Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Oricum în Iordania am inteles ca defapt va fi doar o discuție, iar adevăratul sinod pentru vindecare se vrea a fi ulterior dialogului acesta, chiar în inima Ucrainei, în Kiev, acolo de unde a și pornit totul.

    sâmbătă, 09:45:15, 18 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Ei, Fanarul a aflat din scrisoarea care i-a fost trimisă direct de către Ierusalim. El doar reacționează sfuntat și sfidător și amenințător ca să stârpească orice împotrivire și discuție serioasă doar prin răstire, fără argumente. Textul acestui articol mi s-a părut interesant pt că e scris de un simplu cadru didactic, care vede lucrurile bine, contra poziției unui specialist (Vavuskos). Culmea este că cel de-al doilea a venit cu un răspuns în care argumentează că cele 3 Sinoade sunt, de fapt, continuarea unora dinainte și, deci, nu sunt convocate de Patriarhii de Ierusalim. Ce să mai spui la astfel de naivități care numai observații de specialist nu sunt. Este evident pt oricine că orice Sinod este continuarea altuia doar dacă duce mai departe expres lucrările celui dinainte. Aici nu e cazul efectiv. Dialogul surzilor, asta e problema pe care o observ. Iar acesta e doar ecoul poziționării Patriarhilor. Cel Ecumenic e surd, pe când al Ierusalimului e dispus la o dezbatere constructivă. Diferența este țipătoare.

    vineri, 21:23:42, 17 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Nu s-a vrut sa nu afle PE, ci din contra, și Sanctitatii Sale, kir Bartolomeu, i s-a adresat cu o scrisoare personala, ca tuturor patriarhilor Bisericii.

    vineri, 21:22:22, 17 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Gândul îmi spune că în vremurile noastre, din cauza măririi teribile a vitezei de circulație a informației, au crescut în mod natural (vb vine) și presiunile posibile asupra Întâistătătorilor. Se află imediat ce vrei să faci, dacă miști în front... Astfel, a lansat o invitație pt sinod panortodox Patriarhul Iersualimului, gata, a aflat imediat și Fanarul, care contra-acționează pe măsură descurajând participarea episcopatului de pretutindeni...

    vineri, 20:56:38, 17 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Avem totuşi probleme cu modalitatea aceasta în care ni se propune o alternativă parţială, cu caracter constrângător. Pe de o parte ni se dă o carte de identitate simplă, dar pe care nu o putem folosi în afara ţării din 2021, spune ministrul . Din art.VII din proiect se înţelege totuşi că ar fi vorba despre anul 2026. Ni se construieşte un cadru legal alternativ, însă pe hârtie. După ce au reuşit să ne lase fără asistenţă medicală gratuită, prin introducerea obligaţiei de a ridica adeverinţa de asigurat de la sediul CJAS-urilor, acum ni se restrânge şi dreptul la liberă circulaţie. Faptul că se acceptă fără nicio reacţie din partea Bisericii acest regim civic de inferioritate este extrem de dezamăgitor. Chiar dacă domnul Bănescu nu vede probleme în documentele electronice, ele sunt totuşi refuzate de noi pe temeiuri religioase. Aceste temeiuri religioase au fost confirmate anterior de ierarhi şi de părinţi despre care avem convingerea că sunt mari sfinţi. Simplul fapt că se ignoră această modalitate de penalizare a noastră pentru exercitarea unor convingeri religioase ar trebui să trezească din amorţeală Biserica pentru că tocmai la asta ar trebui ierarhii să vegheze, să ne putem exercita liberăţile religioase. De dispărut nu vom dispărea pur şi simplu, deşi este evident că această carte electronică va sta la baza interacţionării digitale cu statul. Iar ceea ce statul nu vede, nu există. Or, câtă vreme noi nici nu suntem recunoscuţi cetăţeni ca atare, este evident că nici serviciile publice nu vor fi reformate ţinându-se seama de noi. Este clar că dacă până acum am vorbit despre marginalizare pe scena publică, din acest punct ne îndreptăm spre segregare socială, deşi nu facem altceva decât să ne exercităm dreptul la libertate religioasă prevăzut de Constituţie. Ni se ignoră voit calitatea de "stakeholderi" în privinţa documentelor electronice mizându-se pe peer pressure, friction costs, red tape şi nudging toate acestea fiind căi de influenţare socială care totuşi contravin libertăţii individuale şi colective exercitată în mod activ. Ceea ce totuşi nu se observă este că această degradare a statutului nostru social nu este una izolată, una care să ne privească exclusiv pe noi ci, dimpotrivă, depreciază climatul civic pentru întreaga ţară. Nici colegii mei nu prea au înţeles cum se face că eu plătesc serviciile medicale care legal, pe hârtie sunt gratuite. Păi deşi în legislaţia primară ele sunt gratuite, în normele de aplicare mi se solicită prezentarea unei adeverinţe pentru intrarea în posesia căreia sunt obligat să plătesc costuri (timp şi deplasare) totuşi foarte mari! Dar cumva se induce ideea că asta merităm dacă ne încăpăţânăm să facem alegeri nepotrivite.. În cele din urmă vom fi acuzaţi şi că suntem victimizaţi de stat prin aceste politici publice de agresiune, precum este acest proiect care, manifest, ignoră o poziţionare civică a unor creştin ortodocşi care este de mare notorietate. Nu e ca şi cum nu ar şti că sunt români care nu vor accepta acte electronice de identitate. Ştiu prea bine, dar au ales să ne strivească prin acest statut de cetăţeni de categoria a doua. Or, cine crede că-şi poate continua parcursul duhovnicesc ignorând nedreptatea aceasta ce se face în văzul tuturor, cred că se află într-o mare înşelare. La cei din Biserică mă refer, dar nici cei secularizaţi şi fascinaţi de "drepturile omului" nu sunt prea departe de acestea. Asta cred. Iertaţi!

    vineri, 20:05:40, 17 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    „…de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 15-17) Se aplica oricărui mirean, preot, monah, episcop sau chiar patriarch ecumenic... Nestorie fu și el chemat sa dea socoteala... Si nu doar "sanctitatea" sa...

    vineri, 16:45:20, 17 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Da, asa cred si eu, din pacate exprimarea este neortodoxa, pentru ca exista o singura Biserica din punct de vedere ortodox. Restul sunt confesiuni, religii, culte, ce vreti, dar nu biserici. Or dl Banescu este purtator de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, deci ar trebui sa aiba grija cum se exprima, ar trebui sa respecte dogma ortodoxa pe care teoretic si-o asuma public.

    vineri, 14:19:56, 17 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Totuși Patriarhul Ierusalimului (și nu doar el) are dreptul și datoria să aducă ordine în Ortodoxie!:

    Multumim, desi este atat de evident ca lucrurile stau asa, iata ca ajungem sa scormonim prin istorie dupa exemple, pentru ca unii rastalmacesc intelesurile intr-un mod atat de flagrant.

    vineri, 14:16:57, 17 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Vasile Bănescu se referă la celelalte „biserici” din România ( probabil catolică, protestantă...) care nu au luat atitudine cu privire la acest proiect de lege. Am citit și eu declarația dânsului.

    joi, 22:45:45, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Alăturând părerea dvs. sfatului dat de Părintele Justin vă spun că greșiți. Tot Părintele spunea în acest context că trebuie să dăm trupului cele necesare, să-i fie mai ușor, și aici vine partea cu ieșirea treptată din sistem, căci dacă stăm în prima linie, în focul 5G și al IoT (internetul obiectelor), ne va termina puterile fizice, va fi greu să ne și rugăm. Deja mulți simt aceste efecte. Și cei mai afectați sunt copiii, care cresc după modelul millenials, niște roboței. Întoarcerea la tradiții, la firesc, ne va ajuta să ne întoarcem și la credință.

    joi, 20:56:00, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Teodor, pasajul părintelui care face obiectul acestei neînţelegeri este următorul: Cu atât mai mult nu putem fi de acord cu fuga și izolarea în case depărtate, în păduri și pregătirea de a rezista pe cont propriu numai să nu acceptăm vreun document cu cip. Acest lucru va fi necesar abia când va fi vorba de Antihrist și de închinarea în fața lui prin primirea semnului lui pe mână sau pe frunte sau cum va fi. Pregătirea pentru acele vremuri, care nu știm când vor fi, deși le simțim aproape, trebuie să fie prin disponibilitatea spre mărturisire, nu spre fugă și izolare. În plus, pregătirea este la nivel duhovnicesc, nu trupesc. Problema nu este mâncarea și necesitățile fiziologice și materiale, ci buna așezare duhovnicească, răbdarea necazurilor, credința fermă în Dumnezeu, înțelepciunea și chibzuința. Prigoana antihristică nu urmărește să înfrângă trupul nostru, ci tocmai duhul din noi, libertatea noastră religioasă. Iar pregătirea nu presupune un antrenament de pe acum înspre o viață cât mai austeră și izolată, pentru că aceasta poate constitui o înșelare gravă. La fel cum asceza doar trupească, prin post, metanii și alte moduri de înfrânare nu este plăcută lui Dumnezeu și nici scutită de înșelări când este practicată fără discernământ duhovnicesc. Cred că neînţelegerea vine din faptul că se trece prea uşor peste acest plan duhovnicesc şi ne ducem direct spre ceea ce ne pare mai la îndemână: izolarea şi autarhia. Însă dacă am asculta de Marii Duhovnici am vedea că, în primul rând, aceştia îndeamnă la o zidire sufletească şi abia în subsidiar, unde e cazul, la o retragere în chibuţuri sau la zidirea de mici gospodării. Doar că partea astalaltă din îndemnurile Marilor Duhovnici ne cam scapă.. Şi eu sunt de acord cu ceea ce spune părintele Ilarion şi cu îndemnul său spre "găsirea unor alternative" faţă de viaţa de oraş. Dar nu e ordin pe unitate, nu trebuie pornit exodul în orice condiţii. Găsirea unor alternative, dar nu ca o dezertare, nu ca o fugă de sinistru, ci în urma unei chibzuinţe, a unei judecăţi sănătoase. Cunosc persoane care au făcut pasul acesta şi care sunt într-adevăr mulţumite de alegerea lor. La un moment dat, una dintre acestea, chiar urma să contribuie pe blogul nostru cu un fel de jurnal despre tranziţia spre viaţa la ţară. Totodată, cunoaştem şi exemple mai puţin fericite şi chiar cu urmări dezastroase în ambele planuri. Chibzuinţa nu prea a existat iar judecata a fost pe fond de tulburare. Schimbarea vieţuirii nu trebuie făcută plecând de la planul de migrare/mutare. Repet, una nu o exclude pe cealaltă şi sunt convins că, recitind pasajul subliniat, veţi înţelege exact la ce se referă părintele. Însă, în altă ordine de idei, recunosc că îndemnul acesta neclar, difuz, neasumat, fără niciun simţ practic, de fugă spre viaţa la ţară, ca spre o salvare mântuitoare, mă irită cam la fel de mult precum ideea, dintr-un alt registru, despre care am scris de curând, de a obliga ONG-urile (sorosiste?) să-şi dezvăluie sursele de finanţare. Nu am încredere în roadele bune ale acestor idei aplicate la modul general. Punctual, e util să aflăm despre o campanie finanţată din străinătate, cu un scop anume, dar atât, pentru că altfel ne-am pierde vremea în tulburare şi acuze şi nu am mai lucra la partea noastră de participare la mersul cetăţii. Similar, poate fi, punctual, de folos unei familii anume să facă pasul acesta, dar ce ar rezulta dacă această idee ar fi considerată normă de conduită obligatorie pentru toată suflarea ortodoxă? Îndrăznesc să spun că mai sunt vreo câteva astfel de idei care circulă printre noi şi care fie erau însoţite de un context concret, fie nu au fost gândite până la capăt, fie au fost luate, transformate, mutilate, până au rămas o carcasă, o amăgire fără niciun rost practic, nici duhovnicesc, nici material. Asta cred, dar recunosc că aş putea greşi sau că nu am dreptate. Sper în orice caz să avem înţelepciunea să citim textul acesta aşa cum este scris şi să rămânem OnTopic. 🙂

