Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • andrei-d

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Iar ruperea barierelor eclesiologice, și "evlavia" oferirii Sfintei Euharistii eterodocsilor este un obicei tot mai des intalnit la mulți clerici modernisiti, liberali. Amintesc doar doi, cu cel in cauza trei. Avem deci unul activ, Nathanael de Chicago, și doi pasivi, (ce oferă Sf. Împărtășanie în cazuri de urgenta): IPS Ilarion Alfeyev ( https://www.google.com/amp/s/eirenikon.wordpress.com/2009/10/23/archbishop-hilarion-alfeev-on-catholic-sacraments/amp/ ) și arhimandritul Ambrozie Pogodin, în publicația "On the Question of the Order of Reception of Persons into the Orthodox Church, Coming to Her from Other Christian Churches", 1997.

    marți, 23:37:22, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d explica ce vrea sa spuna cuvintele din FA Ap. " căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa." Ce inseamna ca se boteaza in viitor dar acum poate trai trupeste elinul cu ortodoxa fara casatorie la Biserica numai cu cununia civila?

    marți, 15:42:06, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Nu am intrat în subiectul cununiilor mixte; e și acela unul delicat, pe care poate îl vom aborda într-un articol. Ce-mi doresc și cer deocamdată este să nu răstălmăcim ce a spus celălalt și să avem minim de smerenie sau decență de a primi o replică sau mustrare. În acest comentariu abați discuția de la subiect pt că a zis nu’ș’ce altceva. În vălmășagul acesta de replici și contre se pierde esențialul și rămâne fiecare cu dreptatea lui nedreaptă. Așadar poți să recunoști că Andrei s-a referit la duhul protestant de a scoate din context citatele, nu la vreo concepție protestantă? Aici stă încrâncenarea, să nu recunoști ce a spus celălalt și să-l răstălmacești si, eventual, să nu ierți anumite slăbiciuni.

    marți, 15:19:47, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    a deschide un subiect si a il despica in mai multe e simplu o discutie...simplu daca vreti sa tac eu tac (numai sa spuneti asta) dar a confunda cununia civila cu cea la biserica e total anapoda curviile mixte la asta se refera la "cununii" mixte in Biserica eretic si ortodoxa. Ce incrancenare o fi daca raspunzi sau dai o replica???

    marți, 14:55:05, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 (10/12/2019 1:54 PM) E vorba de înțelesul cuvintelor lui. E greu când interpretăm toate îngust și fixist. S-a referit clar la metoda protestanților de a scoate citatele din context. Din păcate a făcut-o cu malițiozitate, dar a spus ceva adevărat. Nu te-a făcut eretic la propriu. Cât despre Înfruntarea jidovilor, a fost scrisă de un eretic, de Neofit, cel care spunea că prin Împărtășanie primim pe Hristos mort și înviază în noi, dându-ne și nouă înviere; și că primim doar o parte din Trupul și Sângele lui Hristos, de aceea trebuie să ne împărtășim cât mai des. Amănunte în cartea Împărtaşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, mărturiile Traditiei. Din păcate, viziunea și detaliile acestea denotă o încrâncenare nespecifică duhului Ortodoxiei. Sfatul meu, cu iertare, este să fii mai atent la acest capitol vital. Altfel ne cam pierdem vremea pe litere moarte (chiar dacă am avea dreptate).

    marți, 14:13:44, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ca interpretezi aiurea canonul 31 e ca Sv Nocodim ce talcuieste acel canon spune ca mai intai sa faca Botezul si apoi casatoria si nu mai intai casatoria nelegiuita si apoi Botezul. Pr.Justin avea o vorba nu exista o slujba a casatoriei ptr. doua confesiunii diferite!

    marți, 14:11:28, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai tocmai asta ca nu intelegi ca aici la 1881 se refera la" cununie" in biserica ortodoxa intre eretic si ortodoxa si nici de cum "cununii" civile care nu au nici o valoare.Si dovada ca aceste curvii se practica in Romania eu stiu caz concret papistas "cununat" cu o ortodoxa si Ioan de la Rarau spune ca asa ceva nu e valabil si ca se practica astfel de nelegiuiri si in zona aceea a Moldovei , plus ca e un asa zis preot din Italia ce apartine de BOR care spunea ca el nu va face curvii mixte si dupa Creta 2016 ce crezi ca face? curvii mixte ca asa zice "Sinodul" si da in toate cazurile Italia, Moldova si cel ce il stiu eu cu papistasul si ortodoxa nu a trecut nici un eretic la ortodoxie ba li s-a zis ca nu e diferenta intre ortodocsi si papistasi

    marți, 14:08:49, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai la acel jidov nu a fost nici o urgenta cat neglinjenta si nepasare si totusi Justin a zis sa nu ii faca cele trei afundari complete, si jodovii motivau ca au ruda pe Avraam dar faptele lui nu le faceau asta cu ca is ruda de sange nu te baga automat in Rai, harul, faptele si credinta

    marți, 14:01:12, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca scrie in cartile vechi jidov gata esti rasist inseamna ca si Svanti sau ce au folosit termenul erau rasisiti...de unde le scoateti ? arata un singur Svant care zice ca termenul jidov e o injosire, ai auzit de cartea INFRUNTAREA JIDOVILOR? cauta si o sa ramani placut surprins

    marți, 13:57:50, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca protestantii sectari nu sunt eretici atunci ce sunt, el zice clar : "Lasa te de protestantism" protestantism=erezie, cine spune erezii sau idei sectare e orthodox? sau si aici e inventia aceea partasul CONSTIENT la erezie=ortodox??

    marți, 13:54:14, 10 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    ayeaye20, Iertare pentru critica personala si directa către tine. A fost un moment de slăbiciune. Dar ușor ușor te slefuiesti observ, însa: 1. Acel copil nu era "jidov", ci evreu, cu atât mai puțin poți fi rasist cu cât s-a convertit și a fost înfiat de Hristos prin Sf. Botez, acel "jidov" fiind ruda de sânge probabil cu Sfinții Apostoli. 🙂 2. Ambii parinti au dreptate, dar separat. 2.a. Părintele Justin are dreptate ca botezul NU se repeta, indiferent de forma (afundare, turnare, stropire sau de urgenta cu nisip) dacă e făcut în Biserica lui Hristos, adică cea ortodoxă), însă cum a punctat și Ieromonahul Lavrentie, dacă cel botezat de urgenta a supraviețuit, se face doar restul slujbei, fără ritualul care a fost făcut deja. 2.b. Iar la căsătoriile mixte părintele Adrian Fageteanu a făcut ce trebuie, căci căsătoriile mixte nu sunt curvie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse accepta căsătoria (civila doar) dintre un ortodox și un eterodox(chiar și păgân), iar dacă nu exista impedimente(partea ortodoxă rămâne fidelă) se poate împărtăși. Așadar, Biserica niciodată nu a interzis și nu poate sa interzică dragostea dintre doi oameni (altfel unde e libertatea de care vorbește Hristos?) "Constrangerea" nu e o caracteristica a Bisericii, ci sfințirea. Întrucât Sf. Ap. Pavel spune ca dacă doi au fost căsătoriți înainte ca unul sa se boteze, dacă vor, sa rămân împreună. Așadar, dacă era CATEGORIC osândă cu siguranță Sf. Apostol Pavel le ar fi interzis desăvârșit sa se despartă. Dar a zis sa rămână împreună dacă vor, căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa. Exemple sunt cu duiumul aproape, părinții ucenicului lui Pavel, Timotei, aveau căsătorie mixta (Fapte, 16,1), mama și sora Sf. Grigorie Teologul au avut de asemeni căsătorie mixta(abia ulterior soții ambelor s-au convertit). Dacă biserica le ar întoarce spatele, oare ei ar mai avea vreun interes în a se converti celalalt? Sau ii pierzi pe amândoi? Pe lângă numeroasele canoane (unele interzic cu desăvârșire, altele sunt mai îngăduitoare). În contextul în care am trecut de perioada de glorie a Bizanțului, se cuvine ca să revenim la practicile Bisericii primare cu atâtia eterodocsi și păgâni în jurul nostru, adica sa ne intereseze si un membru, nu toată familia,ca prin acel unu sa dobândească și restul familiei sfințenia. Sa avem o imagine de ansambluîn Biserica, și nu particulara când avem de a face a cu subiecte asa delicate. Sfinții Părinți au fost nevoiți sa fie "înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), măcar ca vor salva cât mai multe suflete din gura șarpelui celui veșnic. Plus canonul 31 Laodiceea, care se pare ca e cel mai îngăduitor, introduce o dimensiune pastorala indulgenta(căci e în natura Bisericii) , și precizează: ”Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fi­icele după eretici, în afară de cazul în care ar făgăduii că se fac creştini.” Este evident că sfârșitul canonului arată că Biserica nu condiționa în mod absolut întemeierea unei familii în Biserica ortodoxă de actul Botezului ci de disponibilitatea celui primit în familia ortodoxă de a se deschide spre adevărata credință și făgăduința în acest sens. Așadar "sa ne purtăm unii altora sarcinile, și așa veți împlini legea lui Hristos".(Galateni: 6,2). Seara binecuvântată.

    luni, 23:01:54, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    hai sa mai zic doua una pe caz cu botezul si una cu curviile mixte=cununii mixte eretic cu ortodoxa 1. era un copil jidov care nu a fost botezat de preot orthodox dar nu prin trei afundari desavarsite , si mama lui a intrebat pe Sv. Justin Pârvu de la Petru Voda daca tre' sa il boteze iar si Sv. Justin a raspuns ca nu trebuie Botezat iar desi nu a avut 3 afundari desavarsite, mama acelui baiat a mai intrebat si alt preot acela a vorbit cu copilul si a aflat de la copil daca are roadele care sunt in urma unui botez orthodox si se pare ca le avea si raspunsul lui a fost asemenea ca NU trebuie botezat desi nu are cele 3 afundari desavarsite 2. curviile mixte in România au fost aprobate Sinodal in 1881 Si Sv Adrian Fageteanu pe baza asta a sinodului din 1881 accepta curviile mixte, dar Sv. Justin Parvu nu le accepta el spunea ca mai intai sa se boteze acela sau aceea si apoi sa faca cununia orthodoxa.

    luni, 21:50:48, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    S-a înțeles că Andrei te-a atacat cam dur, dar acum vrei să-i arăți că chiar avea dreptate? Replici de genul acesta chiar vădesc spirit sectar. Hai să nu ducem totul la cel mai jos nivel! Ca să nu existe dubii pt careva, aduc și explicațiile necesare pt a nu ne trezi cu alte caraghioslâcuri. Nu te-a acuzat Andrei de erezie, ci de metodă mai naivă decât sectarii de a scoate citatele din context. Ori, la o astfel de apostrofare, chiar conform pildei pe care o dai, se răspunde cu minimă smerenie, nu cu dezvinovățire. Deci hai să fim realmente smeriți și drept-credincioși!

    luni, 21:47:27, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d Pateric Despre avva Agathon Spuneau unii despre avva Agathon că au venit unii la el, auzind că are duh al deosebirii, şi vrând să-l încerce, i-au spus: – Tu eşti Agathon? Am auzit că eşti curvar şi îngâmfat. – Da, aşa e. – Tu eşti Agathon cel flecar şi bârfitor? – Eu sunt. – Tu eşti Agathon ereticul? – Nu sunt eretic. Şi l-au întrebat: spune-ne, de ce ţi-am zis atâtea, şi le-ai primit, şi cuvântul acesta nu l-ai răbdat? – Cu cele dintâi mă prihănesc singur, căci e spre binele sufletului meu; eretic înseamnă depărtarea de Dumnezeu, şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu.

    luni, 21:35:47, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Cred că și mai concludent este să fie adus ca mărturie Sf. Ciprian al Cartaginei, cel care s-a opus cel mai mult primirii ereticilor fără botez. Cel puțin în Scrisoarea 73.XXIII.1 afirmă că cei primiți fără botez vor moșteni răsplata Bisericii prin mila lui Dumnezeu. Adică acceptă iconomia făcută de alții prin... iconomie.

    duminică, 23:04:18, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Iartă ma și tu Vlad. Uneori sunt cam neserios, adevărat, dar sunt slăbiciuni. De care și mie mi pare rău uneori. Domnul cu noi cu toți.

    duminică, 10:21:53, 8 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Andrei, cred că acum e un moment prielnic să-mi cer iertare că te-am contrat cam tare și cam nedrept la un comentariu anterior. Dacă mai așteptam puțin, până aici, cred că eram mai la adăpost de greșeală 🙂 În altă ordine de idei, deși subiectele sunt grave și serioase, mi se pare important să nu ne luăm noi înșine prea în serios, mai ales nu până acolo încât să intrăm în atacuri la persoană. Mă gândesc acum că ayeaye se va simți îndreptățit să răspundă cu același ton. Chiar îs curios 🙂 Din nou, iartă-mă te rog că intervin rar și numai cu chestiuni din acestea. Bucurii!

    duminică, 00:26:40, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ayeaye20, Ești mai rău decât sectarii cu versetele. Lasa te de protestantism. Și revino ti. Lasă te și de parintele Iulian, dacă Sf. Ioan Gura de Aur a zis ca nu întru el sta întreaga biserica, cu atât mai puțin în prodromu.

    sâmbătă, 23:23:55, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 Cred că vorbim limbi diferite în privința citatului de la Sf. Chiril al Ierusalimului. Dacă nu spune ceva clar, atunci e interpretabil și nu văd cum poate fi un argument. În plus, ce nevoie este de o trimitere la Sf. Chiril când chiar Apostolul Pavel spune că botezul închipuie îngroparea împreună cu Hristos (Rom. 6:3)? Totuși validitatea Botezului ține de mărturisirea Treimii, nu de simbolismul lui. Așadar Didahia apostolilor acceptă botezul prin afundare în cazuri speciale și nu poate fi repetat. Eu nu pledez pt botezul prin stropire sau turnare, să ne înțelegem. Ci doar am zis că nu cred că trebuie repetate în astfel de cazuri. Cum zice și Sf. Vasile în canonul 1: ereticii să fie primiți prin botez, dar acceptă și iconomiile făcute de alții. Altfel se creează haos. S-ar certa preoții ce e valid și ce nu. Confuzie smintitoare.

    sâmbătă, 16:47:02, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    nu neaparat tre' sa scrie ca nici de-o-fiinta nu scrie in Biblie si totusi il folosim in documete cu valoare dogmatice, depinde si cine intelege si cum intelege exact cum a talcuit Sv. Nicodim Canoanele el prin "impreuna s-ar ruga" intelege ori liturghisire impreuna ori ruga impreuna desi acolo nu scrie de slujire la canonul 11 Ap., repet depinde si de harul celui ce citeste si intelege si poate sa extraga din acel cuvant sau cuvinte ceva ce este cu adevarat in el si ceilalti care nu au harul acesta(al intelegerii) nu vor vedea intelesul acela...

    sâmbătă, 15:27:54, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Da. Există situații când copilul e bolnav și cam cum va fi botezat dacă nu prin stropire? La aceste cazuri mă refer. Chiar nu se înțeleg aceste detalii?

    sâmbătă, 15:18:55, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    am spus clar cazul fetei lui Staicu care fu' prin afundarii partiala deci nici prin turnare si nici prin stropire si totusi au facut apoi botez/afundari totale 3 la indemnul pr. Iulian si mai e un caz cu un sectar american ce fu' doar miruns in SUA si cand a venit in România Ioan de la Rarău i-a facut 3 afundări totale

    sâmbătă, 15:16:34, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    deci tu intelegi de acolo: "luând apă, să‑l boteze" = turnare?

    sâmbătă, 15:09:20, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Declarație vie și mărturisitoare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene:

    Minunat! Si atat de adevarat si de trist...

    sâmbătă, 14:56:24, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Frumos si util articol!

    sâmbătă, 14:51:18, 7 decembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Aspecte foarte importante, care chiar mă preocupau în ultima vreme, mi-a lămurit acest articol! Mulțumesc! Chiar nu aș fi știut cum și unde să caut o asemenea sinteză ca să pricep diferențele dintre atitudinile față de Sfânta Împărtășanie întâlnite azi.

    vineri, 20:08:44, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Totuși există niște rânduieli în Biserică și nu e cazul să inventăm noi după cum ne place. Am spus mai înainte că în Didahie se permite Botezul prin turnare; e clar că nu poate fi repetat. În Molitfelnic se spune că, dacă nu este preot în preajmă, botezul îl face moașa sau un mirean, iar mai târziu, de va trăi copilul, preotul va completa slujba Botezului și Mirungerea.

    vineri, 18:32:48, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Eu nu am găsit asemenea afirmații la sursa indicată.

    vineri, 18:06:02, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    un lucru interesant: Săvârşirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului morţii şi al învierii, şi mutarea întregului accent doar pe aspectul curăţitor al Tainei (cf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheza II mistagogică”).

    vineri, 17:42:28, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    randuiala trebuie completată daca e botezat in 3 afundari si nu a fost timp de a citi toata randuiala (toate rugaciunile) si miruirea adica sa se faca cele ce nu s-au putut atunci face

    vineri, 17:34:10, 6 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Rectific: *schismaticii adică cei botezați între ei, nu apostatii, adică cei ce s-au lepădat de dreapta credința și revin înapoi în Biserica. Pentru aceștia se face doar mirungerea. Căci botezul odată făcut în Biserica adevărată NU se repeta. Pentru ereticii veniți la dreapta credința botezul ce se face nu e rebotezare, ci abia în Biserica primesc adevăratul botez.

    vineri, 14:48:18, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Am înțeles trimiterea, am recitit-o, dar rămâne întrebarea: ce voiau să spună cuvintele “precum este scris”? Nu am văzut ca hotărârea, care nici nu a fost sinodală, ci o consfătuire cu clerul, să fie una decisivă și nici să aibă legătură cu “precum este scris”. În plus, din comentariul anterior se înțelege că un botez făcut prin stropire în caz de forță majoră trebuie repetat, dar eu știu că doar trebuie completată rânduiala, adică mirungerea. Plus că nu am adus în discuție cazul Par. Ciprian, deși e pe temă.

    joi, 21:54:08, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și e foarte corect. E recomandat chiar. Și Sf. Vasile cel Mare recomanda sa se boteze și schismaticii, cu cât mai mult greco-catolicii? Tot ce e inafara Bisericii, (inclusiv stiliștii) au nevoie de botez, dar uneori se fac pogoraminte(Biserica are aceasta putere) pentru ușurarea convertirii. Însă e bine ca și la școală, sa nu se meargă cu prescurtări, ci cuvintele întregi. Deși mesajul e înțeles în ambele cazuri.

    joi, 18:21:57, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Si totusi Sv Paisie de la Neamt ii boteza pe greco-catolici=uniati

    joi, 18:14:15, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Limonariul sau Livada Duhovnicească, edit. REÎNTREGIREA, Ioan Moshu, Alba Iulia 2014 pag.200-202 CAPITOLUL 176 FRUMOASA ÎNTÂMPLARE A LUI AVVA ANDREI DESPRE CEI ZECE PEREGRINI, ÎNTRE CARE ȘI UN TÂNĂR EVREU Avva Paladie ne povestea: „Am auzit povestind pe un părinte cu numele Andrei, botezat cu nisip, cu care ne-am întâlnit și noi, zicând: – În tinerețea mea eram tare dezordonat. Fiind război și neorânduială, eu împreună cu alți nouă am fugit în Palestina. Unul dintre noi era meșteșugar, iar altul evreu. Când am ajuns în pustie, evreul s-a îmbolnăvit de moarte. Eram în mare încurcătură și nu știam ce să facem cu el. Totuși nu l-am părăsit, ci fiecare dintre noi îl ducea în spate cât putea. Vroiam să-l ducem într-un oraș sau în vreun port, ca să nu moară în pustie. Dar, pentru că tânărul slăbise cu totul leșina datorită nemâncării, a marii fierbințeli, a oboseluii nemăsurate și a setei din pricina arșiței, încât era pe moarte și nu mai putea să se țină pe picioare, ne-am sfătuit cu multe lacrimi ca să-l lăsăm în pustiu, de teamă să nu murim și noi din pricina setei. Când l-am pus pe nisip plângând, și ne-a văzut că avem de gând să plecăm, a început să ne conjure, zicând: – Pe Dumnezeul care are să judece viii și morții nu mă lăsați să mor evreu, ci creștin. Faceți-vă milă cu mine și botezați-mă, ca să plec și eu creștin din viața aceasta și să mă duc la Domnul. – Bine, frate; dar nu-i nimeni printre noi care te poate boteza. Toți suntem mireni. Botezul nu poate să-l facă decât episcopii sau preoții. Dar nici apă aici nu avem. El însă stăruia rugându-ne cu lacrimi, cu aceleași jurăminte și zicând: – Nu mă lipsiți de acest dar, creștinilor! Pe când noi eram într-o încurcătură așa de mare, meșteșugarul mișcat de Dumnezeu ne spune: – Ridicați-l și dezbrăcți-l! Cu mult chin l-am sculat on picioare și l-am dezbrăcat. Meșteșugarul a luat nisip cu mâinile lui, l-a vărsat de trei ori pe capul evreului, zicând: «Se botează Teodor, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh». Noi am răspuns: «Amin», după fiecare nume al Sfintei și Deoființei Treimi. Și iau ca martor pe Domnul, fraților, că Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, l-a vindecat și l-a întărit atât de mult, încât nu se mai vedea în el nici urmă de boală, ci a mers împreună cu noi, restul drumului prin pustie sănătos și zdravăn, cu toată veselia. Când am ajuns la Ascalon am povestit tot ce s-a întâmplat pe cale cu fratele fericitului și celui întru sfinți Andrei, episcopul orașului. Cuviosului Dionisie la auzul spuselor noastre, s-a minunat de această străină minune și a chemat tot clerul ca să-i spună întâmplarea și să hotărască dacă trebuie socotit botez sau nu botezul cu nisip. Unii spuneau că trebuie să fie socotit botez datorită minunii străine; alții spuneau: «Nu!». Grigore Teologul enumeră toate botezurile: botezul mozaic, dar cu apă; înainte de acesta botezul prin nori și prin mare; apoi botezul lui Ioan, deosebit de cel iudaic; botezul lui Iisus, dar cu Duhul, acest botez este botezul desăvârșit; știu și al patrulea botez, cel prin mucenicie și sânge; cunosc și pe al cincilea încă, prin lacrimi. Cu care dintre aceste botezuri a fost el botezat ca să-i dăm aprobarea, mai cu seamă că Domnul a spus lui Nicodim: «Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția Cerurilor» (In, 3,5). Alții iarăși le obiectau acestora, spunând: – Cum asta? Pentru că nu este scris despre apostoli că au fost botezați nu intră întru împărăția lui Dumnezeu? – Nu-i adevărat, răspundeau ceilalți; apostolii au fost într-adevăr botezați după cum amintește Clement Alexandrinul în volumul al cincilea al Hipotiposelor sale. Clement, tâlcuind cuvintele apostolice: «Mulțumesc lui Dumnezeu că pe nimeni dintre voi n-am botezat» (I Cor. 1,14), zice: «Se spune că Hristos a botezat numai pe Petru, iar Petru pe Andrei; Andrei pe Iacov și Ioan și aceia pe ceilalți». Acestea și multe altele discutând i s-a părut fericitului Dionisie episcopul să trimită pe fratele la sfântul râu Iordan și să fie botezat acolo. Iar pe meșteșugar l-a hirotonit diacon“.

    joi, 17:53:47, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Claudiu, despre care fost director CIA faceţi vorbire? Nu e important, ci doar o curiozitate personală. Aş aprecia dacă ne-aţi indica o sursă pentru această susţinere. Mulţumesc! 🙂

    joi, 16:33:26, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Adrian, cele două obiective sunt cam generale pentru gustul meu. Când spui stat "declarat" creştin, cred că ai în vedere o codificare constituţională (gen: (1) România este stat creştin-ortodox, naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.). Altfel decât formal nu înţeleg cum ar putea fi statul declarat creştin-ortodox. Dar în contextul unui popor care nu prea mai este creştin, este destul de riscant să propui o astfel de soluţie, întrucât contra-reacţia ar putea să-şi găsească un steag în jurul căreia să se coaguleze. Apoi, instituirea moralei creştine prin politici publice este, din nou, la fel de problematică şi ne apropie foarte mult de sistemul moralităţii islamice, ne duce într-o zonă din care lipseşte valoarea libertăţii individuale, în inţelesul său pur creştin. S-ar putea să pierdem infinit mai mult decât câştigăm. Prefer să văd femei despuiate pe postere decât să văd sharia police care să verifice doamnele la basma. Exemplul e unul extrem, dar sper să se înţeleagă unde bat. Şi eu mi-aş dori ca reperul juridic al "bunelor moravuri" (cf.Cod civil) să fie cel creştin, ceea ce în multe privinţe nu mai e cazul în sistemul nostru de drept. Părerea mea este reflecţia politică ortodoxă ar trebui să fie infinit mai aplicată. Mai întâi, trebuie să existe un repertoriu de interese politice ale ortodocşilor care să fie rafinate în politici publice cu (mare!) valoare practică. Putem pleca de la principii, dar şi aici este o întreagă filosofie care ne trimite spre dreapta. Eu unul nu sunt tocmai încântat de căile astea bătătorite ideologic pentru că s-ar putea ca interesele noastre de azi să fie schimbate. De asta îi tot dau cu sindicalismul, de pildă, o chestie strict în apanajul stângii. Or, ceea ce avem noi acum sunt nişte deziderate, să fie bine, să nu fie rău, să fim sfinţi nu păcătoşi. Dar raportat la imprejurările concrete în care ne ducem existenţa, nu există niciun fel de iniţiativă politică viabilă care să fie măcar asumată, dacă nu generată, de ortodocşi. Ortodocşii nu generează civism, nu generează cultură, nu generează politică, nu generează modernitate. Dpdv al vieţuirii sociale, pare că suntem cam fără rod. În altă ordine de idei, şi eu tot pe Ninel Peia l-am votat în primul tur, dar nu pentru că m-ar fi convins, dimpotrivă. Tocmai pentru că nu am găsit pe nimeni care să mă convingă, am făcut ascultare de "Frăţia Ortodoxă" şi de ActiveNews care au îndemnat să votăm aşa. Aş fi ascultat de părintele Aldea, care l-a votat pe domnul Paleologu, dar apropierea sa de fostul locatar de la Cotroceni m-a oprit să o fac. Plus că e de un sincretism înspăimântător domnul Paleologu. Abia prin faptul că am fost nevoiţi să îl votăm pe Ninel Peia ca reprezentant al valorilor creştin-ortodoxe (să zicem că nucleul dur) ar trebui să ne dăm seama cât de în urmă suntem dpdv al apărării intereselor noastre politice. Dar oricât de în urmă am fi, tot e ceva, tot e un început. Dacă însă ne încăpăţânăm să o luăm de la capăt de fiecare dată, vom fi din ce în ce mai descurajaţi să activăm în plan politic. Iar acestea le spun fără să mai fac vorbire de experimente politice de laborator, de astroturfing, de iepuri electorali ş.a.m.d. Părerea mea 🙂

    joi, 16:31:23, 5 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Ar trebui și niște referințe convingătoare. Vorbe am auzit și eu destule, de aceea am și promovat aceste detalii, printre altele, dar nu am nici un lucru concret. Am bănuit de la început și încă bănuiesc că e și mâna Patriarhiei Ecumenice și a Arhiepiscopului de Atena împotriva lui Teofil. Cum se explică altfel intervenția lui Ieronim al Atenei, care îl primește în propriul lui spital de îngrijire? Sunt câteva ciudățenii la mijloc...

    joi, 16:16:03, 5 decembrie 2019

  • Claudiu

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Acest Teofil al III-lea este vărul fostului director CIA, care, bineînțeles este mason, chiar și acolo își vârâ coada satana! Acest Teofil este ultra-ecumenist, dar Patriarhul Irineu este anti-ecumenist, anti-CMB. Câteva despre credința Patriarhului de drept canonic al Ierusalimului: condamnă ecumenismul și “biserica” ecumenistă ca una ce „nu este vie, ci moartă, căci minciuna ucide în sine tot adevărul” condamnă Consiliul Mondial al „bisericilor” şi susţine ieşirea din componenţa acestuia condamnă sinodul tîlhăresc din Creta, numindu-l „lipsit de har şi scîrbos în faţa lui Dumnezeu” pentru „revizuirea perfidă a teologiei şi antropologiei ortodoxe” mărturiseşte că „Sfîntul Duh lucrează doar în creştinii ortodocşi care stau în Adevăr. El nu poate conlucra cu faptele nelegiuiţilor” îndeamnă „episcopii puşi şi chemaţi de Dumnezeu pentru apărarea credinţei, … să adopte atitudinea mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi în apărarea Ortodoxiei faţă de cei care o vând şi o supun pe placul lumii acesteia care zace în rău” cheamă „pe toţi membrii Bisericii-Mame a Sionului şi a întregii Ortodoxii, … să vină şi să ajute, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, la restabilirea ordinii canonice în Patriarhia Ierusalimului”.

    joi, 15:23:56, 5 decembrie 2019

  • Adrian S.

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Ba cam ştim noi ce vrem dar ne e frică să o spunem pe faţă: - un stat declarat creştin-ortodox, nu laic (=ateu); - valorile morale creştin-ortodoxe să fie respectate până într-acolo încât să fie bază a legislaţiei. Eu în primul tur am votat Ninel Peia. Aşa cum ungurii îşi votează UDMR-ul cu consecvenţă, pentru că le oferă ceva ce-i interesează pe ei (mă rog, se prefac că le oferă, mimează cu talent, dar sunt cameleonii perfecţi pentru proptit toate guvernările pipernicite), aşa şi eu - am ales un candidat care măcar în teorie vine în întâmpinarea mea. Ce sunt eu? Sunt un creştin-ortodox şi tată de familie, care îşi întreţine nevasta casnică pentru a avea grijă de copii. Ce propusese candidatul până nu demult? Păi un proiect de lege pentru indemnizaţiile mamelor casnice, rămas în praf. Sau o declaraţie pe faţă că vaccinele sunt moartea, care l-a aruncat afară din PSD. Nu ştiu ce ar fi făcut la Cotroceni pe bune, dar măcar de zis a zis ceva care îmi suna mie bine şi chiar a încercat să facă nişte chestii. Omul era declarat pro-familie, pro-viaţă. Nu libertinaj (=desfrâu instituţionalizat), nu avorturi fără număr, nu d'astea. Aşa câştigase şi Trump în SUA, declarându-se promotor al familiei şi reuşind să mobilizeze o masă de alegători tăcuţi, care până atunci stătuseră în umbră şi fuseseră împroşcaţi cu noroi de "favorita" Hillary. Sigur, toată lumea îmi spunea "îţi risipeşti votul". Păi nu eu mi-l risipesc, ci bizonii mi-l risipesc pentru că votează vraişte, făcând calcule oportuniste cum să nu şi-l risipească. Băi, nene (vorbesc la general acum), dacă nici când eşti chemat să alegi secret, să votezi, să faci o opţiune liberă fără să te ştie nici Secu' nu reuşeşti să fii liber, să te debarasezi de calcule şi prognoze vărsate insidios prin presă, înseamnă că eşti chiar sclav pe propria plantanţie. Pune, frate, votul unde-ţi place şi poate vei avea surpriza să mai fie vreo 6-7 milioane cărora să le placă de acelaşi om şi să pună ştampila în acelaşi dreptunghi. Dacă ajungi să votezi pe unul de care nu-ţi place şi să-l omiţi pe cel de care îţi place, fiindcă "estimezi" că nu va ieşi, înseamnă că eşti laş. Şi ce dacă îmi "risipesc" votul, l-am pus eu pe KJ la Cotroceni? Ba, pardon ! Să dea socoteală istoriei, să-şi bage unghia în gât şi să-şi dea cu pumnii în cap ăia care l-au votat când vor vedea cum va ieşi. Asta dacă vor avea discernământul să realizeze de unde li se va trage şi pe unde li s-a tras-o. Normal că în turul 2 am votat ceva dintre două rebuturi (Dăncilă), că asta ne-a fost pus pe tarabă: ea uscătură (fiindcă era deja consumată de guvernare), el putreziciune (fiindcă aderă la nişte valori împuţite rău, dar nu brânză franţuzească ci lături). Măcar ea nu puţea: pe unul dintre cele două proiecte de lege privind parteneriatele civile (=vârful de lance al LBGT-ului, moartea familiei), PL35/2019 şi PL39/2019, ambele introduse în Senat la o săptămână după picarea referendumului din 2018 de către o gaşcă USR-PNL-ALDE, am găsit un punct de vedere NEGATIV al doamnei prim-ministru. Deci o fi ea uscătură, dar măcar nu pute. http://www.cdep.ro/proiecte/2019/100/50/3/pvg153_2019.pdf Refuz să-mi anulez votul sau să lipsesc la alegeri, pentru că asta înseamnă să-mi cedez şi ultima fărâmă de libertate care mi-a mai rămas. Nu mai votez cu speranţa că va veni ceva mai bine, ci ca să vadă ăia că încă mai existăm, să le mai fie un dram de teamă că-şi vor lua o ştampilă în freză dacă-s melteni cu noi. Mă rog, prea multă teamă nu va fi, când ai buzunarele doldora şi stai călare pe servicii... Dar chiar dacă ne-au golit de conţinut până şi dreptul de vot, fiindcă nu prea mai ai ce să alegi, nu vreau să-l cedez. Sigur, când va fi un candidat unic cum era Ceauşescu, atunci normal că merită să-i arăţi degetul anulându-ţi votul, ha ha ! Dar, până atunci, să fim conştienţi că poporul are ceea ce alege. A ales ceva la Referendumul din 2018 (sodomia) refuzând protejarea familiei printr-o definiţie constituţională explicită, boicotând, ştampilând NU sau absentând indiferent. Acum, în 2019, a mai întărit că trebuie să vină la putere promotorii "valorilor europene", deci treaba e aşezată bine pe şine. Am explicat cu argumente pe blogul meu, nu voi mai relua. Vlad, dacă nu-ţi place articolul, îndepărtează link-ul înainte să aprobi comentariul meu. Nu intenţionez să-mi fac publicitate, ci doar să arăt oamenilor cam cum bate vântul. Ia-o ca pe o consultaţie juridică gratuită dată poporului român (dacă e cineva dornic să afle, normal). Să ştie cam de unde li se va trage şi, poate, pe viitor, să evite greşelile. Aşa fac şi cu clienţii mei, le arăt unde greşesc şi pe unde să o ia ca să nu mai pice în plasă. http://surugiu.net/wp/2019/11/17/acum-avem-scoli-si-spitale/

    joi, 14:47:15, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și acrivia asta are limita ei pana când se exagereaza, se pune accent expre doar pe forma și nu pe Taină în sine, care e Focul coborât în foișorul unde erau ascunși Apostolii. Biserica înseși este o epicleză continua, căci harul Duhului este atat revărsat (Fapte 2, 33; 10,45) cât și stropit (Iez. 36, 25), iar nașterea din nou din Duh Sfânt, reprezinta omul nou, înfiat de Dumnezeu, afundarea fiind importanta mai mult catehetic (însemnând îngroparea și învierea Mântuitorului); căci singura forma fără harul Duhului rămâne goala, căci și ereticii sunt asa pietisti(rigoristi) dar uita ca "în dar suntem mantuiti" si nu prin faptele noastre. În orice caz și în Fapte 19,1-6 spune despre cativa ucenici creștini pe care Pavel i-a întrebat despre botez, aceia răspunzând ca s-au botezat(ei între ei) doar cu botezul lui Ioan, adică doar cu apa(!!) , dar NU aveau harul Duhului Sfânt, și imediat Sf. Pavel își pune mana peste capetele lor și primesc harul Duhului Sfânt, aratandu-se aici un discernământ ce a fost urmat ulterior și de Sfinții Părinți. Așadar urmam pe cât posibil tradiția patristica, dar nu cădem în extreme. Nimeni nu poate lega mâinile lui Hristos ca sa primeasca chiar și printr-o forma a botezului nu prea canonica. Dacă un preot primește prin mirungere și altul prin botez sau altul prin pocăință simplu(sau punerea mâinilor cum s-a întâmplat în 1948 cu trecerea în masa a greco-catolicilor) fii sigur și convins ca Hristos i-a primit pe toți. Sunt sigur ca nici părintele Serafim Rose cel mai probabil la metodisti nu a fost afundat de trei ori, ci poate doar stropit sau i s-a turnat, și totuși a fost primit prin mirungere. Așadar Sf. Ioan Maximovici sigir știa ce face, având și harul Duhului Sfânt. Sa dam slava lui Dumnezeu în Treime lăudat și închinat pentru mila și înțelepciunea Lui în iconomia mântuirii noastre. Amin.

    joi, 00:13:56, 5 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Trebuie să observăm întâi că nu există o prescripție canonică explicită prin care să se ceară repetarea botezului săvârșit impropriu. Aici mă refer la cele cuprinse în Pidalion, pentru că îmi pare că există o hotărâre sinodală luată în Constantinopol legată de botezarea latinilor în care se înfierează și faptul că este săvârșit prin stropire, nu prin afundare. Apoi rămâne să vedem ce spun Sfinții Părinți sau cei contemporani. Nu am o trimitere precisă, dar sigur în Scrisorile sale P. Serafim Rose spunea să nu fie afundați convertiții primiți doar prin mirungere. Am mai aflat cândva că în Grecia există o decizie sinodală, deși nu am văzut-o cu ochii mei, de a nu afunda copiii la botez, ci să se facă prin turnare. Toate acestea nu se referă la cazul nostru, al ortodocșilor botezați prin stropire, dar sunt pe aproape. Nu am înțeles referința la „cum este scris” din întâmplarea din Limonar. Totuși eu m-am referit la faptul concret că nu poate fi adus drept model Sf. Paisie pentru că el nu boteza pe cei „stropiți”, ci pe greco-catolici. Părerea mea personală este că nu e necesară repetarea botezului făcut prin stropire, deși nu sunt de acord cu această practică.

    miercuri, 22:41:31, 4 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Trebuie să observăm întâi că nu există o prescripție canonică explicită prin care să se ceară repetarea botezului săvârșit impropriu. Aici mă refer la Pidalion, pentru că îmi pare că există o hotărâre sinodală luată în Constantinopol de prin sec. XVIII legată de botezarea latinilor în care se înfierează și faptul că este săvârșit prin stropire, nu prin afundare. Apoi rămâne să vedem ce spun Sfinții Părinți sau cei contemporani. Nu am o trimitere precisă, dar sigur în Scrisorile sale P. Serafim Rose spunea să nu fie afundați convertiții primiți doar prin mirungere. Am mai aflat cândva că în Grecia există o decizie sinodală, deși nu am văzut-o cu ochii mei, de a nu afunda copiii la botez, ci să se facă prin turnare. Toate acestea nu se referă la cazul nostru, al ortodocșilor botezați prin stropire, dar sunt pe aproape. Nu am înțeles referința la „cum este scris” din întâmplarea din Limonar. Totuși eu m-am referit la faptul concret că nu poate fi adus drept model Sf. Paisie pentru că el nu boteza pe cei „stropiți”, ci pe greco-catolici. Părerea mea personală este că nu e necesară repetarea botezului făcut prin stropire, deși nu sunt de acord cu această practică.

    miercuri, 22:38:14, 4 decembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Pai nu mai sunt alții, doar părintele Iulian știe.

    miercuri, 21:52:04, 4 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Sa nu uitam totusi ca pr. Iulian de la Prodromu a spus lui Ciprian Staicu sa isi boteze fetita in 3 afundari, desi avea oarece botez dar nu prin 3 afundari complete, deci a botezat fata dupa randuiala nu ca prima data in neranduiala , motivul ar fi ca atunci cand a fost acel oarece botez nu a fost vreo situatie speciala si nici fata nu a murit ca sa ramana cu acel oarece botez , cum sa se faca Botezul tre' plecat de la Scriptura si canon care spune in 3 afundari si ptr asta exista intamplarea din Limonar cu jidovul botezat cu nisip care desi a primit har hotararea in sinod a fost sa se boteze dupa randuiala in Iordan tocmai ptr. a se respecta randuiala cum este SCRIS si ptr. ca a ramas in viata si spune ca de traieste trebuie Botezat dupa randuiala. Ori fata lui Ciprian Staicu ce conditii speciale a avut ? de nu i se facu' randuiala cum trebuie? Deci nu a gresit daca a facut Botezul dupa randuiala(3 afundari) chiar daca unii s-au smintit si nu au inteles asta. Daca nici pr. Iulian de la Prodromu nu stie, atunci cine mai stie cum trebuie procedat?

    miercuri, 20:17:54, 4 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    Părinte, mulțumim pentru traducere! Chiar că este un text lung și stufos, dar si valoros, în același timp. A meritat efortul. Să vedem acum dacă adresanții dau curs invitației. Domnul să le ajute și să ne ajute!

    miercuri, 18:37:52, 4 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    Iar din tot articolul se înțelege clar ca: Ordinea firească e ca biserica(eparhia) cu pricina prima data: 1. Cere/își declara independenta (fata de biserica mamă), 2. Ulterior biserica mamă o recunoaște, 3. Iar Sinodul Ecumenic(panortodox) care ori recunoaște independenta(în cazul în care nu i se acorda) sau o pecetluieste. Biserica de Constantinopol se afla în categoria a doua, egala cu celelate patriarhii. Ca uneori a fost consens și recunoaștere universala a independentei (ceruta/acordata) de către Constantinopol, echivalează cu o decizie a unui Sinod Panortodox. Si canoanele, și sinoadele din punct de vedere administrativ au mers pe cursul firesc al istoriei. Și acum e normal sa fie asemeni.

    miercuri, 15:55:49, 4 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    "Încă este o discuție aprinsă dacă prima Biserică din diptice are dreptul de a oferi autocefalie unei noi structuri bisericești canonice sau Biserica mamă din care se desprinde aceasta sau toate Bisericile Locale împreună unanim." Presupun ca va referiti indirect și la acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Americii (OCA) de către patriarhia Rusă, recunoscuta ulterior de alte 4 Biserici Autocefale (Bulgaria, Georgia, Polonia și cea a Cehiei și Slovaciei). În orice caz, prin modul de guvernare ea este independentă față de Biserica mamă, și mai devreme sau mai târziu va fi acceptata în rândul patriarhilor, ca fiind a 15. Dacă e sa privim din punct de vedere canonic, dacă numai Biserica de Constantinopol are autoritate de a corda autocefalie, o situație similara OCA, putem vedea la biserica Georgiei, care a primit autocefalie de la Biserica mamă, adică Antiohia, sub jurisdicția căreia se afla atunci. Ca a fost recunoscuta muuult mai târziu de "mama" tuturor bisericilor, Constantinopol, e cu totul altceva.

    miercuri, 14:40:52, 4 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Mersi pt sugestie. Sunt prins acum, dar voi reveni când găsesc vreme. Am mai început odată să văd clipul dar n-am apucat. Doamne, ajută!

    marți, 23:07:03, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    De fapt, am spus nefondat că ar trebui repetat. Canonul spune să fie caterisit slujitorul, nu să fie repetat. În schimb, acest canon se referă la numărul afundărilor, care trebuie să fie întreit. Este foarte bine să cereți preotului să facă botezul prin afundare de la început, ca să nu vă treziți cu situația ingrată de a nu fi fost făcut corect. Oricum, în aceste cazuri (care trebuie evitate), nu se poate repeta botezul pt că e făcut în Biserică, nu la eretici. Adică are parte de lucrarea lui Dumnezeu.

    marți, 20:45:22, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Iertati-ma, dar nu prea am inteles. O data ati spus ca botezul trebuie repetat, apoi ca e vina preotului, dar botezul e valid. Un botez prin stropire facut de un preot ortodox in numele Sf Treimi, e valid sau nu? Va intreb asta, pt ca am avut discutia asta cu alte persoane carora le-am spus ca atunci cand mi-as boteza copilul, i-as cere expres preotului sa faca botezul prin intreita afundare, altfel caut alt preot, si li s-a parut un pic exagerat.

    marți, 20:39:57, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    E vorba de canonul 50 apostolic. Dar acolo se referă la faptul de a fi întreită, nu doar o singură afundare. Important e să fie în numele Sfintei Treimi, adică al Dumnezeului creștin întreit, nu doar cu o singură afundare ce ar închipui moartea Mântuitorului. Acel botez trebuie repetat. Dar, evident, trebuie făcută afundare, căci asta și înseamnă botezare=cufundare. E vina preotului care nu a procedat corect, dar botezul este valid. Nu e sănătos să ne pronunțăm noi asupra unor chestiuni de această natură, Dumnezeu le știe mai bine, dar e bine să avem criterii corecte, să nu cădem în extreme.

    marți, 20:15:14, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Doamne ajuta Mihai! Ceva offtopic. Te rog sa urmaresti acest filmulet cu Par Macarie Banu de la Schitul Oituz (Bacau), in care explica ff clar, care e treaba cu tot sistemul politic din Romania si din toata lumea. http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/11/un-preot-ortodox-despre-alegerile.html?m=1

    marți, 18:32:04, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Sarut mana Parinte! Citeam undeva, nu mai stiu unde, c-ar spune un canon, ca in cazul in care un botez nu se face prin intreita afundare, sa se faca fin nou prin intreita afundare. Aveti stiinta de un astfel de canon?

    marți, 18:26:34, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Asta am vrut să spun, că nu poate fi invocat Sf. Paisie pt rebotezarea ortodocșilor care au fost doar "stropiți". Mai ales că în Didahia apostolilor se spune botezul trebuie făcut prin afundare în apă curgătoare sau măcar în apă stătătoare, iar dacă nu există posibilitatea, atunci prin stropire întreită.

    marți, 15:09:09, 3 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Botezul ortodox prin stropire e greșit*, dar valid, nu? Nu de alta, dar am auzit pe unii care au copiii doar "stropiți" ca vor merge sa ii boteze din nou(prin intreita afundare) căci nu sunt botezați.

    marți, 14:51:28, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Da. Sf. Paisie îi boteza din nou. Unii au zis că îi reboteza pe cei doar prin stropire. Dar e vorba de greco-catolici, nu de ortodocșii botezați greșit doar prin stropire.

    marți, 12:52:05, 3 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Cornel Nistorescu: De la politică, la sindroame medicale https://www.cotidianul.ro/de-la-politica-la-sindromuri-medicale/ Oricît m-aş strădui, nu izbutesc să înţeleg cum interpretează Klaus Iohannis Constituţia României. Şi cum interpretează el rolul de mediator, conducînd pe faţă PNL-ul şi instituţiile statului (subordonate dumisale), împotriva PSD. Se poate ca, în straturile inferioare ale gîndirii sale superioare să fie vorba de alte judecăţi şi intenţii în raport cu ce spune cînd are în faţă un microfon sau o cameră de luat vederi. Vă invit să citiți cu atenție partea selectată din discursul ținut la şedinţa de mulţumire şi mobilizare a PNL din 2 decembrie: „Adversarul nostru în toate campaniile din ultima vreme, și la europarlamentare, și la referendum, și la prezidențiale a fost PSD. Un PSD care a încasat-o de trei ori în acest an, dar cred că este bine să vă spun, chiar în introducere, că PSD nu a fost înlăturat de la putere decât parțial. PSD, și aici mă adresez parlamentarilor, știți foarte bine că are un număr imens de parlamentari, are un număr foarte mare de primari, de președinți de consilii județene, și ca atare ne bucurăm de această victorie, dar autosuficiența după această victorie ar fi cea mai mare greșeală pentru Partidul Național Liberal. Avem în continuare alegeri și aștept de la Partidul Național Liberal, și de la noul Guvern Ludovic Orban, care face o treabă foarte bună deja, mă aștept la o implicare totală, în așa fel încât la sfârșitul anului 2020 să putem să oferim românilor ceea ce își doresc, o Românie fără PSD. Ca să fiu bine înțeles, o Românie fără PSD în conducerea statului, în conducerile entităților politice. Nu vrem să trimitem pe nimeni altundeva decât unde îi este locul, dar în conducerea instituțiilor statului nu mai este locul PSD și această chestiune vreau să fie foarte bine înțeleasă. Am spus-o de multe ori în campanie și o repet ca să reținem împreună: PSD a inhibat dezvoltarea României în ultimii 30 de ani. Și românii au dovedit pe parcursul acestui an, începând cu europarlamentare, referendum și alegeri prezidențiale că își doresc conducerea României fără PSD. Acesta este un obiectiv care trebuie să fie urmărit în continuare.“ Preşedintele României este un mediator în stil german probabil, care înţelege că poate îndeplini şi funcţia de preşedinte şi rolul de conducător al luptei politice împotriva PSD. Mă tem că nu presa are rolul de a-i explica vizibila înţelegere pe dos a lucrurilor. Nici PNL-ul, beneficiar al acestei interpretări, nu va face mare lucru. Singura soluţie este Curtea Constituţională a României, cu condiţia să nu fie mutilată, tratată în stil Kovesi-Coldea-Maior. Nu cred în şansele unei abordări a cazului în Parlamentul European. Și acolo jocurile se fac în acelaşi stil. Poate o parte a presei europene să înţeleagă şi să tragă un semnal de alarmă despre ce se întîmplă în Romania şi cum se desfăşoară războiul preşedintelui campion al democraţiei cu un PSD democratic şi el. În rest, totul rămîne pe umerii populaţiei din România. Vrea un Iohannis care să dicteze în toate sau vrea o participare a tuturor forţelor politice la deciziile importante ale ţării? Dacă vrea asta, după trecerea mahmurelii din alegeri, electoratul, atît cît este de partea PSD-ului, va trebui să se exprime. Clar, hotărît, folosind chiar marele ecran al străzilor. În acelaşi timp, să se lupte pentru un PSD fără „păpuşaţi“ în fruntea partidului! Să ne înţelegem! PSD a improvizat cumplit şi ridicol. Măsuri, oameni în posturi, premieri şi miniştri. A pierdut puterea şi popularitatea, cît pe bună dreptate, cît în urma unei campanii pe care nu a fost în stare să o contracareze. Dar, de la aceste greşeli şi slăbiciuni, pînă la aşezarea preşedintelui în fruntea unei campanii de eliminare a PSD din instituţii şi de la conducerea României este o distanţă mare. Cît de legală şi de morală este eliminarea PSD-ului din primării şi din Consilii Judeţene? Doar în baza rezultatelor unui referendum (dres şi el!) şi a rezultatului la prezidenţiale! Au aceste cifre forţa care să înlocuiască prevederile legale şi constituţionale şi să-i dea dreptul preşedintelui să se urce cu picioarele pe un adversar politic? Nu cumva operaţiunea se va petrece în acelaşi mod în care au fost blocaţi, eliminaţi şi torpilaţi preşedinţii Consiliilor Judeţene aparţinînd PNL prin 2015? Adică prin mijloace nedemocratice, folosind la greu mijloacele binomului şi încropind tot soiul de acuzaţii pentru care nu s-au găsit probe? Dacă discursurile preşedintelui Iohannis rămîn aşa cum le scapă şi nimeni nu se ridică să-i atragă atenţia sau să-l trezească din această campanie de tip Putin sau Erdogan, ne-am ars. Ajungem la porţile unui stat disciplinar (cunoscut în istoria europeană) de unde nu mai avem decît un pas pînă la un stat de tip totalitar, construit după o gîndire care nu poate fi explicată decît prin sindroame medicale.

    marți, 12:50:45, 3 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Uniatii sunt deja anathematizati asta e motivul ptr. care Sv. Paisie ii Boteza: CALENDARUL CREŞTINULUI Pe anul comun dela Hristos 1949 ORADEA pag. 124 ...amagiţi atunci să se lepede de dreapta credinţă şi să aibă părtăşie şi supunere cu Biserica Romei...anathema, blestemul şi afurisenia, rostite asupra lor de Prea Fericitul Patriarh Calinic al Constantinopolului prin gramata sinodală din luna Mai anul 1700 precum şi de la înaintaşul Nostru în scaun Mitropolitul Teodosie al Ungro-Vlahiei, prin cartea sa din anul 1702...

    marți, 12:39:49, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Nu știu. Nu prea cred că asta contează. Am preluat comentariul în ideea că este nevoie de mai mult curaj și tărie în mărturisirea adevărului

    duminică, 20:31:30, 1 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Sarut mana Parinte! Cine este ierarhul de care spune c-ar fi neputincios?

    duminică, 19:04:06, 1 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Consfătuirea ortodoxă este adesea ruinată de duhul papal:

    Mare adevar!

    duminică, 18:09:30, 1 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Oo! Cât de dificilă va fi acceptarea acestei dumnezeiești inițiative de către adresanți! Aceștia știu că informația despre răspunsul lor (eventual) favorabil va ajunge imediat la urechile Patriarhiei Ecumenice. Care se va arunca asupra urechilor doritorilor de sinoade neinițiate de către ea, cea prima fără de egal... C-așa-i acum duhul care animă sinoadele în Ortodoxie - unul papistășesc. Să nu fie!

    sâmbătă, 19:26:05, 30 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinodul din Ierusalim, la care a fost condamnată unirea florentină (1443):

    Sfântul Paisie Aghioritul: “Conducerea în Biserică Biserica Ortodoxă a funcţionat întotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca în Biserică să funcţioneze Sinodul, iar în mănăstiri Sinaxa Bătrânilor. Arhiepiscopul şi Sinodul să hotărască împreună. Stareţul sau stareţa şi Consiliul mănăstiresc să hotărască împreună. Arhiepiscopul este primul dintre egali. Şi patriarhul nu este papă, ci are aceiaşi grad cu ceilalţi ierarhi, stă împreună cu ceilalţi ierarhi şi aprobă. Şi un stareţ sau o stareţa în aport cu proiestamenii sunt tot primii între egali. Arhiepiscopul sau un stareţ nu poate face ce vrea. Dumnezeu luminează pe un ierarh sau proiestamen într-o problemă, pe altul în alta. Vezi că şi cei patru evanghelişti se completează unul pe celălalt. Tot astfel şi aici, fiecare îşi spune părerea sa, iar atunci când există părere contrară, se scriu procese verbale. Pentru că atunci când este vorba să se ia o hotărâre contrară poruncilor Evangheliei şi unul nu este de acord cu aceasta, dacă nu va cere să se scrie părerea lui înseamnă că este de acord cu acea hotărâre. Dacă nu este de acord, dar semnează fără să se consemneze părerea lui, face rău şi este răspunzător pentru aceasta; este vinovat, în timp ce dacă îşi spune părerea sa şi majoritatea este împotrivă, el este în regulă înaintea lui Dumnezeu. Dacă în Biserică Sinodul, sau în Mănăstiri Sinaxa, nu funcţionează corect, atunci deşi vorbim de duh ortodox, îl avem totuşi pe cel papal. Duhul ortodox este ca fiecare să-şi spună şi să-şi scrie părerea sa, iar nu să tacă pentru că se teme sau să linguşească pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau cu stareţul.” Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 343-345 Preluat de pe internet de la: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/conducerea-biserica

    vineri, 20:06:05, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Nu am urmărit conferința de presă a doamnei Dăncilă, nu am votat-o pentru calitățile sale ci împotriva dlui Iohannis. L-aș fi votat și pe Barna dacă ajungea în turul doi, tocmai pentru că avem nevoie și de un președinte trimis acasă prin vot sancțiune. Și pe mine mă enervează TARE de tot PSD pt că parazitează teme foarte importante pentru noi, inclusiv credința în Dumnezeu. De asta nu pot spune că îs total nemulțumit de rezultat, deși nu trag speranță că PSD va găsi putere să preia pe agenda sa interesele ortodocșilor. Nici noi nu știm bine încă ce vrem. Dincolo de cipuri, vaccinuri, gay și, mai nou, 5G pare că nu ne interesează alte lucruri. De asta suntem și păcăliți cu subiecte surogat. Cel puțin asta cred acum..

