmeze. Mai mult ,sunt despărțiți de Adevăr. Sunt în erezie. Şi au angajat şi Biserica în erezie (mā refer la BOR sau la BO Greacă). Iar prin angajarea Bisericii în erezie,ne implică şi pe noi la fărădelegea lor,adică ne fac şi pe noi părtaşi la erezie,căci suntem împreună cu ei ,în comuniune cu ei. Ori… în fapt şi la urma urmei cu cine ne dorim să fim ,cui vrem să urmăm? Lui Hristos,Sfinților Părinți sau ecumeniştilor? Sau se poate şi cu Hristos şi în erezie? ,,… aşazisul Sinod nu exprimă Biserica Ortodoxă,adică nu are garanția ecumenicității lui ca Sinod”, spun dânsul. Ce importanță are acest aspect pt. noi ,personal?! Noi suntem în erezie acuma,până când nu ne delimităm de ea. Aşa afirmau şi Părinții georgieni în 1997. Nu invocau ecumenicitatea ereziei!…

    duminică, 19:47:15, 26 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Vă înțeleg punctul de vedere, dar pe care nu îl consider de aceeași natură cu cel exprimat mai sus de dna Zaharcenco. Nu știu dacă e nimerit să perseverez în această direcție, dar în continuare nu simt că am greșit. Nu am simțit că Răzvan Codrescu ar fi încercat să facă creștinismul compatibil cu expresiile politice pe moment, probabil pt că l-am citit ca pe un intelectual, nu ca pe un teolog. Nu l-aș putea considera responsabil de consecințe care nu îi privesc direct activitatea. Este posibil să aveți dreptate, dar eu nu am fost atent la asta, nu l-am citit ca pe L.Blaga, prevăzător față de distorsionări ale credinței. Prin urmare, nu am fost atent la posibila relație de cauzalitate pentru deformarea despre care menționați. În orice caz, moartea sa ar trebui să ne oblige la un alt tip de discurs/reacție, de îndepărtare de tensiunea confruntării de idei. Abia dacă nu tratez momentul cu respectul cuvenit simt că deformez spiritualitatea ortodoxă. Iertați.

    joi, 22:40:48, 23 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    Nu ştiu dacă trebuie să „luptăm” acum, e destul de ambiguu acest termen de care am fugit mereu. Avem 30 de ai de când ne luptăm fără să lucrăm 🙂 Trebuie să fim aluatul care dospeşte frământătura şi să lucrăm (acţionăm/făptuim) pentru mântuirea noastră persoanlă şi a celor din jur. Ne lipsesc multe lucruri ca să ne putem organiza, lucruri care nu au cum să vină de la sine. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, o să le facem pe toate câte ne trebuie! 🙂

    joi, 16:49:31, 23 septembrie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    Va trebui sa luptam cu orice pret si in orice mod ne va lumina Dumnezeu. Cit va fi necesar.

    joi, 16:40:05, 23 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    https://www.facebook.com/urbaniulian/posts/10220205792723462

    joi, 14:25:16, 23 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10226110858466336&id=1484031871 https://www.facebook.com/urbaniulian/posts/10220205476395554 https://www.facebook.com/urbaniulian/posts/10220205327271826 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10226111087832070&id=1484031871

    joi, 13:25:40, 23 septembrie 2021

  • Sara

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    Este cumplit ce s-a întâmplat! Doar Dumnezeu ne mai poate ajuta să primim cu verticalitate ce va veni! Trăiască regimul comunist! De acum nu mai avem scăpare. Să ne pregătim de ce e mai rău. Legea va trece și de Camera Deputaților, că e ordin. Si unde e ordin cu plăcere.

    joi, 06:57:41, 23 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Desfiinţarea regimului constituţional din România:

    https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/4536201063112150 https://www.facebook.com/atneacsu/posts/1935036893347123 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10226108190399636&id=1484031871 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3042533219406145&id=100009484907272 https://www.facebook.com/gmtro/posts/10208392242960530 https://www.facebook.com/corneliu.berari/posts/3306251976268206

    joi, 00:55:32, 23 septembrie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    La înmormîntare cei vii nu-l iartă pe răposat pentru că nu le-ar mai funcționa simțul moral, ci tocmai pentru că le funcționează simțul moral și știu că „nu este om care să fie viu și să nu greșească”. Prin urmare, înmormîntarea nu suspendă claritatea morală, ci îi oferă posibilitatea să se manifeste prin iertare. În orice caz, felul în care opuneți atitudinea țărănească față de cei răposați intervenției mele (și a doamnei Zaharcenco) nu face decît să devieze discuția într-o falsă direcție a judecății morale, din care deduceți, în mod previzibil, „o atitudine inchizitorială” (este replica pe care Codrescu le-o servea de altfel celor care aveau dubii în legătură cu creștinismul lui Pleșu; acum văd că observația se aplică și celor rezervați în legătură cu ortodoxia lui Codrescu). Dar pasajul din textul meu citat de doamna Zaharcenco nu spune nicăieri despre Codrescu că a fost un om rău sau un om păcătos. Ce am încercat eu să arăt nu are legătură cu caracterul lui moral, ci cu felul în care a descris creștinismul, mai precis cu faptul că a încercat să-l facă compatibil cu viziuni politice sau spirituale care mai devreme sau mai tîrziu deformează credința unor creștini încă nematurizați. Eu am îndemnat mai degrabă la claritate mintală în plin întuneric al cugetării creștine, întuneric la care din păcate Codrescu a avut o contribuție substanțială alături de elita de dreapta. Lucrul cel mai grav în tot contextul morții lui Răzvan Codrescu a fost comunicatul Patriarhiei, care-l numește „apologet și elegant mărturisitor al spiritualității ortodoxe”.

    miercuri, 00:44:04, 22 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 500 Ani de ne-Învăţături…:

    https://www.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=232386262191628 https://rutube.ru/video/d71952db794094555532bb00d2c82087/

    luni, 18:42:35, 20 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 500 Ani de ne-Învăţături…:

    https://www.youtube.com/watch?v=ymRKnBIEdlc

    luni, 17:59:39, 20 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Distopia este aici şi acum: Segregare şi Înrobire:

    https://www.facebook.com/100002480054379/posts/4510740649018559/

    duminică, 19:22:35, 19 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Mă bucur să constat că duhul în care polemiza cel defunct i-a supravieţuit fără probleme 🙂 Îmi amintesc că pentru Răzvan Codrescu noi, nepomenitorii, eram un fel de declasaţi umani şi sociali, efectiv nişte căzături cu care nu se discută. Cred că aveam vreo 4-5 luni de când nu mai mergeam la slujbe, eram pachet de nervi şi de sminteală şi, la nu ştiu cui postare despre nepomenitori la care am scris ceva, a intervenit Răzvan Codrescu cu câteva replici de o batjocură/ironie de mă ustura pipota. Iniţial am crezut că deh.. putem pune în discuţie o chestiune, după cum se discută treburile serioase. Dar abordarea mea serioasă i-a declanşat un baraj de zeflemea de am ajuns efectiv să vorbesc singur prin casă. Asta apropo de replica „să nu mă bateţi cu bârna din ochiul dvs” care e savuroasă 🙂 Scriu despre asta ca să destind puţin discuţia, pentru că mi se pare că eu provin dintr-o altă cultură, nu una care pune preţ pe claritatea morală în plină înmormântare. La noi la Moldova, partea Iaşi/Botoşani unde am crescut, un deces e practic olimpiada satului la uitat/acoperit păcate. Cei care se ocupă de comunicare strategică, cu concepte precum framing şi spinning, despre care am mai scris, cred că au ce învăţa de la ţăranii simpli dar decişi să vadă binele din om la priveghi/înmormântare/praznic. Acolo, defunctul nu mai e un arţăgos care se certa cu toată lumea de nu-l mai suportau nici copii, era „trecut de cinstit” sau „trecut de sincer”. Defunctul nu mai era obraznic ci „îţi spunea verde în faţă” etc. Pe la sfârşitul praznicului, mai-mai să fie urcat în calendar defunctul, cu toate ale lui, cunoscute de toţi. Dar tot acolo e şi o concluzie mereu prezentă, indiferent „cât de mult s-a zbătut pentru copii”, „cât s-a mai luptat pentru casă”, „cât l-a mai vrăjmăşit pe nuş care”, anume că „uite tot aici ajungem toţi”, toţi cu „costum de scânduri” ş.a.m.d. Praznicele/pomenirile la noi erau, până acum vreun an, nuntă în toată regula, greu de înţeles pentru cei care sunt din alte zone. Dar erau şi un mare loc de exersat iertarea/uitarea, acoperirea răului, lucruri de care noi astăzi avem mare, mare nevoie. Văd că prin alte părţi tipul acesta de tradiţie irită, ca şi cum am da prea mult loc răului, ca şi cum am avea nevoie de mai multă claritate morală. Indiscutabil, avem nevoie, dar nu în buza mormântului. Câci ocaziile când să ne dăm seama că toate sunt „fum şi amăgire”, că ne zbatem şi certăm fără rost sau chiar că ne vătămăm sufletele, sunt din ce în ce mai rare. Ca să nu mai spunem de ideea comunitară, care este una dintre cheile de înţelegere a situaţiei noastre din prezent. Acolo unde am crescut, în satul Poiana, comuna Flămânzi, judeţul Botoşani, de când se trăgea clopotul de mort şi până la înmormântare trecea pe la catafalc mai tot satul practic, oricum toţi cei cunoscuţi şi, mai ales, cei cu care fuseseră certaţi. Eu am amintirea vie a unui bătrând care s-a ridicat în picioare la praznic, după al 2-3 pahar, şi şi-a cerut iertare de la meseni pentru că credea că defunctul ar fi rămas supărat pe el de la ceva din trecut. Si mai am şi amintirea unui bărbat, destul de tânăr, căruia defunctul i-ar fi făcut nuş ce rău, şi care singur s-a rdicat şi şi-a cerut scurt iertare că nu a găsit timp să se împace cu cel plecat. Deşi cam toţi de la masă ştiau că a încercat să se împace şi că defunctul era o persoană foarte dificilă. Cine nu ajungea să se împace cu defunctul, se împăca cu rudele, după înmormântare, la praznicele rânduite peste ani. Dar dacă dintre cei certaţi nu venea cineva la căpătâiul celui decedat, mergeau din familie, dintre cunoscuţi şi o dată a mers chiar preotul să-l aducă pe cel supărat. În fine, am scris toate aceste lucruri pentru a fi mai clară poziţia din care scriu şi de ce nu pot deloc rezona cu duhul în care a scris doamna Zaharcenco, dar nici cu cel în care i-a răspuns dl Mihail. Îmi pare rău că a murit Răzvan Codrescu, m-am folosit mult de ce a scris, chiar dacă nu prea am fost de acord cu domnia sa. De altfel, nici nu a căutat niciodată să fie cineva pe aceeaşi pagină cu dlui, decât dacă acceptai dinainte că nu ştii nimic şi că el are toată dreptatea. Mă rog, sunt multe lecţii de tras din modul în care RC a scris şi trăit, dar îi sunt recunoscător pentru zbuciumul său, pentru steagul pe care şi l-a luat şi sub care a trăit. Pentru intelectualitatea medie e foarte importantă o elită de avangardă politică/culturală, care să creeze spaţiu cultural, ceea ce Răzvan Codrescu neîndoielnic că a făcut. După ce cineva sparge gheaţa, e mai uşor unora ca mine din urmă să spun că sunt sau nu de acord, să am nuanţe, să am rezerve, ş.a.m.d. E un reper în funcţie de care mă pot orienta şi la umbra căruia să cresc, chiar dacă nu sunt de acord, nu-l plac, trebuie să-l rabd. Om a fost, cum suntem şi noi. Iertaţi-mă. Dumnezeu să-l ierte!

    duminică, 12:55:03, 19 septembrie 2021

  • Mihail B.

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Doamna Elena, sunteti cam fixista pt cineva care se vrea a taxa un fixist si cam prea putin intelectuala pt a sanctiona o mare parte din telectuali, fie ei si pseudo. Faceti o gramada de greseli si insirati chipurile constructiv o serie de sofisme, pentru a va sustine cauza snoaba. In primul rand, RC a fost un om cu bune, cu rele. Nu-i sunt si nu i-am fost fan. Ba din contra. Ca sustinator al AUR-ului m-a deranjat pozitia bascalioasa a dlui nu pt ca AUR ar fi ceva perfect, ci pt ca atitudinea dlui venea dintr-o semetie. Un alt lucru deranjant era atitudinea semeata vizavi de antivaccinisti, grup in care, iar ma incadrez. Ironic, omu s-a vaccinat sa scape de moarte si ignorand avertismentele (era deja grav bolnav) a imbratisat sarutul mortii – Pfizer. In al doilea rand, RC nu a avut nici un rol in BO. Nu a facut parte din nici o functie fie ea si smerita a vreunei biserici de mir. A fost un madular al bisericii al carui rost si l-a inteles mai mult sau mai putin si l-a pus mai mult sau mai putin in practica. Ca oricare dintre noi. In al treilea rand, omul a fost un intelectual, ca ne place sau nu si a avut o contributie in acest sens, iarasi, ca ne place sau nu. Va da socoteala in dreptul lui, nu indreptul basistilor. Faptul ca a comunicat si a fost de acord cu ei intr-o oarecare masura nu inseamna ca avea direct si vreo raspundere. Nu stiu daca sunteti dvs in masura sa-l judecati, mai ales dupa criteriile dvs, subiective. I-ati gasit vreo eroare in scrieri sau il judecati strict pe baza a ce-ar fi putut sa faca daca ar fi facut-o? Sunteti penibila. Pentru unii a fost un model si chiar daca a avut unele atitudini patimase, nu cred ca au fost asa de mari incat sa-l puneti ca pe un infam, la zid. Sa fim rezonabili totusi. In al patrulea rand, aveti un fix obsesiv cu ecumenismul. Foarte bine, fiecare poate avea ce fixuri vrea, insa atunci cand ii judeci pe altii ca nu-ti dau apa la moara, intrati in sfera patologicului. Prin urmare, ce rost avea ca ROST sa scrie exhaustiv si obsesiv pe tema asta? In revista rost, care este disponibila si online, s-au publicat in mai multe randuri articole antiecumeniste si pro-ortodoxe. Imi amintesc un serial despre catolicism, mai bine zis despre erorile catolicismului. Publicat acum vreo 10 ani. In vreo 3 numere. Serial. Deci material amplu. Revista ROST a fost un spatiu unde fiecare contribuia cu un articol in functie de ce credea ca merita. Daca ulterior anumiti corespondenti ai revistei au intrat intr-un partid, ori au ales sa persiste in scaldatul in doua luntrii asta nu e problema redactiei si nici nu cred ca diminueaza in vreun fel valoarea celor scrise si publicate atunci. In al cincilea rand, teoretizarea abstracta si exagerata, fie ea si construita pe Pidalion si Traditie, produce acelasi efect „pradator” si de „braconaj” de care tipati cu degetul aratat cand spre patriarh, cand spre caldul raposat. S-a ajuns la o asa mare dementa incat teme de maxima gravitate precum cipurile, ecumenismul, fenomenul legionar, samd sa fie imposibil de abordat intr-un mod civilizat si onest tocmai din cauza unor semianalfabeti si inculti care au gura mare si mintea scurta si care prin atitudinea lor au compromis deja aceste teme. Imediat lumea ma asociaza cu ei si gata, s-a terminat inainte de a incepe. Ati publicat acel link catre asa zisul sinod din Creta. Fara sa citesc, m-am ingrozit sa vad ca o idee foarte simplu de combatut a necesitat peste 200 de pagini de gargara si teorie de rahat, toate din emanatia unei/unor minti imbibate de parere de sine si mandrie. Macar dl Codrescu a publicat date istorice. Nu mai lungesc inutil discutia, ca ma tem sa nu ma loviti cu barna aia imensa din ochi, daca-i veti mai misca mult cind cele scrise in replica. O sa muriti cu dreptatea in mana duamna Elena, izbavita de botezul eretic din Creta, dar cu mainile murdare de sange; izbavita de iad prin neacceptarea dogmei neortodoxe, dar straina si de rai prin pacatul trufiei care l-a facut pe lucifer sa cada. RC sau ROST nu au promovat nimic antinational sau neortodox. Ah, ca vi se pare dvs. ca nu au facut ce trebuie, foarte bine, uite aveti dvs. sansa sa impliniti esecul lor si sa intrati in istorie. Ba, toti va credeti destepti, dar cand e vorba sa faceti cu adevarat ceva (mai de soi) nu va vede nimeni. E simplu sa te dai mare si mai ales sa remarci esecul cuiva. Mai ales cand te-a cuprins deja patologicul si nu-ti iei pastilele la timp. De ce nu i-ati reprosat dlui RC cat era in viata aceste lucruri si nu stiu de ce nu v-ati implicat intr-un proiect similar Casei cu Rost, dar desigur, implementat mai bine. Faceti dvs. cateheze si tabere de informare, intrati dvs. in acest colimator care-l presupune incluisv politica romaneasca si atunci veti avea justitficare, macar in fata lui Dumnezeu, pt tupeul afisat. Pt. cineva care a activat in societatea civila 20-30 de ani si care a intampinat nu numai neajunsuri si cheltuieli dar si amenintari, reprezentati un mare NIMIC. Cu tot cu pedefeurile matale.

    duminică, 00:26:28, 19 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Am citit la data publicării acest articol al domnului Fedorovici şi îi citesc, de mulţi ani, fiecare text publicat pe blogul său. Rezonez în cea mai mare măsură, dar nu întru totul, cu ideile sale despre intelighenţia conservatoare/ortodoxia liberală de la noi şi despre efectul dăunător asupra societăţii şi asupra ortodoxiei în general. În orice caz, consider că textele sale pe acest subiect sunt cele mai importante reflecţii publicate în blogosfera ortodoxă în ultima decadă, fiind practic singurul intelectual care se apleacă şi scrie despre această temă crucială într-un mod convingător, care mie îmi aduce linişte. Nuanţa, pe care mi-o păstrez ca rezervă, se referă la faptul că eu tind să cred că modalitatea în care intelectualii de dreapta de la noi ajung să deformeze ortodoxia nu ţine de o viziune intelectualizată a credinţei, ci e tot o consecinţă a păcatului personal. Tind să cred că vorbim de neputinţe personale, nu de o şcoală, nu de un fenomen spiritual sau cultural aparte. Este evident că în cazul intelectualilor noştri se poate observa un anumit specific sincron pe care unii dintre noi îl considerăm deja un fenomen cultural. Nu cred că este doar asta, deşi asta se observă la prima pipăire, ci cred că ortodoxia liberală este un efect al formalismului şi convenţionalismului creştin şi că nu decurge neapărat din convingeri ecumeniste, deşi acestea par a fi centrale. Motiv pentru care eu tind să manifest (mult!) mai multă înţelegere, după cum este şi cazul necrologului de mai sus. Întrucât aceşti intelectuali au o prezenţă publică, neputinţele lor sunt mult mai vizibile şi nasc adversităţi mult mai aprige însă, în esenţă, nu îi consider pe cei din linia GDS.. până la Rost cu mult mai vinovaţi faţă de Biserică decât suntem noi restul, dimpotrivă. Dacă am avea grefieri sfinţi, cred că intelectualii pe care îi ocărâm că falsifică ortodoxia ar avea producţii culturale de cu totul altă factură, dat fiind că, finalmente, suntem mădularele aceluiaşi trup. Nu relativizez, ci mă refer la cuvântul foarte practic al Sfântului Serafim de Sarov: mântuieşte-te tu şi mii se vor mântui în jurul tău. Dacă intelectualitatea de nivel mediu ar sta mai bine duhovniceşte, nici elitele noastre nu ar mai bate câmpii ereziilor cu atâta nonşalanţă. În privinţa opiniilor politice ale dlui Răzvan Codrescu(convenţional), le consider un efect al „ordinului pe unitate”. La acel moment, ordinul a fost ca toată intelectualitatea de dreapta să fie băsistă, de unde a rezultat sinistrul pe care îl cunoaştem cu toţii. Securismul este o prezenţă certă şi continuă în viaţa Bisericii şi cu atât mai mult a spaţiului cultural, motiv pentru care trebuie tratat ca orice alt factor negativ lumesc. Revenind la subiectul articolului, acesta este provocat de un eveniment anume, înaintea căruia consider că nu se cuvine să avem o atitudine inchizitorială, indiferent de argumente. În rest, în privinţa poziţiei subiective din care am scris şi articolul şi răspunsul pe care vi l-am adresat, mă citiţi greşit, dar acest lucru este secundar. Vă rog să cititţi acest răspuns cu îngăduinţă, e scris în grabă, fără să reflectez prea mult asupra acestor idei. Doamne, ajută!

    sâmbătă, 16:16:01, 18 septembrie 2021

  • Elena Zaharcenco

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Citiți și textul menționat al dlui Fedorovici: „Cum se explică faptul că teologii și clerul ortodox nu au intervenit niciodată în fața deformărilor la care intelectualii de dreapta au supus adevărul de credință? Răspunsul nu este decît unul singur: teologii și clerul ortodox sunt complici cu elita de dreapta la falsificarea ortodoxiei. Ortodoxia însăși este, în urma acestei îndelungate alianțe în rău, la capătul unui reușit proces de mutație teologică (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/04/ortodoxia-simbolica.html). Era inevitabil prin urmare, ținînd cont de autoritatea acumulată în BOR a pelagianismului camuflat în umanism creștin sau gîndire conservatoare ca, la moartea regretabilă a lui Răzvan Codrescu, nimeni din lumea ortodoxă să nu îndrăznească să precizeze faptul că cel răposat nu a fost doar un intelectual ortodox, ci și un prădător de talie mijlocie, ale cărui acțiuni au favorizat deformarea conștiințelor creștine conservatoare nematurizate prin orientarea lor pe liniile moarte, sau mai bine zis pe liniile morții asigurate de neolegionarism sau de Marea Tradiție gnostică. Într-o biserică trează, Codrescu ar fi fost perceput ca un braconier. Într-o biserică pelagiană, precum BOR astăzi, unde copiii sunt lipsiți de păcat (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/10/ortodoxia-pentru-ingerasi.html) și unde intelectualii au depășit păcatul prin asceza și harul discursului, Răzvan Codrescu este descris în comunicatul Patriarhiei ca un „apologet și elegant mărturisitor al spiritualității ortodoxe” (https://basilica.ro/patriarhia-romana-transmite-condoleante-la-moartea-lui-razvan-codrescu-apologet-si-elegant-marturisitor-al-spiritualitatii-ortodoxe/). Cu binecuvîntarea Patriarhiei, lucrarea de pervertire a spiritualității ortodoxe va putea continua astfel netulburată și după plecarea din această viață a autorului ei.” În rest, cu privire la faptele aparent bune ale celor menționați (cărți, ctitorii, asociații ș.a.) nu pot spune decât că ele se pot cântări doar în context corect înțeles. Mai mult la toate acestea vă pot răspunde doar cu câteva versuri cunoscute: „Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer? Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii, N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi În aplauzele grele a canaliei de uliţi, Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii, Măşti cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul, De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele, Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget, Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă, Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască… Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii, În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri… Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!”

    sâmbătă, 15:31:02, 18 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cuvântul „Deţinutului profet” la momentul adevărului distopic:

    Robiţi răului, oamenii gustă satisfacţia răului. Robind conştiinţele, răul devine spiritualitate neagră a lumii, care-i conduce destinele pe calea pierzării. Răul devine principiu, criteriu şi mod de viaţă şi de ordine istorică. Răul se organizează şi devine putere, putere peste conştiinţe, putere peste lume.. Pe mine acest pasaj m-a atins. Există astăzi o voluptate a răului, nu doar o „satsfacţie” a gestului imoral, sfidător, din alte vremuri. Schilodiri brutale ale realităţii precum „nu s-a schimbat nimic”, „nu se discriminează”, „este sigur şi eficient” produc o satisfacţie vizibilă pe chipul vorbitorilor. Înainte erau chestiuni minore precum lipsa de răbdare, tonul tăios, replica percutantă. Astăzi avem negrul numit alb, negarea factuală a realităţii prin cuvânt şi faptă. Cumplită răzvrătire şi demonică re-educare! Răul devine principiu, criteriu şi mod de viaţă şi de ordine istorică.

    sâmbătă, 15:26:17, 18 septembrie 2021

  • Elena Zaharcenco

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Cereți iertare dar insistați să provocați o și mai mare repulsie față de subiect. Nu m-a impresionat niciodată acest pietism al multora dintre ortodocși. Și ca să fac o mărturisire, dacă astfel de atitudini aș fi întâlnit în tinerețe cu siguranță nu aș fi înțeles nimic despre Ortodoxie și, date fiind neputințele sufletești de atunci, aș fi fugit în direcția diametral opusă. Pe vremea aceea însă se mai găseau încă destui preoți și mireni care știau să spună răului rău, binelui bine și la nevoie să mai dea și o palmă binemeritată păcatului din frică de Dumnezeu și reală dragoste de aproape. Mulțumită unora ca aceștia mulți tineri au putut descoperi fața firească, lipsită de fals pietism și de falsă smerenie, a credinței ortodoxe. Bine, dacă doriți să faceți plecăciuni pentru impresionarea audienței, poate avea un sens. Mă trimiteți la acea carte. Îmi oferiți, cum ar veni, un „red herring”. Prefăcându-mă că aș crede în naivitatea dvs vă mulțumesc. Dar din minimum de milă creștinească gândul mi se îndreaptă către chinurile prin care trebuie să treacă sufletul adormitului prin pomenirea numelui acelei cărți. Și având convingerea că doar o privire onestă asupra activității dânsului i-ar putea ușura sufletul în veșnicie, vă rog următoarele: 1. faceți, vă rog o listă, a intervențiilor dlui Codrescu de-a lungul timpului împotriva atitudinilor eretice și ecumeniste venite din partea a ceea ce a dat această țară mai odios după 89, anume intelectualitatea creștin, chipurile, ortodoxă din zona GDS, NEC, camarila regimului Băsescu. Papahagi, Baconschi în special fiindcă, știți probabil, R.C. a fost într-un dialog continuu și prezent adesea alături de aceștia în platouri tv. Treceți prin aceste discuții și interviuri făcând selecția tuturor smintelilor pe care R.C. (sau ROST) le-au încurajat tacit sau voit. De asemenea, faceți publice pozițiile ROST pe tema ecumenismului și a Sinodului din Creta de-a lungul timpului. 2. publicați, vă rog, experiențele directe ale preoților (cu care colaborați pe această platformă) avute cu aceștia. Colaboratori interni sau externi cărora le-ați publicat materiale ar avea foarte multe de spus despre rolul avut de Codrescu și Târziu, printre alții, în preajma martirilor din temnițele comuniste. În special față de blocarea oricărei discuții pe tema mișcării ecumeniste în România. Să nu uităm de miile de exemplare ale cărții document „Sfântul și Marele Sinod – între providență și eșec” care stau și astăzi uitate, prăfuite pe rafturile depozitului mulțumită dlor Codrescu și Târziu. Cereți, vă rog, detalii despre toate acestea și mai multe de la corespondenții dvs străini care dețin mult mai multe detalii. Ați putea încerca să faceți dreptate, de pildă, scriind despre dedesubturile acestei afaceri, despre carte și modalitățile în carte și-o pot procura cei de bună credință. Anume fie în variantă electronică la http://mirem.ro/pdf/SinodCreta.pdf fie la: Depozitul de carte Supergraph. Str. Ion Minulescu nr.36 031216, sector 3, București. tel.: 021 320 6119, 021 319 1083; fax: 021 319 1084. mobil: 0728 303 566 Poate sufletul adormitului se va mai ușura odată cu aducerea acestor lămuriri. Văd că sunteți susținător al AUR (tot creația cuplului patriot Codrescu-Târziu) și ucenic al lui Ovidiu Hurduzeu. Era de așteptat. Nu am citit foarte multe dintre postările de pe blog, am căutat să merg direct către acelea care ar putea lămuri poziția blogului față de proiectele intelectualității pseudo creștine de la noi. Cu surprindere am remarcat că v-a onorat aici cu prezența dl Fedorovici. Dar știind poziția dânsului față de cele menționate sper că a fost ceva pasager.

    sâmbătă, 15:22:45, 18 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Distopia este aici şi acum: Segregare şi Înrobire:

    https://www.facebook.com/partidulAUR/posts/407865157365224 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3039034193089381&id=100009484907272

    sâmbătă, 14:05:12, 18 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cuvântul „Deţinutului profet” la momentul adevărului distopic:

    Chiar și între deținuții din temnițele comuniste au existat deosebiri de caracter. Pe mine abia Valeriu Gafencu și Ianolide m-au determinat să mă apropii de mărturisirea lor. Până la ei nu am sesizat decât o rezistență politică care folosea eventual teme creștine. Deși despre toți se poate spune că au fost martiri. Din păcate, cel mai probabil această diferențiere de atitudini se va păstra și în zilele noastre, ba chiar manifestată printr-o dezbinare surdă. Măcar de ne-am ridica la înălțimea momentului și să-l trecem fără să ne reeducăm. Pentru că se prefigurează un Aiud și Pitești social prin certificatul verde și minciuna din spatele lui menită să re-„civilizeze” lumea.

    sâmbătă, 10:55:38, 18 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    La acest moment, mai mult decât că a avut o perspectivă „formal” ortodoxă și că nu am fost de acord cu cele mai multe dintre opțiunile sale civice sau politice, nu am găsit cuvenit a scrie. Vă recomand să răsfoiți Cartea Mărturisitorilor. Măcar și pentru atât, trecerea la Domnul a dlui Răzvan Codrescu nu trebuia ignorată. Cât despre ortodoxia liberală s-a scris și aici, la noi pe blog. În fine, am scris acest articol pentru că mi-a părut rău de moartea sa și de modalitatea în care ne-a părăsit. Iertați-mă!

    vineri, 23:14:52, 17 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Stimată doamnă, sunteți într-o mare eroare! Asta dacă, după cum înțeleg din linkul adăugat de dvs, vă referiți la MK ULTRA. Altă „metodă” nu am găsit precizată și nici nu doriți dvs să enunțați o idee pe acest subiect, o teză pe care să o discutăm. Puteți adăga câte linkuri irelevante doriți; câtă vreme nu pricepeți că „doar vi se pare că înțelegeți”, vom discuta în paralel. Ceea ce e trist. E plin internetul de informație, dar dacă nu putem raționa, degeaba.

    vineri, 23:05:00, 17 septembrie 2021

  • Elena Zaharcenco

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    Țărâna-i fie ușoară. Fie ca adepții neconi, ecumeniști, filetiști și (neo)băsiști ai răposatului să-și lepede greșitele lor convingeri și să se roage pentru ușurarea de păcate a sufletului său în veșnicie. Puține suflete patriotice au dat o atât de mare contribuție acestor cauze post ’89. Cel puțin dânsul a avut un drum clar și asumat în interiorul BOR. Așa poate fi apreciat că există alte lucruri sau fapte mai neplăcute și contorsionate de atât: anume acest blog destinat simultan „mărturisirii dreptei credințe” și batjocoririi ei prin astfel de articole care pun pe piedestalul mărturisitorilor un trădător. Mă miră totuși fiindcă am aterizat aici la sfatul unui părinte care a cunoscut îndeaproape lucrarea reală a acestora în preajma celor care au pătimit în temnițe și nu numai. Mă îndoiesc că părintele Lavrentie care publică pe aici nu ar avea cunoștință de astfel de fapte. Poate tăcerea era de aur din partea dvoastră. La așa postare însă tăcerea ar fi rușinoasă.

    vineri, 22:59:59, 17 septembrie 2021

  • Manuela Alexandrescu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Si inca un link revelator, ca vor opera prin vaccinuri controlul mintii. https://blog.nomorefakenews.com/2021/09/17/the-real-lab-leak-story-nanotech-crimes/

    vineri, 19:43:09, 17 septembrie 2021

  • Manuela Alexandrescu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu ati publicat comentariul meu. Numai monah nu sunteti. Mai luati un link despre proiectul MKULTRA de control al mintii al CIA. Acum sunt extrem de avansati in controlul mintii. https://r20.rs6.net/tn.jsp?f=001jid-pdva_xPgwoCSjgGAUEsWvmikV9PCgYtH0sAgITy6U-qnNYOAWq7ySG6Qr-0YhMFtS3p0E0F3n3zGH7nRdW4hrvPo0ezPJHtznRLRYgtQHMV7V54VMgnLlYq7CYaGdeY04n1cb3H12CVFRseDAbGLUF6WDJ7S9dE0qK7o5N4uv39XodZh7VgyEoEIqlHyU0fCMFljWoDmu_V7c3_vHrnjYuFPsztsP8VrB75lIgATxuY95dtKZg==&c=dBhCZoXStRKxGrXApMqbeCisXoaM_K1dKbKi1aZtCVXDPEqNHdMXVw==&ch=PqrcsZnBA48XdgtBtvsB_uH-JwtsxICuxT65WXyRH-fPbEB_7c9H8Q==

    vineri, 19:20:55, 17 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Dacă îmi dați mărturii credibile, atunci voi fi de acord cu această idee. Dar mie îmi pare că versetele 9 și 11 din cap. 16 din Apocalipsă arată tocmai faptul că oamenii se pot pocăi de faptele lor, dar aleg singuri să nu o facă, deși Dumnezeu asta va aștepta de la ei.

    joi, 18:43:05, 16 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Am verificat linkurile pe care le-aţi adăugat în comentariu şi cred că vă găsiţi într-o mare confuzie. Vă rog să indicaţi clar şi cu precizie la care „metode de manipulare ale(sic!) creierului uman” vă referiţi şi unde anume sunt acestea descrise în materialele invocate în sprijin. Nu este nevoie să vă grăbiţi cu răspunsul; dar vă rog să vă verificaţi astfel încât să fiţi sigură de ceea ce scrieţi. Articolul de mai sus şi discuţiile anterioare din comentarii susţin următoarea teză: că se face o confuzie grosolană între concepte şi tehnologii de vârf, confuzie căreia i se atribuie o semnificaţie religioasă. Acestă confuzie este alimentată în principal cu conţinut media extrem, extrem de discutabil, ca să nu fiu şi mai categoric, iar în cel mai bun caz cu dovezi false sau rău/greşit-înţelese. Dacă nu sunteţi de acord cu această teză, vă rog să explicaţi de ce. Vă rog să descrieţi „metoda” de manipulare a creierului la care vă referiţi. Iertaţi-mi abordarea neprietenoasă, dar văzând comentariul şi sursele dvs, nu văd cum putem discuta altfel. Vă rog să nu consideraţi răspunsul meu ca un afront personal; iertaţi-mă!