    joi, 20:40:29, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Îmi pare rău că vă spun dar răstălmăciți cu totul spusele Părintelui Justin și ceea ce am afirmat mai sus. De ce pomeniți de pădure, când nu e cazul? Era vorba de retragerea la țară, la casă, unde omul să aibă o grădină, niște găini, două-trei căprițe ș.a.m.d după posibilitatea și priceperea fiecăruia. Asta nu înseamnă pădure. Asta va ajuta și la simplificarea vieții, căci se iese din tumultul orașelor. Și nu este o rușine, nici o marginalizare. Este întoarcerea la firesc, la un mod sănătos de trai. Sunt grădinițe și școli și la sate și poate le asigură o educație mai sănătoasă copiilor. De pădure și munți vorbim strict când va veni vremea lui antihrist. Cred că s-au scris tone de articole și comentarii despre ce ziceau Marii Duhovnici, în special Părintele Justin Pârvu.

    joi, 20:40:03, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Când vorbiți de „Marii Duhovnici” este nevoie de repere clare, Care anume sunt aceia? Ce spuneau ei exact? Am spus că, spre exemplu, P. Iustin condiționa mersul în pădure de crearea unor condiții potrivite, cum ar fi școala, spitalul... Cine face aceasta? Cine poate merge cu familia în pădure fără aceste condiții, cu copii sau la bătrânețe? Cum pot fi aplicate astfel de imperative tuturor oamenilor? Eu nu pot fi de acord cu fuga în pădure, ci cu simplificarea vieții, care poate presupune o izolare firească în măsura fiecăruia. Dar care să decurcă pe criterii duhovnicești, nu din abordări hazardate. Dacă se duce cineva în pădure și vede acolo că nu poate duce viața acolo și că încă nu este necesar? Cum am spus, în funcție de formarea duhovnicească a fiecăruia, lucrurile acestea decurg firesc, de la sine. Există o citire a semnelor vremurilor și fiecare acționează în consecință. Lucrurile forțate nu funcționează; duc la fundătură. Trebuie să avem o țintă foarte clară, iar aceasta nu este retragerea din societate, ci din patimi. Când punem drept scop această izolare la care să ne adaptăm de pe acum, asta mi se pare naufragiu de la viața în Duh la niște formule sărace. Acelea sunt doar mijloace. Nu mai aduc aici în discuție sfaturile Părintelui Paisie pe acest subiect și altele...

    joi, 20:12:51, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Doar că recurgerea la o viață simplificată, cum îi ziceți, nu se poate face peste noapte, tocmai de aceea trebuie făcută din timp, încă de pe acum, căci și acum s-ar putea să fie prea târziu. De ce asta? Pentru că ruperea de sistem nu se poate face decât treptat, iar acum încă mai avem alternative, chiar și în privința actelor. Credeți că ar trebui să ne retragem la țară când actele biometrice vor fi fără alternativă? Căci va veni și acel moment. Cum va fi posibil să-ți construiești o mică gospodărie în acele condiții, fără acte valide și alte înlesniri pe care le avem acum? Și da, este vorba de un exercițiu ce necesită timp, ca orice lucru cu temelie. Nu vă contraziceți, vă rog, cu Marii Duhovnici, căci ei au fost luminătorii din vremurile noastre.

    joi, 20:01:12, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Cumva așa este. Nu izolarea ca viață simplificată încerc să o contracarez, ci recurgerea la ea înainte de vreme într-un mod nepotrivit. Adică să nu credem că fuga în pădure ne va ajuta cu ceva, ci întărirea duhovnicească. Dar provocările sunt mari; nu putem generaliza aceste practici pentru toți. Copiii nu pot fi crescuți chiar în pădure într-un mod armonios. E nevoie de educație și formare și de multe alte lucruri. Părintele Iustin spunea să fie formate colectivități cu școli, spitale și toate cele necesare. Cine a făcut și cine poate face aceasta? Ideea este că e nevoie să activăm în societate și să mărturisim chiar cu prețul marginalizării. Adică este bună izolarea care vine de la nivel duhovnicesc, nu material. Cred că și într-un articol recent se vorbește despre izolare. Doar am spicuit din el, nu pot fi sigur pe ce se afirmă acolo. Și există un aspect important: credeți că putem fugi undeva, să ne ascundem? Și încă ceva și mai important: Să nu o facem ca și cum ar fi deja vorba despre lepădare sau ca antrenament pentru prigoană. Nu cred că funcționează așa lucrurile. Sper că e mai detaliat acum.

    joi, 19:15:10, 16 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Față de un aspect din textul de mai sus, vă precizez că vă aflați în contradicție cu Părintele Justin. NU trebuie să ne bazăm prea mult pe puterea noastră de mărturisire, ci trebuie să ajutăm și trupul să suporte mai ușor acele vremuri. Pentru aceasta zicea Părintele că ar trebui să ne retragem la casă, la țară, iar nu în păduri, în sălbăticie, cum insinuați. Într-adevăr, în vremea lui antihrist trebuie să părăsim tot și să ne ducem în munți. Dar până atunci, fiind la casă, mai retrași din mijlocul sistemului, "o mai lungim", zicea Părintele, căci vom putea trăi cu ce cultivăm în propria grădină. Asta nu înlocuiește întărirea și pe plan duhovnicesc, dar socot că tocmai acest trai mai simplu ne va și ajuta în acest sens. Deci, nu descurajați pe cei care vor să se retragă și să se descurce în afara sistemului, că în fond nu vor de cât să ducă o viață cum au dus-o bunicii și străbunicii noștri, și niciun caz nu înseamnă sălbăticie. Iertați!

    joi, 18:57:41, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Problema așa-zisei pecetluiri cu izotopi conține multe elemente dubioase, care sună mai mult a teoria conspirației, adică ceva ce nu poate fi verificat. Nu este o abordare creștină, ci cel mult de tip Alex Jones, adică protestantă sau mai știu eu cum. Există mai multe lucruri legate de interpretarea Apocalipsei care ar trebui înțelese și tâlcuite corect. Un aspect pe care insistăm este acela că pecetluirea va fi voluntară, cu acordul propriu, nu fără să știm, cum e cazul în acest filmuleț. Adică, dacă mă duc să fac ceva și mă aleg cu o pecetluire, asta nu poate fi considerată lepădare pentru că nu ține de mine. Mai există și alte elemente, cum ar fi fiara care pecetluiește, pe care încă nu o știm să fie, imposibilitatea de a vinde și cumpăra, închinarea la chipul fiarei. De asta am spus în articol că e bine să fim lucizi ca să nu alunecăm în speculații și amăgiri păguboase.

    joi, 16:28:55, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Da, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite : COMUNICAT DE PRESĂ “Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar. Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare. Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte. Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate. În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale”. În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca † BARTOLOMEU, Arhiepiscop şi Mitropolit † ANDREI Arhiepiscopul Alba Iuliei † SOFRONIU Episcopul Oradiei † IUSTINIAN Episcopul Maramureşului şi Sătmarului †PETRONIU Episcopul Sălajului † IRINEU BISTRIŢEANUL Episcop Vicar Cluj † VASILE SOMEŞANUL Episcop Vicar Cluj † IUSTIN SIGHETEANUL Arhiereu Vicar Maramureş

    joi, 16:16:39, 16 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Chiar şi dacă nu ar fi o manipulare, prefer să nu existe aruncate videoclipuri în secţiunea de comentarii fără să existe un text/comentariu minimal: De ce e relevant, cu ce ne ajută, contribuie la lămurirea chestiunii pusă în discuţie etc. Cunosc videoclipul, a făcut carieră prin blogosfera ortodoxă. Nu am alte date sau informaţii despre această procedură pe care o descrie domnul respectiv. Pare veridic, nu neapărat plauzibil, însă doar atât. Părerea mea. Am prefera totuşi să rămânem OnTopic pentru că subiectul articolului este (mult mai) important. Iertaţi!

    joi, 15:35:27, 16 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Si daca filmul asta e o manipulare?

    joi, 15:23:31, 16 ianuarie 2020

  • com

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Merita amintita si pozitia Sinodului Local de la Cluj din 2009 - Mitropolit Bartolomeu Anania, ridiculizat de mediul "clerului superior" al BOR. Nimic nou, Patriarhia de la Bucuresti se tot crede Biserica si continua sa ia decizii fara sa consulte credinciosii. Doamne ajuta !

    joi, 14:42:58, 16 ianuarie 2020

  • florin

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    https://www.youtube.com/watch?v=QP9Bj2eZQi0&fbclid=IwAR2OeZ68DcGul5thHdrmWPkLB3olYXQ5YNUGhALtwQwpOGemxfcgxOmCZGw

    joi, 14:28:44, 16 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină:

    Cărțile de identitate vechi emise până la data de 2 august 2021 vor fi valabile până la expirare, adică 2031. Cât va fi perioada de tranziție ele sunt valide și au aceeași valoare; cel puțin așa sună legea de la parlamentul european. De ce nu ar avea aceeași valoare și cărțile de identitate simple, aceea de a călători înafara granițelor? Practic cu buletinul vechi pot călători iar cu cel nou simplu nu. Doamne ajută!

    joi, 14:24:59, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Se vede ca ierarhii nostri au uitat ca sunt in primul rand medici... Si ca ar trebui sa vada de sanatatea celor mai mici...

    joi, 14:15:58, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Hristos a murit si a inviat pentru ca noi sa fim liberi, nu robi. Orice robie este o problema spirituala. Daca e o problema spirituala o simpla bulimie - adica mancat excesiv care ne face robi ai mancarii - oare cum nu ar fi aceasta, care inseamna control total? Se vede ca dl Banescu si cei pe care ii reprezinta - o spun cu tristete ca nu pe noi - nu mai stie cum e cu Hristos si cu libertatea. Cat de rau a fost in comunism! Ne indreptam spre ceva mai demonic decat comunismul.

    joi, 14:15:05, 16 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Opinia Avocatului General în cauza C-78/18 CJUE – Comisia vs. Ungaria:

    Sarut mana Parinte! Dar intotdeauna a fost asa, diavolul si slugile lui au ascuns in mod viclean scopul lor, ca sa-i poata pacali pe oameni. Nu este el tatal minciunii?

    joi, 13:47:06, 16 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Se pare că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei s-a mișcat repede cu declarațiile. Și a făcut una foarte năstrușnică, în care vorbește de bisercă, biserici fără să fie nevoie. Nici eu nu înțeleg la care biserici se referă, probabil că nici domnia sa. Cât privește problema concretă a cipurilor, ea nu poate fi expediată ca una fără relevanță religioasă, spirituală, chiar dacă nu este una fundamentală la momentul acesta. Dar se observă deja o discriminare, prin care cei cu buletine simple nu le vor putea folosi în străinătate și probabil nici ca și card de sănătate. Plus că îndosarierea în sine este o problemă spirituală gravă și serioasă, nicidecum inexistentă. Cel puțin la nivel de totalitarism. Poate că nu conține 666 sau nu estte încă nici un Antihrist înscăunat, dar problema există și este fix spirituală. Cum spuneam în articol, am redat deocamdată textul propunerii de lege; sper să revenim și cu un articol dedicat subiectului mai pe larg.

    joi, 10:28:17, 16 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Buna precizare, tatal meu spunea ca si aceste CI fara cip de forma noua vor fi folosite pe post de card de sanatate. Ma intreb cum? Oricum, nu doar cardul in sine e problema, ci stocarea datelor medicale in sistem electronic.

    joi, 08:39:45, 16 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Cărți simple și electronice de identitate de anul viitor:

    Merită urmărită si știrea de pe digi24, dar nu partea transcrisă, ci știrea ca atare. Acolo seful de la Evid. Populației raspunde la o întrebare ref la cei care refuză noile CI electronice cu cip. https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/romanii-vor-avea-buletine-noi-cu-cip-de-anul-viitor-ce-risca-cei-care-vor-opta-pentru-un-buletin-fara-cip-1245347 Două aspecte ne interesează mai mult pe unii dintre noi: - în paralel cu cele noi ce se vor emite începând cu august 2021 vor fi acceptate, inclusiv în spațiul UE și actualele CI până la expirarea lor în funcție de data emiterii, adică până prin aug 2031. Obs personală: mie mi se pare greu de crezut. Înclin să cred că vest-europenii le vor mai primi pe actualele CI un maxim de 5 ani, deci până prin 2026; - din 2021 se vor emite si CI fără cip de forma nouă, de mărimea unui card, deși cu ele “nu se vor putea accesa servicii la distanță”, adică prin internet și nu vor fi recunoscute în U.E.

    miercuri, 18:59:02, 15 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Opinia Avocatului General în cauza C-78/18 CJUE – Comisia vs. Ungaria:

    Subiectul în sine este important pentru că se referă la finanțările lui Soros, despre care greu se poate crede că ar fi benefice sau măcar inofensive pentru integritatea statului (ungar). Deși probabil că sentința este corectă, mie-mi sună cumva fals, că se folosește de anumite chichițe. E posibil să mă înșel. Dar problema de fond, chiar și a articolului, este modul de înfruntare a acestor asalturi. Mai ales este vorba de modul de reacție în mediul ortodox și bisericesc, adică pe probleme de etică creștină sau chiar de natură bisericească propriu-zisă. Cel mai important aspect este, într-adevăr, că suntem foarte în defensivă, fără să avem alternative și contra-ofertă la tăvălugul care vine peste noi de descreștinare și chiar dezumanizant. Desigur că soluțiile stau mai ales în puterea duhovnicească de a aprecia situația, din care răsare și răspunsul pe măsură. Pe de altă parte, răspunsurile generează dumiriri sau eșuează să facă asta. Așadar problema mult mai spinoasă este cum să trăim noi, creștinii, în mediul de astăzi. Există provocări sociale, politice, dar chiar și bisericești foarte puternice și spinoase. Iar răspunsul ar trebui să fie unul pozitiv, nu doar o critică a secularismului, o cantonare în „Evul Mediu”. Lumea trebuie biruită de Duhul lui Dumnezeu, păcatul de virtutea creștină vie, provocatoare în sensul bun. Cât privește subiectul în sine, părerea mea este că măsurile de genul acesta se justifică la nivel de legislație, dar nu la nivel de atitudine strict ortodoxă. Adică nu putem rămâne într-o zonă de duhovnicie inactivă, ci care să dea roade concrete. Iar un rezultat este tocmai blocarea în fel și chiap a acestor organizații sorosiște. Ei de ce vor să se ascundă? E normal? În general nu sunt de bun augur ascunzișurile.

    miercuri, 13:53:51, 15 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Poate doar dacă dvs vă numărați printre preoții caterisiți, iar acest lucru s-ar fi întâmplat de curând, am putea înțelege tonul și alegerea cuvintelor din comentariul dvs. Iertați-mă!

    miercuri, 13:03:46, 15 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre vădirea păcatelor ascunse ale preoților:

    Se schimbă, dar în ce măsură se schimbă?

    miercuri, 12:22:24, 15 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Despre vădirea păcatelor ascunse ale preoților:

    In privinta pacatelor personale ale preotilor nu suntem noi in masura sa judecam, aici ei vor da socoteala in fata Dreptului Judecator, in schimb cand este vorba despre schisme si erezii, aici situatia se schimba

    miercuri, 12:11:47, 15 ianuarie 2020

  • Mihai

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Problema este ca asistam pe viu la distrugerea statelor ortodoxe, ca si in cazul Ucrainei, sunt indivizi straini de ortodoxie implicati, ca deh sectarii ocupa functii de conducere in statele ortodocse

    miercuri, 10:59:41, 15 ianuarie 2020

  • Kleomenis

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Cum se face ca ereticii arhierei cretani au „caterisit” pe unii preoti ortodocsi si pe altii nu ? Sa fie efectul spiritului de turma acaparatoare in joc sau simpatii pur lumesti potrivit cu studiile, gradele si prietesugul catre fiecare ? Unii eretici sunt si (...editat...) viclene cu chipuri purtatoare de iubirism. Atentie la vulpile ecumeniste !

    miercuri, 10:21:23, 15 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Unirea de la Ferrara a fost mai rea… Căci s a ajuns la potir comun. Motiv pentru care a și căzut Constantinopolul ulterior, după patriarhul Ghenadie Scholarios, ucenicul Sf. Marcu al Efesului.

    marți, 23:22:23, 14 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    După cum spuneam, este un trend susţinut, nu este doar un interes trecător al presei pentru chestiuni bizare. https://www.g4media.ro/un-francez-a-fost-condamnat-la-6-luni-de-inchisoare-cu-executare-pentru-ca-a-ucis-un-caine.html Un francez a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu executare pentru că a ucis un câine Un bărbat de 22 de ani a fost condamnat luni în Regiunea Pariziană (RP) la un an de închisoare, din care şase luni cu executare, pentru înjunghierea şi uciderea, din răzbunare, a unui câine ţinut în lesă de stăpâna lui, au anunţat marţi pentru AFP reprezentanţii unei asociaţii pentru apărarea animalelor, transmite Agerpres. Pe 8 ianuarie, o femeie îşi plimba câinele, Ginger, o femelă de opt ani din rasa malinois, ţinută în lesă pe străzile din Bonneuil-sur-Marne, o localitate aflată la 15 kilometri de Paris, în momentul în care un bărbat ce purta o cagulă a lovit cu un cuţit animalul, care s-a prăbuşit pe asfalt şi a murit după câteva minute. „Să ucizi câinele cuiva pentru a te răzbuna echivalează cu comiterea unei violenţe asupra stăpânului său. Aşa au considerat judecătorii de la Tribunalul Corecţional din Creteil, care l-au condamnat pe tânărul de 22 de ani la un an de închisoare, din care şase luni cu executare”, a declarat Patrice Grillon, avocat al Baroului din Paris, care a apărat în instanţă mai multe asociaţii pentru apărarea animalelor şi pe stăpâna câinelui ucis. Avocatul s-a declarat mulţumit de această pedeapsă. Atacatorul a fost condamnat, de asemenea, să plătească despăgubiri de 3.000 de euro proprietarei animalului, a adăugat Patrice Grillon, care a vorbit în pledoaria lui despre „o vătămare morală a afecţiunii” în urma decesului acestui câine, care făcea parte din familia sa adoptivă de peste opt ani. „Începem să avem tot mai multe condamnări la închisoare pentru acte de cruzime comise asupra animalelor. Ceea de dovedeşte că magistraţii devin conştienţi de drepturile animalelor şi de opinia publică”, a declarat Stephane Lamart, care s-a constituit parte civilă în acest proces alături de Societe Nationale de Defense des Animaux (SNDA). La finalul audierii, bărbatul atacator, care locuieşte în Bonneuil-sur-Marne, a fost încarcerat.

    marți, 17:05:03, 14 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Constantinopolul nu mai reprezinta de multa vreme etosul grecesc ci pe cel fanariot. Nu cred ca au avut vreodata o problema in a sacrifica interesele nationale grecesti pt politica lor duplicitara. Sa vedem insa care va fi pozitia ierarhiei din Grecia la aceasta noua provocare.

    marți, 14:51:20, 14 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Problema se complică pt că grecii nu-i înghit pe macedoneni pt că vor pt ei numele acesta, pt regiunea nordică a Greciei. Deci Constantinopolul este gata să facă derogări și de la etosul grecesc pt a lovi în inamici. Practic, interesul lor se dovedește a fi mai presus de nivelul etnic. O fi ecumenismul?

    marți, 07:43:32, 14 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Macedonia cere de la Constantinopol intrarea în canonicitate a „Bisericii” sale:

    Incep represaliile impotriva bisericii sarbe...

    marți, 07:31:22, 14 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Adepții schismei ucrainene refuză dezbaterile. Din principiu sau de frică?:

    Pai papii nu trebuie sa justifice nimic, nu...? Sau, ma rog, un eventual sinod panortodox convocat musai numai de catre papa Bartolomeu (poate impreuna cu "fratele nostru episcopul Romei" , la 1700 de ani de la Sinodul I ?!) va explicita, nuanta, dezvolta, clarifica, lamuri etc. care este "treaba" cu tomosul. Dupa care cele hotarate vor deveni obligatorii pentru intreaga pliroma (ortodoxa), nu?!

    luni, 20:20:02, 13 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Totodată, viclenia contemporană a ecumenismului o întrece de departe pe cea de la unirea semnată cu papistașii pe vremea Sf Marcu. Câți dintre mireni și preoți s-ar mai poziționa azi în spatele ierarhilor care ar întrerupe pomenirea? Temerea multora dintre noi este că foarte puțini! Asta poate că explică atitudinea de temporizare a IPS Serafim.

    luni, 16:55:08, 13 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    E posibil să fie așa, deși cei din spatele lui nu prea au dat semne să fie extremiști; cel puțin nu vizibile. După Sinodul din Creta nu l-a forțat nimeni să întrerupă pomenirea, deși existau astfel de așteptări juste. Cum am spus, nu am informații suficiente ca să pot aprecia în cunoștință de cauză. Am scris mai pe larg în următorul articol. Dimpotrivă, se pare că el a făcut un schimb de macaz. Deocamdată am doar aparențe, mai puțin fapte concludente.