    vineri, 15:59:06, 29 noiembrie 2019

  • ana

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    madama n-a abordat niciun subiect greu, despre ce vorbim, a folosit strict tema dezbaterii pentru ca pe alte subiecte e praf. ea n-a fost in stare sa faca fata nici la intrebari usoare, a ramas la nivel de videle, uimitor cum oameni cu carte pot vota o tanti ce nu stie nici macar sa vorbeasca romaneste. cand iti alegi ca strategie patriotismul poti avea sanse sa fii credibil daca stii macar sa-ti vorbesti corect propria limba, nu sa improsti venin asupra celor care sunt in stare sa vorbeasca si o alta limba.

    vineri, 13:04:43, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Ce să zic.. Îl înțeleg pe domnul Iohannis, îi înțeleg conduita ca strategie electorală. Strict pe acest palier al dezbaterii, pericolul nu era că doamna Dăncilă nu știe să expună un punct de vedere privitor la subiecte grele, cred că s-a descurcat mulțumitor din ce am văzut. Pericolul era cel al întrebărilor (preformulate de echipele de consilieri) și al contrastului emoțional. Iohannis nu putea ieși din caracterul său iar o discuție de pe poziții de egalitate l-ar fi dezavantajat clar, ar fi subliniat percepția de aroganță și inflexibilitate. Așadar, din punctul meu de vedere se putea discuta orice subiect în cadrul unor astfel de dezbateri, dar Iohannis ar fi avut de pierdut în orice scenariu. Și Viorica Dăncilă a greșit în strategia ce i-a fost impusă, a crezut că refuzul lui Iohannis de a dezbate va fi determinant. Ceea ce mă preocupă pe mine nu este (doar) absența unui show mediatic de confruntare a celor doi candidați cât faptul că niciunul nu a dorit să trateze temele propuse sau asociate celuilalt candidat. În fine, asta e părerea mea, cu precizarea că vine din partea unuia care a votat-o pe dna Dăncilă, ca sancțiune pt dl Iohannis. Nu sunt nici în asentimentul dvs privitor la faptul că Viorica Dăncilă ar fi mahalagioaică, chiar n-am nici cea mai vagă idee despre ce puteți face vorbire.

    vineri, 12:20:11, 29 noiembrie 2019

  • ana

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    intr-o tara normala as fi fost de acord ca e nevoie de o dezbatere in turul II. in cazul de fata il pot intelege pe iohannis. ce poti discuta cu o mahalagioaca proasta aruncata ca o masea stricata chiar de ai ei? femeia a aratat cat de jos e in conferintele alea de presa. sincer, chiar are impresia cineva ca se putea discuta cu ea de redevente si alte subiecte grele?

    vineri, 11:28:56, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Gâlceava deficitului bugetar pretext pentru austeritate?:

    Calculele despre care face vorbire domnul Mugur Isărescu nu sunt prezentate ca atare, însă domnul Lazea a publicat într-adevăr un articol în care susține că legea pensiilor este imposibil de aplicat, aritmetic vornind, și că soluția este prorogarea creșterii pensiilor: https://cursdeguvernare.ro/valentin-lazea-cele-patru-argumente-economice-impotriva-cresterii-pensiilor-cu-40.html

    joi, 13:47:38, 28 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Gâlceava deficitului bugetar pretext pentru austeritate?:

    Mugur Isărescu, despre „marea provocare” a deficitului bugetar România are cel mai mare deficit bugetar dintre țările Europei Centrale și de Est, membre ale Uniunii Europene, anunţă guvernatorul Băncii Naționale. Mugur Isărescu avertizează că dacă acest dezechilibru nu e tratat corespunzător, pot avea loc şocuri de ordin economic. „Menținerea sub control a dezechilibrelor interne și externe e singura modalitate prin care economiile vor face față cu succes unor șocuri nefavorabile. România are cel mai mare nivel al deficitului bugetar și dezechilibrul extern cel mai mare. Marea provocare este să corectăm problema în mod înțelept”, a spus Mugur Isărescu. „Eu cred, o spun de la început, apropo de ce am văzut ieri pe la televiziuni şi aşa mai departe, cum cred eu că s-au distorsionat unele mesaje, că abordarea Guvernului este corectă. Nu putem să le luăm pe toate să le discutăm. Mai întâi şi întâi trebuie să vedem care este situaţia clară a bugetului. Sprijin cu toate forţele ideea de a se termina cu arieratele create de buget pentru că orice întârziere a plăţilor făcute de către buget creează un lanţ de arierate. Scrie asta şi în teorie. Atunci când într-o societate apar arierate - uitaţi-vă şi la buget, să nu fie sursa acestor arierate, acestor întârzieri. Şi apoi dacă din întârzierile acestea mai omori pe câte unul de unde să îşi ia bugetul resurse? Sau influenţezi creşterea economică”, a spus Mugur Isărescu. „După care, dacă estimarea este 4,4%, v-am dat un exemplu, terminăm discuţia cu cursul de schimb. Păi ce rost are să o porţi, nu? Să echilibrezi contul extern când 80% din dezechilibrul extern vine din deficitul fiscal. Orice depreciere a cursului nu face decât rău. Bineînţeles că o să apară cineva să spună: guvernatorul ajută Guvernul. Nu? Păi ajutăm Guvernul, ajutăm ţara. Banca Naţională lucrează cu orice guvern îl dă ţara. Avem acest guvern şi îl ajutăm. Nu este ceva anormal”, a spus Mugur Isărescu. „După care la ce trebuie să ne gândim? Într-adevăr avem acum o problemă. Pe asta o rezolvăm întâi şi după ce ne lămurim şi cât e deficitul şi rezolvăm şi problema care se numeşte finanţarea deficitului pentru acest sfârşit de an, ajungem şi la dezbaterea despre pensii. Dacă din dezbaterea despre pensii singurul lucru care iese este că Banca Naţională a României sau economistul şef, nu era nici Banca Naţională, cere prorogarea Legii pensiilor, amânarea, nu am făcut nimic. Nici nu are el dreptul să ceară aşa ceva. Şi nici noi. E o decizie politică. Valentin Lazea, înţeleg, a făcut nişte analize de cifre. Dar uitaţi unde s-a dus dezbaterea, unde a luat-o, în altă parte”, a spus Isărescu. https://m.digi24.ro/stiri/economie/mugur-isarescu-despre-marea-provocare-a-deficitului-bugetar-1223717

    joi, 13:39:44, 28 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Pelerini din Ucraina în vizită la Patriarhie Un grup de pelerini din Ucraina a vizitat miercuri Catedrala Patriarhală şi Palatul Patriarhiei. Grupul a fost condus de Preasfinţitul Părinte Pimen, Episcop de Dubno, Vicar al Eparhiei de Rovno. În jurul prânzului, pelerinii au fost primiţi în sala Conventus de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Părintele Episcop Varlaam Ploieşteanul a transmis pelerinilor binecuvântarea Patriarhului Daniel şi le-a vorbit despre Biserica Ortodoxă Română. În cursul zilei de miercuri, 27 noiembrie, pelerinii au vizitat mai multe biserici şi mănăstiri din Bucureşti cu valoare istorică: Mănăstirile Radu Vodă, Antim, Cernica şi Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Grupul îşi va continua pelerinajul în Bulgaria. Observăm totuşi că nu se (mai?) vorbeşte despre recunoaşterea doar a BOU canonică. Şi dacă PS Varlaam le-a vorbit despre Biserica Ortodoxă Română, oaspeţii ucrainieni nu au vorbit şi ei despre BOU? Şi dacă da, PS Varlaam ce o fi spus, cum o fi reacţionat? Faptul că basilica nu ne spune nimic despre această chestiune totuşi importantă, miza arzătoare a pelerinajului, cred că este relevant. Or, în ipoteza în care nu există neutralitate între bine şi rău, cât de îmbucurătoare şi cât de bun este semnul acesta al tăcerii, al incertitudinii strategice? Nu le fac procese de intenţie alor noştri, dar m-aş fi bucurat să primim o confirmare, chiar şi indirectă, despre faptul că recunoaştem o singură Biserică Ortodoxă Ucrainiană, cea care ascultă de Patriarhia Moscovei.

    miercuri, 23:14:49, 27 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Se pare că nu este doar un semnal izolat, ci și Patriarhia se alătură și se dovedește ospitalieră și deschisă. Până la urmă, e un semn chiar bun, nu doar unul timorat al MMB.

    miercuri, 21:06:49, 27 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Pe de altă parte, este o informație neconfirmată din altă parte iar sursa este una vădit interesată. Nu vreau să insinuez că nu este de încredere, dar dată fiind miza și tensiunea, este posibil ca ucrainienii să fi interpretat într-un mod categoric spusele ÎPS Teofan. Mi-aș dori din toată inima să greșesc și să fie așa cum relatează articolul, dar parcă nu este obiceiul ÎPS Teofan să fie atât de categoric. ( Cu excepția cazurilor când trimite jandarmii să lovească preoții în biserică, iertată-mi fie malițiozitatea și exagerarea vădită). Dacă-i vorba de Schit Orășeni parcă nu se împiedică de prea multe scrupule Înaltpreasfințitul părinte mitropolit. Așa încât, cred că e îmbucurătoare vestea, dar nu cred că antamează vreo hotărâre în această gravă problemă a Ortodoxiei. Părerea mea..

    miercuri, 09:14:48, 27 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Si eu sunt de aceeasi parere

    miercuri, 01:21:48, 27 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Mitropolitul Teofan a confirmat că recunoaște doar Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică (BOU), condusă de Preafericirea Sa, Preafericitul Onufrie, Mitropolitul Ucrainei, și le-a dorit ucrainenilor unitate în jurul Întâistătătorului lor. Un prilej de îmbucurare între atâtea rele.

    marți, 22:40:21, 26 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Cred că citim canoane și texte diferite. Dați un singur exemplu de atitudine a Sfinților Părinți când au spus sau au acționat în sensul că ierarhii necaterisiți aflați în erezii sunt automat excluși din Biserică. Până și Sf. Atanasie recunoaște posibilitatea ca aceștia să rămână în rangul lor. Cel puțin pe acest blog există deschidere spre o dezbatere onestă. Dar aș dori argumente serioase, nu doar lecții ținute de sus și fără fundament. Adică o atitudine cu adevărat mărturisitoare, nu trufașă și ignorantă.

    marți, 15:07:26, 26 noiembrie 2019

  • Kleomenis

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Voi nu pricepeti ca ierarhia actuala, cel putin cea din Romania, trebuie inlocuita in intregime ? Sfantul Atanasie cel Mare o spune destul de explicit in canoanele sale. Asadar, cinstirea si recunoasterea inca a autoritatii acestora va evidentiata ambiguitatea marturisirii, frica de marginalizare, lasitatea si posibil propria excludere din Biserica (pentru ca astazi nu sunt vremuri de prigoana asemenea celor din vremea marelui Atanasie).

    marți, 14:35:47, 26 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2019/11/26/pseudo-patriarhul-bartolomeu-ii-anunta-pe-calugarii-din-athos-ca-unirea-cu-papistasii-este-inevitabila/ La ce a ajuns din pacate, primul intre egali!

    marți, 13:33:27, 26 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    https://ortodoxinfo.ro/2019/11/25/arhiepis-ieronim-al-greciei-refuza-reuniunea-ecumenica-propusa-de-patriarhul-ierusalimului/ Deci a spus asta dupa intalnirea cu ambasadorul SUA. Ma gandesc ce ar fi spus, dupa ce s-ar fi intalnit cu Hristos. https://saccsiv.wordpress.com/2019/11/25/rabinul-de-la-mormantul-regelui-david-oamenii-vor-veni-la-mesia-adica-antihrist-pentru-ca-acesta-va-repara-mizeria-provocata-de-democratie-ce-permite-unor-indivizi-ce-urasc-patria-si-pe-dumnezeu/ Se implinesc intocmai cuvintele Cuviosului Serafim Rose, cand vorbea despre erezia evangheliei sociale.

    marți, 11:22:27, 26 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Chiar voiam să precizez și eu anumite aspecte. Nu trebuie și nu înghițim greșelile unora, chiar de ar fi ei ierarhi și din BORu. Totuși asta nu ne dă dreptul să-i judecăm și să-i catalogăm noi. Ci doar suntem imparțiali dpdv etnic și lumesc, dar preocupați de adevărul evanghelic. Pe de altă parte, scoaterea la lumină a greșelilor celorlalți nu o facem din plăcerea de a critica, ci pentru a atrage atenția să nu fie păcăliți cei neștiutori. Căci putem aluneca și într-o plăcere de a critica în stânga și-n dreapta. Ne interesează subiectul în sine, nu atacurile la persoană. Concret, nu sprijinim pe ruși pt că am avea vreun interes personal, ci îi și criticăm, dar apărăm adevărul, care este cam de partea rușilor (în problema ucraineană). În plus, aceste teorii nu sunt doar personale, ci chiar curente răspândite în mediul bisericesc ortodox, din păcate.

    luni, 21:15:29, 25 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    În chiar ziua alegerilor, un vapor plin cu oi vii s-a răsturnat în portul Midia. Vaporul a fost abandonat aproape total, doar 33 de oi din totalul de 14.600 au fost salvate, restul au murit înecate sau în chinuri. Mi se pare atât de semnificativ pentru situația noastră actuală…

    luni, 19:45:42, 25 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Nu o să pot înțelege vreodată tipul acesta de intervenții. De unde știți dvs că-i "place scăldatul în două ape"! Ce rost are această intervenție și ce folos sufletesc aveți dvs dacă scrieți astfel de lucruri? Iertați-mă că mi-a cășunat pe dvs dar consider că e o problemă cronică în tabăra noastră genul acesta de atitudine. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Sunt comentarii mult mai rele, triviale șamd. Dar și faptul că pe de o parte dovediți cunoștințe teologice iar pe de altă parte că aveți astfel de izbucniri prin care dovediți că nu aveți nici măcar abc-ul civilitudinii e foarte supărător. Vă rog mult nu mai publicați astfel de comentarii! Iertați-mă!

    luni, 19:12:27, 25 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Îi place scăldatul în două ape

    luni, 17:20:52, 25 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Da, păi linkul este de pe un site catolic unionist/ecumenist, care se bucură de acele declarații.

    luni, 16:06:18, 25 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Acelasi lucru se spune si in Catehismul Catolic din 1992, ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt atat de asemanatoare incat sunt f aproape de unire. La catolicii din Romania pare ca se vorbeste mult despre aceasta unire, am cunostinte catolice care par incantate si ne acuza pe noi, ortodocsii, ca nu vrem.

    luni, 15:57:27, 25 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Deși mai vechi, din 2009, declarațiile unificatoare ale IPS Ilarion Alfeyev sunt în contrast deplin cu teologia ortodoxă. De altfel, chiar și oficial Biserica Rusă a mers pe o linie ecumenistă, de comuniune în anumite situații cu catolicii și protestanții. Asta sub influența țarilor mai ales. Revenind la declarațiile ierarhului rus (Ilarion), acesta a spus că există deja recunoaștere a Tainelor reciprocă, doar că nu s-a ajuns la comuniune în Taine. Desigur că în multe alte situații a zis că mai este cale lungă până la unire. Totuși concepția că Tainele catolicilor sunt valide este cel puțin neortodoxă și în răspăr cu tradiția noastră. El se inspiră din faptul că și astăzi rușii îi primesc pe catolici fără botez și fără re-hirotonie, cum a fost cazul Părintelui Gabriel Bunge (care a fost doar călugărit din nou!).

    luni, 12:51:06, 25 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Categoric.

    luni, 02:17:53, 25 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Sf Parinti spun ca nu exista har in afara Bisericii Ortodoxe.

    duminică, 23:11:53, 24 noiembrie 2019

  • Carmen V.

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    https://lumea-ortodoxa.ro/ieromonahul-lavrentie-carp-de-la-manastirea-sfintii-trei-ierarhi-din-iasi-s-a-ingradit-de-ecumenism/

    duminică, 12:55:47, 24 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    O decizie patristica și foarte echilibrata. Dar cum spune și decizia ROCOR, în contextul ecumenismului unde se încearcă o relativizare a credintei, și subminare a adevăratei Biserici, e recomandat ca asemenea iconomii sa aibă loc în spații restrânse, tocmai pentru a nu da apa la moara eterodocsilor. Din păcate mai sunt și ortodocși ce ori neagă iconomia, sau mai rău o atribuie teoriei ramurilor, in care spun ca noi nu ii botezam pe cei ce vin în Biserics tocmai pentru ca "botezul" lor ar fi valid, însă este o interpretare greșită a iconomiei. Inafara Bisericii este doar o forma goala, ce primește putere (har) abia când persoana este primita în Biserica.

    duminică, 11:54:24, 24 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu, e vorba de altcineva. Nici nu-l cunosc personal pe acel părinte.

    sâmbătă, 08:45:19, 23 noiembrie 2019

  • Maria

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Absurditatea concepției ” părtăşie la erezie ” ? Dacă sunteți aceeaşi persoană cu ierom. Lavrentie Srăchinaru, în scrisoarea de mai jos aveți o cu totul altă părere, nu considerați ” părtăşia la erezie ” o ” absurditate “, ci vă deziceți de ea, spuneți că nu sunteți de acord cu ea: http://romanortodox.info/marturisire-de-credinta-a-parintelui-lavrentie-srachinaru/

    sâmbătă, 06:32:43, 23 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schismaticii ucraineni sunt susținuți mai departe de Mitr. Ierotheos; Patriarhul Ierusalimului vizitează Rusia; Constantinopolul vizează Biserica Cehă:

    Patriarhii Moscovei și Ierusalimului nu l-au pomenit pe patriarhul Constantinopolului. https://katanixi.gr/2019/11/22/%ce%bf%ce%b9-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b5%cf%82-%ce%b9%ce%b5%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%bf%ce%bb%cf%8d%ce%bc%cf%89%ce%bd-%ce%ba%ce%b1%ce%b9-%ce%bc%cf%8c%cf%83%cf%87%ce%b1%cf%82/

    vineri, 16:22:58, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Influenta neoprotestanta de pe blogurile celor menționați.

    vineri, 12:52:55, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu sunt bune, nici constructive ironiile astea. Măcar explicați despre ce e vorba.

    vineri, 12:22:30, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Update! A, si de la Gabriel Gioacas vad.

    vineri, 12:05:36, 22 noiembrie 2019

  • Anonim

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Cer iertare, probabil exprimarea a fost neclara. Ceea ce am vrut sa spun gasiti mult mai bine la Homiakov in cartea "Biserica este una". Ca moment mi se pare ca se potriveste Apoc. 12.6. Poate sa fie si o pustie a inimii. Doamne ajuta!

    vineri, 11:46:20, 22 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Așa este, chiar de Patriarhul Athenagora era vorba. Îmi cer iertare! Rămăsesem cu informația că Sf Iustin a făcut demersuri anti-ecumeniste și în relația cu propriul patriarh sârb Gherman.

    vineri, 11:15:30, 22 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu reușesc să înțeleg utilitatea afirmației dvs indiferent de scopurile pe care le-aș avea în vedere pt contribuția dvs. Dimpotrivă, modul acesta de formulare poate naște resentimente și poate împiedica orice încercare de dialog constructiv. Cred că e bine să evităm insinuările care pot jigni chiar și când suntem siguri că avem dreptate. Părerea mea. Iertați-mă!

    vineri, 10:33:19, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Scopul și demersul nostru este să fie înțeleasă măcar de acum încolo dogma ortodoxă despre existența strict văzută a Bisericii pe pământ, în care harul licrează mântuirea. Amestecușul ecumenist cu ereziile e rău, dar e fals și rigorismul concepției că doar unii dinBOR sunt membri ai Bisericii.

    vineri, 09:13:02, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Le-a predat teologie Vasile Vieru.

    vineri, 09:03:59, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Cu iertare, dar nu-mi sună a dogmă ortodoxă; trebuie să avem grijjă să nu cădem în concepția protestantă (Calvin si Zwingli) a Bisericii văzute și nevăzute.

    vineri, 08:24:12, 22 noiembrie 2019

  • anonim

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Iertati-ma dar nu trebuie sa confundam Biserica din Romania cu BOR si mai ales cu ierarhia BOR . In Biserica lui Hristos este unitate si nu este fatarnicie ecumenista. Oare cati din cei ce ne consideram membri in BOR suntem in Biserica ? Doamne ajuta sa fim cat mai multi!

    vineri, 08:17:32, 22 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schismaticii ucraineni sunt susținuți mai departe de Mitr. Ierotheos; Patriarhul Ierusalimului vizitează Rusia; Constantinopolul vizează Biserica Cehă:

    Așadar primatul Bisericii Cehoslovaciei l-a avertizat pe episcopul Isaia sa nu participe la slujirea cu schismaticii, și sa se supună deciziei sinodale, ce nu a recunoscut noua structura. https://www.romfea.gr/ekklisies-ts/ekklisia-tsexias-kai-slovakias/33226-epibebaiosi-romfeagr-dia-stomatos-arxiepiskopou-tsexias-rastislabou

    vineri, 07:18:49, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Chiar e bine și sunt primite discuțiile și dialogul și e de apreciat sincer ce a exprimat Elena. Deși articolul acesta a pornit de la o replică a ei, el conține multe idei și probleme recurente care era necesar să fie exprimate. Nu putem porni cu atitudinea că știm totul și impunem altora viziunea noastră. E nevoie de argumente și problematizări deschise

    joi, 23:17:45, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu, se pare că e vorba chiar de Atenagora, dacă e credibilă relatarea de aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/04/despre-fenomenul-sectar-aparut-in.html

    joi, 23:07:17, 21 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Elena, Faptul că-ți postezi unele nelămuriri pe acest site este un semn minunat pt tine că te afli pe calea cea bună în privința înțelegerii căii corecte a “nepomenitorilor”... Doamne ajută!

    joi, 22:25:47, 21 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    @ andrei-d, Sf Iustin Popovici i-a făcut o slujbă de pomenire patriarhului său sârb, care avea vederi și luase decizii ecumeniste, nu Patriarhului Athenagora.

    joi, 21:59:06, 21 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Excluzând pe Kiril Kazansky, au fost alti zeci de episcopi ce au înțeles tăvălugul sovietic fără sa se izoleze, ca Sfintii Veniamin al Petrogradului, Porfirie Gulevic și Onufrie Gagaliuk ai Simferopolului (predecesorii Sf. Luca al Crimeei) și mulți altii. Unii erau chiar apropiați ai Sf. Patriarh Tihon, chiar propuși la tronul patriarhal. Dar cum nu s au compromis asemeni lui Serghie, unii au fost judecați, alții închiși și surghiuniti, altii pedeapsa capitala. Sf. Ioan Maximovici este clar dovada discernământului și lucrării Duhului Sfânt. A reușit sa înțeleagă și schimbarea calendarului când a hirotonit episcop roman, și faptul ca Moscova era sub asediu și ca NU a rămas fără har cum declarau extremiștii, și a păstorit cu multa dragoste și îndemnat la discernerea duhurilor. A și luptat împotriva ecumenismului prin scrisori și nu numai. Ar trebui trecut și în calendarul nostru, plus ca sunt născut în ziua lui de prăznuire. ☺️

    joi, 18:44:48, 21 noiembrie 2019

  • pintan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Problema serghianista cu diviziunile care au apărut la vremea respectivă în ROCOR și poziția celor precum Sf. Ioan Maximovici cred că sunt relevante și pentru problema de fond cu care se confruntă acum nepomenirea... Sf. Ioan Maximovici este un exemplu de urmat ca smerenie, discernământ și iubire față de Biserică (chiar și în perioade de cădere a acesteia). În contextul acesta și mie îmi ridică semne de întrebare poziția unor părinți nepomenitori care fac unic model de urmat împotriva ereziei textul Sf. Chiril de Kazan, de ex. Ignorând exemplul altor Sfinți Părinți și prin aceasta izolându-se tot mai mult. Redau acest paragraf despre Sf. Ioan Maximovici: "Marilor si sfintilor ierarhi ai Bisericii Ruse din Afara Granitelor le-a fost sortit sa aiba parte de multa suferinta de la cei din „cealalta” traditie. Iar cel ce a suferit mai mult a fost si cel mai sfant dintre toti: Arhiepiscopul Ioan. Arhiepiscopul Ioan era el insusi un madular credincios al Bisericii Ruse din Afara Granitelor si socotea ca aceasta trebuie sa ramana separata administrativ de Biserica din Rusia – Patriarhia Moscovei – atata vreme cat regimul comunist tinea in robie patria sa. Pe cand se afla in China, el ramasese sub ascultarea Mitropolitului Anastasie si sub ocarmuirea Bisericii Ruse din Afara Granitelor chiar si atunci cand ceilalti cinci ierarhi rusi din Orientul Indepartat se pusesera sub ascultarea Patriarhiei Moscovei. Insa, asa cum scria Eugene, „el se afla intru totul deasupra oricaror «tabere»”[6], si deci nu putea fi socotit ca aderand la pozitia izolationista, pe care multi doreau s-o vada predominand Biserica din Afara Granitelor. Se stia, de pilda, ca slujeste impreuna cu clericii din Patriar­hia Moscovei, din Biserica „Evloghita”[7], si cu cei din Bisericile Ortodoxe nou-calendariste, lucru socotit de multi ca un tabu. Se stia ca in 1945, pe cand slujea ca Episcop al Shanghaiului, il pomenea la slujbe pe nou-alesul Patriarh al Moscovei, Alexei I, laolalta cu Mitropolitul Anastasie. Iata de ce unii il suspectau de credinciosie mixta si de simpatii primejdioase fata de Patriarhia Moscovei, dominata de sovietici. Si, intradevar, desi el insusi nu a facut niciodata vreun compromis cu regimul sovietic avea mila pentru cei din Biserica Rusa, care nu puteau fugi sau rezista autoritatilor comuniste. Privind adanca unitate duhovniceasca ce exista in Biserica luata ca intreg, el vedea dincolo de vremelnicele impartiri administrative cauzate de imprejurari exterioare nefericite. El i-a spus lui Eugene ca divizarile din Biserica Rusa erau provizorii si ca, de indata ce Rusia va fi libera, acestea vor lua sfarsit[8]. In toate conceptiile sale era in deplin acord cu principiile intemeietoare ale Bisericii Ruse din Afara Granitelor. Lipsa de partizanat politic a Arhiepiscopului Ioan, ca si faptul ca era cel dintai pe lista de succesiune a suferindului Mitropolit Anastasie, ca viitor ierarh la conducerea Bisericii Ruse din Afara Granitelor, l-au facut sa fie foarte suparator pentru unele persoane din Biserica din Afara Granitelor." de aici http://www.cuvantul-ortodox.ro/cum-a-fost-prigonit-sfantul-ioan-maximovici-†-2-iulie-de-chiar-fratii-sai-ca-au-zis-intru-sine-gandind-cu-nedreptate-sa-facem-sila-dreptului/

    joi, 16:46:20, 21 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mărturisirea și martirajul Pr. Gheorghe Calciu prin rostirea celor șapte „Cuvinte către tineri”:

    Fantastic rămâne exemplul de conduită şi de ardere pentru credinţă a părintelui Calciu! Nu încetează să mă uimească toate aceste relatări deşi le recitesc a zecea oară..

    joi, 15:17:51, 21 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Din perioada serghianista a ieșit un alt mare sfant, Serafim de Virita. A fost o perioada grea, motiv pentru care aduc în apărarea Bisericii Ruse și faptul ca Sf. Ioan Maximovici (și nu doar el) avea o evlavie foarte mare și dorea enorm de mult alipirea ROCOR de patriarhia Bisericii Mama, care era în cumplite încercari, spre deosebire de Filaret de New York care declara ca patriarhia a căzut. Cât despre patriarhul Atenagora, dacă nu ma înșel, i s-a făcut și o pomenire chiar de către Sf. Justin Popovici, ca drept dovada ca nu a fost condamnat de biserica la nivel sinodal. Trebuie urmat modelul părintilor Lavrentie (nepomenitor) și Mihai Valica (pomenitor), ambii urmărind scopul comun, izbăvirea de erezii, nu fac din mijloc un scop.

    joi, 14:00:59, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Doamne, ajută! Aproape am terminat de scris un articol, care urmează să fie publicat aici, despre mărturiile patristice referitoare la comuniune și întreruperea pomenirii. Acolo va fi mai bine de discutat pe marginea acestui subiect. Aici mai mult partea morală, duhovnicească. Ca să nu rămână în aer deocamdată problema serghianistă, este bine de știut că Sf. Luca al Crimeii a fost parte din ierarhia serghianistă după ce se desprinsese și simțise părăsirea harului pentru acea decizie. Eu îmi doresc o dezbatere a problemelor teologice, nu o ascundere a lor. Dar ar trebuie creat și mediul favorabil pentru așa ceva. Isteriile împiedică tocmai acest lucru. Nu doresc să impun opinia mea, dar orice altă părere trebuie să fie argumentată printr-o descoperire, prin texte patristice, prin ceva credibil. Deocamdată eu mă conving tot mai mult că teoria părtășiei la erezie este falsă și păgubitoare. Față de Patriarhul Atenagora au reacționat majoritatea mănăstirilor athonite, inclusiv Păr. Paisie Aghioritul. Dar el spre exemplu, a luat decizia să nu continue acest protest prin întreruperea pomenirii față de următorul Patriarh, Dimitrie. Se poate bănui că a avut o încredințare și din partea Sf. Eufimia, care i-a apărut la puțin timp după ce a reluat pomenirea și a confirmat că a luat o hotărâre bună într-o problemă bisericească generală. Mulți alți Părinți au continuat să țină întreruperea pomenirii, printre care și P. Dionisie Ignat. Am aflat că au fost foarte mulți bătrâni athoniți care au făcut asta până la moartea lor, până de curând. Dar nu au făcut vâlvă mai mare, precum fenomenul din jurul Mănăstirii Esfigmenu, care de atunci datează și s-a canalizat pe stilism (nu cunosc bine situația de acolo). Deci eu spun că e bine să ne informăm, dar nu ca și cum am descoperi că trebuie să ne rupem de Biserică pentru toate evenimentele ecumeniste. Ci ar trebui să generăm o reacție cât mai bine structurată și organizată, care să pună întrebări și problematiări serioase, cum au făcut cei din Sinaxa clericilor și monahilor din Grecia, cum au făcut toți Sfinții Părinți de-a lungul vremii în trecut. Nu trebuie să avem frică, să nu evităm aceste subiecte față de preoții de rând, dar să evităm fragmentările care ne discreditează. Avem un potențial important și adevărul de partea noastră, dar ne pierdem în reacții nepermise. Ar fi mare păcat!

    joi, 13:20:11, 21 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    As mai avea o intrebare: in 1965 Patriarhul Athenagora si papa Paul al VI-lea au ridicat anatemele din 1054 ( citesc acum "Ortodoxia ranita sinodal" ). Pentru acest lucru atat de grav cat si pentru multe alte fapte care "au ranit ortodoxia" nu era cazul ca mult mai multi sa intrerupa pomenirea patriarhului Athenagora? Foarte putini din cate stiu eu au facut-o(Sf. Paisie Aghioritul si trei ierarhi Din Grecia). Eu inteleg foarte bine ce spuneti despre cumpatare si lupta cu patimile pe primul loc dar mi se pare, poate doar mi se pare dar parca alta trebuia sa fie atitudinea clericlior ortodocsi cu simtirea si trairea , nu doar cu numele. Nu pun la incercare rabdarea dvs. cu explicatiile, doresc pur si simplu sa inteleg lupta aceasta cu ecumenismul , din punct de vedere al unui mirean, care afla dupa aproape 17 ani de mers la biserica ca lucrurile nu stau chiar cum trebuie in Biserica si ca ecumenismul a inceput acum 100 de ani. Preotii nu vorbesc in biserica despre astfel de lucruri. si tu citesti, te documentezi, citesti di Sfintii Parinti dar f rar este atinsa aceasta tema.Si cum poti sti care e adevarul la nepomenitori , la care dintre ei? Numai papa e infailibil! Inca o data, iertati!

    joi, 11:40:58, 21 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Va multumim , parinte, pentru lamuririle din acest articol. Intr-adevar , sunt atatea interpretari dupa sinod incat ca simplu mirean dar cu dorinta dorinta sincera de a nu gresi , nu mai sti ce sa crezi. De exemplu, referitor la partasia la erezia episcopului prin comuniunea sau pomenirea lui, unii nepomenitori aduc in discutie cuvintele Sf. Chiril de Kazan (vezi "Catacombele ortodoxiei" pag.221), unde spune ca cei care stiu ce se intampla in biserica si se impartasesc la preoti care pomenesc , o fac spre osanda. Deci? In ce priveste cercetarea serioasa si impartiala din scrierile Sfintilor Parinti, sunt de acord cu dvs. Numai ca sunt atatea interpretari facute de teologi importanti , care nu se pun de acord, incat ca mirean greu poti ajunge la o concluzie. Au inceput impreuna in sinaxe , etc.si acum sunt grupuri si grupuri. Ceva nu e in ordine cu nepomenirea? Imi fuge gandul la protestanti care , desi , zic ei, au in vedere sola scriptura , s-au despartit in sute (probabil) de secte. Fortata putin asemanarea si SA NU FIE dar tinand cont in cate grupuri sunt nepomenitorii, ma gandesc ca ceva nu e in regula. De aceea, ma gandesc ca aveti dreptate in legatura cu cumpatarea , sa avem mare grija sa nu se alunece in schisma. Iertare si post binecuvantat!

    joi, 11:19:33, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Vineri, săptămâna aceasta, Sinodul Bisericii Ruse va lua în discuție recunoașterea "autocefaliei" ucrainene de către Patriarhul Alexandriei. Probabil va fi luată decizia de oprire a pomenirii lui în diptice, după cum s-a ptocedat cu Fanarul și cu Atena. Este de admirat faptul că este respectată diaciplina bisericească și nu este neglijată această decizie la nivel sinodal.

    miercuri, 13:40:40, 20 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Îmi pare foarte bun și liniștitor, dătător de speranță acest text!

    miercuri, 12:51:16, 20 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Sarut mana Parinte! Asa e, are dreptate Parintele Anghelos, nu sunt valide tainele savarsite de schismatici, pentru ca sunt lipsite de har.

    marți, 21:28:57, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Important. https://m.facebook.com/100001615896652/posts/2651436978253473/ http://fuel-design.com/media/godless-utopia/Godless%20Utopia%20cover.jpg

    marți, 17:15:24, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Cum au slujit "episcopii" schismatici în Grecia bănuiesc. Alături de alți episcopi, unde ei erau protos... Mare harababura 🙁

    marți, 16:20:16, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Nu am vreme să traduc tot ce apare și mai și selectez. Nu am citit integral articolul acesta, dar cred că se referă la Tainele săvârșite de schismatici în Grecia la care un „autocefal” este protos. Din astfel de slujbe decurg probleme grave pentru că mirenii care se împărtășesc acolo primesc har? Părintele Anghelos spune că nu. Și cam așa și este, Dumnezeu știe mai bine.

    marți, 15:45:57, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Adică a stat în virtute și în puterea lui Dumnezeu, care vine din virtute. Este nevoie și de strigare, dar mai mult ca Moise, care se ruga în sinea sa, dar la Dumnezeu era ca o strigare: "Ce strigi către Mine?" (Iș. 14: 15).

    marți, 14:34:39, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Biserica nu a stat mereu în cei mulți... https://www.teologie.net/2014/06/13/sf-grigorie-teologul-despre-episcopii-din-timpul-sau/

    marți, 14:09:12, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Despre nulitatea tainelor săvârșite de schismaticii "autocefali". https://katanixi.gr/2019/11/18/%cf%80-%ce%ac%ce%b3%ce%b3%ce%b5%ce%bb%ce%bf%cf%82-%ce%b1%ce%b3%ce%b3%ce%b5%ce%bb%ce%b1%ce%ba%cf%8c%cf%80%ce%bf%cf%85%ce%bb%ce%bf%cf%82-%ce%bf%ce%b9-%cf%84%cf%81%ce%b1%ce%b3%ce%b9%ce%ba%cf%8c%cf%84/

    marți, 13:53:44, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Este nevoie de strigare, da. Doar că, fie-mi cu iertare, dar această strigare să producă efecte bune. Dacă duce la discreditare și reacții schismatice, atunci nu face decât jocul ecumenismului și al diavolului. Adică este o situație limită care ne obligă să fim mai creștini decât în mod normal, nu e un prilej să ne manifestăm orgoliile și patimile. Sper să revin asupra acestui subiect delicat.

    marți, 11:39:23, 19 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Prea mult indemn la tacere. Eu cred ca e timpul sa nu mai tacem . Sa marturisim, fratilor! Luam aminte la noi insine dar cand credinta e primejduita si este, trebuie sa marturisim, nu sa asteptam sa ne treaca mania. Ma iertati dar uite unde s-a ajuns cu atata tacere (vezi postarea lui andrei-d de pe katanixi.gr).

    marți, 11:18:22, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Imaginea Sf. Munte asociata cu ereticii... Cine și-ar fi închipuit pana unde merge apostazia de astăzi. https://katanixi.gr/2019/11/18/%cf%80%ce%bf%ce%b9%cf%8c%cf%82-%ce%b8%ce%b1-%ce%bc%cf%80%ce%bf%cf%81%ce%bf%cf%8d%cf%83%ce%b5-%ce%bd%ce%b1-%cf%84%ce%bf-%cf%86%ce%b1%ce%bd%cf%84%ce%b1%cf%83%cf%84%ce%b5%ce%af-%cf%8c%cf%84%ce%b9-%ce%b8/

    luni, 22:19:06, 18 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Ai dreptate. Ar trebui întâi luare aminte la noi înșine. Ceea ce eu nu prea fac, de aici și tulburările. Vrem sa salvam lumea dar noi nu știm sa ne facem patul dimineața, vorba unui general. Iertare și eu îți cer.

    luni, 17:09:47, 18 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Andrei, este adevărat că ceea ce se întâmplă justifică revolta credincioșilor. Pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm purtați de acest sentiment, să nu căutăm să hrănim această stare a noastră. Este rău ce fac ierarhii și este probabil să vedem încă mai rele, dar să nu ne pierdem cu firea și nici să nu generalizăm. Mă gândesc că fiecare dintre noi se inflamează mai mult sau mai puțin într-o situație sau alta, dar exprimarea colectivă ar trebui să fie una adunată, moderată. Blânzi ca porumbeii ar trebui să fim chiar și dacă am avea de-a face cu hoți diversioniști, nu doar cu ierarhi. Sper să nu mă înțelegi greșit. Și eu, când l-am văzut pe Înaltul Teofan jucând, hlizindu-se, în sinagoga evreilor am vrut să mă duc să-l iau de barbă și să-l arunc pe scările mitropoliei, catedralei. Pur și simplu m-a răscolit, dar parcă mi-a mai trecut de atunci 🙂 Ce să mai facem acum.. ne obișnuim și cu ideea, luăm aminte și ieșim din starea de tulburare și revoltă, ca să ne putem păstra mintea limpede. Căci pare că nu o să ducem lipsă de prilejuri de tulburare și sminteală. Iertați.

    luni, 14:19:47, 18 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    La întuneric ca hoții. Au mers pe diversiune. Ce scaun apostolic. Cum sa spună după rugăciuni fierbinți când ei înșiși au arătat ca ambasadorul e tăticul lor. Adică ce rugăciune a fost acum e mai puternica decât când au mers și au declarat sprijin IPS Onufrie? Ce diplomație au domnii cu engolpioane la gat.

    duminică, 23:20:53, 17 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Există deja un răspuns din partea Patriarhiei Alexandriei prin vocea Mitropolitului Alexandru al Nigeriei. Ideile pe care le exprimă sunt foarte precare teologic și bombastice. Potrivit lui, Patriarhul Teodor a luat decizia să-l treacă în diptice pe Epifanie după multă rugăciune fierbinte și chibzuială, exprimând cugetul arhiereilor din sinodul african. Prin aceasta s-a armonizat cu Patriarhul Ecumenic, mergând pe urmele predeceaorilor săi din străvechea Patriarhie. Din această perspectivă, nu putea să negocieze rânduiala dipticelor a Tronului apostolic al Sf. Ev. Marcu. Comuniunea în Sf. Liturghie exprimă unitatea văzută a Bisericii și nu poate avea loc dacă este pusă la îndoială corectirudinea lucrurilor. Ca o concluzie, Patriarhul Alexandriei este pe o poziție înaltă și-i îndeamnă pe frații mai noi după cuvântul Domnului: "Mergi și fă și tu asemenea!". Ce nu reușește să explice Mitropolitul nigerian este cum de Mitropolitul Atanasie a primit asigurări că nu va fi pomenit Epifanie și, evident, de ce nu au fost respectate.

    duminică, 22:56:26, 17 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Multumesc parinte pentru clarificare. Da, asa e.

    duminică, 17:53:22, 17 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    În primul rând, în această serie sunt prezentate materiale-sursă. Ele pot fi folosite de oricine și interpretate după putere. Desigur că în comentarii este oportună discutarea detaliilor. Este evident din textul Scrisorii că a fost trimisă înainte de Sinodul III Ecumenic. Din câte-mi amintesc din alte surse, Papa i-a răspuns să-i dea un termen de 10 zile lui Nestorie pentru a se dezice de hulele sale, după care să convoace un Sinod în caz că nu se va redresa. Chiar în Scrisoare spune că dorea să ia o hotărâre prin scrisoare sinodală, dar a cerut întâi sfatul Papei Celestin. Până la urmă, a procedat astfel la Efes în 461. Este important de reținut ca mărturie istorică faptul că au existat atât episcopi, dar și mireni care au oprit comuniunea cu Nestorie și ai lui, lucru considerat normal. Pe de altă parte, este evident că Sf. Chiril nu a întrerupt comuniunea decât abia la Sinod. Deci părerea mea este că acest text este o dovadă că este bine-venită și legală oprirea pomenirii, dar nu obligatorie.

    duminică, 07:42:05, 17 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Aceasta scrisoare e inainte de o condamnare sinodala sau dupa? Imi amintesc ca atunci cand pr. Zisis a dat exemple de iconomie, il enumera si pe Sf Chiril ca avand comuniunea cu Nestorie pana la condamnarea lui sinodala (asta din iconomie, pentru a incerca sa-l indrepte), dar i-a laudat pe cei ce intrerupsera comuninea cu ereziarhul. Imi explicați va rog contextul din aceasta scrisoare?

    duminică, 01:04:02, 17 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    În timp ce vrednicul IPS Serafim al Kytirelor tuna și fulgera iarăși, ca poate se mai trezește vreunul. Căci nu pot mintea și gura zidite de Creator sa tacă când cămașă Lui e iarăși ruptă de fiii neascultători și aroganți. https://bit.ly/37bnMkv

    sâmbătă, 23:29:01, 16 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Între timp Preafericitul Teodor și nefericitul Epifanie s-au sunat sa se încurajeze reciproc și sa se îmbrățișeze telefonic. Asta da prietenie. https://bit.ly/2NUwfkm

    sâmbătă, 23:19:44, 16 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Da. Urma să scriu o postare pe tema asta când am răgaz să traduc...

    sâmbătă, 19:06:54, 16 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Iertare. Așadar IPS Atanasie a fost înștiințat ca Epifanie nu va fi pomenit... Cât de murdar se joaca unii "distribuitori" de Duh Sfânt... https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/33128-lemesou-athanasios-eixa-labei-tin-diabebaiosi-oti-den-tha-mnimoneutei-o-epifanios

    sâmbătă, 18:32:28, 16 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Mitropolia de Fokida a emis un comunicat prin care disculpă declarațiile Mitropolitului locului și care se vrea o explicare și aplanare a interpretărilor belicoase rău-voitoare. Concret, comunicatul are 3 puncte: 1. Patriarhia Ecumenică este a neamului grec și orice jignire la adresa ei se răsfrânge automat asupra Bisericii Greciei, 2. Mitropolitul a fost indignat că există mulți care contestă Tomosul de autocefalie acordat ucrainenilor și 3. cuvintele cu privire la interdicția venirii rușilor în eparhie ar fi, de fapt, doar o atenționare asupra interdicției ce va urma din partea Bisericii Ruse și nu reprezintă o rupere a comuniunii. Desigur că aceste precizări vor să mai calmeze spiritele și să acopere ieșirea nepotrivită a Mitropolitului, care și-a exprimat fix repulsia față de ruși fără acoperire canonică.

    sâmbătă, 10:54:28, 16 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Mulțumim părinte pentru că supliniți textul lipsă din comentariul fratelui andrei d 🙂

    vineri, 23:47:12, 15 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Da, chiar cei de la Romfea.gr spun că Memoriul celor două Comisii sinodale pe tema ucraineană este inconsistent și fără argumentație. Într-adevăr, din textul pe care îl prezintă spre consultare rezultă că nu conține idei forte, ci doar o înșiruire de elemente neconcludente și forțate, din care orice om rațional nu poate trage concluzia la care au ajuns cele două Comisii. Concret, Memoriul conține două seturi de idei. 1. O înșiruire de date istorice cu privire la evoluția Bisericii Ruse și a Ucrainei (Mitropoliei de Kiev) fără trimiteri precise la documente sau informații primare. 2. Câteva observații nesusținute, cum ar fi că Patriarhia Ecumenică nu a cedat Mitropolia de Kiev Moscovei în 1686, ci doar dreptul de a așeza Mitropoliți, Patriarhul Ecumenic are dreptul de recurs și pentru alte jurisdicții bisericești și Biserica Greciei este independentă și unită cu Patriarhia Ecumenică și cu celelalte Biserici, conform Regulamentului său de organizare și Tomosului de înființare din 1850. Practic concluzia Comisiei este pur și simplu din burtă, nu există nici un studiu serios teologic. Acesta este motivul pentru care a fost ascunsă de ochii sinodalilor greci, pentru a lua decizii (deși nici măcar nu a fost luată o decizie a Sinodului, ci a 2-3 Ierarhi în numele tuturor, de vreme ce nu a existat votare) în orb. Acest Memoriu, precum și atitudinea Mitropolitului din articol evidențiază destul de clar că nu sunt folosite argumente bisericești, canonice și teologice, ci doar țâfnoșenie și argoanță pentru cei impresionabili.

    vineri, 23:29:21, 15 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    https://www.romfea.gr/ekklisia-ellados/33117-to-upomnima-ton-sunodikon-epitropon-gia-tin-oukraniki-autokefalia

    vineri, 19:24:23, 15 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Așa este, doar că în textul acesta cred că este vorba despre atlceva, mult mai simplu. Deși e vorba de tămăduire, cred că e vorba cumva de lecuire, că nu s-a lecuit/lăsat de abaterile lui. Se așepta să-și revină, dar nu s-a întâmplat asta. Iar cuvintele din finalul frazei cred că se referă la paragraful următor, în care descrie cum s-au derulat lucrurile.

    joi, 22:49:30, 14 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Cum se mai potrivește această scrisoare - cu adaptările de rigoare în privința rătăcirilor debitate - actualului ocupant al aceluiași Tron Patriarhal de Constantinopol! Pe acela l-a deconspirat și criticat Sf. Chiril, iar pe actualul, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, l-a mustrat exemplar Cuviosul Gavriil. Mare-i Dumnezeu!

    joi, 21:42:26, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    TOP 10 IDIOȚI UTILI. Iată cine a aruncat Republica Moldova înapoi în brațele rușilor De două zile, e din nou la modă să înjuri Rusia și să vorbești despre pericolul care ne paște. Pe internet se strâng semnături pentru demiterea lui Dodon, iar cei care mai ieri jubilau și încercau să ne convingă că în Republica Moldova democrația a învins, astăzi se lamentează și se pierd în scenarii apocaliptice. Este adevărat, Republica Moldova a revenit în sfera de influență rusească, iar mai departe Dumnezeu știe ce ne așteaptă. Doar că există un detaliu, care unora le scapă. Acest lucru s-a produs nu pe 12 noiembrie, când a fost demis Guvernul Sandu, ci pe 8 iunie, când s-a format coaliția nefirească PSRM-ACUM. Este o prostie să înjuri Rusia. Moscova nu a făcut decât să-și promoveze propriul interes. Așa ar trebui facă fiecare țară care se respectă, prin urmare, n-ai de ce să te superi. Dar dacă tot țineți cu tot dinadinsul să găsiți vinovați, vă propun o listă cu idioți utili, care au făcut posibil acest lucru. Credeți-mă, fără ei, am fi trăit astăzi o cu totul altă realitate. Partidul Socialiștilor ar fi existat doar ca obiect de studiu, iar Dodon, cel mai probabil, îi făcea companie lui Filat la Penitenciarul 13. Dar nu a fost să fie, pentru că practica bate gramatica, iar discernământul plânge și suspină în singurătate. Ordinea e aproximativă, pentru că vine greu să spun acum care dintre cei vizați au avut un rol mai important în această acțiune subversivă. 1. Maia Sandu S-a lăsat folosită de grupurile de interese din anturajul fostului său șef de partid, Vlad Filat, și s-a angajat într-un război de uzură cu gruparea Plahotniuc, fără să aibă un interes direct. A deturnat (voluntar sau involuntar) atenția publicului de la adevăratele pericole care amenință securitatea Republicii Moldova, promovând teme false sau secundare. A compromis iremediabil noțiuni precum meritocrație, concurs, nepărtinire, integritate. Este un politician plat, inflexibil și fără identitate clară, lipsit de viziune și competență. Conduce un partid prost organizat, format în mare parte din activiști tineri fără experiență. Prestația slabă a cabinetului său, incapacitatea de a se ține de cuvânt, mesajele confuze sau chiar contradictorii în ceea ce privește politica externă, cedările inexplicabile în fața președintelui Dodon, au avut efecte catastrofale pentru ”dreapta” politică, pe care a monopolizat-o. Prin comparație cu echipa Maiei Sandu, socialiștii pro-ruși par oameni educați și de treabă, astfel încât, în premieră, rolurile în percepția publică s-au inversat. Sub conducerea ei, ”dreapta” a devenit isterică, lipsită de substanță și incapabilă să opereze cu argumente, în timp ce ”stânga”, dimpotrivă, s-a prezentat ca fiind calmă, competentă, echilibrată și dispusă să facă concesii. Altfel spus, Maia Sandu a reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe Igor Dodon să pară simpatic. 2. Andrei Năstase Un aventurier politic fără discurs și carismă, total ieșit din tiparele cu care ne-am obișnuit. A intrat în politică pe ușa din dos, ca exponent al unei grupări rivale clanului Plahotniuc. Totuși, a reușit, într-un mod greu de explicat, să deturneze energiile protestatare către interesul îngust al finanțatorilor săi și să deformeze mesajul politic specific opoziției. Curajos și ambițios, dar plat în gândire, a transformat mișcarea protestatară într-o gloată obtuză, exact după chipul și asemănarea lui, după ce i-a înlăturat, rând pe rând, pe oamenii cu discernământ și bun simț. Ca lider politic și membru al Guvernului a avut o prestație lamentabilă, iar prin comportamentul său brutal și inadecvat a ajuns să provoace dezgust printre oamenii normali. La fel ca și Maia Sandu, reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe socialistul Ion Ceban să pară simpatic. 3. Societatea civilă ”progresistă” A avut un rol determinant în compromiterea ”dreptei”. A încălcat toate ”canoanele” de care ar trebui să se ghideze organizațiile neguvernamentale, participând activ la conflictele de interese și servind deschis opoziția politică, cub paravanul ”corectitudinii politice”. A făcut insistent lobby în favoarea Maiei Sandu și lui Andrei Năstase în cadrul organizațiilor internaționale, pe care le-au bombardat cu rapoarte părtinitoare și rupte din context. Aceste ONG-uri s-au manifestat ca niște sucursale ale grupărilor politice și au ”legiferat”, în fața opiniei publice, monstruoasa coaliție dintre ACUM și PSRM. 4. Jurnaliștii ”antisistem” Nu mă refer la jurnaliștii plătiți să promoveze un anumit mesaj sau angajați la instituții de presă afiliate politic. Aceștia au făcut ceea pentru ce erau plătiți. Au fost însă și mulți colegi de-ai noștri care au acceptat benevol rolul de idiot util, doar ca să fie în rând cu ”lumea bună”. Au contribuit plenar la transformarea politicienilor în idoli și au ascuns sub preș, într-un mod impardonabil, prostia și incompetența. De asemenea, au evitat ostentativ să penalizeze populismul și demagogia și au tratat superficial subiecte de importanță majoră, fapt care a deformat substanțial realitatea. 5. Influencerii online În teniși și blugi rupți, cu ecranul telefonului crăpat, aere plictisite și cărți anticariat subțioară (pe care nu neapărat le citesc), au creat o adevărată forță subversivă pe rețelele de socializare. Blogurile și vlogurile lor, comentariile siropoase și total lipsite de consistență intelectuală au cucerit spațiul online, acoperind și împingând spre periferie opiniile calificate, demne de luat în seamă. Datorită faptului că au mii de urmăritori, la fel de mediocri ca și ei, prostia s-a răspândit pe arii extinse, iar ideile lor supte din deget au căpătat proporții de masă. În acest fel, au anihilat capacitatea de analiză și autonservare a publicului necalificat. 6. Diaspora Rupți de realitățile cotidiene și influențați aproape exclusiv de ceea ce văd pe internet, conaționalii noștri de peste hotare au jucat un rol determinant în schimbarea raportului de forță în favoarea Rusiei. Însetați de informație, aceștia au consumat cu nesaț prostia și au distribuit-o masiv, creând confuzie în rândul apropiaților, care au rămas acasă și pe care îi întrețin. Mai mult, faptul că se află undeva în Occident, adică în ”lumea civilizată”, le-a creat percepția falsă că ei știu mai bine ce trebuie făcut și și-au arogat titlul de ”rasă superioară”, de care depinde soarta de mai departe a țării. Sunt victimele clasice ale propagandei și asta este trist. 7. Politicienii români ”de dreapta” Oricât ar părea de paradoxal, anume politicienii români, în speță, cei din tabăra progresistă și popular-europeană, au încurajat fragmentarea majorității românești din stânga Prutului și au legitimat cedarea unor importante centre de putere de la noi în favoarea Moscovei. Prea puțin familiarizați cu realitățile din Republica Moldova și ancorați în luptele intestine din România, aceștia s-au aventurat să facă expertize improvizate și comparații deocheate, care, pe lângă faptul că erau total neinspirate și părtinitoare, au creat confuzie în rândul unioniștilor de la noi și i-au împins în brațele rușilor. Tot ei sunt cei care au promovat în instituțiile europene interesele înguste ale partenerilor lor politici din Republica Moldova, chiar și atunci când mofturile acestora veneau în directă contradicție cu interesele românilor din stânga Prutului. Cu titlu de paranteză, atrag atenția că, după căderea Guvernului Sandu, primarul de Iași, Mihai Chirica, s-a dezlănțuit împotriva liderilor Blocului ACUM, pe care îi acuză că au cedat puterea rușilor. Ceea ce i-a ”scăpat” însă edilului din capitala Moldovei istorice este că anume el l-a făcut pe Năstase cetățean de onoare al Iașului, ridicând, în acest fel, prostia și impertinența la rang de virtute. Același lucru l-a făcut și primarul de Suceava. Așa că, în cazul fraților de peste Prut, e perfect valabilă zicala: ”Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”. 8. Comentatorii români La fel ca politicienii de peste Prut, analiștii ”dă la Bucurăști”, cu foarte mici excepții, au călcat prin străchini, de fiecare dată când au deschis gura pentru a comenta ce se întâmplă la ”frații basarabeni”. Cu aere de atotștiitori și falsă compasiune, aceștia debitează atâtea prostii de te apucă amețeala. N-am o problemă cu faptul că oamenii habar n-au ce vorbesc și că nu înțeleg pe deplin subtilitățile politicii de pe Bâc. Deranjant este însă faptul că își prezintă opiniile ca fiind fără drept de apel și nici măcar n-au predispoziție să admită că s-ar putea să n-aibă dreptate. Bineînțeles că cei cărora le conveneau mesajele lor le preluau și le tirajau și, în acest fel, aceste tâmpenii, formulate în limbaj academic, dădeau o alură românească luptei pentru putere girată de Moscova și îi dezarmau pe puținii oameni cu discernământ, care simțeau, în adâncul sufletului, că sunt trași pe sfoară. 9. Liderii unioniști Au fost total incapabili să-și apere adepții de abuzurile favoriților zilei și au privit cu nepăsare cum mesajul unionist este împins spre derizoriu. Mai mult, s-au înregimentat benevol și de-a dreptul umilitor în gașca pretins antioligarhică și au netezit drumul socialiștilor spre putere. Unii au participat direct la resuscitarea lui Dodon, alții au dat aprobator din cap, în loc să tragă semnale de alarmă. Degeaba strigă astăzi ca din gură de șarpe despre pericolul rusesc. Un politician responsabil anticipează riscurile, nu vorbește despre ele post-factum. O explicație ar fi că partidele noastre unioniste sunt, în majoritate absolută, extensii ale grupărilor politice de peste Prut, prin urmare, cum îi Tanda așa-i și Manda. 10. Liderii europeni I-am pus la coada listei, pentru că lor nu prea am ce să le reproșez. Este adevărat, ei sunt printre principalii responsabili pentru situația în care am ajuns, dar revin la ideea că fiecare țară e liberă să-și promoveze propriul interes. Sunt, desigur, și mulți decidenți din structurile europene care au acționat după ureche, influențați fiind de lobbyștii ruși și partenerii lor moldoveni, care, cu sau fără voia lor, făceau parte din schemă. Pe de altă parte, e de-a dreptul ridicol să-l vezi azi pe Joseph Daul, liderul PPE, măcinat de îngrijorări, după ce alaltăieri ridica în slăvi, la Chișinău, struțo-cămila ruso-europeană pe care tot ei ne-au băgat-o pe gât în vara acestui an. Sper că e nesincer, pentru că n-aș vrea să cred că e prost. În loc de Post Scriptum Azi a fost învestit un nou guvern, în frunte cu finanțistul Ion Chicu. Îl cunosc personal, este profesionist, așa că sunt convins că va guverna cu mult mai bine decât cei din Guvernul Harvard. Iar asta va compromite și mai mult ideea că ”proeuropenii” sunt mai buni decât ”prorușii”. Așa că, noapte bună și să ne fie de bine!