    joi, 15:36:44, 16 septembrie 2021

  • Manuela

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Aflati dvs ca este ireversibil sa iti implantezi pecetea si sa te mai poti pocai. Dimpotriva, scrie si in Sf.Scriptura ca cei care au primit pecetea lui antihrist nu se vor mai putea pocai, caci Îl vor blestema pe Dumnezeu.

    joi, 14:54:13, 16 septembrie 2021

  • Manuela

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Gresiti parinte. Daca nu cunoasteti la ce nivel s-a ajuns in zilele noastre cu metodele de manipulare ale creierului uman, inclusiv genetic, mai bine taceti. https://www.brighteon.com/c9bac8e5-407a-4e60-b869-78256ab1d6ab https://odysee.com/@StopTheCrime:d/Robert-Naeslund-The-Human-Brain-Project:1? https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3675524/#!po=0.446429 https://www.genengnews.com/topics/drug-discovery/quantum-dots-deliver-vaccines-and-invisibly-encode-vaccination-history-in-skin/ https://www.collective-evolution.com/2019/02/14/scientists-show-how-gratitude-literally-alters-the-human-heart-molecular-structure-of-the-brain/ https://profusa.com/injectable-body-sensors-take-personal-chemistry-to-a-cell-phone-closer-to-reality/ https://www.forbes.com/sites/sarwantsingh/2017/11/20/transhumanism-and-the-future-of-humanity-seven-ways-the-world-will-change-by-2030/?sh=32db26587d79 ” Dusmanul ereditar al omului, ne’mpacatul si ne’nduplecatul Satan, stie si el toate acestea si de aceea unele dintre atacurile sale preferate sunt indreptate asupra sistemului nostru nervos. “El joaca pe nervii nostri ca pe clapele unui pian”. Pe un instrument atat de sensibil, pregatit de Dumnezeu pentru armonii si partituri ceresti, el reuseste adesea sa produca disonante devastatoare.” https://barzilaiendan.com/articole-majore/nervi-obositi/ Doar cateva, dar sunt mii. Opriti-va sa mai judecati. Dumnezeu a spus ca la sfarsitu vremurilor diavolul va atenta si la sufletul omului. Acum stim si cum.

    joi, 14:48:36, 16 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul:

    https://youtu.be/fe4coMawS2U

    miercuri, 21:18:34, 15 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Distopia este aici şi acum: Segregare şi Înrobire:

    https://t.me/CalmatuiV/79 https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/233310768807979 https://t.me/CalmatuiV/82 https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/234070968731959 https://www.facebook.com/Calmatui.Vasile/posts/234674188671637 _______________________________ Despre mitingurile din Franța, #însemnare 02 august 2021  https://www.facebook.com/293786911495620/posts/868613264012979 Despre Vestele Galbene din Franța,  #însemnare 7 decembrie 2018  https://www.facebook.com/calmatui/posts/10155925671877157

    miercuri, 21:00:12, 15 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Distopia este aici şi acum: Segregare şi Înrobire:

    https://www.facebook.com/1484031871/posts/10226067796949825/ https://www.facebook.com/1484031871/posts/10226068246001051/

    miercuri, 20:43:08, 15 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Vă rog să rămâneţi on topic iar atunci când postaţi linkuri către alte situri vă rog să le însoţiţi de o frază-două în care să vă scrieţi şi părerea dvs, să menţionaţi de ce este relevant acel link pentru subiectul articolului. În caz contrar, discuţia se abate grav şi fiecare ajunge să discute orice subiect îl macină, fără absolut nicio legătură cu conţinutul articolului. După cum putem observa în cazul de faţă. Iertaţi-mă!

    marți, 09:32:03, 14 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2019/05/08/despre-miscarea-legionara-despre-muzica-rock-si-dezastrul-de-la-colectiv-si-despre-documentele-cu-cip/?ampcf=1

    marți, 08:50:31, 14 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul M-rea Vatopedi se discreditează prin sprijinirea deplină a intruziunii Patriarhiei Ecumenice în Ucraina:

    Părintele Nil a adus clarificări pe acest subiect, disponibile deocamdată doar în engleză. Sper să se găsească timp să fie tradus în românește textul său. O bulină neagră în plus pt M-rea Vatopedi și Starețul ei Efrem, un alt semn al vremurilor de strâmtorare și amăgire pe care le trăim. Nu știu cine ar mai putea tăgădui că există o trădare pe subiectele majore cu care se confruntă asrăzi Ortodoxia: ecumenismul (validat îndeosebi la Sinodul din Creta), schisma ucraineană și restricțiile covid (mai ales vaccinarea).

    luni, 18:58:29, 13 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Distopia este aici şi acum: Segregare şi Înrobire:

    https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/4506123599453230 https://www.facebook.com/420223274709970/posts/4513140445418212/

    luni, 10:00:53, 13 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Mai degrabă aș fi tradus un articol interesant despre etnofiletism pentru a se vedea cum a fost condamnat în 1872 într-un mod forțat și din motive… etnofiletiste. La acel Sinod Patriarhul Ierusalimului a refuzat să semneze și a fost convocat pentru a-i condamna pe bulgari că vor autocefalie în condițiile în care ei avuseseră Patriarhie, dar a fost desființată de turci la sugestiile (lipsite de orice urmă de filetism ale) Patriarhiei Ecumenice. Cât despre legionari, e un subiect vast și în general nu am ce să le reproșez. Și mă refer îndeosebi la mărturisitorii din închisori.

    duminică, 18:40:59, 12 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    Termenul „nepomenitor” este folosit într-un anumit context, al îngrădirii de comuniunea cu episcopul ce propovăduiește vreo erezie. El desemnează pe acei clerici care nu mai pomenesc pe ierarhul aflat în greșeală. Nu văd nimic greșit în asta. Eu personal îl prefer, deși nu are un efect bun. Pr. Teodor Zisis pledează pentru îngrădire de erezie, pe care o înțelege ca distanțare de grupul format din episcop și cei care îl susțin în greșeala lui. Dar cred că și acest concept poate crea confuzie că prin întreruperea pomenirii ne-am despărți de învățătura eretică a episcopului. Deci ar fi de evitat epitetele negative, dar nu în felul acesta, că doar ateii sunt nepomenitori.

    duminică, 18:32:36, 12 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    Nepomenitori nu pot fi decat ateii, fiindca ei nu se roaga pentru nimeni. Ar fi bine sa nu mai fie folosit termenul acesta.

    duminică, 18:00:49, 12 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Pe cand un articol despre ortodoxia etnofiletista legionara ?

    duminică, 17:49:39, 12 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Asadar si-a dat seama si pr Staicu ca Boca a fost un inselat.

    duminică, 17:43:31, 12 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul Unirea cu catolicii: un deziderat al Bisericii Ruse în competiție cu Fanarul?:

    Poate ca e doar o parere personala a acestui mitropolit. Vom vedea cum vor decurge lucrurile cu intreaga Biserica a Rusiei.

    duminică, 17:40:29, 12 septembrie 2021

  • andrei-d

    la articolul Unirea cu catolicii: un deziderat al Bisericii Ruse în competiție cu Fanarul?:

    Eu am mai spus că mitropolitul Ilarion se scaldă în două ape.

    duminică, 16:04:00, 12 septembrie 2021

  • Sara

    la articolul Unirea cu catolicii: un deziderat al Bisericii Ruse în competiție cu Fanarul?:

    Din păcate se vede politicianism și o pregătire a unirii cu catolicii. Era de așteptat de la oficialii ruși. Dacă mitropolitul Onufrie din Ucraina e un om cu adevărat credincios, oficialii ruși au alte interese. Putin nu e un om credincios, deși pozează că e. Oare vor putea să o facă în 2025 după cum se zvonea?

    duminică, 07:15:52, 12 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul RoExit ❘ Decizia CJUE vizând forţa juridică superioară a recomandărilor MCV faţă de Constituţia României:

    Prezint un articol din adevarul.ro în care dl. Cristian Unteanu constată şocat dublul discurs al celor mai înalţi funcţionari europeni atunci când vine vorba despre propria ţară. Din păcate, în România intelectualii filoeuropeni privesc Uniunea Europeană ca „utopia adusă la îndeplinire”, în vreme ce pentru occidentali U.E. a fost, este şi rămâne un „multiplicator suprastatal de putere” ce favorizează pe cei puternici în dauna membrilor mai slabi. România este victima unor dependenţe care ar transforma-o într-un stat eşuat dacă ar fi lăsată acum pe dinafara UE, de aceea obiectivul RoExit nu poate fi părăsirea UE pur şi simplu ci trebuie să fie un autentic „proiect de ţară”, proiect de dezvoltare, de reclădire. Clasa politică actuală pare incapabilă de aşa ceva. De aceea, până când vor veni vremuri mai bune, măcar să ne aşezăm mai bine în realitate, aceea în care pentru români este valabilă ideea: „UE ca înşelare colectivă”. Asta se întâmplă acum cu Michel Barnier, politician francez care îşi propune să intre în competiţia de anul viitor pentru Preşedinţia Republicii Franceze.   A fost negociator al Uniunii Europene între 2016-noiembrie 2019 cu Marea Britanie pe subiectul BREXIT, apoi fiind şeful Task-force pentru relaţiile UE-UK. De multe ori ministru în diferite guverne franceze, a fost comisar european pentru politici regionale între 1999-2004, apoi a fost comisar european pentru ppiaţa internă între 2010-2014. În perioada 2010-2015 a fost şi vice-preşedinte al Partidului Popular European (PPE). Ce vreţi mai european de atât?  Că vrea să devină Preşedinte, ăsta este dreptul său constituţional, aşa că unde ar începe problema? Dar nu este o simplă problemă, ci o mega-problemă de credibilitate personală şi instituţională.  Propunerile sale au stârnit uluire profundă în echipa celor convinşi de virtuţile modelului european. Cea mai discutată este promisiunea formulată în cadrul unui discurs de campanie la Nimes:  „În ce priveşte migraţia, trebuie să ne recâştigăm suveranitatea juridică şi să nu mai fim de acum înainte supuşi judecăţilor emise de Curtea Europeană de Justiţie sau de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Voi propune un referendum în septembrie (2022, n.n.) în problema imigrării”. Mai mult, a pledat în favoare formării unui „scut constituţional” în scopul de a a apăra principiul că legislaţia naţională franceză este mai importantă decât cea europeană şi are prevalenţă legală asupra acesteia.. În principiu, din nou, omul are dreptul constituţional să-şi abandoneze principiile anterioare. Povestea neplăcută pentru instituţiile europene este că se dovedeşte că negociatorul lor dur şi inflexibil avea altceva în sufletul său.(…) Aici apare problema extrem de deranjantă introdusă în ecuaţie de Barnier : ne arată că discursul instituţional poate fi extrem de diferit de convingerile personale ale celui care-l susţine.

    sâmbătă, 12:11:12, 11 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Instaurarea „noii normalități” LGBTQ+. Cum se produce și cum îi face față Biserica:

    RiseOut a publicat programul PrideIaşi 2021, program care este, în opinia mea, unul rezervat şi ne-provocator. Deschiderea Pride Iaşi va avea loc în data de 10.09.2021, la Cafe Acaju, printr-un spectacol muzical/spectacol de travestiţi; În 11 septembrie se vernisează expoziţia „Istorii queer reunite” la Galeriile „N.Tonitza” de pe strada Al.Lăpuşneanu. În 12 septembrie va avea loc un spectacol muzical la Cafe Gist, pe strada Cuza Vodă; În 14 septembrie va fi o vizionare film la Art+Design, Clădirea Habitat de pe Carol I (Bulevardul Copou) În 16 septembrie, vizionare film la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din parcul Copou; Pe 17 septembrie, din nou spectacol muzical/concert la Gist; Pe 18 septembrie, va fi vizionare film la Institutul Francez, din Copou; Pe 21 Septembrie, vizionare film la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din parcul Copou; În 23 septembrie va fi o vizionare film la Art+Design, Clădirea Habitat de pe Carol I (Bulevardul Copou); Pe 24 septembrie va fi spectacol de dans/travestiţi la Cafe Acaju; Pe 25 septembrie se organizează Yoga cu Alice Rosentzweig, pe Bulevardul Stefan cel Mare şi Sfânt, nr. 8-12, la bloc ATCOM; Pe 26 septembrie, va avea loc o discuţie publică „Talk: Sănătate sexuală și HIV” la centrul tranzit.ro/iasi, de pe strada Elena Doamna; Pe 28 Septembrie, vizionare film la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din parcul Copou; Pe 29 septembrie, va avea loc o discuţie publică „Talk: Feminism intersecțional” la restaurant Cuib, de pe strada Gavril Musicescu; Pe 30 septembrie va avea loc defilarea Ride for Pride, traseu cu biciclete, trotinete, role, skateboard etc. cu punct de întâlnire la Parcul din Staţia Coşbuc din Copou, lângă Stadion. În zilele lucrătoare Direcţia de Sănătate Publică Iaşi testează contra HIV, acţiune desfăşurată în perioada 10-30 septembrie. . În principiu, pentru mine nu sună chiar atât de rău după cum mă aşteptam, dar nici puţin lucru nu este. Nu ştiu exact care este traseul defilării din 30 septembrie, dar întrucât se pleacă de sus din Copou, este posibil să se oprească la ei la Acaju, la Fundaţie, trecând prin faţa PGarnizoanei, parcului Copou, Universităţii, Bibliotecii Central Universitare şi Casa Studenţilor. Nu cred că anul acesta îşi propun să defileze pe pietonalul Stefan cel Mare şi Sfânt, prin faţa Mitropoliei, Teatrului Naţional, Primăriei, Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi şi Palatului Culturii, lucru care ar reprezenta o cruntă provocare şi s-ar lăsa, probabil, cu capete sparte. Defilarea pe roţi este de altfel acţiunea preferată atunci când se propune defilarea prin locuri unde nu sunt tocmai bine primiţi, pentru a avea posibilitatea deplasării rapide. Majoritatea evenimentelor sunt organizate în Copou, centrul studenţesc al Iaşului, locul preferat fiind Casa de cultură Mihai Ursachi din parcul Copou, de lângă Teiul lui Mihai Eminescu, inima culturală a Iaşului. Ar fi un singur eveniment organizat în apropierea Mitropoliei, pe Bulevardul Stefan cel Mare şi Sfânt, Yoga cu Alice Rosentzweig, dar aceasta este o activitate care oricum are loc acolo în mod obişnuit. Cred că sunt oportune contra-acţiuni de comunicare publică şi de manifestare civică a ortodoxiei, însă nu ştiu încă dacă/de cine vor fi organizate.

    marți, 18:30:55, 7 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Există o ceartă aprinsă pe subiectele menționate în acea „delarație/certificat” de mărturisire ortodoxă, dar chiar și forma în care estevpurtată lasă muult de dorit. Deci trebuie revizuită serios până să fie relevantă. Duhul care animă aceste gesturi este respingător și, dacă nu există așezare bună, nu are rost să intrăm pe fond.

    marți, 13:29:04, 7 septembrie 2021

  • Ioan R

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Da, la asta m-am referit. Toate cele trei capcane (diletantismul, „teologia cu țigara” si „râvna fără cunoștință”) în măsuri diferite desigur, oferă o idee bună asupra modului cum s-a putut ajunge la ecumenism. Mai ales în cazul „teologilor academici” (care nu au avut anterior o legătură vie cu mediul monahal, aș mai zice…). Am cunoscut îndeaproape un membru al unei comisii de dialog cu eterodocșii, dar și, în mai mică măsură, câțiva profesori de teologie. Citind acel articol, am putut înțelege mai bine de ce între noi poate exista o mare deosebire de vederi asupra ereziei ecumenismului.

    marți, 11:43:51, 7 septembrie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Doamne ajuta, parinte! Si totusi…acele erezii si schisme mentionate in prima marturisire chiar sint erezii si schisme. Greu de gasit erezii mai scirboase decit cele bociste, de pilda.

    luni, 23:59:40, 6 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Altfel spus, Sfinții Părinți sunt citiți printr-o lentilă greșită de adepții ecumenismului, adică într-o doară, fără seriozitate. E vorba de episcopii semnatari în Creta și de ecumeniști, dar mai ales de cei care aleg să fie căldicei, lumești. Asta ar fi mai explicit sugestia? Ce-i drept, intenția mea nu a fost asta, ci pur și simplu cinstirea P. Serafim Rose și aducerea în atenție cum se cuvine a Sfinților Părinți.

    duminică, 11:38:01, 5 septembrie 2021

  • Ioan R

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    În articolul postat ulterior de sfinția voastră găsim, după opinia mea, și o serie de explicații valabile și pt izbânda ecumenismului. https://theodosie.ro/2021/09/03/cum-sa-nu-ii-citim-pe-sfintii-parinti/

    duminică, 01:15:46, 5 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Efectul neaşteptat al unor Mărturisiri apăsătoare:

    Din credință simplă și adevărată se simte că ambele aceste forme de mărturisire sunt greșite. Totuși scopul nostru este de a avea acel ceva autentic, un suflet care să slujească drept pe Dumnezeu și să perceapă erorile în așa fel încât să le evite, să-și păzească verticalitatea și lumina interioară. Nu putem lupta să eradicăm toate deraierile, evident, dar măcar să le evităm noi înșine. Aș mai adăuga faptul că merită identificat ceea ce nemulțumește în cele două cazuri prezentate, anume falsitatea. Atât extremismul rigid, cât și statul frumos cu mâinile în sân produc… nihilism, gol și deșertăciune. Însă, mă repet, scopul nu este a ne limita la observarea a ce este greșit, ci a face binele, ceva roditor, adevărat. Cam tot în aceeași categorie îmi vine să încadrez multe alte fapte similare, dar nu găsesc nici un rost în a mă împiedica în ele.

    vineri, 23:09:46, 3 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Impresia mea este că e un efect coroborat. Dar principalul rol îl are diluarea conștiinței și reacției. Prigonirea sistematică a celor care se împotriveau a dat roade. S-au muncit mult cu P. Iustin să-i țină sub control vocea, să nu incite, să nu fie o rezistență la linia oficială. A fost cea mai vocală personalitate, cred eu. Bineînțeles că nu singurul, ci au existat și P. Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu… Lipsa lor se simte acum. Cel puțin eu nu am resimțit ecumenismul atât de tare în trecut pentru că aveam un scut, eram liniștit. Acum, dimpotrivă, simt un pericol pentru că nu mai există ferment bun, ci mai degrabă o aplatizare corect-politică. Poate am trăit eu într-o bulă proprie până acum, dar situația de astăzi nu o găsesc a fi deloc autentic bisericească și nu mă pot conforma cu ea. Sigur că nu sunt de acord cu atitudinile extremiste și chiar schismatice ale unor nepomenitori, dar răul nu de la ei vine. Am crezut că există o distanțare față de ei pentru a se evita extremele, însă m-am înșelat. De fapt, nu a fost vorba de detașarea de extremism, ci pur conformism și trădare a credinței, o atașare de ierarhiei pur și simplu, indiferent cât de trădătoare este. Nu Hristos este centrul, ci realitatea pământească, pe care o numim Biserică instituțională.

    vineri, 13:29:13, 3 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Părintele a scris anul trecut mai multe articole pe acest subiect, care pot fi lămuritoare. Dacă aveţi întrebări sau nelămuriri, pot fi discutate, punctual, la următoarele linkuri: https://theodosie.ro/2021/03/13/calendarul-gregorian-o-provocare-ecumenista-inca-actuala/ https://theodosie.ro/2020/09/23/calendarul-bisericesc-7-observatii-generale/ https://theodosie.ro/2020/09/10/calendarul-bisericesc-6-amagiri-erori-si-falsuri-promovate-de-stilisti/ https://theodosie.ro/2020/09/07/calendarul-bisericesc-5-adoptarea-noului-stil-in-unele-biserici-autocefale-conferinta-de-la-moscova-1948/ https://theodosie.ro/2020/09/03/calendarul-bisericesc-4-dezbinarea-indusa-de-conferinta-din-1923-de-la-constantinopol/ https://theodosie.ro/2020/08/31/calendarul-bisericesc-3-corelatia-indatinata-dintre-pascalie-si-calendarul-iulian/ https://theodosie.ro/2020/08/28/calendarul-bisericesc-2-pastile-trebuie-sa-fie-dupa-pesah-ul-evreiesc/ https://theodosie.ro/2020/08/26/calendarul-bisericesc-1-primele-incercari-de-schimbare-in-romania-din-sec-xix/

    vineri, 12:15:55, 3 septembrie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Noua Strategie Militară a României reintroduce stagiul militar pentru tineri:

    Poate avea și efectul acesta, dar cred că e secundar. Patriotismul și iubirea de țară nu au dispărut ci s-au degradat și s-au perimat. Lucrurile se pot repara ușor. Să nu cădem iar în capcana „mormanului de fiare vechi” pentru că politica națională de acum nu mai corespunde manifestărilor din trecut! 🙂 Zic și eu 🙂

    vineri, 05:21:50, 3 septembrie 2021

  • Stelian

    la articolul IPS Ierotheos își duce mai departe sarcina de teolog al noii normalități sanitare: „Cine infectează pe alții în pandemie este vinovat de ucidere”:

    Andrei,nu-l cunosc pe acest om dar făcând o analiză superficială pare un bun politician…doar atat

    vineri, 00:02:14, 3 septembrie 2021

  • Iancu

    la articolul Noua Strategie Militară a României reintroduce stagiul militar pentru tineri:

    N-are cum sa fie imbucuratoare o astfel de stire atata timp cat patriotismul si iubirea de tara au disparut. E doar o manevra vicleana prin care se vor inmulti mercenarii si printre tineri.

    joi, 23:18:30, 2 septembrie 2021

  • Andrei

    la articolul IPS Ierotheos își duce mai departe sarcina de teolog al noii normalități sanitare: „Cine infectează pe alții în pandemie este vinovat de ucidere”:

    Sărut mâna Părinte! Doamne ferește, ce a ajuns IPS Ierotheos! E noaptea minții! Chiar în halul ăsta i-a întunecat mintea vrăjmașul? Eu am citit mai demult o carte de-a lui și nu mi-a plăcut, mi s-a părut că folosește un limbaj sofisticat, nu înțelegeam mai nimic, și mă simțeam mai mult tulburat. Eu cred că el are o teologie mai mult seacă, scolastică, fără duh, care nu însuflețește omul. Mulți dintre noi poate ni l-am închipuit un ierarh trăitor, profund, nevoitor, dar roadele sunt exact invers. Numai după faptul că se insistă foarte mult pe vaccin, arată că e ceva dubios, ceva necurat, în spate. Cum spunea și Vlad cândva, poate să ardă lumea, dacă nu vreau să mă vaccinez, pentru că nu am încredere, nu mă vaccinez. Am să postez o înregistrare a Părintelui Pimen Vlad din Sfântul Munte Athos. https://www.chilieathonita.ro/2021/07/29/parintele-pimen-vlad-vaccinarea-obligatorie/

    joi, 21:09:18, 2 septembrie 2021

  • Andrei

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Sărut mâna Părinte! Ce frumos îmi spunea fostul meu părinte duhovnic, să mulțumesc tot timpul lui Dumnezeu pentru darul și binecuvântarea de a mă fi născut ortodox, dar să și trăiesc acest Adevăr. Mulțumim pentru aceste cuvinte de suflet, foarte folositoare. Dumnezeu și Maica Domnului să vă țină sănătos.

    joi, 20:54:57, 2 septembrie 2021

  • Ioan R

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Părerea mea față de prima întrebare din finalul articolului este că da, evenimentele ecumeniste din trecut au dus treptat la erodarea răspunsurilor care se cuveneau date de către drept slăvitori. Succesul răului cred că s-a bazat pe tactica pașilor mărunți, pe “doi pași înainte și unul înapoi” (de pildă, nu au fost sancționați Ep. Sofronie și Mitrop. Teofan, deși anterior fusese sancționat Mitrop. Corneanu pt abateri din același spectru ecumenist). Știm că atacul frontal asupra dreptei credințe din trecut a umplut Sinaxarul cu sfinți. Nu a dat rezultatul scontat de duhurile căzute. În timp, în vârtejul ecumenismului au fost atrași mireni, monahi, preoți, ierarhi sau profesori de teologie. Mulți au fost formați în duh ecumenist în mod neintenționat de către alții infestați anterior de același duh sau de către iude…  Mai cred că mulți dintre preoți și ierahi s-au trezit între timp prinși în vârtejul acesta și, chiar dacă au început să simtă minciuna ecumenismului (ceea ce este totuși, un câștig; să sperăm că cândva va conta) le este greu să mai iasă din ea… preferă să meargă deocamdată cu valul cel mare. Unii se folosesc în mod laș și distorsionat de pavăza ascultării necondiționate de cei mai mari. Poate că un rol negativ îl au și reacțiile extremiste ale taberii tradiționaliștilor. De ce unii au reacționat prea dur și în dezacord cu ceilalți? Din cauza perfidiei ereziei acesteia, care îmbracă o haină teologică destul de difuză și pe care unii au apucat-o dintr-o parte, alții din alta, unii au tras de ea mai tare, alții consideră înțeleaptă o acțiune mai soft, progresivă etc.

    joi, 19:44:09, 2 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    O întrebare f bună, în ideea articolului. Așa cum unirea de la Ferrara a fost aplicată doar de unii și negată de alții, dar era lege și a trebuit să fie osândită totuși. În plus, fiind în vigoare, se poate ajunge la recunoașterea lui în viitor și de către ceilalți. Exemplul sârbilor, care nu au semnat în majoritate la Creta, dar apoi l-au recunoscut în Sinodul sârb mi se pare elocvent. Sper că e suficient și nu e nevoie să aduc alte mărturii din practica Sfinților din istorie.

    joi, 18:00:14, 2 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Ideea că este erezie calendarul pe nou mi se pare ciudată. După cum am arătat în linkurile pe această temă, la Sinodul I Ecumenic reperul a fost soarele și luna, nu calendarul iulian. Noi am ajuns acum să facem din el o dogmă. Mi se pare f greșit asta. Desigur, e f adevărat că schimbarea din 1923 a fost una greșită din mai multe motive, cu tentă ecumenistă, dar nu ecumenistă în realitate. Există și minunea pe nou a șerpișorilor din Kefalonia, care au venit după calendarul îndreptat din 1924.

    joi, 17:56:10, 2 septembrie 2021

  • Nicoleta

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Va sarut dreapta ! Parinte Lavrentie un singur gand.. Este adevărat ca schimbarea calendarului nu este o dogma, dar totusi a schimbat cursul a toate. Daca cercetam bine toate minunile care se fac sunt pe calendarul vechi nu pe nou. Da, am auzit de multe ori raspunsuri cum ar fi : Ei, si ce daca.. Sarbatorim de doua ori.. Totusi nu-i asa. Daca gandim putin corect si logic, noi nu suntem in curata credinta ortodoxa atata timp cat cel vechi e chel tinut de Domnul Iisus Hristos, noi ne-am îngrădit de ereziile ecumenismul dar mergem inainte cu si pe calendarul nou, care este si el tot o erezie.. Din 1923..totusi.. Iertati!!!!

    joi, 15:23:11, 2 septembrie 2021

  • Nicolae

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Părinte Lavrentie, o întrebare doar: având în vedere că unele documente de la Creta nu au fost semnate de unii dintre episcopii participanți iar unele Biserici Locale nici nu au participat, nici nu au primit deciziile, cum pot fi acestea legi active și nu documente nule de facto? Doar întreb!

    joi, 11:29:08, 2 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Exact asta este esența, că principiile noastre de viață ne influențează fundamental. Chiar și cele mai mici, dar eronate idei produc un efect nociv în suflet și acțiunile noastre. Bineînțeles, proporțional cu dimensiunea acelei greșeli. Însă același principiu se aplică și Bisericii în ansamblu, care este formată și lucrează cu oameni pentru mântuirea și sfințirea lor. Atunci când înglobează în sine greșeli, nu mai produce mântuire, ci naufragiu tocmai pentru că vindecarea sufletului și dobândirea raiului se realizează prin năzuința după sfințenie, care aduce măcar smerenie, conștientizarea decăderii, dacă nu chiar ne ridică la înălțimea harului dumnezeiesc. Ca o paranteză, acea înălțime nu aduce satisfacție de sine că am ajuns sus și desconsiderarea celorlalți, ci adevărată smerenie, pentru că nu e prin puterile noastre, e lucrarea lui Dumnezeu. Dar aduce și o întristare pentru păcatele și pierzania altora. Făcând o analogie între Sinodul din Creta și schisma de la 1054, ar fi trebuit ca ortodocșii de atunci să nu condamne Roma pentru că oricum dogma Filioque (și celelalte diferențe de atunci) nu contează, putem trăi și cu ele. Dar nu este deloc așa. Spus în alte cuvinte, standardul stabilit în Biserică nu e normal să fie unul mai jos decât sfințenia și adevărul. Iar criteriile de verificare sunt cele duhovnicești. O acceptare pur și simplu a oricăror greșeli anulează statutul nostru ortodox.

    joi, 10:40:06, 2 septembrie 2021

  • Sara

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    În privința lui Filioque, dacă rămânem la discursul filosofic într-adevăr devine nesemnificativă dezbaterea. Până la urmă de ce să mă cert pentru o dogmă abstractă care nu pare că mă afectează în vreun fel? De ce să mă cert pentru niște prepoziții? Așa să fie? Nu există nicio consecință directă pentru mine? Aveți aici o schiță a unui articol care în mod sigur trebuie reanalizat și îmbunătățit, problema e foarte spinoasă și trebuie analizată cu multă atenție din punct de vedere ortodox, dar măcar articolul dă o direcție. Filioque are legătură cu mine. Poate vom reuși pe viitor să facem o cercetare mai serioasă în perspectiva Părinților și a învățăturii ortodoxe. https://bucuriilevindecarii.ro/2020/02/05/filioque-e-despre-cum-functioneaza-mintea-mea/

    joi, 08:12:57, 2 septembrie 2021

  • Sara

    la articolul Ce fel de devieri pot exista în sânul Bisericii. Protestantizarea Ortodoxiei:

    Când învățăturile Bisericii sunt filosofii, sigur că ne permitem să spunem că există abateri mai puțin grave. Când învățăturile Bisericii sunt trăite abia atunci ne dăm seama de consecințe.

    joi, 07:49:08, 2 septembrie 2021

  • Ioan R

    la articolul Instaurarea „noii normalități” LGBTQ+. Cum se produce și cum îi face față Biserica:

    Mulțumim. Era necesar un astfel de articol comun (luând în calcul și comentariul) care să atenționeze și să cristalizeze viziunea corectă, înțeleaptă asupra pericolului cu care ne confruntăm. Poate că astfel se decid spre acțiune, în limitele legii desigur, și cei care aveau o viziune confuză asupra subiectului…

    miercuri, 13:49:54, 1 septembrie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cămașa Maicii Domnului:

    Este evident că un veșmânt lung de 1,80 este pentru un om de peste 2m înălțime. Am observat și eu asta, dar nu știu explicația.

    marți, 23:05:42, 31 august 2021

  • Iancu

    la articolul Cămașa Maicii Domnului:

    Epifanie Monahul, in lucrarea „Cuvănt despre viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi anii ei”, ne zugrăveşte chipul Maicii Domnului. „De statură era mijlocie, iar unii spun că era ceva peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grăului, părul blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprăncene negre, nasul drept, măinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neinfumurată, nesofisticată, neatinsă de moliciune, avănd o smerenie covărşitoare, de aceea cum insăşi a zis, a căutat spre ea Dumnezeu cănd L-a mărit pe Domnul (Lc 1, 46-48)

    marți, 22:57:24, 31 august 2021

  • Iancu

    la articolul Cămașa Maicii Domnului:

    1,80 m înălțimea !? Înseamnă că MD era de statură destul de înaltă.

    marți, 20:37:42, 31 august 2021

  • Iancu

    la articolul Instaurarea „noii normalități” LGBTQ+. Cum se produce și cum îi face față Biserica:

    Au spurcat curcubeul, acum iau la rând literele cu majusculă. Sodomiții ăștia până la urmă spurcă tot alfabetul.

    marți, 20:17:56, 31 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Instaurarea „noii normalități” LGBTQ+. Cum se produce și cum îi face față Biserica:

    Hashtagul-slogan #unpasînainte este sugestiv pentru a ilustra caracterul programatic al mişcării Pride, care-şi propune extinderea acţiunilor sale şi în Iaşi, capitala Moldovei, unanim recunoscută drept capitala simbolică a ortodoxiei româneşti. Iniţiativa reprezentanţilor locali ai comunităţii LGBTQ+ din Iaşi reprezintă o provocare aparte pentru Biserică şi pentru credincioşii ieşeni, dar şi pentru întreaga suflare a ortodoxiei, în general. Din acest motiv se impune aprofundarea punctuală a unor chestiuni de ordin civic şi politic, care au corespondent în atitudinea Bisericii faţă de mişcarea LGBTQ+, atitudine care, în opinia noastră, trebuie în cazul de faţă să se schimbe substanţial. Prin urmare, supunem atenţiei cititorilor noştri câteva consideraţii menite a limpezi confuzia creată de A) ambiguitatea exprimării publice a intelectualilor conservatori şi de B) lipsa de reacţie a ierarhilor noştri faţă de avansarea agendei LGBTQ+ în societatea românescă. Un exemplu simplu: Să presupunem că una dintre minorităţile etnice din România ar dori să celebreze în Bucureşti un moment istoric în care au învins/umilit, pe bună dreptate, poporul român: de pildă, să presupunem că bulgarii minoritari (cetăţeni români) vor să defileze pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti pentru a sărbători înfrângerea umilitoare a românilor în lupta de la Turtucaia. Este neîndoielnic că nu există moment mai ruşinos pentru armata română decât această bătălie pierdută (şi din cauza venalităţii unor ofiţeri români) în faţa bravilor soldaţi bulgari. Bulgarii au, obiectiv vorbind, toate motivele să sărbătorească această victorie, când au dat dovadă de autentic curaj, determinare şi pricepere militară. Cu toate acestea, este incontestabil faptul că, dacă şi-ar dori să celebreze acest moment printr-o defilare pe sub Arcul de Triumf, iniţiativa acestora ar stârni (sper!) un energic protest public. Iar acest lucru s-ar întâmpla deşi minoritatea bulgară este recunoscută în România, deşi activitatea reprezentanţilor ei este protejată de lege, deşi au exact aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean român, indiferent de etnia sa. Din punct de vedere juridic, nu ar exista niciun impediment pentru prezumtiva iniţiativă a minoritarilor bulgari şi, totuşi, protestul generalizat ar fi, fără dubiu, unul legal, oportun şi legitim. De ce? Pentru că: valori dominante, valori subsidiare, valori constitutive, valori operaţionale. Cine mai vorbeşte despre „valori”? Despre care „valori” mai vorbim? Cu ceva vreme în urmă, ca răspuns la vehicularea ideii colonizării politice şi economice a României de către feluriţi „parteneri”, pictorul Sorin Dumitrescu insista asupra acestui avertisment vorbind despre colonizarea axiologică şi identitară a poporului român, stăruind ca Biserica şi Academia Română să pregătească un răspuns adecvat acestor provocări ce atentează la esenţa fiinţei noastre naţionale. Colonizarea axiologică înseamnă substituirea unui set de valori (dominante) cu un altul care este străin de identitatea noastră de neam. Iată, suntem în al XII-lea ceas! Estimp, în conversaţia publică „valorile” şi discuţia despre valori (europene ‘au ba) sunt un loc comun. Cu toate acestea, în rândul credincioşilor ortodocşi nu există o înţelegere clară a întinderii valorilor de la care se revendică identitar, nu există o experienţă concretă de punere a acestora în centrul acţiunilor sociale, de acţiune colectivă în sensul şi împlinirea propriei axiologii, pare că valorile ortodoxiei nu sunt cunoscute, recunoscute, nu sunt reprezentate civic, politic sau cultural. Dimpotrivă, orice prezenţă simbolică a ortodoxiei în spaţiul public este combătută explicit sau implicit, alimentând un discurs intern al nostru, timorat, care pune accent pe izolare şi auto-ghetoizare. Apărarea valorilor ortodoxiei se face într-un mod instinctual, pulsator-eruptiv, când „ne ajunge cuţitul la os”, când ni se pare că „s-a mers prea departe”, când simţim că „trebuie să explodeze mămăliga”. Aceste sintagme sunt dovada supremă a faptului că intelectualitatea ortodoxă de ordin mediu (middleclass intelectual) nu-şi înţelege misiunea socială sau că a lepădat misiunea punerii în practică a valorilor moştenite şi că nu ştie a le practica în tihnă, neabătut, firesc. Ce trebuie să ştim despre funcţionarea societăţilor umane? Iertaţi. Nu ne abatem. Fără aceste lămuriri, discutăm şi ne inflamăm degeaba. Să pornim de la ideea de valori constitutive: adevărul, libertatea, demnitatea, binele public, dreptatea ş.a.m.d . Conceptele esenţiale de înţeles sunt „valori constitutive ale societăţii” şi „acţiuni sociale prin care se manifestă valorile constitutive”. Acţiunile sociale constante, previzibile, acceptate, creează „instituţii sociale”. Mai departe, instituţiile sociale care acţionează conjugat în scopul manifestării valorilor constitutive creează „sisteme sociale”. Un set cuprinzător de „sisteme sociale”, care acoperă ca reprezentativitate valorile constitutive ale societăţii se transformă într-un organism (statal) prin care se exprimă conştiinţa unei populaţii, devenită naţiune. Pentru a funcţiona, un stat reglementează (legislativ) valori operaţionale, sub forma de „drepturi, libertăţi şi obligaţii”, prin care se înfăptuiesc legal „acţiunile sociale” prin care se manifestă valorile constitutive. De pildă, egalitatea de şanse este o valoare operaţională în serviciul valorilor constitutive: demnităţii umane, a dreptăţii şi binelui public. Pride Iaşi este o acţiune socială compusă din multiple acţiuni civice, culturale, politice în sprijinul unei valori operaţionale (egalitate de şanse) care doreşte a se substitui unei valori constitutive (demnitatea umană) înţeleasă ca demnitatea de a avea altă orientare sexuală/alt gen. Acest mecanism, simplificat până la ridicol, trebuie înţeles măcar minimal, căci altfel nu putem participa la viaţa cetăţii. Când repudiem activitatea unei instituţii sociale (mişcarea LGBTQ+ sau Biserica) ca fiind fie „străină”, fie „satanică”, fie „învechită”, „desuetă/declasată” trebuie să urmărim firul roşu pentru a înţelege la care valori renunţăm, dacă aceste valori sunt exprimate legitim prin acţiunile sociale care fac agenda publică, căror valori le dăm alt conţinut/alt înţeles, cum se reflectă aceste noi valori în activitatea instituţiilor, ce se schimbă în cadrul sistemelor sociale, ce instrumente de intervenţie avem/există pentru echilibrarea/recalibrarea acestora, cum ne folosim de aceste instrumente ş.a.m.d. Ce sunt/care sunt valorile dominante într-o societate? Valorile dominante ale societăţii sunt cele care sunt practicate, iar aprecierea este, în principiu, de ordin cantitativ. Astfel înţelegem această crudă realitate a minorităţii active care domină o majoritate tăcută, axioma sociologiei contemporane. Retragerea reprezintă renunţare la propriile valori şi însuşirea setului valoric dominant. Retragerea nu este o expresie a smereniei, ci o expresie a apostaziei. Majoritatea tăcută practică/aderă/concordă la valorile minorităţii active. Activismul civic, politic, cultural, identitar reprezintă suma acţiunilor menite să profeseze un anumit set de valori astfel încât acesta să devină dominant în corpul social. Acţiunile sociale dominante sunt legitime câtă vreme profesează valorile constitutive ale societăţii. Dacă acţiunile sociale care ocupă agenda publică vizează alte valori decât cele constitutive ale societăţii, vorbim despre producerea unei realităţi paralele, ceea ce Alexandr Soljeniţîn denumea a fi „Minciuna generală”. În cazul propagandei LGBTQ+, valori operaţionale cu sens abuzat se pretind a fi (şi îşi revendică locul de) valori constitutive ale societăţii româneşti. În această materie nu există noţiunea de vid. Dacă ortodoxia se retrage pe poziţii subsidiare (minoritar-operaţionale), locul valorilor sale va fi ocupat de o alternativă. Dar! Sub rezerva unor constatări de bază a spaţiului public: Cine? Ortodoxia sau LGBTQ+ reprezintă substanţa autentică a unor valori precum adevărul, libertatea, demnitatea umană, echitate? Noi îndrăznim a da mărturie de credinţa noastră: singură Ortodoxia! Ceilalţi zic că greşim. Să revenim la „bulgarii” din exemplul nostru! Statul (român) trebuie să fie un mediator între valorile concurente care se manifestă în societate, astfel încât să asigure pacea socială. Pacea socială se asigură prin respectarea coerenţei interne a sistemului axiologic al naţiunii, nu prin arbitrariul unei echităţi de faţadă care abuzează de ierarhia valorică firească, făcând loc, unde nu se cuvine, unor acţiuni uzurpatoare. Statul îşi trădează misiunea sa atunci când se comportă ca dirijor/stăpân/uzurpator al spaţiului public. Dacă statul (român) îngăduie minoritarilor bulgari să defileze sub Arcul de Triumf al Armatei Române, chiar sub pretextul că odată Armata Română s-a dovedit venală şi laşă şi Armata Bulgară demnă şi eroică, iar acţiunile statului în sensul favorizării „bulgarilor” devin frecvente şi consistente în spaţiul public, atunci fie românii vor începe să devină, prin adeziune la agenda publică, un fel de… bulgari (sărbătorind „cu mândrie” victoria de la Turtucaia sau mai ştim noi ce), fie vor renunţa/îşi vor repudia acţiunile menite a profesa propriile valori identitare. Când statul dă întâietate valorilor „bulgarilor”, el, statul, nu mai este al românilor, indiferent de forma românească de la care pretinde că se revendică. Devine un stat „bulgar” cu subiecţi români. Ce se întâmplă cu pacea socială? Pacea socială concepută ca factor de armonie şi consens între valori şi interese legitime şi concurente, între care unele dominante, iar altele subsidiare, intră în regresie. Pacea socială involuează spre liniştire/inacţiune/împiedicare de a reaşeza acţiunea socială în conformitate cu sensul valorilor constitutive ale societăţii. Pacea socială se asigură, mincinos, prin negarea dreptului la acţiune socială pentru a profesa propriul set axiologic. Pacea socială se transformă în obedienţă/supunere/neputinţă ca normalitate. Când autoritatea publică oprimă exercitarea liberă a valorilor constitutive, subiecţii se supun şi apostaziază – sau nu se supun. Ce înseamnă defilarea „bulgarilor” pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti? Etnicii bulgari – cetăţeni români, care locuiesc, muncesc şi plătesc taxe în România, au aceleaşi drepturi precum etnicii români. Cu toate acestea, Arcul de Trimf reprezintă o formă publică de exercitare continuă a valorilor româneşti constitutive (triumful Armatei Române în Primul Război Mondial prin care s-a produs România Mare) valori ce sunt, în acest caz, incompatibile cu cele exercitate de etnicii bulgari. Nu se pot împăca, nu pot coexista. În principiu, statul român nu are a se împotrivi dacă etnicii bulgari îşi vor edifica un monument separat, în preajma localităţii Turtucaia, pentru a celebra victoria menţionată, dacă prin aceasta nu înţeleg să conteste ordinea/ierarhia valorilor publice oficiale. Noi înşine, când vom participa la manifestările (acţiunile) organizate acolo,vom lua seama să nu repetăm greşelile de la Turtucaia, dar aceste lecţii nu aduc atingere sentimentelor pe care le avem când Armata Română defilează în Bucureşti. Însă, dacă românii uită ce semnifică Arcul de Triumf, rostul pentru care acesta a fost edificat, valorile care sunt reprezentate de Arcul de Triumf , dacă nu sunt organizate acţiuni care să angajeze acest capital simbolic, ori sunt organizate acţiuni ce duc în derizoriu sentimentele nobile şi înălţătoare ale societăţii româneşti, atunci ne-am putea lesne imagina momentul în care nu ne va mai păsa cine şi pentru ce motiv va defila pe sub acest edificiu. Important de reţinut este că, deşi drepturile sunt egale, iar românii şi „bulgarii” plătesc aceleaşi taxe, deşi au aceleaşi drepturi şi obligaţii proclamate constituţional, totuşi nu există dreptul „minoritarilor bulgari” de a trece pe sub Arcul de Triumf al Armatei Române, pentru a celebra momentul când aceasta s-a dovedit a fi o adunătură de laşi, indiferent dacă factual şi obiectiv, într-o argumentare neutră şi aseptică, acest drept poate fi argumentat şi pretins a fi recunoscut. Dacă s-ar accepta acest „drept” al minoritarilor bulgari, s-ar aduce atingere substanţei valorii dominante: a proclamării triumfului Armatei Române în Primul război Mondial (chiar dacă, punctual, la Turtucaia a fost învinsă!). Totuși nu despre momentul Turtucaia este vorba şi nici despre faptul că bulgarii sunt străini (trupe militare din Bulgaria, aliate în NATO, au defilat pe sub Arc), ci despre faptul că în privinţa unor valori colective şi a locului simbolic ocupat de acestea, doar românii au legitimitatea să se pronunţe. Să lăsăm deoparte pe „bulgari” şi să ne referim la homosexuali! Mişcarea LGBTQ+ este incompatibilă cu ortodoxia, pentru motive evidente, dar care totuşi va trebui să fie enunţate expres de Biserică, în legătură directă cu iniţiativa aceasta. O procesiune publică/paradă a reprezentanţilor LGBTQ+ pentru proclamarea mândriei de a fi homosexual, organizată în municipiul Iaşi, capitala ortodoxiei româneşti, locul celui mai important pelerinaj/eveniment religios al ortodoxiei, este inacceptabilă. Analogarea Arcului de Triumf cu întreaga Moldovă, şi cu Iaşul în special, îşi păstrează puterea semnificatoare prin aceea că, deşi Iaşul este mai mult decât un simplu edificiu iar calitatea sa de comunitate/oraş universitar presupune co-existenţa şi un concert divers de identităţi, capitalul simbolic al regiunii/localităţii este unul unitar, exclusiv şi incompatibil cultului LGBTQ+. Acest adevăr tare, care nu poate fi relativizat decât prin pervertirea substanţei sale, adevăr care incomodează ierarhia ortodoxă şi pe conservatorii liberali de la noi, este un punct inconturnabil, un spillover al adevărului de credinţă în dimensiunea socială. După cum afirmăm că Biserica este Una, şi înţelegem implicaţiile acestui adevăr pentru lumea de astăzi, asemănător, ortodocşii trebuie să trăiască acest adevăr ineluctabil sau, să nu fie!, şi-l reneagă prin apostazie. Pride Iaşi constituie un moment al adevărului care ne va confrunta supoziţiile noastre duhovniceşti, despre noi înşine şi despre cei din jurul nostru, cu realitatea. Proclamăm Iaşul ortodox drept simbol viu al societăţii închise? Nu. Nu contestăm că în Iaşi locuiesc homosexuali, nu vrem a exista „interdicţii” rostite sau nerostite pe această temă, căci împotrivirea noastră nu se referă la oameni, ci la valorile pe care le promovează şi la modul în care acest lucru se realizează. Suntem în faţa unul „conflict cultural” ce se cere purtat în spaţiul public în care ortodoxia trebuie să-şi reafirme prezenţa, întâietatea şi întinderea strădaniilor sale de mântuire a turmei. La aceste stări de fapt nu se poate renunţa pur şi simplu sub presiunea şantajului emoţional al combaterii discriminării. Comunitatea LGBTQ+ din Iaşi s-a constituit formal anul trecut, în Asociaţia RiseOut, şi are aliaţi şi „spaţii sigure”: baruri/restaurante care consonează valorilor LGBTQ+ şi care recunosc legitimitatea publică a acestei mişcări. Ortodoxia este perfect împăcată cu această stare de fapt şi cu spaţiul de libertate creat anume pentru reprezentanţii LGBTQ+ din Iaşi. Am vizitat unele dintre aceste spaţii cu caracter intermediar între privat şi public, am consumat produsele şi serviciile acestor entităţi fără a simţi nevoia de a proceda la vreun fel de boicotare. Nu se numără printre primele mele opţiuni atunci când aleg astfel de servicii, dar nici nu sunt excluse din start pentru că sunt LGBTQ+ friendly. În plus, am răspuns OpenCall-ului pentru lucrări artistice ce urmează a fi expuse în cadrul manifestărilor Pride Iaşi, cu lucrarea Salut, vizând salutul inspirat de la Sfântul Voievod Neagoe Basarab, care corespunde Năzuinţelor nr. 13,14, 15, întrucât consider că ideea de artă colaborativă, mai cu seamă în forma şi specificul curentului smeritism pe care mă străduiesc să îl aduc la bună împlinire, reprezintă un instrument util de cunoaştere şi înţelegere între lumi complet antagonice. Am renunţat ulterior la participarea la iniţiativele Pride de anul acesta întrucât caut să cultiv legături personale cu persoanele din această comunitate, înainte de orice altceva. Deşi sunt chestiuni cu caracter personal, le-am menţionat ca atare întrucât circumstanţiază perspectiva prezentată în acest articol. Este o altă faţetă a ideii de toleranţă astfel cum, după puteri, o înţeleg şi o practic, în lumina credinţei ortodoxe. Până unde se poate merge? Având în vedere sloganul Pride Iaşi de anul acesta (#unpasînainte) e clar că mişcarea LGBTQ+ consideră că există un spaţiu ce se cere ocupat până când se atinge limita de toleranţă a ortodoxiei civice ieşene. O ortodoxie retractilă, nesigură, incomodă în calitatea sa de singură autoritate morală călăuzitoare a identităţii regionale şi locale, va avea mereu tendinţa de a crea astfel de spaţii, prin abandon şi repudiere simbolică a credincioşilor practicanţi, în sensul autentic al termenului. Printr-o complementaritate bizară, atât massmedia secularistă, cât şi intelectualitatea conservatoare de o anumită factură se regăsesc pe aceleaşi metereze condamnând ca nereprezentativă acţiunea socială a credincioşilor, între care mă număr, care afirmă că mândria de a fi gay nu „merge” în spaţiul public ieşean. Acesta este un adevăr, totuşi puţin însuşit, dar fără de care nu se poate concepe prezenţa ortodoxă în societate în graniţele sale istorice. Rămânerea ierarhiei ortodoxe în pasivitate şi tăcere, într-o inerţie a abandonării spaţiului public în care a fost până nu demult singur şi exclusiv reper de călăuzire morală, reprezintă o formă ciudată de aggiornamento în orb. Profesarea „mândriei” de a fi homosexual printr-o paradă poate fi realizată oriunde pe planetă , dar nu acolo unde ortodoxia este vie, nu unde locuitorii unei comunităţi practică preceptele dreptei credinţe. Aici, homosexualitatea trebuie să rămână faptă de ruşine şi oprobiu. Din acest unghi, de la care mă revendic, Pride Iaşi reprezintă o sfidare pe care noi, credincioşii, nu o vrem primi, iar procesiunea acestora prin mijlocul oraşului reprezintă motiv de scârbire, indignare şi scandal. Reluăm aceeaşi rezervă, după cum spunea părintele Lavrentie mai sus, arătând că nu persoana care este homosexuală este obiectul scârbirii şi indignării credincioşilor, ci acţiunea socială constând în proclamarea trufaşă a valorilor LGBTQ+ ca element central şi legitim în oraşul Cuvioasei; acesta este/trebuie să fie motivul de scandal şi de împotrivire. Ce reprezintă sfidarea, scârbirea, indignarea şi scandalul? Reprezintă forme de suferinţă morală, produse de cel care sminteşte, de cel care produce faptul scandalos, de către cel care încalcă normele de convieţuire; forme de suferinţă ce dau drept la apărare, la reparaţie, la pedepsire. De regulă, suferinţa morală e prilej de dezdăunare morală, dar acesta nu este singurul mijloc de reparaţie. Ordinea publică reprezintă un concept juridic ce are la bază ideile de pace socială şi de bune moravuri. Statul este mandatat să vegheze la respectarea ordinii publice şi la buna convieţuire şi să oprească tulburarea ordinii şi liniştii publice. Trădarea acestei misiuni poate fi înţeleasă ori tolerată în anumite împrejurări, însă aici specularea de către activiştii LGBTQ+ a moliciunii complice a autorităţilor, ca şi când Iaşul ar fi sat fără câini şi loc pustiu/pustiit, se cere întâmpinată de o reacţie energică a Bisericii, prin cler şi credincioşi. Contrar percepţiei încetăţenite, majoritatea nu este vinovată de vreo culpă originară în privinţa relaţionării în termeni egali cu comunitatea LGBTQ+. Nu există vinovăţie pentru faptul că cineva s-a născut alb, bărbat, român sau sub oricare alt auspiciu care ar putea fi reclamat ca avantaj. Aşa cum nu există vinovăţie că românii sunt majoritari în România şi că valorile dominante sunt cele ale românilor, similar, nu există vreo culpă a ortodocşilor că neamul românesc este circumscris ortodoxiei, care nu se poate împăca cu doctrina LGBTQ+. Nu este vina Bisercii că bulevardul este numit „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi că, la Iaşi, ideea de sfinţenie îşi are practicanţii săi care nu sunt dispuşi a renunţa la ea, a o recalifica, reinterpreta, relativiza. Nu este vina Bisericii că Iaşul este tot un mănunchi de parohii adunate snop. Dar poate că Iaşul despre care scriem nu mai există, dacă a existat vreodată, şi că succesul mişcării LGBTQ+ ţine exclusiv de curajul iniţiativei şi de lipsa credinţei păstorilor şi păstrătorilor valorilor ortodoxiei… Păi, asta nu e ură? Nu e discriminare? Nu, este o consecinţă a faptului că în Moldova trebuie să subziste o profesiune continuă a propriilor valori colective religioase şi o împotrivire la încercarea indirectă de normalizare a unor acţiuni sociale incompatibile cu valorile constitutive ale comunităţii. În acest caz, cu valorile ortodoxiei. Locul nu e gol, nu e pustiu, nu e părăsit. Revenind la exemplul de mai sus, nu e ură faţă de „bulgari” împotrivirea faţă de ipotetica defilare a lor pe sub Arcul de Triumf, celebrând „mândria” de a umili Armata Română la Turtucaia. Faptul că ar părea forţată unora analogia paradei LGBTQ+ cu această ipotetică defilare a bulgarilor pe sub Arcul de Triumf se explică prin aceea că, din păcate, ne însuşim perspectiva progresist legalistă asupra societăţii şi prin aceea că nu aveam curajul de a constata caracterul perfect anti-creştin al ideologiei LGBTQ+, care se manifestă ca un cult veritabil ce ia în stăpânire organisme sociale gazdă care sunt inactive din punct de vedere axiologic. Nu poate fi vorba despre discriminare referitor la imposibilitatea de exercitare a unui drept potenţial acolo unde, în mod continuu, public şi neîntrerupt, se exercită de secole un drept contrar, cu funcţie identitară, constitutivă, pentru regiunea istorică a Moldovei. Poate când n-or mai fi moldovenii ortodocşi, poate atunci va avea loc şi Pride Iaşi, în formulele de expresie sfidătoare pe care le-am văzut la Bucureşti. Scriu acest lucru în calitate de simplu credincios, nădăjduind că ierarhia noastră ne este în acelaşi gând. Spre un „cancel culture” de factură ortodoxă? Iarăşi, nu. Spre deosebire de tabăra progresistă, ortodoxia este mult mai bine pregătită, istoric vorbind, să opereze cu diferitele forme transgresive în care se manifestă modernitatea, iar cultura anulării, astfel cum se prezintă aceasta în occident şi în rândurile mişcării LGBTQ+, ar trebui să-i fie străină. Nu neg însă că a început să se manifeste nociv, ca un reflex, dintr-o angoasă a marginalizării şi a conflictului cultural. Ortodoxia cercetează duhurile şi ştie că gura păcătosului grăieşte adevăr şi că orice păcat şi orice hulă se iartă, numai nu hula împotriva Duhului Sfânt. Aceste simple învăţături ţărăneşti, de care ieşenii se împiedică încă la tot pasul, sunt la ani lumină distanţă de constrângerile formale ale corectitudinii politice. Ortodocşii trebuie să înveţe a căuta la duhul în care reprezentanţii LGBTQ+ acţionează punctual pe scena publică, punând mereu gândul bun înainte, să facă distincţie între, pe de o pate, acţiuni sociale care sunt legitime (în scop şi în formă) şi, pe de alta, demersurile de avansare a agendei LBGTQ+ ca instrument de descreştinare şi de stricare/subminare a valorilor creştine. În principiu, ortodoxia nu reacţionează retributiv/punitiv la transgresiuni involuntare ori animate de un nimb de adevăr sau de bună-credinţă, astfel încât acest spaţiu românesc a fost mereu recunoscut ca un spaţiu al îngăduinţei şi ospitalităţii. Dar parada stradală întru celebrarea sodomiei şi confuziei de gen reprezintă o înfruntare aparte la care ierarhii noştri trebuie să găsească forma de interzicere şi împotrivire adecvate, fără a lovi în oameni. Au loc homosexualii în Moldova? Da, au; şi nu suntem noi cei în măsură să lansăm aprecieri de acest fel. Au loc şi acţiunile civice, politice şi culturale ale acestora pentru a-şi asigura vizibilitatea agendei proprii, câtă vreme acestea nu sunt grefate şi nu sfidează prezenţa publică a ortodoxiei, ca tactică de a-şi asigura vizibilitatea şi ascendentul moral. În cele mai multe situaţii, civismul ortodox ar avea mult de câştigat dacă ar aborda activitatea mişcării LGBTQ+ din unghi civic, politic şi cultural, iar nu exclusiv ca pe o mişcare deschis demonică. Am fi preferat să nu fi avut loc astfel de iniţiative la Iaşi, însă în contextul vremurilor actuale, prezenţa reprezentanţilor LGBTQ+ este la fel de legitimă în spaţiul public, după cum este şi cea a altor ONG-uri cu interese străine de ortodoxie. Este necesară abordarea de la om la om a acestor persoane, a reprezentanţilor acestora, implicarea în acţiunile acestora, cât timp se poate păstra distanţa faţă de componenta manifest anticreştină/blasfemiatoare, pentru a nu o valida. Este cert că manualul modern al mişcării LGBTQ+ de acţiune publică nu are knowhow-ul necesar pentru a angaja un dialog cu Biserica, în vreme ce aceasta are, măcar ca tezaur, şi cunoaşterea, şi practica prin care tămăduieşte această patimă, de veacuri. Şi, atunci, împotriva a ce trebuie să lupte Biserica? În exterior, Biserica trebuie să lupte să destructureze infrastructura de putere politică şi civică din România a acestei mişcări, dar fără a lovi în oameni. Având în vedere că Pride a ajuns în Iaşi, în inima ortodoxiei româneşti, încă o tăcere de moment ar da ocazia organizării unor activităţi LGBTQ+ chiar în poarta mitropoliei. Să nu fie! Reacţia Bisericii nu mai poate întârzia, cu atât mai mult cu cât există o experienţă istorică favorabilă, ale cărei învăţăminte le considerăm mai mult decât valabile şi oportun a fi revalorificate. Mişcarea LGBTQ+ acţionează în moduri asemănătoare francmasoneriei interbelice, iar Biserica a pronunţat o condamnare în anul 1937, după studierea fenomenului timp de 3 ani, condamnare ce a provocat decizia lojilor francmasonice naţionale, conduse de Jean Pangal, de a se autodesfiinţa şi de a da o declaraţie publică a membrilor prin care aceştia şi-au repudiat calitatea de masoni şi s-au declarat fii ai Bisericii Ortodoxe Române. Îndrăznim a crede, schimbând ce este de schimbat, că însărcinarea de către Sfântul Sinod a unui ierarh pentru a studia mişcarea LGBTQ+ din România în scopul angajării unor măsuri dintre cele prevăzute de dispoziţiile canonice poate produce un rezultat folositor nu doar pentru Biserică, ci şi pentru statul român în sine. În interior, aşa cum sublinia şi părintele ierom. Lavrentie mai sus, BOR are a se tămădui de marile sale răni, provocate de erezia papistă şi de cea ecumenistă, factori precipitanţi pentru secularizarea şi descreştinarea clerului şi credincioşilor şi favorizatori pentru răspândirea ideologiei progresiste şi a mişcării LGBTQ+. Între timp? Programul activităţilor Pride Iaşi nu a fost încă publicat şi nădăjduim ca, atunci când va deveni cunoscut, acesta să nu reprezinte o încercare de a arde punţile şi de a înfige steagul LGBTQ+, simbolic, în inima credincioşilor ortodocşi. Se cuvine să petiţionăm Primăria Iaşi pentru a-i aduce la cunoştinţă că, indiferent de opinia autorităţilor şi de măsurile de ordine ce se vor preconiza, în municipiul Iaşi nu se va organiza o paradă stradală LGBTQ+, nici acum şi nici altă dată. Indiferent de costuri şi de sacrificii. Este ideal (utopic?) ca respectiva petiţie să fie redactată de Arhiepiscopia Iaşilor şi publicată pe situl doxologia.ro. Statul român a dovedit în ultimul timp, fără rezervă, că nu respectă Biserica şi poate că nu ar strica să cerem ierarhilor noştri să fie prezenţi la Iaşi, dimpreună cu vieţuitori din mănăstiri, şi cu suflarea credincioşilor ortodocşi doritori să viziteze Moldova, pentru a reaminti autorităţilor de stat piatra de căpătâi a valorilor constitutive ale neamului românesc. Deşi anunţul asociaţiei RiseOut a fost făcut cu ceva vreme în urmă, observăm că în blogosfera ortodoxă este o tăcere de nejustificat. Oare nu înţelegem ce semnifică o paradă gay în inima Moldovei? Să privim în jur, totuşi! Îndemnăm, de asemenea, a se lua legătura cu reprezentanţii cunoscuţi ai comunităţii LGBTQ+ din Iaşi şi din ţară, pentru a stărui creştineşte, cu vorba bună, să fie organizate acţiuni minimal compatibile şi adecvate la greutatea comunităţii locale a LGBTQ+ din Iaşi, şi a intereselor legitime ale acestora, iar nu a fi transformat evenimentul într-un vector de propagandă sfidătoare, importând participanţi din alte zări şi locuri, aşa cum obişnuieşte mişcarea gay să facă. Urmează două săptămâni cruciale în care întreaga suflare ortodoxă aşteaptă călăuzirea ÎPS Teofan şi a Sfântului Sinod.

    luni, 14:47:26, 30 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Vizita neprimită de popor a Patriarhului Bartolomeu în Ucraina. Oferta unei desacralizări cu forța:

    Este interesant zelul Ieromonahului care a alcătuit broșura și nu doar al lui, ci și al celor de la care se inspiră în bibliografie. Îmi dau seama că e foarte greu să discearnă cineva neinstruit dacă este prezentat adevărul sau este mincinos acest text. Ca unul care am studiat mai îndeaproape subiectul, impresia mea este că broșura este plină de falsuri. Doar ca idee, în ea se spune că Ucraina a fost cedată prin iconomie Moscovei prin tomosul din 1686, chiar dă citate, dar scoase din context. În acel tomos, pe care l-am tradus în românește în cea mai mare parte, scrie negru pe alb: „s-a decis ca preasfânta Eparhie de Kiev să fie supusă Preasfântului Tron Patriarhal al Marii și de Dumnezeu mântuitei cetăți a Moscovei, adică să fie hirotonit Mitropolit de Kiev în ea, când se va întâmpla să fie vacantă, de Preafericitul [Patriarh] al Moscovei…”. Deci M-rea Pantokrator face doar răstălmăciri. Ca și pe celelalte subiecte, dreptul de apel al Constantinopolului, pocăința schismaticilor, întreruperea comuniunii făcută de Moscova și altele. Este știut că M-rea Pantokrator din Sfântul Munte este una din fruntașele care sprijină acțiunile Fanarului, alături de Cutlumuș, Marea Lavră și Xenofont.

    duminică, 22:45:22, 29 august 2021

  • Andrei

    la articolul „Tomosul” realității bisericești, oferit de credincioșii ucraineni Patriarhului Bartolomeu:

    Vrednici credincioși, și mărturisitori! Cinste lor! Așa a apărat poporul credința, de erezii și schisme. Păcat că nu iau atitudine și celelalte biserici, cu credincioșii lor (doar o mica parte au făcut asta)

    duminică, 16:28:32, 29 august 2021

  • Mihai Ion

    la articolul Vizita neprimită de popor a Patriarhului Bartolomeu în Ucraina. Oferta unei desacralizări cu forța:

    Este tradusa in 4 limbi ( greaca,rusă, romana, sarba,) si așezată la locul de intampinare pelerinilor (kerasma). Iar sapt aceasta, egumenul mănăstirii, Gavriil, l-a însoțit pe Patriarhul Bartolomeu în Ucraina.

    sâmbătă, 20:26:50, 28 august 2021

  • Mihai Ion

    la articolul Vizita neprimită de popor a Patriarhului Bartolomeu în Ucraina. Oferta unei desacralizări cu forța:

    https://ro.scribd.com/document/488689239/Adev%C4%83rul-Despre

    sâmbătă, 20:23:50, 28 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Vizita neprimită de popor a Patriarhului Bartolomeu în Ucraina. Oferta unei desacralizări cu forța:

    Iertaţi. Nu aţi ataşat niciun fişier şi nici nu aţi lăsat link, aşa încât nu ştim despre ce broşură este vorba.

    sâmbătă, 18:24:16, 28 august 2021

  • Mihai Ion

    la articolul Vizita neprimită de popor a Patriarhului Bartolomeu în Ucraina. Oferta unei desacralizări cu forța:

    Doamne ajută! Ce părere aveți despre aceasta brosura de la man.Pantokrator (Athos) oferită gratuit pelerinilor?

    sâmbătă, 16:29:18, 28 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Mitropolitul Neofit își încheie perioada de retragere, s-a recuperat din boală, după ce a avut simptome ușoare. Va relua activitatea de slujire arhierească luni la privegherea pentru Sf. Mamant. Mulțumește tuturor celor de departe și de aproape că i-au dat putere pentru liniștire să se pregătească pentru cele ce vor veni. Își va limita programul până în decembrie pentru a se dedica mai mult liniștirii și rugăciunii. Mulțumește lui Dumnezeu că i-a dat smerenie în boală în loc de semeție în sănătate.

    sâmbătă, 11:43:11, 28 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Încă ceva. Există o descriere a evenimentelor dinainte de venirea Antihristului a Pr. Efrem din Arizona. Diferența care-l face pe Pr. Elpidie să alunece spre ecumenism și new age este că el vorbește despre o revigorare spirituală deosebită, când Duhul Sfânt va fi în toți, când și ortodocșii vor deveni mai buni, când va fi o întoarcere așa-zisă spre timpurile din început. Pe când Sf. Paisie și Pr. Efrem vorbesc despre o pace oarecum lumească, o înflorire a credinței, dar nu o elevare a Ortodoxiei spre altceva.

    sâmbătă, 11:24:44, 28 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Nedreptatea continuă asupra Mitropoliților Serafim și Cosma, care sunt acuzați în Sinod (pe nedrept) de nesupunere:

    Seamănă mai mult cu o vendetă toată această chestiune. Oare ce încredere putem avea că decizia a fost unanimă? Pe de altă parte, se pare că dezbaterea s-a concentrat pe chestiunea delimitării zilei, dacă se sfârșește seara sau la miezul nopții.

    joi, 23:38:42, 26 august 2021

  • Darius

    la articolul Nedreptatea continuă asupra Mitropoliților Serafim și Cosma, care sunt acuzați în Sinod (pe nedrept) de nesupunere:

    Dar este membru IPS Andrei de Konitsa, IPS Sa fiind unul dintre cei 4 ce au alcătuit apelul în legătură cu schisma ucraineană , fiind, totodată, împotriva ecumenismului, așa cum dovedesc declarațiile sale și îndemnul la pocăință adresat Papei Francisc. Dacă cei 2 sunt acuzati și pentru reacția referitoare la problema ucraineană, IPS Andrei își condamnă propria opinie?