    luni, 11:23:21, 13 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    O tot învârtim, că nu mai înțelege lumea nimic. În problema noastră este vorba de întreruperea pomenirii, care conform Canonului 15 este facultativă. Exaltații sunt schismaticii, extremiștii, iar dacă IPS Serafim că nu are în spatele său oameni echilibrați, decât să rămână singur, o mai lungește, speră într-o hotărâre sinodală. Noi ar trebui să fim dezamăgiți de noi, nu de el. Credeți că e ușor să te pui cu uraganul de Bartolomeu, care are în spate tot Departamentul de Stat al SUA? Lumește vorbind. Sf. Marcu Evghenicul a avut de partea sa poporul și datorită atitudinii mirenilor ierarhii lepădați și-au revenit.

    luni, 11:13:22, 13 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Curajul mărturisirii, întreruperea pomenirii și eschivele Mitropolitului de Pireu:

    “Datoria aceasta morală nu este doar ceva de la care ne putem eschiva, ci o sarcină pe care oricine este dator să o poarte. Vinovăția morală nu ne scoate din Biserică, dar ne afectează mântuirea, ceea ce nu este deloc puțin lucru.” Bine spus. Oare Părinți ai Bisericii precum Sf Vasile cel Mare, Teodor Studitul, Marcu al Efesului ș.a. au acționat la vremea lor împotriva abaterilor din Biserică și din împărăție numai în virtutea și în limitele mai strict sau (deseori) mai aproximativ înțelese ale canoanelor timpului lor sau au acționat în realitate mai extins și mai curajos sub adierea Duhului Sfânt, în virtutea datoriei lor primordial morale?

    duminică, 21:18:14, 12 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Curajul mărturisirii, întreruperea pomenirii și eschivele Mitropolitului de Pireu:

    Adevarat!

    duminică, 19:14:14, 12 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Asta nu face facultativ canonul. Cred că trebuie precizat că acest canon prevede sancțiuni, dar nu pentru cei care nu întrerup, ci pt cei care întrerup (greșit) pomenirea. Deci nu tot cuprinsul canonului este facultativ, ci doar îndemnul la oprirea comuniunii în caz de erezie pentru că este doar atât, nu și o impunere. Asta ca precizări, dar fondul cred că îl vedem la fel. Cât privește restul, sunt de acord în principiu, doar cu accente puțin diferite. Probabil voi reveni, pt că e important. Doar atât: e discutabil să-i catalogăm exaltați pe cei din jurul lui. Nu știu să spun asta încă. Nu am detalii relevante.

    sâmbătă, 21:28:08, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Repet, m-am referit la repercursiuni asupra celor care nu aplica canonul, adică nu întrerup pomenirea. Nu e ca alte canoane, care spun că dacă faci ceva sau nu faci ceva ești caterisit/afurisit/canonisit atâta sau atâta timp etc. Cred ca IPS Serafim nu vrea să știrbească nemotivat autoritatea patr. său, chiar dacă se cheamă Bartolomeu, pentru a nu se situa prea ușor în tabăra exaltaților, că vedem cât de puțini au mai rămas echilibrați. Noi ne întrebăm de ce nu e cu noi, de ce nu rupe rândurile și cred că și IPS sa se întreabă cu cine să se alieze, cine e în spatele său, când până și acriviștii au început de ceva vreme să-l lovească. Cred că a cântărit care ar fi pierderile și în ce variantă ar putea să salveze mai multe suflete pentru Hristos, căci în fond asta este menirea sa. Știu ce zicea Părintele Justin legat de schimbarea calendarului, că e un lucru greșit - o apropiere de catolicism, dar ca să se revină acum la cel patristic, s-ar face o altă schismă și s-ar pierde sufletele multora. Sper ca IPS să nu-și risipească forțele pe dispute sterile, în care noi am căzut în toate luptele - cipuri, Creta, iar când va fi momentul să dea lovitura decisivă. Nu-l văd să abdice și să trădeze precum o face arhiepiscopul său sau patriarhul nostru. Să-l pomenim cu osârdie în rugăciunile noastre, căci duce lupte dure pe mai multe fronturi.

    sâmbătă, 21:08:46, 11 ianuarie 2020

  • suflet

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Eu m-am rugat. Zilnic. Cand a fost in Romania, la Constanta, de ziua mea de nastere, am crezut ca ma aflu in CER cand a slujit ingereste cu ierarhul roman si preotii romani, iar mai apoi cand a sfintit manastirea cu hramul Sf Bretanion, in localitatea 23 August… Dar a P I C A T. Nu o spun doar eu. Ci insusi sfantul staret al Cernigovului, Lavrentie, care a profetit in urma cu multi ani schisma din Ucraina o spune. E SCHISMA. Daca la Constanta a avut curajul sa predice impotriva masoneriei si ecumenismului cu putere multa “Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. ” (Ps 67), dupa Sinodul din Creta atitudinea sa a fost ca a unui alter-ego – nu l-am mai recunoscut. Aripile ingerului meu din Pireu devenisera aripi de strut. Iar mitropolitul Ierotheos Vlachos de Nafpaktos, care m-a luminat prima data in privinta necesitatii perihorezei, a picat si el, mai rasunator inca… Iar daca vestitorii-ingeri cad, cum vom mai afla noi, cei plamaditi din pamant, drumul spre adevaratul Acasa ??? Doar luminati de Duhul Sfant, poate, cum ne spunea sf Teofan Zavoratul… Dar roua din suflet cine ne-o risipeste ? Dar roua din inima Mantuitorului cine o risipeste ? “Oare când voi veni voi mai găsi credinţă pe pământ?”

    sâmbătă, 21:01:03, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Hm, eu zic că e nițel diferit. Nici un canon nu este facultativ. Este opțională doar întreruperea pomenirii înainte de o condamnare sinodală potrivit prevederilor acestui canon. De ce? Pt că textul lui nu o impune, ci doar o aprobă ca mod de reacție eventual. Partea cu repercusiunile nu e tocmai corectă pt că același canon spune că nu se pot aplica certări celor care opresc pomenirea pt erezie, fără să menționeze vreo sancțiune asupra episcopului care totuși face asta. De aici nu decurge că ar fi facultativă interzicerea caterisirii sau afurisirii nepomenitorilor. În cazul Ucraina e și erezia primatului la mijloc. Dacă autocefalii nu sunt în Biserică, atunci este imperios necesară oprirea comuniunii cu Ieronim și Bartolomeu pt că ies din granițele cunoscute ale Bisericii și-și fac structură separată. Nu mai intru în probleme greo-politice pt că am mai vorbit despre asta.

    sâmbătă, 19:47:11, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    IPS Serafim se fereste de interpretarea protestanta a Canonului 15 I-II Constantinopol, aceea a vaselor comunicante. Canonul este facultativ, intrucat nu are repercursiuni pentru ce care nu-l aplica, iar daca nici in cazul pseudo-sinodului din Creta nu l-a aplicat, intrerupand pomenirea arhiep. Ieronim, cu atat mai putin in cazul schismaticilor din Ucraina, cand nu mai este vorba de erezie. Repet, existenta autocefaliei la care face referire este strict legata de validitatea tainelor patr. Bartolomeu. Caci referitor la persoanele care au primit autocefalie a zis-o clar: Schismaticii din Ucraina nu sunt în Biserică, deci nu pot avea autocefalie. Ș-apoi s-o zicem și pe cea dreaptă: aici e și geo-politică. Epifanie e întâi unsul lui Pompeo și apoi al lui Bartolomeu. De aici și întreruperea comuniunii de către patr. Moscovei, care numai de canoanele ortodoxe nu-i pasă. Să ținem cum spuneați de bruma de mărturisire pe care o mai au ierarhii noștri, căci a deveni mucenic este un dar, nu este de-ajuns să ai doar curaj.