    joi, 21:31:29, 14 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    "De unde așteptam să se tămăduiască și să se abțină de la dogmele potrivnice lui Hristos, am cunoscut că am fost înșelați în nădejdea noastră, petrecându-se ceva de felul acesta", vedem că Sfinții Părinți vedeau credința ca fiind vindecătoare.

    joi, 20:26:51, 14 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Cuvânt despre proorocii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu:

    Cu cata viclenie a lucrat dnul Teodor al Alexandrei, nevrednic de înaintașii sai. L-a inselat pe IPS Atanasie, și implicit Biserica Ciprului. Nevrednic!!! http://acvila30.ro/noi-informatii-in-legatura-cu-pomenirea-schismaticului-epifanie-in-cipru/

    joi, 20:06:43, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    https://m.dw.com/ro/rusia-a-fentat-partida-pro-european%C4%83-din-republica-moldova-pericol-de-federalizare/a-51253090 Rusia a fentat partida pro-europeană din Republica Moldova. Pericol de federalizare! De Vitalie Călugăreanu Consilierul prezidențial Ion Chicu, care a acuzat recent mai mulți oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova a devenit prim-ministru la Chişinău. Noul Guvern a fost învestit cu votul a 62 de deputați PSRM+PDM. Procedura s-a desfășurat rapid pe fundalul unor jocuri politice orchestrate de șeful statului. La 12 noiembrie, Igor Dodon declara la postul public de televiziune că „un nou guvern ar putea fi învestit la începutul lunii decembrie”. Miercuri, 13 noiembrie, președintele Dodon l-a desemnat pe consilierul său, Ion Chicu, pentru funcția de premier, iar joi, 14 noiembrie, chestiunea privind învestirea noului guvern a fost introdusă suplimentar în ordinea de zi a Parlamentului. Asta chiar dacă, formal, fostul premier, Maia Sandu, încă nu și-a prezentat demisia la Președinție – o procedură prevăzută de lege. Slusari: Dodon, pe urmele lui Ianukovici „Este guvernul lui Dodon, negociat pe furiș cu Plahotniuc”, a declarat vicepreședintele PPDA, deputatul Alexandr Slusari. Potrivit lui, PSRM este „o jucărie în mâinile lui Igor Dodon – un om ale cărui frustrări sunt comparabile cu cele ale fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici”. Slusari a spus că PPDA va face tot posibilul pentru a împiedica „transformarea Moldovei în moșia cuiva” și a promis că, în cel mult un an, „Moldova se va elibera”. De asemenea, el a reamintit că, în iunie 2019, atunci când Moldova lupta pentru anihilarea regimului Plahotniuc, Ion Chicu era ministru al Finanțelor în guvernul Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc. La rândul său, liderul PDM, Pavel Filip, a declarat că nu poate spune că membrii guvernului Chicu nu ar fi profesioniști, deoarece majoritatea i-au fost colegi și, dacă PDM ar fi fost la guvernare, „probabil, pe unii i-ar fi propus” în funcții ministeriale. Deputatul PAS, Igor Grosu, a remarcat că, după învestirea guvernului Chicu, trei cele mai importante instituții de stat (Președinție, Parlamentul și Guvernul) au ajuns să fie controlate de un singur om – de pro-rusul Igor Dodon. „Este un guvern al reanimării schemelor ilegale”, a declarat Grosu. Dodon din start a lucrat la debarcarea Guvernului condus de Maia Sandu Cinci luni a condus Guvernul președinta PAS, Maia Sandu, timp în care schemele fostului regim au fost „înghețate”. Puține din ele au reușit să fie demontate definitiv prin intermediul Ministerului Economiei și a Poliției de Frontieră. În timp ce Guvernul negocia cu partenerii externi reluarea finanțării, pentru acoperirea găurii bugetare de 4 miliarde de lei, moștenită de la fostul guvern, Igor Dodon pregătea echipa de schimb la Președinție. 6 din cei 11 membri ai guvernului Chicu sunt consilieri ai președintelui. Unul din ei – ministrul Apărării – este și cumătru cu Igor Dodon. Al șaptelea membru al guvernului, noul ministru de Interne, Pavel Voicu, este fostul său consilier, iar noul ministru al Justiției, Fadei Nagacevschi, este avocatul PSRM. Cu toate acestea, socialiștii numesc acest guvern „tehnocrat”. În discursul său, Ion Chicu a spus că Guvernul pe care îl va conduce va „intensifica relațiile cu UE, va promova o politică externă echilibrată, consolidând statutul de neutralitate al țării și va continua aprofundarea relațiilor de prietenie cu țările vecine – România și Ucraina”. Asta deși, la 17 octombrie 2019, Ion Chicu acuza, într-o postare pe Facebook, mai mulți oficiali europeni de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova: „Eu cred că un Danke shon” special trebuie săl adresăm „comissarilor” europeni, care au scris și dictat „istoria de succes” după 2009, culminând cu jaful veacului. Anume un Fule, anume un Schuebel și mulți alții, care se ofereau să facă poze cu „reformatorii” de aici, POARTĂ VINA PENTRU DEZASTRUL ÎN CARE A AJUNS Țara noastră! Unde-s toți acești funcționărași europeni? Își asumă vreo răspundere? Nu cred”, scria Chicu în octombrie. Joi, în ziua învestirii în funcția de premier, această postare a dispărut de pe pagina de Facebook a lui Ion Chicu. Întrebat joi, la ședința Parlamentului, despre această atitudine față de oficialii UE, Chicu a încercat să o întoarcă. El a spus că „nu UE, nu demnitarii europeni, ci atitudinea neonestă, trișările guvernelor de atunci în raport cu UE” au fost de vină. „Am știut să scriem rapoarte triumfaliste, dar, în realitate, era o minciună adevărată. Iar atunci când acele rapoarte ajungeau la UE, trebuiau să fie analizate și nu am fi ajuns în această situație”, a explicat Chicu. Acesta deține funcții guvernamentale din 2005, când actualul lider al PSRM, Zinaida Greceanîi (președinte al Parlamentului), era prim-ministru (perioada guvernării comuniste). Mai mult, joi, în discursul său, Ion Chicu a spus că va face tot posibilul pentru eliminarea monopolurilor, deși a făcut anterior parte dintr-un guvern (guvernul Filip) care, potrivit fostului ministru al Economiei, Vadim Brânzan, tocmai că a instituit monopoluri în toate domeniile economice. Moscova l-a scos pe Vasilii Șova din ecuație. Urmează federalizarea? Surprinzător, în lista noului Cabinet de Miniștri nu se mai regăsește Vasilii Șova, unul dintre cei mai apreciați negociatori în problema transnistreană din anturajul președintelui Igor Dodon. Fotoliul de vicepremier pentru Reintegrare al acestuia va fi ocupat, în Cabinetul Chicu, de către Alexandru Flenchea. Numirea este una ciudată și alimentează supoziția că aceasta ar fi fost impusă de la Moscova după ce, la începutul lunii octombrie, la reuniunea 5+2 de la Bratislava în problema transnistreană, vicepremierul Șova ar fi refuzat să semneze protocolul final deoarece conținea „cedări periculoase”. Liderul PDM, Pavel Filip, vorbea atunci despre pericolul „introducerii unui sistem de garanții în dezavantajul Republicii Moldova” și că „se încearcă a crea două entități de drept distincte”. Ulterior, vicepreședintele Parlamentului, Monica Babuc, a publicat un proiect de protocol care confirma aceste temeri. Surse bine informate, care au solicitat anonimatul, au comunicat pentru DW că anume Vasilii Șova a blocat semnarea acelui periculos document. Într-un mesaj de rămas bun, fostul premier Maia Sandu a îndemnat funcționarii publici onești să reziste – să rămână în slujba cetățenilor: „Noi am reușit să dăm jos un regim corupt și o să reușim să-l dăm jos și pe al doilea regim corupt. De această dată căderea corupției va fi definitivă”, a menționat Maia Sandu. Sprijin condiționat și direcționat doar spre cetățeni din partea UE Comisarul european desemnat pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi, a declarat joi că asistența financiară pentru Republica Moldova va fi suspendată dacă reformele profunde nu vor continua în pofida crizei politice pe care o traversează țara. „Cunosc foarte bine ultimele evoluții din Republica Moldova, care sunt nefericite. Dar voi coopera cu Moldova și pentru Moldova astfel încăt reformele să nu fie întârziate”, a spus Várhelyi, în cursul audierii sale din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. La rândul său, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Peter Michalko, a declarat miercuri, în cadrul „Moldova Business Week” - celui mai important eveniment economic din Republica Moldova, consacrat mediului de afaceri – că „UE va cere de la orice Guvern de la Chișinău să continue şi să implementeze reformele începute” şi că sprijinul UE va fi direcționat spre cetăţeni.

    joi, 18:08:36, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Domnule doctor, părintele a editat un pic comentariul dvs în locurile mult prea licenţioase şi vulgare, care nu vă fac cinste nici dacă aţi fi avut dreptate. Vă rog mult să formulaţi reproşurile dvs într-un fel în care să putem purta o conversaţie folositoare nu doar interlocutorilor ci şi celor care se vor nimeri să citească. Îi previn pe cei ce ar dori să se alăture să nu scrie în acelaşi duh pentru că este evidentă predispoziţia spre insultă şi tulburare. De asemenea domnule doctor, vă rog să aveţi în vedere că dacă reveniţi cu acelaşi mod de adresare nu o să mai puteţi publica comentarii pe blogul nostru, deşi nu cred că o veţi resimţi ca find o mare pierdere. 🙂 Sunt sigur totuşi că puteţi purta discuţia aceasta la alt nivel. Iertaţi!

    joi, 14:11:15, 14 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    @Vasile Parascan Când vă veți tempera exprimarea și, eventual, aveți ceva folositor de spus, vor găsi și comentariile dvs. dispoziție să fie aprobate intacte. Din păcate, argumentele incorecte sunt cam mereu însoțite de exprimări deocheate. Probabil punctul esențial pe care-l sugerați este că niciodată ierarhii ecumeniști, care sunt "la butoane", nu se vor condamna singuri. Nu știu ce reacție sugerați la această situație, dar eu nu pot valida una de păruială. Cred că Hristos nu convinge pe nimeni cu forța, ci cu răbdarea și jertfa proprie. Nu cred că ar avea cineva credibilitate dacă ar folosi alte mijloace în numele Lui. Altfel spus, reacția corectă a clerului inferior și a poporului credincios va întoarce și pe ierarhi, altfel ei vor profitat din atitudinea noastră schismatică arătându-ne cu degetul. Deci o atitudine recalcitrantă, înfierbântată și fără argumente valide nu face decât să-i valideze pe ierarhii aceștia „demonici”, cum i-ar numi unii.

    joi, 13:37:07, 14 noiembrie 2019

  • Dr. Vasile Parascan

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Tot invocând, la fiecare poticnire, „temeiul patristic”, apare evident că ieromonahul Lavrentie vrea să fie și cu sula-n [editat] și cu sufletu-n rai! Păi cum dra[editat] să se condamne ecumeniștii pe ei înșiși, când ei fac sinoadele în care se presupune a avea loc (și) condamnarea? Ieromonahule Lavrentie, ne crezi chiar așa de chiori? Ți se văd copitele despicate de sub sutană!

    joi, 13:01:33, 14 noiembrie 2019

  • Daniela Gheorghiţă

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Vă mulțumesc mult, părinte! Așa să ne ajute Dumnezeu.

    joi, 11:29:53, 14 noiembrie 2019

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Minunat lucrează Dumnezeu! Chiar și în ceea ce numim artă profană, adeseori se ascunde o șoaptă a lui Dumnezeu care se vrea auzită, o adiere a harului care se cere simțită. Cu cât mai mult atunci când închinăm totul lui Dumnezeu și-L slăvim prin lucrul mâinilor noastre, povățuiți de inimi curate și minți luminate, adăpate din frumusețea și adevărul Ortodoxiei! Mă bucur, Daniela că poți aduce culoare în sufletele cititorilor! Domnul să binecuvânteze și să sporească lucrarea aleasă pe care o faci cu simplitatea sufletului!

    miercuri, 23:20:52, 13 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Desigur. Citiți și promovați dacă socotiți de cuviință. Puteți pune și trimitere direct la site, nu e nimic ne-etic. Cum considerați potrivit.

    miercuri, 16:22:34, 13 noiembrie 2019

  • Nicolae

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne ajută! Am să cumpăr și eu cartea astăzi și mi-aș dori să o promovez pe situl unui ziar ortodox online (re-lansat de curând) unde colaborez. Aș vrea să știu dacă sunteți de acord să preiau articolul dvs. despre carte pentru a-l publica. N-am să dau aici numele sitului (poate în privat), nu vreau să mă folosesc de situl dvs. pentru a face promovare (socotesc că nu-i etic). Mulțumesc!

    miercuri, 16:19:22, 13 noiembrie 2019

  • Carmen Vițcu

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne, ajută tuturor! Cei din Iași, care doresc să primească această carte mai ușor, sînt rugați să ne contacteze la adresa de e-mail: carmen_badura@yahoo.com Mulțumim mult.

    miercuri, 11:25:22, 13 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Președintele Igor Dodon susține că va accepta orice candidatură din partea Blocului proeuropean ACUM pentru funcția de premier, în afară de cea a Maiei Sandu. El a acuzat-o pe Maia Sandu că a provocat intenționat căderea Guvernului. Dodon i-a îndemnat pe deputații din actuala majoritate parlamentară PSRM-ACUM să meargă împreună la discuții, să negocieze pentru un nou premier și să propună o candidatură, avertizând că nu va accepta candidatura Maiei Sandu. „Iresponsabilitatea, imaturitatea unor politicieni pun la grea încercare Republica Moldova, atunci când țara are nevoie de o alianță de guvernare stabilă. Nu e prima dată când cineva calcă în picioare un acord politic. Asistăm la o autodizolvare planificată a Guvernului, prin demisia premeditată a Guvernului. Maia Sandu a provocat intenționat căderea Cabinetului de miniștri, pentru a distrage atenția de la politicile economice eșuate”, a susținut Igor Dodon într-o conferință de presă susținută după ședința Parlamentului în care a fost votată moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Maia Sandu. El a spus că o altă majoritate decât PSRM/ACUM, în actualul Parlament, nu va exista, scrie Unimedia. Întrebat de ce socialiștii refuză o eventuală coaliție cu PD, Igor Dodon a răspuns: „De-atâta!”. „Invit facțiunile mâine la discuții pentru a depăși actuala criză politică. Dacă acest dialog nu va fi cu succes, îmi asum, ca președinte, responsabilitatea de a face totul pentru a evita alegerile anticipate. Voi înainta un prim-ministru din afara politicului, tehnocrat, care să aibă grijă de cetățeni”, a mai spus Igor Dodon. Guvernul Maia Sandu – învestit în urmă cu 5 luni – a picat, marți, prin moțiune de cenzură. Cu votul deputaților din Partidul Socialiștilor, susținuți de Partidul Democrat, moțiunea de cenzură înaintată de socialiștii președintelui Igor Dodon a trecut. _______________________________________ Titlul articolului de mai sus, preluat din Newsweek.ro este: VIDEO Comunistul Dodon dă vina pe Maia Sandu, după ce i-a demis Guvernul Din nefericire pentru noi însă, Igor Dodon are dreptate, pentru că, potrivit legislației moldovenești, moțiunea de cenzură din partea opoziției este obligatorie atunci când prim-ministrul își asumă răspunderea pentru un proiect legislativ. Maia Sandu a avut inclusiv posibilitatea să își retragă inițiativa știind că nu beneficiază de susținere parlamentară. A preferat să trântească guvernul, probabil pentru că în conjunctura actuală îi era imposibil să înainteze politic. Cine va sacrifica 15 minute pentru a asculta opinia completă a lui Igor Dodon, din linkul youtube inițial, va vedea și cum este trunchiat preluat de Newsweek și contextul real în care a survenit demisia premeditată a Maiei Sandu. În altă ordine de idei, este pur și simplu înspăimântătoare starea de intoxicare mediatică în care suntem ținuți noi românii privitor la situația din Basarabia. Suntem ținuți la un nivel infantil de înțelegere, intoxicați cu lozinci și etichete precum „comunistul Dodon” sau pur și simplu aiureli ca „Maia Sandu viitor președinte”: https://www.agerpres.ro/politica/2019/11/12/eugen-tomac-pmp-maia-sandu-va-fi-viitorul-presedinte-al-republicii-moldova–401759 Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că Maia Sandu, al cărei guvern a fost demis marţi de Parlamentul de la Chişinău prin moţiune de cenzură, va ajunge preşedintele Republicii Moldova. „Maia Sandu va fi viitorul preşedinte al R. Moldova. Maia Sandu a dat dovadă astăzi de viziune şi a făcut ce trebuie în momente de criză politică pentru R. Moldova. (…) Era momentul unei resetări. Guvernul a plecat, pentru că Maia Sandu nu avea altă şansă de a-şi păstra credibilitatea în viaţa politică din R. Moldova. Nu putea accepta o reformă în termenii propuşi de Dodon, al cărui unic scop era impunerea controlului politic asupra Justiţiei”, a scris Tomac pe contul lui de Facebook. În opinia sa, Maia Sandu „a făcut pact cu diavolul” prin alianţa cu socialiştii, pentru a-l scoate din viaţa politică pe oligarhul Vlad Plahtoniuc, însă nu a mai putut accepta condiţiile puse de preşedintele Igor Dodon. „Prin această mişcare, Maia Sandu a demonstrat că nu poate înghiţi un compromis politic la nesfârşit şi se pregăteşte de campania electorală de anul viitor, atunci când, în calitate de lider al opoziţiei, va putea să-l înlăture din fruntea statului pe actualul preşedinte prorus, Igor Dodon. Dodon rămâne un politician care nu face altceva decât să îl înlocuiască pe Plahotniuc în încercarea de a controla statul”, arată el. Guvernul de la Chişinău, condus de Maia Sandu, a fost demis marţi de parlament prin moţiune de cenzură adoptată cu 63 de voturi. Căderea guvernului intervine la doar cinci luni de când prim-ministrul pro-occidental Maia Sandu a preluat funcţia, promiţând să combată corupţia. Maia Sandu a candidat la alegerile prezidenţiale în 2016, din partea Partidului Acţiune şi Solidaritate, dar a fost învinsă de socialistul Igor Dodon. AGERPRES __________________________________________ Discurs Maia Sandu: _________________________________________ Discurs Țîcu: VIDEO // Un nou discurs PUTERNIC al lui Octavian Țîcu în Parlament: „Am venit să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon”. Ce propunere le-a făcut deputaților Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova. Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă. „Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu. Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu. Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova. Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă. „Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu. Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu. Citiți mai jos întregul discurs ținut de deputatul Octavian Țîcu de la tribuna Parlamentului: „Am venit să vă întreb ce s-a întâmplat în 30 de ani de istorie a R. Moldova? În 30 de ani a fost o istorie a cine pe cine dă jos, o istorie a „kidănelii”, pe moldovenește. Snegur, de la căciula de cârlan și prosoapele frontului a sărit în barca agrarienilor, după care l-a trăsnit Lucinschi. Apoi Diacov s-a cățălit cu Lucinschi până a ajuns tovarășul Voronin din care a ieșit Plahotniuc, dna Greceanîi, Igor Dodon. Din Lucinschi a ieșit Filat, Țopii și Andrei Năstase. În 2009 l-au dat jos pe Voronin, după care Plahotniuc l-a dat jos pe Filat. Blocul „ACUM” și Dodon l-au dat jos pe Plahotniuc și toate astea cu mâinile noastre, ale unor oameni care am crezut că lucrurile se pot schimba. Ce s-a întâmplat în jur în acest timp? Peste Prut, de exemplu. Cum este posibil ca cinci județe din România, fiecare în parte, să fie mai bogate decât R. Moldova? Județul Ilfov, Contanța, Timiș, Cluj și acum Brașov. Cinci județe cu 300 – 500 de mii de oameni, mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova, o republică în care nu mai sunt oameni, în care oamenii vând tot și pleacă, businessul nu vine, se fură miliarde și noi stăm și râdem în Parlament. Ni-i vesel, da? Mie nu mi-i vesel. Eu am venit în Blocul „ACUM” ca o voce unionistă, pentru că sunt profesor de istorie și orice intelectual basarabean o să fie român cât o să fie aici și o să știe că doar reîntregirea spațiunui românesc este salvarea la faptul că 100 de oameni politici și o mână de procurori și judecători țin captivi trei milioane de oameni. Trei milioane de oameni la cheremul unei mase care stă și râde în Parlament. (…) Eu am venit aici să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon. Și eu vin cu această inițiativă, de dragoste dle Diacov, un contract de dragoste, un mariaj de conveniență cu PD-ul, pe care îl propun tuturor deputaților. Cred că și cei de la Șor o să-l voteze. Pentru trădare de patrie și spălare de bani, să-l trimitem pe Dodon în justiție, cu un procuror așa cum îl avem. Îl trimitem în justiție și facem alegeri corecte, în care cetățenii R. Moldova și voi toți să înțelegeți că nu există altă opțiune. Nu există altă alternativă acum pentru noi toți, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”. https://www.ziarulnational.md/un-nou-discurs-puternic-al-lui-octavian-ticu-in-parlament-am-venit-sa-i-dau-jos-pe-plahotniuc-sor-si-dodon-a-ramas-dodon-ce-propunere-le-a-facut-deputatilor/

    marți, 23:35:02, 12 noiembrie 2019

  • Daniela Gheorghiţă

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Doamne ajută și mulțumesc tare mult! Așa este, ați punctat un lucru foarte important în artă care, din mare nefericire, este din ce în ce mai neglijat sau, mai rău, încărcat de intenții mai puțin creștinești, și anume mesajul trasmis printr-o lucrare de artă. Ispita pentru foarte mulți artiși este să se rezume doar la o tehnică mai ieșită din comun cu care să se facă populari și recognoscibili și nu dau mare valoare mesajului transmis. Se denaturează astfel mult scopul artei în sine. Tehnica nu trebuie să fie scop final al operei, ci mijloc tacit și poetic de exprimare a mesajul care se dorește transmis. Cu cât tehnica e mai fidelă mesajului și mesajul, la rândul lui, este înțelept, cu atât acea lucrare se aproprie de o calitate mai deosebită... spune teoria. Și totodată, e mai câstigat atât fizic cât și moral artistul care reușește să se facă înțeles și de către cei din afara ”ariei artistice”. A doua variantă sunt cei care cunosc puterea artei de a fi influențabilă prin mesajul din spatele ”culorii” dar o folosesc în scopuri nepotrivite. Ceea ce iar nu e bine. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem pe o mediană înțeleaptă.

    marți, 23:25:52, 12 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Doamne, ajută! Atât culorile, cât și cuvintele încântă. Mie mi-au mers la inimă. Iar modul cum s-a înfiripat această colaborare este de-a dreptul uimitor, necalculat. Nu pot decât să nădăjduiesc că Dumnezeu lucrează prin toate acestea, prin simplitate, credință și dăruire. Pentru cei mai mulți, care nu știu, întâlnirea și cooperarea a fost pur și simplu la întâmplare, alegând un artist de pe internetul larg și un stil care răspundea, după alte încercări mai calculate, dar nereușite. Mă bucur îndeosebi că explicațiile din spatele desenelor corespund foarte îndeaproape cu ceea ce simte oricine privindu-le: românesc și credință simplă, sinceră. Eu personal nu am o fire de artist, dar mă bucur atunci când întâlnesc un stil cu care chiar rezonez, care mă face și pe mine să fiu atent la mesajul din spatele „culorilor”. Acesta cred că este lucrul cel mai important, ca mesajul să poată fi transmis chiar și celor care nu au cultură artistică deosebită. Sper că această colaborare să coloreze suflete, să deschidă ochi, să descuie inimi și să înmoaie minți încordate cu lumina de dincolo de cele văzute, cu credință devotată și dreptate cumpănită cât putem noi duce și cât poate Dumnezeu să ne încarce. Ogorul e mare, spinii sunt mulți, iar grăunțul de grâu trebuie lucrat și călăuzit pe calea cea strâmtă. Multă binecuvântare în toate și răbdare în cele bune!

    marți, 21:54:11, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Cunosc duhul îndeaproape, l-am purtat și eu vreun an. Doar că, la mine, întrebările frontale de genul celor de mai sus mă puneau într-o defensivă așa.. reflex. Mi se părea că cineva caută ocazia să-mi demonstreze că are dreptate și pur și simplu mă închideam, mă dezangajam, îi lăsam cu dreptatea lor. Probabil de asta m-am și băgat acum ca musca-n lapte, pt că știu cum mă simțeam. 🙂 În fine, trebuie multă grijă și răbdare cu oamenii. Asta cred. Din nou, îmi cer iertare!

    marți, 20:15:17, 12 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Imi cer iertare. Voiam sa aflu de ce Maria a spus asta. Eu inteleg ca n-ar fi venit la o slujba daca par Lavrentie ar fi reluat pomenirea. E un duh la o parte din nepomenitori, care considera ca daca un preot pomeneste un ierarh care propovaduieste erezia, se intineaza, sau mai stiu eu ce. Si mai ales in cazul pr Lavrentie, care se straduieste sa le explice crestinilor ortodocsi, cat de vital este sa-si pastreze dreapta credinta neintinata.

    marți, 20:08:12, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Andrei, iartați-mă, dar probabil că doamna Maria nu ar fi împăcată sufletește să participe. Eu așa înțeleg că ar sta lucrurile din cele scrise. Nu are rost să ispitim cu întrebări pe mai departe. Iertați!

    marți, 18:48:26, 12 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne ajuta Maria! Adica vrei sa spui, ca daca parintele ar relua pomenirea, n-ai mai veni la o slujba savarsita de Sfintia Sa? Ar fi eretic?

    marți, 18:08:31, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Se prefigurează o nouă înfrângere zdrobitoare: Respingerea propunerii legislative a dialogului social:

    https://www.facebook.com/379239529220815/posts/738782293266535/ Adi Dohotaru: Flexibilitate. Legislația muncii e făcută iar de Consiliul Investitorilor Străini ca în epoca Boc? Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a anunțat azi, în Comisia de Muncă și Protecție Socială că salariul minim va fi fundamentat „obiectiv” în urma consultărilor cu Consiliul Investitorilor Străini!? Consiliul Investitorilor Străini a influențat masiv guvernarea de austeritate a lui Emil Boc, care a condus la schimbarea și flexibilizarea Codului Muncii și a Legii Dialogului Social în favoarea capitalului, nu a muncitorilor, care efectiv nu au mai putut negocia colectiv pentru a-și mări salariile. Măsurile din timpul crizei luate de guvernul neoliberl Boc, arată Florin Georgescu în volumul Capitalul în România postcomunistă, a condus la o reducere semnificativă a remunerării muncii, „reprezentând 95% din corecția totală, în timp ce capitalul a contribuit la acest efort de reechilibrare macroeconomică cu doar 5%”. Acest tip de flexibilizare a relațiilor de muncă a fost, de fapt, precarizare și s-a făcut „într-o manieră profund injustă și imorală sub aspect social”. Ministrul Muncii spus că salariul minim trebuie bazat pe productivitate, în primul rând. Am replicat că România este cea mai productivă țară din UE, raportat la salarii. Suntem la 60% din productivitatea medie din UE, dar salariile sunt nici o treime din media lor. Detalii: https://standard.ro/salarii-productivitate/ La criticile președintelui de comisie, Adrian Solomon, că obligația guvernului este, să se consulte, potrivit legii, cu Consiliul Național Tripartit (CNT), unde sunt și sindicate și patronate, ministrul a dat înapoi și a promis consultarea organismelor constituite legal, dar și a altor asociații patronale. PNL nu e la prima ocolire a cadrului legal, pentru că vineri Ludovic Orban a anunțat că formează un consiliu consultativ cu mediul de afaceri în cadrul guvernului, care, din nou, elimină sindicatele din dialogul social. Am amintit că există o lege de fundamentare a salariului minim pe care am inițiat-o. Legea a trecut de Parlament și așteaptă promulgarea. Instrumentul dat de lege pentru a fundamenta salariul minim este coșul minim pentru un trai decent, calculat printr-un studiu de SYNDEX, ICCV etc., unde salariul minim, pe care se află o treime din angajații din România, ar trebui să fie la un nivel dublu față de cel actual pentru a acoperi nevoile de trai. Asta nu înseamnă că salariul minim se va dubla automat, ci doar că guvernul se obligă să coreleze salariul minim cu coșul minim pentru un trai decent, nu cu productivitatea, care oricum, raportată la salarii, așa cum am arătat, este în topul Uniunii. Ministrul a răspuns că va lua în calcul acest instrument, dar și altele, fără să precizeze clar care sunt acele instrumente obiective de fundamentare și că se pot bate cap în cap. De pildă, spunea că e posibil ca salariul minim se poate stabili pe ramuri industriale, dar pentru asta nu mai bine avem o lege funcțională a Dialogului Social, care permite negocieri colective la nivel de sector? Deci să lăsăm partenerii sociali să stabilească salariile în diverse domenii prin contracte colective de muncă, nu să intervină statul. Săptămâna aceasta președintele Iohannnis trebuie să promulge legea sau o va trimite la reexaminare, în Parlament, așa cum a făcut în trecut cu alte măsuri sociale cu care era în dezacord. Însă semnalul pe care l-ar da Iohannis în plină campanie electorală este că nu este de acord cu creșterea salariului minim. Dacă dă acest semnal, există șanse ca în sfârșit această campanie electorală să se mai anime puțin, chiar dacă asta se va întâmpla în dauna salariaților români cărora li se transmite semnalul că ei nu au dreptul la un trai decent. Oricum, dincolo de aspectul salariului minim și comentariile mele critice în privința colaborării cu patronatele, în afara cadrului legal, am trimis în scris mai multe întrebări Ministerului Muncii, pentru că există o necorelare între programul de guvernare axat pe flexibilizarea raporturilor de muncă și declarațiile mai sociale ale ministrului muncii, care se pronunță pentru flexicuritate, adică îmbinarea flexibilității angajatului, cu securitatea sa, sau se declară adeptă a unor principii intervenționiste ca „housing first” pentru victimele evacuărilor. Timpul va demonstra dacă declarațiile sunt veridice sau populism electoral: Doamnă Violeta Alexandru, V-ați exprimat public, în repetate rânduri, privitor la percepția unui număr foarte mare de cetățeni inactivi (care nu muncesc) în România, sau a existenței unui număr covârșitor de „asistați sociali”. În noua calitate de Ministru al Muncii, responsabil cu politicile sociale și de relații de muncă ale unui stat membru al Uniunii Europene, definit prin Constituție ca stat social, vă rog să detaliați cum veți aborda următoarele aspecte: Cereți „flexibilizarea pieței muncii”, dar la audieri ați făcut referire însă la flexi-curitate pe model danez, țară pentru care v-ați manifestat admirația. La rândul meu, sunt un fan al sistemului danez. În primul rând, care considerați că ar fi „rigiditățile” cu care se confruntă piața muncii din România în prezent, care ar necesita măsuri de flexibilizare, eventuale bariere la angajare/concediere/formare profesională/adaptarea timpului de lucru etc? În al doilea rând, dacă tot luăm ca reper modelul danez de flexi-curitate, țară cu o fiscalitate progresivă și cu una dintre cele mai ridicate poveri fiscale din lume, ceea ce permite cheltuieli sociale generoase și o plasă de siguranță solidă, cum veți asigura componenta de „securitate”, având în vedere că România are taxe mici pe venituri, capital și proprietate comparativ cu Danemarca, iar sprijinul pentru cei „flexibilizați” este aproape inexistent (oportunități de formare, indemnizații de șomaj într-un cuantum care să permită supraviețuirea etc.)? Care considerați că este cea mai eficientă modalitate de a realiza flexibilitatea pieței muncii și adaptarea ei la provocările automatizării, digitalizării și crizei climatice? Susțineți reglementările legale, aplicabile universal, sau negocierile colective între partenerii sociali, care permit adaptarea condițiilor de muncă și în funcție de particularitățile domeniilor de activitate și nevoilor specifice ale celor două părți (lucrători și angajatori)? Legat de ultimul punct, la Comisia de Muncă din Camera Deputaților, cameră decizională, este în dezbatere o nouă Lege a Dialogului Social, inițiată de doi deputați PSD. Multe amendamente care se fac provin și din proiectul meu legislativ privind o nouă Lege a Dialogului Social, susținut de patru confederații sindicale. Care e poziția guvernului privind o nouă Lege a Dialogului Social, lege necesară pentru a asigura securitatea angajaților, nu doar flexibilitatea care li se cere, și când va emite un punct de vedere asupra acestui proiect?

    marți, 17:36:06, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Așadar: Onufrie - Mitropolit Epifanie - Schismatic Teodor - Iuda Așadar, după numeroase solicitări ale ciprioților de a nu pomeni pe Epifanie, se vede lipsa de bun simt și respectul alexandrinului corupt fata de alta biserica autocefala. Iarăși un tip de neopapismul și lipsa totala de smerenie. Se pare ca un alt cleric alexandrin văzând ce e în scrisoare, (poza cu Iuda și Hristos și Teodor cu Onufrie) , acesta a aruncat o jos. Iar din 50 de preoți ce au asistat la Vecernie seara, doar 10-15 au mai venit la Liturghie dimineața. https://m.facebook.com/permalink.php?story_fbid=418577188830703&id=100020352765412 https://spzh.news/ru/news/66351-patriarkhu-feodoru-vruchili-pisymo-s-tekstom-onufrij-mitropolit-feodor-iuda https://spzh.news/mediafiles/images/%D0%BB%D0%B8%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%B2%D0%BA%D0%B03.jpg

    marți, 15:20:34, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Taiere de fonduri și orgolii papiste. Altceva ce?

    marți, 14:54:06, 12 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Nu mă duce capul să pricep cu ce ar putea fi șantajați Înaltpreasfințiile lor…

    marți, 13:09:32, 12 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Trist... Arhiepiscopul Ciprului spunea ca vrea sa ramana neutru in aceasta chestiune. S-a razgandit?

    marți, 12:47:22, 12 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Deocamdată la Bănceni merg să slujesc. Puteți veni acolo când aveți posibilitatea. Nu înțeleg ce vreți să spuneți cu reluatul pomenirii.

    marți, 11:50:00, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Astăzi merg sa o cumpăr. 🙂

    marți, 11:23:07, 12 noiembrie 2019

  • Maria

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Unde slujiti, parinte? Putem veni la sfintia voastra la slujba? Asta numai daca intre timp nu ati reluat pomenirea...

    marți, 11:10:34, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Subscriu 🙂

    marți, 09:09:43, 12 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Minunata carte! Recomand!

    marți, 08:07:23, 12 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Având în vedere importanța scrisorii și greutatea autorului, cred că este binevenită această traducere întrucât este mai completă și mai exactă.

    luni, 22:27:21, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Privind alegerile (pe care nu le-am simțit măcar), am aceeași senzație ca după Revoluție, când era ales Iliescu. Cu marea diferență că atunci, copil necopt fiind, mi se părea firesc să aibă acest curs lucrurile. Pentru că impresia mea (influențată de cei din jur, bineînțeles) era că Iliescu nu avea contracandidați. Astăzi nu înțeleg politica, cu care nu am mai ținut deloc legătura după ce am intrat în mănăstire, dar nu-i înțeleg pe oameni. Cum de votează astfel, și încă în majoritate?! Probabil că, așa cum au mers lucrurile prost după 90, așa vor merge și acum; nimic nou. Din punctul meu de vedere, duhovnicește, totul ține de Biserică, de recuperarea verticalității ei. Altfel, greu să avem valori naționale, ce să mai zic de cele creștine.

    luni, 18:53:44, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cele 15 arhive ale părintelui Vasile Oltean:

    TOTUL se leagă! 🙂 Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” din Corona. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei, acțiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spațiul românesc, mai ales după venirea diaconului Coresi care a început să tipărească aici cărți bisericești în limba română. Numeroși domni și familiile acestora au acordat danii bisericii din Șchei. Chiar și împărăteasa Rusiei, Elisabeta, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preotești și arhierești, obiecte de cult din metal prețios. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIII-lea planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise și a unui pridvor. Voivezii celor două țări românești au înzestrat biserica cu o colecție însemnată de icoane vechi. Biserica Sfântul Nicolae a fost renovată în perioada interbelică prin grija localnicilor și păstrează fresce executate de marele pictor Costin Petrescu. În cimitirul bisericii sunt îngropate personalități importante din istoria națională și locală ca Nicolae Titulescu, dr. Aurel Popovici, preotul Vasile Saftu, dr. Ioan Meșotă s.a. Sursa: Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_Bra%C8%99ov

    luni, 15:23:36, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Nu cred că rușii urmăresc să-și facă exarhat în Africa sau în Ierusalim. Spre exemplu, nu știu să fi făcut sau să aibă în vedere să facă în Grecia sau în Sfântul Munte. Au făcut doar o biserică în Constantinopol ca replică la faptul că Fanarul a trimis exarhi în Ucraina la început. În mod normal, vor respecta teritoriul canonic al celorlalte Biserici. Zic și eu, dar vom vedea.

    luni, 14:49:26, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Sigur. Nu am avut în vedere să dublez, ci țineam să facem și noi cunoscut această Scrisoare. Pe de altă parte, ea a fost tradusă după o altă traducere din engleză, care, la rândul ei, nu conține citatele patristice, care sunt în greaca veche. Am să pun și trimiterile la celelalte două traduceri pentru a nu lăsa loc de interpretare, cu mențiunea diferențelor.

    luni, 14:26:28, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Părinte, scrisoarea părintelui Gavril a mai apărut tradusă cred că de situl mărturisirea ortodoxă, cred că şi pe ortodoxinfo. Cred că aţi muncit degeaba 🙂 De principiu, este bine să nu dublăm materiale apărute în altă parte pentru că nu trebuie să facem un blog exclusiv ci unul care să completeze ceea ce apare deja în blogosfera ortodoxă. E vorba despre noţiunea aceea a cercului moral despre care nu am mai apucat să scriu. În orice caz, aşa procedează siturile mari de ştiri, care se legitimează prin faptul că tratează integral temele de interes, chiar dacă ştirile concrete au apărut mai întâi pe alte situri. Însă în cazul blogurilor, mai ales a celor ortodoxe, cred că este bine să se facă trimitere directă de la unele la altele, să se creeze punţi de discuţie/dezbatere pentru că şi aşa suntem foarte fragmentaţi şi sectarizaţi. Acolo unde există diferenţe sau menţiuni de făcut, pot fi făcute la rubrica de comentarii sau prin articole complementare. Trebuie să completăm nu să dublăm. Zic şi eu.. 🙂 Iertaţi.

    luni, 14:22:33, 11 noiembrie 2019

  • Ghe

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    https://www.youtube.com/watch?v=7BoPVj-ZO5k

    luni, 13:49:30, 11 noiembrie 2019

  • Ghe

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    https://www.youtube.com/watch?v=G7aTSve97ms

    luni, 13:48:33, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Adrian Papahagi. La cald – T1 prezidențiale 2019 Câteva concluzii rapide după primele sondaje: 1. D-l Iohannis rămâne președinte, cum bănuiam cu toții, și devine o locomotivă electorală pentru PNL în 2020. Nu mai discutăm meritul sau talentul său – asta e realitatea. Turul II e fără miză: scorul va fi 70% Iohannis, 30% Dăncilă. E mai important ce face guvernul Orban în luna care urmează decât ce face sau spune d-l Iohannis. 2. Se menține valul schimbării, anti-PSD, slavă Domnului! Au contribuit la el toți cei care s-au luptat cu moștenitorul PCR de 30 de ani încoace. Nu e meritul geniului politic al d-lui Iohannis (aliat cu Geoană în 2009 și lider USL în 2012) sau al apariției providențiale a USR, ci al tuturor celor care se luptă cu PSD încă din 1990, iar din 2004 încoace au ținut PSD departe de Cotroceni. În special, e meritul oamenilor care au ieșit în stradă și la vot. A contat și partea de sistem care a întors armele. 3. USR+ a făcut o campanie excelentă, dar Dan Barna nu a putut să capteze tot bazinul USR+, obținând sub scorul alianței la alegerile europene. Cei care nu au votat cu d-l Barna au mers înspre d-l Iohannis, nu înspre Theodor Paleologu, cum susținea propaganda useristă. 4. Theodor Paleologu nu a luat voturi de la USR, ci a acoperit bazinul tradițional al PMP (cca. 6%). Din ce am văzut și am simțit eu pe teren și în dialog cu publicul meu, voturile suplimentare vin din zona creștin-democrată și conservatoare, nu din cea useristă. Cred că d-l Paleologu putea obține un scor ceva mai bun dacă se adresa mai mult publicului conservator și creștin-democrat. PMP poate să crească doar pe acest segment. Partea bună e că partidul s-a stabilizat la 6%, deci trece pragul electoral la fiecare scrutin; partea rea este că nu mai crește. Nu o va face dacă nu se aliniază clar pe singurul segment electoral insuficient reprezentat, cel creștin-democrat (centrist), conservator (centru-dreapta) și patriotic unionist (fără accente antieuropene: acelea sunt apanajului PSD și al electronilor săi liberi). 5. Toate partidele trebuie să țină seama de noua paradigmă demografică și comunicațională: electoratul s-a mutat de la sat la oraș și în diaspora, și de pe Antene pe internet. Segmentul activ și autonom, de vârstă mijlocie, votează mai mult decât pensionarii și tinerii. România occidentalizată votează mai mult decât cea rămasă în urmă. În sfârșit, cei productivi și creativi decid. PSD își va pierde în mod natural publicul în următorul ciclu electoral. Perspective pentru 2020: PNL la 30-35%, în funcție de calitatea guvernării USR+ pe la 20% (mai slab la locale, cu excepția Bucureștiului) – și-au pierdut principalul argument electoral: pericolul PSD PSD tot pe la 20% (mai bine la locale) – va trăi din inerția și disperarea baronilor și a primarilor din zonele sărace PSD+ (ponta și tăriceanu) sub 10%, dar ideal ar fi să dispară PMP 6-10%, dacă adoptă o linie doctrinară clară, după cum am spus mai sus UDMR 5% Adrian Papahagi. Cine a mințit și cine a spus adevărul? https://www.marginaliaetc.ro/adrian-papahagi-cine-a-mintit-si-cine-a-spus-adevarul/ Se vede acum cine a mințit și cine a spus adevărul. 1. Candidatura lui Theodor Paleologu a fost onestă. A captat bazinul tradițional PMP (cam aceeași jumătate de milion de voturi de la europarlamentare). Nu a făcut jocul nimănui. Nu a împiedicat pe nimeni să evolueze. Era firesc ca PMP să aibă candidat, să-și mențină vizibilitatea, să-și consolideze sau să-și crească electoratul. Au avut cel mai bun candidat posibil în conjunctura dată. Ca rezultat, au rămas în jocul politic major. Au lovit, cum era firesc, în adversarii majori: Iohannis, Dăncilă, Barna. 2. Barna a fost masiv (40%) sub USR+. S-a dovedit un candidat slab. Caramitru și Hodor au mințit până în ultima clipă, au spumegat sinistru, au lansat fumigene. Modul oribil în care au insultat intelectualii de dreapta, anti-PSD, e comparabil cu practicile Antenei 3. Greșelile USR sunt multe: desemnarea unui candidat slab, securizarea lui prin alegeri interne cu probleme, organizarea de alegeri primare pentru locale în precampanie, comunicatori secundari slabi sau prea agresivi, aroganță și mesianism agasante. Au fost afectați și de logica votului util pentru Iohannis. 3. Vom afla altă dată cum a servit Ponta USR și dacă aveau o înțelegere. Fără Diaconu, PSD era la 30%, aproape de Iohannis iar șansele lui Barna de a intra în turul 2 erau nule din start. Cine știe ce au vorbit Barna cu Ponta la Bruxelles, după alegerile europene? 4. USR nu are un merit major în erodarea PSD, ci profită de o schimbare demografică și de o conjunctură politică bună. Loviturile majore le-au administrat PSD-ului Iohannis și PNL, împreună cu sistemul: condamnarea lui Dragnea, disidența lui Ponta-Tăriceanu, demiterea guvernului Dăncilă.

    luni, 10:22:13, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Cornel Nistorescu, în Cotidianul: Calificări la vorbărie politică S-a terminat prima rundă a campionatului național de vorbărie politică. Fără surprize și cu multe dezamăgiri ale celor care și-au imaginat că ar putea da o lovitură. Acum urmează play-off-ul. Chiar dacă nu e de așteptat ca el să aducă un învingător surpriză, el poate produce descalificarea cîștigătorului chiar înaintea urcării sale pe podium. Să revenim la prima rundă. Au fost mulți concurenți mediocri, mulți fără antrenament, fără idei, fără staf și fără capacitatea de a juca în finală. Un fel de umplutură în competiție. Cu acest fel de campanie, am fi putut ajunge în situația ca doi-trei, până la 6-7 concurenți să nu aibă nici susținători și nici să nu fie capabili să vorbească în public. Zecile de kilograme de semnături copiate și falsificate n-au fost controlate de nimeni, iar de prezentat proiecte nu știm dacă au avut unele copiate de pe cine știe unde s-au n-au avut deloc. Dezbateri-ioc, confruntări-ioc, proiecte -zero (cu greu am putea identifica patru-cinci ciorne). Lăudăroșenie cît cuprinde, acuzații de sfîrșit de război mondial, toată campania devenind un fel de judecată la un Nurenberg moral românesc. Acuzatorul a fost nimeni altul decît Klaus Iohannis, cel care avea în jur trompeții care să anunțe victoria sa din primul tur (Rareș Bogdan, Ludovic Orban etc ). Probabil că exit poll-urile l-au încurajat atît de tare încît la anunțara rezultatelor a ținut un discurs care va rămîne în istorie ca model de exprimare a urii în politică. Îl reproduc ca model de spirit negativ, ca anti-model de eleganță și toleranță: „Dragi români, victorie! Am reușit să învingem PSD-ul mai mult decât oricând în ultimii 30 de ani. Niciodată românii nu au votat atât de mult și atât de clar împotriva PSD-ului și acest lucru pentru România înseamnă un pas enorm înainte. Sigur rezultatele oficiale vor veni mâine, însă datele de exit poll arată deja că milioane de români din țară și din Diaspora au votat pentru proiectul nostru, pentru o Românie normală și pentru a continua procesul important de schimbarea în bine în România. Am crezut mereu în români și în implicarea lor, iar participarea lor în aceste zile e o mare bucurie și realizare pentru democrația din România. Vreau să mulțumesc celor care mi-au acordat încrederea, celor de dreapta, dar și celor care nu cred într-un partid anume, ci cred într-o Românie normală. Lupta noastră este de înlăturare a PSD de la putere ca să nu mai țină România prizonieră și captivă în trecut. Am făcut un pas mare în această direcție. Nu este încă pasul decisiv. Mai este de lucru. Acești ani au fost ani de luptă și ani de rezistență și am ținut piept împreună asalturilor deosebit de agresive ale PSD. Dacă nu ne-am fi opus PSD ar fi reușit să destructureze tot ce s-a construit în România în ultimii ani, instituții democratice, stat de drept. Dacă i-am fi lăsat azi România s-ar fi întors în anii ’90, poate mai rău, poate nici nu ar mai fi avut loc alegeri. Și noi i-am oprit, noi împreună cu românii. La euro-parlamentare a început și la referendum. Atunci românii au arătat că nu mai doresc PSD, ci o cale dreaptă și europeană. A urmat moțiunea de cenzură și instalarea Guvernului Orban auarătat PSD că nu mai au majoritate totală și nu mai pot face ce își doresc. Fiindcă veni vorba de Guvernul Orban, dați-mi voie o apreciere deosebită pentru munca depusă de Guvernul condus de Ludovic Orban astăzi. Și în țară și în străinătate votul a decurs într-o ordine perfectă, impecabilă. Războiul cu PSD nu s-a încheiat. Mai avem o luptă, un pas peste 2 saăptămâni. Iar pentru turul doi le spun celor care au fost în stradă împreună cu mine ca să apere statul de drept, veniți la vot pentru ca lupta voastră să nu fi fost în zadar”(Mediafax). Să vină această vomă de fiere politică din oftica președintelui care a aflat că procentele sale sunt departe de cele anunțate la ora 21.00 și mult mai departe de promisiunile făcute de liberalii zăltați? După numărarea a 91% din voturi, Klaus Iohannis scade în loc să crească! Președintele Klaus Iohannis apare cu abia 36,6%, Viorica Dăncilă, cu 24,3% Dan Barna,cu 13,3%, iar Mircea Diaconu, cu 9,2%. Cum Dumnezeu scad procentele numai la Klaus Iohannis și Dan Barna? Sau numai la ei au fost umflate, în vreme ce la ceilalți au fost tunse? Probabil asta explică răbufnirea! De mult nu mi-a fost dat să aud un discurs atât de încărcat de resentimente și cu atîtea invitații la răzbunarea politică!? Culmea, din partea unui om care a folosit propaganda pentru a bloca accesul la numiri și prerogative și pentru a pune mîna pe toate pîrghiile de putere ale satului român, numind controlul total al acestora drept ”apărare a statului de drept”. Vor pricepe cei păcăliți la acordarea mandatului precedent lui Klaus Iohannis, după cei cinci ani de promisiuni neonorate, cu ce fel de cîștigător au de-a face? Nu știu! Turmele de profeți zic că nu! Vor pricepe cei care și-au pus speranțele în noua generație de politicieni că dezvăluirile legate de afacerile lui Dan Barna, Dragoș Pâslaru și Cristian Ghinea nu se deosebesc prea mult de afacerile celor huliți sau condamnați? Va pricepe Viorica Dăncilă că lista sa de succese și realizări ca premier este insuficientă pentru a avea șanse în confruntarea cu Klaus Iohannis? Urmează finala campionatului national de vorbărie politică. Mîine-poimîne vom afla între cine cu cine. Tinerii afaceriști din USR Plus încă se văd cu șanse de ajunge la oala cu miere, de data aceasta botezînd-o ”turul doi fără PSD”.

    luni, 10:11:54, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Cătălin Ivan: https://www.facebook.com/catalin.ivan.7528/posts/540574843186886 Tocmai s-a încheiat prima fază a unui experiment unic în lumea democratică, acela de a pune un președinte în absența. Mai mult, de a-i da încă un mandat celui care nu a făcut absolut nimic în mandatul care s-a încheiat. Pare misiune imposibilă, nu-i așa? V-am prezentat încă de la începutul campaniei câteva acțiuni ale unor instituții în favoarea acestui experiment: 1. Antagonizarea bruscă și exagerat de dură a dialogului dintre premier și președinte pentru a o pune în valoare pe Dăncilă și a-i crea profil de contracandidat pentru Iohannis. Chiar dacă asta a presupus ca 6000 de medici să nu profeseze și, probabil, să se piardă vieti în spitale din cauza lipsei de personal medical; 2. Dărâmarea guvernului Dăncilă, pe de o parte pentru că Germania aștepta numirea comisarului său cu mâna României, dar mai ales pentru a îngropa total campania prezidențială sub o criză politică artificial creată. 3 Echipă comună de campanie Iohannis - Dăncilă, plus un număr de zece voturi pe fiecare secție de vot din partea primarilor PNL pentru PSD. Greu de anticipat că se va ajunge aici, nu-i așa?! Dar planu-i plan și trebuie respectat. 4. Blocarea tuturor celorlalți candidați, de la depunerea candidaturilor, la accesul în media și până la număratul voturilor, astfel încât vocile acestora să nu se audă. Toți trebuiau să rămână sub un procent ca să nu deranjeze calculele. Ramona Ioana Bruynseels a trecut peste acest prag pentru că începuse de mult campania, cu investiții enorme, și probabil nu a mai putut da înapoi, și Cumpănașu pe votul emoțional firesc în urma tragediei de la Caracal, 5. Dezumflarea USR-ului, folosind tot instituțiile statului, așa cum artificial fusese și umflat cu puțin timp în urmă. Înțelegând ce ni se întâmplă, văzând norii negri pe care alții de afară îi îngrămădesc deasupra democrației noastre, și așa firave, nu puteam să stau deoparte. Am folosit această campanie ca pe o oportunitate de a spune adevărul, așa cum este el, fără menajamente și figuri de stil. Astăzi experimentul lor a reușit. Suntem o colonie. Am certitudinea totuși că prețul plătit de PNL pentru această trădare de țară va fi dispariția de pe scena politică. Le mulțumesc din suflet celor care au votat ADN! Sunteți mulți, având în vedere că nu am existat în această campanie, că vocea noastră a fost blocată peste tot. Văzând calitatea oamenilor care mi-au scris în această perioadă, mă simt onorat și încurajat să merg mai departe. Deocamdată compensăm prin calitatea susținătorilor noștri. ADN este susținut de oameni deosebiți, integri și patrioți. Poate ar fi fost mai multe voturi, dar am decis să nu ne consumăm resursele financiare și logistice într-o luptă cu final deja știut. Am investit cei mai puțini bani pe care probabil i-a avut vreodată un candidat, urmând să pregătim cum se cuvine alegerile locale și parlamentare. Ca să faceți o comparație, PNL a avut la dispoziție aproximativ 20 milioane în precampanie și în campanie din bani publici, ai noștri ai tuturor, bani pe care apoi și-i decontează, adică i-au primit de două ori, iar noi am folosit sume foarte mici. Nu din lipsă de fonduri, deși este imposibil să te lupți cu fondurile publice folosite de PSD și PNL, dar pentru că, strategic, lupta noastră cea mai importantă va fi la alegerile locale. Lupta continuă 24 de ore din 24, până în 2024! Așa cum am promis.