    joi, 23:27:34, 26 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Articolul vizează în primul rând afirmațiile despre pierderea liberului arbitru, care este asemănată de Pr. Elpidie cu situația demonilor. Doar că, după cum dă mărturie tradiția ortodoxă cel puțin prin întâmplarea indicată cu Sf. Antonie, demonii nu și-au pierdut liberul arbitru. Această concepție este o absurditate teologică. În această cheie, a pierderii liberului arbitru, teoria despre „marea resetare” urmată de o revigorare a Bisericii, apoi de venirea lui Antihrist este bizară și hazardată. În plus, există un pericol ecumenist să ne încredem în astfel de perspective. Cunosc ce a spus și Sf. Paisie. Totuși este diferit de ce spune Pr. Elpidie pt că nu vorbește despre două amăgiri, ci doar de una. În plus, el nu dă ca foarte sigur ce spune. Și pare să se contrazică cu Scriptura, care spune că venirea Mântuitorului va fi ca potopul lui Noe, care i-a luat prin surprindere pe oameni, adică nepregătiți, pe când Sf. Paisie vorbește despre o biruință deplină a lui Hristos asupra lui Antihrist, urmată de A doua Venire. Mai importantă și mai gravă este afirmația cu privire la liberul arbitru, care vădește o gândire depărtată de spiritualitatea ortodoxă. Nu aș pune pe Petrache Lupu alături de Sf. Paisie.

    joi, 23:08:43, 26 august 2021

  • Badescu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cred ca va inselati in ceea ce spuneti despre parintele ELPIDIE. sI PARINTELE Paisie aghioritul spune de o interventie a lui Hristos in lume acum si a doua venire intr/un viitor necunoscut. si Petrache Lupu. Toti 3 sa fie prosti? Nu cred.

    joi, 21:41:54, 26 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Nedreptatea continuă asupra Mitropoliților Serafim și Cosma, care sunt acuzați în Sinod (pe nedrept) de nesupunere:

    E vorba doar de Sinodul Permanent, care e format din o serie de episcopi (parcă 12) și care se întrunește lunar. Sinodul Ierarhiei este format din toți arhiereii greci și este convocat de două ori pe an sau în mod extraordinar. Anul acesta nici unul din cei doi nu sunt membri ai Sinodului Permanent. Dar ar fi putut lua o poziție public. Însă cel puțin Serafim de Pireu susține posibilitatea ca slujba de Înviere să fi fost făcută în seara din Sâmbăta Mare.

    joi, 20:50:57, 26 august 2021

  • Ioan R

    la articolul Nedreptatea continuă asupra Mitropoliților Serafim și Cosma, care sunt acuzați în Sinod (pe nedrept) de nesupunere:

    Of! Dar unde-s mitropoliții Serafim de Pireu și Ierotheos Vlachos în această chestiune? Oare chiar tac în Sinodul grecesc, fiind de acord cu anchetarea celor doi mitropoliți? Incredibil dacă este așa…

    joi, 20:27:27, 26 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Serafim de Kithire se apără de acuzația falsă de nesupunere față de Sinod:

    Conform unor surse bisericești, se pare că cercetarea sinodală a celor doi Mitropoliți, Serafim și Cosma, nu este una foarte severă, ci este o procedură prin care se urmărește ca aceștia să fie convinși că nu e normal să urmeze pe astronomii englezi și ora Greenwich, ci modul stabilit în cartea Levitic (din Vechiul Testament), pe care îl observă (așa-zicând, n.n.) și Biserica prin Vecernie și ceasurile ei. Referirea la Levitic(23:32) este una ambiguă deoarece acolo se vorbește despre postul pentru ziua a zecea care începe din seara zilei a noua. Mai degrabă este vorba despre un preambul decât despre începerea efectivă a zilei de cu seara. Și argumentul suprem este acela că postul începe și se încheie la miezul nopții, nu de seara până seara. Deci nu este luată în calcul tradiția autentică a Bisericii opusă așa-zicând cu astronomii adepți ai orei Greenwich.

    miercuri, 20:41:29, 25 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul „Tomosul” realității bisericești, oferit de credincioșii ucraineni Patriarhului Bartolomeu:

    ce frumoasă mărturisire! Mi se pare un adevărat model de reacţie civică ortodoxă!

    miercuri, 08:03:16, 25 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    George, am urmărit cele două emisiuni Corbettreport pe care ni le sugeraţi mai sus, dar ele nu privesc punctual discuţia noastră şi nici nu văd cum pot îmbunătăţi înţelegerea noastră pe oricare temă/subiect/concept despre care se discută. Sunt un produs mediatic de divertisment şi vin cu nişte costuri deloc neglijabile: acelea că relativizează şi poluează mental pe cel care le urmăreşte. Cea de-a doua înregistrare face trimitere la chesiuni pe care noi le-am discutat anul trecut aici pe blog, la articolul despre vaccinarea IPS Ierotheos, acolo unde am şi pus înregistrările originale ale conferinţelor prof Morgan şi Giordano. A se vedea aici: https://theodosie.ro/2020/12/28/de-ce-s-a-vaccinat-contra-coronavirus-ips-ierotheos-din-partea-bisericii-greciei/#comment-2771 Avem o foarte mare problemă în blogosfera ortodoxă constând în aceea că nu reuşim să înţelegem evoluţia tehnologică şi semnificaţiile conceptelor despre care vorbim. Si nici măcar nu ne smerim un pic astfel încât să putem accepta că nu pricepem. Avem o înţelegere cu totul magică şi nu reuşim să punem în funcţiune un aparat critic cu ajutorul căruia să filtrăm ceea ce este relevant şi pertinent pentru noi faţă de ceea ce este pur şi simplu balast şi furaj informaţional. Dacă aveţi timp, vă rog să citiţi discuţia de la linkul de mai sus, pentru că în principiu, nu sunt multe de adăugat. În continuare vorbim despre „nanotehnologii” şi „bio”, „tehno”, „geno”-inginerii şi altele fără să respectăm coerenţa internă a acestor discipline, fără să ne pese că nu ştim/putem raţiona în mod valid pe aceste subiecte. Amintiţi-vă că la ora de matematică trebuia să rezolvăm probleme complexe şi le segmentam în componente după care verificam logica internă a raţionamentului şi coerenţa operaţiilor logice, apoi corectitudinea calculului, realizam operaţiuni de generalizare şi de recompunere, astfel încât să păstrăm semnificaţia datelor iniţiale şi, în acelaşi timp, să sistematizăm în mintea noastră o metodă de rezolvare. Ei bine, noi nu mai facem acest lucru astăzi când ne imaginăm viitorul în raport de traseul acestor tehnologii. Pur şi simplu ne informăm pasiv despre o sumedenie de concepte care, aparent, ar avea o legătură unele cu altele dar pe care nici nu ştim a le verifica şi nici nu ştim a le pune într-o legătură coerentă unele cu altele, nici măcar la nivel de cauzalitate de bază, de ordinul cel mai de jos. Trecând peste faptul că înghiţim fantasme (precum „marcare izotopică” şi alte enormităţi şi aberaţii atehnice), nici măcar nu ne punem problema că eşuăm să înţelegem lumea din jurul nostru, câtă vreme mai sunt şi alţii în situaţia noastră. Strict cu privire la comentariul dvs, presupunând că doriţi să vă lansaţi într-un dialog despre „tehnologii de controlare si influentare a starilor psihice” de ce aţi ales să faceţi trimitere la cele două emisiuni? De ce nu aţi ales alte materiale informative concludente? De la care presupoziţii plecaţi în dialogul dvs? Care este teza pe care o propuneţi şi care sunt limitele dialogului? Care este graniţa după care simţiţi că vă lansaţi în speculaţii, până unde puteţi dvs personal garanta corectitudinea raţionamentelor prezentate în acele materiale? Chiar şi dacă v-aţi alege nivelul cel mai de jos de popularizare a ştiinţei, de ce consideraţi că cele două materiale sunt cele mai potrivite pentru susţinerea punctului dvs de vedere? Aceste întrebări sunt retorice, nu sunt un atac la persoană. Oricât ni s-ar părea de apropiate, „controlarea stărilor psihice” şi „transhumanismul” sunt teme specifice, distincte. Pentru fiecare dintre aceste teme, alt set de date şi informaţii sunt relevante, sunt pertinente. Se înscriu în sisteme distincte de cercetare iar evoluţia lor este separată. În principiu, noi putem trăi şi fără să avem reprezentarea precisă a acestor noţiuni. Însă articolul atrage atenţia asupra faptului că unor astfel de noţiuni şi de neclarităţi am ajuns să le atribuim semnificaţii duhovniceşti care se abat de la învăţătura de credinţă. Am folosit de curând o analogie uşor de priceput de către cei care s-au implicat în împotrivirea faţă de actele de identitate cu cip, de la începutul anilor 2008-2009, unii poate şi mai devreme. Încă de prin anul 2004-2005 au circulat tot felul de documente despre tehnologia RfID, despre cipuri „cât un bob de orez”. Ei bine, acum dacă ne uităm la DIGI 24 şi la reportajele de recente, ar părea că speculaţiile noastre s-au confirmat. Însă, dacă am face un efort serios de rememorare ne-am da seama că zilele noastre nu seamănă deloc, dar deloc cu ceea ce credeam noi că se va întâmpla în acei ani. Cineva care priveşte lucrurile extrem de superficial va găsi corespondenţe factuale clare între un comentariu scris pe un blog în 2005 şi o ştire din 2020 şi va considera că nu e greşit să gândească în continuare în acest mod. Dar cei care au o minimă disciplină în gândire vor putea să constate că evoluţia tehnologiei şi societăţii noastre s-a desfăşurat după cu totul altfel de criterii şi repere. Iar faptul că noi ne-am încăpăţânat să rămânem prizonierii gândirii magice ne-a izolat şi marginalizat şi nu am putut fi actori activi ci doar martori la acest parcurs.

    joi, 19:41:13, 19 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Comunicatul Mitropoliei de Morfu: „Sfânta Mitropolie de Morfu comunică faptul că Înaltpreasfințitul Mitropolit Neofit de Morfu a prezentat simptome ușoare de virusare și s-a supus unui test COVID–19, la care a fost găsit pozitiv. Înaltpreasfințitul urmează tratament medicamentos de la medicii cărora s-a încredințat și va rămâne la chilia sa până pe 28 august 2021, când se va afla la Vecernia praznicului sărbătorii Tăierii Cinstitului Cap al Înaintemegătorului, care se va săvârși în satul Prodromos (Înaintemergătorul), unde va înainta în rang de iconom pe parohul bisericii, pr. Ioan Demostene. Este accentuat faptul că pe tot parcursul îngrijirii sale, Înaltpreasfințitul nu va primi vizite și nu va răspunde la telefoane. De asemenea, se amintește faptul că nu s-a vaccinat și nu e vorba să facă vaccinul pentru boala COVID – 19. Urarea Înaltpreasfințitului: Doresc tuturor celor bolnavi ca Maica Domnului să-i acopere și să aibă răbdare și credința Sfinților. Iar bărbatul chibzuit aduce liniște.”

    miercuri, 22:04:09, 18 august 2021

  • George

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Se stie ca tehnologii de controlare si influentare a starilor psihice exista, asta este agenda transhumanista de ani de zile. Singura intrebare e daca Dumnezeu le va ingadui sa inainteze. https://www.corbettreport.com/convergence/ https://www.corbettreport.com/humandesign/

    miercuri, 21:34:31, 18 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Mitropolitul Neofit de Morfu a fost diagnosticat pozitiv cu Covid-19: https://orthodoxtimes.com/metropolitan-of-morphou-neophytos-tested-positive-for-covid-19/

    miercuri, 14:41:43, 18 august 2021

  • Lin

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Se găseşte pe site-ul Strana Ortodoxa, cu titlul : „Să stăm bine,să stăm cu frică,să luăm aminte! Cum a ieşit Biserica Georgiei din CMB”, postat acolo din 2O18… Mă iertați, nu mă pricep să pun link-uri. Poate e cineva să ajute… Mulţumesc! Se mai poate gasi si pe alte site-uri, cred…

    marți, 12:49:34, 17 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    E de dat un link la Scrisoarea părinților georgieni, ca să fie mai ușor.

    marți, 10:55:07, 17 august 2021

  • Lin

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Aş îndrăzni să fac o propunere,celor interesați: să citească ,împreună cu textul de mai sus al Părintelui Theodoros Zisis, care text este minunat şi Scrisoarea Părinților georgieni care a determinat ieşirea Bisericii lor din erezie. Sunt două texte care se completează reciproc … Şi…, ca să elimin din start o anumită suspiciune, țin să subliniez că nu consider pe toți cei aflați în erezie eretici…, la fel cum nici Părinții georgieni, care considerau că Biserica lor era în erezie,nu se considerau pe ei înşişi eretici. Ci, considerau că a fi în erezie pune în pericol mântuirea… Considerau că pentru mântuire este neapărată nevoie de îngrădire de erezie… Nu acuzau pe cineva, nu etichetau pe cineva, ci lupta lor era cu păcatul,cu erezia din Biserică…

    marți, 00:54:38, 17 august 2021

  • Lin

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Mulțumim,Părinte!

    luni, 20:02:42, 16 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Este pus link pe titlu. E un articol de la sfârșitul anului trecut, publicat aici pe site. Ca o completare, este nevoie de o studiere mai aprofundată a învățăturii Bisericii pe diferite teme, una fiind cea a (ne)ascultării de ierarhii care au abateri în credință. Doar o cunoaștere documentată generează reacții chibzuite, înțelepte și ziditoare.

    luni, 18:04:14, 16 august 2021

  • Lin

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    ,, Chiar şi în rătăcire împreună cu Biserica?” De unde putem procura acest text? Ne puteți ajuta?

    luni, 16:45:44, 16 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Și eu m-am bucurat, dar mai ales pt textul său de anul acesta intitulat Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?

    luni, 16:12:40, 16 august 2021

  • Lin

    la articolul Chiar și în rătăcire împreună cu Biserica?:

    Mulțumim, Părinte Lavrentie ,pentru traducerea cărții ,, Reaua ascultare şi sfânta neascultare” scrisă de Părintele Theodoros Zisis.

    luni, 10:33:46, 16 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Iertaţi. Nu prea sunt de acord cu multe din textul dvs, pentru că analogiile dvs relativizează mult prea mult, până rămânem fără informaţie utilă. Dacă alegem să relativizăm atât de mult, apoi orice „este de aceeaşi esenţă” cu orice. Celelalte menţiuni ale dvs sunt doar tangenţiale cu subiectul propriu-zis şi nu are rost să purtăm această discuţie aici. Articolul este despre domnul Iurie Roşca, despre faptul că este prigonit pe nedrept de statul român şi aş vrea să rămânem on topic. Mă interesează mai ales să nu lăsăm neangajat îndemnul din finalul articolului şi să ne gândim care iniţiativă de protest ar fi potrivită (dacă?) în această situaţie.

    luni, 08:57:19, 16 august 2021

  • musafir

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    preluat de pe net: Zice dl. Roșca: ”noul ocupant îşi mobilizează armata de mercenari să instige şi să menţină o stare de ură până la demenţă contra Rusiei (condunfate cu rea-credinţă cu URSS)” Era o vorbă atunci când eram copii ”Ce înseamnă USA? Răspuns: Uniunea Sovietică ailaltă” Noul ocupant (soroș, etc.) este de aceiași esență cu Rusia neo-sovietică de azi. Euro-atlantismul și euro-asianismul sunt în esență două fațete ale aceleiași monede, fiindcă Rusia post-sovietică de acum este în esență neo-sovietică. Și nu trebuie să fii deloc de rea-credință ca să constați asta, ci dimpotrivă, de bună-credință – adică să ai ca și criteriu de judecată a valorilor sau ca temelie credința ortodoxă. Nu trebuiește confundat statul neo-sovietic de acum cu ceea ce înseamnă (a fost și ar trebui să fie) Rusia (ca și orice altă țară dealtfel care vrea să se guverneze după legea lui Dumnezeu): o monarhie ortodoxă autocrată suverană de sorginte bizantină. Deci, pentru a-l parafraza pe dl. Roșca, avem de a face cu ”statul rusesc ca dușman al neamului rus”. Iată de ce: Așa cum gruparea Proud Boys în America l-a demascat pe Trump ca fiind un fals patriot, punându-l la încercare prin cererea de scoatere de sub acuzare a celor doi whistleblowers, Snowden și Assange, cât și de luarea de măsuri împotriva lui Faucci și încetarea propagandei pentru campania de vaccinare – Trump neîndeplinindu-le pe nici una, la fel de ușor se demonstrează de către adevărații patrioți/naționaliști ruși că așa-zisul suveranist Putin este un fake. Și nu doar pentru că Putin a fost ofițer de rang înalt KGB sau pentru campania susținută de vaccinare cu sputnik – condusă de perciunatul Ghințburg – ci și pentru faptul că regimul neo-sovietic de la Moscova își dovedește continuitatea cu trecutul comunist, de care nu doar că nu se leapădă, nepocăindu-se pentru greșelile trecutului, ci dimpotrivă și le asumă și promovează cu mândrie. Iată doar câteva exemple: – mumia lui Lenin se află în continuare expusă în mausoleul din Piața Roșie – iar Putin chiar a făcut comparație în sens pozitiv cu cultul de închinare la sfintele moaște al ortodocșilor! – cultul lui Stalin este încurajat, apar reclame pe autobuze cu figura respectivului, ba unii în Patriarhia Moscovei chiar i-au făcut icoane în chip de sfânt! – negarea războiului intitulat pompos ”de apărare a patriei” (în realitate a pseudo-patriei impostoare a sovieticilor) este incriminată penal. – adevărații eroi care au luptat și au fost uciși pentru eliberarea țării de sub jugul bolșevismului sunt în contiunare considerați trădători (trădători ai cui? ai statului sovietic?!): de ex. generalul Vlasov, feldatamanul von Pannwitz și organizații precum Armata Albă, Armata de Eliberare a Rusiei (ROA), Corpul XV de Cavalerie Căzăcesc. În anumite cazuri, încercarea de a-i dezincrimina dpdvd juridic a avut succes temporar după 1990 (în vremea lui Elțîn), însă odată cu instaurarea lui Putin s-a revenit la aceiași raportare comunistă față de aceștia.

    luni, 08:25:48, 16 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Comentariul dvs e cât se poate de nimerit pentru că mă scuteşte de a scrie un articol separat despre una dintre cele mai des întâlnite tactici de trolling de pe internet, una care produce efecte de scară în societate şi în lumea reală. Am în vedere ceea ce eu denumesc comentatorul atacator. Mă refer la obiceiul de a posta comentarii care conţin un atac la persoană, bazate pe etichete-stigmat. Scopul comentariului nu este de a mă angaja în dialog, nici de a apăra o poziţie la care ader. Nici chiar tulburarea produsă nu este decât un deziderat secundar, dar binevenit pentru comentatorul atacator. Scopul unor astfel de intervenţii este contestarea persoanei faţă de care comunitatea ţintă manifestă sentimente înalte, ţinta efectului de scară fiind comunitatea însăşi. Cu toţii avem persoane pe care le admirăm în mod deschis, despre care suntem gata să dăm mărturie cu inimă uşoară atunci când considerăm că bucuria noastră va fi împărtăşită de cei din comunitate. Este o nevoie emoţională primară a fiecărui individ de a împărtăşi binele şi este temelia participării noastre la viaţa publică. Însă, atunci când persoanele faţă de care manifestăm o afinitate deschisă sunt ţinta unui atac, suntem noi înşine lezaţi şi căutăm căi de raţionalizare ca să apărăm convingerea noastră că persoana respectivă este bună, că sentimentele pe care le nutrim sunt frumoase, legitime şi justificate ş.a.m.d. Este foarte uşor să controlezi o comunitate atacându-i constant simbolurile şi eroii. Cei care se simt obligaţi să apere suportă nişte costuri emoţionale deloc neglijabile. În timp, tendinţa este de a modera avântul nostru spre cinstirea simbolurilor, apoi de a le pune la adăpost de expunerea publică, apoi de a le păstra cinstirea doar în anumite cadre sau conjuncturi speciale şi, finalmente, de a le abandona, mai mult sau mai puţin conştient. Se produce astfel o inhibare constantă a comunităţii în a-şi angaja entuziasmul şi energia personală pentru a participa la viaţa comunitară în condiţii autonome/suverane. Această energie personală, individuală, dar care se manifestă prin punere în comun, prin adeziune la idei, emoţii, convingeri, acţiuni, este elementul de bază al puterii politice. Acesta este motivul pentru care comuniştii aveau activişti, persoane cu menirea de a „activa” politic comunitatea în scopul susţinerii partidului sau doctrinei comuniste. O comunitate timorată, inhibată, care s-a obişnuit ca „eroii” să îi fie atacaţi prin stigmatizări care sunt dificil de combătut raţional, argumentat şi în faţa căreia destinatarii sentimentelor înalte se transformă în „persoane controversate” şi apoi în „personaje controversate”, este o comunitate care este uşor de preluat, uşor de controlat. Activitatea fundamentală a influencerului este de a propune motive şi repere faţă de care ne putem manifesta sentimentele înalte „în condiţii de siguranţă”. O comunitate care nu are capacitatea de produce prestigiu personal, admiraţie, generozitate, entuziasm, la nivel de bază, şi care se manifestă doar prin elite, este o comunitate controlată, oricât de activă ar părea că este în spaţiul public. De aceea e bine să fim conştienţi că tendinţa noastră firească este să ne disociem de persoanele care sunt atacate, mai ales prin aplicarea de etichete stigmat şi să încercăm să combatem acest impuls. Există o modalitate foarte simplă de a verifica gradul individual de participare la viaţa publică (reacţiile pe social media sunt un idicator completamente fals): să numărăm în minte persoanele cu care suntem dispuşi a ne solidariza (şi să vedem în ce măsură acestea sunt persoane din cercul imediat apropiat sau din cercuri mai îndepărtate). Dacă persoanele respective sunt mama, fratele, soţia şi, eventual, vărul care m-a ajutat acum 5 ani, înseamnă că suntem persoane „inactive” din punct de vedere politic, ca să mă exprim eufemistic. Nu contează opiniile exprimate online într-un sens sau altul vizând chestiunea zilei. Contează persoanele faţă de care suntem gata să jertfim ceva semnificativ astfel încât solidarizarea noastră să conteze. Acesta este singurul criteriu care arată gradul de activare politică. Afilierea declarată faţă de ideologii, poziţii publice, adeziuni la opinii sau curente au o semnificaţie cu totul diferită, care nu priveşte chestiunea esenţială a puterii politice pe care o deţine o comunitate. Cu cât vom găsi mai multe astfel de persoane faţă de care ne vom fi hotărât să fim prezenţi, cu care să ne declarăm solidari în faţa conştiinţelor noastre, cu atât mai implicaţi politic vom fi, chiar şi de vom păstra tăcerea. Acesta este criteriul de bază pentru România profundă/tăcută, care se manifestă doar dacă sunt atinse anumite repere critice pentru fiinţa noastră. Însă România profundă are mare nevoie ca, la nivel individual, să nu ne retragem hotărârea de a fi solidari şi prezenţi doar la cercul nostru familial imediat. De aceea, comentarii precum cel al domnului Alexandru urmăresc să ne provoace reacţii emoţionale costisitoare pentru starea noastră de bine. În timp, faţă de atacuri constante, unele personaje devin din ce în ce mai greu şi mai împovărător de apărat. Trebuie să fim conştienţi ca nu cumva să renunţăm la repere simbolice şi la eroi de care avem nevoie pentru renaşterea noastră spirituală, pentru reîntremarea noastră ca neam. Vă rog, faceţi acest exerciţiu mintal şi vedeţi faţă de câte persoane vă simţiţi solidari, vedeţi din care cercuri fac parte (familie, prieteni, colegi, intelectuali, clerici, politicieni, notabilităţi etc) şi veţi avea harta reală vieţii dvs publice. Pagina de profil facebook nu contează sub acest aspect. Ceea ce suntem, sunt persoanele faţă de care suntem solidari şi pregătiţi să jertfim cele necesare la nevoie. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

    duminică, 22:08:30, 15 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Eu am spus că sufletul nu este influențat prin materie, ci prin faptele lui, prin alegerile lui. Cap. XIII din Apocalipsă vorbește despre închinarea la fiara care hulește pe Dumnezeu. Deci este vorba despre o apostazie, nu doar despre primirea unui semn. Și nu am spus că oamenii pot primi liniștiți semnul fiarei, ci că probabil se vor putea pocăi de asta dacă, bineînțeles, vor recunoaște că au greșit. În plus, pocăința pentru o astfel de faptă este foarte grea atât ca și conștientizare a greșelii, cât și ca penitență, ispășire prin canonisire. Spre exemplu, cei care jertfeau idolilor erau opriți de la Împărtășanie până pe patul morții. Nu mi se pare nici măcar de bun simț să-mi distorsionați atât de tare spusele mele. În ce privește mărturiile legate de P. Iustin și Iulian sunt puerile și fără legătură cu subiectul.

    duminică, 21:37:57, 15 august 2021

  • Yanush

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Învățătura împotriva modificărilor la nivelul ADN-ului și împotriva cipurilor vine de la Părinți care au făcut dovada că au dobândit Duhul Sfânt (Părintele Paisie, Părintele Justin Pârvu, Părintele Iulian Prodromitul). În privința Părintelui Justin și a Părintelui Iulian, pot să depun mărturie eu personal (și cunosc și alte persoane care o pot face) : https://yanush.wordpress.com/2018/07/29/inventar-de-minuni-traite-de-mine/ Părintele Elpidie pare să fie din aceeași categorie : https://youtube.com/watch?v=m9OeUWycqGw Teologia dumneavoastră e o teologie netrăită, neadevărată. Din ce spuneți se înțelege că oamenii pot primi liniștiți semnul fiarei, că asta nu le va altera în niciun fel sufletul, deci mântuirea : „Sufletul omenesc, fiind nevăzut și nematerial, nu poate fi alterat prin mijloace pământești. Nu există vreo tehnică prin care să poată fi alterat în sensul de a-și pierde capacitatea de a gândi și alege. Doar amăgirea de bună voie îl poate distorsiona, dar nu modifica genetic.” Dar Capitolul XIII al Apocalipsei spune altceva.

    duminică, 20:32:03, 15 august 2021

  • Stelian

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Porti masca Alexandru?..Te afecteaza

    duminică, 18:26:07, 15 august 2021

  • 1Romanian

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    da, sa traiti!

    duminică, 11:49:07, 15 august 2021

  • 1Romanian

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Nu stiu detalii dar din ce scrie pe document si din comentariile contribuite, trag concluzia ca interdctia a fost dictata de persone pro-US. Imi este greu de crezut ca cineva sa fi facut ceva atat de grav incat sa ii fie interzisa intrarea in Romania. Atentie, am spus „facut” nu „spus” pentru ca, in cazul in care este acuzat ca a „spus” ceva atunci vor fi foarte multi care nu vor mai „spune” dar vor „face”.

    duminică, 11:48:20, 15 august 2021

  • Liviu

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Esti ridicol!

    duminică, 10:18:05, 15 august 2021

  • Alexandru

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Foarte bine, în sfârșit se trezește statul român interzicând pro-ruși isterici și fanaitici religioși ai bisericii ruse.

    duminică, 08:37:42, 15 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cine spune că nu te poți pocăi după ce ai primit pecetea (când va fi)? Dacă și demonii se pot pocăi, dar nu vor, cum putem vorbi de pierderea liberului arbitru? Că o înșelare mare produce o zdruncinare din care e greu sau aproape imposibil de revenit asta e adevărat. Chiar și cei care au jertfit idolilor erau primiți prin pocăință, dar cu mare severitate.

    duminică, 00:03:46, 15 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Ideea este că sunt f riscante afirmatiile despre unire/sclipire. Pt că nu se referă la venirea la ortodoxie, ci ridicarea tuturor, inclusiv a ortodocșilor, la o stare originară, care nu se înțelege ce fel ar fi, dar seamănă mai degrabă cu o unire a tuturor într-o altă religie. Totuși p. Paisie spune altceva decât pr. Elpidie.

    sâmbătă, 23:59:10, 14 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Păi ceilalți basarabeni fără cetățenie română intră fără probleme în țară, numai pe Iurie Roșca l-au găsit securiștii noștri prieten cu teroriștii de la ISIS.

    sâmbătă, 23:13:13, 14 august 2021

  • Stelian Tanasa

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    Totuși, nu mi se pare atat de irelevant faptul ca Iurie Roșca nu deține cetătenie Româna.Este adevarat ca nu-ti trebuie patalama(cum spune el) pt a demonstra ca esti Roman,dar si acestea au rolul lor..Oricum,are un discurs bine plasat impotriva forțelor infernale prin faptul Ca-L are ca principal Reper pe Mântuitorul Hristos..

    sâmbătă, 23:09:24, 14 august 2021

  • Denis Toma

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Si Parintele Iosif Vatopedinul vorbeste despre renasterea Ortodoxiei. La niciunul din ei nu este nici urma de New age. Cat despre lipsirea de libertate prin tehnica, nu asta este acceptarea pecetei? De ce nu te-ai mai putea pocăi după?

    sâmbătă, 18:10:54, 14 august 2021

  • Ionut

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Comentariul acesta e mai mult legat de cele expuse in articol (dar comentariul dumneavoastra este un punct bun de inceput a discutiei) Capacitatea unui om de a gandi rational si a alege pot fi influentate si de gura altora pana la urma. E o diferenta importanta aici si nu mi se pare ca pot fi puse in aceiasi oala cu speculatiile care au circulat in ultime vreme si pe blogosfera ortodoxa legate de tehnologii ce au capabilitatea de a fi (intr-un mod imperceptibil) pierzatoare de suflete prin influenta lor asupra trupului si psihicului. E una a te lasa influentat in mod constient de ceva (pana la posibile consecinte catastrofale) si altceva e sa-ti pierzi pe nestiute si ireversibil (pentru ca, nefiind constient ca ai pierdut ceva, nu ai de ce sa incerci sa iti revii) capacitatea de actiona liber. Omul care isi exercita liberul arbitru (chiar daca e influentatat) pentru a consuma alcool sau droguri, a caror toxicitate afecteaza sistemul nervos si implicit gandirea si ratiunea si ca urmare si deciziile, va raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru tot ce a facut in starea aceea. Nu? Pentru ca decizia de a se expune la efectele nocive ii apartine si e in cunostinta de cauza. Si cred ca e valabil pentru orice alt „vector” cunoscut. Pericolul vaccinurilor astea (care sunt defapt terapie genica) e „cunoscut” prin simplul fapt ca nimic despre ele nu e cunoscut. Mai degraba e intentionat ocultat. Lipsa informatiilor, a transparentei, a testarii clinice independente, compromisurile bioetice si mai ales viclenia ce se observa la tot ce tine de inpunerea lor (si de tot ce tine de fenomenul pandemiei – teatrul „durerii” din mass-media, testele PCR, gravitatea reala a bolii, ce se intampla defapt la ATI, de ce sunt spitalele „premiate” cu zeci de mii de euro pentru admiterea de pacienti cu Covid etc), sunt destul pentru ca oricine sa poata lua decizia corecta. Orice informatie in plus care vorbeste despre un efect anume (de exemplu ca ele contin nanotehnologie) necesita dovezi. Poate le contin. Ce efecte au? Iarasi sunt necesare dovezi, sau macar ceva detaliu demonstrabil care sa faca din acea speculatie ceva macar plauzibil. Singura alternativa la aceasta „povara” a dovezilor sunt harismele. In care dintre cei ce explica in detaliu efectele acestei tehnologii si ce anume se va intampla celor vaccinati aveti incredere ca sunt sfinti? Din invatatura de credinta ortodoxa stim ca toate necazurile sunt lasate de Dumnezeu pentru folosul nostru, pentru a ne mantui. „Nimic nu e intamplator, totul e proniator” zicea Parintele Galeriu. Imi e greu sa inteleg cum este acest necaz proniator. Daca omul isi exercita (aparent pentru ultima data) liberul arbitru pentru a-si administra un vaccin – implicit perceput ca tratament medical (implicatia fiind ca posibilele efecte negative tin de sanatatea trupeasca) acesta isi poate pierde fara sa realizeze capacitatea de a gandi rational si de a alege liber ? Cum se mai mantuiesc daca nu mai au abilitatea de gandi rational (adica a decide sa se pocaiasca) ? In ce masura sunt raspunzatori de lucrurile care le zic si le fac, daca ei defapt nu mai au capacitatea de alege liber?

    sâmbătă, 16:13:44, 14 august 2021

  • Utilizator

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Părinte Lavrentie, dar ceva de genul, dar poate în duh mai ortodox spunea și Părintele Efrem Filotheitul – https://www.youtube.com/watch?v=t3COlbW1t0c&t=80s&ab_channel=UncreatedLightPress . Deasemenea, și Cuviosul Paisie Aghioritul în cărțile sale are mai multe astfel de referințe – https://www.ganduridinierusalim.com/parinte-in-acesti-ani-grei-vainterveni-hristos/ – doar una dintre ele. De asemenea și Mitropolitul Neofit de Morfu vorbește despre această perioadă de întoarcere a tuturor neamurilor la ortodoxie și a abordat acest subiect în multe din predicile sale.

    sâmbătă, 15:44:57, 14 august 2021

  • Ortodox

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    „Nu există vreo tehnică prin care să poată fi alterat în sensul de a-și pierde capacitatea de a gândi și alege.” V-ati referit la suflet si atunci ma gandesc ca vorbiti despre energii (nous). Totusi, capacitatea de a gandi rational (logos) si capacitatea de a alege pot fi inluentate (extrinsec) pana la pierdere! Cel mai banal vector este alcoolul, ce sa mai vorbim despre restul…

    sâmbătă, 08:51:25, 14 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul „Între Chin şi Amin“ – primul film despre Experimentul Piteşti:

    Filmul „Între chin și amin”, despre reeducarea de la închisoarea Pitești, va fi difuzat sâmbătă, 15.08.2021, la Digi24 https://www.rostonline.ro/2021/08/filmul-intre-chin-si-amin-despre-reeducarea-de-la-inchisoarea-pitesti-sambata-la-digi24/ A se vedea şi ştirea despre filmul „Experimentul Piteşti”, un film susţinut de donaţiile actorilor, care se lansează în toamnă şi va putea fi văzut în România şi în străinătate „Experimentul Piteşti”. Cel mai dur episod al represiunii comuniste în România, pare încă ţinut sub tăcere. Dar Victoria Baltag, o regizoare ambiţioasă, a studiat timp de 10 ani şi vrea să dedice un film acestui episod trist al istoriei noastre. Însă nici autorităţile, nici sponsorii nu s-au grăbit să îi susţină proiectul. Aşa că, mai mulţi actori celebri au donat obiecte personale care vor fi vândute pentru a strânge fonduri. https://www.youtube.com/watch?v=J1HS5mOZZJE&list=TLGGx9nPJOGf1IIxMzA4MjAyMQ

    vineri, 15:07:55, 13 august 2021

  • Ioan R

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Bine ați scris că doar provocările contemporane se rafinează. Copiez mai jos un mesaj în același duh new-age, dar mult mai evident neortodox care circulă în prezent ca mesaj printre ortodocși: „Deosebit de importantă este profeţia făcută de Petrache Lupu care, în legătură cu Acoperământul Maicii Domnului, spunea, la 1 octombrie 1936, că: „Un mare imperiu va cuprinde Europa şi România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul minţit şi ademenit va dori să fie cucerită ţara lui Decebal şi a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi inundaţii şi cutremure mari, secetă mare, furtuni, din senin.   Doi ani, România, Europa, toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost şi mămăligă. Ţara o să fie trădată de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie. Degeaba preoţii şi vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor fi ascultaţi şi lumea o să râdă de ei. Hoţii or să fie domni şi curvele, doamne! Mai mulţi ani România o să fie bârlogul tâlharilor şi va avea felinarul roşu drept stemă. Războiul o să ne bată la uşă şi disperarea îşi va găsi sălaş în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de ţară şi toţi românii se vor pocăi, toți se vor întoarce acasă, o minune se va întâmpla şi Maica Domnului o să-şi întindă Acoperământul peste Grădina ei salvându-ne pe toţi, pe toţi românii şi aducând pace, bunăstare şi bucurie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” Este tulburător cum Petrache Lupul („Lupul” – o întâmplare?) a „văzut” cu atâta precizie peste aproape un secol. Mai rămâne să se împlinească partea bună cu „mântuirea, pacea, bunăstarea şi bucuria”! Pot să vă rog să faceți parte dintr-o rețea de rugăciune a Domnului de un milion pentru a opri virusul să se răspândească. Ideea este ca dumneavoastră să vă rugați, apoi să transmiteți mesajul către alte 10 persoane. Vă rog, nu rupeți banda de rugăciune. Mi-a luat 30 de secunde să o fac!         Rugăciune Părinte Dumnezeu, în numele puternic al lui Iisus Hristos, ne rugăm și avem încredere în promisiunile Tale! Nici o plagă sa nu se apropie de locuința noastră. Vindecă-ne căci după fagaduintele Tale suntem vindecați! Atinge mințile și inimile conducătorilor noștri pentru a pune în aplicare numai Voia lui Dumnezeu pentru națiuni. Orice a planificat diavolul împotriva națiunilor sa fie distrus în numele lui Iisus Hristos Domnul. Tată te chemăm să izbăvești lumea, pentru ca Tu să fii slavit. Te rugăm cu umilință ca numai voia Ta să fie împlinită ! Ne rugăm pentru această binecuvântare asupra celor care citesc această rugăciune și o transmit altora!     Mărire lui Dumnezeu !!!    Amin! ”  Redirectionati vă rog!  Mulțumesc!” Nota mea: comentariile sunt de prisos.

    vineri, 14:02:23, 13 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anul acesta au apărut cu întârziere șerpișorii Maicii Domnului în Chefalonia:

    Δe pe 6 august au apărut și anul acesta șerpișorii Maicii Domnului în Kefalonia.

    vineri, 11:53:51, 13 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Incendii devastatoare în Grecia. Ajutor minunat din partea Sfinților în unele zone:

    Articolul respectiv este de pe site-ul celor din jurul Pr. Teodor Zisis. Majoritatea probabil erau ucenicii Pr. Nicolae Manolis, care a murit de curând.

    vineri, 10:46:28, 13 august 2021

  • Sara

    la articolul Incendii devastatoare în Grecia. Ajutor minunat din partea Sfinților în unele zone:

    Stie Domnul pe cine salveaza si pe cine pedepseste. Interesant ca a fost pomenit numele pr. Manolis.

    vineri, 10:13:56, 13 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ieşirea din ţară, doar cu certificat „digital” Covid:

    Ba da. Nu înțeleg de ce dvs nu primiți. Voi verifica.

    joi, 20:02:49, 12 august 2021

  • Sara

    la articolul Ieşirea din ţară, doar cu certificat „digital” Covid:

    Domnul sa ne intareasca pentru ce va veni. Nu mai trimiteti articolele pe e-mail?

    joi, 19:53:36, 12 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Programul sărbătorilor dedicate Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti:

    https://www.youtube.com/watch?v=xgIddmrEib4

    joi, 09:13:05, 12 august 2021

  • Liviu C

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Doamne, ma unge pe suflet acest ierarh. Cata verticalitate are! Nu i sa permis accesul in sala pt ca a refuzat purtarea mastii . Extraordinar! Mult ma intareste prin exemplul personal. Axios!

    joi, 08:45:33, 12 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Programul sărbătorilor dedicate Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti:

    Nu doar că (nu cred că) și-a părăsit convingerile ecumeniste, din păcate, dar promovează în mesajul video „cuceririle recente ale științei”, adică vaccinarea și mascarea. Mai și folosește ca argument faptul că Sf. Nifon a utilizat ultimele cuceriri ale tehnicii din vremea lui, adică tiparul. Din păcate, noi astăzi folosim ultimele fundături ale științei, nu cuceriri, asta e mica mare diferență. În rest, Sf. Nifon merită prețuirea și închinarea noastră, a credincioșilor.

    luni, 22:56:37, 9 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce pierdem în urma validării Paşaportului sanitar francez?:

    Situația este similară și în Australia: https://m.youtube.com/watch?v=t8qdrI3tObI

    sâmbătă, 19:58:09, 7 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce pierdem în urma validării Paşaportului sanitar francez?:

    Un text cu care, probabil, rezonează mulți din România și din Franța: Nu o sa ma vaccinez nici daca ar trebui sa aleg intre ac si glont in cap! Absurd, nu? Aberant! Si totusi vorbesc cat se poate de serios.Ma amenti cu restrictii, cu segregare sociala, cu puscarie? Pai aici ai gresit. Poate ma pacaleai daca lasai sa para ca este o alegere libera. Dar asa ar fi ca si cum as renunta de buna voie la libertatea mea. Inchipuita sau reala.Din momentul in care ai incercat sa ma ameninti eu nu mai pot face vaccinul fara ca asta sa insemne ca renunt la libertate.Se creaza un precedent daca acum accept ceva de frica ta. Eu nu stiu daca e periculos sau nu, daca imi modifica ADN-ul, daca contine grafen sau microchipuri. Nu stiu si nu ma intereseaza. Imi poti demonstra 100% ca este sigur si eficient. Nu ma intereseaza! Ma intereseaza sa-ti arat ca nu renunt la libertate.Pentru ca daca acum accept inseamna ca o sa accept orice pe viitor. Poate ca vaccinul e sigur si eficient dar daca eu il fac presat de amenintarile tale iti voi da voie sa ma ameninti iar, fortandu-ma sa fac cine stie ce altceva. Ce diferenta ar fi daca maine o sa zici ca e aerul prea poluat si nu mai am voie sa respir. Nici o diferenta. Vezi? D-aia prefer un glont in cap. Nu vreau sa traiesc nici o clipa pe pamanul asta stiind ca am renuntat de buna voie la libertatea mea. Stiu ca nu toti vad lucrurile asa. Stiu ca nu te asteptai sa fie prea multi ca mine, dar sunt multi. Si chiar daca as fi singurul, eu tot as alege glontul. Asa ca continua-ti treaba, continua sa ameninti, baga lockdown in septembrie, baga-l pana in 2023 conform planului, incearc-o si p-aia cu green pass la supermarket, stai linistit ca o sa manac pietre, o sa mor de foame dar pe mine nu ma vei intepa. Ultimul vaccin l-am facut la 10 ani si iti garantez ca va ramane ultimul. Si chiar daca restul de 7-8 miliarde de oameni de pe planeta se vor uita la mine ca la un nebun, voi fi foarte hotarat sa primesc un glont in cap in calitate de om liber. E destul de clar? Nu ma crezi, nu? Te gandesti ca e usor din vorbe dar cand o sa mi se faca pofta de BigMac o sa uit de libertate, nu mai vorbim daca o sa vad teava mitralierei la tampla. O sa ma pis pe mine si o sa cer vaccinul. Ok, ai dreptate, pana nu ajungem acolo nu prea e credibil ce zic. Am un zambet pe fata acum. Chiar mi-as dori sa ajung acolo ca sa vad dezamagirea pe fata ta, ca nu suntem toti viermi cum ne consideri tu, nu suntem toti animale care se sperie de bici. Stiu ca nu esti om si nu ai cum sa intelegi ce inseamna om. O sa afli. Este de ajuns unul care sa iti arate ce putere are un om si vei ramane instant fara putere, vei disparea. Si ce sa vezi? Departe de mine dorinta de a fi erou sau martir. Vreau doar sa se faca dreptate si se va face.(Ti-am pus si poza cu Bravehearth ca stiu ca nu prea ti-a placut, nu prea l-ai promovat, nici pe Netflix nu se gaseste, nici pe HBO.)Florian Toma Tipul acesta de texte îmi amintește de atitudinea acelor studenți închiși de curând la Pitești, înainte de debutul experimentului. Puțini înțelegeau ce urmează și cât de puțini urmau să reziste cumplitelor încercări. Ca și atunci, unii dintre noi bravează cu gând bun dar cu inima slabă, iar alții, mulți, își zic în barbă: „beton armat de-ți fi…” #eDespreLibertate

    sâmbătă, 08:50:53, 7 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Astăzi Mitropolia de Morfu a dezmințit „informațiile” din ziarul Politis cum că IPS Neofit ar fi plătit oameni care să-l apere, să-i fie gărzi de corp la proces.

    joi, 16:04:16, 5 august 2021

  • Andrei

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Vrednic este! Chiar spunea Inalt PreaSfintia Sa, ca el sa nu sufere deloc, pentru Hristos? Cata intunecare a mintii pentru restul ierarhilor! Ca pe timpul Sf Maxim Marturisitorul.

    joi, 13:14:27, 5 august 2021

  • Elena

    la articolul Mitropolitul Neofit de Morfu este cercetat penal pentru că a chemat credincioșii la slujba de Bobotează pe timp de restricții:

    Un adevarat marturisitor! Dumnezeu sa il intareasca in continuare ! Ne mai da si noua nadejde.

    joi, 12:39:41, 5 august 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Sfântul Neagoe Basarab, pe timbrele Romfilatelia. Se împlinesc 500 de ani de la trecerea la Domnul a Măriei Sale:

    Foarte bun îndemnul la revenirea la temeiurile spiritualității românești. O astfel de coliță este un dar potrivit pentru copiii noștri și o bună ocazie de a le vorbi despre Sfîntul Domnitor Neagoe Basarab. Nu știu dacă se mai găsește la sediile romfilatelia și emisiunea cu Sf. Neagoe Basarab din 2012, tipărită cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la ctitorirea bisericii de la Curtea de Argeș (https://basilica.ro/de-ziua-mondiala-a-postei-va-prezentam-6-emisiuni-filatelice-cu-subiect-religios/)

    miercuri, 20:19:03, 4 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu am revăzut decât câteva pasaje și pare o traducere bună, corectă. Și scrisoarea în conținutul ei este inspirată, cum se spune în subtitlu, cu o indignare bine dozată și sfaturi potrivite.

    miercuri, 20:13:51, 4 august 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu stiu, doar ca mai era o varianta cu mici difer. de traducere. Titlul articolului („…terorismul din pricina vacc. obligatorii”) parea cam „tare”! Sa nu induca ideea ca vaccinarea e obligatorie (prin lege) si sa sperie! Pasajul din scrisoare, din care a fost extras titlul, era tradus bine? Iertati!

    miercuri, 16:04:48, 4 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu am verificat și nici nu am avut în intenție, am încredere pur și simplu. Ar fi ceva greșit punctual?

    miercuri, 08:35:44, 4 august 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    e buna traducerea la cuvantul P. Eftimie? http://www.cuvantul-ortodox.ro/gheron-eftimie-kapsala-sfantul-munte-sub-pretextul-sanatatii-ne-este-desfiintata-libertatea-dupa-frica-virusului-a-venit-terorismul-din-pricina-vaccinarii-obligatorii

    marți, 21:47:28, 3 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Defetismul și deruta sunt f rele. Protestele sunt f bune, dar să și fie direcționate bine, altfel nu dau rezultate și duc la debusolare. Iar izolarea este utopică (nu poate fi aplicată) și dă loc mai tare răului. Este o atitudine falimentară. Din păcate, cei de sus sunt tiranici (chiar antihristici), iar de jos e f greu să se organizeze opoziție sănătoasă. Totuși trebuie depuse eforturi cât mai bine centrate și… poate vin și rezultate măcar de etapă.

    duminică, 23:47:32, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Unii se pare ca sunt deja in Faza 5 https://www.facebook.com/100053367643614/posts/347956516993267/

    duminică, 21:20:27, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Protestul stradal este inutil,ei agenda si-o vor urma nestingheriti,fiind vorba de o dictatura guvernamentala controlata din umbra,singurul refugiu este Hristos,amanarea „infruntarii” acestei forte infernale este opozitia printr-o atitudine cat mai ferma la nivelul fiecarui individ în parte fata de masurile dictatoriale,evitarea aspiratoarelor de bani (marile supermarketuri) si retragerea de urgenta din orașe,pentru ca in cel mai scurt timp (teoretic) o sa fie insuportabil de trait aici..Sunt exemple in lume unde acum cu 5 salarii minime pe economie nu se poate cumpara hrana pe o zi..gen Liban,”presa tace”..Lepadare de credinta s-a facut demult,s-a conlucrat la aceasta prin pacate iar in Creta doar s-a pus „cireașa pe tort”..Speculam evident,dar semnele sunt clare!

    duminică, 19:48:58, 1 august 2021

  • Simona

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Da,sunt de acord cu ce scrieti parinte Lavrentie. A ne pastra cumpatul in aceste momente este foarte important, tulburarea nu aduce nimic bun! Oricum o persoana constiincioasa stie ca, va da socoteala in fata Domnului nostru Iisus Hristos de cele pe care ar fi trebuit sa le faca si nu le-a facut! De aceea consider si eu ca razvratirea nu este o solutie, vigilenta da – este un lucru bun!

    duminică, 19:39:25, 1 august 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Deocamdată este evident că trăim o perioadă a cernerii Bisericii. Este un moment binecuvîntat din acest punct de vedere. Pe de o parte se văd mai bine lucruri (gesturi, alegeri, atitudini) care altfel nu ar fi fost asumate (de pildă, cu greu mi-aș fi putut imagina cu vreo doi ani în urmă că Biserica Greciei ar fi putut îndrăzni să potrivească învățătura de credința după chipul acestei lumi). Pe de altă parte reușim să deosebim mai bine esențialul de secundar. Slavă Domnului pentru aceste vremuri!

    duminică, 19:15:57, 1 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Mai degrabă nu sunt de acord cu acest model de consecvență, pe care îl menționați mai sus. De pildă, sfântul Paisie Aghioritul descrie în profețiile sale un model de excluziune socială zdrobitoare, dar nu prin constrângere ci prin absurd birocratic, degradare, umilire, blocare, tracasare, negare, segregare etc. Bineînțeles că nu vor fi permise rezistențe semnificative și că nu sunt excluse constrângeri brutale, dar nu vor fi de esență, ca în comunism. Eu unul tind să fiu de acord cu această perspectivă tocmai pentru că nici nu pare că e nevoie de mai mult. Presiunea socială și abuzul par a fi suficiente. Vechea metodă leninistă „doi pași înainte, unul înapoi” e camuflată în politica de segregare de azi și în politica de „relaxări”. Mare parte din acest climat ni-l construim singuri printr-o inadecvare devastatoare, care pustiește orice umbră de acțiune civică. Am participat la protestul de azi de la Iași, deși e mult spus participat. Am trecut pe acolo și am rămas pentru vreo 30 minute pentru a cunoaște persoanele care au avut inițiativa și pentru a schimba numere de telefon. Părerea mea este că, în acest moment, protestul stradal este compromis definitiv și că este nevoie de un nou combustibil, despre un nou capital politic de revoltă, greu tare de regenerat. Dacă vor apărea violențe, spontane sau provocate, împotrivirea va fi considerată pericol pentru ordinea publică și poate vom avea ceva din ce scrieți la faza 4. Până atunci vom avea segregare prin discriminarea pozitivă a vaccinaților și stigmatizarea noastră directă și indirectă. În fine, speculăm. Domnul știe ce va fi.

    duminică, 18:52:46, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Inca o data,si pentru minciuno-nepomenitori..NOI NU AM INTRERUPT POMENIREA EPISCOPULUI ci a minciuno-episcopului.

    duminică, 16:47:07, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Acesti minciuno-episcopi,e bine sa ne exprimam canonic,asa cum Dumnezeu a hotarat (Can 15,Sinod I-II),daca suntem in același trup o sa hotarasca tot un Sinod dar fiind minciuno teoretic,n-au cum sa fie ai noștri,practic si asta o lasam tot unui Sinod s-o hotarasca,iar durerea la cei care au atitudine canonica, este la fel de mare ca si pentru pagani..Cine doreste iadul cuiva ori îi prost,ori îi nebun..Razvratirea este asupra celor care strica ordinea canonica,asupra celor care iau atitudine imporiva Episcopilor si nu a Minciuno-Episcopilor..

    duminică, 16:42:13, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    CELE 5 FAZE ALE ÎNȚEPĂRII la care Minciuno-Ierarhia are porunca sa contribuie actionand etapizat si diferentiat Faza 1 – Benevolă (stimulat de propaganda mass-media, mita influențatorilor de pe rețelele sociale, medici etc.). Această fază îi captează pe cei suficient de creduli încât să creadă că injectarea unei arme biologice proteice-spike îi va „salva” sau elibera..Minciuno-Ierarhia- Tacere Faza 2 – Stimulare (Îmboldire, Îndemnare) (bilete de loterie, bere gratuită, gogoși gratuite etc.). Această fază îi prinde pe cei care sunt suficient de proști pentru a-și schimba viața pe o bere și niște gogoși. Există o mulțime de astfel de oameni și chiar globaliștii înțeleg că astfel de oameni cu un IQ scăzut nu au nimic de-a face cu civilizația umană.Auzi?Nici satana nu te mai considera om!!!..Minciuni-Ierarhia -Tăcere! Faza 3 – Sancționarea (pedepsirea) sectorului privat – În această etapă, ei folosesc corporațiile pentru a interzice accesul oamenilor la servicii (cum ar fi călătoriile cu avionul, navele de croazieră, restaurantele, evenimentele sportive, concertele etc.). Această fază speră să facă viața extrem de incomodă pentru cei nevaccinați.. Minciuni-Ierarhia -Tăcere! Faza 4 – Amenzi penale sau închisoare (sectorul public) – Această fază va începe după ce mass-media fake (adică cea care promovează minciuna, agenda globalistă – n.n.) aruncă vina pe cei nevaccinați pentru focarele pandemice în curs, care provoacă moartea oamenilor. Unele jurisdicții vor avea legi care necesită vaccinări continue în fiecare an. Oricine refuză să se conformeze va fi amendat sau închis.. Minciuni-Ierarhia -Tăcere iar pe- alocuri implicare in sustinerea ștantării. Faza 5 – Teroare militară deschisă – Război deschis împotriva cetățenilor nevaccinați. Va fi obligat să se vaccineze cu arma. Se va recurge la folosirea armelor pentru a impune vaccinarea…Minciuni-Ierarhia -Tăcere,detașare de negationisti si implicare activa in campania de ștanțare Doamne Miluiește!!!

    duminică, 16:29:44, 1 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Totuși pe acești episcopi și slujitori trebuie să-i privim ca fiind ai noștri, din același trup, să ne doară, să fim vigilenți, dar nu și răzvrătiți. Să fim în Biserică așa cum trebuie, făcând față ispitelor de sus și de jos.

    duminică, 16:22:52, 1 august 2021

  • Simona

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne scoata din aceasta rautate,viclenie, ca mai mult de atata nu-i!

    duminică, 16:19:22, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Minciuni-Episcopi cazuți din Biserica,lipsiti de Duhul lui Dumnezeu.Tavalucul abia acum incepe sa se roatogoleasca,ca sa vedem ca lepadarea de credinta semnata in Creta are efecte

    duminică, 16:03:20, 1 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Vă chemăm să ascultați glasul științei și al specialiștilor, care totdeauna informează cu simț de înaltă răspundere cetățenii… Este o minciună; și la ei și la noi. Tocmai asta nu se întâmplă. Nu doar că nu o fac din oficiu, dar nici când le-am solicitat expres informații pertinente, prin cereri bazate pe Lg.544/2001. Nici când au întrebat alții. După un an de informare, astăzi, la debutul regimului de segregare, mi-e clar că nu mă voi lăsa vaccinat. Sper ca Patriarhia noastră să nu urmeze exemplul acestor minciuni: „informează cu simț de înaltă răspundere”… Pfffff. Ce consumă autorul acestor rânduri?

    duminică, 14:41:04, 1 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Temeri nejustificate ale credincioşilor ortodocşi: traducerea undelor cerebrale:

    Practic, e foarte greu să fie citite gândurile de la o persoană care-și dorește acest lucru. Deci e cu mult mai greu de la cineva care s-ar opune sau nu ar fi de acord. În plus, cu mult mai dificil ar fi, dacă nu chiar imposibil, să fie induse gânduri din exterior. Pe lângă toate astea, mai este problema construirii unor dispozitive mult mai mici și neintruzive.

    marți, 13:50:00, 27 iulie 2021

  • Iin

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    ,, Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară,ci doar față de tradiția bisericească străveche”. Așa este! ,, Celor care leapădă Tradiția cea după Sfânta Revelație pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească o păzește,anatema”. ,, Celor care leapădă Sinoadele Sfinților Părinți și Tradițiile lor conform Sfintei Revelații pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească le păzește, anatema”. Tradiția bisericească străveche = sobornicitatea Bisericii ,, Este cunoscut faptul că toate Sinoadele Ecumenice, de la primul până la al șaptelea, au osândit ereziile și au întărit dogmele credinței dumnezeiești, nu numai pe temeiul Sfintei Scripturi,ci și pe temeiul Sfintei Tradiții. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Biserica se numește universală (sobornicească), fiindcă neștirbit transmite oamenilor toate dogmele, care trebuie cunoscute. În urma celor expuse, reiese că Biserica lui Hristos îi anatemizează pe cei care leapădă Sfânta Tradiție și Sfintele Sinoade Ecumenice”. -Sfântul Iustin Popovici. ,, Pe țarina Bisericii, strămoșii noștri din vechime au semănat bobul de grâu, bobul credinței (…). Și pentru că începutul și sfârșitul nu trebuie să fie contradictorii, de aceea drept și logic este să secerăm rodul grâului, rodul grâului dogmatic. …… Așa, dogmele…, în timp…,nu trebuie modificate, scurtate, nici strâmbate”.- Sfântul Iustin Popovici. ,, Apostolul poruncește :,, Păzește Predania!”. Ce este Predania? Ceea ce ți-a fost încredințat, și nu ceea ce tu ai descoperit! Ceea ce ai primit, și nu ceea ce ai inventat singur! Aceasta nu este rezultatul rațiunii,ci al învățăturii,nu este proprietate personală,ci datina întregului popor,lucrare care a ajuns la tine și care n-a fost descoperită de tine. În relația cu ea,tu nu ești cel care o descoperă,ci cel care o păzește,nu cel care o întemeiază,ci o urmează,nu ești călăuzitorul ei,ci călăuzitul. Apostolul zice :,, Păzește Predania!”, adică păzește talantul credinței sobornicești, în întregime și nevătămat!”.- Sfântul Iustin Popovici Sfântul Ioan Damaschin : ,, Noi nu depășim hotarele veșnice, stabilite de Părinții noștri,ci păzim tradițiile, așa precum le-am primit. Deoarece dacă începem să stricăm rânduiala Bisericii, chiar și în cele mai mărunte lucruri,ea, treptat, se va dărâma întreagă.(…) Implorăm poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt, să păzească neclintit tradițiile bisericești, fiindcă lepădarea de cele mai mărunte lucruri ale Tradiției este ca și cum am scoate pietre dintr-o clădire și care degrabă se va dărâma.” ,,Dogmele,…nu se pot supune nici unei schimbări,tăieri sau denaturări, precum în cazul decretelor pământești,care se pot perfecționa numai prin necontenite corecturi și observații. Din însușirile enumerate,care caracterizează dogmele drept adevăruri veșnice dumnezeiești, putem conchide că dogmele sunt adevăruri ale Revelației,date Bisericii de Dumnezeu ca dreptare ale credinței, imuabile și obligatorii pentru toți credincioșii, fără de care și în afara cărora nu există mântuire, nici cunoașterea vieții celei veșnice, nici sensul ei.”-Sfântul Iustin Popovici ,, În Biserica Sobornicească trebuie păzită, cu toată puterea, acea credință pe care toți, pururea și pretutindeni, au păzit-o. Pentru că sobornicesc, în sensul adevărat, este numai ceea ce prin sine le cuprinde pe toate, precum indică și sensul acestui cuvânt. Așadar vom rămâne fideli acestei reguli numai atunci când vom urma sobornicitatea, vechimea și unanimitatea (ei). A urma sobornicității înseamnă a recunoaște că adevărată este numai acea credință care este mărturisită de întreaga Biserică… A urma celor din vechime înseamnă a nu ne abate în nici un caz de la învățătura pe care au păzit-o neclintit Sfinții Părinți și strămoșii noștri”.- Sfântul Iustin Popovici ,, Episcopii teologiei diplomatice de atunci, trimiși din partea Patriarhului la locul unde era întemnițat Sfântul Maxim, au încercat să-L înfricoșeze,spunându-i că prin atitudinea sa neînduplecată față de ceea ce fusese hotărât de toate Bisericile Locale, prin întreruperea comuniunii se scoate pe el însuși din Biserică,iese din Biserică. Este exemplar și demn de urmat de-a lungul timpului răspunsul marelui Teolog și Mărturisitor. Biserica nu se află acolo unde se află cei care o conduc, patriarhul, episcopii,sinoadele,ci acolo unde există mărturisirea mântuitoare a credinței.” – Părintele Theodoros Zisis ,,Tu de care Biserică ții? De a Bizanțului? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Iată că toate s-au unit cu eparhiile supuse lor. Așadar dacă aparții și tu Bisericii Sobornicești,unește-te și tu,ca nu cumva, introducând un nou și străin mod de viață, să nu pățești ceea ce nu te aștepți. Acestora, Sfântul Maxim le răspunde :,, Domnul a spus că Biserica Sobornicească este mărturisirea cea dreaptă și mântuitoare a credinței, pentru aceasta l-a și fericit pe Petru pentru cuvintele cu care bine L-a mărturisit”.” ……………………………………………………

    sâmbătă, 00:16:10, 24 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    Am scris în text. Ele nu aduc o noutate în sensul că și până acum ierarhia a fost implicată în mișcarea ecumenică și participa la CMB. Ele consfințesc o realitate existentă, dar rea, împovărătoare, neortodoxă. Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară, ci doar față de tradiția bisericească străveche. De aceea sunt percepute ca nefiind inovative.

    vineri, 00:05:49, 23 iulie 2021

  • Iin

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    ,,Deși este adevărat că documentele semnate nu au o aplicație deosebită…” Ce înțelegeți ,concret ,prin această afirmație?

    joi, 23:57:51, 22 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Tot nu reușesc să înțeleg decât frânturi de idei. În privința canonului 15 nu pricep care ar fi dilema. Iar în ce privește CMB, nu are legătură cu îndemnul Apostolului Pavel. Ar fi corecte dialogurile de acolo dacă ar fi oneste, fără rugăciuni în comun și fără a considera pe ceilalți ca fiind membri ai Bisericii. Au mai existat astfel de dialoguri cu ereticii în istorie, dar nu în condiții ecumeniste. Așa cum sunt purtate astăzi, sunt total inacceptabile. Dar subiectul cel mai important este cum să ne raportăm noi la ecumenism, nu ecumeniștii la eretici. Când nu ne uităm la noi, greu putem da lecții altora ce și cum să procedeze. Iertare, aceasta mi se pare adevărata miză.

    joi, 10:28:00, 22 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați părinte , asta am vrut sa spun , canonul 15 l-ll ,asta face : „Întreruperea comuniunii înaintea cercetării sinodale ” , Nu cred că putem face la fel cu cei din CMB ,se tot întâlnesc că sa îi aducă pe cei rătăciți la adevăr , De cate ori ? (” După intuia SI a doua mustrare departeaza-te ) , iertați va rog !

    joi, 02:09:16, 22 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cred că nu sunt în stare să descifrez în întregime comentariul acesta. Atitudinea Bisericii față de erezii și eretici a fost mereu aceeași, neschimbată. Chiar dacă pe vremea lui Nestorie nu exista canonul 15 I-II, totuși era 31 apostolic. Au fost și în vremea primară situații de întrerupere a pomenirii înainte de cercetare sinodală, cum e cazul Sf. Vasile cel Mare față de episcopul Dianie al Cezareei.

    miercuri, 14:58:47, 21 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați părinte , observ cu tristețe că nu este decât o singură controversă în dialogul din aceste subiecte ,SI anume al comuniunii. Pe vremea lui Nestorie , nu era Constantinopol 15 l ; ll , care precizează ” întreruperea comuniunii înaintea cercetării sinodale , eu așa am înțeles , deci nu vad legătură cu timpul lui Nestorie ,unde nu era 15 l-ll sunt multe aspecte pe care eu le vad puțin altfel , mă iertați

    miercuri, 14:00:27, 21 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu știu de ce, dar a intrat la spam acest comentariu și abia acum l-am văzut din întâmplare. 1. Am mai scris despre acest citat în alt comentariu, pe care nu-l reiau aici, dar poate fi citit în linkul acesta. 2. Eu nu pot să echivalez „a fugi de ei” cu a refuza comuniunea înainte de condamnarea lor sinodală. Mai degrabă înseamnă evitarea lor și, eventual, demersuri pentru depunerea din treaptă. 3. Despre Sf. Maxim am mai scris de foarte multe ori că el refuza comuniunea pe baza faptului că Patriarhii respectivi erau condamnați de Sinodul de la Lateran, pe care-l considera ecumenic. 4-5. Poziția studiților a fost criticată chiar de canonul 15; nu este normativă pentru Biserică. Citatele respective sunt valabile pentru ereziile condamnate. Canoanele menționate se referă la eretici condamnați, nu la cei necondamnați. Este o diferență importantă.