    sâmbătă, 19:20:06, 11 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, și eu sunt de acord cu ceea ce a scris Teodor în comentariul de mai sus Ca să fie mai ușor(?) de înțeles o să fac o trimitere la ceea ce există în drept, domeniu la care pare că face trimitere și ÎPS Serafim. În drept există teoria actelor inexistente care sunt diferite de actele care sunt nule relativ sau nule absolut. Un act este nul relativ atunci când este emis fără cerințele legii, dar nulitatea poate fi cerută doar de cel prejudiciat. Dacă nu este contestat de persoana prejudiciată, pentru toți ceilalți, actul este valid și își produce efectele. Nulitatea absolută se referă la emiterea unui act în lipsa unor competențe sau cu nerespectarea unor norme care protejează interesele generale ale societății, nu doar individuale. În afară de aceste două categorii recunoscute de nulităţi, mai avem şi teoria actelor inexistente. De pildă, eu Vlad Agache, îl desemnez pe Teodor preşedintele României, şi emit un tomos pentru aceasta. Actul emis de mine este considerat ca fiind inexistent. Dar dacă Teodor ar fi declarat preşedinte de Curtea Constituţională, fără să fi fost ales democratic, actul emis de CCR ar fi fost nul absolut, nu inexistent, pentru că CCR are dreptul să se pronunţe în această chestiune. Spuneam că acest comunicat este neclar pentru mine pentru că nu rezultă clar ceea ce recunoaşte ÎPS Serafim sinodului de la Constantinopol şi, în subsidiar, Patriarhului Bartolomeu. PE fondul acestei naclarităţi, eu unul mă simt obligat să acord încredere ÎPS Serafim şi, sub nicio formă, să propun titluri cu caracter zeflemitor, cum au produs cei de la Katanixi. Deci, din câte înţeleg ÎPS recunoaşte un act despre care consideră că este "nul absolut" şi că până când această nulitate va fi constatată de forul competent, acest act (tomos) produce efecte reale. Din comunicatul mitropoliei, care totuşi nu este un document doctrinar ci un răspuns adresat unor părinţi cam înfierbântaţi, iertaţi-mă, deci din comunicat nu rezultă că ÎPS Serafim îl recunoaşte pe Epifanie ca fiind mitropolit, că ar avea taine, etc. Dimpotrivă, comunicatul cuprinde temeiurile de drept pentru care tomosul este nul absolut: C. Din anul 2018 a demonstrat veritabila discordie a chestiunii ucrainene și a explicat corect sfintele canoane 9 și 17 ale Sinodului IV Ecumenic, canoanele 36 și 134 ale Sinodului din Cartagina validate sinodal de către al doilea canon al Sfântului Sinod cinci-șase Ecumenic, care soluționează deplin chestiunea și a făcut o depoziție public și de netăgăduit cu absolut respect și dragoste față de Patriarhia Ecumenică cum că a răstălmăcit canoanele de mai sus ale Sinodului IV Ecumenic și nu a luat în vedre canoanele Sinodului din Cartagina, a forțat principiul identității pedepselor, care constituie element unificator al Bisericilor Ortodoxe autocefale. Dar, totodată, recunoaşte că actul este emis de un superior şi atunci face apel la forul superior emitentului, for care nu este altul decât sinodul pan-ortodox. Este adevărat că, ţinând cont strict de matematica unor competenţe formale, ne-am dori ca ÎPS Serafim să-i trimită la plimbare pe toţi cei care îl recunosc pe Epifanie, dar ÎPS Serafim nu are autoritatea şi puterea să facă acest lucru. Iar dacă ar face-o, dacă ar întrerupe comuniunea, probabil că s-ar ajunge la schismă şi, în orice caz, nu ar exista o vindecare. În aceste condiţii, ÎPS Serafim recunoaşte efectele de facto ale emiterii Tomosului, îl infirmă, îl combate argumentat şi cam atât. E normal să ne strângă în spate, să ne dezamăgească, retragerea aceasta de la poziţia "actului inexistent" la poziţia actului "nul absolut" care trebuie infirmat de un for competent. Dar trebuie să ţinem cont de lumea reală şi de împrejurările în care se manifestă relaţiile de putere. Puterea este un element de sine stătător şi este ceea ce conferă eficacitate relaţiilor juridice. Ştiinţele juridice recunosc aparenţa unui drept necontestat ca fiind dreptul însuşi. Chiar actele inexistente, în condiţii excepţionale, pot fi considerate izvor de drept. Dau ca exemplu Decretul nr. 1 scris de Iliescu Ion în 1989, pe o foaie de hîrtie de matematică A4. Potrivit dreptului, actul acela este inexistent, dar pentru că a existat o aşa perturbare în relaţiile de putere, acel act a fost considerat valid şi este sursa, punctul iniţial, al societăţii şi statului de drept de astăzi. Este un exemplu extrem, pe care l-am ales pentru sugestivitate. În cazul nostru Tomosul a fost emis de cineva care are aparenţa dreptului, aparenţă care nu i-a fost oficial contestată în faţa unui for superior. Mai mult, Tomosul vine în continuarea unei tradiţii de acordare a autocefaliei (cazul polonez) care deşi a fost denunţată chiar de polonezi în 1948, totuşi, nu a fost infirmată de Constantinopol. Mai mult, este considerată validă de către IPS Ierotheos şi alţii. În raport de toate aceste consideraţii, cred că este foarte important să citim acţiunile ÎPS Serafim în lumina şi în cadrul în care acesta este constrâns să acţioneze. Nouă ne este uşot să spunem că ÎPS Serafim trebuie să declare Tomosul ca fiind inexistent şi apoi să moară martir. Dar s-ar putea ca ÎPS Serafim să urmărească totuşi o vindecare a Bisericii pe calea care încă este deschisă, la care nu s-a apelat încă, a sinodului pan-ortodox. Repet, nu văd ca ÎPS Serafim să recunoască nici calitatea de ierarh ortodox a lui Epifanie, nici că ar avea taine etc. Încă un lucru şi închei. Am scris că sunt dezamăgit de lipsa de răbdare a contestatorilor ÎPS Serafim care, în loc să se străduiască să îl readucă pe ÎPS Serafim pe calea pe care o consideră corectă, îl forţează să emită comunicate neclare, în care interpretează greşit obligativitatea canonului I-II şamd. Este însă o chestiune ignorată în tot acest tablou. Faptul că atunci când cineva mai mic spune un adevăr pe care cineva mai mare ezită să-l rostească, odată cu mărturisirea adevărului se surpă şi autoritatea celui mai mare. Rânduiala ne cere ca cel mic să lucreze cu îndelungă-răbdare, să poarte sarcinile şi să depună eforturi concrete ca cel mai mare să rostească adevărul şi să-şi consolideze poziţia, autoritatea, legitimitatea. Nu mi se pare corect că tocmai ÎPS Serafim este pus în situaţia de a-şi proteja autoritatea în faţa celor alături de care a mărturisit ortodoxia de până acum. Chiar dacă punctual Katanixi ar avea dreptate şi s-ar afla în adevăr, câtă vreme nu vorbim despre o adeziune clară la erezie, nu are dreptul să vorbească despre ÎPS Serafim în acest fel ci să se străduie să-i facă uşor ÎPS Serafim să se orienteze corect. Dar ei, dimpotrivă, sesizând că ÎPS Serafim se orientează greşit (părând că recunoaşte de facto calitatea de mitropolit a lui Epifanie şi, pe cale de consecinţă, că recunoaşte dreptul Patriarhlui Bartolomeu să emită un astfel de Tomos iar acest comunicat tocmai asta neagă, cu trimiteri canonice punctuale) îl obligă pe acesta să emită un comunicat reacţie care, în contextul acestor tulburări cunoscute între ei, nouă ni se pare dezamăgitor. Am scris mai mult, îmi cer iertare, dar asta gândesc acum, de asta spun că îl înţeleg pe ÎPS Serafim şi că nu e motv să fim mai dezamăgiţi decât e cazul de conţinutul unei simple reacţii. Doamne, ajută!

    sâmbătă, 15:22:40, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, corect. Am actualizat și observațiile de la final.

    sâmbătă, 15:17:48, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    @Teodor E puțin lucru să spună că autocefalia există? Ce-ar fi să-i caterisim și noi și să spunem că e lucrătoare caterisirea pronunțată până la un Sinod? Ce vreau să spun este că nu poți recunoaște drept existentă (ipostaziată) o acțiune care nu ține de competența cuiva. Dacă totuși este reală, atunci ține de competența lui. E o contradicție la mijloc. E puțin lucru? Pt mine e o decepție serioasă. În plus, mai intervine și convocarea unui Sinod. Dacă sunt recunoscute acțiunile Patr. Ecumenic, atunci și exclusivitatea lui în a întruni Sinodul. Deci se îngroașă gluma... Fără să mai menționăm interpretarea aiuristică a canonului 15. Cum am spus, sunt foarte dispus să-i admit atitudinea, dar... cam greu. Se înțelege altceva și nu văd eu?

    sâmbătă, 13:41:03, 11 ianuarie 2020

  • Teodor

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Eu consider ca IPS Serafim nu a căzut într-atât încât să recunoască erezia primatului papist al Constantinopolului. Nici măcar pe jumătate. Asta o face IPS Ierotheos Vlachos, care recunoaște dreptul patr. din Fanar de a acorda singur autocefalia unei biserici. Pe când IPS Serafim spune că nu este canonică, dar nu poate nega lucrarea tainelor patr. Bartolomeu, că intră în alte probleme și au motiv să-l mazilească pe drept. De aceea spune că această autocefalie există, așa necanonică cum e, pentru care patr. Bartolomeu va răspunde și cei care îl pomenesc pe Epifanie, nu cei care sunt în comuniune cu aceștia.

    sâmbătă, 13:12:36, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Da, depinde ce erezie are în minte Vasile. Probabil ecumenismul. Dar asta tocmai scrie în Comunicat că nu este de acord cu el. Deci nu poți spune că este ecumenist. Rămâne problema cu erezia primatului papist al Constantinopolului. Nu putem afirma încă lucrul acesta decât pe jumătate pentru că Mitropolitul are declarații contradictorii pe această temă: pe de o parte neagă această teorie a supremației Fanarului, pe de altă parte recunoaște ca fiind existente și reale și producătare de efect acțiunile lui. Problema nu este atât faptul că a conslujit cu Arhiepiscopul Ieronim, care a pomenit pe Epifanie la slujbă, ci tocmai aceste dezvinovățiri care abia ele îl afundă. Eu înțeleg că dărâmarea șandramalei echilibrate vine din ieșirea în decor a acestui ierarh și, deci, nu mai avem cu cine face iconomie și că ne agățăm de el și nu recunoaștem că este căzut. Ei bine, nu pot face încă astfel de afirmații, deși se pare că într-acolo se merge. Trebuie să ne bazăm pe fapte, nu pe procese de intenție. Nu putem să ne facem că nu e nimic cu IPS, dar nici să ne avântăm să-l „anatematizăm”. Și nu ni se dărâmă șandramaua pentru că este la miloc un principiu care nu ține de împrejurări. Adică pornim de la a nu vâna greșelile altora, ci credința bună a lor, atâta cât este. Repet ceea ce am mai spus: Sf. Vasile cel Mare mergea pe principiul minimalismului, adică primea în comuniune pe cei care nu spuneau despre Duhul Sfânt că ar fi creatură, fără a intra în alte detalii de credință pentru a îngroșa rândul celor credincioși și a micșora pe cel al ereticilor și a fi mai avantajați în acest conflict. Așa și acum, izolarea și rigorismul exagerat nu sunt benefice, ci a vâna bruma de credință a celorlalți și a o consolida, nu erorile lor. Asta fără a face concesii dogmatice. Pentru a explicita mai bine, trebuie precizat că apărarea credinței de către ierarhi nu trebuie privită ca ceva foarte formal, a rămâne strict în litera canoanelor. Nu putem ignora datoria lor morală de a face totul pentru credință, a avea curaj de mărturisire. Și aceasta intră în „fișa postului”. Și e un gest de curaj atunci când cineva apără ortodoxia, chiar și puțin, când nu recunoaște Sinodul din Creta, când nu se roagă cu papa, când... E destul de puțin, ar fi nevoie de un curaj mărturisitor, da, dar atât avem. Am fi vrut reacții adevărate, de împotrivire verticală față de pomenirea lui Epifanie din partea IPS Atanasie, Serafim, a sinodalilor greci..., dar nu avem asta, ci o criză puternică și o mărturisire destul de timorată. Încă mai este vreme. Să facem noi acea mărturisire, dar nu cu dinții strânși, nu cu ură și dispreț, ci ca să-i însuflețim și pe alții. Dar trebuie să recunoaștem că suntem abia la nivelul de a ne abține de la acest dispreț și bucurie/satisfacție pentru căderile celorlalți și mai avem mult până la mărturisirea autentică.

    sâmbătă, 11:33:59, 11 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Asta este acea “Le-am zis-0!” - acum, bucuria lu’ Vasile... Altfel, de dragul adevărului, IPS Serafim nu a fost și nu este eretic. Dar, deh, acuzația de “eretic” era de fapt, de ceva timp, în mintea unora. Acum doar s-a găsit un prilej de afirmare a acestei acuzații nedrepte. Doamne ajută la tot lucrul bun spre mântuirea noastră a tuturor!

    sâmbătă, 10:09:42, 11 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Oare aceasta este atitudine creștină și ortodoxă, să te bucuri de greșelile altora? Cred că este evident că nu. Nu poți spune că ești după Hristos prin astfel de atitudini. Trebuie să fim în stare să recunoaștem adevărul și greșeala; prin asta arătăm că nu avem idoli. Cred că cei care nu sunt în stare să recunoască greșelile lor sau ale modelelor lor au o problemă mare și nu se încadrează bine în Biserică; nu o zidesc, ci se bucură de dărâmarea ei. Dea Dumnezeu să nu ne bucurăm vreodată de răul sau greșelile altora și să putem să ne ținem corect de linia cea sănătoasă și să aibă toți puterea să facă asta, inclusiv cei înclinați spre bârfă și dezicere de frații lor ierarhi sau simpli creștini. Cu iertare!