    luni, 10:02:34, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    03:33 - AEP anunta rezultatele provizorii dupa numararea a 99,9% din voturi, adica 8.678.072 de voturi si nu au fost constatate schimbari. Klaus Iohannis - 36,6% Viorica Dancila - 23,8% Dan Barna - 13,9% Mircea Diaconu - 9,2% Theodor Paleologu - 5,6% Kelemen Hunor - 4,1% Ramona Ioana Bruynseels - 2,7% Alexandru Cumpanasu - 1,4% Viorel Catarama - 0,5% Bogdan Stanoevici - 0,4% John-Ion Banu - 0,3% Sebastian Constantin Popescu - 0,3% Ninel Peia - 0,3% Catalin Ivan - 0,3%

    luni, 09:45:03, 11 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Cinste lor! Dumnezeu si Maica Domnului sa-i aiba in paza!

    duminică, 22:04:30, 10 noiembrie 2019

  • rem

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    acum BORu isi va face exarhat si in Africa, nu-i mai opreste nimic. urmeaza Ierusalimul ? acolo majoritatea ortodocsilor sunt palestinieni si nu greci ca in Alexandria. daca urmeaza acelasi scenariu si acestia trec la BORu se schimba complet situatia in Biserica din Ierusalim. ce vremuri ! Doamne ajuta !

    duminică, 20:18:09, 10 noiembrie 2019

  • Carmen V.

    la articolul Caracteristicile prieteniei autentice potrivit Sf. Nectarie din Eghina:

    Minunate și pline de înțelepciune cuvintele Sf. Nectarie din Eghina! Sărut-mîna, preacuvioase părinte, pentru efortul dumneavoastră de a ne înduhovnici!

    duminică, 14:39:15, 10 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Parcă totuși vorbim despre alt aluat. Eu mă simt foarte acasă cu zicerea " Doamne, ține-mă de urechi că te vând ca Iuda!". Or mai fi români ca Toma Pirău, eroi neclintiți, dar de unde sunt acum zările-s (foarte) întunecate. În altă ordine de idei, am votat. Vedem diseară ce vești ne-aduce STSul.

    duminică, 14:18:37, 10 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    DOINA LUI PORÂMBU de Ioan Victor Pica, fost deținut politic, sprijinitor al luptătorilor din Munții Făgărașului. Auzi, măiculiță, codrul Cum îmi mustră dorul! Tu îmi zici să stau acasă, Însă codrul nu mă lasă. Tu îmi zici să stau cu tine, Codrul plânge după mine. Fă-mi degrabă cea merinde, Vin dușmanii și m-or prinde Și-am să zac în lanțuri grele, Eu și dorurile mele. Frunză verde lobodă, Lasă-mi calea slobodă! Și de doruri îmi dezleagă Inima asta beteagă. Bate grindină și moină, Țara nu mai are doină. Inimă n-avem în noi, Numai plânset de slugoi. Și ne arde sufletu’ Toate relele acu’. Vântu-aduce zvon de fag, Nu mai am pe lume drag, Decât numai haiducia, Urâtul și silnicia. Să le-nfrunt la câmp, afară, M-oi tot duce, așadară. De-oi muri în cea pădure, Lasă fagi să mă-mpresure. Voi veni mereu acasă Vara, să v-ajut la coasă, Să vă usuc jelele Cu vântul și stelele. Că-i mai drept să mori stăpân Peste tot ce e român: Dorul și izvoarele, Inima și soarele. Decât silnicia lor, Mai bine pământ și flori. Toma Pirău, zis Porâmbu, a fost unul din partizanii din grupul de rezistență armată condus de Ion Gavrilă Ogoranu. A fost împușcat mortal de securiști, după o luptă, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1950. Ultimele sale cuvinte pe care le-a strigat securiștilor: „Sunt român, și român vreau să mor! Și n-am să mă predau vouă bandiților, decît mort!” Avea 21 de ani.

    duminică, 13:56:29, 10 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Mare lucru, da, să vedem că există încă drept măritori creștini - ierarhi, preoți, monahi și mireni - care apără Adevărul.

    duminică, 13:45:51, 10 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Astăzi Mitropolitul Efrem de Idra și Eghina nu a permis schismaticilor ucraineni să slujească la sărbătoarea Sf. Nectarie. Iar egumena Tecla de la o Mănăstire din apropiere a declarat că nu le dă voie nici să intre în incintă pentru că sunt mireni doar cu rasă, care se prezintă drept clerici.

    sâmbătă, 23:51:00, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Pentru că votul de mâine a devenit subiect de comentariu la acest articol, opinia mea este că votul trebuie să reprezinte conștiința noastră, nu calcule lumești (pătimașe). Adică să votăm pe cineva care reprezintă idealurile noastre, oricare ar fi acelea, dar de preferat care țin de neam/țară și de credință. Bineînțeles că aceste idealuri ține de noi să ni le formulăm cât mai concrete și realiste, nu pur idealiste. Nu cred că avem ce ne reproșa dacă procedăm astfel pentru că ar fi un vot în fața lui Dumnezeu, chiar dacă ar putea fi manipulat ulterior prin STS sau mai știu eu ce calcule electorale. De preferat ar fi să mergem la vot pentru că așa e normal. Doar dacă nu există nimeni care să ne reprezinte, ar fi justificat să absentăm. Eu personal nu sunt și nu pot fi preocupat și băgat în politică, dar acesta îmi este punctul de vedere duhovnicesc pe o chestiune care a devenit derizorie, din păcate.

    sâmbătă, 21:04:36, 9 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    „De ce am ajuns aici? Pentru că am ales greşit? Dar oare politic am fi putut alege mai bine, din moment ce întotdeauna eram puşi în situaţia de-a alege între doi sau trei pe care nu-i deosebeau decât originea Serviciilor secrete care îi susţineau?! Nu, nu alegerile politice sunt cele care ne-au adus la acest dezastru unic în istoria poporului nostru. Mai degrabă faptul că, în loc să mergem la urna de vot, ar fi trebuit, ca popor, să ne înghesuim duminicile dimineaţă la Sfânta Liturghie. În loc să ne punem nădejdea în conducători, mai bine făceam o priveghere în plus, ca Domnul să lucreze pentru noi. […] Ce ne rămâne de făcut? Să mergem din nou la alegeri şi să alegem cum va hotărî STS-ul, adică cei care numără voturile, conduși de acelaşi preşedinte nebotezat al ţării? Că doar a primit certificat de la însăşi „Marea Poartă”, unde a fost recent pentru a mai negocia un mandat, cedând probabil încă ceva din moşia numită încă „România”? Desigur, există un criteriu de alegere la vot, iar acela nu poate fi decât credinţa creștină și românitatea candidatului, măcar declarate pe faţă, căci atunci poţi avea scuză înaintea Domnului că ai căutat adevărul şi voia Lui. Noi însă nu ne putem hazarda să arătăm cu degetul pe cineva anume. Mai curând credem că se simte nevoia să facem cu toţii lucrul acela care nu se va lua de la noi cf. Luca 10:42.” Fragment dintr-un editorial care îmi pare foarte bun: http://www.familiaortodoxa.ro/2019/10/26/alegandu-l-pe-dumnezeu/ Eu nu voi merge la vot, nu am cui să dau girul meu, nu-mi pot asuma un vot neconform conștiinței mele. Oricum va ieși cine trebuie, indiferent de voturile noastre, cărțile sunt făcute. Nu am mai votat de mulți ani, am fost doar la referendumul pentru familie. Este foarte trist că mulți oameni din biserică au votat și vor vota nebotezați și neromâni care vor aduce alți nebotezați și antiromâni în fruntea României. Strămoșii noștri se răsucesc în morminte. Când mă gândesc la toate astea, îmi pare bine că nu mai am bunicii în viață, să trăiască la ce s-a ajuns. „Nu este lucru mic în viață răul cel mai mic.”

    sâmbătă, 18:38:22, 9 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Vei vota impotriva lui Iohanis, si cei care vor centraliza votul, ma refer la cei de la Bucuresti, vor avea grija sa mai puna o stampila pe votul tau, si astfel va fi nul. Si vei da legitimitate lui Iohanis. Intelegi hotia?

    sâmbătă, 17:22:15, 9 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Asta dacă am înțeles bine: să atragem atenția asupra lucrurilor care ne amenință/prejudiciază, dar să nu îl validăm, să nu îl promovăm, să îl lăsăm în umbră. Greșesc? ---Da ai inteles bine!ce vreau sa zic

    sâmbătă, 14:29:21, 9 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Recunosc că nu prea sunt de acord cu ideile din linkurile postate, deși am lipsit și eu la vot în ultimul timp. Dacă mă hotărăsc să merg, o să scriu ce am gândit și cum am ales. Am evitat să scriu despre acest subiect înainte. De principiu, mă apropii destul de mult de ideile părintelui Aldea, cu primii 5 candidați. Sfinția sa s-a oprit la Theodor Paleologu. Despre domnul Paleologu am scris și aici, ideile despre followership/leadership fiind esențiale pentru conceptul de middleclass intelectual. Dar.. Domnul Paleologu în continuare îl girează pe acel băsescu, îi validează prin discurs și susțineri politica și mandatele avute. Nu am o miză personală pt fostul locatar al Cotroceniului, însă convingerea mea este că răul produs românilor de această persoană va avea reverberații în viitorul României pt cel puțin 50 de ani și cred că-s indulgent în aprecieri. Opinia mea este că băsescu a făcut mai mult rău decât Carol al II-lea, mutatis mutandis. Consider că președintele țării este chemat să îndrepte răul rezidual din societate și din modul de funcționare a statului, iar aceasta nu poate fi făcută de cineva care laudă tocmai sursa problemei. Așadar, cu toată considerația pe care o port domnului Paleologu ca intelectual, nici pe de parte nu se va bucura de votul meu. Frăția Ortodoxă merge cu Ninel Peia, despre care nu știu ce să spun. Nici pe rostonline și nici pe activenews nu am văzut un îndemn/afiliere/susținere clare. Eu voi căuta în toată lista pe cineva de votat în primul tur și voi vota împotriva lui Iohannis în al doilea tur. Încă nu am avut timp să cercetez, dar sigur voi vota.

    sâmbătă, 13:56:38, 9 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    https://nuvotati.wordpress.com/2019/11/08/din-nou-a-alege-raul-cel-mai-mic-prezidentiale-2019/ https://nuvotati.wordpress.com/2012/05/03/ce-reprezinta-votul/ https://humanlivingbeing.wordpress.com/2019/02/12/reprezenta-ce-inseamna-de-fapt/

    sâmbătă, 13:19:03, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Oficial pt că a scris articole pe alte site-uri decât cel al Mitropoliei și fără să-și dea toate detaliile, adică faptul că aparține de Pireu. Acest fapt l-a considerat Mitr. Serafim drept independență și ieșire din ascultare, drept urmare l-a îndepărtat. Pe de altă parte, Pr. Anghelos susține că însuși Mitropolitul i-a spus să publice în altă parte 2 articole pt a nu atrage mânia celor vizați și chiar sancțiuni. E o poveste cam încâlcită, din câte-mi pare mie, și nu am vrut să intru mai mult în ea.

    sâmbătă, 09:23:53, 9 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Vai de ortodoxie... Cat de trist!

    sâmbătă, 07:30:47, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Este ciudată menționarea ambasadorului Greciei printre cei prezenți la Liturghia la care a fost pomenit pentru prima dată Epifanie. Asta indică o implicare politică. Poate pentru greci este un semn de laudă, probabil ei urmăresc să mențină Imperiul bizantin de odinioară prin Patriarhii de Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. Antiohia și-a pus ierarhie locală (arabă) din 1899. Trebuie menționat că există deja mesaje de susținere din partea unor Mitropoliți africani, ceea ce arată că nu e doar o problemă strict grecească. Mitropolitul de Camerun și de Zambia și-au exprimat simpatia prin mesaje speciale. Totuși nu este posibil ca o simplă presiune a unui ambasador să ducă la un gest cu asemenea greutate. Probabil că implicațiile sunt mult mai mari, și nu mă refer doar la Patriarhia Alexandriei. Ortodoxia la nivel mondial este în mare derivă, chiar și în Rusia, dar și la noi. Deciziile bisericești pot fi influențate de politic, e firesc într-o măsură, dar nu să fie dictate împotriva spiritului credinței.

    vineri, 20:55:25, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Da. Există și un Comunicat oficial al Mitropoliei de Pireu.

    vineri, 20:43:58, 8 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Deci IPS Serafim l-a demis pe par Anghelos?

    vineri, 20:42:47, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Patriarhia Rusiei se pare ca va lua act imediat și de acești îngâmfați din nordul Africii. S a aflat ca defapt presiunea și amenințarea cu tăierea fondurilor de către ambasadorul grec din Egipt a dus la "insuflarea" Duhului Sfant în Biserica Alexandriei. https://lop.by/DNA

    vineri, 19:28:44, 8 noiembrie 2019

  • Adrian S

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Vlad, cum ți-am zis și în privat: eu am dreptate și tu greșești. Dar ca tu să poți greși, eu sunt gata să mor. A zis-o Winston Churchill, nu eu (puah, și ăsta are nume de țigări, LOL) ! Nu am nicio problemă nici dacă rămâne dr. Arafat la manete. Am încredere în pronia divină și nu simt nevoia să intervin energic. Am observat că uneori Dumnezeu alege să ne lucreze binele chiar și prin cei care ne vor răul. Dacă dr. Arafat ne vrea binele, ok, dacă nu, rânduiește Dumnezeu să iasă tot bine, numai noi să fim cei care să ne ținem după voia Lui. Atâta doar că uneori definiția noastră despre ce ne e de folos diferă de ce vrea Domnul, iar uneori Doctorul distribuie pastile amare sau chiar pune bisturiul. Au, au, răcnete, dureri, dar se salvează pacientul. Cine știe ce tratament ni se pregătește. De când am auzit vorba părintelui Arsenie Boca "nu-i mai doriți atâta moartea ăstuia (n.m. Ceaușescu) căci după el vor veni alții mai răi", nu mă mai bucur ca prostul când dispare vreunul de la pupitru. Mai degrabă rămân în expectativă ca englezul, "wait and see", ca să vedem ce brânză fac cei care vin după. Oricum, treaba cu vaccinarea obligatorie e cam cu batista pe țambal. Este evident că big pharma împinge tare, dar inerția noastră instituțională și mentală ne salvează încă o dată. Iar guvernele astea care vin si pleacă abia dacă apucă să toarne și să taie panglica la 1 m de autostradă. Până pun de o politică socială și medicală coerentă... durează ani. Trebuie să schimbi mentalități, să înființezi o infrastructură. Nu vedeți că serverul central de la Casa de Asigurări de Sănătate parcă ar fi un PC 486 conectat prin dial-up, deși s-au pompat în șmen (pardon, proiect) vreo 180 milioane de euro? Nu ați observat că proiectul E- Romania de cca. 1 md. euro de interconectare și centralizare a tuturor bazelor de date instituționale (fisc, asigurări, cadastru, poliție, justiție, primării ș.a.) e doar un site de 5$/ lună cu informații semi-expirate? Așa va fi și cu vaccinele, dacă totuși vor reuși să însăileze ceva. Deci timpul trece, vin alții și o iau mereu de la început ! Muncă sisifică pe ei, "săracii" ! PS: la mulți ani Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor și Gabrielelor, Rafaelilor, Rafaelelor și Angelelor sărbătoriți azi ! Evident că și moderatorului ! PPS: ce vremuri, când Dumnezeu trimitea câte un arhanghel pe pământ ca să păzească și să călăuzească poporul ales...

    vineri, 18:51:59, 8 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Eu nu mă gândisem să-i scrie careva dintre noi vreo scrisoare, că nu cred că ne bagă în seamă nici măcar suficient cât să o citească. Mă referisem mai mult la modul general, ca posibilă abordare, apropo de scrisoarea pe care i-au scris-o cei de la SMURD Iași. Există câteva personalități care ar putea să-l abordeze într-un fel înțelept, poate că o vor și face, dacă va fi cazul.

    vineri, 15:32:27, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhul Alexandriei a pomenit pe Epifanie în diptice:

    Antiohia nu mai ține de greci, e a sirienilor de ceva vreme.

    vineri, 14:42:54, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Patriarhul Alexandriei a pomenit pe Epifanie în diptice:

    Toti grecii sar in "ajutorul" grecilor? Ar insemna ca si Antiohia si Ierusalimul sa recunoasca imediat. Iar slavii sa nu recunoasca schismaticii? Va fi o schisma slavo-greceasca? Romanii sunt popor neoltin...ne dam cu cine da mai bine?

    vineri, 14:41:50, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Pomenirea lui Epifanie în Alexandria... 😐

    vineri, 11:35:13, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    https://katanixi.gr/2019/11/08/%ce%b5%ce%ba%cf%84%ce%b1%ce%ba%cf%84%ce%bf-%ce%bf-%ce%b1%ce%bb%ce%b5%ce%be%ce%b1%ce%bd%ce%b4%cf%81%ce%b5%ce%af%ce%b1%cf%82-%ce%bc%ce%bd%ce%b7%ce%bc%cf%8c%ce%bd%ce%b5%cf%85%cf%83%ce%b5-%cf%84%ce%bf/

    vineri, 11:33:29, 8 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Nici nu-mi imaginam ce avea să urmeze când te-am întrebat ce gânduri ai despre acest subiect :)) Oricum, din tatonări pare că opinia mea e ultra-minoritară, așa că o să mai trag de timp până să o formulez. De principiu sunt de acord, dar aș avea niște nuanțări care riscă să fie înțelese ca fiind la capătul celălat al subiectului. E principială atitudinea aceasta, dar nuș cât e de folositoare. Din multe puncte de vedere. În fine, mai mestecăm subiectul. Mai vreau să te rog să-mi îngădui să modific un pic comentariul tău, într-un punct care nu prea cadrează cu floricelele de pe blogul nostru. 🙂 Mi-e că de la un mic exces vom ajunge la o mecanică a bulgărelui de zăpadă, nu neapărat pe latură indecentă, cât la formulări necugetate, impulsive. Știu din experiență că asta e mult mai rău decât limbajul licențios, dar sunt împreună de evitat. Doamne, ajută!

    vineri, 03:45:10, 8 noiembrie 2019

  • Adrian S

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Nu mă pot pronunța asupra oportunității medicale a vaccinării pentru că nu sunt medic și nu dețin informații. Nici măcar medicii nu ar trebui să se pronunțe, adică nu orice medic, dacă nu sunt specializați pe virusologie, imunologie, boli tropicale etc. E puțin probabil ca un ortoped, ginecolog, reumatolog, generalist, pediatru, medic de familie ș.a. să poată articula un punct de vedere profesionist, ci doar unul diletant bazat pe niște noțiuni elementare de prin anii 2 sau 3 de facultate. Am întrebat un tânăr medic cât timp se studiază imunologia în facultate, răspunsul – un semestru. Un semestru are cam 15 săptămâni în practică, citești și tu acolo niște cursuri bazate pe studii considerate de catedra facultății corecte politic, le repeți la proba scrisă și gata! ai luat examenul. Păi nu merge așa, trebuie pus osul tare la treabă ani de zile de studii și cercetări ca să capeți experiență pe domeniu, apoi și mai mult ca să devii o autoritate pe domeniul acesta (ca, de altfel, pe orice domeniu). Unde sunt profesioniștii ăștia în presă? Nu i-am auzit nicăieri, sau cel puțin cei din zona politicului care vor legi coercitive nu i-au întrebat. Atunci am un semn de întrebare. Apoi am căutat să văd dacă totuși vreun specialist s-a pronunțat, ori pro, ori contra. Și am găsit-o pe dr. Todea-Gross care afirmă într-o teză de doctorat cu curaj că vaccinele așa cum sunt gândite azi – în cel mai bun caz – sunt inutile. Cu cercetări și somități internaționale citate, nu povești. Iar „comunitatea” medicală i-a sărit la gât și nu puține voci i-au cerut capul pe tipsie. Dar nimeni cu a contrazis-o cu argumente de același calibru. Și asta mi-a mai ridicat un semn de întrebare. Nu pot ca medic dar pot să-mi dau o părere avizată ca jurist, pentru că sunt avocat. Nu-s prea bătrân, am doar 43 de ani, dar duc deja două decenii în spate de practică și am dezvoltat un simț care frizează alergia la orice tentativă de restrângere sau încălcare a libertății oamenilor. Căci văd văd tentative din ce în ce mai des. Nu știu dacă știți, părinții Constituției americane au gândit-o în 1776 nu ca pe un femur al instituțiilor statului (cum ne imaginăm noi acum și cum ni se toarnă pe gât în facultate), ci ca pe un mijloc de protecție a cetățeanului împotriva oricăror intruziuni sau abuzuri din partea instituțiilor statului. Freedom of speech? Checked! Holy private property? Checked ! Freedom of initiative and of business? Checked ! Și așa mai departe. De aceea SUA a fost The American Dream si de aceea au o Statuie a Libertății pusă la intrare oe dreapta cum vii dinspre Europa cu vaporul, ca să se știe. Liberate exterioară și libertate interioară a individului. Astăzi s-a deturnat această nuanță și (inclusiv la ei) se inoculează tare ideea statului paternalist, cu care noi în Est suntem destul de obișnuiți, ba chiar după care mulți scâncesc. Stat care nu are nicio problemă în a-ți da cu Constituția în freză când te caută în conturi fără să te întrebe, când îți verifică toată corespondența „anonim”, când îți livrează imigranți în țară fără să te întrebe dacă îi vrei pe stradă și agenți patogeni în seringă fără să te întrebe dacă îi vrei în sânge. Și cu asta am un semn de întrebare mai mare decât Parlamentul în care s-a votat Constituția. Logica medicală e simplă: nu cei vaccinați trebuie să se teamă, ci cei nevaccinați, pentru că de fapt aceștia pot deveni victime ale bolilor „eradicate”. Vaccinații sunt imunizați, n-au grijă. Sau… nu sunt?!? Șoc și groază, cunosc trei cazuri de persoane vaccinate anti-TBC care au făcut TBC. Nu mai zic de cei vaccinați antigripal, câți au stat răciți o iarnă întreagă. Și s-au lecuit (de vaccin). De ce se înfierează nevaccinații? Încă un semn de întrebare. Lasă-i să moară dacă sunt proști. Sau… nu mor, ci doar se imunizează natural cu tulpina de virus care se dezvoltă spontan în sezonul respectiv?!? Sau de fapt cei care răspândesc bolile sunt tocmai cei vaccinați, pentru că expiră cantități mari de viruși în decurs de o lună de la vaccinare? Sau de fapt și cei care se vaccinează se pot îmbolnăvi? Grele semne de întrebare la care încă mai aștept un răspuns documentat, nu gargară. Căci și eu, când mă duc în instanță cu un proces, judecătorul are pretenția de la mine să pledez documentat ca să-mi dea câstig de cauză, cu probe și cu texte de lege, nu cu abureli. Așa și doctorii ăștia care iau poziție publică. Alte întrebări: de unde știm că soluția medicală a vaccinării este suprema armă împotriva bolilor? Dacă natura ne oferă deja leacul dar nu l-am dibuit încă? Dacă cercetările medicale ulterioare pot găsi soluții mai bune, cum ar fi un mijloc de întărire a imunității care să pareze agenții patogeni dintr-o clipire? Dacă avem deja această imunitate și din prostie ne-am dezactivat-o fără să ne dăm seama, experimentând tot felul de lucruri aiurea? Cum vom da aceste răspunsuri dacă noi interzicem prin lege dezbaterile științifice și cercetarea asupra vaccinării, decretăm vaccinarea drept adevăr absolut cu valoare de dogmă revelată și-i declarăm eretici (antivacciniști) pe cei care au dubii? Iar îl prăjim pe Galileo și iar punem Pământul în centrul Universului? Ca avocat pot să trag un semnal de alarmă: suntem în pericol să cădem iar în dictatură, de data aceasta una mult mai perfidă pentru că există mijloace tehnice de înrobire mult mai eficiente și mai subtile. Nu vă cedați drepturile statului-tătic, pe motiv că știu „ei” mai bine. Nu știu și nu vor să știe ! Sunt o armată de diletanți hămesiți gata să calce și să se calce în picioare pentru o bucată de ciolan. Toți cei care promovează încălcarea drepturilor fundamentale vor cădea ei înșiși victime ale sistemului pe care-l creează. De fapt au căzut deja, uitați-vă la Liviu Dragnea care a vrut sa fie un mic dictator. Iar noi vom suferi încă o dată dacă suntem prea proști ca să ne uităm peste umăr la ce-a fost în urmă cu doar 3 decenii și să învățăm. Să nu uităm de ce au murit tinerii ăia care strigau LIBERTATE în ’89 ! Nu voi susține niciodată o persoană care militează pentru restrângerea drepturilor mele fundamentale. Îmi neagă condiția mea de om și mă reduce la condiția de maimuță în lesă, ceea ce nu vreau să fiu. Cu asta am răspuns și la întrebarea „cum să ne raportăm la aceste persoane”. Păi nu noi trebuie să ne raportăm la ele, ci ele să se raporteze la noi. Este în slujba noastră (plătit, desigur)? Cinste lui. Vrea să fie un mic șefulică sau un pui de dictator (pe banii noștri) și să bage pumnul în gura medicilor care de fapt trebuie să aibă libertate de conștiință? Să-și vadă de drum, mulțumim pentru colaborare. PS: știu și replica „binevoitorilor” care mor de grija mea și apoi mă impozitează cu 80% (atât plătim impozite în realitate): bine-bine, tu nu vrei să beneficiezi de vaccinuri, dar copiilor tăi de ce le refuzi acest drept? Răspunsul: pentru că mie îmi pute iubirea voastră cu de-a sila de îmi vine să vomit. Dacă chiar vreți să fie copiii mei sănătoși, interziceți alcoolul și tutunul, să nu se mai găsească gram pe stradă, că adolescenții noștri trag la ele ca molia la bec. Scoateți maldărele de prezervative, reviste și dispozitive puse lângă bomboane în văzul copiilor mici la orice casă din Kaufland, Carrefour, Mega, Penny ș.a. că nu am chef să fac cursuri de sexologie cu ei de la vârste preșcolare și nici să-i găsesc jucându-se de-a mama și de-a tata de la 7 ani în pielea goală. Fugăriți cazanele alea cu volan pe dreapta și 1.000.000 km la bord care seamănă cu rachetele Saturn când se lansează. Distrugeți rețelele de proxenetism care ne fură fetele ca să le ducă pe șestache la produs afară. D’astea. Apoi mai vorbim de vaccinuri. Că dacă tot faceți experimente pe pielea copiilor noștri, mă pricep și eu la experimente: din cei patru copiii ai mei, doi sunt vaccinați și doi nevaccinați. Așa, ca să mă dumiresc și eu dacă dr. Todea-Gross avea dreptate. Știu, veți zice că-s mai rău ca Mengele. Dar ghiciți care-s cei doi cu imunitatea vraiște care fac răceli dese și alergii la orice (puf de plante, polen, acarieni, castane coapte, cereale, medicamente etc.) de li se umflă ochii în cap ca la broaște? Exact. Păcat că nu am încercat mai devreme…

    vineri, 01:59:56, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Îmi dau seama că nu am răspuns chiar la obiect. Episcopii erau hirotoniți de eretici, da. Dar problema era dacă aceia erau condamnați. Problematica este puțin mai complexă. După Sinodul I Ecumenic, arienii au încercat să preia controlul treptat prin Eusebie al Nicomidiei și Eusebie al Cezareei Palestinei, ambii cu influență asupra împăratului. Inițial au urmărit să-l înlăture pe Sf. Atansie de pe scaunul Alexandriei, care era personalitatea de reper și apoi să răstoarne decizia de la Niceea. Drept răspuns, s-au organizat Sinoade ortodoxe care au condamnat pe cei ce stăruiau în erezia ariană. De fapt, a fost un șir de multe Sinoade care s-au condamnat reciproc, ortodocși și arieni, nu așa cum a spus Mitr. Ierotheos, că ar fi fost Sinoade care au dezbătut, au frământat formularea mărturisirii de credință. Așa prezintă situația Papadopulos în Patrologia sa foarte bine documentată (nu am acum la îndemână cartea cu pricina). Oricum, reiese și din Epistola Sf. Vasile că nu exista comuniune cu arienii care hirotoniseră pe episcopul în cauză.

    joi, 23:36:32, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Recunosc faptul că nu știam că este mason, deși nu pot spune că mă surprinde. Nu cred că schimbă totuși cu mult datele problemei. O să revin probabil în weekend cu un comentariu mai articulat, dar părerea mea este că greșim dacă procedăm cum spuneți dvs. Asta dacă am înțeles bine: să atragem atenția asupra lucrurilor care ne amenință/prejudiciază, dar să nu îl validăm, să nu îl promovăm, să îl lăsăm în umbră. Greșesc? Opinia mea se apropie de cea a lui Mitzi în sensul că trebuie să speculăm fiecare trăsătură, caracteristică, însușire bună pentru a-i trage spre cauza noastră. O persoană ca doctorul Arafat, dar și alții de calibrul său, nu sunt cu nimic atinși "dacă îi lăsăm în umbră", pentru că de la nivelul domniei sale, noi suntem cei lesne de ignorat. Or, cred că noi trebuie să căutăm un angajament direct din partea acestor persoane, nu să ne îndepărtăm. Poate că epistola este prea puțin, dacă nu vine din partea cuiva care să se bucure deja de respectul și încrederea dlui Arafat. Mă rog, sub rezerva unor completări ulterioare, mi se pare totuși că suntem mult (!) prea tranșanți și că am avea nevoie de ceva mai multă îngăduință. Cred că e spre binele nostru acest lucru, nu e doar o concesie pe care s-o facem unora. Doctorul Arafat nu aleargă cu seringa după noi, nu este el aliat al BigBrother, ci s-a exprimat punctual cu privire la niște politici publice. Așa văd acum lucrurile, nu face prozelitism, nu e Streinu-Cercel. Că acestea sunt foarte amenințătoare pentru noi, nu încape discuție. Dar nu simt că domnul Arafat are cunoștință, că înțelege temerile noastre. Pare mai degrabă că achiesează orbește la opinia larg răspândită că noi suntem bigoți conspiraționiști care nu trebuie luați în seamă. Și nu neg faptul că are și unele temeiuri să creadă asta. Deci dacă am urma sugestia lui Mitzi, cred că epistola noastră nu ar fi cine știe ce convingătoare, dat fiind că vine de la ortodoxiști-putiniști-anti-vacciniști-anticip etc. Nici de eliberat de aceste etichete nu vom putea vreodată, nici să împăcăm capra și varza și să ne prefacem frate cu necuratul știm că nu se poate. Cum deci ar putea unii ca noi să câștige pe cei precum domnul doctor Arafat, domnul profesor Andrei Marga etc. Discuția cred că rămâne deschisă și cred că se apropie pe fond de chestiunea pe care am propus-o spre discuție la DeliaDebate. Cred că e de reflectat. Iertați.

    joi, 23:00:31, 7 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    pai vad ca nu stiti ca a fost decorat de masoni is poze pe blog cu el si "fratiorii" lui, plus ca dupa Cazul Caracal omu' a vrut cartele cu buletinu" ca deh ne tre' big brother ptr. siguranta cetatenilor de acolo ramane doar un pas pana la implant tot ptr. siguranta noastra...cei ca el nu ar trebui promvati ci scosi si lasati in umbra dar nu in sensul ca sa nu le aratam hidoasa faţă ci sa facem ce zice in Scriptura: Evanghelie De la Luca CAP 12, 2-3 Că nemică nu iaste acoperit care să nu să descopere, si ascunsu carea să nu să ştie. Dirept aceea, cîte aţi zis întru întunearec, în lumină să va auzi, şi care aţi şoptit la ureache în cămări, să va propovedui preste case.

    joi, 21:40:01, 7 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Mi-am pus și eu această problemă. Mă gândesc, poate că, dacă ar fi să-i scrie cineva o epistolă, ar trebui întâi lăudat și aduse mulțumiri pentru cele bune și apoi atenționat (mustrat) pentru cele rele. Cred că trebuie multă înțelepciune pentru a putea „relaționa” cu o astfel de persoană, care mai este și străină de credința ortodoxă. Nu l-am urmărit cu atenție pe Dr. Arafat, dar, parcă, nu îmi pare atât de „negru”. Nu știu însă cât de obiectivă este părerea mea, probabil deloc. Am avut în anturaj mulți medici, ei credeau sincer în eficacitatea și siguranța vaccinurilor, așa au fost învățați la facultate. Nu știu câți sunt dispuși să-și reconsidere opiniile pentru că asta ar însemna să-și clatine tot edificiul cunoașterii profesionale.

    joi, 18:34:57, 7 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Da, erau hirotoniți de mâini străine, nu de ortodocși. Precizează chiar în Scrisoare Sfântul.

    joi, 12:23:32, 7 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Sarut mana Parinte. Ati scris "Rivalitatea dintre arieni si ortodocși este descrisă de Sf. Vasile cel Mare, care nu accepta în comuniune pe episcopii hirotoniți de ereticii arieni (Epistola 240, III)". Ereticii arieni din acest text, erau condamnati sau nu? Daca erau condamnati, atunci este clar ca hirotoniile lor erau nule.

    joi, 11:41:22, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Îndrăznesc o întrebare: cum credeţi că ar trebui să ne raportăm la astfel de persoane? Întrebarea este adresată oricui este dispus să-şi spună părerea în această privinţă. Avem profesionişti care punctual sunt împotriva intereselor noastre directe. De fapt, vaccinarea obligatorie este o ameninţare directă asupra autonomiei personale, a dreptului de a dispune de sine însuşi şi a drepturilor parentale. Deci nu doar împotriva intereselor noastre. Este, în mod clar, un subiect de discuţie foarte dificil.

    joi, 09:17:50, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Ba da, chiar domnul Arafat. Sunteți foarte vigilent 🙂

    miercuri, 23:01:49, 6 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    nu el era cu VACCINAREA OBLIGATORIE si ca, cine spune adevarul de vaccinurile periculoase sa plateasca AMENDA?

    miercuri, 22:52:00, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Politica românească: https://www.national.ro/dezvaluiri/pahontu-si-arafat-facuti-de-sri-673237.html/ Gata, după ce până acum ”iohaniștii” din sistem au luptat din greu pe două fronturi, odată cu instalarea ”guvernului meu” și securizarea aproape sigură pentru următorii cinci ani sub ”pavilionul” celui de al doilea mandat, acum ”oamenii președintelui” pot trece la faza finală a planului de schimbare totală a liniilor. De fapt au și trecut, ”strângerea șurubului” la doi influenți conducători de structuri fiind deja în plină derulare, după ce a fost deja luat OK-ul președintelui Klaus Iohannis. Iar primele nume care deschid ”lista neagră” a adevăraților băieți deștepți ”din cele două Păduri” sunt cele ale lui Lucian Pahonțu și Raed Arafat. Soarta șefului Serviciului de Protecție și Pază fiind oricum una ca și pecetluită deja, mai ales după ce SRI-ul nu doar că ”joacă la rupere” de acum acolo, dar deja în aceste zile se negociază intens numele înlocuitorului celui mai longeviv șef de serviciu secret din România, Pahonțu fiind adus de Traian Băsescu de la Jandarmerie încă din anul 2005! Singura necunoscută fiind dacă rămâne varianta de lucru a unuia dintre puținii generali din vechea gardă care au supraviețuit în serviciu în ciuda ”epurărilor” lui Pahonțu sau se va prefera aducerea unui nou om direct ”din Pădure”. Dar în următorii cinci ani cu Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, SPP-ul va trece oricum în sfera de influență a ”iohanniștilor” loiali din SRI! De asemenea, Raed Arafat tocmai ce a fost însemnat drept ”țintă în mișcare” pentru teribila mașină de ”paradit” a sistemului, astfel că dacă ”doctorul” nu se va retrage la timp, acesta va plăti și ”oalele sparte” din trecut…. Și fie că nu sunt deloc puține! La fel cum la Serviciul de Telecomunicații Speciale zarurile au fost deja aruncate după decaparea lu Vasilca și după ce adjunctul Bălan a ”pupat ghiulul” celor cărora le-a promis ”credință veșnică” dacă va fi ”împământenit” numărul unu. Astfel că este de așteptat ca în scurt timp după ejectarea din sistem a lui Lucian Pahonțu și Raed Arafat să se treacă la asaltul final asupra Direcției Generale de Informații a Armatei. Acolo unde, deși se poate dovedi încă o ”nucă tare” datorită propriilor ”culoare” din Justiție este totuși greu de crezut că generalul Marian Hăpău nu va fi strivit între ciocanul și nicovala celor două servicii care vor mai conta în România următorilor cinci ani… Pentru că de ”resetarea” DGPI nici măcar nu mai poate fi vorba, ”Doi ș’un sfert”-ul nemaiprimind înapoi linia de informații, așa cum s-a încercat pe ultima sută de metri a guvernării pesediste. Și astfel vom asista la ”bipolarizarea” finală a sistemului. Ceea ce, ținând cont de provocările hibride ale așteptatului ”desant” al SVR-ului rusesc în România s-ar putea să reprezinte totuși singura soluție pentru a putea avea barem speranța unei ”forțe de reacție rapidă”, fie ea și una strict informativă… Secțiunea Coordonare Pază, Grigoroaia schimbat! Iar un prim semnal că lucrurile se schimbă rapid și radical la nivelul SPP și că protecția internă a SRI-ului nu va mai permite de acum înainte ca oamenii generalului Pahonțu să ”intre cu bocancii” în guvernul asumat și girat de către președintele Traian Băsescu este schimbarea de urgență a generalului Grigoroaia! Adică tocmai a fostului șef al Secțiunii care se ocupa mai mult de ”documentarea” decât de protecția Guvernului României și a miniștrilor, Grigoroaia fiind bine cunoscut în restul sistemului drept ”ochiul și timpanul” generalului Pahonțu la Palatul Victoria. Astfel că a fost înființată o nouă structură, Secțiunea Coordonare Pază, pentru ca miniștrii premierului Orban și mai ales cei apropiați de președinte să nu mai fie ”împachetați informativ” de către Grigoroaia și ceilalți aghiotanți ”plantați” de Lucian Pahonțu pe lângă cei mai importanți demnitari ai statului român. Raed scoate din nou lumea în stradă! Însă cum ejectarea din sistem a generalului Pahonțu a fost programată la pachet cu cea a șefului DSU, Raed Arafat va scoate din nou oamenii în stradă, dacă nu face mult mai repede decât se așteaptă unii ”obligatoriul” pas înapoi! Numai că de această dată ”societatea civilă” nu va mai ieși să protesteze împotriva încercării lui Traian Băsescu de a se debarasa de serviciile ”doctorului”, după ce fostul președinte jucător fusese alarmat de un raport contrainformativ ”devastator”… Ci cu pancarte în care să îi ceară socoteală șefului DSU pentru ”Colectiv”… Un subiect încă ”fierbinte” și care, mai ales dacă va fi profesionist întreținut, ar putea ”arde” într-o clipă toate speranțele lui Raed Arafat de a se strecura și pe noua ”organigramă” a sistemului. Iar un prim pas deja a fost făcut, ”semnalele” publice primite în ultimele zile atât de Lucian Pahonțu, cât și de Raed Arafat fiind practic ultimele avertismente adresate celor doi ”dinozauri” ai sistemului de a-și vedea liniștiți de pensiile și poate afacerile lor… Hăpău, ”next level”! După care va mai rămâne un singur ”hop” de trecut : generalul Marian Hăpău. Cel care poate a deschis prea repede șampania după numirea generalului Nicolae Ionel Ciucă în fruntea Ministerului Apărării Naționale! Pentru că, dacă până acum civilii politruci de la conducerea ministerului au fost ”tocați” de informațiile militare, fără a îndrăzni astfel să mai miște ”în front” în fața generalilor Marian Hăpău și Cătălin Zisu, cu totul altfel ar putea sta lucrurile cu generalul Ciucă. Cel care, înainte de a fi și camaradul lui Hăpău este totuși ”omul președintelui” și vârful de lance al lui Iohannis nu doar la Armată, dar și în sistem! Astfel încât ”combinarea” lui s-ar putea dovedi ceva mai dificilă decât își închipuie acum cuplul Hăpău – Zisu… Toate aceste mizerii nu invalidează nimic din cele scrise în comentariul nostru. Cine e nedrept, va nedreptăţi înainte, cine e spurcat, se va spurca încă. Dar cine este drept, să facă dreptate mai departe iar cine este sfânt, să se sfinţească încă.

    miercuri, 21:42:13, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Premierul Ludovic Orban a decis înființarea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a Departamentului pentru relația cu Republica Moldova, a declarat Ionel Dancă, șeful cancelariei prim-ministrului, într-o conferință de presă ce a urmat primei ședințe oficiale de Guvern, la care a participat și președintele Klaus Iohannis. Înființarea unui Departament pentru relația cu Republica Moldova apare și în contextul în care în timpul negocierilor pentru obținerea unei majorități parlamentare, Partidul Mișcarea Populară, prin președintele Eugen Tomac, a solicitat Partidului Național Liberal să înființeze un minister cu privire la Republica Moldova. Pe de altă parte, potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, miniștrii de Externe ai României și Republicii Moldova, Bogdan Aurescu și Nicolae Popescu, au avut o primă convorbire telefonică în care ”au fost trecute în revistă aspecte curente ale colaborării bilaterale, în cadrul Parteneriatului Strategic dintre cele două țări pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, care trebuie dezvoltat în continuare”. https://www.caleaeuropeana.ro/premierul-ludovic-orban-prima-decizie-strategica-va-fi-infiintat-departamentul-pentru-relatia-cu-republica-moldova-in-cadrul-secretariatului-general-al-guvernului/

    miercuri, 20:57:47, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Se poate bănui un șantaj asupra Mitr. Serafim pt a-l alunga pe par. Anghelos din faptul că i-a reproșat că textele scrise îl predispun pe el și Mitropolia la sancțiuni sau acuzații din partea celor vizați. Totuși nu se poate deduce că se urmărește tăcerea ierarhilor, pt că Mitr. Serafim de Pireu este pe poziție. Oricum, eu nu am privit în cheia aceasta lucrurile. Bănuiesc mai degrabă niște disensiuni personale.

    miercuri, 19:43:06, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Salutare. Eu Vlad. Îmi pare bine de cunoștință. 🙂 Dar eu sunt mic. Mic de tot. Și răutăcios. O sa pun pe viitor și un mic text atașat de link-uri. ^^,

    miercuri, 18:46:01, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Sunt 12....mai nou IPS Serafim l a demis și pe Angelokopoulos, mana dreapta a inaltpreasfintiei Sale. Se vrea tăcerea ierarhilor mărturisitori din Grecia, prin șantaje?

    miercuri, 18:23:10, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Andrei sau andrei-d (eu)?

    miercuri, 18:20:46, 6 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Sarut mana Parinte. Imi puteti da un link in legatura cu disputa dintre IPS Serfim de Pireu si IPS Ieremia de Gortina? Eu il stiam pe IPS Ieremia, un ierarh ortodox, in adevaratul sens al cuvantului.

    miercuri, 15:55:30, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Andrei, vă mulțumesc pentru comentarii și îndrăznesc o rugăminte: atunci când publicați linkuri în altă limbă decât română vă rog să adăugați și câteva cuvinte pentru înțelesul nostru. Doar dvs și părintele Lavrentie cunoașteți limba greacă, iar noi ceilalți rămânem pe dinafară. Nici Ggl translate-ul nu e mereu la îndemână, așa că ne-ați ajuta mult dacă veți adăuga 2-3 cuvinte. Iertați. 🙂

    miercuri, 11:43:55, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Când poporul nu reacționează (P. Atanasie Mitilineos):

    https://katanixi.gr/2019/10/03/%ce%b1%cf%80%ce%bf%ce%ba%ce%bb%ce%b5%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%bf-%cf%87%ce%b1%ce%bc%cf%8c%cf%82-%cf%83%cf%84%ce%bf%ce%bd-%ce%b9-%ce%bd-%ce%b1%ce%b3-%ce%b3%cf%81%ce%b7%ce%b3%ce%bf%cf%81/ Cum am reacționat și noi de altfel la diferitele articole din "lumina", unde erau apreciați asa-zisii sfinți protestanți din tarile orientale. Și nu numai.

    miercuri, 10:59:43, 6 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Când poporul nu reacționează (P. Atanasie Mitilineos):

    Cuvânt puternic are acest arhimandrit! Eu chiar luasem decizia să nu îmi mai exprim în niciun fel împotrivirea, dar se pare că nu era o decizie corectă. De fapt, Îi arăt lui Dumnezeu că mă împotrivesc răului, chiar dacă nu mă ia nimeni în seamă. Mulțumesc pentru această postare!

    miercuri, 10:54:39, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Nu știu dacă Patriarhiile publică. adică la nivel oficial. Totuși, da, există ierarhi mult mai activi în celelalte Biserici Locale, chiar și la vârful lor, cum este cel al Ciprului. Totuși ar trebui remarcat că în celelalte țări ortodoxe există presă bisericească independentă, cum este Romfea.gr la greci (și încă alte câteva) și Pravoslavie la ruși (cu varianta Orthochristian în engleză). Nu știu cum se descurcă ei, dar cert este că la noi nu există ceva bine conturat. Mă refer la o sursă de informații complete, nu doar de o anumită factură. Cât despre Lumina, Trinitas și Basilica... acolo este cenzură evidentă. Doxologia de la Iași e mai de Doamne-ajută, dar tot înregimentată; nu cred că va aborda vreodată probleme sensibile din Ortodoxie. Din păcate, domină stilul sforăitor, fără verticalitate, comunist. Nu mai avem nici duhovnici mari, cum au fost Părinții Iustin și Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu... care să mai dea un impuls autentic.

    miercuri, 10:41:17, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    http://orthodoxostypos.gr/%ce%b8%e1%bd%b0-%cf%80%ce%b9%ce%ad%cf%83%ce%bf%cf%85%ce%bd-%cf%84%e1%bd%b8%ce%bd-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b7%ce%bd-%e1%bc%b1%ce%b5%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%bf%ce%bb%cf%8d%ce%bc/ Dacă și ei vor face pasul?

    miercuri, 10:38:14, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Înțelept răspuns. Da, am văzut și disputa între Înaltii Serafim și Ieremia. "Deja" - ul, l-am formulat ca o întrebare, ce i drept retorica, dar da, țineam sa merg în direcția greșită. Se acutizează problemele, și totuși atâtea patriarhii publica atâtea articole din lumea ortodoxă, doar la noi tăcere mormantala. Și nu doar acum.... De ce asa? Nu trebuie și poporul sa afle câte ceva? Sunt poate cei mai mulți care le urmăresc site urile oficiale și ei merg doar cu smerenia... Dar putina atenție și la ce e în jur trebuie, ploroma Bisericii suntem toți, nu doar îl capi di tutti din dealul mitropoliei.

    miercuri, 10:19:21, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Nu cred că putem forța nota, precum rușii (ucrainenii) care scriu acel articol (pe care l-am parcurs prin google translate). Adică nu putem vorbi de un „deja”. Trebuie să avem în vedere că și Patriarhul Moscovei a refuzat să se întâlnească cu cel al Constantinopolului, după cum pretinde Arhiepiscopul Ciprului. Trebuie să avem grijă cum ne selectăm informațiile din partea celor implicați în conflict, care pot fi subiective. Ce-i drept, noi și majoritatea avem așteptări să se organizeze un Sinod panortodox care să trateze problema ucraineană, dar lucurile merg greoi în mod ciudat. Până acum am înțeles reticența de a nu declanșa o ruptură gravă prin condamnarea Fanarului. Dar de acum, după implicarea Bisericii Greciei, ce rețineri mai sunt? Eu văd rezolvarea la nivel sinodal pentru că altfel se întețesc polemicile și atitudinile partizane, care nu aduc folos, ci multă dezbinare. Deja au fost adresate replici tăioase și între Episcopi (Serafim de Pireu și Ieremia de Gortina). Este bună dezbaterea și detalierea problemelor teologice, dar cred că s-a trecut deja de un punct critic și este necesară o decizie tranșantă.