    marți, 22:40:00, 20 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,… sobornicitatea Bisericii. Eu zic că e vorba de faptul că ea se conduce colectiv”. Probabil că facultățile de teologie asta învață acuma… La asta se rezumă ele… De aceea și ,,reacția”clerului e pe măsură… Ele orișicum,nu sunt preocupate de mistică… Apanajul lor este teologia scolastică… Sfântul Iustin Popovici : ,, Însăși firea Dumnezeu-omenească a Bisericii este prin sine a- tot-cuprinzătoare,universală, sobornicească… Organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii cuprinde toate cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute,fie, Scaune, fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpânii. Toate sunt întru Dumnezeu-Omul, și El este capul trupului Bisericii… Sobornicitatea Dumnezeu-omenească a Bisericii este, în fapt,necontenita în-creștinare harică a omului prin sfintele fapte bune: totul se adună în Hristos Dumnezeu-Omul și totul trăiește prin El că fiind al Lui,ca un organism Dumnezeu-omenesc unic și nedespărțit… Biserica este întreagă plină și prea-plină de Domnul Hristos, fiindcă ea este plinirea Celui ce plinește toate în toți. Drept aceea,ea este universală în fiecare persoană care este în ea și în fiecare celulă a sa. Această universalitate, această sobornicitate, răsună tunător prin Sfinții Apostoli, prin Sfinții Părinți, prin Sfintele Soboare a toată lumea și Locale. ….. Iar din nemuritoarea bună vestire a Sfântului Ioan Damaschin răsună mărturisirea sobornicească a tuturor de Dumnezeu proslăviților Părinți:,, Toate câte ne-au fost predanisite prin Lege, și Proroci, și Apostoli și Evangheliști,le primim,le cunoaștem, și le cinstim,nimic căutând în afară de acestea. Pe acestea noi le vom iubi și în ele vom rămâne,netrecând hotarele cele veșnice, nici stricând Dumnezeiască Predanie… Pentru aceasta,fraților, să stăm pe piatra credinței și pe Predania Bisericii,nepărăsind hotarele pe care le-au pus Sfinții Părinți ai noștri,nedând prilej celor care vor să izvodească și să strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu sobornicești și apostolești Biserici. Căci dacă s-ar da voie oricui ar voi, după puțin tot trupul Bisericii se va strica” – Sfântul Ioan Damaschin. … Prin rugăciune și bună-credință se păzește Sfânta Predanie de tot demonismul omenesc și umanismul diavolesc. Și în ea (în Sfânta Predanie) este întreg Domnul Hristos,care este și veșnică Predanie a Bisericii”. -Sfântul Iustin Popovici. ,, Ești mădular al Bisericii? Asta înseamnă: ești legat organic cu Sfinții Apostoli, și cu Mucenicii, și cu Mărturisitorii și cu toate Puterile îngerești din ceruri. Dragostea sfintei sobornicități unește în Biserica ( legătura aceasta sobornicească n.m.), unește dumnezeiesc-omenește între ele mădularele Bisericii… Iar această dragoste sfântă a sobornicității atârnă de credința lor în Hristos (de dreapta credință n.m.) și de viața lor în Hristos”. ….. ,, Prin ce suntem toți credincioșii un singur trup în Biserică? Ca să trăim prin cea una, sfântă și sobornicească viață a Bisericii, PRIN SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA CREDINȚĂ A BISERICII, prin Sfântul și sobornicescul suflet al Bisericii,prin SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA CONȘTIINȚĂ A BISERICII, PRIN SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA MINTE A BISERICII…”. ,, De aceea și binevestește de Dumnezeu înțelepțitul Apostol creștinilor:,, Deci,precum ați primit pe Hristos Iisus Domnul, așa să viețuiți într-Însul”. Adică : nimic să nu schimbați în Domnul Hristos și nici să nu-I adăugați nimic”. ….. ,, Dacă adevărul ar fi altceva,iar nu Dumnezeu-Omul Hristos, ar fi mărunt ,neîndestulător,trecător,muritor. Așa ar fi el dacă ar fi un concept,o idee… Dar adevărul este Persoană, și încă Persoana Dumnezeu-Omului Hristos, drept care este și desăvârșită, și netrecătoare și veșnică… Dragostea față de Domnul Iisus îndeamnă pe om la viața în adevărul Lui și -L ține pururea în el,ca,creștinul să crească mereu în Hristos (să vieze mereu în El,cu El,în comuniune cu El n.m.). Dar niciodată singur,ci întotdeauna împreună cu toți Sfinții, întotdeauna în Biserică și cu Biserica,pt. că altminterea nu poate să crească în Cel ce este Capul trupului Bisericii. Și,când suntem adevărați, suntem adevărați întotdeauna împreună cu toți Sfinții; și, când iubim, iubim împreună cu toți Sfinții, pentru că în Biserică totul este sobornicesc, totul este împreună cu toți Sfinții, întrucât toți alcătuiesc un trup duhovnicesc, în care toți trăiesc sobornicește,cu o viață, un duh, un adevăr. Numai fiind adevărați ( în adevăr n.m.) în dragoste împreună cu toți Sfinții putem întru toate să creștem întru Cel care este Capul:Hristos”. Obs.: Oare se pot împăca acestea cu cele întâmplate la Creta?! Este o întrebare retorică… Nu aștept un răspuns… PS: – ,, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Biserica se numește universală, sobornicească, fiindcă neștirbit transmite oamenilor toate dogmele,care trebuie cunoscute”. -,,Celui care leapădă Sinoadele Sfinților Părinți și tradițiile lor conform Sfintei Revelații pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească le Păzește,anatema”. -,, Așa s-a întâmplat în privința Crezului. Conceput pentru a fi îndreptarul și formula credinței din toate timpurile, Biserica a declarat că el nu poate fi schimbat nici în conținut și nici în forma sau litera sa.”-Sfântul Iustin Popovici – ,, Aceasta este credința Părinților! Aceasta este credința Apostolilor! Așa credem noi toți! Așa cred ortodocșii! Celui care crede în altceva,anatema!”. -Sfântul Iustin Popovici spune:,, În Biserica Sobornicească trebuie păzită cu toată puterea,acea credință pe care toți, pururea și pretutindeni, au păzit-o. Pentru că sobornicesc, în sensul adevărat, este numai ceea ce prin sine le cuprinde pe toate, precum indică și sensul acestui cuvânt.Așadar,vom rămâne fideli acestei reguli numai atunci când vom urma sobornicitatea, vechimea și unanimitatea ei. A urma sobornicității înseamnă a recunoaște că adevărată este numai acea credință care este mărturisită de întreaga Biserică, în această diversitate pământească. A urma celor din vechime înseamnă a nu ne abate în nici un caz de la învățătura pe care au păzit-o neclintit Sfinții Părinți și strămoșii noștri. În fine,a urma unanimitatea înseamnă a primi numai acele reglementări și rezoluții ale credinței, în vechimea lor, care au fost păzite de toți, sau cel puțin aproape de toți păstorii și învățătorii”.

    marți, 18:29:57, 20 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Bine. Deci nu se poate avea un dialog sănătos, ci doar lozinci repetate la nesfârșit. Nu-mi doresc să intru în astfel de balamuc.

    duminică, 07:01:44, 18 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mă iertați, Părinte! Cred că sunt mai multe aspecte. Câteva din ele: În primul rând,categoric intră în conflict cu Crezul. Categoric! Dar gravitatea o constituie faptul că există oficial o erezie …,care contrazice și Crezul.Anulează art. din Crez referitor la Biserică. Deci, erezia e problema! Iar această erezie este acceptată oficial de Biserică (de BOR,de exemplu). În al doilea rând, și este extrem de grav… Crezul constituie ,,o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii”, spune Sfântul Chiril al Ierusalimului. Deci, este extrem de grav,pt.BOR, în cazul nostru. BOR, dacă a acceptat documentele cretane, dacă le-a instituționalizat,cum poate justifica acest lucru, căci, în acest moment,pt. BOR , Crezul nu mai reprezintă ,,o sinteză a mărturisirii de credință ” a ei,a BOR, fapt dovedit de mărturisirea ei de credință nouă, stipulată în documentele cretane,acceptate sinodal de către aceasta (de către ecumeniștii din ea,care conduc/domină Sinodul,de fapt) documente care au schimbat /schimbă mărturisirea ei de credință. Deci dacă nu au schimbat Crezul în formă,îl schimbă în fond,pt. că una spun , când,,recită” Crezul și alta cred și propovăduiesc și făptuiesc și învață în documente oficiale,girate de Sinod. Și nu numai în documente sinodale… Numai formal mai mărturisesc Crezul! E vorba de ecumeniști,în primul rând. Exagerez? Există documentele cretane adoptate sinodal! Nu -s ale mele. Sunt ale BOR! Adică a ecumeniștilor din BOR, adoptate în numele Bisericii, impuse sinodal. Numai că din fericire,BOR nu e formată numai din ecumeniști. Așa că, această acceptare este valabilă doar pentru ei și pt. cei aflați în comuniune cu ei. (Căci comuniunea asta presupune,asta denotă : mărturisirea aceleiași credințe). Căci sunt unii care nu acceptă și ca urmare s-au despărțit de ei,de ecumeniști, (dar nu în sensul că au părăsit Biserica,ci s-au îngrădit de ei, pe temei Canonic). Nu de Biserică. Că nu ecumeniștii sunt Biserica (lucru demonstrat de credința lor oficială, cuprinsă în documente sinodale) . Sunt membrii ai Bisericii… Pe mulți din Biserică,lucrurile acestea nu-i reprezintă, adică pe cei care sunt părtași la erezie,căci nu cred așa,dar stau în comuniune cu aceia, adică sunt uniți cu ei, adică sunt părtași la mărturisirea lor. Adică ajută,contribuie la perpetuarea crizei. Conștient unii,alții inconștient. Unii cu știință, alții fără știință. Eu nu judec pe nimeni,dar am atins și acest aspect,pt. a nu fi nevoie să mi-l reproșați dvs. Nu e o judecată,ci o constatare… În al treilea rând, problema nu este Crezul,ci erezia. Erezia putea fi și de altă natură,nu doar eclesiologică. Faptul că are legătură și cu Crezul, este cu atât mai grav. Dar atenția noastră este focusată pe erezie,în general, căci fie așa, fie altcumva,erezia tot erezie rămâne,prin consecințele ei, indiferent de natura sa. Te desparte de Adevăr.De Hristos.De Biserică. În al patrulea rând, ,, hotărârile semnate de episcop sau chiar de un Sinod Local, schimbă sau doar intră în conflict cu Crezul?” Schimbă credința Bisericii Locale care acceptă acele lucruri/învățături. Mai are atunci vreo importanță dacă,,schimbă și Crezul sau nu”? Pe cale de consecință,sub o formă mai subtilă,schimbă Crezul ei,chiar dacă formula rămâne neschimbată. Sau lasă mărturisirea Crezului fără conținut,căci Biserica, prin Sinodul ei, prin documentele lui,mărturisește altceva,contrar Crezului. În cazul de față. Este că un fel de schizofrenie, dacă vreți. Una spui,alta crezi sau mărturisești … Exact asta fac ecumeniștii… Peste toate însă,realitatea rămâne de necontestat: fie că este modificat Crezul, fie că nu,erezia este instituționalizată! Erezia schimbă credința! Asta este esența problemei, căci de aici izvorăsc toate necazurile. Problema este existența ereziei în Biserică, nu modificarea sau nemodificarea Crezului neapărat. Erezia constituie o boală. Fie că e cancer,fie că e SIDA,tot boală e,iar efectul e același :moartea! PS: Problema care trebuie să ne preocupe nu este clarificarea situației celor aflați în comuniune cu ecumeniștii. Dumnezeu judecă aceste lucruri și un Sinod le poate clarifica, adică Biserica. Eu nu intru în astfel de discuții… (Este un steag fals,fluturat permanent,ca să distragă atenția de la adevărata problemă : erezia. Lupta cu ea). Nu mă privesc. Nu ține de mine. Trebuie să ne preocupe erezia și felul în care putem să o evităm. În sensul acesta mă preocupă subiectul comuniunii. Comuniunea poate fi folosită de ecumeniști ca mijloc de a te face părtaș la erezia lor. Nu trebuie folosit subiectul ca și cap de acuzare pentru frații noștri… Nu ei sunt problema,ci erezia. Dar ecumeniștii știu foarte bine că prin comuniune își pot răspândi erezia. Și se folosesc de ea ca mijloc de conservare și răspândire a ei.

    duminică, 01:13:52, 18 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    @Iin 17 iulie 2021 20:45 Mărturisesc că simt foarte greoi și încrâncenat acest dialog sau dezbatere, într-un duh care nu are limpezimea și nevinovăția caracteristice credinței drepte, ortodoxe. Divergențele sunt pe prea multe fronturi. Aveți propriul cadru și nu văd să fiți dispus să-l confruntați, ci reveniți mereu la aceleași clișee. Eu sunt dispus să discut câte o singură temă, din care decurg restul convingerilor. Anume: Hotărârile semnate de episcop sau chiar de un Sinod Local schimbă sau doar intră în conflict cu Crezul?

    sâmbătă, 22:04:08, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Ceea ce am scris nu reprezintă o damnare a celorlalți. E un semnal de alarmă! Această situație nu este creată de mine,ci de ecumeniștii din Biserică… Nu mă acuzați pe mine,acuzații pe ei… Ei au băgat erezia în Biserică… Numai ei pot să stingă focul,renunțând la erezie…

    sâmbătă, 20:45:36, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,Paralela din Sfântul Teofan merge în aceeași idee,că avertismentul este dat de conducerea Bisericii sau chiar și prin întreruperea pomenirii, iar anatemizarea, când este exclus,o dă doar Sinodul.” Până aici așa e. ,,Până la anatemă, respectivul este membru”. Este membru,dar în erezie. Adică despărțit de Adevăr,de Hristos,de Biserică,cu alte cuvinte :,,Doar te-ai despărțit de Biserică, ai propriile convingeri, propriul fel de a vedea lucrurile”, spune Sfântul Teofan. Nu este vorba de o anatemizare sinodală, în această etapă…,nu despre asta vorbește Sfântul… ,, Dreapta credință,ca și criteriu de apartenență la Biserică, nu este definită de o Biserică particulară, de clerul,de patriarhul ei,ori de credincioșii ei ,ci de întreaga Tradiție a Bisericii. Criteriul ortodoxiei credinței, este acordul ei cu Tradiția, așa cum este ea exprimată în învățătura Sfintei Scripturi,a apostolilor,a sinoadelor și a Sfinților Părinți”, găsim în învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul. Revin: ,, Până la anatemă, respectivul este membru”. Este membru,dar în momentul când acesta își impune boala/erezia în Biserică, adică o instituționalizează,ca în cazul de față, acesta trebuie izolat… Iar daca nu renunță la erezie,anatematizat sinodal. Oricum ,el personal, era sub osânda anatemei și înainte ca aceasta să se pronunțe sinodal. Asta ce înseamnă? Că deși era în Biserică,nu era în comuniune cu Hristos,nu era în Adevăr, datorită ereziei în care se afla. Iar când unul că acesta își impune erezia și la alții, când îi face părtași și pe alții la ea, îi pune în pericol și pe aceia,căci nu poți să fi și în Adevăr și în erezie. Scopul creștinului în Biserică este unirea cu Hristos,comuniunea cu El,nu statutul lui de membru doar…

    sâmbătă, 20:37:13, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Trebuie să vedem pt. ce fel de întrebare a fost dat răspunsul. Contează… Aici nu vorbim de lipsa harului, de taine invalide s.a.m.d. Într-un asemenea cadru întreruperea pomenirii capătă alte valențe… Dar revenim la ,, cadrul” nostru… Canonul 15 l-ll Constantinopol nu cred că vorbește de ,,plecarea de acasă!”.Ar fi un nonsens… Nu cred că Părintele Paisie a fost ,,plecat de acasă”, spre exemplu… Nu ecumeniștii sunt Biserică,ci, și ei sunt în Biserică, actualmente. Nu au fost judecați și condamnați de un Sinod. Deci, dacă mă delimitez de ei,nu mă delimitez de Biserică,ci mă delimitez de mediul în care ei învață/propovăduiesc/mărturisesc erezia lor…

    sâmbătă, 19:20:30, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Venirea la biserică este o adeziune la mărturisirea credinței de acolo. Dacă nu îți convine, nu te duci, alegi altceva. Odată intrat cineva în Biserică prin Botez, este membru al ei și are credința ei. Dacă nu o mai vrea, iese din ea. Condiția pentru a participa la o slujbă este mărturisirea credinței nu în sensul de verificare la intrare, ci de conformare a celui care intră, inclusiv a slujitorului. E de cercerat cu citate de la sursele de bază scripturistuce și patristice ce înseamnă sobornicitatea Bisericii. Eu zic că e vorba de faptul că ea se conduce colectiv. Are o ierarhie, dar nimeni nu este autoritatea supremă/discreționară. De aceea, cel mai expresiv organ este Sinodul. Dacă este așa cum spun eu, atunci viziunea pe care ați expus-o este una episcopocentrică, nu sobornicească.

    sâmbătă, 19:20:20, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,De ce s-ar pierde obiectul Canonului 15? Dimpotrivă, dacă s-ar face comuniunea și pe credința particulară a participanților la slujbă, atunci ar fi obligatorie, nu opțională întreruperea pomenirii…”, spuneți. ,, Comuniunea este condiționată de mărturisirea dreptei credințe/aceleiași credințe”. Nu pot fi în comuniune persoane care mărturisesc credințe diferite, în cazul nostru ortodocși și ecumeniști(în contextul actual vorbesc). Noi ne adunăm la Biserică pe temeiul mărturisirii dreptei credințe. Credința Bisericii. Condiția pentru participarea la slujbă este ca toți să mărturisească dreapta credință/aceeași credință. Adică membrii Bisericii trebuie să aibă cugetul Bisericii. Deci, toți care se adună în Biserică trebuie să creadă/să mărturisească ortodox. Adică credința lor să fie ortodoxă,nu ecumenistă. La ora actuală avem în Biserică episcopi ecumeniști… ,, Comuniunea pe care credința se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii?”, m-ați întrebat. Și am spus că și pe una și pe alta… Căci cei care vin la Biserică, membrii Bisericii,nu trebuie să aibă altă credință, căci atunci nu ar fi ortodocși. Ei trebuie să aibă credința Bisericii. Să mărturisească credința Bisericii. Nu pot să mărturisească altceva/altă credință… Dacă comuniunea s-ar realiza,,doar pe baza credinței Bisericii”, cum spune-ți dvs., atunci Canonul 15 ar rămâne fără obiect,am spus eu… Da! De ce?Pentru că nu m-ar mai interesa credința mărturisită de episcop,ci doar credința Bisericii, în temeiul căreia eu mă duc la Biserică. Dar dacă episcopul învață/propovăduiește oficial,cu capul descoperit/acceptă sinodal o altă credință,eretică, atunci pe ce se mai bazează comuniunea,care este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe? Canonul 15 tocmai despre asta vorbește : despre credința episcopului,nu a Bisericii. La asta face referire când vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii. Canonul spune: dacă episcopul propovăduiește eresul (deci nu credința Bisericii,ci a lui personală,care fiind eretică,nu mai coincide cu credința Bisericii) în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică… De aceea am spus că ar rămâne fără obiect, dacă am face abstracție de credința episcopului, de credința lui personală,eretică,(atunci când ea nu coincide cu credința Bisericii). Însă Canonul,repet,face referire la credința eretică a episcopului,nu la credința Bisericii în care el este episcop.

    sâmbătă, 18:12:34, 17 iulie 2021

  • Ionut

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Doar o paranteza. Prin citatele domnului profesor de dogmatică Dimitrios Tselenghidis din comentariul dumneavoastra (nu e clar delimitat continutul citat si continuarea sau explicatia dumneavoastra) s-ar putea interpreta ca domnia sa considera ca ca intreruperea comuniuni ar fi obligatorie. Citind interviul avut de domnia sa cu jurnalistul Silviu – Andrei Vlădăreanu , am redat mai jos unul din raspunsuri la o intrebare relevanta pentru aceasta discutie, cred eu (sublinierile sunt ale mele dar merita citit tot raspunsul) INTREBARE: Și care este soluția? Sunt unii care susțin chiar că după Creta nu mai este har în Biserică. Ce credeți că ar trebui să facă aceia din Biserică care văd problema? RASPUNS: Cine vede problema trebuie să facă pocăință, după aprecierea mea. Și eu consider că văd problema și nu sunt eu criteriul și de aceea o văd, ci mă raportez la anumiți oameni harismatici care văd lucrurile, le vedeau și în urmă cu treizeci de ani, cum era Părintele Paisie, Părintele Efrem Katunakiotul și alții. Eu discutam aceste lucruri atunci și răspunsurile le am încă de atunci. Și continui să vorbesc pornind de la modelul familiei, ca să mă fac înțeles: pentru că îi vedem pe „părinții” noștri că săvârșesc adulter, pare ceva foarte eroic și corect să strigăm sus și tare: „Eu nu mai vreau să am nici o legătură cu această familie”. Însă atitudinea corectă este, așa cum spunea și Sfântul Paisie, pocăința noastră pentru apostazia fie a persoanelor sus-puse, care sunt „părinții” noștri, păstorii noștri, dar întâi de toate, înainte de aceștia, pentru acest popor care în număr mare a apostaziat de la Dumnezeu. Răspunsul îl găsim în Sfânta Scriptură. Atunci când se săvârșea adulter –pentru că despre adulter este vorba aici– Dumnezeu prin proroci cerea pocăința poporului și a conducătorilor. Și atunci când exista pocăință, totdeauna mântuia poporul. Și pocăința ne salvează pe două planuri: mai întâi și întâi la nivel personal, eu, cel care vorbește, dar și ca și comunitate, pentru că aparțin organic acestui Trup sacramental și iubitor al Bisericii. Și atunci când un mădular suferă, ne spune Apostolul Pavel, împreună-suferă toate mădularele. Și pentru că noi nu cugetăm despre noi înșine că suntem atot-curați și nu ne afectează disfuncționalitatea celorlalte mădulare, primul lucru pe care îl facem este pocăința existențială, întoarcerea noastră existențială către Dumnezeu Însuși. Pentru că, dacă noi eram corecți și ar fi lucrat în noi Sfântul Duh am fi dat această mărturie vie. Așadar rugăciunea noastră de-acum să o facem cu durere, iar mintea noastră în continuu să o îndreptăm către Dumnezeu și, după noi înșine, să punem imediat conducerea Bisericii, pe Patriarh etc., și cerem de la Dumnezeu milă, pentru că, dacă nu eram noi într-o asemenea îndepărtare de Dumnezeu, nu ar fi îngăduit să avem o asemenea conducere a Bisericii. Să cerem cu durere să le dea timp de pocăință. Aceasta să o facem în fiecare zi la rugăciunile noastre. Și există un stadiu încă mai avansat al acestei pocăințe existențiale, atunci când bolnavul se află în paralizie sau în stare demonică și nu își conștientizează starea, noi care avem motiv să îl iubim și suntem și datori să îl iubim în Hristos și dorim mântuirea lui, noi trebuie să facem acest ultim lucru, care este și greu însă dă și rezultate. Și ca să nu credeți că toate acestea le spun de la mine însumi, voi face referire la cuvântul Sfântului Nicolae Cabasila, potrivit căruia „atunci când cineva este bolnav trupește, trebuie să ia el însuși medicamentul corespunzător pentru boala sa. În bolile duhovnicești, însă, este posibil ca cel sănătos să ia medicamentele bolnavului și să se vindece bolnavul”. Ce înseamnă practic acest lucru? Asemenea boli duhovnicești există și în Biserică, și în societate, și în familie, și la o persoană anume. Și putem încerca această metodă, pentru că sunt lucruri adeverite practic de Duhul Sfânt. Când tu iei locul celuilalt, al bolnavului –spune Părintele Paisie de data aceasta– și din locul celuilalt faci ceea ce trebuie să facă bolnavul, pentru că bolnavul nu poate să facă acest lucru –postești, faci rugăciune, faci milostenie ca și cum tu ai fi bolnavul–,  atunci Dumnezeu, văzând credința și dragostea  ta pentru cel bolnav care nu poate să facă nimic, îl tămăduiește pe bolnav. Cu această atitudine în care noi luăm medicamentele duhovnicești, ca și cum noi am fi bolnavii, dar mai ales prin conștiința că ne-am îndepărtat de voia lui Dumnezeu, ca părtași ai acestui popor –putem face ceva în mod real. Da, acela vorbește și acționează eretic. În situația asta, noi nu plecăm din „casă”, ci ne exprimăm prin întreaga noastră atitudine această mâhnire foarte adâncă, nu-l aplaudăm și niciodată nu îi spunem că are dreptate, și dacă este cazul, îi spunem cu durere și smerenie că nu suntem deloc de acord cu acest lucru pe care îl face. Cu toate acestea rămânem în casa noastră, pentru că această casă este locul mântuirii noastre.   Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-social/Profesorul-ortodox-Dimitrios-Tselenghidis-%E2%80%9EEste-nevoie-de-pocainta-dupa-Sinodul-din-Creta-.-Varianta-integrala-in-exclusivitate-154155

    sâmbătă, 17:55:02, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Doar primul paragraf, care este îngroșat, reprezintă răspunsul meu. Restul nu sunt aluzii, ci doar explicitări. Ce vreau să spun este că Biserica este sobornicească în sensul că nu este reprezentată de unul sau altul, fie ei chiar și episcopi sau Sinoade Locale, ci de cugetul ei exprimat laolaltă. Cea mai înaltă autoritate și singura în măsură să definească credința este Sinodul Ecumenic/Panortodox. Deci orice arhiereu are un cuvânt de spus, dar nu absolut, ultimativ. De aceea e f grav ce s-a întâmplat în Creta, dar nu ca și cum ni s-a schimbat credința și ne-am trezit peste noapte cu alt Crez noi, cei din BOR sau celelalte 10 Biserici. Adică încă nu există molipsire prin conslujire.

    sâmbătă, 16:13:44, 17 iulie 2021

  • Un pacatos

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Doamne ajută, mă iertați. Referitor la simbolul credinței, Crezul, a fost modificat de fond prin credința ierarhilor care la Creta au mărturisit că ei cred într-o Biserică universală soră cu cea catolică, iar Biserica Una, Sobornicească este cea din care fac parte atât ereticii papistași cât și celelalte așa recunoscute biserici. Crezul îl va modifica însuși antihristul la intronare, dar până atunci credința va fi și este alterată prin minciuna adoptată. Papistașii sunt eretici și o exprimă foarte bine ierarhul Nectarie Kefalas de la Eghina în cartea sa De ce papa și supuși lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos, aici găsiți și explicații care vă vor ajuta să înțelegeți pericolul prin care trece Biserica astăzi, care sunt mecanismele de lucru și cine sunt artizanii, masoneria anatemizata în 1937, și care este scopul lor.

    sâmbătă, 16:02:42, 17 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați sfinția voastră , nu am o teorie proprie , vreau doar sa spun că pentru mine cuvintele Sf scripturi sunt lege SI afirmațiile Sf părinți , demne de urmat . Cum să înțeleg : 1* de eretic ,după intiia SI a doua mustrare depărtează- te ,( Epistola către Tit a Sf Apostol Pavel , ; cum să înțeleg , luminati-ma , departeaza-te ,nu e a nu mai avea comuniune? ; 2* Trebuie a asculta de învățători SI de preoți , SI s nu-i judeca , chiar de ar avea o viață urâtă , daca insa credință le e greșită , atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam , ci SI sa fugim de ei , SI să-i judecăm , …… Ticluirea Epistolei către Timotei a Sf Apostol Pavel ,. Deci sa fugim , nu sa fim în comuniune ,.3*Vreți să vin să mă cuminec in biserica care propovăduiește aceste lucruri SI să intru în comuniune cu cei care respingind chipurile pe diavolul , resping de fapt pe Dumnezeu , Sf Maxim Mărturisitorul ( Din.Biz.,lx PG 90, 145B ,. 4* Comuniunea cu ereticii nu este pâine comuna ci otrava ,care nu vătăma trupul , ci înnegrește SI întunecă sufletul .Epistola 24 către fiul Ignatie , Sf Teodor Suditul ,5* Aceasta erezie trebuie evitata sub orice chip , întrucât comuniunea cu ea ne desparte de Hristos ,Epistola 161 către monahii , Sf. Teodor Suditul , Ar fi de folos SI canoanele 10; 11; 45 ; 64;a Sfinților Apostoli , Oare sunt minciuni ? Oare nu au destulă greutate ? Afirmațiile sunt nu că sa demonstrez eu ceva , cine sunt eu , SI pentru mine au valoare ,mă iertați !

    sâmbătă, 15:56:30, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    ,, În Biserică,la modul conștient și real, nu poate fi omul decât dacă se mișcă concomitent pe cele două coordonate: dreapta credință și dreapta făptuire,sau, cu alte cuvinte, adevărul și dragostea. Hristos este în același timp Adevărul și Viața. Orice încercare de a minimaliza unul din aceste două aspecte duce la lepădarea de Hristos,la ruperea într-un fel sau altul de Biserică ,, Aceasta este lauda noastră: credința noastră,moștenirea cea bună a Părinților noștri. Cu aceasta nădăjduim să ne înfățișăm lui Dumnezeu și să luăm iertarea celor păcătuite.Iar fără aceasta nu știu ce fel de dreptate ne va izbăvi de pedeapsa veșnică. Cel ce încearcă să ne scoată din ea și să introducă alta nouă, chiar dacă înger din cer ar fi, să fie anatema (Gal.1,8). Să fie scos din orice pomenire: și dumnezeiască, și omenească. Nimeni nu ne e stăpân pe credința noastră:nici împărat, nici arhiereu, nici sinod mincinos, nici nimeni altcineva decât Dumnezeu,Cel Care ne-a predat-o prin Sine și prin ucenicii Lui …( Dar) pe nimeni nu-l va folosi dreapta credință fără dragostea cea către frați”, spune Sfântul Marcu Evghenicul. Dogma și făptuirea se întrepătrund organic. Orice deviere în una din ele aduce o oarecare deviere și în cealaltă. Totuși în primul rând dogma,ca una ce e în forma ei scrisă sau declarativă poate fi supusă cercetării mai ușor, este cea care determină apartenența la Biserică,ea fiind cea care susține făptuirea în resorturile ei intime. De aceea, orice deviere de la dreapta învățătură aduce cu sine excluderea din trupul Bisericii. ,,Noi socotim că dintotdeauna este Una și aceeași Biserică,nu prin loc,ci prin specificul cugetului ortodox, conform căruia Bisericile din lumea întreagă se numesc Una, Sobornicească și Apostolească Biserică. Iar pe cei care în diferite vremi au introdus în Ea cugete vătămătoare, nu plinătate a Bisericii, nici păstori și dascăli,ci lupi cumpliți, care nu cruță turma, îi socotim, după proorocia apostolească”.”

    sâmbătă, 13:27:17, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Părinte Lavrentie,vă mulțumesc pentru răspuns,dar țin să precizez că nu îl consider corect… Adică,nu cred că episcopii nu au avut această calitate la Creta,de a ne reprezenta pe noi,de a reprezenta Biserica. Nu cred că s-au dus acolo în nume personal sau în scopuri personale. Au participat la un ,,Sinod”! Nici nu am afirmat că reprezintă poporul la modul absolut,că un papă… Aceste idei nu-mi aparțin… Mai mult, nici nu le-am renegat rangul… . Am spus că sunt arhierei/episcopi… Credeam că purtați un dialog cu mine,dar după felul cum vă exprimați, înțeleg că aveți în minte afirmații preluate din alte dialoguri,cu alte persoane ,pe care mi le atribuiți mie… Afirmația :,, Ce mă reprezintă pe mine direct este Biserica în ansamblul ei, nu doar episcopul meu. Și sunt responsabil explicit să fiu în Biserică,nu într-o adunare eretică ruptă”,spuneți. Nu am afirmat că doar episcopul meu mă reprezintă,ci că la Creta sau în Sinodul Local,ca Ierarh al nostru,ne reprezintă pe noi. Iar cu responsabilitata aflării în Biserică,nu într-o adunare eretică ruptă,nu știu la cine faceți aluzie… Deci,episcopii noștri ne-au reprezentat pe noi la Creta. Biserica noastră. Că să nu îmi mai reproșați mie fel și fel de lucruri,am să fac apel la un erudit teolog, care ne dă un răspuns pe această temă, răspuns cu care sunt întru totul de acord și eu. ,, Acceptarea termenului de biserică pentru eretici și în mod special pentru protestanți,întâlnim până la saturație și în paragrafele 19 și 21 în același text. Formularea de mai sus ÎNSEAMNĂ CĂ NOI, BISERICA ORTODOXĂ, suntem de acord că ereticii contribuie în mod important la promovarea unității creștine”, spune Profesorul de dogmatică Dimitrios Tselenghidis. Acesta spune despre ecumenismul legiferat la Creta,, că este cea mai mare erezie ecleziologică,dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii!” Aceasta au legiferat episcopii noștri la Creta! Nu în nume personal,ci la vedere,sinodal,în numele Bisericii. Mai mult, același spune:,,…la Creta s-încercat o teribilă,INSTITUȚIONALĂ reducție(scădere) de la învățătura dogmatică a Simbolului de Credință, care se referă la identitatea Bisericii în sine. În Crez mărturisim:,,Într-Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Dar la Creta ZECE BISERICI AUTOCEFALE,au acceptat,ateologic teologia baptismală și, indirect,teoria ramurilor, recunoscând ca biserici pe catolici,maroniți,nestorieni, monofiziții anticaceldonieni,pe monoteliți, care au fost condamnați pentru erezia lor hristologică, de un rând de Sinoade Ecumenice,dar și pe adunătura de protestanți, care sunt reprezentați la CMB. Această tentativă de decizie sinodală,de recunoaștere ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoadele Ecumenice,constituie o nebunie spirituală și o lovitură de stat spirituală. ACEASTA, ÎN PRACTICĂ, ESTE SINCRETISM ȘI ECUMENISM ( ecumenism care înseamnă, spune în altă parte: ,,cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii,dar și cea mai gravă falsificare a ei”). ….., După cum se știe, orice adaos la Simbolul de Credință- FIE EL ȘI EXPLICATIV CORECT(atenție!!! n.m.)- ESTE CONDAMNAT de către Sinoadele Ecumenice de după al treilea (inclusiv) și cei care o fac,s-a hotărât ca să fie caterisiți și excomunicați de către Biserică! … În consecință, nu este posibil ca ÎNTR-UN TEXT SINODAL CU CARACTER DOGMATIC să nu existe precizie teologică și ereticii să fie recunoscuți ca biserici. ….. …cu votarea celui de-al 6-lea document… ,,Sinodul”din Creta a consolidat INSTITUȚIONAL ecumenismul”, (bineînțeles,pt. Sinoadele Bisericilor Locale care au acceptat documentele cretane n.m.).

    sâmbătă, 12:38:48, 17 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Iar dacă următoarea Adunare Generală a CMB se va ține în 2022 (la Karlsruhe, înțeleg), este de mare mare interes ce se va întâmpla acolo…, cine participă din partea ortodoxă, ce documente vor semna, care va fi linia adoptată etc. Și spun aceasta deoarece între timp (2016) s-a inserat pseudo-sinodul ortodox cretan, care ar putea duce la o atitudine diferită, în rău sau bine, a ortodocșilor în CMB. De aceea, după cum se tot menționează aici pe site, era și este importantă orice reacție de împotrivire înțeleaptă față de erezia ecumenismului, pt ca reprezentanții ortodocși în CMB sau cei care le dau mandatele să ia seama că poporul drept credincios, în număr mare, se opune și nu acceptă erezia, ecumenismul iubirist.

    sâmbătă, 11:14:08, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cu iertare, dar vă jucați cu părți de adevăr. După Sfinții Părinți, comuniunea nu te face la fel cu cel cu care te rogi. Acesta e un adevăr parțial, numit teoria vaselor comunicante, care transformă Biserica într-un mediu infect, ce transmite foarte ușor erezia. Care Sfinți Părinți afirmă așa ceva? Nimeni nu a spus că mitropolitul care se roagă sau dansează cu evreii sau ereticii este ok, ci că noi suntem bine, nu el. Dar bunul simț ne spune că cine nu are concepții eretice nu este eretic pentru că asta e definiția ereziei, nu să brodăm pe tot soiul de opinii stiliste și schismatice, la rupere, despre comuniune contaminatoare.