    sâmbătă, 09:06:27, 11 ianuarie 2020

  • Vasile

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Va e greu sa recunoașteți ca idolul vostru e ERETIC! Vi se cam dărâmă șandramaua echilibrata

    sâmbătă, 08:25:46, 11 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Sigur ca dvs. vedeti mai bine lucrurile. Dar in ce il priveste pe Mitropolitul Serafim, eu nu mai cred in el si durerea mea e f mare pentru felul in care a procedat. Iertati!

    vineri, 18:56:34, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Să accepătm, adică să recunoaștem lucrurile așa cum stau ele. Pt că este destul de grav regresul IPS Serafim și evident. După ce a dat afară pe Pr. Anghelos, a început să facă diferite concesii, tolerând pe diferiți avangardiști ai schismei ucrainene și dezicându-se tot mai mult de cei care se împotrivesc. Deci nu mi se pare ușor să vezi și să accepți o astfel de situație. Ca poziționare mă refer la mersul la biserică sau pe cine și cum considerăm ecumenist, cripto-ecumenist... În ce privește pe Mitr. Serafim, mă simt dator să spun că am crezut și mai cred în el, în moderație. Totuși afirmațiile din acest Comunicat arată mai mult decât moderație, arată deja pactizare cu direcția fanariotă. Nu atât de stridentă încât să stârnească perplexitatea față de contrastul izbitor cu ce a spus până acum, dar se vede o schimbare de macaz nepermisă și fără argumente. Nu știu de unde provine și nu vreau să fac procese de intenție, dar nu pot să mă fac că nu le văd. Și avem nevoie de episcopi mărturisitori, care devin tot mai puțini și mai singuri în front, din păcate. Nu cred că pot nici eu exprima foarte bine totul, dar... cam asta-i.

    vineri, 16:15:47, 10 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Subscriu la cele scrise de Andrei! E dezamăgitor comunicatul, însă asta în raport de așteptările (foarte) mari care există de la ÎPS Serafim. Suntem precum cei care se scufundă, cu cât vedem că avem mai puține paie de care să ne agățăm cu atât mai agitați suntem. Sunt câteva lucruri neclare în acest comunicat, dar întreaga situație de acolo este neclară. Sunt dezamăgit și de lipsa de răbdare a celor de acolo, atitudine care a obligat la apariția acestui comunicat. Mă rog, părerile mele sunt mai nuanțate, îl înțeleg oarecum pe ÎPS Serafim.

    vineri, 16:00:15, 10 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Pr. Ciprian , care a fost cu acrivia de la inceput,nu a fost niciodata de acord cu atitudinea Mitropolitului Serafim. La acest lucru am facut aluzie. Spuneti dvs. ca incep sa nu mai fie echilibrati. Tin f mult la parerea dvs. , urmaresc zilnic cu seriozitate postarile dvs. De ce spuneti acest lucru? Cum adica trebuie sa acceptam? Ce actiuni si pozitionari concrete, nu va inteleg?

    vineri, 15:41:17, 10 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Sarut mana Parinte! Eu as zice sa nu ne pripim cu concluziile. In primul rand e si el om, are slabiciuni, neputinte, intelegeri gresite ale unor situatii (Ucraina, Creta), mai mult in mod juridic si administrativ, decat dogmatic, ecleziologic. Intr-adevar e dezamagitor, dar intreb si eu. Oare cati dintre noi, ne-am rugat pt el? Sau de acum inainte o sa ne rugam pt el? Eu consider ca starea pacatoasa a crestinilor ortodocsi se reflecta si in atitudinea pastorilor lor.

    vineri, 15:31:38, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Nu prea înțeleg aluzia la Pr. Ciprian. În plus, deși există extreme, încep să nu mai existe echilibrați, adică se cam pierde definiția lor. E prea des împropriată această catalogare. 🙂 Cred că diferența va fi în viața și abordarea duhovnicească a fiecăruia, care se va reflecta în acțiuni și poziționări concrete, dar nu ele vor face diferența, ci duhul care animă totul. Din informațiile pe care le am, deduc că Mitropolitul Serafim începe să ia calea deschisă de IPS Ierotheos de acceptare a acțiunilor Fanarului ușor-ușor. Era previzibil din reacțiile slabe de după Creta, dar nici nu puteam să criticăm înainte de vreme. E mai mult mâhnirea mea. Asta e situația Ortodoxiei la ora actuală de trădare pe linie și trebuie să o acceptăm, nădăjduind în intervenții nesperate.

    vineri, 13:59:12, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Bine punctat. Este destul de evidentă schimbarea de macaz, mai ales prin comunicatul pe care l-a emis.

    vineri, 13:33:43, 10 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    Nu cunosc drept canonic, e vai de capul meu dar mi se pare ca toata aceasta explicatie seamana cu textele Sinodului din Creta. DUPLICITATE este cuvantul care il defineste pe IPS Mitropolit Serafim de Pireu. Una zice si alta face. Sminteste o multime de crestini ! PS Nu sunt printre enoriasii Pr Ciprian . Dimpotriva, sunt, eram printre cei "echilibrati".

    vineri, 13:31:33, 10 ianuarie 2020

  • Ortodox

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Ciudat "gestul" Mitropolitului Serafim, tinand cont de faptul ca i-a "taiat" spatiul de emisie radio Mitropolitului Ieremia de Gortina din cauza atitudinii pro schismatici ucrainieni...

    vineri, 13:28:59, 10 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Multumesc pentru acest text. Am primit si eu informatia cu varianta 1 si mi s-a parut in neregula. Acum mi-e mai clar. Consider ca pr. Manolis a punctat foarte bine.

    vineri, 07:39:05, 10 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul update – Comunicatul dezamăgitor al Mitropoliei de Pireu:

    De fapt se justifica, spunand ca desi arhiepiscopul Atenei l-a pomenit pe Epifanie, mitropolitul Serafim poate sa accepte asta pana la o cercetare sinodala. Si cu alte cuvinte, ori de cate ori va sluji cu ierarhi care il pomenesc pe Epifanie, mitropolitul Serafim va accepta. Trista pozitie, dar de asteptat... Asa se intampla cu "leii". Prea putini raman pe pozitie pana la capat cu orice risc. Moral avea obligatia unei reactii mai ferme, cum ati spus. A dat un raspuns diplomatic... Si asta pentru ca TOTI ierarhii se pare ca au uitat ca inainte de toate datoria lor este sa fie medici. Cum poti accepta un incompetent care nu are validare de la "Colegiul medicilor" sa vindece suflete stiind ca sufletele acelea vor fi facute praf din cauza incompetentiei lui? Este evident ca Epifanie nu tine invataturile Bisericii. Cum ar putea Duhul Sfant sa fie prezent la el din moment ce urmareste doar interese politice, nu si sa vindece oameni? Ne invartim in jurul cozii, cautand exceptiile pentru a ne justifica atitudini prea blande, uitand de consecinte - o imbolnavire cumplita.

    vineri, 07:37:02, 10 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Nu înțeleg care ar fi varianta a doua. Dacă e vorba de preoții, nu de eparhiile care au acceptat pe schismatici, și eu zic la fel. M-aș mira foarte tare în sensul bun dacă se vehiculează asta la Essex. Mie mi s-a părut adevărată varianta menționată de Pr. Manolis a vedeniei, adică relatarea acelui fost deputat, care propune o soluție în duhul cel mai autentic al canoanelor: evităm pe clericii care greșesc, nu pe toți la grămadă.

    joi, 22:07:53, 9 ianuarie 2020

  • Adrian

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Cum spunea Sfântul Apostol Pavel "Umblăm prin credință, nu prin vedere" Evităm eparhiile sau preoții care vor sluji cu schismaticii din Ucraina ar fi întrebarea mea. La Mânăstirea Sfântului Sofronie din Essex am auzit varianta a doua. Doamne ajută!

    joi, 21:37:47, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Eu personal nu am cunoștință de așa ceva. Poate cunosc alții mai bine astfel de detalii. Dar nu cred să fie adevărat pt că încă de când era în viață P. Serafim Rose au fost contacte și dezamăgiri. Deci ar fi cam ciudat să fi fost reluate legăturile.

    joi, 19:56:36, 9 ianuarie 2020

  • Lucian

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Este adevarat ca Rocor a fost mai mulți ani in comuniune cu stilistii? Parca intre 1992-2005, nu mai stiu exact. Cum sa o interpretam?

    joi, 17:36:51, 9 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Reacția corectă față de schisma ucraineană. Răspunsul Pr. Manolis față de afirmațiile Mitr. Neofit de Morfu:

    Da. Mai degraba trebuie evitate eparhiile unde se recunoaște (fățiș mai ales) schisma ucrainiana, asa pare ca avem o reacție totuși și suntem consecvenți, decât sa ne facem ca nu e nimic grav în ce s-a făcut în Ucraina. Nu vorbim de validitatea tainelor, ci de greșeli ce duc spre o adevărat schisma(rupere) de Biserica dreptslavitoare, greșeli intenționate asupra cărora trebuie avut o reacție. În orice caz, Biserica nu s-a bazat prea mult pe minuni. Așadar o vedenie trebuie prea puțin socotita ca fiind dreapta, cu atât Mai puțin luata ca norma.

    joi, 16:41:58, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Mulți de Andrei. Am adăugat un 1 pt deosebire. Altarul separat în cazuri din acestea nu este schismă și nu e lipsit de har, conform canonului 31 apostolic. Din lipsă de ceva mai bun și în condițiile actuale, este bine să existe astfel de spații. Cel mai important este duhul care însuflețește fiecare slujbă, după umila mea părere. Deci ar trebui ca spațiul să fie amenajat cât de cât, să te poți ruga.

    joi, 15:28:09, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Semnalez rectificarea făcută în textul articolului celor de la Cuvântul Ortodox, care a stat la baza observațiilor mele. Deși situația nu se schimbă mai cu nimic, pentru că sursa răului stă în cei care manipulează prin diferite pretexte și teorii că nu s-ar fi schimbat nimic, totuși este de remarcat această diortosire. Nu comentez detaliile legate de întreruperea pomenirii și este de la sine înțeles că nu pot fi de acord cu partea aceasta. Până la urmă, oprirea pomenirii se face prin respectarea canoanelor bisericești, deci nu are cum să fie ceva greșit când nu se trece peste limita lor.

    joi, 15:18:37, 9 ianuarie 2020

  • Andrei1

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Cel mai bun articol in legatura cu asta de pe toate siteurile si de pe youtube.o intrebare am daca mergem la preoti nepomenitori si acestia numai slujesc in biserici ci in spatii amenajate ei mai au taine mai au har in continuare chiar daca spatiu ala nu se aseamana cu o biserica??

    joi, 12:52:47, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    O precizare pt cei care ar căuta nod în papură. În expresia: „în Ucraina, e vorba de primirea unor clerici”, nu m-am referit la clerici reali, ci schismatici, mireni în fapt sau pseudo-clerici.

    joi, 12:20:30, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Chiar acum am redactat-o.