    miercuri, 10:01:36, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Va sărut Dreapta. Cipru este imparțial sau... deja a căzut în capcana Fanarului? Și urmează celelalte. https://spzh.news/ru/zashhita-very/66200-mezhdu-fanarom-i-moskvoj-lozhnyj-vybor-kiprskoj-pravoslavnoj-cerkvi

    miercuri, 09:37:06, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Un articol şi mai violent publică în Adevărul domnul Lulea Marius Dorin, cel care s-a lansat odată cu Acţiunea 2012 - Basarabia e România şi a cărui prezenţă publică este strâns legată de subiectul Basarabiei. Acesta publică un articol în care nici mai mult nici mai puţin pledează pentru blocarea statului basarabean printr-o politică de sancţionare a moldovenilor pentru votul pro-rusesc. Limitele şocante ale reflecţiei geopolitice sunt exprimate brutal: "Vreo doi-trei ani de domnie socialistă poate vor trezi la realitate şi guvernanţii naivi de la Bucureşti şi înţelegem că singurul lucru bun care îl putem face este să readucem, prin orice mijloace, acest teritoriu acasă". Se ignoră faptul că sloganul "Basarabia pământ românesc" nu a căzut deloc bine în rândul românilor de peste Prut, fiind de altfel şi abandonat ulterior. Cu toate acestea, este o eroare gravă să milităm în continuare pe recuperarea teritoriului, pentru readucerea lui acasă, câtă vreme cei de peste Prut nu au niciun motiv să considere România acasă. Articolul integral: Politică încununată de succes a României la Chişinău: socialiştii pro-ruşi au doborât ultima redută Socialiştii au obţinut, după aproape 10 ani de politică românească la Chişinău, ceea ce nu au reuşit niciodată să deţină: capitala Republicii Moldova. În primul rând trebuie cititorii să ştie că Chişinăul este singurul oraş care contează în Republica Moldova. Toate celelalte localităţi au sub 100 000 de locuitori, marea lor majoritate chiar sub 10 000 de locuitori. Dincolo de Prut nu contează uneori atât de mult cine conduce statul, cât mai ales cine deţine controlul în capitală. Apoi este de ştiut că niciodată după căderea imperiului sovietic şi până astăzi capitala nu a avut un primar pro-rus, ci un lider recunoscut ca fiind pro-român. Aceasta a fost şi una din principalele probleme ale lui Andrei Năstase, care s-a dezis total de România(aici nu vorbim de înţelegerile mafiote cu liderii politici de la Bucureşti). La momentul de faţă socialiştii pro-ruşi deţin preşedinţia, primăria capitalei şi toate ministerele de forţă, inclusiv controlează serviciile secrete. Fac ei acest lucru nu în numele lor, ci în numele celor care au asigurat finanţarea partidului. Trebuie de asemenea de ştiut faptul că socialiştii provin din comunişti, care provin din agrarieni. Practic aceste personaje şi rudele lor trecute, prezente sau viitoare, deţin controlul dincolo de Prut de când se ştiu. Inclusiv partidele emanate de revolta din 2009 au avut ca şi lideri personaje dubioase ce au reieşit din aceeaşi mocirlă. Aceste personaje oscilează foarte bine între România şi Federaţia Rusă, după cum bate vântul, pentru ca în realitate să deţină controlul în numele unui grup mafiot asupra unui teritoriu românesc şi asupra a patru milioane de români. România a dus cu siguranţă o politică greşită în ultimii ani din două puncte de vedere: a girat pentru o clasă politică declarat pro-europeană dar în fapt o clică mafiotă, în al doilea rând a asigurat finanţarea funcţionării statului Republica Moldova. Oricum am privi lucrurile, statul Republica Moldova nu este unul prieten al României şi asta mai ales prin prisma faptului că deţine teritorii care aparţin de drept României şi care au fost luate sub presiunea armelor. Apoi dincolo de Prut sunt peste trei milioane de români, iar statul Republica Moldova nu s-a oprit absolut niciodată din a duce o politică de deznaţionalizare a acestora. Luând în considerare cele de mai sus nu există absolut nici o raţiune ca România să ajute economic, financiar sau politic statul vecin, ci tocmai invers. Trecând peste acest lucru, afacerişti dubioşi din Republica Moldova şi-au obţinut cu rapiditate cetăţenia şi au trecut Prutul. Aici au afaceri de succes în timp ce la Chişinău duc o politică antiromânească. Sigur că aici nu ei sunt de vină ci proştii de la Bucureşti. Ce este de făcut acum? Absolut, dar absolut nimic. Rusia nu a trimis niciodată bani dincolo de Prut ca să se asigure de dezvoltarea regiunii ci numai pentru a întreţine sistemul politic mafiot. România dacă întrerupe finanţările şi, mai mult, cere să se respecte regulile şi blochează alte finanţări la nivel internaţional, statul vecin va intra în colaps. Nu vă imaginaţi că socialiştii vor avea vreo şansă sau că şi-au propus să transforme Republica Moldova într-un paradis pentru cetăţeni... nici vorbă de aşa ceva. Tocmai de aceea trebuie lăsaţi să facă ceea ce ştiu ei mai bine, adică să fure. Vreo doi-trei ani de domnie socialistă poate vor trezi la realitate şi guvernanţii naivi de la Bucureşti şi înţelegem că singurul lucru bun care îl putem face este să readucem, prin orice mijloace, acest teritoriu acasă. Citeste mai mult: adev.ro/q0g879

    marți, 18:43:36, 5 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Armand Goșu în Revista22 Chișinău, sfârșit de epocă Victoria socialistului Ion Ceban la Chișinău anunță sfârșitul unei iluzii. Singure, anticorupția și geopolitica nu mai sunt suficiente pentru câștigarea alegerilor de la Chișinău. La o oră după închiderea urnelor în turul al doilea al alegerilor locale de la Chișinău, convingerea că se va repeta istoria de anul trecut, când Andrei Năstase a refăcut diferența de zece procente și a câștigat în fața socialistului Ion Ceban era încă vie. Doar spre miezul nopții, când numărul proceselor-verbale înregistrate confirma victoria candidatului socialist, în studiourile televiziunilor în care se comentau rezultatele s-au așternut primele îndoieli. Dar dacă nu e vot geopolitic? Nu s-ar putea ca felul în care votează un locuitor al Chișinăului să fie determinat de altceva, nu doar de etnie? Sau de program anticorupție? Anul trecut, agenda antioligarhică a lui Năstase a fost cea care a scos lumea la vot, nu orientarea lui proeuropeană. Dispărând Vlad Plahotniuc, Năstase a încercat să înlocuiască mesajul antioligarhic cu unul anticorupție și geopolitic. Să presupunem că Andrei Năstase era puternic și credibil doar ca purtător al stindardului luptei cu oligarhia și n-a fost suficient de convingător pe temele anticorupție și geopolitică, pe care și-a construit întreaga campanie. Așa explică mulți înfrângerea candidatului proeuropean. Cel mai intens vehiculat argument este că Năstase nu e credibil, nici pe geopolitică și nici pe anticorupție, pentru că ACUM s-a aliat cu socialiștii lui Dodon. Și că, dacă ar fi lăsat să candideze pe altcineva din partea blocului ACUM, alegătorii geopolitici s-ar fi înghesuit să-l voteze. Cu toate acestea, cifrele arată că Năstase a luat în turul al doilea cu 42.500 mai multe voturi, în vreme ce zestrea contracandidatului său a crescut de la 90.000 la 123.000 de voturi, deci cu 33.000. Ar fi, probabil, nedrept să afirmăm că periferiile capitalei, unde formațiunile prounioniste au foarte mulți alegători etnici români, nu s-au mobilizat suficient, astfel că socialistul Ceban a câștigat Primăria Chișinăului. Rezultatul alegerilor pare să indice altceva. Anume, că societatea moldovenească s-a schimbat foarte mult din 2009 încoace. Și că e suficient de sofisticată cât să nu mai reacționeze pavlovian la tot soiul de mesaje. Diferența la Chișinău au făcut-o mai mulți factori. CV-urile celor doi candidați au contat. Ion Ceban și-a început cariera în primărie, acum aproape 20 de ani. A fost pregătit de tânăr pentru a ocupa funcții înalte în stat, fiind trecut prin diverse instituții, președinție, guvern, consiliu municipal, apoi deputat în parlament. A fost crescut în pepiniera comunistă, aflându-se în rezerva de cadre a lui Vladimir Voronin. A fost trimis la studii la Paris, Berlin, iar în acest an și-a susținut un doctorat la Moscova, la una dintre academiile de pe lângă Kremlin. De la comuniști, a fost achiziționat de Vlad Plahotniuc, pe o sumă destul de mică (dacă informațiile de la doi foști deputați comuniști sunt corecte). Era al doilea val de comuniști care dezertau și se alăturau nucleului socialist, rupt din facțiunea comunistă, cei mai importanți reprezentanți fiind Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Prima lor misiune a fost aceea de a-l vota președinte al republicii pe N. Timofti. Ion Ceban e versiunea moldovenească a rezervei de cadre PSD, de la București, construită de Adrian Năstase. Ca să se poată duela de la egal la egal cu Ceban în dezbaterile televizate din campanie, Năstase ar fi trebuit ca măcar în ultimii cinci ani, pe care i-a petrecut în ploaie și arșiță la demonstrații împotriva lui Plahotniuc, să fi lucrat în instituții care să-l pregătească pentru administrație locală. N-a fost așa, încât Năstase trebuia să evite tehnicalitățile, pe care n-avea oricum vreo șansă ca să le stăpânească la nivelul lui Ceban. Al doilea factor, diferența notabilă dintre resursele pe care le-au avut în campanie Ceban și Năstase. În vreme ce Năstase a improvizat un staff de campanie într-un subsol de casă veche, Ceban a avut experți în campanii electorale de la Moscova, care cântăreau atent mesajele, pe care le încercau pe focus grupuri. La afișe, bannere, la videoclipuri, la presă – mai ales televiziuni - de susținere a campaniei, Ceban era contemporan cu noi, în vreme ce Năstase părea că vine din anii 1990. Ideea că s-ar fi putut repeta istoria de anul trecut, când un candidat fără staff și fără resurse, care umbla singur printre blocuri și-și făcea campanie în parcuri poate câștiga la Chișinău, s-a dovedit eronată. Geopolitica i-a adus voturi candidatului ACUM, la fel și anticorupția. Numai că electoratul din Chișinău e foarte divers și ceva mai sofisticat. Concentrarea mesajelor doar spre zona periferiei, mai degrabă rurală, locuită de oameni abia desprinși de satele lor, neglijarea centrului orașului, mai educat, cu ceva tradiții și mai ales valori urbane asimilate, a transformat confruntarea dintre Ceban și Năstase într-una dintre sat și oraș. Victoria lui Ceban a fost un fel de revanșă mult-așteptată a urbanului. ACUM n-a înțeles că starea de spirit în Chișinău s-a schimbat. Nu alianța cu socialiștii lui Dodon l-a făcut să piardă primăria și nici lenea unioniștilor de a merge la vot. Pur și simplu, profilul lui Andrei Năstase nu se potrivea cu agenda alegătorilor din toamna 2019. Astăzi, Chișinăul e în prag de colaps. Are nevoie de ample lucrări de modernizare. Iar electoratul crede că Ceban poate răspunde mai bine acestei agende. //

    marți, 15:57:01, 5 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Adăugăm şi articolul din Adevărul a domnului Iulian Chifu, o persoană care nu îmi este simpatică, pe care îl consider principal promotor al gândirii lozincarde în materie de politică externă de la noi din ţară. Sunt multe reproşuri pe care le-aş putea face domnului Chifu, ieşean de-al nostru, dar nu neg că iubeşte România şi Basarabia, că este patriot sincer. Pare însă prizonierul unor înverşunări politice româneşti cu care judecă realităţile de peste Prut. Concret, deşi singur recunoaşte că Ion Ceban a fost destinatarul votului pozitiv şi că Andrei Năstase a fost votat de cei împotriva lui Ceban, totuşi, recomandă ca strategie viitoare aceeaşi gherilă birocratică, luptă de uzură oarbă, care pur şi simplu nu poate produce rezultate la Chişinău şi care va izola şi mai mult pe cei pro-România în practici negative, emoţionale, care compromit şi descalifică. Este foarte greu de înţeles şi de acceptat pentru publicul românesc faptul că, în percepţia publică basarabeană, românii sunt inferiori moralmente ruşilor. Nu doar politic, economic, militar, civilizaţional, ci inferiori din punct de vedere moral. Suntem mai mici la suflet, mai mici în idealuri şi aspiraţii, mici la caracter. Iar această stare de fapt a percepţiilor publice noi o înfruntăm cu un duh de ceartă, de scandal, de tulburare fără fond, decredibilizând chiar şi cele mai întemeiate argumente ale noastre, pierzând aliaţi, pierzând încrederea şi inimile celor ce încă simt româneşte. Ce fel de reacţie nădăjduim noi să obţinem atunci când învinovăţim vehement, cu spume, pe cei care nu au încredere în noi? Sau când îi desfiinţăm pur şi simplu ca fiind pro-ruşi ş.a.m.d.? Cam toate analizele parcurse fac într-un punct sau altul menţiunea „falimentului ideii româneşti” în Republica Moldova. Cu toate acestea, încă nu am citit nimic, nicio sugestie sau recomandare, care să se ridice la nivelul acestei concluzii, care să propună un nou curs politic. Articolul domnului Popescu propune un Pact Naţional pentru Republica Moldova, uitând că avem astfel de acte precum „România Educată” ş.a. fără niciun impact în societate. Mai mult, dacă am formula o politică externă în maniera sugerată, de codificare a intereselor, a mijloacelor de acţiune, am pierde flexibilitatea diplomatică pe care trebuie să o avem, am fi uşor de dezechilibrat în obiectivele noastre. Codificarea formală în modalitatea sugerată ne-ar aşeza într-un balansoar în care scaunul din partea opusă este ocupat de un actor mult mai greu, căruia îi va fi uşor să ne ridice şi să ne coboare când doreşte. În fine, o mulţime de comentarii pot fi dezvoltate pe baza celor scrise până acum, dar în continuare susţin că reflecţia politică de la noi dezamăgeşte crunt, simultan, prin dogmatism şi wishfull thinking. Aceasta este opinia mea de om totuşi nepriceput, dar sincer. În continuare, articolul domnului Iulian Chifu. Înfrângere ruşinoasă: pro-europenii au pierdut Chişinăul la socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon Andrei Năstase a pierdut Primăria Chişinău. Pentru prima dată după 1989, Chişinăul a intrat în mâna pro-ruşilor declaraţi, a stângii şi a zonei depăşită, a trecutului. O arată şi structura pe vârste a votanţilor săi, unde viitorul rămâne la dreapta, iar cei peste 55 de ani aleg pro-ruşii în Chişinău. O arată şi zona de non răspunsuri de la exit poll-ul făcut de IMAS. Dar acum vine momentul greu în care se împart costurile eşecului, vina şi responsabilităţile Plahotniuc e de vină! Evident, de vină e Plahotniuc! Oligarhul Rău care a Capturat Statul a făcut ca azi Andrei Năstase să piardă capitala, deşi acum un an a câştigat-o în faţa aceluiaşi contracandidat. Plahotniuc a ocupat toate preocupările guvernării anti-oligarhice, toată energia dezoligarhizării şi toate gândurile şi eforturile guvernului pro-european. Asta în timp ce Dodon a tăcut şi a făcut, a preluat elemente de putere, mass media, politică externă, temele Transnistriei şi multe altele. Dar de vină e Plahotniuc pentru că au rămas reţelele sale, pentru că justiţia, pentru că Dodon, pentru că Chirtoacă, pentru că Ţîcu…. Pentru că Plahotniuc a fugit acum 6 luni şi nu s-a lăsat prins, nu s-a predat, pentru că şi-a dat demisia din Parlament, pentru că nu şi-a luat averea şi a lăsat-o amanet, sechestrată în Republica Moldova. Şi, fireşte, în primul rând pentru că el e vinovatul de serviciu! Altfel, de vină ar fi România! Acum, după ce trece gluma şi mesajele pentru cei mai săraci cu duhul şi repede înclinaţi spre a crede orice element de propagandă şi dezinformare, este evident că vine decontul. Un decont direct, care vizează procese concrete. În primul rând lipsa forţei de a convinge noi votanţi între cele două tururi de scrutin – după sondaje, noii votanţi, circa 18%, au fost aduşi majoritar de către Ceban. Dacă ne uităm la diferenţa din prezenţa la vot între tururi – circa 1,5% la 40% prezenţă la vot – vedem unde este sursa de voturi care a dat câştigătorul, dar şi voturile lipsă. Pentru că, dacă toţi votanţii lui Chirtoacă şi Ţîcu din primul tur ar fi venit la vot, Năstase câştiga. Dar nu a fost aşa. Calculele arată clar greşelile fundamentale ale strategiei actuale, dar şi a poveştilor false sau măcar neconvingătoare pe care stau azi partidele din ACUM şi purtătorii lor de mesaje. Referinţa la Oligarhul Rău care a Capturat Statul e depăşită şi nu mai produce nici o emoţie. Ba din contra, mezalianţa cu socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon i-a albit pe cei din PSRM şi i-a făcut frecventabili, deşi au fost şi ei mână în mână cu Plahotniuc. Apoi tentaţia prostiei numite „naţiune civică” şi cea a „evitării disputelor geopolitice” a conturat şi consolidat eşecul. Dacă cineva are vreo îndoială, uitaţi-vă la motivaţia votului pentru Năstase, acolo unde vom regăsi şi votul negativ, şi alegerea răului cel mai mic şi votul direct geopolitic. În fine, tot sondajele de opinie la nivelul studiului calitativ arată că Ion Ceban a avut votul pozitiv, lumea l-a votat pe el pentru ceea ce este, iar din contra, Andrei Năstase a fost votat cât a fost votat pentru a i se opune lui Ceban. Absenţa votanţilor lui Chirtoacă şi Ţîcu arată foarte clar că Andrei Năstase nu a convins exact aceste segmente ale populaţiei – pe români, pro-români şi unionişti – decât în foarte mică măsură. Şi aceasta ca urmare a politicilor făcute şi, respectiv, a mezalianţei cu pro-ruşii lui Dodon: e singura acţiune majoră care face diferenţa între momentul anului trecut când a avut loc votul la Primărie şi momentul curent – dacă nu adăugăm intrarea la guvernare şi funcţia de Ministru de Interne a lui Năstase, ambele evenimente care trebuiau să fi adus voturi noi. Presiunea lui Dodon şi proruşilor de preluare a Guvernării Ce urmează acum? Ne-a anunţat-o transparent Igor Dodon (şi a lansat-o fără perdea Bătrâncea): o presiune majoră pentru schimbări în Guvern, în primul rând preluarea a jumătate din guvern de socialişti. Creşterea presiunii şi riscul direct ca, în timp foarte scurt, întreg guvernul să fie trimis acasă, iar Dodon să preia fie imediat, fie după alegeri anticipate, întreaga putere în stat. În condiţiile sale. Cu o putere executivă prezidenţială consolidată chiar de pro-europenii din ACUM – vezi Curtea Constituţională, CNA-ul, justiţia, SIS-ul, funcţiile executive şi atribuţiile Consiliului de Securitate – scăpate cu largheţe către Dodon. Consolidarea a ceea ce va fi Regimul Dodon cu mâna pro-europenilor de la ACUM. Cu toată părerea de rău, în ciuda multor critici şi a nemulţumirii prietenilor şi multor duşmani, sunt nevoit să o spun din nou: V-am spus eu? Am avut, din păcate, din nou dreptate! Şi asta deşi am stat deoparte şi m-am abţinut să critic acţiunile guvernului pro-european pentru a nu îl defavoriza în vreun fel pe Andrei Năstase sau a afecta alegerile generale şi şansele candidatului pro-european. Păcat! Drumul pro-european al Republicii Moldova riscă să fie definitiv deraiat după alegerile de duminică şi după eşecul lui Andrei Năstase la Primăria Chişinău. Să fie măcar învăţătură de minte, iar greşelile acestor ultime 6 luni să nu se mai repete niciodată. Imperativ naţional: coaliţia geopolitică de îndiguire a lui Ceban în Consiliul Municipal Alegerile locale au trecut cum aşteptam, din rău în mai rău, cu înfrângeri, cu costuri, cu răni şi cicatrici. Dar vremea lamentărilor şi a căutării vinovaţilor e încă departe. Vor veni şi deconturile, cu certitudine, mai ales prin prisma eforturilor pro-ruşilor de a lua o halcă de Guvern, de a mai trage o bucată de putere, cea juridică, de a împinge mai în afară pro-europenii şi a-i păstra şi mai mult de decor, în vitrină, pentru a mai lua bani europeni. Nu e timp de stat, e timpul acţiunii. Mai întâi, trebuie să tragem învăţăminte din lecţiile alegerilor locale, mai ales prin prisma strategiilor ce le-au precedat. Ignorarea geopoliticii – a se citi a orientării strategice pro-europene şi pro-româneşti a Republicii Moldova – efortul de construire a unei iluzorii naţiuni civice moldoveneşti, abandonarea unor pârghii de putere executivă către Preşedintele Dodon – care nu are decât atribute constituţionale de reprezentare, toate au dus la acest eşec de magnitudini catastrofale: pierderea în premieră a Chişinăului la ruşi şi pro-ruşi. Şi nu e vorba despre problema unui primar de această natură, precedente există. În România este chiar un preşedinte etnic german, care e mai român decât mulţi români. E vorba despre gândirea din spatele acestei victorii, şi de schimbările pe care le presupune: montarea de statui ale lui Lenin, Stalin şi Putin peste tot prin oraş, dacă nu în inimile şi minţile chişinăuenilor, îngroparea simbolisticii naţionale româneşti şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din cultura şi spiritualitatea românească la Chişinău şi în Republica Moldova. Şi aici nici măcar Ion Ceban şi dorinţele sale nu contează, cât timp Igor Dodon îşi continuă temenelile linguşitoare la Kremlin şi promisiunile de aducere în genunchi a Republicii Moldova în orbita Moscovei, în noul imperiu post-sovietic construit de Putin. Acum e timpul acţiunii! Şi e un imperativ naţional ca Ion Ceban să fie îndiguit, constrâns, limitat şi controlat strict de către un Consiliu Municipal pro-european şi românesc. Care să reunească toate forţele politice pro-occidentale de la Chişinău. Care să-i ia atribuţiile executive discreţionare şi să-l aducă la controlul Consiliului Municipal la fiecare pas pe care vrea să-l facă în direcţia greşită. Să-i anuleze orice decizie care e contrară filonului cultural şi naţional românesc. Pârghii executive pierdute neconstituţional şi iresponsabil la preşedintele pro-rus Lecţia Marii Coaliţii cu Rusia din inima, mintea şi buzunarul lui Dodon trebuie să fie învăţătură de minte şi pentru alte formule de coaliţie prin raioane şi prin diferite oraşe. Dacă faci asemenea alianţe, dacă dai un deget, socialiştii pro-ruşi îţi iau toată mâna! Adică preiau atribuţii, pârghii de putere şi după aceea te împing în afara coaliţiei mizând pe avantajele puterii noi achiziţionate cu sprijinul pro-europenilor creduli şi naivi. Deci în raioane, în oraşe, în consilii, peste tot trebuie încercate coaliţii care să evite acordarea oricărei pârghii de putere către pro-ruşi. Dacă nu, riscul e să-ţi preia întreaga Republica Moldova de sub nas. Şi să o federalizeze fără de nume şi fără a o spune şi a o recunoaşte cu Transnistria, cu drept de veto la politicile de natură strategică, o transnistrizare care să rusifice întreaga Republica Moldova şi să o lege la capătul garniturii de tren cu comanda la Moscova. Să rupă definitiv orice legătură cu Europa şi România de peste Prut. Există şi veşti bune. Din datele mele de la această oră, în funcţie de primării şi voturile la consiliile raionale, PSRM nu a reuşit să treacă de 40%. Deci, în ciuda indicaţiilor sondajelor de opinie, pro-ruşii din stânga Prutului nu au reuşit încă să preia deplina putere în Republica Moldova. Mai există o şansă, perspectivele de recuperare sunt intacte, ca să nu mai vorbim că rezistenţa la rusificare sub falduri putiniste a lui Dodon poate fi pe deplin eficientă. Totul e să existe voinţa, înţelegerea şi dorinţa de a respecta comandamentele naţionale. Pentru că Republica Moldova nu se vinde şi se cumpără nici la Berlin, nici la Bruxelles, nici la Washington. Pentru simplul fapt că Basarabia nu e de vânzare, e neam şi suflet românesc! Citeste mai mult: adev.ro/q0heuy Din nou, extrem de dezamăgitoare această grilă obtuză şi încrâncenată de a judeca lucrurile. Ion Ceban a răsturnat întregul discurs politic al lui Andrei Năstase prin aceea că a discutat punctual despre problemele Chişinăului. A câştigat mizând pe imaginea de gospodar şi de primar al tuturor. Ceea ce face domnul Chifu este pur şi simplu beţie de cuvinte. Iertaţi!

    marți, 10:21:00, 5 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Ba din contra, Fanarul are conștiința împăcată ca "nu și-au făcut decât datoria sfânta a Maicii tuturor bisericilor." https://www.romfea.gr/oikoumeniko-patriarxeio/32755-oikoumenikos-patriarxis-exoume-anapaumeni-tin-suneidisi-mas Va sărut Dreapta, părinte.

    luni, 17:58:21, 4 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    Mulțumesc. Pe Jean-Claude Larchet l am dat exemplu de traducător ortodox ☺️ Așadar interpolari pot fi, dar sa fim atenți și sa avem mintea deschisa (prin rugăciune). Căci lucrarea nu e doar literală, ci și duhovnicească.

    luni, 10:44:54, 4 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    1. Este o istorie mai greu de elucidat cu Maica Heruvima. P. Iustin nu era convins deplin în această privință, din ce mi-a spus mie. Totuși ceva a fost. Problema nu este a traducerilor din Migne, ci a textului original grecesc publicat acolo. Dar nici aici nu este o problemă foarte mare. Tipăriturile s-au făcut după manuscrise, care diferă între ele din cauza copiștilor, care făceau diferite greșeli intenționate sau de scriere. Sau puteau exista și interopolări cu totul voite. Fenomenul acesta este inevitabil când nu aveau xerox. Totuși textul din PG este de încredere, mai puțin acolo unde există alte texte critice care au ținut cont de mai multe manuscrise decât a avut la îndemână Migne. Vă dau un exemplu interesant: În textul Enciclicei Sinodului din Creta se dă o referință la Sf. Chiril al Alexandriei din care reiese că avea o viziune asemănătoare cu cea a teologiei personaliste de astăzi. Când am căutat eu trimiterea, am găsit altă formulare și am fost surprins că tocmai un Sinod citează greșit un Sfânt Părinte. Dar s-a dovedit că au dat corect citatul, doar că alte ediții critice de astăzi au altă exprimare acolo, diferită. Deci varianta PG susține teologia persoanei în rândurile Sf. Chiril, iar în altă ediție critică există o versiune diferită. Poblema este că Migne s-a folosit de puține manuscrise, el doar a editat ce avea la îndemână. Dacă se adună mai multe, pot apărea diferențe. De aceea PG este cam depășită, dar nu de lepădat. 2. JC Larchet nu este iezuit. Probabil JP Migne. Sunt bune toate acele izvoare traduse în engleză, franceză, germană... Locurile problematice pot fi confruntate. Traducerile sunt în general bune, după pretențiile fiecăruia și după generozitatea limbii. Problema cu distorsionarea Constituțiilor Apostolilor a fost semnalată chiar la un Sinod Ecumenic, dacă nu mă înșel la cinci-șase.

    luni, 10:18:07, 4 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    Va sărut Dreapta, părinte. Am doua întrebări cu privire la traducerile din surse cât mai curate de la Sfinții Părinți. 1. Am înțeles ca Maica Heruvima, cea radiata de sorosistii din Ungaria trebuia sa traducă și sa demonstreze cum ca Sfinții Părinți s-au luat după Origen, ea neștiind dacă e asa sau nu pana în momentul în care a tradus și a văzut contrariul. Am înțeles tot din mica ei istorie despre cum a ajuns și la Petru Vodă cum ca Migne, în patrologia Graeca a preluat defapt scrieri traduse greșit de iezuiti. Așadar se recomanda sa nu citim după Migne, și mai degrabă de unde putem prelua textele fără traducerea corupta a translatorilor moderni? 2. Stand în Anglia o perioada scurta de timp, am început sa citesc din volumul "Nicene and Post-Nicene Fathers", tradus de Philip Schaff, și este o colecție colosala, aparent buna, dar de asemeni nu știu dacă a fost preluata tot de la iezuiti, căci noi ca ortodocși nu prea avem traducători asa importanți, nu? Cum e de pilda Jean-Claude Larchet. Ce recomandați și ce izvoare credeți ca sunt cele mai bune? Inafara de psb.

    luni, 09:38:25, 4 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    @Andrei Adevărul este că din text nu rezultă explicit dacă monahii care cugetau cele ale lui Arie făceau parte dintr-o grupare condamnată, dar din expresia "ca și cum... s-ar întoarce de la noi" se înțelege că nu erau, de fapt, în comuniune cu Sf. Atanasie. Asupra celor ce cugetau arianismul se impune scoaterea lor din comuniune, iar cei care păstrau comuniunea cu arienii trebuia să fie mustrați, nu excomunicați și evitați dacă nu se îndreptau. Aceștia din urmă sunt tratați ca membri ai Bisericii, dar neascultători. Am dat această Scrisoare pt a fi cunoscut mai bine contextul, nu doar fragmentul citat în Străjerii Ortodoxiei. Mai trebuie avut în vedere că viziunea Sf. Atanasie se completează prin canonul 2 al său, în care se prevede că pot fi lăsați în cler acei episcopi care au intrat în comuniune cu arienii condamnați, dar care nu au propovăduit erezia. Rivalitatea dintre arieni si ortodocși este descrisă de Sf. Vasile cel Mare, care nu accepta în comuniune pe episcopii hirotoniți de ereticii arieni (Epistola 240, III).

    duminică, 15:22:58, 3 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Sarut mana Parinte. Ma iertati, n-am stiut ca fusesera condamnati sinodal. Credeam ca erau necondamnati.

    duminică, 06:45:13, 3 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    De unde concret provine concluzia aceasta? Contextul este următorul: există unii arieni, condamnați la Sinodul de la Niceea și care se dau a fi de partea Sf. Atanasie, dar nu sunt, care cutreieră mănăstirile ca să tragă pe alții de partea lor. Pentru a evita orice sminteală, Sf. Atanasie scrie monahilor să nu primească nimeni dogmele acelora și nici să intre în comuniune cu ei. Mai recomandă ca cei care totuși au comuniune să fie îndreptați; dacă nu vor, să fie evitați. Așadar ce se înțelege din toate acestea?

    sâmbătă, 15:22:06, 2 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Deci Sf Atanasie indemna la a nu avea nicio comuniune cu cei cu cuget eretic sau de ex cu cei care sustin sau recunosc schismaticii din Ucraina. Eu asa am inteles.

    sâmbătă, 14:48:48, 2 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Lista cu primele Episcopii grecești interzise pentru vizitare pelerinilor ruși:

    Off, la ce s-a ajuns...

    sâmbătă, 09:55:51, 2 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    De acord. Multumim pr. Lavrentie pentru osteneala.

    sâmbătă, 09:54:25, 2 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Este o nestemată scrisoarea aceasta! 🙂

    sâmbătă, 09:30:41, 2 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Lista cu primele Episcopii grecești interzise pentru vizitare pelerinilor ruși:

    7) Mitropolia de Nafpaktos.

    sâmbătă, 00:00:37, 2 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul „Între Chin şi Amin“ – primul film despre Experimentul Piteşti:

    Situl Caţavencii publică o recenzie a aceluiaşi film, în limbajul lor cunoscut, în care acuză filmul de lipsă de valoare cinematografică, iar pe fond, de o deturnare a realităţilor istorice, constând în aceea că se prezintă o încleştare a comuniştilor cu Biserica deşi, ştie autorul, Biserica ar fi fost complice acelor crime. Vedem pe de o parte că avansează cheia aceasta de citire a Bisericii exclusiv în componenta sa birocratic-instituţională şi, pe de altă parte, că avansează perspectiva istoricilor recenţi care iniţial acuzau o conivenţă cu comuniştii, astăzi acuză chiar complicitate, iar mâine, probabil, vor acuza un (co)autorat. Între Chix și Amin. Sau cum să speli Biserica de păcate (de A.Cristorian) Să zicem că n-ai citit ori n-ai învățat nimic despre al doilea război mondial, că habar n-ai cine au fost naziștii ori Hitler sau că n-ai auzit în viața ta despre Holocaust. Și-apoi, deodată, cineva îți aruncă pe retină Pianistul sau Lista lui Schindler. Ai putea oare să înțelegi pe deplin realitatea istorică privind doar niște filme artistice? Sigur că nu. Și cam fix ăsta e și pericolul cu Între Chin și Amin, al lui Toma Enache. Căci ai în față un film artistic. Și încă unul destul de slab, dacă mă întrebați pe mine, atît în ce privește partea artistică, dar mai ales legat de partea de inspirație din fapte reale. Asta ca să nu mai vorbim că între chestia asta a lui Enache și cele două filme de care ziceam înainte sînt niște ani-lumină, oricum le-ai analiza. Ororile comunismului, pușcăriile, Experimentul Pitești – ce subiect! Ce documentar de zeci sau sute de ore s-ar putea face. Și ce lecții de istorie am uitat în ăștia 30 de ani de cînd ne jucăm de-a democrația și învățăm aceeași istorie romanțată, cu daci, romani, cu românii cei glorioși în toate războaiele cu turcii, pe care normal că i-am înfrînt de fiecare dată, și așa mai departe. Avem, ca nație, un mare talent de a răstălmăci lucrurile, în acel cherry picking, prin care alegem din istorie doar ce ne convine. Și cam fix aici e și buba lui Între Chin și Amin, că alege să prezinte doar o fațetă a situației reale și să o prezinte, artistic, sub forma a ceva ce pare mai degrabă a experiment de PR pentru Biserica Ortodoxă. Toma Enache se inspiră din fapte reale, le interpretează artistic și reușește un superb proces de spălare de păcate a unei instituții care a fost mai mult complice decît opozant al sistemului. Pe partea artistică n-am fost foarte dezamăgit. Și asta pentru că n-aveam cine știe ce așteptări. Povestea extra-pușcărie, povestea de iubire, e construită pe niște dialoguri pline de substanță, cum doar în filmele pomo mai întîlnești. O lălăială și o însăilare de clișee, cu ea care fuge prin lanul de secară, cu el întors de la Viena în pustiul Dobrogei să compună, dar mai ales să iubească. Ce timpi irosiți pe replici șterse… Treaba asta poate că ține de gust. Problema mea cu filmul ăsta, care se pretinde a fi un must-see pentru cei care vor să înțeleagă ceva din ce s-a întîmplat în pușcăriile comuniste, ține fix de partea reală din care s-a inspirat autorul. Filmul începe cît de cît OK, cu o imagine de la tortură, unde unui deținut îi sînt smulse unghiile. Și, dacă ai citit despre ororile din pușcăriile comuniste, te aștepți ca de aici să fie un crescendo, cu secvențe dure, din categoria gore. Sau măcar cu insinuări. Însă nimic. Nada. Zît. Doar niște simple bătăi, niște pumni și picioare, niște bîte pe spate de parcă sărmanii deținuți jucau roluri de pinata și replici subțiri și previzibile. Cel mai de rahat e însă antiteza Biserică vs. Comunism, pe care autorul o transformă în laitmotiv. Practic, tot filmul ăsta rezumă comunismul la o luptă împotriva religiei și a Bisericii. Sigur, comunismul, ca gîndire, exclude Biserica și credința. Sau mai degrabă le ignoră. Însă nu poți reduce instaurarea comunismului în România la o luptă împotriva Bisericii ori a credinței. Nu poți insinua că Biserica a luptat contra instaurării comunismului. Majoritatea celor duși la Pitești, Sighet sau Aiud n-au fost duși acolo pentru că, ce să vezi, propovăduiau numele Domnului ori se rugau unui dumnezeu. Biserica Ortodoxă a fost, în regimul comunist, complice a sistemului, în cea mai mare parte. Ca dovadă faptul că avem mai mulți turnători cu sutană decît martiri. Între Chin și Amin îi are însă pe toți protagoniștii dreptcredincioși, gata să moară în numele Domnului. Iar pe călăi îi desenează drept niște luptători anticredință. Ba chiar au și ales un actor, ce joacă rolul unui popă, care seamănă cu Nicolae Steinhardt la bătrînețe. Au fost și oameni omorîți de comuniști pentru credința lor. Au fost și unii pe care credința i-a ținut în viață. Au fost însă mulți, mulți alții care au ajuns acolo nu pentru credință și au supraviețuit nu pentru că au avut credință. Nu poți rezuma Sighetul, Aiudul sau Piteștiul la lupta comuniștilor cu Biserica și credința. Și nu poți pretinde că Biserica a luptat cu regimul, nici măcar într-o interpretare artistică, atunci cînd arhivele CNSAS sînt ticsite cu nume de popi și prelați turnători, cînd marea parte a instituției numită BOR a pupat în ruc regimul comunist. Ca o reacţie la cald, am publicat pe Caţavencii următorul comentariu pe care, dacă l-aş scrie acum din nou, l-aş reformula 🙂 Ce fain exemplu de discurs paralel! 🙂 Ca să înţelegeţi (şi) mai bine cum e treaba cu Biserica ar putea să vă întrebaţi cui se roagă astăzi credincioşii: episcopilor din perioada comuniştilor sau martirilor temniţelor comuniste. Asta pentru că din veac au existat colaboratori cu persecutorii şi vor continua să existe câtă vreme suntem plini de neputinţe omeneşti. Plus că Biserica a avut şi ierarhi martiri, pe care comuniştii i-au lichidat prioritar, înainte să înceapă arestările în masă pentru clerul inferior şi pentru credincioşii de rând. Dar aceste arestări au existat şi sunt semnificative statistic. Adică nu au fost 5 ci au fost mii, doar pentru că erau "mistici". Deci comunismul nu "ignora" credinţa cum în mod simpatic susţineţi dvs, ci a urmărit, cu metodă, extirparea sentimentului religios din sufletul oramenilor şi, mai ales, din practica socială. Metodele au variat până la genocid, iar aici nu exagerăm nimic. Iar pentru cei care cunosc istoria prigoanelor creştine, abundenţa de mărturii şi izvoare scrise despre aceste intenţii ale comuniştilor, pledează pentru catalogarea perioadei din comunism ca perioadă de prigonire a credinţei, indiferent de pretextul politic invocat pentru o acţiune sau alta. Comunismul pur şi simplu a ales să înlăture competiţia prin crimă, iar atunci când s-a ajuns la transpunerea în practică, au observat că respectiva competiţie era mai puţin formată din cei cu puternice convingeri democratice (de unde?) cât mai ales din cei credincioşi. Ei vor fi fost arestaţi iniţial pe criterii politice punctuale, dar mai apoi s-a mers chiar pe principiul cohortelor sociologice, iar lucrul acesta se coroborează şi cu ce s-a întâmplat în Rusia. Nu în ultimul rând, sfinţii închisorilor, mai ales Sfântul Părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa ne-a prevenit din timp să citim această încleştare în cheie spirituală, pentru că nu a fost vorba despre o concurenţă a ideologiilor politice, din care una criminală, ci de o încleştare metafizică, în care comunismul a crezut pur şi simplu că poate să aducă raiul pe pământ. A minţit şi am văzut ce a ieşit. Filmul de mai sus este deci fidel acestei perspective de interpretare a istoriei şi este cheia de înţelegere pe care au lăsat-o moştenire cei ce au suferit acolo, martiri sau nu. Faptul că noi venim mai apoi şi le reîncadrăm sensul suferinţei lor (pentru că e incomd să recunoaştem că suntem cam aproape prin discurs de argumentele comuniştilor) este o indecenţă şi o formă de complicitate. Citiţi mărturiile, verificaţi izvoarele istorice! Recunosc că este dezolant pentru cei străini de credinţă să constate aceste chestiuni şi, prin urmare, astfel de recenzii. Iertaţi-mă, vă rog! Doamne, ajută! Cert e că incomodează tare această realitate a martiriului pentru credinţă, nu doar pentru că nu există consens cu privire la semnificaţiile termenului de luptă împotriva instaurării comunismului. Uneori cred că aceşti comentatori de ocazie ar fi dorit să vadă mari mişcări civico-politice de împotrivire, precum a fost Ghandi sau ejusdem. Asta pentru că nu înţeleg "modul de luptă" a Bisericii, nu de acum, ci din veac.

    vineri, 09:33:09, 1 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Iarta-ma Pavel!

    vineri, 09:01:07, 1 noiembrie 2019

  • Adrian S

    la articolul Fenomenul Pitești: ajută-ne să nu uităm:

    Puțin probabil să fi ajuns cineva acolo cu intenția inițială de a mărturisi. Puțin probabil să se fi dus cineva voluntar spunând "luați-mă, și eu sunt creștin" ca în vremea prigoanelor lui Dioclețian, Deciu și Maximian. Mai degrabă li s-a întâmplat să fie luați și acolo să fie puși în fața unei opțiuni: cedez sau mărturisesc. Deci lato sensu toți au fost deținuți politici. Dintre ei unii aveau deja tăria să se opună, iar alții și-au aflat-o acolo (aflandu-L și pe Hristos în același timp). Am cunoscut un creștin căldicel, pe mine 🙂 , dar am întâlnit și multe "stânci". Și am mai întâlnit oameni care nici măcar nu au habar că ar putea fi mărturisitori (nefiind măcar în Biserică), dar au un caracter ferm și, în condițiile potrivite, ar putea deveni stele în împărăția Tatălui. Deci nici nu știm noi câți poate ridica Domnul să mărturisească. Nu știm noi câți bărbați care nu și-au plecat genunchii lui Baal Și-a pus deoparte Dumnezeu, aidoma vremurilor când sf. prooroc Ilie credea că e ultimul drept-credincios rămas pe pământ.

    joi, 23:53:57, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Daca scriu putin si obiectiv inseamna ca ma grabesc ? In lumea virtuala nu e bine sa stam prea mult. 🙂

    joi, 20:02:55, 31 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Păi pot scrie mult, prost și să nu mă citească nimeni și pe blog! 🙂

    joi, 20:01:04, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Frate Vlad, apucati-va de scris carti. 🙂 Nu face bine la ochi lectura virtuala, daca e prea extinsa. 🙂 Felicitari pentru site ! Chiar are o grafica draguta.

    joi, 19:57:26, 31 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Da Pavel, mulțumim! Meriți un repaus. Îndelungat! :)) Între timp ți-am răspuns la articolul cu presa, dar nu te grăbi! Te rugăm! 🙂

    joi, 19:56:28, 31 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Ca musca-n lapte nu are cum să fie nimeni aici, de vreme ce invitația de a se adăuga discuțiilor este una deschisă oricui. 🙂 Modul concret de participare la discuție și valoarea contribuțiilor țin de educația și buna-credință a fiecăruia iar noi, teoretic, suntem pregătiți să suportăm destul de multe. Nu pt că ne dorim să fim martirii trollingului din online ci pentru că butonul de block este efectiv lipit de cel de Edit, invită la amuțirea interlocutorului atunci când nu ne convine nu doar ceea ce zice ci și cum o zice. Chestia asta, cel puțin în online, nu a produs roade prea bune, discuțiile suferă, mulți nu intervin deși ar avea lucruri de zis, doar ca să nu fie umiliți de o astfel de blocare. Mă rog, ipoteza asta de lucru rămâne să fie verificată de noi dar cel puțin până acum se susține. Comentariile sunt libere pe site de 7 luni, răstimp în care nu am cenzurat nici măcar o singură intervenție, din vreo 400. Pardon, a fost un comentariu pe care ne-am cerut voie să nu-l publicăm, pt că ne lăuda cam prea mult, ne apăra prea tare, dar acolo a fost mai mult o retragere decât o moderare a comentariilor. Așa că, în prelungirea ideii dvs, dacă doriți cu adevărat să ne ajutați cu comentariile, puteți încerca să păstrați linia de până acum pt că nu numărul intervențiilor este cel care contează, cât substanța. Pe de altă parte, am ales un anumit tip de ilustrații și o anumită grilă estetică tocmai ca să ne separe cumva de ce se întâmplă pe facebook sau în alte părți, unde domină înverșunarea. Probabil că până la Crăciun vom adăuga o funcționalitate de rețea socială pentru contul de comentator, inclusiv cu mesaje private directe ș.a. Spun asta ca să fie evident că noi chiar apreciem contribuțiile fiecăruia, chiar dacă nu avem mereu timp să răspundem. 🙂 În altă ordine de idei, nici scrisul meu nu e așezat sau "confortabil"; mă iau durerile de cam când îmi recitesc producțiile. 🙂 La obiect însă, e clar că articolul nu ne spune totuși "de ce e presa noastră altfel" și că aveți dreptate să spuneți că "tocmai că nu e". Doar că nu trebuie să privim lucrurile comune care ne coboară ci pe cele care ne ridică. Am dat exemplul NewYork Times la articolul cu Snowden, că ei reușesc să explice lucruri complicate în multe nuanțe, că apropie de înțelegerea celor mici lucruri înalte. Poate în weekend voi apuca să public o serie de articole despre 5G din Scientific American, un portal de popularizare a științei/tehnologiilor, unde e și mai evident acest efort de a comunica efectiv chestiuni complexe fără a coborî ștacheta utilității, fără generalizări, apel la autoritate ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, ceea ce susțin este că presa străină e altfel nu doar pt că au mai multe publicații premium, că au jurnalism de investigații, standarde etice mai înalte ș.a. ci este altfel mai ales pentru grija aceasta de a hrăni intelectualitatea mijlocie cu informații utile, acționabile, oportune, verificate etc. Pt mine asta e surprinzător la presa străină, grija pt middleclass, nu neapărat opțiunile editoriale pe care le au elitele la dispoziție. Dar am antamat cam mult discuția. Eu unul aștept art al 2lea al doamnei Armanca, cea care este una dintre puținele persoane preocupate constant și consistent de subiectul calității presei. Mai era atins acest subiect de editorialistul Horatiu Pepine, care a părăsit spațiul public, ceea ce e o pierdere extrem de mare pentru piața ideilor (câtă e) în România. Nu-mi vin în minte alte persoane cu vizibilitate care să fie preocupate de acest subiect extrem de important. Și dna Armanca totuși tratează răul care există în presă, indiferent că e impus de țările occidentale sau nu. Nu cred că e corect să pretindem partizanate prealabile, ci să ne folosim de ceea ce are bun și folositor fiecare persoană publică. Asta mă lasă să îi apreciez (mult) și pe Cornel Nistorescu și pe dna Brândușa Armanca, în mod simultan, ceea ce nu e chiar de ici de colo la noi. Zic și eu 🙂

    joi, 19:44:33, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Cel mai comentat articol !!! Datorită mie. 🙂

    joi, 19:39:01, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Mai bine citeste "Biserica Ortodoxa si ecumenismul" de Sf. Iustin Popovici. https://www.academia.edu/35286578/Sfântul_Iustin_Popovici_Biserica_Ortodoxa_si_ecumenismul

    joi, 19:36:33, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Cartea aceasta are cateva erori grave. Si nu o zic doar eu. Practic condamna stilismul, dar nu incurajeaza la masuri concrete si benefice impotriva ecumenismului. De exemplu: nu este de acord cu oprirea pomenirii in niciun fel ! Un fel de: da, sunt extreme; dar poti dormi in continuare ca tu esti bine.

    joi, 19:33:33, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Cartea aceasta are cateva erori grave. Si nu o zic doar eu. Practic condamna stilismul, dar nu incurajeaza la masuri concrete si benefice impotriva ecumenismului. De exemplu: nu este de acord cu oprirea pomenirii in niciun fel ! Un fel de: da, sunt extreme; dar poti dormi in continuare ca tu esti bine.

    joi, 19:31:47, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Pași repezi spre un nou 1054! Sau mai rău?:

    Normal ca mai rau. In 1054 ne-am despartit bine in sensul ca noi ortodocsii am ramas uniti. Acum ortodoxia va ramane in Rusia, Serbia, Georgia si pe alocuri; iar restul se vor desparti in tot felul de erezii si schisme: ecumenisti, serghianisti, bortodocsi, bartolomisti, neoecumenisti (sinodisti de dreapta si de stanga), ultradocsi, calendaristi si stilisti de 7 feluri, + alti smintiti si disperati, vanatori de greseli si erezii sau formalisti, indiferenti si necatehizati corect, oi blegi incapabile sa deosebeasca lupii de pastori. Suntem in vremurile de pe urma, in epoca diversitatilor si drepturile omului sunt mai presus de divinitate. 🙁 Am fost cat mai succint, ca la evanghelie. N-am timp ca altii sa scriu romane. Am de facut pravila si canon. 🙂 Mantuire !

    joi, 19:16:09, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Edward Snowden – Dosar permanent:

    Articol ala saccsiv. 🙂

    joi, 18:34:34, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    A fost doar replica la ironia de mai sus. Nu caut pe nimeni. Am vazut ca site-ul e destul de saracut in comentarii si m-am gandit sa dau eu o mana de ajutor. 🙂 Parerea despre altii iti cam da eroare, de obicei !? Te-ai bagat exact ca musca-n lapte, vorba romanului... Dumnezeu sa-ti lumineze farurile credintei ! 🙂

    joi, 18:18:44, 31 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Frate Pavel, de ce sarcasmul asta ieftin e singurul lucru pe care-l postezi? De fapt, tu cauti pe cineva (sg sau pl), care sa fie mereu de acord cu ce gandesti tu.

    joi, 17:58:38, 31 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Ereticii ecumenisti nefiind caterisiti au har, schismaticii fiind caterisiti, n-au har. Dintotdeauna asa a fost randuaiala in Biserica. Dvs nu vreti sa intelegeti.

    joi, 17:54:12, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Si inca mai aveti permis !? 🙂 Dati-va seama singur. Sunteti un om destept si echilibrat in ale scrisului, nu grabit si incrancenat ca mine. Grija mare cum respirati ! Iasul e cel mai poluat oras din tara... Sa fiti mantuit !

    joi, 17:36:24, 31 octombrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Edward Snowden – Dosar permanent:

    În Tor Project pare-se că s-ar găsi băgată și coada C.I.A. Nimic nu este ce pare a fi!

    joi, 14:35:01, 31 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    🙂 Vă rog să mă iertaţi dar chiar nu reuşesc să înţeleg la ce vă referiţi când scrieţi următoarele: Chiar nu era nevoie sa fie postata sinteza badarana de la reporter virtual. (sic!) De asemenea, vă rog să mă credeţi că nu reuşesc să pun laolaltă ideile din articol cu cele scrise de dumneavoastră mai sus: A fi denigratorul neregulior din propria tara fara a ataca raul central impunator din tarile care conduc cea mai mare parte a lumii este un alt mod de sclavie la cheremul progresist al unor oameni intru totul materialisti, totalitaristi si fara de Dumnezeu. Sună frumos, dar nu înţeleg 🙂 Insist că nu e vorba despre o ironie, ci efectiv nu înţeleg şi în acelaşi timp mă interesează să pricep ce vreţi să spuneţi, pentru că e un subiect de mare importanţă pentru Năzuinţele pe care ni le-am asumat. Fiţi bun, vă rog, şi reveniţi când aveţi răgaz cu precizările pe care credeţi că le puteţi face pentru a ne veni în ajutor. Cu această ocazie vă îndemn să nu vă precipitaţi când ne scrieţi. Blogul nostru este o platformă deschisă, nu avem niciun fel de miză încâncenată pentru care să ne contrăm, nu există mare grabă în a scrie sau a reacţiona la evenimentele curente. Cam avem ritmul nostru 🙂 Deşi vă mulţumesc pentru comentariile dvs de până acum, pare că ne scrieţi cam cum m-am obişnuit eu să conduc prin traficul ieşean. Cu acceleraţii puternice şi frânări bruşte. Scrisul dvs nu pare cel mai estetic şi mai aşezat cu putinţă, iar şofatul meu nu este deloc unul confortabil pentru pasageri. Vă rog să-mi îngăduiţi comparaţia, iar când aveţi timp, reveniţi vă rog cu câteva idei mai pe înţelesul nostru/al meu. 🙂

    joi, 12:06:31, 31 octombrie 2019

  • Ioan

    la articolul Windows 10 – viitor fără parole, construit pe tehnologii biometrice:

    Rezumatul principalelor idei ale cărții “Dosar permanent”, autor Edward Snowden, publicată la Ed. Nemira anul acesta, 2019. Sunt prezentate ideile principale. Cine este autorul? Edward Snowden se autodescrie ca fiind un “whistleblower”, adică, în traducere aproximativă, un “avertizor public”, o persoană care informează asupra unei organizații considerate ca angajând o activitate ilegală sau imorală. Este vorba de un specialist care a lucrat în sistemul serviciilor de informații americane. Acestea din urmă, potrivit autorului, în ultimii zeci de ani ar fi derapat de la cadrul îngăduit de reglementările legale și constituționale americane. Autorul cărții a ieșit public în anul 2013 prin intermediul unor jurnaliști ai țării sale pentru a ne avertiza asupra amenințărilor la adresa drepturilor și libertăților individuale și de grup. Trăiește la Moscova începând din anul 2013 când, ajuns pe un aeroport rusesc în tranzit către Ecuador, autoritățile din țara de origine i-au anulat pașaportul. Situația descrisă la nivelul anului 2013, anul dezvăluirilor. Autorul apreciază că simpla conștientizare a dezvăluirilor sale nu este suficientă pentru o schimbare pozitivă în interesul cetățenilor. Am ajuns primii oameni din istorie încărcați cu NEMURIRE INFORMAȚIONALĂ, înregistrările noastre cumulate în mediul digital putând fi conservate până la sfârșitul veacurilor. După 11 sept 2001 s-a trecut la o supraveghere în masă prin promulgarea de politici, legi și reglementări subsidiare secrete (și, în unele locuri, chiar tribunale și războaie secrete) al căror impact traumatizant guvernele globaliste îl secretizeză, neagă, denaturează. Amenințarea terorii a fost astfel instrumentată pt. ca grupurile de putere să-și extinde puterea și mandatul dincolo de imaginația nu doar a publicului, ci și a factorilor administrativi sau politici de bună credință care le-au aprobat. Colectarea în masă și analizarea informațiilor conferă grupurilor de putere inclusiv puternicul instrument al dezinformării și propagandei. Viteza inovării și implementării descoperirilor hardware și software care servesc la supravegherea în masă este cu mult mai mare decât a legilor care ar putea să îngrădească abuzurile. Diferența este de cel puțin o generație. După tragedia din 11 sept 2001, mai exact începând cu următorii ani, în urma avansului tehnologic, a fost demarat procesul la scară planetară de colectare si stocare PERMANENTĂ a informațiilor despre fiecare cetățean. Așa, ca să fie disponibile pt eventualele nevoi ulterioare ale grupurilor de putere... În apărarea lor făcută în fața publicului, a controlului retrospectiv al factorilor administrativi, juridici și politici, serviciile de informații care fac abuzuri utilizează sofisme ca să fenteze legile care garantează intimitatea și confidențialitatea. Susțin, de pildă, că nu fac “supraveghere în masă” ci “colectare în masă”. Disjung deci 1) colectarea și stocarea permanentă a informațiilor despre cetățeni de 2) posibila interogare ulterioară dedicată a bazei de date pt obținerea unui rezultat specific. Se “garantează” (sic!) chipurile intimitatea ta din prezent, chiar dacă în viitor supraveghetorii se vor putea “întoarce în timp” interogând baza de date ca să vadă ce-ai făcut cu ani sau zeci de ani în urmă. Orice grup de putere care controlează serviciile poate deci să urmărească pe cei care folosesc dispozitive electronice (calculator, tabletă, telefon etc) pentru a vedea cine ești, de unde, cu ce te ocupi, pe unde umbli, cu cine te vezi, de ce și, cel mai sensibil, ce ai făcut în trecut. Istoricul informațiilor nostre ne poate distruge viața sau ne-o poate afecta suficient de mult pentru a putea fi șantajați. Majoritatea avem mici secrete îndeosebi dacă ne gândim la vremea tinereților, pe care nu am fi încântați să le afle cei apropiați nouă sau, în vremurile de astăzi, poate fi vorba despre o petiție semnată sau de un protest la care am participat sau orice altceva despre care nu dorim să trâmbițăm. Autorul merge pe ideea că mai toți avem câte ceva - ceva, o cât de mică informație secretă și/sau compromițătoare ascunsă printre biți, fie și măcar în istoricul căutărilor noastre efectuate pe internet. Aceste informații despre noi sunt acum stocate de către guverne. Datele care se strâng despre noi în marile baze de date guvernamentale și corporatiste de astăzi nu se rezumă la conținutul propriu-zis al comunicațiilor noastre, adică la cuvintele pe care le folosim atunci când vorbim sau când scriem un e-mail, ci și la informațiile nescrise și nespuse. Acestea au calitatea suplimentară că ne descriu mai fidel, redau rutinele noastre de comportament. Este vorba de “metadate”, de “datele despre date”. Ce sunt acestea mai exact? Sunt niște etichete și indicatori care sporesc utilitatea datelor de conținut, sunt utile în conturarea unei “hărți” a fiecărui individ, sunt deci date despre activitățile noastre. De pildă, în cazul unui e-mail, metadatele cuprind informațiile despre computerul de unde s-a scris, cine l-a scris și când, al cui este computerul, cine a primit e-mailul, cine l-a accesat în afară de destinatar, când și unde l-a accesat ș.a. Metadatele aferente comunicațiilor noastre pot spune analistului din serviciul de informații la ce adresă ați dormit aseară, la ce oră v-ați culcat și trezit. Arată locurile pe unde ați fost în cursul zilei, cât timp ați zăbovit pe acolo și cu cine v-ați întâlnit. Așadar, metadatele conțin multe informații relevante urmăririi noastre. De reținut că noi, publicul, nu avem controlul metadatelor pt că acestea sunt generate automat de dipozitivele electronice proprii sau învecinate, spre deosebire conținutul comunicațiilor noastre de care suntem sau ar trebui să fim cât mai conștienți. Prevederile legale care reglementează constituțional comunicațiile rămân întotdeauna în urma inovațiilor tehnologice cu cel puțin o generație și în prezent oferă ceva protecție pentru conținutul comunicărilor, nu și pentru metadate. Asta în condițiile în care, precum s-a arătat mai sus, pentru agențiile de informații prezintă mai mult interes metadatele. Un singur lucru nu-i pot spun metadatele analistului din servicii - ceea ce se află de fapt în mintea și cugetul nostru. E ceva și asta! Orice dispozitiv conectat la internet (televizor, frigider, cuptor cu microunde etc, ca să nu mai spunem de telefon ,tabletă, computer, ceas digital) înlesnește în mod suplimentar supravegherea corporatistă în propriile case. Autorul menționează situația hilară în care astfel de dispozitive instalate în dormitoare sau bucătarii pot înregistra și transmite activitatea din zonă și să ofere informații despre tabieturile, preferințele și excentritățile noastre. Acestea din urmă pot/vor fi transformate, prin intermediul algoritmilor publicitari, în bani. Prin urmare, în timp ce prin supravegherea exercitată de către servicii se urmărește controlul și supunerea cetățeanului, prin cea corporatistă consumatorul este văzut ca o sursă de informații generatoare de profit care este vândută altor companii, brokeri de date și agenții de publicitate. Referitor la iluzia noastră cu “să ștergem definitiv” un fișier din computerul propriu: computerele moderne nu sunt concepute pt a șterge la propriu un fișier, ceea ce înseamnă că presupusul fișier “șters” poate fi în continuare citit de cineva calificat să caute unde trebuie și unde noi nu ne pricepem să verificăm. Autorul ne propune să reflectăm la faptul că atunci când copiem un fișier, durata copierii lui este categoric mai mare în comparație cu actul aproape instantaneu al ștergerii... Explicația este că apăsarea butonului de „ștergere” a fișierului nu face altceva decât să-l ascundă într-un cotlon al calculatorului. Altfel spus, computerele nu au fost concepute ca să șteargă fișierele, ci să le ascundă. De cine? De aceia care nu știu unde să caute. Acum supraveghetorii pot prelua controlul total asupra dispozitivelor noastre electronice, inclusiv asupra camerei foto și video și microfonului, acesta fiind rezultatul a circa două decenii de inovații tehnologice nesupervizate prin control legal și constituțional. Identitatea noastră online este legată de identitatea legală offline și este cunoscută de cei care stăpânesc tehnologia digitală. Dacă doriți intimitate, confidențialitate când folosiți internetul, atunci folosiți un browser special pe care-l puteți descărca de la adresa https://www.torproject.org/ Serviciile pot urmări telefoanele inteligente chiar și atunci când sunt oprite. (vezi pg 421). Așadar, tehnologia digitală a transformat totul în privința monitorizării populației. Permanența colectării a fost împreunată cu permanența stocării. Grupurile de putere care controlează serviciile pot selecta, potrivit intereselor lor mai mult sau mai puțin legale, o persoană sau un grup de persoane după care să treacă la căutarea specializată (prin algoritmi și programe special create) de dovezi despre “ceva” de interes în raport cu persoana sau grupul țintă. Indiferent unde și când, indiferent ce facem, viața noastră a devenit o carte deschisă în mâna grupurilor de putere care controlează serviciile de informații. Evident că abuzurile cauzate de monitorizarea informațională a populației conturează cu ușurință în mintea nostră, a creștinilor, perspectiva controlului total care va fi exercitat de către statul antihristic, astfel cum poate fi întrezărit în Apocalipsa Sf Ioan Teologul. Ce s-a întâmplat după dezvăluirile din 2013? Se aduce în atenția noastră că Declarația universală a drepturilor omului emisă de ONU în 1948 prevede la art. 12: “Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”. La nivel internațional, dezvăluirile din presa americană de tiraj către care autorul a direcționat dezvăluirile sale au ajutat la resuscitarea dezbaterilor despre supravegherea abuzivă îndeosebi în țările cunoscute cu o istorie îndelungată a abuzurilor. S-au agitat inclusiv aliații Americii. În presa internațională au apărut informații despre cetățeni revoltați față de guvernele lor complice. În text este menționat și cunoscutul caz cu țintirea telefonului inteligent al cancelarului german Angela Merkel. O supraveghere informațională exercitată la scara și în parametrii sofisticați dezvăluiți în carte este considerată de mulți ca o anatemă aruncată asupra democrației occidentale. În anul 2016, ca rezultat al dezvăluIrilor lui E. Snowden, Parlamentul European a adoptat Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), cel mai important efort făcut până în prezent pentru a preveni invazia hegemoniei tehnologice americane. Să reținem și noi că în România, Art. 26 din Constituție prevede că “Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.” iar Art 28: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”

    joi, 10:11:02, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Întâlnire între Fanar și ruși. De bun augur?:

    Odată ce dictatorul Bartolomeu s-a făcut pe sine papă cu imunitate și infailibilitate asemenea fratelui său de la Roma (chiar dacă nu este anunțat oficial), orice dialog în esență normal are tot mai puține șanse să rezolve situația ducând-o pe făgașul benefic al Bisericii. Rușii au fost maleabili la Creta, dar s-au trezit bine acum ! Noua schismă este iminentă.