    sâmbătă, 01:43:54, 17 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Oricât de mult s-ar dori consens în aceste discuții , este f greu de realizat datorita vederilor diferite asupra consecinței COMUNIUNI , SI a gravității realizării ei . Daca ,comuniunea , după sfinții părinți , te face la fel cu cel ce te rogi ( ipartasesti , spovedești ,etc ) cum poate un nepomenitor să păstreze comuniunea SI să rămână ” curat ” . Cum poate un mitropolit nu sa joace ci sa se roage împreună cu cei ce sunt in erezie , SI să fie OK . Cum poate un ortodox să nu dorească să fie în adevăr SI cu ADEVARUL , . Întrebările sunt retorice , (SI ar mai fi multe ) , dar daca ne jucam cu părți de adevăr , sau cu ce am crezut că ar semăna cu el ,nu înseamnă nimic , ci doar o căutare insuficienta SI atît ,. Mă iertați

    sâmbătă, 01:25:49, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Punctual, conform învățăturii ortodoxe, episcopul nu reprezintă poporul la modul absolut în materie de credință, nu este un papă cu drept discreționar, ci e un mediator sau un comandant în lanțul ierarhiei. Sinodul Ecumenic/Panortodox are această putere absolută, nici măcar Sinoadele Bisericilor Locale. Iar în Creta NU am avut de-a face cu un astfel de Sinod. Mai departe, nici măcar Sinoadele Ecumenice nu sunt infailibile instituțional, ci pentru că poartă de grijă Dumnezeu să se întâmple asta nu numai prin arhierei, ci și prin mărturisitorii credinței, prin teologii adevărați. În cazul în care arhiereul meu nu se supune capului, Care este Hristos, eu sunt dator să mă țin de Domnul și să mă încadrez în ascultarea corectă față de El. Adică nu ascult de ordinele/învățăturile greșite ale ierarhului, dar nici nu îi reneg rangul de capul meu. Este posibilă situația în care să fie puțini la număr arhiereii ortodocși și majoritari cei eretici (ecumeniști). Până la un Sinod, datoria este să ne ținem de cei autentici și de credința dreaptă și avem dreptul și obligația morală să acționăm după putere și canonic în vederea îndreptării răului/ereziei. Ce mă reprezintă pe mine direct este Biserica în ansamblul ei, nu doar episcopul meu. Și sunt responsabil explicit să fiu în Biserică, nu într-o adunare eretică ruptă. Răspunderea poporului credincios pentru deciziile ierarhilor este una colectivă, generală, nu una directă și personală. Mă refer la cele care nu sunt de natură imperioasă, obligatorii. Nu putem pune pe același plan cu situația de acum cu cea de la Ferrara-Florența, fapt ce ne-ar duce la o altă confuzie similară cu cea legată de poziția Sf. Maxim. La Ferrara a fost parafată o unire explicită, care făcea pe semnatari să fie automat episcopi catolici, intrați sub anatemă, ceea ce impunea ruperea comuniunii cu ei. Deci nu suntem în aceeași situație. Apoi răspunderea poporului, deși una generală, poate fi ierarhizată duhovnicește. Cei cu pregătire și cu trăire se cuvine să reacționeze ca să corecteze situația, dar nu e valabil acest lucru pentru toți, majoritatea fiind nepregătiți din ambele perspective. Mai precis, orice decizie a episcopului local (administrativă, canonică…) este obligatorie pentru cei din eparhia lui și cei vizați trebuie să reacționeze/conteste sau să se supună. În ce privește schimbarea credinței, nu poate decide un singur ierarh sau mai mulți, ci toți într-un Sinod pan-ortodox. Însă e normal să reacționăm față de episcopul nostru trădător fie prin cuvânt, dojană sau chiar prin întreruperea pomenirii, dacă nu se poate altfel. De ce? Pentru că nu ne convine să avem astfel de ierarh sau chiar Sinod național în frunte, chiar dacă nu ne este afectată direct credința noastră personală.

    sâmbătă, 00:41:05, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    O întrebare punctuală,pt. a nu mai sări de la una la alta… ,,La momentul de față nu există vreo acceptare a ecumenismului care să intervină prin comuniunea cu episcopii din motivele de mai sus. Există doar acceptare prin semnături sau alte forme de aderare personală”, spuneți. Adică,episcopii români care au participat la sinodul din Creta,au participat în nume personal? Ei nu au reprezentat Biserica? Nu ne-au reprezentat pe noi? Nu au semnat și în numele nostru? Nu au fost ca reprezentanți ai noștri,ai Bisericii? Semnăturile nu le-au pus în numele Bisericii pe care o reprezintă,a credincioșilor pe care îi reprezintă? Episcopul nu-i reprezentantul nostru într-un Sinod? Eu așa credeam!… Asta înseamnă că pe vremea Sinodului de la Ferrara-Florența, când episcopii ortodocși au semnat unirea cu catolicii,iar la întoarcere au fost întâmpinați de credincioși, și întrebați fiind dacă au semnat mincinoasa unire , aceștia au recunoscut că au semnat,iar credincioșii s-au dezis de ei, înseamnă deci că, credincioșii au greșit ?!!….

    vineri, 23:33:41, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Vinovăția este personală, a ierarhilor, nu a Bisericii Române în grup. A individualiza BOR în cadrul Ortodoxiei așa de tare, încât să spui că are o credință diferită contravine sobornicității Bisericii. Împărțirea pe țări este strict administrativă, nu la nivel de crez. Slujbele se fac pe baza mărturisirii generale ortodoxe, nu românești. Deci Crezul este unul singur pentru toți. Cine vrea să-l schimbe (ecumeniștii), dar rămâne în comuniune cu ceilalți, încă are credința nemodificată la nivel sacramental. Doar că el însuși va da răspuns în fața lui Dumnezeu pt asta, dar nu și cei aflați în comuniune cu el. Păstrând analogia, toți ortodocșii suntem în aceeași curte, nu în curți diferite, ci eventual în camere separate. Dacă ia foc o cameră, e afectată toată casa, nu doar camera. Deci focul de la noi este și la cele 4 Biserici absente, dar mai puțin intens. Iar focul propriu-zis îl constituie episcopii și toți ecumeniștii pe față și în ascuns, nu cei credincioși. Ar trebui să ne purtăm sarcinile unii altora, nu să fugim unii de alții pentru că asta înseamnă dragostea creștină, nu judecarea și osândirea fără milă și despotic. Monofiziții și toți ereticii s-au rupt de Biserică nu doar prin erezie, ci și prin anatematizare, lucru care nu există acum cu ecumeniștii. Eutihie și Dioscor au fost în Biserică până la condamnarea lor sinodală. Erezia este tot una cu schimbarea Crezului, e o abatere dogmatică, adică în materie de credință. Am vorbit de Crez pt a fi mai pe înțelesul tuturor. Aplicarea sau acceptarea ereziei este, iarăși, același lucru. La momentul de față nu există vreo acceptare a ecumenismului care să intervină prin comuniunea cu episcopii din motivele de mai sus. Există doar acceptare prin semnături sau alte forme de aderare personală. Iar Sf. Maxim am mai spus că avea în spatele lui o condamnare sinodală, considerată la vremea respectivă cu valoare ecumenică. El refuza comuniunea pentru că îi considera, pe bună dreptate, excomunicați pe Patriarhii de Constantinopol, Alexandria și Antiohia. E dificil să existe această învârtire în cerc de la un subiect la altul. E necesară atenție și formarea unei imagini de ansamblu. Când vă bazați pe idei care nu au nici măcar fundament istoric, se formează concepții greșite. Eu am răbdare să explic, dar parcă ar fi necesar să văd și atenție.

    vineri, 21:58:55, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Părinte Lavrentie,pt. mine este un articol de folos acesta. Sunt multe lucruri foarte bine punctate. Dar, am o nelămurire: ,,Cu toate că există o contrazicere directă a Crezului ortodox,nu a fost schimbat oficial după Sinodul din Creta,pt. că nu au participat toate Bisericile Locale și nu a fost recunoscut de cele absente (de două dintre ele,de fapt,din motive doctrinare n.m.). Fără un consens pan-ortodox, mărturisirea de credință nu poate fi modificată” ,spuneți. Nu înțeleg ce vreți să spuneți prin asta… Ce importanță are pt. noi dacă georgienii sau bulgarii,de exemplu, nu-și schimbă credința sau dacă la nivel pan-ortodox Crezul nu este modificat? Pe noi ne interesează ce se întâmplă în curtea noastră. Dacă casa mea a luat foc,ce contează că cele ale vecinilor nu ard? Eu sunt în pericol,nu ei. Ce importanță are că la nivel pan-ortodox nu a fost schimbat, dacă noi am acceptat o învățătură care neagă Crezul? Pe noi, această acceptare a acestei/acestor erezii ne poate scoate sau ne scoate efectiv din Biserica Sobornicească. Desigur, asta nu se întâmplă în mod automat,dar fapta care ne incriminează este deja săvărșită. Adică ne pune sub osândă. Ca un hoț. Dacă nu e judecat/condamnat,nu e pușcăriaș (nu e scos din obște),dar rămâne hoț,iar în fața lui Dumnezeu asta contează. Pt. noi asta e important,ce spune Dumnezeu! Suntem sub osândă sau nu? Suntem în erezie sau nu? Suntem în comuniune cu Biserica Sobornicească sau nu? Și aici sunt două aspecte:unul administrativ și unul duhovnicesc… Din perspectivă soteriologică,cel duhovnicesc este esențial,chiar dacă administrativ/,,juridic” problema nu a fost tranșată! Căci scopul este mântuirea ,nu statutul administrativ. Revenind la aspectul cu schimbarea credinței la nivel pan-ortodox… De ex. pt. copți(monofiziți) sau pt. alții, nu a fost relevant dacă credința lor a fost acceptată la nivel pan-ortodox sau nu,ci important pentru ei a fost că au acceptat-o ei, lucru care i-au rupt de Biserică. E mai puțin important pentru noi dacă erezia este acceptată la nivel pan-ortodox sau nu. Acceptarea ereziei de către noi ,asta ne afectează pe noi… Și…, nu schimbarea Crezului ne interesează pe noi,ci erezia,de orice natură (inclusiv schimbarea Crezului, dacă vreți,că să nu fiu înțeles greșit). Căci erezia ne scoate din comuniunea cu Biserica Sobornicească. Chiar dacă suntem condamnați sau nu de un Sinod,pt. erezie,anatemizați sau nu,dar învinovățiți suntem,vina este și are efect din perspectivă soteriologică. Dacă aici ne putem eschiva, datorită conjuncturii ,,prielnice”, înaintea lui Dumnezeu nu avem scăpare… Deci, revenind la cele exprimate de dvs. în citatul de la începutul comentariului,pe mine nu mă liniștesc de loc,pt.că gravitatea faptelor rămâne neschimbată…, din punct de vedere duhovnicesc,nu administrativ. Adică nu mă încântă faptul că încă nu m-a judecat nimeni și că încă sunt în Biserică,în ,,comuniune” cu ceilalți,că încă sunt nejudecat și necondamnat, dacă sunt în erezie… Nu vorbim de,,aplicarea” ei,ci despre acceptarea ei… Nici pe vremea Sfântului Maxim nu era discuția despre aplicarea ei,ci despre acceptarea ei. Este foarte important… Mă iertați și vă mulțumesc pentru răbdare!

    vineri, 20:26:32, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Sincer, pur și simplu nu văd logica și coerența. De ce și-ar pierde obiectul canonul 15? Dimpotrivă, dacă s-ar face comuniunea și pe credința particulară a participanților la slujbă, atunci ar fi obligatorie, nu opțională întreruperea pomenirii. Pentru că ar însemna să accept credința eretică a cuiva și în chestiunea asta nu încape iconomie. Paralela din textul Sf. Teofan merge în aceeași idee, că avertismentul este dat de conducerea Bisericii sau chiar și prin întreruperea pomenirii, iar anatematizarea, când este exclus, o dă doar Sinodul. Până la anatemă, respectivul este membru. Iar atmosfera de frământare dinainte de Sinod nu se face doar la nivel conflictual și extrem (ruperea comuniunii), ci și prin discutarea, preocuparea de subiect. Și au fost destule cazuri în istoria Bisericii, cum ar fi cu Nestorie (cu care nu fusese ruptă comuniunea până la Sinodul III), iconoclaștii, origenismul la Sinodul V, Varlaam, Akindin și Gregora, care au fost excomunicați după discuții teologice de Sinoade ortodoxe fără să fi existat o rupere a comuniunii în prealabil. De fapt, ăsta este cursul firesc, să se adune Sinodul care să cerceteze erorile care apar și să le condamne, să nu fie nevoie de o întrerupere a pomenirii anterior, care să forțeze nota. Iar în ziua de astăzi, lipsește chiar și această dezbatere, ba chiar este blocată de atitudinea extremistă a majorității nepomenitorilor, care nu lasă loc la discuții roditoare, ci creează fanatism, la care ceilalți evident că răspund cu o dispoziție ostilă.

    vineri, 17:20:48, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Ce spune-ți dvs. în cele două puncte are legătură cu dilema expusă de dvs. :,, Comuniunea pe care credință se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii?” Și pe una și pe alta… Pe ambele în aceeași măsură… Ne adunăm împreună la Biserică, pentru a mărturisi împreună aceeași credință. Dar când clericul mărturisește/acceptă oficial/recunoaște că are altă credință sau este vădit că are altă credință, vorbim deja de persoane cu credințe diferite.( Nu ce crede acela în particular,ci la vedere, oficial, în documente sinodale, adică că din partea Bisericii!!!). Dovadă este Canonul 15 l-ll Constantinopol,care în momentul în care erezia este făcută cunoscută la vedere, Canonul vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii. Dacă ar conta doar credința Bisericii în temeiul căreia se adună în Biserică credincioșii și clericul (în cazul nostru, episcopul ecumenist), atunci Canonul nu ar îngădui întreruperea comuniunii, căci ar conta doar credința Bisericii în care se adună cei prezenți sau…membrii Bisericii. Dar se vede clar că este avută în vedere și credința personală,căci la aceasta face referire Canonul, când vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii,nu la credința Bisericii, evident. Sfântul Teofan Zăvorâtul face o paralelă pentru a putea explica mai pe înțeles : ,, Să luăm de pildă, societatea de luptă împotriva alcoolismului. Aceasta are reguli proprii (că și Biserica n.m.)pe care orice membru se obligă să le îndeplinească, și orice membru este membru tocmai fiindcă acceptă și îndeplinește aceste reguli (în cazul nostru este vorba de credința ortodoxă/credința Bisericii . Spre exemplu, dacă o persoană trece la ortodoxie,ea trebuie în prealabil să fie catehizată, să-și înșușească credința Bisericii/dreapta credință, fără de care ea nu poate fi primită în comunitatea Bisericii n.m.). Dacă un membru nu numai că refuză îndeplinirea regulilor,ci are multe puncte de vedere diferite de ale societății ( ecumeniștii, în cazul nostru n.m.), dacă se revoltă chiar împotriva scopului societății (vezi ecumeniștii în CMB n.m.) și nu numai că bea (că se roagă cu ei,că le acceptă învățăturile s.a.m.d., n.m.), ci îi îndeamnă și pe alții să facă asta ( a se vedea ierarhii la sinodul din Creta și apoi în propriu Sinod n.m.),defăimând abstinența (defăimând dreapta credință/credința Bisericii n.m.) și răspândind concepții mincinoase împotriva ei (adică erezii ecumeniste n.m.),ce face de obicei societatea (Biserica n.m.) cu unul ca acesta? La început îl avertizează ( întreruperea pomenirii/comuniunii ,care se poate face,conform Canonului 15 l-ll Constantinopol,doar cănd acela este încă membru al Bisericii n.m.), apoi îl exclude (printr-o judecată sinodală, în urma căreia, dacă nu se va pocăi,va fi condamnat -caterisit,anatemizat n.m.). Poftim anatema! Și totuși nimeni nu se revoltă, nimeni nu mustră societatea (Biserica n.m.) pt. neomenie. ………. Revenind… Dacă ,,comuniunea s-ar realiza doar pe baza credinței Bisericii „, cum spune-ți dvs., atunci Canonul 15 l-ll Constantinopol ar rămâne fără obiect… Pe de altă parte, atmosfera care conduce la convocarea unui Sinod care să rezolve sinodal situația,nu ar putea fi provocată fără frământarea dinaintea Sinodului, criză propriu-zisă care reclamă rezolvarea ei printr-un Sinod. Tocmai de aceea îi dau ecumeniștii de zor cu ,, ascultarea,smerenia,preocuparea de propriile păcate,iubirea s.a.m.d.” , pt. a evita crearea unei atmosfere prielnice unui Sinod care să rezolve aceste grave probleme create de ei înșiși în Biserică .

    vineri, 14:07:10, 16 iulie 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Adevarul despre vaccinurile anti-COVID (Protos. Teodosie Paraschiv) Materialul este structurat pe mai multe capitole care cuprind o încadrare istorică a „tainei fărădelegii”, instaurarea sistemului de control total, vaccinarea în masă, transumanism, marea resetare și instaurarea unui nou sistem de tranzacții financiare, care va înlocui actualul sistem monetar bazat pe dolar. Broșura are 100 de pagini. Descarcă: http://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/?smd_process_download=1&download_id=1529

    vineri, 11:18:42, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu e clar ce spuneți. 1. Referirea la Sf. Maxim e greșită. El a rupt comuniunea după ce Sinodul de la Lateran a condamnat și depus pe Patriarhii de Constantinopol și Alexandria și monotelismul. 2. Comuniunea pe care credință se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii? Eu zic că a Bisericii, nu a persoanelor care vin la slujbă. Adică toți din biserică intră acolo pt credința Bisericii din care fac parte. Ereticii condamnați nu pot participa pentru că nu mărturisesc credința acelei Biserici, nu a restului participanților. Dar pe cei necondamnați, nefiind o constatare indubitabilă a ereziei lor, îi putem „alunga” prin întreruperea pomenirii. Mai bine zis, ne silim, contribuim la asta, nu o facem realmente, că nu stă în puterea noastră. Oricum, ideea este că nu pt noi e problemă să fim în comuniune, ci pt episcop. Am scris cum văd eu lucrurile ca să fie mai clar, dar nu înțeleg cum vedeți lucrurile.

    vineri, 09:45:53, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,, Dacă erezia molipsește,de ce nu molipsește și adevărul de credință?” Din același motiv pentru care omul bolnav nu se molipsește de sănătate de la cel sănătos… Dar aici nu e vorba de molipsire! Nu despre asta vorbim. Tot ce ați scris a fost cusut pe acest raționament… Eu vorbesc despre altceva. Lupta se duce după niște reguli,altfel nu iasă nimic… Regula de bază este următoarea: ,,comuniunea este condiționată în mod absolut pe mărturisirea dreptei credințe/aceleiași credințe”. Credință care te leagă de Adevăr,te ține în Adevăr.Credință care te pune în comuniune cu Hristos,Adevărul. Te unește cu El. Scopul existenței în Biserică este dobândirea comuniunii cu Hristos. Fără adevăr,în minciună/erezie,nu poți fi în Hristos,cu Hristos. Nu poți fi și cu Hristos și în erezie sau participând la o mărturisire de credință eretică. Nu e vorba că ești neapărat eretic sau ecumenist,ci problema este mărturisirea/ ce mărturisești. Iar mărturisirea nu se poate despărți de comuniune. Ele sunt legate unele de altele.Iar dacă ești în comuniune cu ecumeniști cu parafă sinodală…, lucru care denotă ceea ce aceia mărturisesc, oficial… Și aici intervine problema comuniunii… Comuniunea este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe. Nu pot două persoane cu credințe diferite să fie în comuniune. Ce fel de comuniune ar fi aia? Ecumeniștii învață așa! Acuma…,are un ortodox aceeași credință cu un ecumenist? Dvs. sugerați să ne oprim la coajă… Adică dacă acela spune că el crede ortodox,eu să o i-au de bună și să păstrez comuniunea cu ecumenistul în ,,virtutea ” declarației/minciunii lui. Eu spun că nu trebuie să ne oprim la coajă, căci scopul ecumenistului este să mă prindă în plasa lui. Deci,pe mine mă interesează nu ce spune el,ci ce crede și mărturisește el cu adevărat. Dacă el acceptă oficial erezia/dacă o propovăduiește cu capul descoperit/dacă o adoptă sinodal,e clar care este credința lui. Iar cu erezia nu poți fi în comuniune, căci ea te desparte de Adevăr, de Dumnezeu. Nu poți fi și cu una și cu alta. Ori ,ori. Avem exemplu pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Acceptă dânsul comuniunea cu cei care au semnat/acceptat Tiposul? Nu! De ce? Pt. că mărturiseau altceva decât Biserica (atenție la cum înțelegea dânsul Biserica, în cazul de față. Adică nu o confunda cu ierarhia sau nu o mărginea la ea). Oare datorită credinței dânsului, ,,nu-i putea molipsi și pe ceilalți cu dreapta credință”,prin comuniune? Răspunsul îl găsiți singur, din înseși faptele dânsului. Sau dânsul nu era în comuniune cu monoteliții pt. că se temea că ,,se molipsește”? Eu nu cred așa ceva! Motivul pentru care nu era în comuniune cu dânșii îl constituia credința eretică mărturisită/acceptată de aceia, credință care îi ținea în afara Adevărului. Iar pt. dânsul ceea ce conta în primul rând era comuniunea cu Hristos Domnul. Nu putea fi și cu ei (care aveau altă mărturisire de credință, adică o erezie) și cu Hristos-Adevărul,în același timp. Sfântul Maxim știa că unirea cu Biserica/aflarea în Biserică nu este condiționată de comuniune,ci de mărturisirea adevărului. Mărturisirea adevărului / dreptei credințe condiționează comuniunea cu Biserica, apartenența sau neapartenența la ea. ,, Pentru Sfântul Maxim, comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos, iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinței celei adevărate în El. Dacă Hristos nu este mărturisit așa cum se cuvine, comuniunea cu El și cu cei care Îl mărturisesc în chip drept devine imposibilă”. Deci, comuniunea este un scop și nu poate fi un mijloc de unire cu Biserica.Iar la scop se ajunge cu ajutorul mijloacelor care fac posibil acest deziderat, adică prin mărturisirea dreptei credințe. Cam aceasta ar fi regula în acest sens…, după care se duce lupta. Luptă care are în vedere erezia… ,,… perspectiva mecanicistă/formală a căderii în erezie, fără voie…, prin simplă contagiune”. Nu despre asta e vorba,ci despre ce mărturisim. Iar mărturisirea,repet,nu poate fi despărțită de comuniune. Sunt două lucruri intrinseci… Doar ecumeniștii învață altminterea… Dacă ne limităm la cuget, atunci Sfântul Maxim s-ar fi putut ruga cu oricine, căci îi permitea cugetul… Dar dânsul ne arată altceva… Ne arată cât de importantă este comuniunea…,care este condiționată de credința mărturisită…

    vineri, 02:13:45, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Doi Mitropoliți sunt puși sub acuzare pentru neascultare față de deciziile Sinodului Bisericii Greciei legate de schisma ucraineană și restricțiile covid-19:

    Astăzi, în a doua zi de ședință a Sinodului pe luna iulie, printre hotărâri s-a numărat și chemarea la explicații a celor doi Mitropoliți, de Kithire și de Etolia. Deși agenția de știri a Mănăstirii Vatopedi, ΟρθοδοξίαNewsAgency, a pus titlul că sunt chemați să-și ceară iertare, textul aferent este următorul: SSP a decis să cheme pe Preasfințiții Mitropoliți Serafim de Kithire și Cosma de Etolia și Akarnania să prezinte explicații orale în Ședința sa pe luna august, luând în considerare referatul Comisiei Sinodale pe Probleme Dogmatice și Nomocanonice cu privire la scrisorile și celelalte acțiuni ale Arhiereilor în cauză, prin care au manifestat nesupunere și lipsă de respect față de decizia unanimă a organului administrativ colectiv al Bisericii Greciei cu privire la procedura săvârșirii sfintelor slujbe din cauza restricțiilor sanitare.

    joi, 17:39:52, 15 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mie mi se pare că neînţelegerea derivă din două chestiuni separate. Mai întâi, dvs susţineţi caracterul.. peremptoriu, care nu mai poate fi pus în discuţie, dezbătut, schimbat, dezavuat, al învăţăturii ecumeniste furişate în sânul Bisericii de sinodului cretan. Spun aceasta văzând modalitatea în care dvs spuneţi că erezia este legiferată, a fost adoptată, ierarhii sunt ecumenişti iar tăcerea reprezintă consimţământ şi părtăşie la erezia acelora. Ceea ce critic eu la această poziţionare este perspectiva mecanicistă/formală a căderii în erezie, fără voie, fără adeziune, prin simplă contagiune. Mie îmi vine foarte greu să accept că putem cădea în erezie altfel decât a avea convingeri eretice pe care să le profesăm. A considera altceva m-ar obliga la o formă de vigilenţă vecină cu paranoia, care ar fi incompatibilă cu viaţa duhovnicească şi care ar denatura ideea de comuniune. Câţi dintre noi au capacitatea de a fi vigilenţi în plan teologic, sub toate unghiurile posibile? Cum procedăm efectiv în viaţa noastră zilnică atunci când întâlnim în rândul apropiaţilor noştri tot felul de învăţături greşite sau chiar concepţii fantasmagoric despre credinţă? Nu rupem legătura cu aceştia ci mărturisim adevărul într-o formă cât mai inteligibilă astfel încât să corectăm greşeala. Similar stau lucrurile şi aici: nu toţi pot rupe comuniunea cu episcopul ereziarh, ci doar cei care înţeleg unde stă greşeala şi unde se află adevărul şi îşi asumă această cruce a întreruperii comuniunii din pricină de erezie, în scopul de a izbăvi Biserica de schisme şi dezbinări, nu în scopul de a se salva de sine de contagiunea cu ereziarhul. Nu ne îngrădim noi de erezie şi nu supravieţuieşte Biserica doar în noi, cei „îngrădiţi”! Cu alte cuvinte, dacă prin mijloace mincinoase, abuzive, politicianiste, sinodalii noştri au semnat nişte documente pe care noi le calificăm ca fiind eretice, eu unul nu sunt părtaş la erezia acestora ci sunt chemat să-mi exprim dezacordul, să combat minciuna şi să mărturisesc dreapta credinţă. În mod normal, colportarea învăţăturilor eretice cu capul descoperit ar trebui să se lovească de vieţuirea ortodoxă plenară a credincioşilor şi să înainteze foarte greu, lucru care, la bază, uneori se întâmplă. Practic, vedem că la nivel de vârf, simbolic, ecumenismul înaintează foarte repede. Prin aceasta mă refer la faptul că sinodalii apostaziază din ce în ce mai grav, dar fără a exista neapărat o aprofundare a căderii acestora şi în trupul Bisericii. Faptul că după căderea din Creta, un ierarh ortodox alege să joace hora cu evreii la redeschiderea sinagogii lor, nu are, din fericire, un corespondent în viaţa eparhiei. Nu vin evreii în biserici acum sau nu mergem noi în sinagogi. Nu mergem noi la „bisericile” recunoscute de documentul 6 din creta şi nu le recunoaştem ca atare. Nu a existat în viaţa parohială o schimbare notabilă nici după Creta şi nici după ce a survenit o nouă greşeală şi mai groaznică. Nu au apărut schimbări notabile nici după ce mitropolitul Iosif din cadrul BOR a participat la mesa antihristică de la Roma. Nu doar în viaţa Bisericii nu se reflectă căderile/apostazia de la vârf ci nici în privinţa relaţiei între bisericile locale, care au rămas în comuniune. Lucrurile acestea nu sunt fără relevanţă şi nu pot fi expediate ca fiind fără temei întrucât „BOR a adoptat altă învăţătură de credinţă”. Oficial BOR spune că nu s-a schimbat nimic, deci cei rămaşi în comuniune o fac pe acest considerent, al păstrării adevărului de credinţă, nu pe altul, ecumenist. Că totul este o minciună cinică, pe faţă, şi o apostazie apocaliptică, asta rămâne să mărturisim noi în timp, prin orice fel de mijloace binecuvântate. Noi mărturisim iar unii clerici „întrerup pomenirea” în acest scop, de a semnala că totuşi „Creta a schimbat credinţa”. Anume aici, în acest punct suntem noi în acest dialog al surzilor, dacă sau nu s-a schimbat ceva, nu dacă a fost legiferat ecumenismul. Noi mai avem mult de tras până să ajungem să ne impunem perspectiva greşelilor flagrante ale sinodului Cretan peste cea a „la Creta nu s-a schimbat nimic”. De aceea spune părintele Lavrentie că nu putem evolua într-o realitate proprie, ci trebuie să ţinem de ceea ce este reprezentativ pentru viaţa Bisericii de acum, câtă vreme apele nu s-au separat şi se menţine un fel de comuniune. A doua chestiune din care rezultă neînţelegerea se referă la ruperea comuniunii pe care o face clericul de episcopul său. Acesta nu o face pentru a se păzi pe sine de erezie, ca şi când ne-am păzi de covid sau de vreo altă boală molipsitoare, ci pentru a semnala un pericol apărut în trupul Bisericii. Deci nu este vorba despre acea teorie a vaselor comunicante care a apărut iniţial între nepomenitori, când erezia era considerată un fel de boală molipsitoare şi păstrarea în comuniune conducea la „molipsirea” celor credincioşi, care se trezeau fără voie în comuniune cu ereticii ecumenişti. Nu întrerupem comuniunea pentru a arunca peste bord pe cei care „au devenit părtaşi” la erezie, pur şi simplu nu se poate întâmpla asta decât în urma unui sfânt sinod care să-i condamne nominal pe ereziarhi şi, subsecvent, pe toţi cei ce-i urmează. Vă întreb altfel: dacă eu sunt părtaş la erezie, de ce nu e ecumenistul părtaş la adevărul meu de credinţă? Dacă erezia molipseşte, de ce nu molipseşte adevărul de credinţă? Covârşeşte neghina grâul? Dacă nu sunt obligat să întrerup pomenirea, atunci ce anume altceva mi se cere atunci când mă aflu în comuniune cu o persoană care profesează prostii cu capul descoperit? Sunt îndreptăţit să mă rog pentru izbăvirea Bisericii de erezie şi pentru condamnarea ereticilor, fără a rupe comuniunea? Acesta este motivul pentru care mă împotrivesc ideii de părtăşie la erezie prin tăcere (deşi eu unul sunt vocal!). Îi înţeleg pe cei care încă nu au vorbit/mărturisit, care încă au răgazul îngăduit de Domnul să se lămurească, să se scuture, să se ridice. Probabil că nici acest răgaz nu va mai ţine mult, după câte se întrevăd, dar nici într-al 12-lea ceas nu avem căderea să impunem un curs de acţiune. Toate aceste împrejurări de fapt nu sunt luate în considerare de dvs şi aceasta este critica pe care v-o facem. Sunt de acord cu dvs că BOR a adoptat documentele Cretane, în cea mai proprie analogie cu ştiinţa juridică a legiferării, şi că acest lucru ne obligă (moral) la o reacţie. Însă această obligaţie incumbă fiecărei conştiinţe în parte. Sunt în dezacord cu dvs când consideraţi că doar ruperea comuniunii este reacţia oportună, necesară, utilă, obligatorie(?). Nicio erezie, niciodată, nu a fost combătută în modalitatea prefigurată de dvs, prin masă critică. Ar trebui deci de scris şi despre *ecumenismul propriu-zis care este profesat de ai noştri, care se revendică de la scrierile timpurii ale părintelui Dumitru Stăniloae, în care ar fi spus despre vocaţia „bisericilor nedepline” de a reveni la ortodoxie, de la ideea „curentelor harsimatice” ale părintelui Florovski şi despre Limitele Bisericii, pentru că pare că pe noi nu ne interesează aceste nuanţe, de vreme ce „ecumenismul a fost legiferat”. Dar practic, noi refuzăm să intrăm într-un dialog pe fond, să combatem erezia aşa cum au făcut-o sfinţii înaintea noastră şi ne rezumăm doar la modalităţi cvasi-civice de reacţie, de protest cu pancarde şi, finalmente, de rupere/întrerupere a comuniunii. Ecumenismul ca învăţătură de credinţă este deja învins prin scrierile Sfântului Iustin Popovici şi prin Anatema ROCOR. Peste aceste bastioane nu poate trece nicio conştiinţă ortodoxă. De aceea, trebuie să ne punem în modul cel mai serios întrebarea dacă nu cumva o întrerupere generalizată a pomenirii nu ar conduce la o schismă „îndreptăţită”, fără a vindeca Biserica de dezbinare. Mie mi se pare plauzibil acest deznodământ văzând modalitatea în care este înţeleasă lupta împotriva ecumenismului prin întreruperea pomenirii ierarhilor.

    joi, 16:02:36, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mă iertați, Părinte Lavrentie! În ce constă judecata pe care am făcut-o sau…,pe cine am judecat? Concret. Am etichetat pe cineva? Am condamnat pe cineva! Am acuzat pe cineva? Am vorbit despre erezie și despre faptul că ea este adoptată în Biserică și despre faptul că atunci când există erezie, există pericolul părtășiei/participării la ea în anumite circumstanțe.Iar aceste circumstanțe sunt îndeplinite în momentul de față de faptul că erezia este adpotată sinodal,recunoscută oficial, este,, o nouă normalitate”, suntem deja în mare parte sufocați de ea,toate Episcopiile BOR sunt angajate în ea sau afiliate la ea s.a.m.d. Pe de altă parte,nu am spus că,, gata,s-a semnat,nu avem ce discuta…”. Am spus că s-a întâmplat un lucru extrem de grav :am fost împinși cu sila în cloaca ereziei,prin adoptarea de către BOR la nivel sinodal a ereziei. Asta este o realitate! Nu trebuie să îmi dați mie dreptate. E de ajuns, spre exemplu, să citim scrisoarea Părinților georgieni, atitudinea lor avută față de această problemă într-un context mult mai ,,relaxant”. Este asta o idee fixă,o exagerare? Pe frații noștri făcuți părtași la erezie, fără voia lor,nu i-am judecat. Am spus doar că sunt puși într-o postură ingrată : mulți dintre ei habar n-au de CMB ,de erezii,dar culmea,sunt membrii ai CMB și ,,de acord” cu ereziile vehiculate la nivelul ierarhiei și adoptate în numele tuturor (în numele turmei a căror reprezentanți aceștia sunt),de către aceștia. Repet :,,de acord”, în sensul că ierarhii i-au făcut părtași la fărădelegea lor,în virtutea faptului că,credincioșii au încredere în ei sau se supun lor, din nou, ,, în virtutea ascultării”… Am încercat să prezint un mod de a vedea lucrurile diferit de al dvs. Dovadă,cele scrise până acuma… Este pur și simplu un alt mod de a vedea lucrurile,de a aborda această situație… În toată istoria Bisericii găsim exemple de a aborda o situație în mod diferit… Îmi spune-ți că am idei fixe,că sunt obtuz,că nu văd altă variantă mai bună de a reacționa… Mai bună de ce? Pt. că este a dvs.? Că este diferită înțeleg,dar de unde știți că e mai bună? De exemplu,varianta georgienilor a dat roade… Mai știți alte variante care au dat roade în dialogul cu ecumeniștii? ,,Pomul se cunoaște după roade”, nu după ,,frunze”. Cât ar părea el de frumos,cât ,, ar da de bine”, roadele contează… Iar în ce privește iconomia…,nu trebuie lăsată…,dar nici nu trebuie făcută normă din ea, căci prin esența ei nu este o normă. Și nu se aplică la credință,ci la neputințele oamenilor… Așa că,fiecare caz în parte trebuie ajutat după nevoie…,dar aici nu am vorbit de ,, cazuri în parte”,ci la modul general despre situația existentă… Mă iertați, Părinte!