    joi, 11:38:31, 9 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sau scrisoarea Sf. Marcu al Efesului către ieromonahul Arsenie poate fi un alt exemplu de smerenie și iconomie a lui Dumnezeu fata de slăbiciunile slujitorilor(necaterisiti). Printre altele, în acea scrisoare Sfântul îndeamnă la rugaciune, căci am uitat sa ne rugam cu lacrimi fierbinți pentru indreptarea preoților, știm doar sa arătăm cu degetul și sa judecam sluga altcuiva. Ar fi super dacă am posta-o. 🙂

    joi, 11:11:08, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Doamne, ajută! Nu cred că sunt din considerente omenești, ci pe baza experiențelor duhovnicești în care oameni sfinți s-au convins să nu mai judece pe preoții slujitori. Amintesc aici de un părinte din Pateric căruia îi aducea Împărtășania un preot. Când cineva i-a spus unele păcate ale preotului, acest părinte a avut o vedenie cu un bubos care-i dădea apă dintr-un izvor curat și el nu voia să primească. Atunci o voce i-a spus: De ce te scârbești de apă curată din cauza bubosului? Nu știu acum trimiterea precisă. Dar cu siguranță această atitudine se bazează pe o tradiție cu adevărat duhovnicească. Cu iertare!

    joi, 10:30:03, 9 ianuarie 2020

  • com

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Cer iertare parinte, am o nedumerire, poate ma ajutati. Se tot vorbeste de caderea din har sau de pastrarea harului. Oare nu Dumnezeu da harul si il ia? Oare o face dupa regulile noastre? Dau un exemplu la limita dar real : cazul unui episcop homosexual necaterisit. Stim ca sodomia este uraciune inaintea Domnului. Dupa canoane episcopul are har, dar eu nu pot crede aceasta; ca mai coboara Sfantul Duh la Liturghia facuta de acesta; ca hirotoniile, botezurile, cununiile facute de acesta sunt valide. Mi se pare ca regulile acestea cu caderea din har sunt facute din considerente omenesti.

    joi, 08:58:44, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Precizări importante: Nu se justifică atitudinea Mitropolitului Serafim, de la care așteptam o reacție mai dârză și o opoziție mai răspicată față de pomenirea în diptice a schismaticului Epifanie. Șirul logic al împotrivirilor lui cerea să nu accepte o conslujire cu Arhiepiscopul, cu toate riscurile care ar fi intervenit. Însă doar această faptă singură, luată în sine, greu poate fi considerată drept o adeziune la schismă. Conslujirea este echivalentă cu pomenirea, ceea ce i-ar face la fel de vinovați pe toți ceilalți ierarhi din Sinodul grec. Titlul de pe Κατάνιξη.gr este, de fapt, o zeflemea la adresa Mitropolitului; „da, puțin...” echivalează că nu ar fi reacționat, de fapt. Însă opinia din afara evenimentelor este că Mitropolitul Serafim reprezintă o dezamăgire, dă motive de neîncredere și distanțare, dar nu văd justificări suficiente să fie catalogat drept schismatic deocamdată. Sau cel puțin nu doar el singur dintre toți episcopii din Grecia.

    joi, 00:01:13, 9 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Nu aș zice că Tomosul e paravan. Dacă ar fi fost acordat structurilor schismatice, ar fi fost cădere a Fanarului din Biserică, unire cu o formațiune externă. Dar Tomosul a fost dat unei structuri nou create de către Constantinopol după ce au fost desființate celelalte două anterioare. Iar unirea cu Roma este un țel mai îndepărtat. Deocamdată lovitura a fost dată Rusiei. Restul probabil că urmează.

    miercuri, 20:59:56, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    În cazul în care ar fi fost primită în comuniune una sau amândouă structurile schismatice ucrainene (+2 ierarhi dintre cei canonici, care fuseseră sub Onufrie), nu doar membrii lor, ar fi fost pct. 2 sau 3. Dar așa, e doar problema modului incorect în care au fost primiți. Și nu trebuie să se împărtășească cineva din "Tainele" lor pt că nu au hirotonie. Cred că e și răspunsul pt căderea automată din har, care nu există, într-adevăr, prin greșelile cuiva, ci prin ieșirea din hotarele Bisericii fie prin aderarea la o grupare condamnată, fie prin abandonarea în alt fel a trupului și comuniunii cu Biserica.

    miercuri, 20:32:43, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sunt 3 cauze ale căderii automate, după arhim. Epifanie Theodoropulos: 1. Când episcopul(ii) /preotul își face biserica sa(separata/sinod paralel) 2. Când aceștia merg la ale biseric8(catolici, protestanți, stiliști) și 3. Potir comun, adică atunci când se împărtășesc (pe față) la (cu) alte erezii/schisme condamnate (dinafara Bisericii) Așadar căderea aia din har era cazul punctului 3. Însă cel condamnat este Filaret, nu Epifanie direct.

    miercuri, 20:24:39, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    "Abia unirea în vreun fel sau altul sau cu o structură ruptă de Biserică reprezintă cădere automată din har pt că, practic, cel ce face asta intră în acea grupare și ajunge automat sub condamnarea pronunțată asupra ei." Așadar, dacă am ințeles bine, Tomosul girează (protejeaza cumva pe cei slabi și care au recunoscut schismaticii) sa nu se contamineze Sfintele Taine. Adevărat, căderea automata era dacă chiar nu aveau nimic la mana, ma refer la Tomos. Cum a zis și PF Onufrie, schismaticilor le a adus defapt nu libertatea adevărată a unei biserici autocefale, ci asa a pus fanarul șeaua pe ei sa ii folosească pe post de cobai în unirea cu Roma. Carne de tun.

    miercuri, 20:16:41, 8 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Sarut mana Parinte! Ati facut afirmatia "cadere automata din har". Eu stiam ca nu exista asa ceva.

    miercuri, 20:12:41, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Did Twitter Help Stop War With Iran? https://www.wired.com/story/donald-trump-iran-twitter-war/ “Amazing that major diplomacy is happening on @twitter in full view of the public and in real time,” observed Timothy Peterson. ----------- În esenţă articolul spune că: Tweeturile președintelui american Donald Trump și ale ministrului iranian de externe, Javad Zarif, au oferit marți o imagine fascinantă despre modul în care liderii mondiali pot comunica mai rapid și mai direct ca niciodată în perioadele de criză.

    miercuri, 19:31:58, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Se pare că ceea ce descrisese domnul Dan Dungaciu s-a întâmplat. Iranienii au efectuat un tir de noapte cu rachete balistice, pentru a răzbuna umilinţa trimiterii acas a rămăşiţelor celui mai important general al lor într-o cutie de carton, dar fără a produce victime sau pagube semnificative. Cu siguranţă nu unele în plan simbolic. Răspunsul lui Trump este pe măsură, ferm în limbaj dar (chiar!) împăciuitor pe conţinutul mesajului. În ciuda valului de entuziasm şi uşurare pe care presupun că îl vom vedea în momentele imediat următoare, partea foarte rea pe care eu unul o întrevăd este că va trebui să ne obişnuim cu astfel de situaţii de conflict fierbinte gestionate cu instrumentele diplomaţiei de criză. Lucru pe care îl consider foarte periculos, nu pentru că se poate ajunge la un conflict generalizat, ci pentru că scade foarte, foarte mult toleranţa politică dar şi cea publică pentru astfel de incidente. Ca să fac o comparaţie inspirată de jocurile de război, pare că războiul fierbinte (militar) a intrat cu mult mai mult în zona TBS (turn base strategy), care până acum ţinea de diplomaţie şi joc politic, în loc de RTS (real time strategy) ceea ce era specific conflictului militar în desfăşurare. Acest lucru nu este neapărat de salutat pentru că este creată o iluzie a controlului care, cum spuneam, sporeşte toleranţa pentru conflict militar. În această nouă diplomaţie de criză/de conflict, mintea rece şi lucidă a actorilor decizionali nu ne ajută cu nimic, pentru că ţine mai curând de o tehnică de negociere pe fond de sociopatie, decât de înţelepciune şi grijă pentru pacea lumii. Spre exemplu, invoc situaţiile trecute când agresiunea militară a trebuit să fie justificată prin fel de fel de minciuni şi campanii de presă pregătitoare (arme chimice, genocid, arme nucleare), lucru de care nu mai este nevoie astăzi. Ceea ce vom avea de aici înainte pare mai degrabă o lărgire a instrumentarului disponibil pentru reacţii umorale. Am trecut de la excese de limbaj şi atitudine la exces militar. Consider că detensionarea este doar aparentă, pentru că fondul pătimaş care a provocat-o este şi mai învolburat şi, prin iluzia aceasta a jocului diplomatic, fondul pătimaş primeşte o validare foarte periculoasă. Îl încurajează. Să ne ajute Dumnezeu în toate şi să amâne judecata Lui! Mulţumim Domnului pentru acest răgaz de pace! Doamne, ajută!