    joi, 09:21:02, 31 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (6). Sf. Grigorie Teologul:

    În seria aceasta am pus doar fapte concrete, situații pe care le consider elocvente fără alte comentarii, dar sunt bine-venite orice remarci tocmai pt că sunt deschise interpretărilor. Eu am vrut să evidențiez că și ierarhii noștri ar fi putut proceda ca tatăl Sf. Grigorie, adică să retracteze cele semnate. Asta se înțelege că a făcut, ajutat și de fiu. Situația de atunci a fost destul de tensionată, mai ales că și Sf. Vasile a întrerupt comuniunea cu episcopul Dianie. O mărturisire semnată în Sinod nu e lucru mărunt, ci angajează întreaga Biserică. Prin forța împrejurărilor, s-a mai strecurat o idee valoroasă pt că așa e textul, anume că, deși dogma fusese stabilită la Niceea, un rol important l-au avut dezbaterile și contribuțiile teologice deosebite ale Sf. Grigorie (și Vasile) pentru a fi acceptată și înțeleasă învățătura corectă. Deci și în vremea de acum ar fi mult mai benefice dezvoltările teologice decât certurile pe comuniune și întreruperea pomenirii, care sunt și ele importante.

    joi, 09:11:09, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul De ce e presa românească altfel:

    Tocmai ca nu e altfel. Se copie cu ravna mare modelul occidental anti-hristic, iar senzationalismul bazat pe barfa, noutati neprobate si vedetism este mare facator de bani. Chiar nu era nevoie sa fie postata sinteza badarana de la reporter virtual. (sic!) A fi denigratorul neregulior din propria tara fara a ataca raul central impunator din tarile care conduc cea mai mare parte a lumii este un alt mod de sclavie la cheremul progresist al unor oameni intru totul materialisti, totalitaristi si fara de Dumnezeu.

    joi, 09:04:57, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (6). Sf. Grigorie Teologul:

    Iarasi un caz de parere personala, din prea multa simplitate si in mare parte inofensiv. Daca batranul Grigorie ar fi fost tare la cerbice cautand voit sa invete gresit norodul, abia atunci putea fi judecat la un sinod sa aleaga pe ce cale vrea sa mearga. Deci nu cazut automat din har. Ar fi urmat ori condamnarea ori indreptarea. Odata ce la un sinod pan-ortodox, considerat mare si sfant, din convingere semnezi public invataturi si hotarari eretice, nu mai poti face parte din cler si sa fii slujitor drept credincios al Lui Hristos. Esti ca un lemn uscat fara viata, iar un eventual sinod doar te va inlatura din zona respectiva. Asta nu inseamna ca pana atunci mai poti odrasli frunze verzi si infrumuseta padurea !

    joi, 08:36:38, 31 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Foarte pe înțeles. ☺️

    joi, 07:23:44, 31 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Nu au har niste schismatici, dar au har ereticii ecumenisti pentru ca inca nu i-a condamnat si pedepsit Atotputernicul Sinod. Asta, da, logica. 🙂

    miercuri, 22:42:40, 30 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    @Andrei ...din teologeala monahului Sava.

    miercuri, 22:30:55, 30 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    E o situație dificilă. E sigur că așa-zișii autocefali ucraineni nu au har și rămân caterisiți. Părerea mea este că grecii au luat o decizie greșită prin faptul că au acceptat primatul constantinopolitan, dublat de primirea fără pocăință a unor schismatici care formează o structură ce dublează Biserica Ucraineană canonică. Am subliniat și în alte părți că oprirea comuniunii din partea rușilor trebuie să aibă la bază o erezie, care ar fi cea a primatului. Mai mult, nu cred că este vorba de schismă prin comuniunea cu schismaticii, pentru că cele două grupări schismatice au fost abandonate și dizolvate. Problema este doar a modului cum au fost primiți și eventuala lipsă de comuniune cu Biserica de sub Mitr. Onufrie. Dacă nu ar fi la mijloc pretenția de primat, pur și simplu noii “autocefali” nu ar exista și cu asta basta, iar Moscova nu ar fi avut dreptul să oprească pomenirea în diptice. Unii greci (p. Anghelos Anghelakopulos) susțin că trebuie evitată participarea la slijbele Arhiepiscopului și ale ierarhilor care îi recunosc pe ucraineni.

    miercuri, 20:48:54, 30 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Atata timp cat nu sunt judecati si caterisiti de un sinod, liturghiile ierarhilor greci care sustin schismaticii sunt valide, dar le sunt spre osanda. Si e de evitat participarea la liturghiile savarsite de ei.

    miercuri, 20:25:56, 30 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Pentru o mana de schismatici naționaliști au tulburat întreaga Biserica. Unde e pacea adusa de ei?

    miercuri, 17:20:21, 30 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Așadar, părinte Lavrentie, pot exista doua biserici în același teritoriu? Cum sau ce au gândit grecii? Ipotetic vorbind. Sunt slujbele lor valide când conslujesc cu schismaticii? Sau "liturghiile" schismatici lor acum sunt valide? În ce nebunie și cata tulburare și confuzie au putut întra grecii.

    miercuri, 17:19:04, 30 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Polonia s-a alăturat Serbiei, așadar sunt deja doua biserici autocefale care nu recunosc schismaticii ucrainieni. https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/32678-i-ekklisia-tis-polonias-den-anagnorizei-tin-ekklisia-tis-oukranias

    miercuri, 16:37:17, 30 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Erdogan îi mulțumește lui Victor Orban pentru „sprijinul acordat pe scena internațională”:

    https://www.caleaeuropeana.ro/vladimir-putin-si-viktor-orban-continua-seria-intalnirilor-bilaterale-presedintele-rus-efectueaza-miercuri-o-vizita-in-ungaria-destinata-relansarii-cooperarii-economice/ Vladimir Putin și Viktor Orban continuă seria întâlnirilor bilaterale. Președintele rus efectuează miercuri o vizită în Ungaria, destinată relansării cooperării economice Președintele Rusiei Vladimir Putin efectuează miercuri o vizită în Ungaria pentru a relansa schimburile economice, în cadrul relațiilor diplomatice între Budapesta și Moscova, care au cunoscut un parcurs lin odată cu revenirea la conducere a premierului ungar Viktor Orban, în 2010, în pofida criticilor occidentale, anunță AFP, citat de Agerpres. Gazoductul TurkStream, care va facilita alimentarea Europei Centrale cu gaz rusesc, ocolind Ucraina și chestiunile legate de energie nucleară vor domina discuțiile dintre cei doi lideri, al căror punct comun rezidă în disprețul față de valorile liberale occidentale, anunță Reuters. Orban, în vârstă de 55 de ani, susținător al ”democrației iliberale”, este un admirator declarat al liderului rus. Șeful Executivului de la Budapesta s-a întâlnit în ultimii nouă ani cu Vladimir Putin de aproximativ 10 ori, gest care i-a atras nemulțumirea opoziției, care îl acuză că este autocrat. ”Cei doi lideri s-au întâlnit în fiecare an, iar în 2017, Orban și Putin au avut două întrevederi bilaterale, ceea ce este destul de mult”, a precizat Dorka Takacsi, de la Political Capital, pentru Euronews. Avantaje reciproce Specialistul rus din cadrul Consiliului German pentru Relații Externe, Andras Racz, (DGAP) consideră că această vizită se va întoarce în mare măsură ” în favoarea șefului statului rus”. Takacsi consideră că prin intermediul acestei vizite, Putin poate arăta publicului rus că Rusia este percepută diferit în Uniunea Europeană, în funcție de statul membru, și poate transmite, că în pofida crizei din 2014, declașate odată cu anexarea ilegală a peninsulei ucrainene Crimeea, încă este primit călduror de unele țări europene. În viziunea lui Racz, pentru Viktor Orban, această vizită ar dovedi electoratului că este un lider important, din moment ce însuși Vladimir Putin este cel care se întâlnește fecvent cu premierul ungar. Să nu uităm că Viktor Orban este unul dintre cei mai puternici avocați ai ideii de ridicare a sancțiunilor impuse de Bruxelles împotriva Moscovei. Prin aceaste întrevederi, Orban dorește să demonstreze rolul de liant între UE și est, în special Rusia, pe care îl are Ungaria. Cu toate acestea, unii specialiști consideră că există un caracter asimetric al relației între cei doi, dominând interesele rusești. Proiectele energetice, puncte centrale ale discuțiilor dintre cei doi lideri Moscova și Budapesta au semnat, fără licitație, în luna ianuarie 2014 un acord de 10 miliarde de euro pentru a extinde singura centrală nucleară a Ungariei, care furnizează 40% din energia electrică folosită de populaţie. Analiştii apreciază că acordul sporeşte dependenţa energetică a Budapestei de Moscova. Rusia furnizează deja 80% din petrol şi 70% din gazul consumat de populaţia Ungariei. Potrivit mass-media de peste graniță, unul dintre subiectele abordate de cei doi lideri se va axa pe contractul privind furnizarea de gaz natural, care expiră în 2021. Ministrul ungar de Externe Peter Szijjarto a declarat pentru Reuters că cei porțiunea gazoductului TurkSream care tranzitează teritorul bulgăresc ar trebuie construită cât mai rapid pentru a deschide astfel rute suplimentare de livrare a gazului rusesc către Ungaria. Prima linie a conductei TurkStream, cu o capacitate de 15.75 miliarde metri cubi pe an, va aproviziona piaţa locală din Turcia. Cu o lungime de peste 930 km, prima linie a gazoductului TurkStream, prevăzută să traverseze Marea Neagră și să lege Rusia de Turcia pornind de la compresorul Russkaya din Anapa și urmând a ajunge în satul Kıyıköy, într-un district din nord-vestul Turciei, face parte din eforturile Rusiei de a ocoli Ucraina în livrările sale de gaze naturale spre Europa. Cea de-a doua linie, cu o capacitate similară, va fi integrată proiectului TurkStream și tranzita Bulgaria și va continua spre Vest, via Serbia, către Europa Centrală. Sper să-mi fie iertată ironia, dar nici nu-mi pot imagina indignarea unora dintre conaţionalii noştri dacă domnul Putin ar fi trecut cu avionul prin spaţiul nostru aerian. :/

    miercuri, 16:30:50, 30 octombrie 2019

  • nenimenea

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Și eu mă găndesc cam la fel...

    miercuri, 15:46:53, 30 octombrie 2019

  • Ioan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Confirm și eu cele scrise de Elena, pintan și Vlad-Mihai atunci când au descris cele găsite și simțite la unii dintre nepomenitori, mireni îndeosebi. Din aceleași motive bine descrise am luat și eu puțină distanță în ultimele luni, deși sunt alături de dânșii în altele și în rugăciune.

    miercuri, 12:25:56, 30 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    pintan Da, printre nepomenitori, uneori, o frica terifianta de antihrist , de sistemul antihristic , de cipuri , de pecetluire ,de plecare in munti, s.a.m.d. incat ai impresia ca ai intrat intr-un alt univers, ai o framantare care iti paralizeaza gandirea, care deviaza de la cautarea lui Hristos de la pacea care trebuie sa vina atunci cand vrei sa te apropii de Hristos. Acest lucru, poate si din cauza lumescului din noi ( din mine) dar si pentru faptul ca informatiile se contrazic in randul celor care lupta impotriva ereziei. Doamne ajuta sa ne intarim cu totii in dreapta credinta !

    miercuri, 11:42:13, 30 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Andrei, multumesc.O sa caut cartea.

    miercuri, 11:31:46, 30 octombrie 2019

  • Ioan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Cred că în prima propoziție a ultimului paragraf ați vrut să scrieți NEpomenitori în loc de pomenitori. Menționez că și eu am participat în ultimii ani de două ori la conferințele din București ale echipei formate din monahul Sava, părintele Ciprian Staicu, părintele Vasile Savin şi alți părinţi. După a doua participare și eu am plecat cu impresia că, în timp, părinții participanți s-au mai depărtat puțin de poziția extremistă inițială în care chiar se aflau sau așa erau percepuți. Aceasta rezultă și din cele relatate de dvs mai sus în urma conferinței de la Târgu Frumos. Prin urmare, cred că dacă s-ar mai lucra nițel și la capitolul smerenie (unde și eu am fost și sunt tare deficitar!), cred că lucrurile vor progresa. Spun asta deoarece am primit mărturii și de la alți creștini care au intrat într-o formă sau alta în dialog cu unii dintre părinții despre care vorbim. Referitor la "cele care ne despart" scrise de către dvs în comentariul precedent, cred că monahul Sava nu (poate) susține frontal, la propriu, că întreruperea pomenirii ierarhului este de jure (= "potrivit legii") obligatorie de vreme ce știe ce scrie în Can. 15 în cauză, ci mai degrabă susține - strigă mai bine spus - că această întrerupere se impune ca obligatorie dpv al datoriei noastre de conștiință, având în vedere gravitatea consecințelor pseudosinodului cretan în viața Bisericii și că altfel acționând, mai soft adică, "nu dă rezultat"... Celălalt aspect (cum că nu ar exista Sfinţi Părinţi care să fi rămas în comuniune cu eretici necondamnaţi) așa cum l-ați perceput dvs., nu cred că pot să-l demonstreze convingător.

    miercuri, 10:58:21, 30 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Comentariul dvs. mi-a mers direct la inimă, împărtășesc și eu aceleași idei și temeri. Şi față de mine însumi dar și față de direcția unor grupări de nepomenitori și a propriilor experiențe avute în rândul acestora. Dar discuții precum cea de față, duse cu onestitate și cu dorința de a scoate la lumină Adevărul, dau încredere. Sincer mărturisesc că nu am întâlnit printre nepomenitorii pe care i-am cunoscut așa ceva. Mai mult extremisme (cu unele excepții), încrâncenare, multă angoasă și obsesii care tot revin și care nu lasă mai nimic să rodească... atât de mult încât m-am întrebat de multe ori dacă nu este ceva în neregulă cu mine. Așa încât chiar și numai ideile și modul de discuție prezente pe acest site îmi aduc o bucurie. Sunt totuși și aceste vremuri pe care le trăim un imbold să ne cunoaștem mai bine credința, învățăturile Sfinților și a Tradiției și să ne întărim în acestea... cu mila Domnului!

    miercuri, 10:41:50, 30 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Doamne ajuta Elena! Iti inteleg nelinistea, pentru ca si eu am trecut prin asa ceva, si inca ma mai incearca starea asta. Iti recomand cu caldura, asa cum am facut-o si altora, sa citesti cartea "Cele doua extreme, ecumenismul si stilismul", scrisa de parintele grec Epifanie Teodoropulos, care a fost un parinte cu harisma discernamantului duhovnicesc, virtute foarte, foarte rara in zilele noastre.

    miercuri, 10:39:33, 30 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Foarte binevenit comentariul dvs., domnule Vlad Mihai Agache. Nu am cunostinte teologice, am citit singura cat am putut de un an si jumatate incoace despre sinod, erezii, schisme, s.a.m.d. Am inteles cat de cat ce se intampla in biserica , am inteles ca unii preoti au intrerupt pomenirea episcopului semnatar la Creta , ca unii au mai multa acrivie decat alti nepomenitori, ca sunt unii preoti care nu au intrerupt pomenirea dar marturisesc ortodox (marturisesc ca eu personal nu cunosc decat unul intr-un oras destul de mare), ca sunt alti preoti care nu pomesc ierarhul dar nu sunt caterisiti si cred ca mai sunt niste categorii . ..Ideea este , ca pentru un mirean care nu are pretentia de a sti teologie dar care este interesat de mantuirea lui si caruia ii este teama sa nu greseasca fie ca merge la preot nepomenitor , fie ca merge la preot pomenitor ( care clar nu e ecumenist), devine de-a dreptul o sminteala daca vrei sa intelegi ce spun e fiecare dintre ei. Toti, absolut toti vin cu citate din Sfintii Parinti dar care sunt interpretate diferit. Noi, mirenii, ce sa mai credem? Sigur ca ne rugam sa ne descopere Dumnezeu calea cea buna dar noi nu avem discernamantul necesar , neavand nici luminare dumnezeiasca precum sfintii si neavand nici cunostinte teologice serioase. Pana acum era simplu. Stiam ca trebuie sa facem ascultare de duhovnic. Acum , cum sa mai ascult de duhovnic, cand dansul ii ureaza bun venit papei? Cand deja te-ai documentat de situatia grava a ecumenismului, nu mai poti sta nepasator ...Din ce inteleg eu cu mintea mea slaba, din comentariul de mai sus, nici gruparea pr. Staicu nu a luat-o asa rau pe aratura. Nu intele atunci, repet cu mintea mea slaba, dar dornica de adevar, dornica de mantuire de ce toti acesti parinti nepomenitori impreuna cu cei cu cuget ortodox (dar si curajosi in acelasi timp), nu se pun impreuna , lasand la o parte orgolii , care nu au ce cauta aicis si sa formeze toti laolalta un front comun solid pentru lupta impotriva ereziei.Sunt sigura ca mult mai multi mireni s-ar alatura acestei lupte. Dar asa, pentru cei sovaielnici in credinta dar care sunt preocupati in mod sincer de mantuire si pentru pastrarea scumpei noastre Ortodoxii asa cum ne-au lasat-o Sfintii Parinti, este foarte greu de luat o hotaqrare. Nu pentru ca pleci la 3 noaptea de acasa sa te duci la Sf. Liturghie a unui preot nepomenitor si ajungi acsa la ora 4p.m., ci pentru ca chiar daca o faci, ti-e frica sa nu gresesti. Ceea ce va scriu eu aici in neverednicia mea (aici iar e o problema , pentru ca sunt mari preoti care spun sa ne vedem de pacatele noastre si apoi sa discutam despre Creta) este nu numai problema mea. Sunt probleme cu care se confrunta mirenii care, neavand o pregatire teologica daqr care citesc cat pot despre toate aceste probleme, vor sa fie siguri ca hotararea pe care au luat-o, indiferent ca merg la pomenitori sau nepomenitori , este cea corecta , cea mantuitoare. Sigur ca facem rugaciune, atat cat putrem, suntem fiecare la masura lui dar avem nevoie sa vedem ca pentru aceeasi cauza nu sunt mai multe grupuri paralele care se balacaresc unele pe altele si care produc mai multa sminteala. Sau poate asta e si ideea. Doamne ajuta!

    miercuri, 10:21:39, 30 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    De dragul rigorii, îndrăznesc să spun că înțelegerile acelea au fost ratificate în Sinodul local, deci nu în nume propriu, ci cel mult fără știrea/acceptul poporului credincios. Iar acordul de la Chambesy cu orientalii este mult mai rău decât Creta pt că prevedea restabilirea comuniunii liturgice printre alte grozăvii. Doar că a căzut înțelegerea din partea cealaltă și a rămas doar ca proiect, nu mai e valabil azi.

    miercuri, 09:42:05, 30 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Vasile, Eu i am răspuns retoric d-nei Elena. Dar sinoade au mai fost ca cel de acum, iar biserica le va denunță ulterior când vor veni alți ierarhi luminați de Duhul lui Dumnezeu. Știu mulți preoți care deși vorbesc și mustra pe fata greșelile Cretanilot, totuși sunt pomenitori. Trebuie mult discernământ și nu orice preot poate întrerupe pomenirea, căci nu știe ce sa facă cu ea după.

    miercuri, 08:50:56, 30 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Poate ca totusi nu o vor face. Reprezentanti ai Mitropoliei Chisinaului de la manastirea Sireti - apartinand de Patriarhia Rusa - au fost anul acesta pe deal de Sf. Dimitrie si au multumit PF Daniel ca l-au canonizat pe ierarhul basarabean Sf. Dionisie. Eu cred ca acesta este un semn.

    miercuri, 07:26:27, 30 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Haideţi să nu anticipăm totuşi, nu cred că e motiv pentru un astfel de ton categoric. Chiar dacă aţi avea dreptate parcă nu aşa trebuie spuse lucrurile. Atâta mulţumire să mai avem că putem spune încă "Să nu fie!". Iertaţi!

    miercuri, 01:51:21, 30 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    De principiu, e bine să fie evitate răspunsurile prea tăioase, chiar și atunci când par/sunt îndreptățite, când discuția este una purtată în paralel, când interlocutorul nu răspunde argumentelor invocate ș.a.m.d. Principiul acesta merge mai adânc decât experiența polemică sau manierismele discursive. Sunt rare situațiile în mediul online unde o conversație să fie cât de cât așezată prin grija și participarea mai multor interlocutori, cum se întâmplă în cazul de față, şi există mereu riscul ca un singur răspuns precipitat să genereze o cavalcadă de alte replici care să compromită total discuţia. Mulţumesc aşadar anticipat pentru răbdare 🙂 Mai e o chestiune pentru care dau mărturie din experienţa personală. În lipsa cunoştinţelor (teologice) specializate multă vreme m-am orientat (şi încă o mai fac într-o oarecare măsură) după duhul în care sunt date anumite răspunsuri. Nu doar vocabularul ales sau tonul plin de civilitate, cât mai ales concesiile făcute pe fondul discuţiei, grija de a ne feri de concluzii mult prea categorice sau prea înverşunate, grija de a nu zdrobi poziţia interlocutorului înainte ca acesta să fie oarecum dispus să o primească benevol. Replicile care mi-au fost adresate de pe poziţii de forţă, cu nerăbdare, le-am trecut uneori în categoria celor provenind de la persoane nesigure de adevărul pe care îl susţin, persoane care devin nervoase când simt că intră pe un teren nesigur etc. Este o impresie care se naşte de multe ori în mod reflex şi nu mai ţine cont de circumstanţele personale ale autorului, contextul mai larg, dacă discuţia a mai fost purtată în altă parte, în alt timp, dacă sunt reluate chestiuni comune etc. Riscul este mare pentru cei care ajung pentru prima oară direct într-o astfel de polemică fierbinte pe care nu ştiu de unde să o apuce şi care nu cunosc gradul de oboseală a celui ce ridică tonul. Personal sunt destul de liniştit atunci când ştiu că mă aflu în adevăr, simt că acesta poate la fel de bine intuit şi apărat şi de alţi participanţi la discuţie, nu mă simt neapărat dator să răspund fiecărui comentariu şi, în orice caz, cu siguranţă răspunsul poate aştepta vremuri ceva mai tihnite. De principiu am păstrat această opţiune a comentariilor ulterioare nemoderate tocmai pentru că pot răspunde mai multor comentarii odată, încercând să fac o sinteză a opiniilor exprimate, din care interlocutorul să înţeleagă dacă eu am priceput sau nu cu limpezime ceea ce vrea să transmită. O sinteză a comentariilor mă ajută şi pe mine să înţeleg atât opinia celuilalt cât şi ceea ce nu a înţeles şi să argumentez cumva pe poziţii viitoare ca să nu blocăm discuţia în tot felul de chestiuni fără miză. Am făcut introducerea aceasta pentru că în seara asta am fost la conferinţa organizată de monahul Sava, părintele Ciprian Staicu, părintele Elefterie Tărcuţă, părintele Vasile Savin şi încă doi părinţi pe care nu îi cunosc din vedere, conferinţă organizată la Târgu Frumos. Este prima lor conferinţă la care particip, recunosc că nu prea am mai urmărit polemica aceasta în ultimul an şi ceva. În orice caz, eram sufleteşte pregătit de ce e mai rău: să primesc mesajul episcopului nostru Artemie, să mi se spună că-s nebotezat, că nu mai există har, că trebuie să fiu neostilist şi alte grozăvii. Lucru care nu s-a întâmplat, totuşi. Din câte am putut eu înţelege, poziţia monahului Sava este neschimbată faţă de cea pe care o cunoşteam eu de pe la începuturi, deşi pe drumul de întoarcere mi s-au născut unele nelămuriri. Dar important este că nimeni de acolo nu a susţinut că nu mai este har în Biserică ori că tainele nu mai sunt valide! Ceea ce la început era descris de părintele Sava ca fiind "împărtăşire spre osândă", concept pe care eu l-am primit fără rezerve vreun an şi ceva, astăzi l-am găsit exprimat ca fiind "întinare spre osândă", constând în aceea că dacă ne împărtăşim la pomenitori o facem fără să mărturisim împotrivirea noastră faţă de ecumenism, deci ne împărtăşim cu nevrednicie, lucru care ne este spre osândă. Mai departe, am înţeles că părintele Sava spune că singurul mod de mărturisire este întreruperea comuniunii cu cei care nu mărturisesc ortodox, prin aceasta înţelegându-se toţi cei care au acceptat sinodul din Creta. Cei prezenţi acolo prezumă că toţi cei care nu se împotrivesc prin întreruperea comuniunii cu ereticii au acceptat de fapt sinodul tâlhăresc din Creta. Pe de altă parte, mai spune că întreruperea comuniunii este necesară şi pentru că cei care au făcut acest lucru deja nu trebuie să ducă lupta de unii singuri, ci trebuie sprijiniţi, întreruperea comuniunii fiind singura cale de luptă împotriva ereziei. Nu face părintele Sava deci distincţia aceasta între etericii necondamnaţi şi cei condamnaţi pe care o facem noi, nu am înţeles nici care sunt criteriile după care judecă, pentru că nu am simţit totuşi că ar avea în vedere că toţi cei care nu mărturisesc/întrerup pomenirea sunt automat eretici. Ceea ce a spus este că aşteaptă mai întâi o mărturisire ortodoxă de la cel cu care va intra în comuniune, deci bănuiesc că se referă la întreruperea pomenirii, nu doar la o mărturisire a credinţei în altă modalitate. Asta dacă mintea mea obosită a priceput bine ce s-a discutat acolo, lucru pe care, din păcate, nu îl pot garanta. Sunt binevenite observaţii sau completări oricând. În orice caz, important este că nu s-a pus problema că nu ar mai exista har în Biserică, că s-a pierdut preoţia de cei pomenitori, că nu mai suntem în Biserică ori că ne trebuie alt episcop ş.a.m.d. Dimpotrivă, am aşteptat să vorbesc la sfârşit cu părintele Staicu şi exact în faţa mea a răspuns unei doamne în vârstă (care a întrebat destul de temătoare) că poate intra fără grijă în biserică când e slujbă şi să se închine la Sfintele Moaşte, la icoane, dar că nu trebuie să stea la slujbă, mai ales nu la slujba episcopului. Aşadar, lucruri cam foarte departe de cele pe care le aşteptam eu, de unde rezultă că a existat o mare neînţelegere din partea mea şi că am greşit ascultând o singură voce. Mai departe, şi aceşti părinţi se poziţionează tot între două extreme pe care le-au indicat punctual ca fiind cazul părintelui Ioan Miron, pe de o parte, şi cel al lui Mihai-Silviu Chirilă cealaltă extremă. Pe părintele Ioan Miron îl acuză de schismă şi de faptul că nu mai recunoaşte existenţa harului în Biserică, iar pe Mihai-Silviu Chirilă prin aceea că are comuniune cu preoţi care sunt pomenitori. Dar din câte ştiam, pe Mihai-Silviu, pe părintele Ioan Ungureanu, părintele Claudiu Buză şi ceilalţi părinţi îi acuza că de fapt comunică (au părtăşie) cu pomenitorii, nu că au comuniune. Zic asta pentru că noi (mă rog, pe părintele Lavrentie Carp 🙂 ) susţinem că trebuie să avem comuniune cu toţi preoţii care nu propovăduiesc erezia, lucru pe care nu ştiu să îl facă Mihai-Silviu Chirilă (poate doar punctual). O chestie de interes pentru mine a fost opinia părintelui Sava că se străduie să obţină ruperea comuniunii de eretici din partea ortodocşilor şi că văzând cât de greu ne este acest lucru nu ştie cum vom putea să lăsăm totul, casă, familie, servicii, etc. când ni se vor cere lucruri mai grele. Cu alte cuvinte, părintele Sava crede că, prin aceea că noi căutăm în continuare comuniunea cu cei care nu întrerup pomenirea, de fapt, noi nu am căuta să izbăvim Biserica de erezie, prin eliminarea doar a celor care propovăduiesc deschis erezia, ci că pur şi simplu suntem slabi şi că ne păcălim singuri că ceea ce facem este de folos. Deducţia îmi aparţine. În acest sens, la începutul conferinţei părintele Staicu a dat citire unei omilii a părintelui Sava în care în prima parte au fost date vreo 8-9 exemple de sfinţi care au întrerupt comuniunea cu ereticii (nu e clar dacă erau sau nu condamnaţi) or dacă se referă la eretici pe care acei sfinţi părinţi i-au considerat ca atare în funcţie de împrejurările de atunci. Dacă va apărea omilia scrisă, cu note de subsol, probabil că vor putea fi verificate argumentele sale. Oricum nu am înţeles clar dacă susţine că toţi sfinţii au întrerupt comuniunea cu ereticii înainte de condamnare sinodală ori că întreruperea comuniunii este obligatorie. Din context a lăsat să se înţeleagă că e obligatorie, singura opţiune, singura cale, "cea sfântă". Dar asta nu înseamnă că e cineva decăzut din har, lepădat, ci e aşteptat să mărturisească. A fost o întrebare adresată de Mihai din Iaşi, la care părintele Staicu a răspuns că ştie că Părintele Lavrentie Carp din Iaşi, care este "bine pregătit" susţine că trebuie să pomenim pe episcop pentru că a fost botezat ortodox (sic!) şi că prin aceasta părintele Carp mută discuţia de pe o chestiune din prezent pe ceva ce ţine de trecut şi astfel "ne ascundem după deget". Dar nu am reţinut nici întrebarea iniţială, nici explicaţiile sau discuţia purtată până la momentul când s-a rostit numele Lavrentie Carp, când am ciulit urechile, pentru că eram prins într-un schimb personal de mesaje text. Din acest motiv am aşteptat până la final să îl întreb pe părintele Staicu ce anume a vrut să spună, dar mi-a răspuns că este probabil ca fie Mihai din Iaşi să nu fi înţeles pe părintele Carp, fie că sfinţia sa nu l-a înţeles pe Mihai despre ce a discutat cu părintele Lavrentie Carp şi că e dispus să discute cu părintele Lavrentie la telefon sau pe email, să nu greşească. A rămas că îi voi trimite un email cu două, trei chestiuni despre care să îl întrebe pe părintele Sava pentru următoarele conferinţe sau pe care să le aibă în vedere când îşi scrie omiliile. În timpul conferinţei s-a spus în mai multe rânduri că sunt deschişi spre dialog, în mod public, cu oricine dintre pomenitori sau nepomenitori, inclusiv cu Mihai-Silviu Chirilă, despre care a fost întrebat dacă îl iubeşte (sic!). A răspuns afirmativ şi că va încerca să reia legătura cu acesta, chiar personal, la o altă vizită. Fiecare este liber să înţeleagă ce vrea. Cam aceasta este poziţia nepomenitorilor acrivişti astfel cum am priceput-o eu cu minte mea cea simplă în urma acestei conferinţe, de la care, repet, mă aşteptam la absolut ceea ce este mai rău. Cred că ne despart două chestiuni mari pe care sfinţiile lor le susţin: aceea că întreruperea comuniunii este obligatorie (pe care nu am auzit-o spusă explicit, dar nici din cale-afară de atent n-am fost) şi că nu există cazuri în care Sfinţi Părinţi să fi rămas în comuniune cu eretici necondamnaţi. Pe drumul de întoarcere am încercat să înţeleg motivul pentru care nu au comuniune cu Vlădica Longhin: pentru că nu a mărturisit ortodox (?), pentru că nu a întrerupt pomenirea ÎPS Onufrie, pentru că nu a întrerupt comuniunea ori pentru că e vorba de orgolii omeneşti, au comuniune, dar pur şi simplu nu se mai înţeleg. Cred că pentru cei mai în temă cu motivele disensiunilor dintre pomenitori această relatare simplistă este supărătoare tare, dar am vrut să subliniez faptul că multe dintre acuzele de factură teologică ce sunt aruncate de o parte şi alta totuşi nu se susţin. S-a infirmat şi stilismul, nu s-a vorbit despre alt episcop, de episcopul Artemie, de altă Biserică, lipsă de har, de har nelucrător, cădere din preoţie, rebotezare ş.a. Are părintele Sava chestiunea asta cu împărtăşirea/comuniunea "spre osândă" care va trebui să fie contrazisă punctual, dar în rest cred că e doar multă, multă, MULTĂ tulburare şi înfierbântare. Iertaţi şi îngăduiţi, vă rog! Doamne, ajută! 🙂

    miercuri, 01:40:19, 30 octombrie 2019

  • Vasile

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Dănuț, la Balamand 1993, Chambesy 1991, Ierusalim 1965, etc s-au făcut înțelegeri scrise cu caracter eretic în nume personal a unor ierarhi, nu în numele Bisericii așa cum s-a hotărât la Creta la un sinod oficial considerat mare și sfânt. Aici e marea diferență. Una e să păcătuiești singur și altceva este să obligi prin lege și pe alții să creadă că este bine ce ai făcut tu și să urmeze întocmai.

    marți, 23:37:35, 29 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    După câte știu eu, nu e un pericol pt mântuire pomenirea simplă. Problema apare când preotul învață în predică, la spovedanie sau în particular lucruri neortodoxe. Deci mântuirea e periclitată de gândurile noastre, influențate sau primite de la alții.

    marți, 22:16:32, 29 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Sunt semnături și lucruri mai grave decât cele semnate în Creta, ca Balamad, Chambesy... Dacă nu au fost asa mediatizate oare nu va afectează în aceeași măsură?

    marți, 22:06:28, 29 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Multumesc pentru raspuns dar mai concret, va rog, nu e nici un pericol pentru mantuire daca mergem la slujba unde se pomeneste ierarhul semnatar la Creta?

    marți, 21:52:55, 29 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Orice gest de genul menționate este lăudabil și de bun augur, asta se înțelege. Dar, deocamdată, nu este obligatorie întreruperea pomenirii. Nu trebuie să aveți plată numai pentru ce este obligatoriu, ci și pentru orice lucru folositor.

    marți, 21:39:11, 29 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Sa inteleg ca in opinia dvs. , parinte ieromonah Lavrentie, intreruperea pomenirii este laudabila dar nu obligatorie? Ca noi, mirenii, chiar daca intelegem ce s-a intamplat la Sinodul din Creta si ce se intampla in continuare in Biserica (vezi vizita papei, vezi chestiunea autocefaliei bisericii ucrainene, etc.)nu e nici un pericol pentru mantuire daca mergem la slujba in bisericile unde se pomenesc ierarhii , acolo unde preotii , din nestiinta , din frica ,din dezinteres nu vorbesc nimic despre acest aspect important? Daca e atat de simplu , de ce sa ne mai chinuim sa mergem la slujbe la sute de km la preot nepomenitor? Eu cred ca Hristos cere marturisirea noastra si jertfa noastra . Daca nu luam nici o atitudine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, mai putem spune ca urmam lui Hristos?

    marți, 21:35:19, 29 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Punctual, răspund la câteva aspecte pentru că sunt de interes general, nu că ați merita. 1. Ierarhii nu au adoptat erezii împreună cu turma, ci de capul lor. 2. Extremele sunt mereu rele. Nici corectitudinea politică (concesiile) nu e bună, dar nici bădărănia care vine din propria dreptate. 3. Catolicii au fost condamnați chiar la 1054. Ca mărturie, în preajma Sinodului de la Lyon (1273) erau considerați condamnați. La fel, Ferrara-Florența s-a ținut pt restabilirea comuniunii. Sunt clare aceste lucruri pe care le ignorați doar pentru a vă ieși pasența. Prin urmare, protestanții, desprinși din papistași, sunt evident în afara Bisericii și singuri rămân astfel; nu mai e nevoie de o condamnare explicită, ca să nu mai vorbesc că există destule și asupra lor de pe vrema Patriarhului Chiril Lucaris... 4. Ecumeniștii nu sunt încă eretici în deplinul înțeles al cuvântului. Grecii au diferența între αιρετικός și αιρετίζων. Ultimul este eretic în lucrare, care săvârșește o erezie. Este un participiu de la verbul αιρέω și s-ar traduce ca cel care săvârșește această acțiune în prezent, e în lucru. Eretic este cel deja pecetluit, confirmat de o decizie bisericească. Asta pe scurt. În rest, cu iertare, mai bine vă puneți ordine în gânduri și idei sau primiți ajutor de la cei în măsură și ar ieși toți mult mai câștigați. Din păcate, opiniile greșite vin cam mereu pe fondul evident al tulburării și amăgirii duhovnicești.

    marți, 19:36:02, 29 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Da, am scris greșit. E lăudabilă întreruperea comuniunii cu ei. Am corectat.

    marți, 19:21:54, 29 octombrie 2019

  • Vasile

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    "Totuși comuniunea cu ecumeniștii deocamdată nu ne osândește, fiind doar lăudabilă." Chiar ați scris așa ceva ? Așa se întâmplă când nu ne decidem și nu ne putem da seama unde e Adevărul. Trist.

    marți, 18:39:27, 29 octombrie 2019

  • Vasile

    la articolul Arhiepiscopul Ieronim a recunoscut oficial pe «autocefalii» ucraineni:

    Urmează și BOR-ul să recunoască, doar că sunt puțin în întârziere din cauza unor inadecvențe etno-filetiste. Se va ajunge la un consens. Papa Bartolomeu va avea grijă.

    marți, 18:33:00, 29 octombrie 2019

  • Vasile

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    A deranja un ierarh atunci când este primejduită mântuirea din cauză că a luat-o prin bălării cu turma sa din punct de vedere al dreptei credințe nu este o atitudine greșită, ci tocmai o grijă iubitoare față de individul în cauză. O fi lipsă de respect, dacă e să fim adepții corectitudinii politice, dar știm din Sfânta Scriptură și din Viețile Sfinților că nu întotdeauna doar chipul blândeții a întors pe oameni la credință. Scrieți că doar ce este condamnat la un Sinod poate fi numit eretic, dar eu vă întreb un lucru: Sunt ortodocșii condamnați la Creta eretici ? Pentru că și dumneavoastră faceți parte dintre nepomenitori, deci cei care s-au opus deciziilor din 2016. Ce sunt confesiunile protestante care nici până astăzi nu au fost condamnate ? O fi creștine ? Papa nu a fost anatematizat și condamnat, dimpotrivă este considerat frate și primit de iudele cu mitră - încă ziși ortodocși -drept cel dintâi între apostoli și recunoscut cap al creștinismului. Nu combați impresia asta generală ești părtaș direct. Deci o fi el creștin ? Poate din ăla fals care se închină la un hristos mincinos. Dar nimeni dintre șefii BOR nu spune asta. Pentru că în crezul lor sunt ecumeniști până în sânge. Ecumenismul este suma ereziilor condamnate și necondamnate ! Deci oricum am întoarce-o, și una singură de ar fi, tot erezie trebuie numită ! Există și o condamnare sinodală, dar nu a fost recunoscută, precum nu a fost recunoscut nici sinodul din vremea Sf. Grigorie Palama. Ideile de bază ale noilor confesiuni seamănă mult sau sunt la fel cu doctrinele ereziilor vechi. Poate veți zice că tocmai de asta nu au fost condamnate. În vremuri demult apuse oricând apărea o deviațiune, cât de mică, avea cine să o ia în primire și să o condamne. Erau oameni aleși care puneau în gardă norodul, chiar înainte ca un sinod să se ocupe de caz, oficial. Acum sunt numai lași, intruși, indiferenți, adaptabili, iubiriști, tâmpiți. Asta e religia ecumenistă. Un amalgam de non-valori, pe românește toată învățătura și filozofia lor reprezentând lături pentru porci. Deci nu deranjați boierii, ziși ierarhi. Lăsați-i să-și facă meandrele în continuare și sărutați-le mâna care a semnat erezii. Sigur n-o să fiți caterisit. Și, atenție, dacă o vor face până la urmă pentru nepomenire, caterisirea va fi validă, tocmai pentru că sunteți de-al lor prin recunoașterea autorității. În degringolada și nepriceperea asta au căzut și Ciprian Staicu, Claudiu Buză, Ioan Ungureanu, etc. Dumnezeu să ne ierte și să ne lumineze!

    marți, 18:21:57, 29 octombrie 2019

  • Dănuț

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    https://orthochristian.com/125064.html

    marți, 17:35:55, 29 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Noi nu promovăm deranjarea episcopilor, ci mărturisirea credinței. Scopul nepomenirii nu este unul revoluționar, ci ca dreapta credință să fie restabilită. Nici cei caterisiți nu au reușit asta, ci au devenit "nefrecventabili" și discreditați, atât. Ceea ce lipsește este unitatea dintre noi (nepomenitori) și, bineînțeles și ceilalți drept slăvitoti care or mai fi pentru a fi promova un demers folositor. Dar, pentru că tot au fost aici discuții, vreau să punctez un aspect f important, anume dialogul surd, când nu este ascultat celălalt ce are de spus. Acest simptom ține de erezie și schismă, de fanatism religios. Mă refer și la exemplul acesta concret: am scris lui Pavel mai sus că erezia este acea separare de Biserică pe baza unei dogme greșite, iar el a spus că nu există la Sfinții Părinți diferență intre eretic necondamnat și condamnat, toți sunt la fel. Deci nici măcar nu a citit ce am scris, ca să vadă că în canoane eretic este cel despărțit, excomunicat, care trebuie primit prin botez în caz că se întoarce. Există doar eretici, ecumeniștii fiind numiți impropriu eretici, doar convențional. Dar durerea este, cum am spus, această surzenie duhovnicească a închiderii în propria părere. În primul rând ierarhii fac asta, dar și foarte mulți nepomenitori. Deci să nu urmăm piste false, cum ar fi deranjarea ierarhilor, și nici orbirea duhovnicească. Cu iertare!

    marți, 16:47:12, 29 octombrie 2019

  • Vasile

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Nici părintele Antim nu e caterisit, nici preotul Tudor. Dacă primul i-a înfruntat direct pe ierarhi, celălalt se ascunde ca nu cumva să primească vreo înștiințare scrisă care să-i anunțe caterisirea. Concluzia este că nepomenirea e un pas bun, înainte, dar puțin ajută spre deloc dacă cel care a oprit pomenirea ereticilor încă le acordă cinstea și le recunoaște autoritatea. Unii au fost vehement de vocali sau periculoși în sensul că influența lor putea să contribuie la scăderea enoriașilor contribuabili (sic) și asta le-a atras caterisirea, dar a fi mărturisitor nu înseamnă să umbli cu mănușele și “domnia voastră” tot timpul în gură, că așa e corect acum. Marii sfinți, datorită cărora mai avem dreapta credință, au fost zeloși, antisistem – chiar antisemiți. Unii mucenici în “fanatismul” lor dărâmau idolii și certau dur pe ighemoni. Așadar nu toți care au oprit pomenirea deranjează. Ori au relații, ori sunt încă simpatizați și nu se dorește “pierderea lor” ori sunt prea bătrâni, necunoscuți și inofensivi. Nu fiți puerili, nu fiți ca o roată care se învârte în gol. Don’t rest the heresy.

    marți, 16:29:46, 29 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Episcopii au dialog cu celelate confesiuni eretice dar pe preotii care au luat atitudine dorind sa pastreze ortodoxia neintinata , i-a caterisit . Au aplicat art. 22 din hotararile sinodului. Dumnezeu sa le lumineze mintea sa vada adevarul! Desi eu cred ca stiu ei adevarul dar din motive de frica sau lasitate fac ce fac.

    luni, 20:59:59, 28 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Ierarhii știu de ce și cum. Pe unii s-au mulțumit doar să-i alunge din mănăstiri sau parohii. Există și unii care nu au pățit chiar nimic. Depinde și de episcop...

    luni, 20:30:34, 28 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Nu stiam ca exista preoti care nu pomenesc episcpul semnatar la Creta care sa nu fie caterisiti. Nu inteleg de ce majoritatea care au inrerupt pomenirea au fost si putini dintre ei nu . Normal ar fi fost sa nu fie cateristi nici unul si sa fie lasati sa marturiseasca .Motivele se stiu. Doamne ajuta!

    luni, 20:27:56, 28 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    CANONUL 5 Sin. III ec. (CLERICII REABILITAŢI DE NESTORIENI RĂMÂN OSÂNDIŢI) "Iar câţi au fost osândiţi de către sfântul sinod sau de către episcopii lor, pentru fapte necuviincioase, şi acestora în mod necanonic a încercat sau ar încerca Nestorie, după nesocotinţa lui în toate, ori cei care cugetă (învaţă) cele ale lui să le dea înapoi comuniunea sau treapta, am găsit cu dreptate ca ei să fie fără folos (din acestea) şi să rămână nimic mai mult decât caterisiţi." Chiar pe acest site pe care tu l-ai indicat, scrie negru pe alb. Cei care au fost osanditi (caterisiti) de catre sfantul sinod sau de catre episcopii lor, si au fost repusi in treapta de Nestorie, sa ramana caterisiti. Deci fusesera caterisiti.

    luni, 18:07:02, 28 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Îmi pare rău, dar nu merge așa. Când greșește cineva, trebuie să i se facă un proces, să i se arate greșeala și să fie sancționat pe măsură; nu merge să instaurăm un haos în care să decretăm de capul nostru cine e eretic și cine mai este episcop. Mai ales că tocmai la lumină lucrează Dumnezeu, nu în orb. Adică nu e normal să fie condamnat cineva fără un proces deplin și chiar fără să fie ascultat. Am citit puțin trimiterea indicată despre hirotoniile lui Nestorie, dar nu am putut trece mai departe pt că e total forțată interpretarea. Canonul 5 al Sinodului III se referă la repunerea în treaptă a celor vinovați de "fapte necuviincioase". Deci nu este vorba de erezie, ci de abateri morale. Pe lângă faptul că e vorba de repunere în treaptă, nu de hirotonii. Cele scrise acolo sunt interpretări sărăcuțe. Nu mai scriu despre celelalte lucruri pt că... nu e cazul, e prea multă închidere.

    luni, 17:47:13, 28 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Pavel, Sfânta Tradiție se referă nu doar la ceea ce au spus un anume Sfânt sau câțiva ci la ceea ce este comun învățăturii tuturor acestora. Știm că și Sfinții Părinți faceau unele greșeli (învățând împotriva Sfintei Tradiții), știm că unii Sfinți au avut opinii diferite pe anumite subiecte sau chiar dispute... de aceea este foarte periculos (într-o discuție despre delimitarea canonică față de erezie) să nu luăm în considerare ceea ce au învățat cu toții ÎMPREUNĂ, dintotdeauna. Rezultă din logica modului în care scrieți că faceți mai multe confuzii și pe baza acestora ați adus mai multe acuze. Ar fi fost onest să indicați pasajul sau pasajele scrise de unde v-a reieșit că părintele desconsideră practica Sf. Teodor Studitul. Din contră, am apreciat că părintele încurajează către discernământ în această privință pentru ca astfel de practici să fie puse în contextul relevant subiectului și raportate și la alte practici utile, ale altor Sfinți Părinți. Deci la Sfânta Tradiție. Spuneți: "aici se vorbeste si se merge pe ideea ca oprirea pomenirii ierarhilor eretici necondamnati de un marit Sinod ar avea iz de schisma si chiar caracter sectar." Unde ați citit așa ceva, oare nu citim același text, aceleași comentarii cu toții? Despre "caracter sectar" și "iz de schismă" am discutat eu, într-un comentariu de mai sus... în relație cu propria mea experiență în rândul unor grupuri de nepomenitori. Experiență (limitată) prin care, am ținut să precizez, nu extind propriile-mi concluzii la TOȚI cei care s-au delimitat de erezie prin întreruperea pomenirii. Citiți și vedeți că nu s-au pus defel, în niciun loc, în aceeași relație oprirea pomenirii și o atare atitudine schismatică sau sectară cum ați acuzat. În comentariul meu acuzam o atare întrerupere a pomenirii din motive greșite sau pe fondul unor deraieri de la dreapta credință. Eshatologia Bisericii este una luminoasă, este preocupată de Hristos nu de antihrist, satana. Drumul acesta, pe care l-am cunoscut printre respectivii nepomenitori, este unul dominat de frica de satan, de sisteme de monitorizare, de invenții tehnologice, de sistem etc, de frică și de groază, pe scurt și NU îl recunosc ca pe un drum ce trebuie parcurs de către un creștin. De ce am folosit aceste cuvinte (schismă și sectarism în diverse grade sau nuanțe) pot explica mai detaliat dacă doriți dar este un alt subiect și poate ar fi bine să fie detaliat acolo unde se dezbate tema biometriei și a interpretărilor legate de apocalipsă. Deci nu am acuzat nepomenirea, din contră. Am discutat despre duhul în care se face aceasta. Ați scos mai multe afirmații, din mai multe comentarii, din context ca să acuzați ceea ce am pus mai sus între ghilimele și nu consider că acesta este un mod onest de a dialoga. La fel, ați oferit spre lectură mai multe citate din unii Sfinți Părinți pentru a justifica o atitudine tăioasă în privința nepomenirii și recunosc în asta un loc comun în dezbaterile pe tema asta. Nu se poate ajunge la dialog constructiv listând citate scoase din context (al vremii, al problemei și al altor practici pastorale relevante)... poate de aceea și unele grupări de nepomenitori se izolează tot mai mult. Cunosc prea puține, dar totuși nu văd cum se poate construi o practică pastorală după cum dictează orgoliul sau comoditatea, adică numai după citate din Sfinți Părinți care ne convin nouă. Să nu interpretăm Tradiția după cum interpretează (neo)protestanții Biblia. Scopul nostru comun ar trebui să fie înțelegerea Sfintei Tradiții și dobândirea discernământului în problemele grave cu care se confruntă Biserica.

    luni, 17:38:40, 28 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Am sa inchei subiectul cu aceste afirmatii: Nu exista nicaieri in textele patristice termenii: eretic condamnat sau necondamnat. Astea sunt inventii actuale. Faptul ca nu ati fost "caterisit" inseamna ca nu ati adus nicidecum prejudiciu prin nepomenire reeducarii ecumeniste care a luat amploare pe fata odata cu sinodul cretan. Nu am zis ca asta v-ar incununa cu oarece glorie sau ca ati fi deja mantuit. Dar marturisirea de credinta ar avea intr'adevar efect. Trist este faptul ca desconsiderati zelotismul ortodox al Sf. Teodor Studitul si va bazati pe afirmatiile celor cu adevarat schismatici care vorbeau in numele Bisericii la acea vreme. Canonul Sf. Atanasie se completeaza de la sine (chiar nu era nevoie de o alta persoana) si lamureste clar ca acei fricosi care nu au oprit comuniunea cu ereticii sa fie iertati cu marturie scrisa, daca nu au fost uniti cu erezia propovaduind-o si nu au prigonit pe drept slavitorii crestini. Mai mult discernamant decat acesta in chestiunea de fata chiar nu exista. Sf. Marcu, precum am zis, a discutat cu latinii la inceput, apoi nu a mai voit sa participe in adunarea desertaciunii lor. Cat despre Nestorie, ca nu ar fi fost eretic pe deplin si celelalte, vedeti in articolul postat la final. Se stie clar ca toate hirotoniile acestuia facute pana la condamnarea sinodala au fost anulate. http://cristortodox.blogspot.com/2018/04/o-sinteza-extremismului-stilist-si.html?m=1 Sa nu fim nici ecumenisti, nici stilisti, nici sinodisti ! Sa fim doar ortodocsi !

    luni, 15:12:42, 28 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    În primul rând, aceste discuții ar fi fost mai potrivite pe marginea unui articol dedicat pe această temă, cum ar fi Rostul întreruperii pomenirii. Să mă iertați, dar amestecați lucrurile, după părerea mea. Am să încerc să iau totul pe bucățele ca să spun și eu părerea mea. - În Creta nu s-a ridicat la nivel de dogmă dialogul, ci unirea inter-creștină, chiar dacă încă nedeplin. Adică s-a recunoscut prin formule mai sofisticate că și ereticii sunt parte din Biserică. Pe de altă parte, dialogul chiar este bun întotdeauna, purtat cum se cuvine. Dintotdeauna Biserica a purtat dialog cu ereticii, dar nu și rugăciuni în comun, unire și sindrofii, ci doar dezbateri. Discuția cu ereticii trebuie oprită în momentul când se constată un dialog surd, păgubos. - Sf. Marcu Evghenicul a purtat și el dialog cu papistașii la Ferrara-Florența; nu a păcătuit prin nimic cu asta. - Erezia nu este la bază o învățătură greșită, ci o rupere, cum era eresul saducheilor sau al fariseilor. Însuși termenul denotă separarea, care se face pe baza unor concepții diferite. De aici a fost transferat înțelesul asupra erorilor dogmatice. Dar important este că eretic și erezie este persoana și învățătura de credință desprinsă de Biserică, nu orice învățătură greșită, chiar la nivel de dogmă. - Un eretic condamnat la un Sinod este scos prin acea decizie în afara Bisericii. Până atunci era mădular al ei, precum Nestorie. Adică abia atunci devine eretic propriu-zis. - Chiar și Sf. Ioan Gură de Aur face diferența între erezie și proorocii (sau învățătorii) mincinoși. Primii sunt în afara comuniunii, iar cei de-al doilea trebuie să ne ferim de aluatul lor. Cum și Hristos i-a recunoscut pe preoți și cărturari, dar a atenționat să nu fie apostolii amăgiți de învățătura lor. - Nu înțeleg cum e cu exemplul unui viitor Sinod care i-ar scoate basma curată pe cretani. Nu ar fi unul ortodox, probabil. Dacă i-ar lăsa în scaunele lor pe vreunii, asta s-a întâmplat și la Sinodul VII Ecumenic, spre exemplu, cu iconoclaști învederați. Tocmai acolo s-ar arăta justețea atitudinii mele, că nu mă despart definitiv de ierarhi, ci doar reacționez împotriva greșelilor lor. - Canonul Sf. Atanasie se completează cu canonul 2 al Sf. Teofil, unde se menționează și situația în care, dacă poporul acceptă pe mai departe în slujire pe vreun episcop care a fost părtaș la erezie, să fie lăsat în scaun. - Cât despre citatele din Sfinții Părinți, v-aș putea aduce și eu o sumedenie în sprijinul meu. Mă rezum la Sf. Ghenadie Scholarul, care lămurește succint problema astfel: „Să nu-mi fie mie să fac eretică Biserica mea, Sfânta Maică a ortodocșilor, primind pomenirea papei cât timp mărturisește și crede cele pentru care Biserica noastră nu-l primește. Precum Părinții noștri, niciodată nu mă voi împărtăși cu papa și cu cei ce au cu el împărtășire” (din Străjerii Ortodoxiei). Vedeți că spunea că este obligatoriu refuzul pomenirii papei pentru că nu era primit de Biserică, altfel spus, era condamnat. Și oricine intra în comuniune cu acela cât timp rămâne în erezie devine și el eretic. Așadar este obligatorie oprirea comuniunii cu ereticii condamnați pentru că sunt excomunicați. Citatele pe care mi le-ați dat nu se referă la eretici necondamnați, în afară de Sf. Teodor Studitul, asupra practicii căruia nu mai revin, ci fac doar o precizare. După cum zice Sf. Grigorie Palama după Fotie cel Mare, noi trebuie să urmăm pe cei mai mulți Părinți, pentru că sunt unii care au avut abateri. Îi cinstim pe cei care au avut mici greșeli urmând linia sobornicească, nu pe a lor personală, eventual respinsă de Biserică. Adică nu-l cinstim pe Sf. Teodor dacă urmăm poziția lui care a fost dezavuată de Biserică. Este evident că e greșit să avem cugete eretice și au parte de pedeapsă de la Dumnezeu unii ca aceștia. Totuși comuniunea cu ecumeniștii deocamdată nu ne osândește, fiind doar lăudabilă oprirea comuniunii cu ei. Să fugim de ecumenism și să luptăm cu el, dar cu armele luminii, nu ale înfocării, părerii de sine și încălcării (prin răstălmăcire) a rânduielilor patristice! Eu am încercat să fac o triere și prezentare cât mai închegată a învățăturii patristice despre nepomenire, dar e nevoie ca și alții să contribuie sincer și corect la acest demers, fie prin rugăciune, fie prin studiu patristic. Dacă aveți mărturii de la Sfinți că este obligatorie oprirea comuniunii cu ereticii necondamnați, sunt bucuros să le ascult. P.S. 1. Nu sunt eu singurul preot nepomenitor necaterisit. Caterisirea nu este un titlu de glorie, ca să o caut, ci mărturisirea corectă. 2. Subiectul este mai degrabă pentru alt articol, după cum am mai menționat.