    joi, 11:48:44, 15 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cam asta a rezumat prin simțirea sa și un om cu multă experiență, deși în cuvinte poate mai directe și mai puțin pretențioase: “Frumos art. despre sinodul din Creta, aduceri aminte pt care unii suferă și acum. Nepomenitorii ar cădea bine la Judecată dacă ar fi lăsat ura, dușmănia, vorbirea de rău, depunerea de drepturi ale unor sfinți și părinți, refuzul de a discuta cu persoanele pomenitoare, ocolirea bisericilor de zid, vrajba dintre familii etc” Observația mea: cei ce nu umblă după mult sfat (smerenia e subânțeleasă) în chestiuni din acestea delicate, sunt în pericol de a cădea.

    joi, 09:15:17, 15 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Într-adevăr, m-am exprimat puțin deficitar, am vrut să zic că sunt două situații când apare părtășia la erezie, nu doar una. Și ambele țin de schimbarea Crezului. Dar cred că e o discuție fără sens. Cu iertare, dar nu văd că încercați să înțelegeți măcar ce spun eu, care e tabloul pe ansamblu. Și aveți idei fixe, cum ar fi că s-a schimbat credința prin semnăturile din Creta și gata, e semnat, nu avem ce discuta, fără a contextualiza siruația. Există destule cazuri în viața de zi cu zi când nu putem judeca pe cineva după o singură faptă, să-i punem o ștampilă definitivă. Cu atât mai mult în privința credinței există nuanțe, nu e doar alb-negru. Spre exemplu, e deja destul de cunoscută întâmplarea din Pateric cu monahul care s-a lepădat de Hristos în scris ca să ia de femeie pe fiica unui popă idolatru, dar diavolul i-a transmis aceluia că Dumnezeu încă nu l-a lepădat. Sau părinți care credeau că Melchisedec nu a fost om simplu, ci de fapt Însuși Hristos și totuși aveau vedenii și mult har. Părerea mea e că aveți un duh de judecată crâncen și fără nuanțe, obtuz. Iertare că zic așa, dar nu văd altă variantă mai bună de a reacționa.

    joi, 08:49:09, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,BOR subzistă în întregimea ei prin cei care nu acceptă ecumenismul,nu se restrânge la aceia.Doamne ferește de așa gândire”. Cine gândește așa Părinte,că eu nu am scris așa ceva? Eu am scris cu totul altceva: ,,ortodoxia subzistă în Biserica Ortodoxă Română prin aceia care nu acceptă,,o nouă credință”, ecumenistă”. Iar în privința afirmației : ,,Nu e ca și cum oricine tace ,automat este eretic”. Iarăși,eu nu am afirmat așa ceva. Am redat o afirmație care nu-mi aparține, dar cu care sunt întru totul de acord și anume că tăcerea înseamnă consimțământ, participare,învoire, părtășie ș.a.m.d. ,,…dar asta nu înseamnă că își pierd mântuirea”, spuneți. Cine suntem noi să judecăm aceste lucruri? Noi suntem datori să tragem un semnal de alarmă… . Să nu tăcem. Să mărturisim,cu darul Domnului. Este o datorie a noastră,a fiecăruia. Este pericol! Este erezie ! Nu stați în ea. Nu participați la ea. Delimitați-vă de ea… Este interesant faptul că această atitudine de precizare a unor lucruri este percepută că un afront adus celor care se află împreună cu ecumeniștii. Să exemplific : faptul că atragi atenția asupra pericolului părtășiei la erezie îți este imputat ca o atitudine extremistă sau ești învinuit pentru asta. Interesant! Dar vina nu-i a mea. Nu eu i-am făcut părtași la erezie,ci ecumeniștii. Eu doar trag un semnal de alarmă asupra unei stări de fapt existente.Și pentru asta sunt judecat în fel și chip… Doamne miluiește! Dar vina-i a ecumeniștilor, nu a mea. Că nu eu i-am făcut părtași la erezie. Eu doar atrag atenția asupra unui lucru viclean și dăunător făcut de către ecumeniști în Biserică… Doar atrag atenția asupra acestui lucru , asupra acestui pericol și tot eu sunt de vină… (?!?)

    joi, 02:40:14, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Vă mulțumesc pentru răbdarea de a purta acest dialog… ,,Nu am spus că părtășia la erezie se face atunci când este cuprinsă Biserica cu totul de ea,ci că atunci ar exista o schimbare a Crezului. Până atunci Simbolul de credință rămâne neschimbat”. Tocmai dvs. ați spus :,, Totuși, nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul (de erezie n.m.). De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune”. Și… Crezul rămâne neschimbat pentru Biserică,pe care ,, porțile iadului nu o vor birui”, rămâne neschimbat pentru cei rămași în adevăr,pt. acei care nu neagă Crezul prin mărturisirea lor de credință (precum fac ecumeniștii),nu pt. cei care mărturisesc cu capul descoperit/oficial,că Biserica Ortodoxă este una dintre altele multe biserici… Pt. aceștia credința lor,crezul lor este altul, adoptat prin documente oficiale/sinodale. Pe de altă parte, problema nu este Crezul,ci erezia din Biserică! ,, Chiar și semnatarii din Creta oficial au accesași credință nemodificată”. Păi nu dvs. spuneți imediat după aceea că ,:,,cretanii au introdus ceva nou”?! Cretanii au introdus ceva nou, adică o altă credință, adică o erezie. Cum adică nu au modificat credința? Păi acest ,, ceva nou” este stipulat în documente oficiale… Mai spuneți :,, comuniunea se face pe baza credinței”. Păi, exact! Dvs. aveți aceeași credință cu ecumeniștii? Atenție! Credința lor este afișată în documente oficiale, sinodale! Poate așadar un ortodox să păstreze comuniunea cu un ecumenist? Pe ce bază? ,,Cretanii au introdus ceva nou (adică erezie sau o altă credință n.m.),dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial”. Păi tocmai asta au făcut, Părinte! Au intrat în conflict cu Crezul oficial,care spune că Biserica este Una și Unica ,iar ei, în documente oficiale spun că există mai multe biserici. Că ereziile sunt biserică/biserici. ,,Dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial, adică rămânând în comuniune”. Cum adică? Pt. că au rămas în comuniune, asta înseamnă că nu au intrat în conflict cu Crezul oficial?!! Ce legătură are una cu alta?! Asta-i curat ecumenist! Au rămas în comuniune pt. că toți au aceeași credință (adoptată în Creta)?! Ecumeniștii cu ortodocșii? Au rămas în comuniune din alte varii motive,dar nu pt. că au aceeași credință. Pt. că ,, comuniunea se face pe baza credinței”, recunoașteți și dvs.,iar acuma e clar că semnatarii documentelor cretane, care ,,au introdus ceva nou”,au o altă credință! Nu credința Bisericii. Ci a lor proprie. Și asta e dovedită de documentele din Creta! ,, Ereticii s-au rupt de Biserică prin abaterea de la credință,dar și prin ruperea comuniunii”. Ei nu au interesul să rupă comuniunea (sunt ecumeniști),ci din contră… Noi trebuie să ne delimităm de ei,așa cum spune Sfântul Apostol Pavel. ,, Dacă am spune că doar nepomenitorii sau cine păzește dreapta credință (adică ortodocșii n.m.) este în Biserică, atunci introducem un arbitrariu foarte periculos. Asta au făcut protestanții,au șters granițele vizibile și oficiale ale Bisericii”. Să vedem ce spun Sfinții Părinți. Sfântul Teofan Zăvorâtul:,,… dacă ai pierdut deja învățătura sănătoasă, ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin? Doar te-ai despărțit de Biserică,ai propriile convingeri, propriul fel de a vedea lucrurile…”. Sfântul Grigorie Palama:,, Cu adevărat noi nu am învățat că, creștinismul este definit de persoane,ci de adevăr și de acrivia credinței”. ,, Cei ai Bisericii lui Hristos sunt ai adevărului,iar cei care nu sunt ai adevărului nu sunt ai Bisericii lui Hristos”. Sfântul Grigorie Palama se întreabă în primul rând ce legătură are cu Biserica,ce parte are la ea,ce succesiune și moștenire la harul lui Hristos poate să aibă acest ,,apărător al minciunii”,, succesiune la Biserica care este ,, stâlp și temelie a adevărului”? Spune Părintele Theodor Zisis:,, Când aceștia (episcopii n.m.) urmează și susțin erezia și rătăcirea, Biserica este absentă,nu se află acolo. Se află acolo unde este păstrat și propovăduit adevărul și prin urmare este limpede cine sunt cei care sunt în Biserică și cine sunt cei care sunt în afara Bisericii.” Pe noi ne interesează să fi în Biserică în Adevăr,nu în păcat/erezie sau unit cu dracul/cu duhurile drăcești/eretice. Bineînțeles că la ora actuală,pt. că problema ecumenismului nu a fost tranșată la nivel pan-ortodox, în Biserică, din punct de vedere instituțional, se află ambele grupări (ortodocși și ecumeniști). Dar noi vorbim din perspectivă soteriologică,nu administrativă. Din perspectiva aflării în Adevăr nu în erezie. Iar erezia poate exista și în Biserică,la un moment dat,numai că aderarea la ea, părtășia la ea, comuniunea cu ea te desparte de Adevăr,de Hristos Domnul. Mă opresc aici… Mă iertați!

    miercuri, 16:12:40, 14 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu am spus că părtășia la erezie se face când este cuprinsă cu totul Biserica de ea, ci că atunci ar exista o schimbare a Crezului. Până atunci Simbolul de credință rămâne neschimbat. Chiar și semnatarii din Creta oficial au aceeași credință nemodificată. De ce? Pentru că nu-și susțin teoriile lor până într-acolo încât să se rupă de cei absenți. Comuniunea se face pe baza credinței și cretanii au introdus ceva nou, dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial, adică rămânând în comuniune. S-ar putea ajunge să fie modificat Crezul fără a fi vorba de o rupere a comuniunii atunci când toate Bisericile Locale ar adopta altă mărturisire. Ereticii s-au rupt de Biserică prin abaterea de la credință, dar și prin ruperea comuniunii. Că s-au despărțit ei singuri sau au fost excomunicați, asta nu contează, ci că momentul definitoriu al schimbării credinței lor este când s-au rupt. Acest lucru nu s-a întâmplat după Creta. Poate apărea acest fenomen și fără o rupere formală în cazul în care apostaziază toată Biserica. Practic, atunci ne-am desprinde toți de Ortodoxie și am intra în apostazie fără o rupere exterioară de cineva. Dar nici asta nu a avut loc. Biserica există unde este adevărul, dar nu așa, în eter, că asta e concepție protestantă și ecumenistă. Ea există ca organism bine conturat, care se ține de adevărul evanghelic. Și doar Ortodoxia întrunește aceste condiții. Dacă am spune că doar nepomenitorii sau cine păzește adevărul de credință este în Biserică, atunci introducem un arbitrariu foarte periculos. Asta au făcut protestanții, au șters granițele vizibile si oficiale ale Bisericii. Întreruperea pomenirii se poate face când este predicată public și fățiș o erezie, dar nu e obligatoriu. Ar fi necesitate doar dacă ierarhul nostru s-ar separa de restul episcopilor sau când toată Biserica ar fi cuprinsă de erezie. Pt că atunci am fi într-o structură bisericească ce are un alt Crez, fie că e vorba de o grupare separată, fie de întreaga suflare ortodoxă abătută. Dar nu avem încă așa ceva. Deocamdată avem ierarhi și clerici care au pe față altă credință, dar nu cu o convingere care îi face eretici. Această transformare e un proces, o derulare. Acum șchioapătă, nu sunt cu totul în greșeală. De aceea se poate întrerupe pomenirea, pentru a stopa acest fenomen, pentru a arăta că ei nu mai sunt vrednici de scaunul episcopal. Nu eu mă dezic de instituția Bisericii, ci arăt prin oprirea pomenirii în cadrul ei că episcopul e în neregulă și că trebuie făcut ceva; trebuie oprită schisma, diviziunea pe care o strecoară arhiereul prin credința lui alterată. Dar eu nu opresc, ci doar mă silesc, contribui și cer remedierea. Un Sinod trebuie să facă asta pt că așa funcționează lucrurile, nu suntem protestanți. BOR subzistă în întregimea ei prin cei care nu acceptă ecumenismul, nu se restrânge la aceia. Doamne, ferește de așa gândire. Pentru că suntem o comuniune, nu ne-am rupt unii de alții. Mai precis, ecumeniștii nu s-au rupt și nici noi nu avem încă motive suficiente să ne separăm total. PS: Este adevărat că e necesară mărturisirea și tăcerea nu e bună, dar asta ca atitudine personală sau de grup. Nu e ca și cum oricine tace automat este eretic. Nu sunt toți Marcu Evghenicul, dar asta nu înseamnă că își pierd mântuirea.

    miercuri, 08:44:25, 14 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Părinte Lavrentie, mă iertați,dar chiar nu înțeleg noima celor scrise de dvs. Concret,dar nu mă refer la toate aspectele că sunt prea multe… ,, Totuși,nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul. De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune”. Unde învață Sfinții Părinți că părtășia la erezie are loc doar atunci când Biserica este acaparată cu totul de erezie?!! Erezia are efect numai atunci când Biserica este acaparată cu totul de ea ?!! Nu am găsit la Sfinții Părinți așa ceva… Pe de altă parte, Evanghelia spune ,Domnul spune :,,… porțile iadului nu o vor birui.” Ea există acolo unde este Adevărul, dreapta credință ( sper să nu fiu răstălmăcit pentru această afirmație). Sau vreți să spuneți că întreruperea pomenirii/comuniunii este condiționată de faptul că Biserica trebuie să fie acaparată cu totul de erezie? Unde ne învață Biserica așa? Biserica ne învață că întreruperea pomenirii/comuniunii se (poate) face atunci când erezia este prezentă,oficial,la vedere. ,, Pentru că încă nu a fost schimbată credința”, spuneți,iar apoi afirmați ,, Sinodul din Creta a aprobat (a adoptat n.m.) o credință nouă,ecumenistă (adică eretică n.m.) dar nu la nivel pan-ortodox. Păi s-a schimbat sau nu s-a schimbat? Mă refer la nivel oficial… Aceasta înseamnă că nu a fost schimbat Crezul”. (!?!) Și… ce legătură are faptul că nu a fost adoptată la nivel pan-ortodox, atâta timp cât noi suntem în erezie? BOR a acceptat erezia.Sinodal! Asta înseamnă că toți cei aflați în comuniune cu cei care au adoptat sinodal erezia,sunt părtași la erezia lor! Sunt în comuniune cu ei, sunt uniți cu ei, sunt în gruparea lor. Nu-i o acuză,e o realitate… Și, nu etichetez pe nimeni,doar prezint o realitate… Ce mă interesează ce au făcut bulgarii,de exemplu, dacă noi suntem în erezie? Cu acte sinodale! Dacă BOR recunoaște oficial, prin documente oficiale,că ea acceptă că există și alte biserici (și deci învață/mărturisește oficial aceste lucruri),cum nu s-a schimbat Crezul? Sfântul Chiril al Ierusalimului spune:,, Simbolul de credință reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii”. BOR mărturisește acuma oficial că există și alte biserici iar cea Ortodoxă este una dintre ele. Mai reprezintă acuma Crezul o sinteză a mărturisirii de credință a BOR?!! Vreau să menționez că nu eu afirm asta sau imaginația mea,ci BOR prin documentele adoptate de ea! Înfierez eu BOR? Să nu fie! Dar în cazul acesta,ortodoxia din Biserica Ortodoxă Română subzistă prin cei care nu ,,aprobă/acceptă o nouă credință, ecumenistă”. Mai mult, ,, Încă nu au reușit să-și impună linia lor de credință”. Cum nu au reușit Părinte Lavrentie? Au impus-o sinodal,cu acte(documente) în regulă. Adică e oficial. Nu au impus-o la cei care nu-s în comuniune cu ei… La ceilalți,tăcerea,lipsa de reacție s.a.m.d. înseamnă consimțământ. Nu o spun eu. Eu sunt mic. O spun alții,nu îi mai recitesc aici. Am scris mai sus… Nu mai continui căci voi scrie până dimineață… Sunt foarte multe de spus pe marginea celor scrise de dvs. Vă rog să mă iertați! Nu am scris de dragul de a scrie,ci dintr-o dorință de…clarificare și din…durere… Doamne ajută!

    miercuri, 01:53:46, 14 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Din cauza unor erori ale aplicației de gestionare a site-ului, nu am fost la curent cu replicile de mai sus în special ale lui Iin. Abia azi am văzut tot șirul. După cum am mai spus într-un comentariu mai sus, ereticii în general au impus cu forța linia credinței lor și de obicei se rupeau singuri de Biserică. Ecumenismul are altă manifestare, dar nu fără precedent, e un nivel mai sus. Dacă până acum s-a încercat ruperea credincioșilor din trupul Bisericii, acum se urmărește acapararea ei cu totul. Mă refer la cea Ortodoxă. Prin ereziile formate de-a lungul timpului, acum se dorește impunerea lor ca normative în dauna dreptei credinței, care să fie înghițită. Totuși nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul. De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune. Pentru că încă nu a fost schimbată credința și nici nu există o rupere, o scindare clară între ecumeniști și tradiționaliști/ortodocși. Sinodul din Creta a aprobat sinodal o credință nouă, ecumenistă, dar nu la nivel pan-ortodox. Aceasta înseamnă că nu a fost schimbat Crezul. Nu doar atât, ci nici nu există încă o ruptură între ecumeniști și ortodocși, grupări separate. Ci ecumeniștii au introdus un cal troian și ei vor să acapareze totul, nu se mulțumesc să facă notă discordantă. Încă nu au reușit să-și impună linia lor de credință. De aceea trebuie să reacționăm, dar nu în ideea că ar fi o părtășie la erezie comuniunea cu ei. La modul concret, deciziile din Creta nu au fost trecute în Simbolul de credință, care rămâne neschimbat atâta vreme cât există Biserici Locale care nu l-au acceptat și cu care împărtășim aceeași mărturisire. E drept că situația aceasta este inedită, dar trebuie să răspundem pe măsura ei, nu să trăim în lumea proprie. Ce s-a schimbat în Creta este că ecumenismul a fost semnat sinodal, dar parțial, doar de o parte a Bisericii(lor). Este evident că se urmărește impunerea lui peste tot și ar trebui să preîntâmpinăm asta, să mărturisim și să trăim credința dreaptă și corect, cu frică și răspundere. De aceea întreruperea pomenirii nu este delimitare de erezie, ci de acei episcopi care sunt uneltele introducerii ei în Biserică. Ei ar trebui opriți prin acest semnal de alarmă sau prin alte modalități.

    marți, 14:49:19, 13 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Minunat exemplu! Mulțumim. Undeva,la o notă din cartea ,, Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți”, tradusă de Părintele Marcel Hancheș, am găsit această idee și anume că părtășia/legătură cu erezia te pune în legătură/părtășie cu duhurile drăcești. De aceea , putem spune în cazul de față că,nu se poate și cu Dumnezeu și cu mamona,și cu Hristos și cu veliar,și în Adevăr și în erezie. Sau…și Crezul ortodox și mărturisirea ecumenistă…

    luni, 22:49:52, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Eu, ca mirean, sunt de acord cu aceste explicații. Doamne ajută să ia aminte că nu-i de joacă cu erezia ecumenismului (“nu mă interesează Creta” – răspuns ce mi s-a aruncat recent în față) cât mai mulți preoți și ierarhi! O mărturie trecută prea ușor cu vederea de către cei cărora nu le pasă de ecumenism, de documentele semnate la Creta: ”Mărturia p. Efem Katunakiotul către Profesorul Tselenghidis https://i2.wp.com/theodosie.ro/wp-content/uploads/2019/05/Efrem-Katunakiotul.jpg?resize=217%2C320&ssl=1 În continuare voi spune ceva ce trebuie să se facă cu o depoziție personală. Aveam o legătură de câteva decenii cu p. Efrem Katunakotul, al cărui caracter și cuget sunt cunoscute. Este cunoscut, de asemenea, că a avut și el «televizor duhovnicesc». Cât mă privește pe mine, de multe ori am mers cu dispoziția să pun câteva întrebări foarte concrete într-o serie importantă și folosindu-mă de vocabularul meu. Și, când am mers aproape de el, fără să-i pun întrebarea, mi-a răspuns prin această succesiune de întrebări pe care o aveam și cu limbajul meu. O spun ca experiență personală. Nu constituie ceva nemaivăzut. Aceasta s-a întâmplat și cu mulți alții. Deci odată, fiind tânăr profesor la Teologie, vorbim de acum treizeci de ani în urmă, i-am zis următoarele. Deoarece și la Facultatea de Teologie, îndeosebi din Tesalonic, climatul ecumenist înflorea, aveam câteva probleme acute deoarece vedeam că este reprezentat de profesori respectabili, printre alții. Firește, atât conștiința, cât și cunoștințele mele reacționau, totuși voiam, dincolo de poziția mea științifică, să am și un răspuns harismatic, lucru pe care l-am făcut și cu multe alte subiecte. Deci l-am întrebat concret nu cumva îmi va spune ce lucru este Ecumenismul. Mi-a răspuns fără ocoliș și fără vreo dificultate: «Această întrebare, fiul meu, mi-a pus-o și cineva mai înainte de tine. Eu mă aflu aici ceva peste patruzeci de ani pe stânci. Am uitat și greaca mea» – trebuie notat că terminase învățământul mediu – «dar nu m-am ocupat cu acest subiect. De aceea, deoarece trebuia să răspund, de vreme ce am primit întrebare și nu aveam cunoștințe pe subiect, am mers la chilia mea și m-am rugat și am întrebat pe Hristos să mă înștiințeze ce este ecumenismul. Am primit răspusul Lui, care este că Ecumenismul are duhuri rele și este stăpânit de duhuri necurate». Și l-am întrebat cum s-a încredințat precis de aceasta. Mi-a răspuns că «după rugăciune s-a umplut chilia de duhoare insuportabilă, care mi-a adus o asfixiere în suflet, nu puteam să respir duhovnicește». L-am întrebat dacă acesta a fost un lucru extraordinar sau așa i-a răspuns Hristos la alte cazuri similare și m-a încredințat că «în toate cazurile care sunt amestecate cu magie, cu duhuri necurate, aceasta este starea în care mă introduce. Unele dăți există și un răspuns verbal, dar în cazul concret, acesta a fost răspunsul și am deplină încredințare că Ecumenismul nu are pe Duhul Sfânt, ci duh necurat». Ceea ce spun în clipa aceasta putea să o spună oricine, eventual, că are caracteristica impresiilor. Vă informez că m-am bucurat foarte mult deoarece ceea ce mi-a spus mie personal am văzut scris și înregistrat și de sinodia lui, care a publicat o carte de onoare despre persoana lui, duhovnicia și cuvintele lui. Deci este încredințat și de acolo, dar eu m-am intersectat și cu alți teologi demni de crezare, care s-a întâmplat să audă personal. Nu am spus asta public până acum, dar lucrurile m-au adus de așa fel că sunt nevoit să o spun. Desigur, aceasta a jucat un rol decisiv în poziția mea împotriva ecumenismului. Eu, desigur, ca profesor, ca cercetător, sunt dator în orice caz să analizez subiectul după criterii științifice și să dovedesc opinia mea științific și fac asta și la cursurile mele, pas cu pas. Totuși consider că situația aceasta este importantă pentru că a fost printr-o mod duhovnicesc de la un om care nu cunoaște nimic despre această problemă, nu citise, nu auzise, ci a înfățișat imediat experiența lui duhovnicească. Cred că lucrurile însele vorbesc aici de la sine.” Sursa: https://theodosie.ro/2019/05/28/ecumenismul-miscare-mondialista-inspirata-de-duhuri-necurate/

    luni, 21:02:51, 12 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Am avut ceva probleme cu situl; vă rog, încercați o nouă abonare.

    luni, 18:46:52, 12 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,…observația pe care ne-o aruncă în față mulți preoți care nu sunt ecumeniști…: ce s-a schimbat de la Creta încoace în parohia mea? La ce acțiuni ecumeniste m-au silit mai marii mei episcopii?…”. Sofisme… Preacucernici,oficial,instituțional, parohia dvs. este una ecumenistă! Uitați-vă în documentele sinodale adoptate oficial. Asta bineînțeles, în cazul în care nu v-ați îngrădit /delimitat de ele. Iar îngrădirea de ele se face conform Canonului 15 l-ll Constantinopol, în cazul în care acestea sunt oficiale. ,,Ce s-a schimbat…?” Ce s-a schimbat în Biserică pe vremea lui Arie?, spre exemplu sau a lui Nestorie sau…? S-au schimbat slujbele? S-a schimbat Crezul? S-a schimbat ceva în parohie? Pe vremea lui Arie se schimbase o literă într-un cuvânt, spre exemplu și…,era foc!!! Nu ai voie să schimbi nimic din ,,glasurile și expresiile Sfinților Părinți”… La Creta, după lupte grozave,pt. impunerea expresiei ,,accept”, adică mă învoiesc,sunt de acord, sinodalii au decretat: ,, Biserica Ortodoxă acceptă…”. Ce? Faptul că există și alte biserici! Păi fraților,ce este Biserica? Cum să existe alte biserici? Biserica este Una și Unica! Această afirmație, dacă rămâne în picioare, anulează articolul din Crez referitor la Biserică!, spune Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita. Iarăși,vorbirea despre unitatea creștinilor…!?! Care creștini? Adică, există creștini în afara Bisericii?!! Atunci ereticii care sunt? Unde sunt? În documentele cretane totul este nivelat,amestecat, oricine poate înțelege orice… Asta este Evanghelia?,care spune :,, ceea ce este da,da, și ceea ce este nu,nu,iar ce este mai mult,de la cel rău este”. Creștinii sunt membrii Bisericii,iar cei despărțiți de ea sunt eretici! O spun cu durere…,dar o spun pt. că așa spun Sfinții Părinți. Să mai detaliem și fraze întregi din documentele cretane? Nu cred că are rost…,le cunoaștem cu toții… S-a întâmplat ceva în Biserică?, întreabă unii. Păi toate acestea și mai grozave ca acestea, Sinoadele Bisericilor participante la Creta le-au acceptat/adoptat sinodal! Păi , să nu se supere cei care pun astfel de întrebări,dar eu sunt membru al Bisericii,mădular al ei și pt. că nu pot accepta aceste erezii și în general ecumenismul,nu am altă posibilitate de a mă delimita de aceste hotărâri decât prin îngrădirea de ele. De ce? Pt. că ele au fost adoptate fără acceptul meu.Și în contul meu. Nimeni nu a luat în considerare opoziția noastră! Iar aceste lucruri fiind legiferate, sunt valabile pentru toți membrii Bisericii aflați în comuniune cu ecumeniștii din Biserică. Degeaba spui că nu ești de acord,dar comuniunea cu ei, anulează în fapt dezacordul tău,căci orișicum lucrurile sunt tranșate,iar dezacordul tău nu mai poate schimba nimic. Singurul lucru de care ecumeniștii se mai sperie acuma este delimitarea de ei,izolarea lor, întreruperea comuniunii cu ei… Altfel, în această situație când au totul în mână,nu se va putea schimba nimic. Dacă vociferezi,te vor marginaliza,denigra,izola și toți cei aflați în unitate/comuniune cu ei, manipulați fiind de ei,te vor privi în cel mai bun caz că pe un ciudat, dacă nu schismatic,eretic,răzvrătit,agent,tulburător,rătăcit,smintit ș.a.m.d. Și… Și erezia de pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul fusese acceptată tot la nivel înalt, în acte oficiale și tocmai acest aspect îl determinase pe Sfântul Maxim să ia atitudine… Mă iertați! Doamne ajută!

    luni, 18:00:49, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Da, pretexte, dezvinovățiri și chiar frică trădătoare. Brusc, pe câte unii îi apucă smerenia (“Cine sunt eu ca să…?”). Adevărul este că erezia ecumenismului a beneficiat de o construcție îndelungată, complexă, subtilă și deci perfidă (un amestec urât mirositor de “da” și “nu”, de formulări ortodoxe cu altele eterodoxe sau de-a dreptul eretice, de lumină și întuneric etc), astfel încât mulți preoți de parohie sau mănăstire se simt prea mici pt a se opune fățiș ecumenismului. Probabil că nu o pot face nici în scris, darămite să înfrunte verbal protopopul și episcopul.

    luni, 16:52:41, 12 iulie 2021

  • Sara

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Sa stiti ca mie cateodata imi apare ca postati de pe theodosie.ru – ati adaugat si acest domeniu, pe langa theodosie.ro ? Sau poate e vreun virus, hacker ceva?

    luni, 14:29:19, 12 iulie 2021

  • Sara

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Nu mai primesc articolele pe e-mail. Nu se mai trimite newsletter?

    luni, 14:01:26, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    M-am gândit și eu că ereziile s-au impus în general cu forța. Dar nu a fost asta mereu. Spre exemplu, Arhim. Eutihie nu era vocal cu monofizitismul său, dar a fost luat în discuție în Sinodul local din Constantinopol și caterisit, apoi subiectul a explodat până în Alexandria, la Patriarhul Dioscor. Dacă nu ar fi fost condamnat, cred că s-ar fi menținut o pace mincinoasă, ca în zilele noastre cu ecumenismul. Alt exemplu este al Sf. Maxim cu monotelismul. Acea erezie nu era impusă cu forța. S-a ajuns la un echilibru prin care erau interzise discuțiile teologice și susținerea unei voințe sau a două. Totuși Sfântul a considerat această atitudine inacceptabilă. Și el era doar exponentul mai multora, nu era absolut singur. În situația de astăzi lipsește în primul rând delimitarea de ecumenismul semnat în Creta; cei mai mulți preoți sunt indiferenți sau pro-ecumeniști. În al doilea rând, atitudimea poporului, în primul rând a clericilor este una de validare sau nu a unei decizii sinodale. Nu e ca și cum nu au nici o răspundere; înghit sau nu gălușca. Pt mine, este evident că întreruperea pomenirii este indicată în această situație de amorțire. Cum pot să rămân impasibil când se dărâmă șandramaua sub dictonul „Hristos are grijă de Biserică și nu va cădea”. Păi, a stat în picioare datorită luptelor de mărturisire ale Sfinților. Dar acum, cu delăsarea asta, la ce bun ne putem aștepta? Și ce răspuns vom da lui Hristos pt rușinarea de Evanghelia Lui? Eu cred că există o frică trădătoare. Am urmărit aseară o ușoară schimbare de poziție a pr. Dan Bădulescu. Nu mai susține că totul a fost bine în Creta, dar crede că nu avem cum să reacționăm, că nu știm cum e întreruperea pomenirii… Eu le simt ca pretexte, dezvinovățiri.

    luni, 13:58:28, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Nici Arhiepiscopul Ciprului nu se lasă mai prejos. Nu suferă ofensa că 6 Episcopi ciprioți au refuzat să slujească împreună cu el la vizita recentă a Arhiepiscopului Greciei și sfințirea unei noi catedrale. Amenință că poate rezolva situați și asta ar însemna excluderea acelor ierarhi. Cred că există un conflict serios, care se îngroașă. Dreapta credință este suportată tot mai.puțin.chiar și de cei din Biserică; se simt atinși de ea tocmai pentru că sunt în greșeală și resimt nevoia să prigonească.

    luni, 13:42:21, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    De acord în bună măsură și cu opinia dvs., dar și a d-lui Vlad. Totuși , față de propoziția dvs „Este vorba de erezie adoptată în Biserică!!!” cu care eu sunt de acord prin prisma documentelor oficiale ale pseudo-sinodului cretan, mi se pare că se cuvine a merge mai departe cu observația pe care ne-o aruncă în față mulți preoți care nu sunt ecumeniști (luați-o măcar ca premisă pt întregul raționament): „Da, o fi fost adoptată la Creta erezia ecumenismului (deși și cu asta mulți sunt reticenți), dar e ceva doar la nivel înalt, mai mult ca politichie, și nu este aplicată (erezia) în teritoriu, la propriu adică, în Biserică. Ce s-a schimbat de la Creta încoace în parohia mea? La ce acțiuni ecumeniste m-au silit mai-marii mei epsicopii? Ei înșiși, ierarhii sau oricum o parte din ei, nu cred în ecumenism(1). Și veniți voi acum, nepomenitorii, ca să facem ce? Să nu mai pomenim pe episcop? Încă nu am suficient temei. Când vor veni peste mine cu acțiuni ecumensite, voi pleca sau voi lua măsuri de opunere.” Cum le răspundeți? Mulțumesc! (1) https://www.marturisireaortodoxa.ro/mitropolitul-olteniei-recunoaste-public-ca-la-creta-ierarhii-au-gresit-dar-continua-sa-ne-condamne-pe-noi-ca-schismatici/

    luni, 13:10:11, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Nu știu cât de rapid ar fi efectul asupra lui să-și revizuiască poziția. Da, problemele generate de vaccin nu sunt doar medicale, ci mai ales sociale, de libertate/control/manipulare, exagerari conspiraționiste și chiar religioase, după cum se vede. Să avem înțelepciunea să le facem față, să le contracarăm. Între timp, eu văd că am probleme cu aplicația și gestionarea site-ului, monitorizarea comentariilor…

    luni, 12:16:09, 12 iulie 2021

  • andrei-d

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Sărut Dreapta, părinte. Ce te faci când apare știrea cum că „E o eroare medicală și științifică. E o greșeală inacceptabilă ce va rămâne în cărțile de istorie pentru că efectiv vaccinurile produc variantele”, spune Luc Montagnier laureat Nobel. Acum purtătorii de vaccin sunt și protagoniștii variantelor delta… Mitrop. Ilarion trebuie informat repede ca se schimba premisele păcatului

    joi, 09:10:34, 8 iulie 2021

  • Sara

    la articolul