    luni, 13:41:02, 28 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Andrei, la sinodul cretan totul a fost pe fata, cu capul descoperit. De aceea sustin că toti cei care marturisesc caracterul sinodului cu termenul de "mare" si "sfant" sunt eretici. Spre exemplu BOR-ul trebuie curatat in totalitate. Ortodoxia nu e o haina pe care sa o folosesti, sa o schimbi si sa o murdaresti cum vrei. Apoi o speli, si gata esti iar nou ! Erezia e pacat impotriva Duhului Sfant, de neiertat, de aceea Sf. Atanasie cel Mare are dreptate cand spune ca toti invederatii eretici trebuie exclusi din cler ! Pot fi primiti la pocainta doar ca simpli mireni. A fi, asadar, in comuniune cu acestia, chiar nu-si are rostul si tradeaza de fapt teama de a nu ramane cumva...cu turma mica de la noi, dezapreciata de mai mari si condamnata pe nedrept. Doamne mantuieste !

    luni, 13:02:57, 28 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Sunteti adeptul dialogului (ridicat la sinodul cretan la nivel de dogma), dar uitati ca la viclenie orice vorbire despre Dumnezeu este desertaciune si margaritare aruncate porcilor. Tocmai de aceea Sf. Marcu Evghenicul a incetat sa mai discute cu latinii, pentru ca prin viclenie se tot intareau intru desertaciunea lor, etc. Un sinod poate fi ortodox, sfant; avand unanimitate deplina in Duhul Sfant, dar poate fi si talharesc cand se face in graba, cu pripeala avand la baza interese proprii patimase, mai cu seama eretice. Caracterul unui sinod este de a instiinta public pleroma Bisericii de masurile luate intr-o anumita problema. Asta nu inseamna ca un eretic ce a fost condamnat la un sinod, pana mai ieri a fost drept credincios, chiar daca cugeta eretic si propovaduia erezia in public. Daca nu ar fi fost divulgata o erezie inainte, nici nu ar mai fi fost condamnata la un sinod. Asadar sinodul nu reprezinta divinitatea. Noi credem intr-unul Dumnezeu, nu intr-unul sinod... care poate sa si greseasca in deciziile luate. Sa presupunem ca un sinod initiat in viitorul apropiat ii va absolvi pe ierarhii cretani si va considera ca nu au gresit cu nimic. Ce veti face atunci ? Cum ramane cu comuniunea, daca, desi paradoxal ati oprit pomenirea lor, totusi i-ati considerat inca de-ai Bisericii ? Concluzia: ati fost din slaba intelegere a problemei partasi la erezia si faradelegea lor ! Aspect de care acum profita din plin, pentru ca adevaratii ortodocsi (chiar daca unii poate prea zelosi) sunt marginalizati, prigoniti, caterisiti. Apropo, sfv ati fost caterisit pentru intreruperea pomenirii iubitorului de jidovi si ereticului mitropolit Teofan? Sau nu a facut-o pentru ca felul de abordare a situatiei asa zis echilibrate ii convine... Cat despre dreptatea Sf. Ilie stim bine: "Iar Ilie le-a zis: "Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo." (Regi 18; 40) Sf. Atanasie cel Mare in can. 2 catre Rufian spune clar ca toti ereticii vor trebui exclusi din cler, asadar suntem indreptatiti sa nu mai fim in comuniune cu ei inca de acum pentru ca in ce ne va gasi moartea in aceea vom fi judecati. La moartea unui eretic asa zis necondamnat, Dumnezeu nu va astepta vreun sinod de pe pamant ca sa stie daca sa-l trimita in iad sau nu. Nu e vorba de radicalism sau razvratire, ci de hotarare si de a spune lucrurilor pe nume: ceea ce este Da, da si ceea ce este Nu, nu. Pentru ca ambiguitatile si duhul caldicel (ca sa ne fie bine) de la cel rau sunt. Hai sa vedem din scrierile sfintilor cat de diferita este comuniunea de pomenire: Sf. Ioan Gura de Aur „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească.” „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe.” Sfântul Ipatie de Rufinian „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop.” Sf. Teodor Studitul „Mi-ai spus că te-ai temut să-i faci observaţie presbiterului tău să nu pomenească numele ereziarhului, iar eu nu găsesc ce să-ţi spun acum despre asta altceva decât că comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”. „Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia.” Sf. Marcu Evghenicul „Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce CUGETĂ DIFERIT şi să oprim comuniunea cu aceştia”. Sf. Ignatie Briancianinov ”Numeroase soboare de Sfinți au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene și mai îndelungate chinuri, închisoarea, exilul, decât să-și dea acordul la părtășania cu ereticii în învățătura lor hulitoare de Dumnezeu. Biserica Universala a recunoscut întotdeauna erezia ca un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufletește, STRĂIN DE HAR și de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul și cu pieirea lui.” ”...Cei ce se despart pe sine de COMUNIUNEA cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare ERES osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.” (15 I,II Constantinopol -861) Sa mai zic ceva de la mine, ar fi de prisos... "Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona." (Matei 6; 24)

    luni, 12:48:13, 28 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Revin cu un alt aspect important: nu întreruperea pomenirii simplă are iz de schismă, ci modul cum o pun unii în practică, printr-o separare mai mare decât prevede canonul 15. E doar un semnal de alarmă, nu mai mult. O măsură serioasă, când se vede că lucrurile nu mai sunt păstrate nici la nivelul unor discuții, ci este impusă erezia samavolnic. Atunci putem reacționa și noi prin întreruperea pomenirii, dar nu e obligatoriu. Și trebuie să menționez că nici radicalismul nu rezolvă lucrurile, ci creează doar antagonisme și mai puternice, ba chiar smintește pe mulți prin duhul răzvrătit. Aici este problema, să vedem că și reacțiile pătimașe generează efecte rele, nedorite.

    luni, 09:48:09, 28 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Doamne ajuta Pavel! Confunzi intreruperea pomenirii cu intreruperea comuniunii, asa cum spunea si Mihai. Insusi Pr Lavrentie a intrerupt pomenirea. Intreruperea comuniunii este recomandat sa fie facuta fata de cei eretici pe fata, si de cei care sustin schisma.

    luni, 09:36:27, 28 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Văd că adoptați teoria căderii automate din har. Bine, haideți să vedem problematica aceasta! Eu așa am înțeles lucrurile: Biserica funcționează sobornicește; toată puterea a fost dată episcopilor și membrilor ei: ce este legat pe pământ de un for competent este legat și în cer, nu merge altfel, automat. Tocmai prin asta este Biserică, pt faptul că e vie și își poate formula credința. Este un adevăr banal. Haideți să nu ducem discuția spre planuri derizorii! Simplul fapt menționat mai sus atestă perspectiva aceasta sinodală, anume că ruptura față de catolici s-a produs la 1054 după pronunțarea unei anateme, deși erezia Filioque era condamnată de peste două secole. De ce mai cinstim Sinoadele Ecumenice? Nu pt că prin ele a fost apărat și exprimat adevărul? Încerc să mă exprim cât mai clar, dar e nevoie să abordăm toți aceste probleme duhovnicește, cu deschidere minimală. Înțeleg neliniștea și necazul care se produc în minte de la situația din Biserică, dar nu e corectă starea aceasta lumească, justițiară, tendința de a face ordine din condei, decretând pe episcopi lepădați și gata. Caracterul sobornicesc al Bisericii impune ca să nu acționăm și să gândim samavolnic, ci comunitar. Biruința asupra ereziei nu se face într-un mod înfierbântat, ci cu smerenie, lucrând să se ajungă oicial la condamnarea răului. Pornirile acestea nu le pot privi bine. Atitudinea rușilor este cea mai bună. Ei reacționează doar față de ce este nociv, nu la grămadă. Nu pot emite o hotărâre de excomunicare, pentru că ea trebuie pronunțată la nivel panortodox. Totuși pun piciorul în prag, sancționând strict răul, pe cei care propagă schisma și erezia (aici mă refer doar cu privire la schisma ucraineană). Aceasta pare să fie atitudinea corectă. Nu vorbim de supunere grijulie, ci de respectare a canoanelor, ca să nu ajungem la un haos total. Recunoașterea episcopilor nu are în vedere faptele lor rele, ci calitatea lor de ierarhi. Reacționăm cât putem mai bine, dar nu într-un mod certăreț și unilateral, ca și cum facem noi dreptate. Spre exemplu, Ilie era drept, dar scopul era să creadă tot poporul; trebuia să-i convingă pe toți și să-i biruiască pe idolatri. Să facem și noi minunile lui sau mai bine să lucrăm cu smerenie și să fim printre cei 7.000, care nu s-au închinat lui Baal! Dovedim că avem adevărul nu impunându-l cu dinții strânși, ci fiind capabili să dialogăm și să-i convingem și pe alții. Iertare! Și să avem pacea adevărului în noi!

    luni, 08:59:08, 28 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Fenomenul Pitești: ajută-ne să nu uităm:

    Adevarul este ca in marea lor majoritate acesti oameni au fost doar detinuti politici, nu marturisitori crestini autentici. De admirat insa curajul acestor eroi ai natiunii care ar putea fi un exemplu crestinilor caldicei de astazi vehement potrivnici comunismului in vreme de dominatie capitalista si potrivnici capitalismului in vreme de dictatura comunista.

    luni, 07:47:05, 28 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Din cate am observat, aici se vorbeste si se merge pe ideea ca oprirea pomenirii ierarhilor eretici necondamnati de un marit Sinod ar avea iz de schisma si chiar caracter sectar. Termenul "nepomenitor" nici nu exista in adevaratul sens al cuvantului printre credinciosi. Si l-au atribuit doar naucii care, desi nu-i mai pomenesc, inca ii considera pe ereticii cretani ecumenisti purtatori de har si putere sfintitoare. Cu astfel de atitudine, intrusii din Biserica isi vor face veacul mult si bine, fiind slabe sanse sa se faca o delimitare vreodata a adevarului de minciuna. In toata istoria Bisericii lucrurile s-au aranjat in bine datorita unor marturisitori care au preintampinat raul si datorita lor a existat ulterior un sinod care oficial sa condamne ereziile vremii. Nu se rezolva nimic cu supunere grijulie, recunoscandu-le acestora inca autoritatea, de frica excluderii din partea "infailibililor" ecumenisti (fosti ortodocsi). S-a vazut clar de ce sunt in stare prin prigonirea monahilor si caterisirea preotilor ortodocsi, mai importante si de maxim interes fiindu-le relatiile de prietenie interconfensionale, decat mantuirea crestinilor... La rusi problema autocefaliei ucrainene prezinta mai mult interes decat sinodul talharesc cretan, si desi oficial s-au pronuntat desfiintand termenii "mare" si "sfant", totusi discutiile si hotararile de intrerupere a pomenirii si a comuniunii au avut la baza motive vizibil geo-politice. Cu toate acestea nu sunt eretici si sigur se vor trezi la deplina elucidare a situatiei actuale ortodoxe si vor deveni intr-adevar Noul Bizant, alaturi de Georgia, Bulgaria si Serbia, mai putin lasii institutiei BOR din Romania si o parte din Grecia care il au deja papa pe Bartolomeu de Istanbul. "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie." (Matei 10; 34)

    luni, 07:03:30, 28 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Cred că părintele se referă la întreruperea comuniunii, nu la întreruperea pomenirii. Recitiți vă rog, asta spune textual. Face referire la întreruperea comuniunii dintre ruși și greci care ar fi putut fi hotărâtă de sinodul rus. Dar prin modul în care rușii au decis să întrerupă comuniunea doar cu grecii care recunosc schisma ucrainiană, punctual, nominal, iar nu cu întreaga Biserică a Greciei, rușii au procedat întocmai cu Pr. Lavrentie pt canonul 15. Adica fără comuniune cu cei care ventilează erezii cu capul descoperit, doar atât; comuniune cu toți ceilalți ortodocși. E păcat să ne avântăm spre lucruri atât de mari dar să nu reușim să citim corect cele scrise de interlocutor. Iertați-mă! Doamne, ajută!

    duminică, 21:29:37, 27 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Adevarul este ca multi s-au ingradit inainte de anatematizarea de care spuneti. Cu parere de rau, dar de capul lui este cel care spune ca oprirea pomenirii se face doar la hotararea unui sinod, nimic mai fals, pentru ca acel canon 15 nu evidentiaza aceasta conditie. Sunteti singurul care ganditi astfel. In rest, da, e nevoie de discernamant si viata duhovniceasca. Si sa nu cadem in ispita celor care deja isi fac propria lor religie ortodoxa.

    duminică, 19:00:20, 27 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Ce să vă zic? Fiecare avem impresiile noastre, dar trebuie să le verificăm prin canoanele și reglementările bisericești și patristice. Ori oprirea comuniunii poate fi decisă doar de un Sinod, nu de oricine de capul lui. Există posibilitatea întreruperii comuniunii pe motiv de erezie fățișă (can. 15), dar nu cădere automată din treaptă. Ca o specificație, în 1054 a fost pronunțată o anatemă. Erezia exista de mult timp înainte, chiar condamnată pe vremea Sf. Fotie (879), dar abia în 1054 a intervenit ruptura, prin anatematizare. Acest simplu fapt infirmă cam tot ce ați afirmat. E nevoie de discernământ și cunoaștere duhovnicească.

    duminică, 11:20:58, 27 octombrie 2019

  • Pavel

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    In 1054 latinii au iesit din Biserica cu inovatiile lor. Astfel toti cei care au adus schimbari dogmatice ulterior in dreapta credinta singuri s-au exclus din Biserica, chiar daca unele erezii nu au fost condamnate explicit de o sedinta sinodala ca sa nu aibe nimeni cuvant de dezvinovatire. Dar au legatura evidenta si asemanatoare cu ereziile vechi condamnate deja. A te feri de cei care nu mai cugeta ortodox si a nu mai fi in comuniune cu ei nu inseamna a iesi din Biserica, pentru ca Biserica nu este reprezentata de cei care cugeta eretic, ci in primul rand de Capul Hristos si de sfintii care cu pretul sangelui au aparat Adevarul. In canonul 2 al Sf. Atanasie cel Mare se spune clar ca cei care au propovaduit erezia si au prigonit pe drept credinciosii crestini, nu mai pot face parte din cler, chiar daca s-ar pocai. Deci ei sunt deja eretici. Necondamnat oficial sau condamnat, daca moare in ratacire, la judecata tot ca eretic va fi osandit. Mergem in biserici, chiar daca uraciunea pustiirii si-a instalat erezia si afacerea acolo; ne inchinam la icoane si la sfintele moaste, dar nu este corect sa le mai acordam cinstea celor ce si-au batut joc de Ortodoxie facand compromis grav in credinta, publuc, de dragul mai marilor lumii si al iubirismului ecumenist. Nu exista nepomenitori, daca suntem credinciosi. Exista doar ortodocsi care au oprit pomenirea la Liturghie a unui eretic, implicit neinsemnat ierarh, dar in esenta pomenesc pe Dumnezeu Cel in Sfanta Treime inchinat si slavit, pe Maica Domnului, pe sfinti si pe toti fratii cei intru Hristos.

    duminică, 10:34:18, 27 octombrie 2019

  • Ioan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    O posibilă explicație – precizez că este doar o umilă părere izvorâtă, poate, în urma parcurgerii cărții menționate mai jos, disponibilă publicului - în privința influențării IPS Ierotheos este punerea cu interes la dispoziția înaltpresfinției sale, de informații și/sau documente obținute în mod secret ce ar putea reda discuții și acțiuni care, sub nicio formă nu ar putea măguli fanarul și pe greci, toate acestea obținute grație abilităților tehnice ale serviciilor guvernului pe care-l reprezintă diplomatul la care am făcut referire și care, da, se bagă ca musca-n lapte în treburile bisericești tulburând Biserica. Probabil că nu toți am aflat - așa, mai detaliat - de capabilitățile tehnice existente de peste 10-15 ani ale sistemului globalist de supraveghere în masă. De aceea, invit pe cei mai reticenți să parcurgă măcar în diagonală dezvăluirile lui Edward Snowden din “Dosar permanent”, Ed. Nemira, 2019, din care vă copiez un scurt pasaj de la pg 320-321: “Supravegherea în masă este acum un recensământ fără sfârșit, mult mai periculos decât orice chestionar trimis prin e-mail. Toate dispozitivele noastre, de la telefoane până la calculatoare, sunt practic niște miniagenți de recensământ pe care îi purtăm în rucsac sau în buzunar – agenți de recensământ care își amintesc tot și nu uită nimic. (...) Generațiile viitoare ar trebui să se obișnuiască cu o lume în care supravegherea nu e ceva ocazional și direcționat către circumstanțe cu justificare legală, ci o prezență constantă și generalizată: urechea care aude mereu, amintirea care este neadormită și permanentă. Odată ce omniprezența colectării a fost combinată cu permanența stocării, tot ce trebuia să facă un guvern era să selecteze o persoană sau un grup [ex: membrii unui sinod… – nota mea] ca țap ispășitor și să începă să caute – așa cum căutasem și eu prin fișierele agenției – dovezi (...).”

    sâmbătă, 14:45:37, 26 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Vă mulțumesc sincer pentru răspunsul acordat. Cu siguranță articolul va fi apreciat și de mare folos. Personal, am revenit "între ziduri" după ce am poposit în câteva locuri ale nepomenitorilor (și după o altă perioadă de stat… pe niciunde). Nu mi-am putut găsi liniștea acolo, din păcate. Mergând și ținând aproape de zbaterile acestora încercam adeseori să îmi forțez mintea ca să cred că sunt într-un spațiu, într-o adunare creștine, ortodoxe. Din tot ceea ce am întâlnit, cel mai mult m-au apăsat atmosfera sumbră, dominată de teamă (uneori compulsivă, din partea multora) și atitudini numeroase duse spre extremism. Pe temele cunoscute: apocalipsă, antihrist, biometrie dar nu numai. Bineînțeles că la pachet cu acestea vin și alunecări (uneori mai ușoare sau subtile, alteori mai grave) spre atitudini sau interpretări cu iz schismatic. De aceea v-am și adresat întrebarea de la sfârșitul ultimului comentariu și probabil că, într-o măsură, și eu am luat cu mine anumite influențe. Nu mă așteptam să întâlnesc așa ceva în rândul nepomenitorilor, întrucât eu consideram că astfel de atitudini sunt mai degrabă cu iz sectar. La fel am fost surprins să constat că mulți au ajuns în tabăra nepomenitorilor fiind catehizați în mare măsură și prin intermediul blogurilor "ortodoxe" extremiste de pe la noi. Precizez că nu fac referire la cei mai vădit schismatici pentru care întreaga Biserică este apostaziată. Nu, din păcate. Așa că în prezent sunt din nou la pomenitori, printre creștini care în mod conștient se țin departe sau oricum au un ochi critic față de atitudinile extremiste menționate (și blogosfera care le hrănește). Simt o întristare și pentru situația de acum, nicidecum bucurie sau nepăsare față de probleme… dar nădăjduiesc că Dumnezeu va găsi o soluție și pentru mine, dacă merit asta. Acum am vorbit strict legat de experiența mea. Nu am cunoscut decât o mică parte din ceea ce este mișcarea de nepomenire de la noi și nu pot extinde asta la toți preoții și mirenii care s-au delimitat de erezie. Am întâlnit unde am fost și voci echilibrate, puține dar erau. Însă se pierdeau în agitația generală, cu acceptul preotului. Spuse fiind acestea, găsesc că acest site este un loc sigur, cu liniște și așezare bună de unde sunt excluse extremele. Ne-am bucurat mai mulți, de altfel, să îl descoperim. De asemenea, mi-a atras atenția un comentariu făcut de Sfinția voastră în care atrageți atenția asupra interpretării (în rândul nepomenitorilor) acriviei Sf. Teodor Studitul separat de alte practici pastorale folosite în același context. Astfel de ancorări în context consider că sunt mai mult decât necesare atât pentru buna înțelegere a problemelor specifice cu care se confruntă acum Biserica, cât și pentru o claritate a poziționării fiecăruia față de ele. Este și o mare nevoie de catehizare în acest sens pe care eu, cel puțin, o simt destul de puternic. Am răspuns cu un comentariu un pic pe lângă subiectul discutat, iertați.

    sâmbătă, 01:49:00, 26 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    În primul rând, trebuie să avem în vedere că avem de-a face cu un atac asupra sufletelor noastre. De aceea cel mai important este să ne păstrăm cumpătul și să nu reacționăm cu aceeași monedă. Armele biruinței noastre în Hristos sunt rugăciunea și smerenia. Eu fac o paralelă cu ce spunea Hristos: "Când veți vedea urâciunea pustiirii șezând în locul cel sfânt, cei din Iudeea să fugă în munți". În Vechoul Testament Iudeea a fost partea adevărată din poporul Israel, iar munții erau locurile unde se refugiau cei credincioși pentru a evita să jertfească idolilor când veneau pe tron împărați idolatri. Cam așa și noi trebuie să evităm faptele rele din Biserică rămânând iudei, adică în Biserică, indiferent ce fac cei din jur. Este posibil să se ajungă la fundul dezastrului în Biserică, dar nu trebuie să o părăsim, ci să o apărăm. Canonic și patristic, cred că sunt multe aspecte, care sunt răstălmăcite crunt astăzi de mulți nepomenitori. Încerc să schițez cât mai clar niște principii. Cine părăsește Biserica și-și face altar separat, adică schismă (cum a făcut Filaret Denișenko, spre esemplu) iese din ea și devine schismatic. Oricine iese apoi și se duce la schismatici este și el excomunicat de la sine. Totuși simpla conslujire cu eretici sau schismatici nu te exclude din trupul Bisericii automat. Un caz aparte a fost unirea de la Ferrara-Florența, când unioniștii s-au unit cu papistașii sub un crez nou, eretic. În felul acesta, a fost creată o altă structură, asemenea greco-catolicilor (care sunt chiar aplicarea acelei uniri), deci au ieșit din Biserica Ortodoxă. De aceea Sf. Ghenadie spunea că este spre osândă comuniunea cu unioniștii, atât de mare era apostazia aceea, excomunicare automată, care nu necesita o condamnare expresă, cu toate că atunci Constantinopolul păstra formal comuniunea cu restul Bisericilor autocefale. Aici trebuie menționat că Antiohia, Alexandria și Ierusalimul au condamnat unirea. Pe scurt, unirea aceea era de natură să scoată automat din Biserică Patr Ecumenică. Ce a făcut Patr. Bartolomeu cu ucrainenii este altceva. I-a primit oe ei, nu s-a dus el la ei, ceea ce nu-l exclude automat. Este nevoie de o soluționare panortodoxă. Sf. Ioan Gură de Aur face diferența între învățători (prooroci) mincinoși și eretici. De amândouă categoriile trebuie să ne păzim, dar numai de a doua prin încetarea comuniunii. Sper să revin cu un articol mai detaliat, ci citate exacte, după ce voi avea răgaz să studiez mai bine problema, cu ajutorul lui Dumnezeu. Până atunci, eu zic că se poate ca Bartolomeu să fie încă în Biserică, deși e în comuniune cu schismaticii și are cuget vădit eretic. Asta ca o situație extraordinară, până la o rezolvare a problemelor.

    vineri, 19:20:53, 25 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Vă mulțumesc pentru răspuns! Recunosc că încă nu pot înțelege situația deplin. Aceasta este și din cauza modului de lucru folosit de ierarhi pentru a forța recunoașterea schismaticilor: în ascuns și cu mult vicleșug. În momentul de față cunoaștem exaltarea taberei schismaticilor pentru ce spun aceștia că ar fi fost o "recunoaștere oficială" dar și dezicerea taberei opuse de o asemenea hotărâre (mai mult, am aflat că așa-zisa hotărâre nici nu a ajuns să fie supusă votului în Sinod). Personal, tind să cred că o asemenea situație tulbure s-a dorit să fie creată. Pentru a mulțumi pe schismatici și pe cei în comuniune cu aceștia dar și pentru a bloca din fașă o reacție sănătoasă la scară mai largă din partea celorlalți. Metode asemănătoare pentru a obișnui pe credincioși, treptat, cu erezia (acum schisma) am văzut și după adunarea din Creta și vedem efectele. Patriarhul Bartolomeu este în comuniune cu o schismă, pe lângă faptul că se face vinovat și de erezie. Din punct de vedere canonic în ce situație se găsește? Este posibil ca acesta să fie și în Biserica Ortodoxă, și cu gândire schismatică în același timp (pentru că încă nu a fost judecat de un Sinod)? Aceasta nu o prea pot înțelege, pentru că se găsește cu un picior în barca schismei iar cu altul în cea ortodoxă (unde a lăsat să intre și erezie). Nu spune nici da, nici ba și jumătatea de măsură aici înseamnă trădare. Sau oricum nu poate da naștere decât unei minciuni / amăgiri. Canonic vorbind, poate fi practicată iconomia față de cineva aflat în comuniune cu schisma așa cum poate fi practicată față de un eretic (încă necondamnat)? Iertați-mă pentru că insist. Concepția pe care o am, din discuția cu un preot, este că în cazul schismei nu poate fi acceptată comuniunea (chiar fără condamnare). Sau este și aceasta o gândire cu ceva nuanțe de schismă?

    vineri, 16:03:05, 25 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Foarte bune observațiile, doar că mă gândesc că o clarificare a primatului onorific nu ne-ar ajuta cu adevărat. Adica, noțiunea de primat onorific este oricum foarte simplă și ușor de înțeles, iar dacă am ajunge să o definim concret prin 7 criterii, putem fi siguri că va izbucni cearta de la al 8-lea criteriu, date fiind orgoliile și interesele. Dar observația despre întâietatea onorifică recunoscută prin efectul capitalei imperiului ar trebui rostită fanarului mai des. Au făcut din chestiunea elenismului un atelaj și pt orgoliul grecesc și pentru a-și promova importanța în ortodoxie, iar roadele sunt cele pe care observăm cu toții.

    vineri, 15:15:12, 25 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Legat de motivațiile eleniste și antislaviste ale IPS Ierotheos, există o problemă cu teoria despre „A treia Romă”. Și în România există teoria „Bizanț după Bizanț”, dar asta nu înseamnă că este subminată autoritatea bisericească a Constantinopolului. În articolul său pe această temă, Mitropolitul nu îmi pare că aduce argumente concludente, fiind bazate doar pe o singură carte (ce-i drept, o sinteză) și destul de subțiri. Nu expune acțiuni concrete contemporane ale Patriarhiei Ruse prin care să emită pretenții de supremație, ca să nu zic să fie și neîntemeiate. În plus, nu trebuie să uităm cum a ajuns Constantinopolul pe a doua poziție, anume pe considerentul că devenise capitală de imperiu și importanța scaunelor episcopale e firesc să țină cont de importanța lor politică. Acest principiu ar trebui să funcționeze și astăzi pentru ruși, să zicem în teorie. Dar, pe partea cealaltă, cel puțin este evident că la ora actuală Fanarul nu-și mai justifică nici măcar existența, cu atât mai mult întâietatea. Abia aici vorbim de o ideologie clară, de data asta a grecilor, care hrănesc idealul refacerii Bizanțului. Este normal să-și dorească asta, dar e și mai firesc să accepte că deocamdată vorbim de o ruină (care e și pricinuitoare de ruină). Ce vreau să spun este că pretențiile rușilor ar fi destul de îndreptățite, dar eu nu le-am văzut atât de clar expuse în vremea noastră. Nu că aș pleda pentru întâietatea lor, dimpotrivă. Ci întâietatea asta onorifică ar trebui clarificată mai bine, ca să nu mai nască atâtea dihonii contraproductive. Eu mă gândesc că e bine de specificat că e pur onorifică și prerogativele aferente sunt și ar trebui să fie minimale, smerite, care să nu predispună spre pretenții de „primul fără egali”. Apostolii s-au certat între ei pentru întâietate, dar până la un punct, când Hristos le-a trasat regula ca primul să fie slujitorul tuturor, nu stăpânul celorlalți. Este jenant pentru Ortodoxie să nu fi învățat lecția și se ajungă în același impas ca în 1054.

    vineri, 14:10:44, 25 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Vă mulțumesc mult pentru precizări. Ambele surse sunt orthocristian.com și, deși "widely believed" totuși nu e "clearly proved". Mă iertați, eu am rezerve în privința acuzațiilor nesusținute, deși pe americani i-aș crede în stare de orice. Dar din modul în care susține ÎPS primatul fanariot eu unul nu simt că ar fi presiuni, pt că o face energic, pune inimă în asta. Dacă ar fi fost presiuni/constrângere chiar și doar în privința atoniților, nu cred că ÎPS ar fi pledat cu asemenea avânt și cu atâta convingere. Eu unul am o mare deziluzie în faptul că și-a asumat comunicatul recunoașterii, dacă acest lucru este adevărat, că a fost redactat de/sub îndrumarea sa directă. Acel comunicat este pur și simplu un act necinstit, este mincinos în conținut și vădește viclenie clară prin aceea că mizează pe politica faptului împlinit și pe amuțirea celor ce se împotrivesc. În continuare nu e clar ce s-a întâmplat acolo, dar impresia mea este că nu influența americană este determinantă în cazul ÎPS Ierotheos cât convingerea sa adâncă despre faptul că baza ortodoxiei este credința poporului grec. În aceeași lumină i-aș vedea și cărțile de mărturisire a credinței, ca pe o datorie a unui fiu al grecilor pentru apărarea ortodoxiei. Dar nu am nimic substanțial să invoc în sprijinul acestor afirmații pe care le fac. Sunt simple impresii/pure speculații. În altă ordine de idei, din câte cunosc, cea mai folosită metodă de cooptare a cuiva e să-i pui la dispoziţie informaţii greu accesibile. Nu ştim ce se întâmplă acolo, în afară de faptul că e rău (profundă concluzie! 🙂 ) Iertați-mă! Doamne, ajută!

    vineri, 13:44:32, 25 octombrie 2019

  • IOAN

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    "(...) am considerat că, iată, are şi ÎPS o slăbiciune, o abatere temporară pe care sigur o va îndrepta când va pune în dezbaterea membrilor sinodului ideile sale. Se pare însă că acolo unde ţi-e comoara, acolo îţi e şi inima şi că nu trebuie să fii extremist de dreapta pentru ca o iubire exagerată de neam să provoace vătămare Bisericii." Se prea poate ca cel menționat în pasajul și linkul de mai jos să-i fi prezentat inclusiv IPS Ierotheos V. informații si chiar documente neaccesibile publicului larg (cred că putem vorbi de o intrigă...) prin care l-au influențat sau chiar convins asupra acțiunilor si intențiilor mai mult sau mai puțin reale ale Patriarhiei Moscovei prin care aceasta din urmă ar submina poziția Patriarhiei Ecumenice și, în sens mai larg, chiar elenismul. Desigur, chiar și așa dacă ar sta lucrurile, este în continuare dificil de înțeles poziția IPS Ierotheos. Stirea din mai 2019: "In turn, Pyatt has met with several important religious figures in the Greek Orthodox sphere, including Pat. Bartholomew, His Eminence Metropolitan Hierotheos (Vlachos), and Abbot Ephraim of Vatopaidi Monastery on Mt. Athos. Previously serving as the U.S. Ambassador to Ukraine, Pyatt was instrumental in organizing the Maidan revolution. He has been described as a “Russian hate figure,” and has openly accused the Russian Church of attempting to undermine the role of the Patriarch of Constantinople and it is widely believed that he pressured Athonite abbots, Abbot Ephraim in particular, to cease their cooperation with the Russian Church." Sursa: http://orthochristian.com/121047.html Alt link relevant: http://orthochristian.com/119769.html

    vineri, 13:16:42, 25 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Limita pe care o văd eu este dată de comunitatea din care face parte cineva. Atâta vreme cât este în Biserică, orice comuniune cu el nu este greșită, oricâte abateri ar face. Din momentul când este condamnat oficial, orice comuniune cu respectivul este obligatoriu rea și interzisă. Pe de altă parte, când cineva din Biserică greșește dogmatic, există posibilitatea opririi comuniunii cu el într-un mod care să zidească. La situația de azi, este interzisă comuniunea cu schismaticii ucraineni, oricât de “reabilitați” ar fi ei tocmai pt că sunt sub excomunicare. Este permisă oprirea comuniunii cu PatrEcum pt că la mijloc este erezie papistă, nu pt schismă. Nu este ca și cum PatrEcum ar fi intrat deja în ruptură cu restul Bisericii, adică să fie de pe acum în schismă. La fel și cu orice altă Biserică ar urma pe fanarioți, cum e cea Greacă. Adică ruptura dintre ruși și greci este doar ca o mustrare, nu excludere deocamdată.

    joi, 17:08:17, 24 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Vin cu o nelămurire (cel puțin una) și întrebare în același timp. De acord că "deciziile din Colimbari au fost mai grave decât cele cu privire la schismaticii ucraineni, deși ambele au coloratură eretică." Pe de altă parte, dacă în cazul reacțiilor față de întâlnirea din Creta mai poate fi invocată o inconomie pentru păstrarea comuniunii / "unității" credincioșilor sau din teama de a nu ajunge în schismă... în ceea ce privește schisma știu că efectele pomenirii ierarhilor vădit schismatici / de partea schismaticilor se fac simțite imediat. Cine îi pomenește pe aceștia s-ar găsi el însuși în schismă. Deci nu poate fi invocată iconomia și nu pot fi acceptate nici alte tactici de tergiversare a problemei din momentul trecerii acestei limite (a pomenirii schismaticilor). Este corectă această poziție?

    joi, 16:33:32, 24 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Alegerile parlamentare în Ucraina au fost în vară-toamnă, Zelenski are super-majoritate. E practic stăpânul Ucrainei: https://theodosie.ro/2019/09/07/contextul-politic-ucrainian-si-negocierile-ucrainei-cu-rusia/ 🙂

    joi, 12:54:13, 24 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Presedintele actual continua politica precedentului in privinta romanilor din Bucovina. Doar ca vrea sa dea impresia ca e neutru fata de Biserica. Ramane de vazut daca e sincer sau nu, ca eu cred ca urmareste sa obtina sprijinul populatiei pentru alegerile parlamentare. Din ce stiu Mitropolitul Onufrie care ne e favorabil nu e chiar de multi ani in aceasta treapta bisericeasca si posibil sa se fi preocupat de problemele mai urgente pentru Biserica sa, ceea ce e de inteles. Aici ar fi trebuit sa insiste autoritatile noastre si BOR, nu Biserica Ucrainei. Pana la urma noi avem cel mai mare interes aici. Era important doar ca Mitropolitul Onufrie sa nu se opuna.

    joi, 11:51:34, 24 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Pentru mine aceste ştiri au fost un mare prag pe care l-am trecut privitor la mitropolitul Ierotheos, pentru care am (avut) o mare deferenţă. Deşi nu am putut înţelege până la capăt atitudinea sa în privinţa sinodului din Creta, am trecut-o la categoria unui soi de pogorământ pe care îl face de dragul unităţii Bisericii, coroborând mărturisirea sa parţială cu cărţile despre care înţeleg că sunt devastatoare pentru cei care susţin sinodul tâlhăresc. De aceea, mi-a fost destul de greu să accept această cădere a ÎPS Ierotheos în privinţa papismului fanariot şi chiar am prezumat o bună vreme că pur şi simplu, noi cei mai mici, nu-i înţelegem gândurile. În continuare nu cred că ÎPS Ierotheos s-ar lăsa înduplecat sau influenţat de presiunile consulului american sau a americanilor în general. Totodată, când spun presiuni, nu am în vedere constrângerea morală ci inclusiv jocuri de recrutare, cooptare, exploatare deschisă sau în orb. Dacă acesta ar fi fost cazul, cred că se întâmpla acest lucru în 2016, nu acum. Ceea ce cred însă, este că ÎPS este pur şi simplu orbit de filo-elenism. Cred că-şi iubeşte nespus nu doar poporul (grec) ci iubeşte şi o anumită viziune despre importanţa elenismului în lume, din care scaunul patriarhal de la Constantinopol este un element esenţial, motiv pentru care a găsit tot felul de argumente forţate prin care să justifice acest primat. Sfinţia voastră aţi publicat în iulie un articol despre acest subiect pe care, deşi l-am considerat important de semnalat, nu l-am crezut definitoriu pentru activitatea ÎPS Ierotheos. Cu alte cuvinte, am considerat că, iată, are şi ÎPS o slăbiciune, o abatere temporară pe care sigur o va îndrepta când va pune în dezbaterea membrilor sinodului ideile sale. Se pare însă că acolo unde ţi-e comoara, acolo îţi e şi inima şi că nu trebuie să fii extremist de dreapta pentru ca o iubire exagerată de neam să provoace vătămare Bisericii. În altă ordine de idei, articolul preluat este unul bine scris şi atinge subiecte tabu pentru politica editorială de la activenews, aşa cum o înţelegeam eu până acum. Pare genul de articol care apărea mai demult pe războintrucuvânt şi, deşi expediază subiectul nepomenitorilor, lasă să se întrevadă o anumită autocenzură cu privire la această chestiune. Nu cunosc cine este autorul, dar are materiale destul de bune, care nu prea se încadrează cu restul celor de pe Activenews. În fine, e înbucurător că este pus în discuţie acest subiect, cu atât mai mult cu cât pe Basilica acesta nici nu există, nici măcar la nivel de ştiri brute. De parcă nu ar interesa pe nimeni. Iertaţi. Doamne, ajută!

    joi, 11:37:26, 24 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Nu știu exact detaliile acestea. E o discuție și asta. Președintele actual cred că nu mai e chiar atât de potrivnic. Oricum, ar fi putut manifesta intenție Biserica, dar nu cred că a făcut-o. Ideea îmi pare că rămâne aceea că deocamdată situația e mai piezișă.

    joi, 09:59:47, 24 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Habemus Papam în Ortodoxie? Considerații românești pe marginea ultimelor decizii sinodale grecești:

    Eu stiu ca un vicariat nu este facut de catre Biserica, ci de catre stat. De aceea cred ca Biserica Ortodoxa Canonica din Ucraina nu avea cum sa il faca. Si cum statul ii este impotriva…

    joi, 07:22:37, 24 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Detalii cu privire la vizita Patriarhului Bartolomeu în Sfântul Munte:

    🙂 Da, așa este. Impresia este de insulă pt că se intră mai ales pe apă. Am modificat.

    miercuri, 10:25:59, 23 octombrie 2019

  • Alin

    la articolul Detalii cu privire la vizita Patriarhului Bartolomeu în Sfântul Munte:

    Ce insulă? Athos-ul e peninsulă.

    miercuri, 10:24:18, 23 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Dacă aveți ceva de spus la obiect pe tema asta, e bine primită orice contribuție sau chiar contraargumentare. Mă refer la faptul că citatul pe care-l dați este inexact. Adică, de fapt, e de la Sf. Teodor Studitul, care-l parafrazează pe Sf. Ioan Gură de Aur. Iar Sf. Ioan spune acestea în „Cuvântarea despre proorocii mincinoși și eretici”, care se găsește tradusă în cartea „Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți, vol.1”, p. 170. Referința din PG 99 este la Scrisoarea 39 a Sf. Teodor Studitul (p. 42 din aceeași carte, unde la nota 5 se dă trimiterea exactă: PG 59, 557-558). Cât privește textul în sine, el se referă la mesele cu ereticii, la prietenia cu ei și la nepăsarea păstorilor față de dreapta credință. Deci nu e suficient să postați un text fără explicațiile necesare. Ce vreți să spuneți cu asta? Ce legătură are cu ne/pomenirea ierarhului? A nu da binețe cuiva (după cum cere Sf. Ioan Evanghelistul în Epistola sa a doua vers. 10-11) care vine cu o învățătură greșită este tot una sau presupune a întrerupe pomenirea? A te depărta de eventuale idei eronate dogmatic propagate de cineva în Biserică se face doar prin întreruperea comuniunii sau prin simpla dezicere și păzire de acelea? Există vreo diferență între ereticii condamnați și preoții mincinoși încă nesancționați din Biserică? Acestea cred că sunt întrebările arzătoare.

    miercuri, 09:22:32, 23 octombrie 2019

  • Sa spunem adevarul.

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    „Sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și cei care se află în comuniune cu ereticii.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur, în P.G. volumul 99, coloana 1048)

    marți, 21:58:14, 22 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fenomenul Pitești: ajută-ne să nu uităm:

    Da, este foarte bună observația. Știu bine despre ce vorbiți, despre un interviu în care părintele Calciu evită oarecum încurcat să intre în amănunte, iar apoi explică exact ceea ce spuneți dvs mai sus. Nu am vreme să caut acum interviul, să mă verific, dar nu cred că greșesc. La acel moment mi s-a părut un mare paradox această grijă a părintelui Calciu să nu alunecăm în detaliile morbid-scabroase ale Piteștiului ci să ne menținem atenția la încleștarea, la războiul duhovnicesc care s-a desfășurat acolo. Totodată, nu sunt mai puțin importante detaliile și inițiativele istoriografice. Pe acelea despre care spuneți dvs să le facem iar pe acestea spre care îndemnăm aici, să nu le lăsăm 🙂 Vă mulțumesc mult pentru completări! Doamne, ajută!

    marți, 18:54:43, 22 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Fenomenul Pitești: ajută-ne să nu uităm:

    Îndrăznesc cu un comentariu în completarea acestei teme. Sau o observație avută în legătură cu multe relatări în presă pe tema vieții deținuților din perioada comunistă. Majoritatea insistă exclusiv pe redarea ororilor, a torturilor, a detaliilor înfricoșătoare ca unică modalitate de a păstra memoria (inventarul) tuturor actelor de oroare petrecute și de a face dreptate. Dar pentru un creștin toate acestea înseamnă puțin dacă nu sunt încununate și de preschimbare sufletească, de sfințire. Îmi amintesc cuvintele Sf. Pr. Gheorghe Calciu care nu era de acord și se simțea oarecum deranjat (și la noi, dar și în Vest) de o curiozitate cumva indecentă a lumii de a cunoaște în detaliu tipurile de torturi la care a fost supus etc. Curiozitate căreia, mărturisea, a încercat să nu îi dea curs considerând că prin astfel de discuții nu poate fi decât ratată înțelegerea întregii experiențe prin care au trecut cu toții. De mucenicie, de transformare lăuntrică, de legătură și sprijin absolut în Dumnezeu, de sfințire. Nu este de uitat că, reîntorși în lume, acești mucenici au regretat sau au tânjit după căldura, ajutorul și Harul primite de la Dumnezeu în temnițe. Nu au dorit să fie răzbunați, nu au dorit să facă cunoscute toate nedreptățile, ci să îl facă cunoscut pe Dumnezeu. Aceștia trebuiau recunoscuți de mult ca Sfinți Mucenici ai neamului. Este indispensabilă și această literatură memorialistică, nu este deloc o critică împotriva unor astfel de publicații. Doar am vrut să fac această observație personală suplimentară: că dacă rămânem doar cu această literatură și cu activismul civic de inventariere a ororilor trecutului riscăm să ne pierdem sufletul. Rămânem cu ochii minții fixați doar pe orori.

    marți, 18:45:08, 22 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La pelerinaj la Cuvioasa:

    https://www.ziaruldeiasi.ro//stiri/meritele-mitropoliei-versus-pacatele-primariei-iasi-la-hramul-sfintei-parascheva--233858.html Oficialii Mitropoliei par să fi simţit vântul schimbării: ne propun an de an o sărbătoare tot mai interesantă. Din păcate, abordarea Primăriei a rămas una fără vigoare, la nivelul anilor ‘90. Va fi, probabil, misiunea viitorului primar să aducă un suflu nou. Ceva s-a întâmplat la vârful Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei anul acesta. Orice urmâritor atent al evenimentelor legate de Zilele Iaşului a remarcat că, în ultimii ani, IPS Teofan a impus un nou standard hramului Sfintei Parascheva. Standard pe care l-a tot depăşit an de an. Este mai puţin important dacă e meritul lui sau al consilierilor. Dacă ne amintim bine, în anii ’90, hramul Sfintei, organizat pe atunci sub oblăduirea şi buna îndrumare a fostului mitropolit Daniel, acum patriarh, era neschimbat de la un an la altul, ce se schimba fiind doar moaştele aduse din afară alături de cele locale. E poate nedrept să facem acum vreun reproş: sărbătorile Iaşului abia deveniseră, după anii lungi şi gri ai comunismului ateu, în care manifestarea era una extrem de restrânsă, o sărbătoare regională şi chiar naţională, la care fostul primar Constantin Simirad a pus umărul din plin alături de actualul patriarh. În acest context, în care o bună parte a ieşenilor dau semne că s-au săturat de aceste sărbători obositoare şi care nu-i „prind” în niciun fel, ideea conducerii Mitropoliei, aplicată în ultimii ani, ca după liturghia din 14 octombrie Mitropolitul să facă un gest notoriu de gratitudine şi recunoştinţă, de fiecare dată pe o temă istorică adecvată, nu poate fi decât demnă de toată lauda. Cu atât mai mult cu cât această schimbare vine după o perioadă în care totul părea că e lăsat la voia sorţii. Ca să amintim numai ultimele două astfel de gesturi: anul trecut, anul Centenarului, 100 de ani de Românie Mare, IPS Teofan a adus zece centenari din toate regiunile istorice ale României, pe care i-a cinstit şi gratulat în faţa zecilor de mii de enoriaşi adunaţi la slujbă, prezentându-le fiecăruia povestea extraordinară de viaţă. A fost o surpriză plăcută pentru toţi, ţinută în secret până în ziua slujbei, şi pentru care mitropolitul merită toată gratitudinea noastră. Pe care, de altfel, am şi exprimat-o la acea vreme. Anul acesta, când facem 30 de ani de la Revoluţia din ’89, mitropolitul a avut iarăşi o idee extraordinară, şi la fel de surprinzătoare: a gratulat în faţa zecilor de mii de enoriaşi zece preoţi care au luptat cu regimul ateu pentru credinţa lor, care au ridicat sau apărat lăcaşurile lor cărora comuniştii de puseseră gând rău. A reuşit să aducă în faţa publicului poveşti pe care, şi o spunem cu toată mândria profesională, chiar şi unui ziarist cu dare de mână i-ar fi fost greu să le adune laolaltă. Deja, după această surpriză, în redacţie făceam presupuneri despre ce surpriză ne va pregăti IPS Teofan după liturghia de la Hramul Sfintei din 2020, anul viitor. Şi suntem convinşi că va fi una cel puţin pe măsura celor dinainte. Un alt lucru demn de remarcat: organizarea din acest an a cozii pelerinilor, care a fost şi cea mai mare de până acum, a fost una impecabilă. Iar ecranele imense plasate pe traseu au fost pe cât de binevenite, pe atât de utile şi apreciate, dar şi un semn că noua tehnologie nu inhibă iniţiativa preoţilor, prea adesea acuzaţi că sunt refractari la nou. Bun, haideţi să întoarcem foaia, şi să vorbim şi de partea laică a Sărbătorilor Iaşului. Aici, din păcate, lucrurile par a sta exact pe dos. Deşi primarii care s-au tot succedat la cârma Iaşului au fost din ce în ce mai tineri, Simirad - Nichita - Chirica, Zilele Iaşului par să fi arătat de la an la an tot mai îmbătrânite şi mai gârbovite. Singura schimbare notabilă: scoaterea tarabelor cu mici şi bere din centru, în rest, nimic remarcabil. O Sărbătoare în care tinerii nu sunt incluşi: care au putut, au ales uşuraţi s-o şteargă din oraş. Ieşenii simt tot mai mult că nimeni nu se preocupă să le ofere ceva special de Sărbători, altceva în afară de bâlci şi concerte banale în cartier ori la Palat. Altceva în afară de premieri cu diplome date de-a valma, la cât mai mulţi, fără nicio noimă. Daţi o simplă căutare pe Google după „Zilele Clujului”, o manifestare aparent mai modestă, cu care clujenii nu se laudă că ar avea anvergură naţională, cum o facem noi. Ba chiar nici regională. Veţi vedea însă că trei sferturi din cele peste 100 de evenimente de amploare desfăşurate în numai trei zile (27-29 septembrie) antrenează aproape exclusiv tinerii. Veţi vedea concerte cu trupe străine în mare vogă, care la o comparaţie strivesc efectiv Iaşul cu ale lui veşnice concerte cu Bănică jr. şi Andra, în cel mai bun caz, şi asta dacă nu ni se servesc foste vedete europene ajunse la senectute, din care nu a rămas decât amintirea. Daţi o căutare şi după „Zilele Timişoarei”, 1-4 august, şi veţi avea, în linii mari, cam aceeaşi surpriză doar parcurgând lista evenimentelor şi încercând să le găsiţi un corespondent la Zilele Iaşului. Nu întâmplător, în ultimul barometru european care măsoară vigoarea culturală şi creativitatea primelor 40 de mari oraşe din UE, Iaşul este aproape de coadă, pe un modest loc 34. Asta în timp ce Clujul este la jumătate: locul 21. Iată, aşadar: dacă Mitroplia a reuşit să iasă din acest clenci al obişnuinţei şi comodităţii organizatorice, dând parcă o lecţie inclusiv Patriarhiei, edilii ieşeni ne dovedesc de la an la an că regresează. Că nu au capacitatea şi imaginaţia de a face ceva în plus, ceva ieşit din tipare şi din calapodul obişnuinţei. De ce ar avea nevoie Iaşul, capitală culturală cu tradiţie redutabilă şi capitală istorică cu patalama, pentru a impune în plan naţional o sărbătoare proprie? Una care să fie pentru România, de ce nu, măcar în intenţie, de anvergura Oktoberfestului bavarez pentru Germania? Sau, ca să dăm alte exemple de manifestări de amploare naţională ce nu au loc în capitale, de amploarea vestitului Festival al Florilor din Madeira, pentru Portugalia? Ori vestitele Zile ale Focului din Valencia, despre care mulţi spun chiar că e cea mai amplă sărbătoare din Europa, ca participare? Aşadar, ce s-ar potrivi Iaşului? Pare greu de spus, dar cu siguranţă dacă un primar sau echipa sa şi-ar pune măcar problema, ar avea de unde alege. În orice caz, de o astfel de „invenţie” are nevoie Iaşul în anii care vin, dacă nu vrea să abandoneze această mare sărbătoare uitării, pe care ne-o vor lua cu ei acolo unde se duc generaţiile venerabile actuale. Mitropolia a demonstrat, credem noi, că a reuşit să iasă din acest blocaj. Primăria, din păcate, nu dă nici un semn că ştie cum s-o facă. Sau măcar să vrea cu adevărat asta. Iată, aşadar, o misiune importantă pentru cel care va câştiga viitorul mandat de primar. Oricine ar fi el… Iaşul are nevoie să-şi asume în mod deschis titlul de capitală a Moldovei şi să (se) dezvolte pe sine în această calitate. Iaşul este cu mult mai răspunzător decât Bucureştiul pentru reunificarea teritoriilor pierdute, pentru readucerea în sânul aceleiaşi ţări pe cei îndepărtaţi de vitregiile istoriei şi, mai ales, pentru construirea unei ţări calde şi primitoare pentru cei de altă etnie (ruşi, ucrainieni, bulgari, tătari etc) care trăiesc astăzi în aceste teritorii. Doar printr-o dimensiune deschis culturală, printr-o transformare duhovnicească de substanţă şi printr-o inimă colectivă smerită şi zdrobită putem spera că cei străini neamului nostru vor prospera şi iubi această ţară mare şi frumoasă. Doar Iaşul are această vocaţie culturală şi duhovnicească de a gândi reunificarea în termeni care să excludă greşelile trecutului, abuzul jandarmului, nepăsarea politicianului, dispreţul faţă de românism ori faţă de străini şi toate celelalte elemente din recuzita discursivă a celor ce se împotrivesc reunificării. Iaşul nu trebuie să fie un element de soft power, ci trebuie să fie promotorul conceptului de soft heart. De aceea este esenţială o regândire în adâncime a modului de organizare a evenimentelor prin care sunt sărbătorite Zilele Iaşului şi Ziua Sfintei Parascheva astfel încât cu adevărat să ne bucurăm de mijlocirile Sfintei, ocrotitoarea întregii Moldove! Primăria Iaşi are nevoie să gândească şi să promoveze un nou moldovenism unul care să nu combată pe cel susţinut de preşedintele Igor Dodon, ci unul care să îl împlinească. Această idee a promovării Moldovenismului a fost asumată de noi şi menţionată ca atare în pagina de Năzuinţe, dar nu poate fi promovată altfel decât prin concursul autorităţilor locale şi doar cu rugăciunile Cuvioasei noastre iubite!

    marți, 12:10:53, 22 octombrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Detalii cu privire la vizita Patriarhului Bartolomeu în Sfântul Munte:

    Cât de triste sunt aceste vești! Și cât de repede alunecă lucrurile! Parcă timpul nu mai are răbdare. Oare ce simt călugării din mănăstirile Sfântului Munte?

    marți, 10:48:33, 22 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Bineinteles ca toate sunt obligatorii, dar fara dreapta socoteala putem gresi. Daca ai sa citesti istoria Bisericii, ai sa vezi ca au mai fost cazuri din acestea, de aceea te rog sa citesti aceasta carte.

    luni, 22:50:02, 21 octombrie 2019

  • Mihaib

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Doamne ajuta, Andrei! Crezi ca in Pidalion, unele canoane sunt facultative iar altele obligatorii?! Problema mantuirii este optionala pentru un crestin?

    luni, 16:40:09, 21 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Aici: http://aktines.blogspot.com/2019/10/blog-post_651.html se poate vedea că, de fapt, Patriarhul Bartolomeu a făcut pomenirea, da. Ca să fie mai limpede despre ce vorbim

    duminică, 23:13:54, 20 octombrie 2019

  • Ioan R

    la articolul Mitropolitul Serafim despre pomenirea schismaticilor: „Nu cedați, Preafericite!”:

    Da, un apel impresionant! Este greu de digerat cum ierarhii greci sadea și pro recunoaștere schismatici ucraineni nu iau seama la consecințele grave care se prefigurează.

    duminică, 22:00:54, 20 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Problema e în Tomos. Acolo nu e infailibilitate (care a intervenit și la Roma abia în sec. XIX – Conciliul I Vatican), dar e supremație, primul fără egali, idee ce dărâmă catolicitatea/universalitatea/sobornicitatea Bisericii, conform căreia nimeni nu poate deține o putere absolută față de ceilalți.

    duminică, 20:11:35, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Sarut mana Parinte! Eu cred ca e doar schisma, doar ca modul de introducere a schismei in Biserica are in spate o erezie, papismul, dar care este afisata in multe cazuri, subtil si viclean. Adica Bartolomeu, niciodata n-a declarat pe fara ca el e seful suprem, ca nu greseste, si toti trebuie sa se supuna deciziilor lui, asa cum pretinde papa, dar face asta prin santaj si presiune, sustinut din spate de cei intunecati.

    duminică, 16:40:28, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Doamne ajuta Mihai! Iti recomand cartea parintelui Epifanie Theodoropulos, "Cele doua extreme, ecumenismul si stilismul". In aceasta carte Par Epifanie spune ceva de genul ca daca pomenirea unui ierarh ecumenist ar exprima automat si acceptarea convingerilor ecumeniste ale acestuia, de catre clericul care pomeneste (acesta fiind antiecumenist), atunci intreruperea pomenirii ar fi fost obligatorie.

    duminică, 16:32:24, 20 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Trecerea în diptice înseamnă pomenirea la slujbă, nu o înscriere expresă. Această afirmație poate fi o forțare a notei în contextul în care slujba a fost cu participarea Patriarhului Bartolomeu (care-l pomenește pe Epifanie, după cum a spus rusul). Deci e firesc să aștepte un semn concludent că a fost inclus în rândul Întâistătătorilor de Biseirici Autocefale.

    duminică, 16:28:01, 20 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Ce să zic și cum să zic? Pare adevărată această afirmație cu girarea, dar nu o văd chiar așa. La ce mă refer? Cel mai mare validează pe cel mai mic, nu invers și nici pe cel egal. Adică nu credincioșii validează pe preot, ci ei sunt girați de el; la fel preotul de episcop și ierarhul de Patriarh și Sinod, iar un Sinod local de restul Bisericilor Locale. Pe de altă parte, există și o oarecare recunoaștere, dar la nivel moral, nu canonic și dogmatic. Adică, dacă prefer pe cineva, slujesc mai des cu acela; și invers: dacă am rețineri față de cineva, slujesc foarte rar, dar nu pot refuza comuniunea de tot pt că nu am această putere de a condamna pe vreun cleric, ci doar un Sinod competent poate face asta. Cât privește conslujirea, ea nu este o girare efectivă, adică a credinței particulare, ci a credinței oficiale a respectivului, adică a Bisericii care-l recunoaște. Pe acest fundal apare posibilitatea opririi canonice a comuniunii ca o mustrare extremă. Așa înțeleg eu lucrurile din câte mi-am bătut capul.

    duminică, 16:24:01, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Asta poate fi o informatie manipulatoare! Fiti sigur ca ierarhii greci care se opun autocefaliei schismaticilor din Ucraina, nu-l vor pomeni pe Epifanie. Asta e un joc pervers si parsiv al ecumenistilor, ca sa dea impresia ca toti sunt de acord, inclusiv cei care pana acum se impotriveau, astfel decredibilizandu-i pe cei din urma (credinciosii care isi pusesera nadejdea in acestia, in urma acestei informatii manipulatoare, si-ar pierde nadejdea si increderea in ei), si astfel sa creada toata lumea ca totul e bine.

    duminică, 16:18:40, 20 octombrie 2019

  • nenimenea

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Numai că Epifanie afost trecut și în Diptice(ale Patriarhiei grecilor,căci la Constantinopol e trecut mai demult): "A mulțumit Arhiepiscopului Ieronim pentru trecerea în diptice a numelui lui Epifanie",deci...

    duminică, 15:39:25, 20 octombrie 2019

  • Mihaib

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    "Important e că pomenirea nu este tot una cu împroprierea convingerilor celui cu care slujești." Ma iertati, dar pomenirea, pe de alta parte, arata ca girez inaintea lui Hristos acea convingere a co-slujitorului. Poti face aceasta si sa ai constiinta curata?

    duminică, 15:31:41, 20 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Depinde ce înseamnă comuniune. În Grecia nu este pomenit Arhiepiscopul, ci întreg Sinodul, deci fără a se pronunța vreun nume. Doar în Ținuturile Noi (Nord) este pomenit și Patriarhul Ecumenic. E greu pt un arhiereu grec să oprească pomenirea, dar le-ar fi mai la îndemână să nu slujească împreună cu cei pro. Nu prea ne putem da noi cu părerea, deși mi-ar părea bine să fie și mărturisitori. Un subiect delicat este dacă la mijloc este erezie sau doar schismă.

    duminică, 14:20:03, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Subscriu la cele spuse de Pintan. "Adica vorbim despre schisma, nu despre o cearta pt o problema oarecare". Aici ati pus punctul pe i. E o problema f serioasa, de mantuire. E nevoie ca si noi, ca simpli credinciosi sa luam atitudine si sa marturisim.

    duminică, 14:12:29, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Chiar si in situtatia asta, in care PF Ieronim l-a pomenit pe Epifanie, harul tot lucreaza prin el. Totusi, nu e mai bine urma acestei greseli a lui, ca ceilalti ierarhi care s-au aratat impotriva, sa se abtina de a avea comuniune cu el?

    duminică, 14:06:15, 20 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Mitropolitul Serafim despre pomenirea schismaticilor: „Nu cedați, Preafericite!”:

    Un pastor adevarat, care il doar inima de Biserica, de oi! Mi-aduc aminte ca mai demult l-am auzit pe un parinte zicand ca, Dumnezeu tine o sita mare in mana, si cerne! Sa marturisim fiecare dintre noi!

    duminică, 13:51:41, 20 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Pomenire=comuniune liturgică=aceeași credință, dar nu a unuia dintre slujitori, ci a Bisericii din care fac ei parte. Din păcate, se poate întâmpla ca cineva să rătăcească de la credință, dar să nu se fi desprins de tot prin ruperea de ceilalți. Și eu cred că pomenirea de azi a fost vădit o recunoaștere a lui Epifanie. Dar pot interveni și anumite interpretări. Poate a făcut-o la presiunea Patr. Bartolomeu, nu din convingere. Se va vedea zilele următoare. Mai intervin și alte aspecte. Unde este erezia (papistă)? Nu Epifanie este eretic, ci Bartolomeu, dar necondammat. Epifanie este condamnat, dar nu pt erezie. Atâta vreme cât situația nu este reglementată sinodal la nivel panortodox, este vorba de un teatru din partea celor aflați în greșeală, dar nu de felul în care se face mențiune în Scrisoarea atoniților. Aghioriții de la 1273 vorbeau de pomenirea mincinoasă a papei care ar fi episcop, dar care nu era de fapt, fiind depus din treaptă de către Biserică. Nu era îngăduită pomenirea lui pentru că l-ar fi așezat "împreună cu ceilalți Patriarhi". Nu este aceeași situație acum.

    duminică, 06:31:02, 20 octombrie 2019

  • Mihaib

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Pomenirea nu inseamna comuniune liturgica? Adica aceeasi credinta? Cum se poate sa pomenesti pe cineva azi, iar maine nu-l mai pomenesti? Cum sa pomenesti pe cineva de alta credinta/convingere? Se joaca teatru in fata altarului?

    sâmbătă, 23:41:01, 19 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    Doar încă o dovadă că nu așa funcționează (ne)pomenirea. Să nu ne grăbim. Acum a pomenit pe Epifanie pentru că a slujit cu Bartolomeu, deci nu reprezintă musai o convingere a lui. Pe de altă parte, a făcut-o special pt a începe comuniunea cu "autocefalii". Dar, pt că există posibilitatea ca de mâine să nu-l mai pomenească, nu este încă o dovadă de recunoaștere clară. Important e că pomenirea nu este tot una cu împroprierea convingerilor celui cu care slujești.

    sâmbătă, 22:23:00, 19 octombrie 2019

  • nenimenea

    la articolul update-„Autocefalia” schismatică ucraineană a fost parafată în Grecia prin pomenirea lui Epifanie; rușii manifestă încă rezerve:

    De moment ce Arhiepiscopul Ieronim l-a trecut în diptice chiar dacă nu l-a pomenit cu gura lui în timpul liturghiei(pentru că l-a pomenit Bartolomeu în timpul aceleiași liturghii)) pe schismaticul Epifanie ,ce mai e de așteptat??

    sâmbătă, 21:31:35, 19 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Mă bucur când cineva dă dovadă de iubire de adevăr și are și ponderare, că toți avem greșeli mai mari sau mai mici.

    sâmbătă, 15:16:57, 19 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Poate mesajul și atitudinea mea sunt mai înfierbântate decât ar trebui. Recunosc că am o dezamăgire enormă privind tot vicleșugul și nepăsarea, chiar o revoltă. Și vedem mai mulți că aceștia nu doar că sunt bolnavi, dar își doresc cu tot dinadinsul să rămână așa și să-i piardă și pe alții. Cum se poate vorbi unora ca aceștia care refuză să vadă adevărul pus înainte de n ori și caută doar să-și ascundă răutatea? Iertați. Poate îmi lipsește o perspectivă mai duhovnicească... Am citit ultima știre, s-a făcut pomenirea lui Epifanie de către Bartolomeu și de alți ierarhi... Să îi țină Dumnezeu pe ierarhii greci care au contestat "autocefalia" în lupta cea dreaptă! Și eu țin să vă mulțumesc pentru informațiile oneste pe care le postați pe subiect, nu le-am regăsit pe alte site-uri de la noi, altfel decât trunchiate, greșit interpretate sau alarmiste... din păcate!

    sâmbătă, 15:11:52, 19 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Eu am înțeles ideea lui Vlad în sensul că dragostea și înțelegerea față de cel aflat în greșeală poate aduce mai multe roade bune decât intransigența. Doar că, din partea mea, nu știu cum s-ar fi putut face o adresare mai împăciuitoare în condițiile acestui conflict deja escaladat.

    sâmbătă, 11:06:20, 19 octombrie 2019

  • pintan

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Ținând cont de “calitatea” discuțiilor care au avut loc în acest Sinod al grecilor (și care a fost analizată și pe acest site) se putea aștepta o atitudine mult mai tranșantă a Bisericii Ruse. Nu cred că e o chestiune de revanșă (cum s-a interpretat), ci de a arăta că își cunosc foarte bine adversarul. Un adversar viclean, mereu ascuns, alunecos… dornic de distrugere (nu doar prostit, mituit, șantajat) și de a face politică, nu de a asculta de dogme. Vicleniei de Fanar nu i se poate opune decât scoaterea în plină lumină a problemei așa cum este. Necosmetizată cu iubirism și fățărnicie. Pe cei care doresc schismă politețea și omniprezenta toleranță nu îi vor îndupleca cu nimic… din contră, îi va atâța și mai tare. E atât de multă prefăcătorie și viclenie în tot ceea ce ni se prezintă mai ales în ultimii ani, cu și după pseudosinodul din Creta, acum cu schismaticii ecumenişti… încât citind textul Bisericii Ruse pur și simplu am răsuflat a puțină ușurare. E un semn de sănătate sufletească și de curaj în atâta minciună și tulburare. Nu mi se pare sănătos să se ceară BORu o altă atitudine. Nu doar că este cea atacată (dar asta ar fi prea puțin), dar este și cea care poate vorbi și limpezi apele în momentul de față când toate celelalte biserici, la nivel oficial, închid ochii, tac, amână, pasează problema mai departe. Adică vorbim despre SCHISMĂ, nu despre o ceartă pentru o problemă oarecare. Mult mai nocivă mi se pare că este tăcerea într-o situație ca aceasta… o discuție onestă, deschisă (chiar dacă dureroasă) ar salva pe mulți.

    sâmbătă, 10:58:57, 19 octombrie 2019

  • nenimenea

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Foarte bună poziția rușilor,echilibrată și fermă(părerea mea că putea fi chiar mai fermă);să vedem BOR-ul ce o să facă… off-topic: felicitări realizatorilor acestui site,inclusiv și pentru grafică…

    vineri, 18:45:16, 18 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Eu am privit poziția rușilor mai ales din perspectiva subiectului întreruperii pomenirii. Este încă o dovadă cum trebuie făcută, adică delimitare doar față de cei împricinați, nu și față de clericii nevinovați, chiar dacă se află în comuniune cu primii. Din această perspectivă, reacția nu poate fi decât una de autoritate, de fermitate. Dar este echilibrată, canonică.

    vineri, 12:20:12, 18 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Da. Nu neg că și rușii sunt predispuși spre o poziție de putere (tiranie), chiar am menționat în treacăt spre final acest lucru. În rest, chiar sunt curios ce propuneri mai împăciuitoare ar putea face. Plus că și ei sunt destul de atacați la nivel politic și pe alte planuri; nu știu cât și ce își pot permite. Evident, spun acestea din postura unui neavizat, de pe margine.

    vineri, 12:02:27, 18 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Nu am în vedere o indulgenţă mai mare. Este evident că ruşii ar fi putut să intre la rupere şi să ia act de recunoaşterea schismaticilor, pur şi simplu. Iar apoi să rupă comuniunea şi alte cele, lucruri care sunt implicite dacă ne ducem cu gândul spre rău, cam cum am făcut eu în comentariul de ieri, referitor la calendar. Asta tocmai pentru că au dreptate. Este evident că au adoptat o poziţie moderată, de aşteptare, dar eu în asta văd un calcul politic nu (doar) o grijă pentru unitatea Bisericii. Aşteptarea aceasta este bună şi lăudabilă. Dar îi aşteaptă pe greci pe un teren exclusiv rusesc şi au făcut lucrul acesta, delimitarea ascendentului moral rusesc, scoţând din context susţinerile ierarhilor greci care s-au împotrivit recunoaşterii. Sunt chestii de nuanţă, nu ştiu cât de limpede este ceea ce insist să spun. Ruşii au dreptate dar folosesc asta în primul rând pentru ei, nu pentru vindecarea rupturilor, caz în care ar fi trebuit să ia în calcul şi neputinţele grecilor şi fanarului, să poarte sarcinile celor mai slabi. Repet, nu am ce reproşa acestui comunicat, în condiţiile în care eu unul mă aşteptam la mult mai rău. Însă cred că acest comunicat putea fi chiar un pic mai bun decât este, chiar dacă nu sunt eu cel chemat să facă astfel de aprecieri. Dar strict în calitate de vorbeţ online, asta văd, asta cred, cam asta zic. I-au pus pe greci cu spatele la un zid moral şi aşteaptă să-i vadă căzând în groapa propriilor lor greşeli. Prin modul în care au decupat declaraţiile mitropoliţilor greci care avertizează în privinţa pericolului de a cădea în groapă, ruşii de fapt sunt interesaţi doar să facă evident pentru toată lumea că această groapă există şi că ea a fost săpată de greci, fanar, americani. Dar dacă vom ajunge să-i vedem pe greci căzuţi acolo, poate şi pe noi (să nu fie!) nu ştiu cât o să ne mai încălzească asta pe urmă. De asta eu unul mi-aş fi dorit un comunicat al Sfântului Sinod rusesc care să evite cât mai mult posibil alunecarea în groapă, deşi omeneşte vorbind, nu am ce să le reproşez în această direcţie. Faptul că li s-a greşit nu este o dispensă pentru grija pe care trebuie să o poarte pentru unitatea Bisericii, iar aici vorbim în termeni absoluţi, nu relativi. Ruşii nu pot invoca doar faptul că au procedat "corect" şi "echidistant". Întrucât alţii sunt incorecţi li se cere şi mai mult pentru a nu da loc răului, nu doar să lase de la ei, nu doar să arate indulgenţă. Ci să se facă luntre şi punte în chestiunile omeneşti pentru a păzi Biserica în graniţele ei canonice şi dogmatice. Asta cred.. Iertaţi-mă! 🙂

    vineri, 11:43:38, 18 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Care ar fi fost rostul indulgenței mai mari? Asta în contextul în care nu au forțat nota să interpreteze decizia grecilor deja ca o recunoaștere a "autocefaliei"?

    vineri, 11:15:17, 18 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă va rupe comuniunea DOAR cu Arhiepiscopul Greciei și cu cei care vor recunoaște pe schismaticii ucraineni:

    Am citit aseară comunicatul Sfântului Sinod rus în limba engleză, l-am recitit acum şi în limba română şi, totuşi, rămân la concluzia că, deşi formulat în limbaj bisericesc, este (pe fond) mai tăios decât ar trebui. Mă refer la faptul că acest comunicat cuprinde o naraţiune a lucrărilor Sinodului Grecesc care desfiinţează de fapt poziţia grecilor şi o reţine ca fiind reprezentativă doar pe cea a ierarhilor care s-au împotrivit, despre care am scris şi noi. Dar aceste poziţii, aceste fragmente reluate în citat de ruşi sunt de fapt decontextualizate, pentru că cei doi mitropoliţi greci au spus aceste lucruri îngrijorându-se de soarta grecilor şi a Patriarhiei Ecumenice, au cerut amânare şi cumpănire, o mai mare chibzuinţă, însă au fpcut asta din poziţia de membri ai sinodului grecesc preocupaţi de soarta ortodocşilor (greci). Dar dacă noi putem face asta, să prezentăm declaraţiile în citat, noi fiind nimeni pe lume, nu la fel putem spune şi despre Sfântul Sinod al ruşilor care ocupă astfel un teren înalt, un ascendent moral exclusiv, de la care nu prea mai lasă loc de întors sau de compromis. Au ales opinii exprimate într-un anume context (de conlucrare în Sfântul Sinod grecesc) pe care le invocă într-un alt context (de confruntare a celor două tabere, elenă şi rusă). Orice astfel de schimb de opinii/comunicate are drept obiect o confruntare a naraţiunilor, iar ceea ce aş fi aşteptat de la ruşi este să încerce să tempereze pericolul de ruptură. Or, prin acest comunicat, ei de fapt pretind că sunt cei buni, grecii sunt cei răi, şi invocă o mecanică morală, o cauzalitate inconturnabilă, în care dacă grecii cei răi vor rămâne răi, atunci ruşii cei buni vor face ceea ce trebuie să facă oamenii buni, adică să se separe de cei răi. Dar scopul nostru nu este să avem o tabără bună şi una rea, ci să evităm schisma. De aceea spun că, deşi formulată în termeni bisericeşti, poziţia ruşilor nu-mi pare cea mai inspirată, dat fiind că sunt cei care au de partea lor adevărul şi dreptatea. Mi se pare că prea s-au grăbit să fie cei buni (pe bună dreptate) deşi, faptul că sunt în adevăr, i-ar fi putut face să fie mai concesivi în modul de formulare a comunicatului, să arate un duh mai.. zdrobit. În această lumină, comunicatul Sfântului Sinod rus îmi pare unul extrem de bine formulat din punct de vedere politic, dar care totuşi suferă pe latură.. duhovnicească, dacă îmi sunt permise astfel de aprecieri. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

    vineri, 10:26:35, 18 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”:

    Sunt de acord cu comentariul dvs dar aş vrea să fac şi o observaţie oarecum OFFTOPIC întrucât îl consider reprezentativ pentru modalitatea în care se discută lucrurile în blogosfera ortodoxă. Având în vedere că ortodocşii au drept reper această încleştare a duhurilor, şi că judecă mereu în cheie moral-duhovnicească chiar şi chestiunile cele mai banale, am observat că avem tendinţa de a simplifica (exagerat) lucrurile sau de a adăuga explicaţii de fond care totuşi nu aduc o clarificare concretă pentru subiectul discutat. Bineînţeles că avem masoneria care este implicată la anumite nivele în tot ceea ce înseamnă politică mare (şi mică?), dar nu ştiu în ce măsură e şi determinantă pentru ceea ce se întâmplă în lume. Opinia mea este că lucrarea celui rău, la nivel mare, nu se reduce nici pe departe la acţiunile masoneriei, deşi aceasta reprezintă (uneori) un element decisiv în politica mare. Aşadar, înţeleg că trebuie să avem în minte toate elementele care concură la o anumită stare de fapt, dar eu sunt destul de sceptic în privinţa utilităţii concrete, pentru discuţia noastră, a trimiterii la masonerie atunci când nu avem elemente concrete de care să ne legăm, pe care să le luăm în calcul. Asta cu atât mai mult cu cât am întâlnit deseori pornirea aceasta de a abandona o discuţie aşezată (chiar dacă ne lipsesc elemente factuale esenţiale pentru a avea o imagine completă) şi de a pleca cu gândul la programul masoneriei despre care , din păcate, cunoaştem destul de puţine lucruri concrete în legătură cu ceea ce ne interesează de fapt. De multe ori ajungem să tratăm lucrurile la un nivel generalist, chiar şi atunci când totuşţi ne sunt la îndemână nişte judecăţi cu care să lucrăm în continuare şi din care să învăţăm. Sper că nu am fost neclar în ideea acestui comentariu. Vă mulţumesc mult pentru gândurile pe care le-aţi exprimat şi pe care le consider folositoare. Cele trei exemple pe care le daţi sunt cazuri excepţionale, de ruptură în mersul lucrurilor şi deşi sunt consecinţe dramatice în latură duhovnicească, schimbarea în sine este datorată mai degrabă factorilor externi ortodoxiei. Din acest motiv îndrăznesc să dau un alt exemplu de schimbare duhovnicească: exemplul celor doi mari boieri din Sfatul Ţării care s-au căugărit în timpul domniei Sfântului Voievod Neagoe Basarab şi cărora Măria Sa le dă sfaturile duhovniceşti pe care le regăsim în Învăţături.. Abia acolo cred că avem de-a face cu o schimbare duhovnicească tihnită, liniştită, una care a adus multe roade şi care a aşezat neamul românesc pe o anumită traiectorie spirituală (pe care am cam rătăcit-o mai apoi). Ştiu că revin agasant la Învăţăturile Sfântului Voievod Neagoe, dar trăiesc cu convingerea că noi ca neam nu ne folosim nici pe departe de bogăţia pe care o avem. Iertaţi-mă. Doamne, ajută!

    vineri, 09:48:02, 18 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”:

    Doar ierarhii care gandesc lumeste, politic si care tin de scaun, gandesc si actioneaza cu usuratate, si isi bat joc de Biserica, de randuiala ei, si de turma. Ceilalti se lupta pt Adevar. Dar asa se alege graul de neghina. Eu as vedea lucrurile si un pic mai altfel. Tot se spune ca se fac jocuri politice, s.a. Sper sa pot face rost de un filmulet cu par. Macarie Banu de la schitul Oituz, in care explica ff clar, cine a fost in spatele tuturor revolutiilor, rascoalelor, cam de la 1840 incoace, si care este scopul. Stim f bine, cine. In spatele acestui asa zis sistem politic, este insusi satana, si cei care conduc acest sistem satanic, sunt slugile lui. Lucrurile sunt f simple. Dupa caderea lui Lucifer, lupta este intre Dumnezeu si robii Sai, si satan si slugoii lui. Campul de batalie este pamantul, implicit viata omului, durata razboiului este durata vietii fiecarui om, iar miza este omul, adica vesnicia lui. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, satana vrea ca toti oamenii sa se duca in iad. Tot sistemul acesta politic a fost creat de satana, cu scopul de a-l zapaci pe om, de a-l momi cu false placeri, si in final de a-i rapi raiul vesnic. Scopul final al acestui sistem este inscaunarea lui antihrist, si lepadarea oamenilor de Hristos. De aceea Sf Parinte Iustin Parvu spunea ca solutii omenesti nu mai exista. Sf Ignatie Briancianinov le spunea ucenicilor sai ca nu vor putea stavili apostazia. In spatele acestor erezii si schisme e satana. De ce cauta dracul sa-l duca pe om in schisme sau erezii? Foarte simplu, ca sa-l duca in iad. Intotdeauna schimbarea a fost duhovniceasca, sau din voia Domnului. Am in minte 3 exemple. 1. In vechiul testament, cand ingerul deschide poarta cetatii si pune cheia sub piatra, si spune ostirii cotropitoare sa intre in cetate. 2. Caderea Constantinopolului, atunci cand, daca ar fi fost 5 drepti in Constantinopol, nu ar fi cucerit turcii cetatea, putea sa aiba sultanul 1 miliard de soldati, nu voia Dumnezeu si gata. Si invers, putea sa aiba bazileul o armata de 10000 de ori mai mare decat sultanul, pt ca nu erau 5 drepti in cetate, tot cucereau turcii cetatea. 3. Moartea Sf Lazar, cneazul sarbilor, cand a preferat sa moara el si armata lui, pt a se mantui el, armata sa si neamul sau.

    vineri, 02:20:26, 18 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Mitropolitul Serafim de Pireu înfruntă decizia eronată a Sinodului grec cu privire la criza ucraineană:

    Vrednic este! Dumnezeu sa-l aiba in paza pe IPS Serafim, si pe toti ceilalti ierarhi vrednici ai Greciei, si nu numai!

    joi, 20:25:29, 17 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”:

    “De multe ori, o disputa teologica are drept cauza nu teologia, ci politica. Si se creaza DISPUTE DOGMATICE numai si numai CA SA FIE SALVATA O SITUATIE POLITICA.” “Isi închipuie unii ca s-au adunat toti episcopii ăștia – care pe cand erau studenti la Teologie, treceau examenele cu cinci, si oricum nu pricepeau o iota – si, dupa ce se intrunesc ei in Sinod vine Duhul Sfant si îi loveste in cap ca un topor si le despica teasta si Duhul Sfant intra pe acolo, si-apoi, de pe buzele lor se revarsa numai cuvinte de înțelepciune. Adica intervine Duhul Sfant in Sinodul Ecumenic sau intr-un Sinod Local si ii lumineaza in felul acesta pe episcopi, ca sa emita ei hotarari corecte.” “Daca am avea o suta cincizeci de episcopi care inainte de a se duce la un Sinod nu sunt de Dumnezeu insuflati, nefiind ei de Dumnezeu insuflati inainte de Sinod o sa devina de Dumnezeu insuflati dupa rugaciunea de inaugurare a Sinodului? Si o sa inceteze sa mai fie de Dumnezeu insuflati dupa terminarea Sinodului? Ce-i asta?” (Dogmatica empirica dupa invataturile prin viu grai ale Pr. Ioannis Romanidis, vol. I+II– de Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului) Am copiat aceste comentarii ale unei persoane, de pe site-ul cuvantulortodox.ro Cate dreptate avea Pr. Ioannis Romanidis.

    joi, 18:43:07, 17 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”:

    Astăzi are loc Sinodul Bisericii Ruse, care va hotărî ce atitudine va lua cu privire la deciziile grecilor. Deocamdată sunt purtate discuții între ruși și greci pentru a se ajunge la o întrunire panortodoxă si rezolvare pe măsură.

    joi, 14:00:55, 17 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”:

    Cred că nu greşeşte nimeni dacă s-ar duce cu gândul la „noaptea ca hoţii”.. E aproape de neconceput modalitatea aceasta de tratare a lucrurilor într-o chestiune atât de serioasă şi e de necrezut uşurinţa ierarhilor greci, cu unele excepţii. Noi avem publicate două articole despre ceea ce s-a întâmplat concret în anul 1054 (stadiile schismei şi sentinţa de excomunicare) şi se poate vedea şi acolo că deşi chestiunea zilei au fost orgoliile personale, caracterul vulcanic al lui Humbert, pretenţiile francilor ş.a.m.d., astăzi observăm că, în timp, acestea au dispărut dar ceea ce a pecetluit căderea catolicilor au fost ereziile. Nu vreau să argumentez pro causa aici dar este evident că, deşi vorbim despre poliţe pe care grecii vor să le plătească ruşilor, pe fond avem două erezii extrem de vătămătoare care consumă ortodoxia la interior: ecumenismul şi neopapismul fanariot. Aşa cum la 1054 toată lumea era siderată de atitudinea cardinalului Humbert şi de sfidările latinilor/francilor, aşa şi astăzi lumea se împiedică de chestiuni (geo)politice, uitând că erezia caută şi speculează orice fisură pe care o întăreşte în rupturi greu-imposibil de vindecat. Vedem în cuvintele ÎPS Serafim de Pireu că grecii se tem că ruşii ar putea, drept represalii, să intre în comuniune cu vechi-calendariştii greci şi vedem cum se reactivează un foc pe care noi îl consideram sub control. Ştim cu toţii modalitatea în care s-a impus calendarul în ortodoxie şi nu cred că e dificil de înţeles care ar fi obiectul unui sinod convocat de ruşi pentru a pedepsi sfidarea greacă. Se prefigurează o ruptură atât de gravă în Biserică încât Patriarhia noastră nu mai poate rămâne în expectativă. Nu ne încălzeşte cu nimic declararea unei neutralităţi politice, care ţine întotodeauna de momentul politic luat drept reper, ci avem nevoie de apărare a Bisericii universale, nu doar a celei româneşti. Nu în ultimul rând, vedem că deşi invocate la cel mai înalt nivel, presiunile geopolitice nu sunt totuşi definite ca atare. Vorbim despre o agresiune a Statelor Unite ale Americii asupra ortodoxiei, agresiune prin care americanii urmăresc să izoleze pe ruşi şi pe acest tărâm bisericesc. Este un război în care americanii nu ţin cont de niciun fel de scrupule şi vedem că prin aceasta produc răni deosebit de grave inclusiv „partenerilor strategici”. Va trebui mai devreme sau mai târziu să discutăm serios despre această agresiune a americanilor asupra ortodoxiei întrucât războiul pare pregătit să fie unul de durată. Pe mine mă înspăimântă modalitatea aceasta în care Arhiepiscopul Elpidifor al Americii este prezentat ca fiind viitorul Patriarh Ecumenic, succesor al părintelui patriarh Bartolomeu, ca şi când acest lucru ar fi deja un lucru dat, săpat în piatră. Este evident că în Biserică nu putem închide ochii la nelegiuirile care se fac în alte părţi, pentru că grăniţuirea aceasta etnică, pe popoare, nu ne ocroteşte de bolile care se nasc în teritoriu străin. Pentru greci este o ispită deosebit de mare această profeţie a Constantinopolului redat lor de către americani şi sunt oarecum de înţeles, omeneşte vorbind, patima şi orbirea cu care se aruncă în acest război. Dar noi românii nu avem astfel de mize şi de aceea ar trebui să nu lăsăm să treacă de la sine asemenea rele. Atunci când privesc în urmă, iar apoi la ceea ce se întâmplă astăzi la noi şi la greci, vă spun sincer că mă tem de un sinod ortodox care să condamne ecumenismul, papismul, noul-calendar, sinodul tâlhăresc din Creta. La cum se poartă discuţiile astăzi, cu atât de multă încrâncenare şi patimă, s-ar putea să găsească popoare întregi în afara Bisericii. Să le ajute Domnul ierarhilor noştri, cu toate scăderile lor, să înţeleagă gravitatea extremă a momentului pe care îl traversăm şi să nu subscrie, pur şi simplu să se spele pe mâini, în favoarea unor directive trasate din afara Bisericii, de duşmani ai ortodoxiei. Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

    joi, 09:03:06, 17 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Evaluări și implicații ale deciziilor Sinodului Bisericii Greciei:

    Aprecierile cu privire la ruperea comuniunii și mai ales la eventuala reacție a credincioșilor de rând pot părea exagerate. Însă aceasta se datorează neștiinței din zilele noastre. Reacțiile de genul acesta au existat dintotdeauna în istoria Bisericii, și nu din partea unor extremiști, ci a celor mai râvnitori și evlavioși, după cum dă mărturie Sf. Vasile cel Mare, spre exemplu, în scrisorile sale 238, 242 și 243. Atunci când episcopii cetăților schimbau credința cea dreaptă, poporul nu îi urma, ci își făcea slujbele mai degrabă în afara zidurilor, în vânt și condițiile de afară, numai să nu aibă comuniune cu erezia. Totuși aceasta nu a fost o caracteristică absolută pentru că în alte zone răbdau până sosea momentul alegerii unui nou episcop, când credincioșii (care aveau pe atunci drept de vot) alegeau episcop ortodox. Dar important este că despărțirea de ierarhul eretic nu era ceva ieșit din comun, ci chiar ceva firesc. Cu precizarea că pentru noi e mai bună temperarea.

    marți, 08:14:04, 15 octombrie 2019

  • Mitzi

    la articolul La pelerinaj la Cuvioasa:

    Așa este! Mărturisesc și eu că m-a ajutat de fiecare dată când am rugat-o, chiar dacă sunt în halul în care sunt! E adevărat că nu e competiție, dar cred că mă rușinează Dumnezeu când văd cum pun problema alți oameni!

    luni, 22:18:45, 14 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La pelerinaj la Cuvioasa:

    Parcă totuși e motiv de sărbătoare ziua Cuvioasei 🙂 Nu e competiție, Sfânta cred că ne primește oricum. Să ne fie bucurie! 🙂

    luni, 22:02:30, 14 octombrie 2019

  • Mitzi

    la articolul La pelerinaj la Cuvioasa:

    Da, au venit oameni din Serbia, Turcia și chiar Nigeria! Iar eu sunt la câteva sute de km distanță de Cuvioasa și caut doar să-mi fie ușor și rapid „pelerinajul”… Câtă nevoință fac, câtă evlavie am! Sunt de toată jena! Să-mi fie rușine!

    luni, 21:59:06, 14 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul „Între Chin şi Amin“ – primul film despre Experimentul Piteşti:

    O primă recenzie, a lui Adrian Surugiu: La solicitările insistente ale soţiei am mers să-l vedem. Văzusem trailer-ul, citisem niţel despre scenariu şi deci cam ştiam despre ce va fi vorba. Dar tot m-a zguduit, parcă eu eram cel care părăsea închisoarea comunistă a anilor ’50. Pur şi simplu la ieşire uitasem că sunt într-un mall banal din 2019. Pe scurt, vedeţi-l. Mai pe lung, dar nu prea, ca să nu vă risipesc curiozitatea: e genul de film să zicem „istoric” care nu merge văzut alături de o cutie de floricele şi o cola. Mai degrabă cu o documentare în prealabil, eventual şi cu o rugăciune. Nu-s siropoşeniile lui Sergiu Nicolăescu pentru emoţionat coafezele ci-s chestii dure. Şi bazate pe realitate. De fapt, la cât de dură a fost realitatea închisorilor comuniste, filmul e cam la 10% din intensitate. Dacă regizorul l-ar fi urcat pe la 20%, deja trebuia încadrat la horror hard-core. Iar la 30%, deja nu mai primeau rating şi ar fi fost interzis pe motiv că-i vorba despre bestialitate şi aşa ceva nu se poate difuza. Deşi nu era ficţiune, ci era vorba despre ceea ce oamenii le-au făcut oamenilor. Nu veţi vedea în filme ochi scoşi, oase rupte care ies prin piele, plămâni scuipaţi din cauza ruperii pleurei produsă de TBC, cozi de mături înfipte în anus, găleţi de rahat turnate pe gât ş.a.m.d. Dar astea erau rutină acolo. În film este vorba despre o poveste de dragoste tandră, suavă şi diafană întâmplată cândva la începutul anilor ’50, întreruptă brusc şi brutal de arestările intelectualităţii, din care făcea parte şi personajul principal, tânărul compozitor Tase Caraman. Acesta se trezeşte aruncat într-o închisoare unde este anchetat şi supus unui tratament feroce de bătăi cu program. Curând realizează că sentinţa de 25 de ani pe care a primit-o „în plic” era modul oficial de introducere în cel mai sinistru experiment al comunismului timpuriu, numit experimentul Piteşti. Ce urmează este previzibil pentru cei care au pus mâna pe o carte de memorialistică în ultimii 15 ani, fie ea Sfântul închisorilor, Jurnalul fericirii, Întoarcerea la Hristos sau Imn pentru crucea purtată. Şi năucitor pentru cei care nu aveau habar de experimentul Piteşti. Bătaie. Bătaie. Bătaie. Unii mor pe drum. Apoi iar bătaie, bătaie, bătaie. Se schimbă doar bătăuşii, bătuţii rămân cam aceiaşi. Unii cedează şi din bătuţi devin bătăuşi, doar ca să facă pe plac stăpânilor şi să supravieţuiască. Aş vrea să povestesc mai mult, dar mi-e că devoalez filmul. Voi spune doar că e cu happy-end. Doamna soţie a fost foarte critică, ar fi vrut mult mai multe de la filmul ăsta. Că distribuţia nu a fost prea reuşită. Că adevărul istoric e deformat şi de ce s-au pus nişte nume fictive vag asemănătoare cu ale adevăraţilor criminali (ex. comandandul Ciumău în loc de Crăciun sau torţionarul Jurganu în loc de Ţurcanu). Că ce atâta romantism şi flash-back-uri, în loc să fie accentul pus de trăirea mistică şi legătura cu Hristos care i-a făcut să reziste atrocităţilor ş.a.m.d. Mda, ar putea fi nişte critici întemeiate, dar există o circumstanţă atenuantă care de fapt exonerează total filmul de orice vină: este primul film pe tema experimentului Piteşti. PRIMUL ! Trebuia să existe un astfel de film care să aducă ororile astea în conştiinţa publicului (auzi, public… ar trebui să fie de fapt a poporului, dar mă rog, au fost şi spectatori care au intrat în sală cu cola şi pop-corn la subraţ). Nu cu un scop artistic, ci ca să nu se mai repete. Iar dacă se vor repeta, să ştim cum rezistăm, Cine ne întăreşte să rezistăm. Arta e doar un vehicul dulce prin care noi asimilăm ideile amare, dar necesare precum penicilina. Căci comunismul a fost un monstru care s-a născut din somnul raţiunii celor care nu au avut ochi să-i vadă adevărata răutate. Şi care acum se zbate să renască, fie-i ţărâna grea ! Sunt de acord că regizorul putea mai mult. Şi actorii. Fără un actor care să întrupeze convingător maleficul, personajele pozitive rămân cam puerile, cam apă de ploaie. Trebuia un feroce, a cărui vedere să-ţi îngheţe sângele în oase. Cotimanis a fost o alegere bună, putea fi şi mai feroce, dar cred că nu a fost lăsat. Deşi trebuia, pentru că adevăraţii gardieni din anii ’50-’60 erau siniştri. Erau din vechea gardă, contemporani cu naziştii care experimentau pe viu pe oameni tot felul de orori fără cea mai mică remuşcare. Sau cu gardienii japonezi care au inventat cele mai sinistre metote de tortură gen cuşca cu şobolanul flămând legată de faţă sau de abdomen. La fel şi scenaristul, putea da şi el mai mult. Fiecare carte enumerată mai sus ar fi un scenariu suculent de film, dacă ar fi transpusă ad literam în peliculă. Şi-s o grămadă de astfel de cărţi. Dar vreau să mă opresc cu critica, pentru că ziceam mai sus de o circumstanţă specială, exoneratoare. Pe de o parte nu au mai fost filme relevante până la acesta. A mai fost Poarta Albă dar cam diluat, mult prea diluat. A vrut să arate ceva, dar parcă le era teamă să zică exact ce. Portretizau deţinuţi, adică despre politică, apare tangenţial şi părintele Arsenie (Boca), adică ceva legătură cu sfinţenia. Dar nimic cu subiectul şi predicatul necesare: comunismul a vrut să distrugă elitele româneşti şi să extirpe legătura cu Dumnezeu din sufletele oamenilor; pe prima a reuşit-o formidabil iar pe a doua a ratat-o lamentabil. Deci era nevoie să apară un film care să o spună răspicat şi pentru prima oară o face Între chin şi amin. Pe de altă parte, dacă s-a deschis uşa vor mai intra şi alţii. Pe tema Piteşti se pot face lejer 10 episoade şi nu te plictiseşti. Poate chiar 100, deşi nu ştiu dacă publicul suportă atâta adevăr. Vorba ‘ceea, au lungit-o americanii cu Harry Potter vreo 8 episoade de nu ştiai până la urmă ce face vrăjtorul ăla malefic de nu-l rezolvă odată pe Harry sau cu The Games of Thrones vreo 8-9 serii şi la sfârşit au murit toţi aiurea, dar tot au avut un mare succes de casă. N-ar reuşi un regizor român talentat să pună în imagini o atâta bogăţie de mărturii istorice ale rezistenţei, ale jertfelniciei şi ale sfinţeniei? Ba da, cu siguranţă că da. Fă Caranfile un film despre Valeriu Gafencu. Fă Enache un film despre Virgil Maxim. Fă Mungiule un film despre Ioan Oprişan. Fă Piţa un film despre Radu Gyr. Fă Cutărescule despre Ioan Ianolide, Tache Rodas, Ilie Lăcătuşu, Aspazia Oţel-Petrescu, Aniţa Nandriş Cudlea ş.a. Ştiu, e greu. Bani nu se dau pentru aşa ceva. Comanda e să se dea pentru subiecte bazate pe destrăbălare, băşcălie sau cafteală. Adică opiu pentru mulţimi, imbecilizare pe bandă rulantă, pâine şi circ. Nu faceţi greşeală să-i mai aşteptaţi pe americani încă o dată să ne salveze. Walt Disney, MGM, Parmount sau Sony nu vă vor livra The Piteshti Experiment. Dacă vrem un film bun şi revelator, trebuie să facem chetă pentru a-l finanţa. Şi lobby pentru a-l lansa, pentru că există o opoziţie care dăinuie şi azi: să nu se mai vorbească de aşa ceva, să nu se trezească conştiinţa naţională în români, să se dea cu buretele pe istoria modernă şi să se dezbine. Şi mai ales nu carecumva să începem să ţinem unii la alţii sau, mai grav, să ne jertfim unii pentru alţii ! Concluziv: mă bucur că a apărut acest film. Cu tot nodul în gât pe care l-am avut la sfârşit, gândindu-mă că aş fi putut la fel de bine să ajung în pielea personajului dacă trăiam în anii ăia. Lucrurile trebuie văzute şi lecţia trebuie învăţată. Nu toleraţi răul în jurul vostru, sub orice formă s-ar deghiza el. Nu-l giraţi, nu-l votaţi, nu-l urmaţi. Cu dracul nu semnaţi alături nici dacă scrie adevărul. Foarte interesant Decalogul pe care unul dintre personaje (reeducatul Iancu Caraman, fratele lui Tase) îl spune în răspăr faţă de părintele Stavros. Recunoaşteţi în societatea de azi ceva din acestea? Atunci veţi şti că comunismul a supravieţuit (cacofonie intenţionată), ba chiar îi merge bine: „- Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să ai alţi dumnezei ! – Să nu minţi. Să minţi ! – Să nu ucizi. Să ucizi ! Mai este o concluzie, poate cea mai importantă: Dumnezeu nu trebuie scos din sufletele oamenilor. Ce va rămâne în loc şi ce va ieşi la suprafaţă de acolo? Multă mizerie şi răutate, gunoaie de oameni. Aştept şi alte filme pe tema Piteşti. Care să ridice ştacheta şi să prezinte explicit sfinţenia la care au ajuns unii dintre oamenii de acolo. Aceia care au primit suferinţele şi au priceput că se aflau într-o topitorie de suflete prin care i-a trecut Dumnezeu ca să-i înfăţişeze înaintea Sa curaţi. Extrem de curaţi, sclipitori. Lămuriţi precum aurul. Mulţi au cârtit şi au căzut, dar unii le-au primit şi s-au folosit de suferinţe, devenind strălucitori. Suflete adamantine şi uriaşi pe firmamentul spiritualităţii creştine. Aceştia trebuie arătaţi şi urmaţi, nu uitaţi.

    luni, 16:21:00, 14 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Evaluări și implicații ale deciziilor Sinodului Bisericii Greciei:

    Multumesc mult, de folos clarificarile.

    luni, 16:18:48, 14 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Evaluări și implicații ale deciziilor Sinodului Bisericii Greciei:

    Personal eu cred că a existat o presiune a poporului rus drept-credincios, pe lângă alte rațiuni politice. Chiar in episcop rus a justificat absența prin faptul că s-ar fi produs o sminteală în popor, de care trebuie să țină seama ierarhii. Pe de altă parte, este evident că Patriarhul Chiril este ecumenist și promotor acerb. Chiar katanixi.gr, site-ul părinților nepomenitori din jurul pr. Zisis publică fapte ecumeniste vădite, acum fiind la episodul al 4-lea cu referire la Patr. Chiril. Deci avem imparțialitate și nu ținem la afinități cu rușii. De altfel, am și scris în articol că rușii ar fi trebuit să fie mai potrivnici ecumenismului fanariot. Cât privește declarația din Cuba, eu nu o văd pur ecumenistă, dar ascunde intenții de această factură. Eu cred că e mai mult de factură politică. Fără ca asta să însemne că ar fi neavenite reacțiile de împotrivire, dimpotrivă. Ci doar că nu se compară cu Creta nici pe departe, la care aveau intenția rușii printre primii să participe. Ca o adăugire, poziția Mitr. Serafim de Pireu se pare că ar fi cea mai bună din Sinodul recent. El nu a cerut amânarea deciziei, ci a criticat-o ca fiind greșită pur și simplu. Există un articol pe acest subiect, asupra căruia voi reveni când voi avea vreme. Cu precizarea că încă nu am priceput limpede clarificările aduse.

    luni, 12:53:31, 14 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Evaluări și implicații ale deciziilor Sinodului Bisericii Greciei:

    Foarte bun articol. Multumim. O singura remarca: ce stiti de intalnirea dintre Patriarhul Moscovei si Papa inainte de Creta? Nu cumva documentul semnat e similar cu deciziile din Creta? Nu cumva doar din orgolii nu au participat la Creta? Si ca Dumnezeu ne apara folosindu-se de patimi omenesti sa nu se valideze sinodul? Dar in spate rusii sunt la fel de ecumenisti ca si omologul, Patriarhul de Constantinopol? Sigur, restul observatiilor sunt perfect valabile.

    luni, 11:52:08, 14 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La pelerinaj la Cuvioasa:

    pentru galerii foto care totuşi nu pot surprinde emoţia reală a participării la sărbătoarea Sfintei: https://www.bzi.ro/imagini-de-colectie-zeci-de-mii-de-oameni-au-inundat-centrul-orasului-record-absolut-de-hramul-sf-parascheva-3790821 https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ziua-sfintei-astazi-apogeul-sarbatorilor-care-este-programul-complet--233110.html

    luni, 10:54:18, 14 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos:

    Trebuie rugaciune si rabdare. Nu toti ierarhii, monahii, preotii si credinciosii din Grecia sunt de acord cu asta. E posibil sa apara o schisma si in interiorul BO a Greciei. Si sa vedem ce hotarari se vor lua si in celelalte biserici, Georgia, Serbia, Bulgaria, Antiohia, Ierusalim. Deja Patriarhul Teofil al Ierusalimului a spus ca nu recunoaste decat biserica canonica condusa de IPS Onufrie.

    luni, 09:22:32, 14 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos:

    Câtă dreptate aveți și cât de trist!

    luni, 07:25:59, 14 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos:

    Din cum văd eu lucrurile, situația se îndreaptă spre un Papă de Constantinopol care se va supune Romei într-un ecumenism evident. Atunci se va vădi și Mitr. în ce măsură a fost potrivnic deciziilor din Creta.

    duminică, 23:27:04, 13 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos:

    Mitropolitul Ierotheos nu stiu ce-i cu el. In Creta a fost o nuca tare, iar acum.... Pacat. Totusi nu cred ca toti ierarhii greci sunt de acord cu asta.

    duminică, 23:23:11, 13 octombrie 2019

  • Andrei

    la articolul Exclusiv: Biserica Greciei a recunoscut „autocefalia” ucraineană:

    Doamne ajuta! Nu stiu daca putem spune ca BO elena a intrat in schisma, probabil doar ierarhii care sunt de acord cu falsa autocefalie si cei care-i urmeaza. Am inteles ca sunt si ierarhi, profesori teologi, preoti si credinciosi care nu sunt de acord.

    duminică, 21:31:13, 13 octombrie 2019

  • Mihai

    la articolul Exclusiv: Biserica Greciei a recunoscut „autocefalia” ucraineană:

    Oficial ierarhia b.o Elena a intrat în schismă

    duminică, 18:55:41, 13 octombrie 2019

  • Sara

    la articolul Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos:

    Offf... Cât de trist! Și ce cădere a mitropolitului Ierotheos Vlachos... Ce cădere a ierarhiei! Tare, tare mi-e teamă că urmează BOR!

    duminică, 17:35:16, 13 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia trebuie să confrunte politica anti-ortodoxă a PNL/USR:

    Da, asta trădează o preocupare pentru politică, ori măcar pentru comunicare publică cu substrat politic. Vedem cum patriarhia reacţionează la tragediile care tulbură societatea, dar o face pe principii de PR. De asta pare de multe ori că e prizoniera unor reacţii standard, care au menirea nu atât să aducă folos sufletesc cât să nu o pună iar în situaţii de vulnerabilitate, aşa cum a fost la incendiul (pus) la Colectiv. Pe de altă parte, eu unul nici nu cred că ar trebui ca Patriarhia să fie combativă pe tărâm politic. Ştim că individual ne folosim sufleteşte atunci când primim ocările fără tulburare, probabil că poate exista folos şi la nivel colectiv dintr-o atitudine de îndelungă-răbdare. Ceea ce aş propune nu e să-l ia pe Orban sau pe altul de urechi sau să intre în clinciuri cu tot felul de vorbeţi, dar să caute să vădească gândurile din inimile celor care se prezintă oi, lupi fiind. Iar aici paleta de subiecte despre care poate întreba este destul de lungă, de la chestiuni minore, până la chestiuni de mare importanţă. Uneori, o simplă întrebare îi poate face pe cei neglijenţi să-şi vină în fire, că pe cei vicleni nu cred că îi putem aduce la brazdă.

    sâmbătă, 23:33:56, 12 octombrie 2019

  • Ioan R

    la articolul Comunicatul oficial al Sinodului Ierarhiei Greciei pentru Ucraina:

    Da, e uimitor cum “[Preafericitul Ieronim al Atenei] a caracterizat proclamarea autocefaliei bisericești a Ucrainei drept folositoare îndeosebi pentru Biserica Ortodoxă și valoroasă pentru întărirea relațiilor celor două Biserici Ortodoxe surori, a Marii Rusii și a Ucrainei(...)”... Nu înțeleg pe ce argumente se bazează. Dimpotrivă, proclamarea autocefaliei în cauză în condițiile știute nu-i nici folositoare și nici valoroasă! Exceptându-i, desigur, pe schismatici și pe vrăjmașii Bisericii în general.

    sâmbătă, 22:53:22, 12 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul oficial al Sinodului Ierarhiei Greciei pentru Ucraina:

    Prima reacție a Patriarhiei Moscovei vine prin Preotul Nicolae Balașov , vicepreședintele Comisiei Relațiilor Externe Bisericești, care a declarat agenției Sputnik: „În ciuda propunerilor fondate a destui Mitropoliți să se abțină de la luarea decizie în prezent, Consiliul Ierarhilor Bisericii Greciei a luat decizia în favoarea recunoașterii «Bisericii Ortodoxe a Ucrainei», deși în mod curios a exprimat nădejdea că „autocefalia” ucraineană ar putea să întărească relațiile dintre Bisericile autocefale ale Rusiei și Ucrainei. Evaluarea consecințelor acestei decizii pentru relațiile dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Greciei va fi dată de Sfântul Sinod al Patriarhiei Moscovei”. Acesta a adăugat: „contrar Bisericii Greciei, a cărei jurisdicție nu acoperă nici întreagul stat grec, Biserica Ortodoxă Rusă este o Biserică polietnică și nu se mărginește la credincioșii care trăiesc în Rusia”. Declarațiile acestea nu sunt atât de agresive pe cât le prezintă site-ul grecesc care le preia, ci exprimă un adevăr. Citatul din Comunicatul oficial la care face referire preotul rus este chiar sfidător.

    sâmbătă, 21:39:47, 12 octombrie 2019

  • Ioan R

    la articolul Exclusiv: Biserica Greciei a recunoscut „autocefalia” ucraineană:

    Of! Mare pacoste pe capul Bisericilor “de zid”!...

    sâmbătă, 19:03:41, 12 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Frământări în ierarhia Greciei pe tema ucraineană:

    Într-un interviu acordat agenției RIA Novosti, Mitropolitul Ilarion, care se ocupă cu relațiile externe ale Patriarhiei Moscovei, a avertizat că, în cazul recunoașterii autocefaliei ucrainene de către Biserica Greciei, consecința va fi ruperea comuniunii cu aceasta. Soluția o vede într-un dialog panortodox pe tema sau în a lua o pauză, așteptând inspirația Duhului, dacă nu se ajunge la in acord.

    sâmbătă, 10:53:02, 12 octombrie 2019

  • Mihai

    la articolul Patriarhia trebuie să confrunte politica anti-ortodoxă a PNL/USR:

    Dacă la alți mai sunt câțiva ierarhi cu atitudine, ei bine in bor toată ierarhia este așa cum este, una progresistă, nu mai departe vedem cum presa in special tembeliziunile vedem cum atacă Biserica cu spume la gură de dimineață pina seara, iar tu patriarhie română, sa dai dovadă de o pasivitate ieșită din comun !, Dar ce ne mai miram, luase foc acel locaș satanic Notre-Dame din Paris, toată lumea jale mare, diverși primari din orașe mari din Romania donând diverse sume de bani pt reconstrucția acesteia, dar nu i-am auzit nici pis pe aceia care latră precum cățeaua la lună de vrem spitale nu catedrale, de asemenea patriarhia compătimea si ea acea casa a satanei, așa că despre ce vorbim?!

    sâmbătă, 05:20:19, 12 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Frământări în ierarhia Greciei pe tema ucraineană:

    Articolul semnalat descrie propunerea IPS Ierotheos de soluționare a crizei din Ucraina. Nu putem fi de acord cu viziunea lui de compromis între cele două tabere, rusă și greacă. Aceasta nu ar duce la pacea invocată la finalul articolului, care nu este în Duhul lui Hristos, ci e lumească și nebisericească, obținută prin concesii.

    vineri, 23:47:16, 11 octombrie 2019

  • Elena

    la articolul Frământări în ierarhia Greciei pe tema ucraineană:

    https://www.romfea.gr/katigories/10-apopseis/32212-protasi-dieuthetisis-tou-oukranikou-ekklisiastikou-zitimatos

    vineri, 18:56:43, 11 octombrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Frământări în ierarhia Greciei pe tema ucraineană:

    Încă un Episcop face aceeași propunere ca și Mitropolitul Simeon, anume să fie amânată luarea unei decizii în problema ucraineană de către Sinodul grecesc. Este vorba de Mitropolitul Nectarie de Kerkira.

    vineri, 11:57:06, 11 octombrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia trebuie să confrunte politica anti-ortodoxă a PNL/USR:

    Cred că în ultimul timp a fost preocupată şi de dimensiunea politică, doar că nu pare prea inspirată Patriarhia din punctul acesta de vedere. Oricum, nu propun să intre în dezbaterea politică activă, în troacă, dar cred că trebuie să regleze modul în care se discută despre Biserică în societate. Mai cred că poate face acest lucru întrebând; discuţia poate fi orientată şi din poziţia de participant pasiv la o dezbatere, prin aceea că solicităm să ni se răspundă unor întrebări, fără a susţine noi înşine o poziţie sau alta. Să zicem că ar trebui să urmărească o maieutică la nivel public 🙂 Dar noi acum suntem doar încasatori, iar politicienii consideră că se pot comporta oricum în raport de ortodocşi, ştiind că nu există reacţie. Suntem în campanie electorală, consider că este legitim din partea Patriarhiei să solicite un punct de vedere prin care să fie lămurite opiniile politice faţă de Biserică şi ortodoxie în general. Nu putem noi, cei mici, să solicităm astfel de poziţionări, dar Patriarhia are această anvergură şi are şi legitimitatea de a întreba. Eu unul, de pildă, nu voi vota niciodată cu cineva care se poziţionează împotriva Bisericii, deschis sau implicit. În Năzuinţe scriam că ortodocşii au nevoie de un repertoriu de interese pe care să le propună politicienilor. Noi putem scrie despre acestea, dar cea care are menirea chiar să le propună şi să le urmărească la nivel civic şi la nivel politic este Patriarhia. În asta constă rolul de "partener social" care îi este recunoscut de lege. În caz contrar, ne rămâne nouă să cotcodăcim pe internet, fără niciun impact asupra modului în care politicienii tratează chestiunile care ne sunt de mare interes. Nu în ultimul rând, arăt că am urmărit multă vreme modul în care Tsipras, prim ministrul grec de extremă stânga a condus Grecia, pentru că am făcut legătura cu viitoarea politică dominantă pnl/usr progresistă. Ne aşteaptă vremuri grele, iar Patriarhia trebuie să cunoască foarte bine care îi este locul în societate şi să şi-l apere în mod activ, altfel va fi doar minge de ping-pong în dezbaterea publică, va intra în poză, va fi prezentată ca fiind partener de discuţii, dar în fapt va fi doar parte din meniu, dacă nu chiar felul principal.

    vineri, 09:58:58, 11 octombrie 2019