    miercuri, 19:19:11, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Am şi eu primele 6 din seria acestor volume. Este excepţională! Subscriu şi o recomand cu toată inima: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/248-cuvinte-de-aur-vol-i-credin%C5%A3a-n%C4%83dejdea-dragostea Pronia dumnezeiască a binevoit ca sufletele noastre să primească hrană duhovnicească aleasă prin editarea selectivă pe teme a operei unuia dintre cei mai iubiţi părinţi ai spiritualităţii răsăritene, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai citiţi şi îndrăgiţi autori de cateheze şi omilii din secolul al IV-lea, dar şi din Istoria Bisericii Creştine Universale. In primul volum se relateaza ca dacă viaţa creştinului începe cu credinţa, trebuie însoţită de nădejde şi desăvârşită prin iubirea care încununează lucrarea şi-l arată pe om asemenea Fiului lui Dumnezeu, Cel ce ne porunceşte să ajungem la această stare. Sfântul Ioan Gură de Aur începând cu credinţa arată că atunci când toate cele din jur ne stau împotrivă, când toate sunt nefavorabile, atunci trebuie să arătăm această tărie, dând crezare făgăduinţelor lui Dumnezeu! Nădejdea apare indispensabilă nu doar vieţii creştineşti, ci şi existenţei în general. Fără această virtute viaţa n-ar putea exista, căci toţi au nevoie de nădejde. Iubirea îi uneşte pe cei care se află departe, pentru ea distanţa nu înseamnă o piedică. Lipsa iubirii dintre oameni duce la apariţia tainelor, aceştia se feresc şi nu se destăinuie unii altora. Cei care iubesc au sentimentul că despărţirea de cei dragi durează o veşnicie şi greutatea acestei stări nu poate fi descrisă. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/247-cuvinte-de-aur-vol-ii-smerenia-m%C3%A2ndria-%C3%AEng%C3%A2mfarea-slava-de%C5%9Fart%C4%83-%C5%9Fi-lauda Al doilea volum ne prezintă, în stilul caracteristic al Sfântului Părinte, pe „Maica virtuţilor”, smerenia, propovăduită de Mântuitorul prin întreaga Sa activitate şi lucrare divino-umană pe pământ. Creştinii sunt chemaţi să ia pildă sfântă din lucrarea Stăpânului, Care Se pleacă să spele picioarele ucenicilor Săi. Ei trebuie să ia seama că oricât ar împlini această lucrare, o săvârşesc faţă de cei împreună robi cu ei, în timp ce Hristos o face din postura Sa de Dumnezeu. Virtutea smereniei nu păgubeşte pe nimeni, ci dimpotrivă este „temelie vârtoasă, zid nesurpat”, deasupra cărora creştinul poate să zidească până la orice înălţime doreşte. De cealaltă parte sunt aşezate în continuare patimile pierzătoare de suflete, mândria care l-a alungat din înălţimea cerului pe îngerul cel mare, „rădăcina tuturor păcatelor”, alături de slava deşartă, invidia şi lauda. Toate acestea, după Sfântul Ioan Gură de Aur, îl pun pe om în acelaşi plan cu cel stăpânit de nebunie şi demenţă. Şi dacă nebunia după fire, ca boală a sufletului, este iertată din pricina neputinţei naturii umane, nebunia venită din mândrie îl aruncă pe acesta în focul cel veşnic. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/261-cuvinte-de-aur-vol-iii-nunta-familia-si-problemele-lor Volumul al treilea tratează subiectele: căsătorie, viaţa de familie şi feciorie. Astfel, Sfântul Părinte dă un răspuns cu putere crizei în care se găseşte astăzi familia creştină, lovită de duhul desfrânării, atacând punct cu punct toate justificările aduse de cei care încearcă s-o lovească. Motivaţii ca nepotrivirea de caracter, răcirea iubirii dintre soţi şi divorţul, primesc replica cea mai zdrobitoare, fără cuvânt de apărare. Atunci când între bărbat şi femeie există înţelegere, pace şi iubire, atunci prisosesc toate bunurile şi rămân neatinse de orice cursă, având ca un zid mare şi de netrecut înţelegerea, care este după voia lui Dumnezeu. Aceasta îi va face mai puternici şi decât diamantul, mai statornici şi decât fierul, aceasta îi va ajuta mai mult decât orice bogăţie şi avere, aceasta îi va înălţa întru slava cea mai mare, aceasta le va dărui din prisos şi bunăvoinţa lui Dumnezeu. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/270-cuvinte-de-aur-vol-iv-milostenia-inima-virtu%C8%9Bii Mare şi neînfricată este puterea milosteniei. Pentru că lucrul acesta are multă îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi, ca şi cum ar fi o împărăteasă a vieţii noastre, aşa se înalţă de obicei cu mare uşurinţă spre înălţimile cereşti. Şi puterile îngereşti care păzesc porţile cerului, dacă văd că milostenia se înalţă, deschid porţile şi celorlalte virtuţi, însă dacă văd că nu este milostenie, închid aceste porţi. Asemenea este puterea milosteniei, ea se arată lucru nemuritor, nestricăcios, care niciodată nu poate să se stingă. În general, toate lucrurile omeneşti se risipesc, însă rodul milosteniei rămâne mereu neveştejit, fără să fie împiedicat de nicio greutate în timp. Pentru că, deşi trupul se risipeşte, milostenia nu se pierde odată cu viaţa aceasta, ci merge înaintea trupului ca să-i pregătească şi să-i împodobească locaşul sălăşluirii, despre care Hristos zice: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” (Ioan 14, 2). Chiar şi dinspre latura aceasta, milostenia este mai înaltă decât lucrurile omeneşti, este veşnică şi netrecătoare, trăsătură pe care n-o are niciunul dintre lucrurile lumeşti. Pentru că, dacă pomeneşti de frumuseţe, aceasta se veştejeşte prin boală şi se pierde împreună cu bătrâneţea. Dacă aminteşti de stăpânire, şi aceasta de multe ori se schimbă. Dacă vorbeşti despre bogăţie sau despre orice altceva dintre lucrurile strălucitoare şi slăvite ale prezentei vieţi, acest bun atunci acest bun i-a părăsit pe oameni în timp ce încă erau în viaţă sau când au murit i-a lăsat goi şi pustii. Rodul dreptăţii nu este însă astfel! Nu se pierde odată cu trecerea vremii, nu este întrerupt prin moarte, ci devine încă mai sigur, atunci când pluteşte spre acel ţărm neînviforat. (Comentariu la Psalmul 111, E.P.E. 6, 438. P.G. 55, 294). https://www.egumenita.ro/produse/detalii/383-cuvinte-de-aur-vol-v-rugaciunea-taria-si-puterea-sufletului Rugăciunea și milostenia sunt două dintre temele cele mai îndrăgite ale Sfântului Părinte Ioan Gură de Aur. Rugăciunea, îndeosebi, întrece milostenia în chip firesc, pentru că rugăciunea este maica oricărei virtuți. Și dacă milostenia este inima virtuții, atunci rugăciunea este tăria și viața sufletului. Și așa cum omul nu poate să trăiască fără inimă, la fel nu poate să existe și să viețuiască nici fără rugăciune. Omul care nu se roagă este mort, pentru că nu se află în comuniune cu Dumnezeu, Izvorul vieții. Și așa cum plantele care nu sunt udate, se veștejesc și se usucă, la fel și omul care nu se roagă, pălește și moare duhovnicește. Prin urmare, printre altele, rugăciunea este: dialog și convorbire cu Dumnezeu, dorință și mărturie a iubirii față de Domnul, armă tare, lumina sufletului. Deoarece sunt mulți cei care se sprijină pe puterea rugăciunilor celorlalți, fără ca ei să depună cea mai mică strădanie, Învățătorul Bisericii ne clarifică cum stau lucrurile și ne răspunde: rugăciunile celorlalți au putere doar atunci când le săvârșim împreună cu ei, când ne schimbăm și noi. Și chiar dacă ajungem la măsura Apostolului Pavel, tot avem nevoie de rugăciunile celorlalți, desigur că atunci când le vom face împreună cu ei. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/531-cuvinte-de-aur-vol-vi-poc%C4%83in%C5%A3a-spovedania-postul-dumnezeiasca-%C3%AEmp%C4%83rt%C4%83%C5%9Fanie Nu există păcat care să nu cedeze în faţa puterii pocăinţei. Pentru că păcatul se aseamănă cu o mică scânteie, în timp ce iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu cu oceanul care nu are margini. „Ai păcătuit? Să nu deznădăjduieşti! Ai săvârşit rele nenumărate? N-ai ajuns încă în iad. Ori de câte ori ai cădea, de atâtea ori să te şi ridici. Şi sfinţii au căzut în păcate!” Pavel a fost hulitor şi prigonitor, Petru s-a lepădat de Hristos. Vameşul s-a făcut evanghelist. Pocăinţa îl face pe păcătos asemenea celui care n-a păcătuit. Urmarea pocăinţei este spovedania, care la rândul ei este „aliatul postului”. Trebuie doar să fie făcută la timpul potrivit. Medicamentul acesta este valabil doar până la sfârşitul vieţii fiecăruia dintre noi. După trecerea pragului morţii, el nu mai are nicio putere. Postul este limanul sufletelor. Fiind liman, omul trebuie s-o primească cu bucurie și nu cu tristeţe. Cele trei virtuţi de mai înainte ne ajută să ajungem acolo unde se află „Împăratul tuturor”. Biserica este casa Pâinii duhovniceşti. Acolo se săvârşeşte minunea cea mai mare, acolo se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu şi Se oferă „spre mâncare şi băutură” credincioşilor. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/943-cuvinte-de-aur-vol-vii-m%C3%A2ng%C3%A2ierea-celor-%C3%AEndurera%C8%9Bi-despre-moarte-doliu-parastase În textele volumului de faţă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne dezvăluie care este moartea adevărată şi moartea falsă. Mort cu adevărat nu este cel care suferă moarte biologică, pentru că moartea aceasta are doar denumirea de moarte. Hristos, prin moartea Sa, a biruit moartea, iar diavolul, prin arma cu care credea că-L va birui pe Hristos, a suferit propria pierzanie. Când este vorba despre omul virtuos, atunci moartea este caracterizată drept „cinstită”, în timp ce moartea celor păcătoşi este definită drept „vicleană.” Prin moarte, dreptul se mută acolo unde va primi plata ostenelilor sale, în timp ce păcătosul se opreşte din săvârşirea faptelor sale păcătoase. Sfântul Ioan Gură de Aur, dascălul universal al Bisericii noastre, ca un „anatomist” desăvârşit al sufletului omenesc, nu opreşte doliul. „Nu opresc tânguirea”, întăreşte Sfântul. „Plângi şi tu, aşa cum a plâns Domnul Însuşi pentru prietenul Său, Lazăr, cu bunăcuviinţă şi gravitate, nu ca unul care nu crede în Înviere”. Ceea ce aduce multă mângâiere celor îndoliaţi sunt parastasele care au fost rânduite de către Biserică din vremurile cele mai vechi, cunoscând, conform mărturisirii Sfântului, câştigul sufletului din aducerea Jertfei celei fără de sânge, dar şi din milosteniile care se fac pentru cei adormiţi. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/1329-cuvinte-de-aur-vol-viii-durerea-omeneasca-m%C3%A2hnire%E2%80%93triste%C5%A3e-bolile-%C3%AEncerc%C4%83rile-necazurile-ispitele-suferin%C5%A3ele "Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta, fara parere de rau" (II Corinteni 7, 10). Deci, fie ca v-ati indurerat pentru pacatele voastre, fie pentru pacate straine, sunteti vrednici sa primiti nenumarate laude. Pentru ca, atunci cand cineva se indurereaza pentru pacatele straine, arata inima apostolica si-l urmeaza pe cel sfant care spunea: "Cine este slab, si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?" (II Corinteni 11,29). Dar cand se indurereaza pentru pacatele sale, a stins pedeapsa pentru indrazneala ca le-a facut si prin tristetea aceasta s-a facut pe sine mai sigur pentru cele viitoare. De aceea si eu, vazand ca sunt smeriti si suspinati si ca va loviti fetele, m-am bucurat intelegant rodul din tristetea aceasca. Sa nu ne suparam pentru relele de aici, fiindca daca avem pacate, sunt sterse si mistuite usor prin suferinta. Iarasi, daca avem virtute, devenim stralucitori si virtuosi prin ea. Deoarece, daca priveghezi mereu si esti chibzuit, vei fi mai inalt decat orice ranire. Fiindca nu firea ispitelor este cauza caderilor morale, cin nepasarea celor care sunt ispititi. Astfel, daca vrei sa traiesti in tihna si multumire, sa nu te ingrijesti sa gasesti multumire si tihna, ci sa ai un suflet plin de rabdare si sa arati tarie. Deoarece, daca nu esti asa, nu doar ca te va mustra ispita, ci si tihna te va pierde mai mult. https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2764-cuvinte-de-aur-vol-x-biserica-%C5%9Fi-taina-sfintei-preo%C5%A3ii Cu Harul lui Dumnezeu Celui întreit în Persoane, şi cu mijlocirile Învăţătorului Ioan Gură de Aur, Dascălul Bisericii Universale, purcedem la editarea celui de-al zecelea volum din seria Cuvinte de aur, având ca temă Biserica şi Taina Preoţiei. Volumul cuprinde pe larg învăţături despre Biserică, despre mersul la biserică, despre Preoţie, preot şi predicator, despre păcatul osândirii preotului, despre episcop şi hirotonie . Biserica este caracterizată de către Învăţătorul Ioan Hrisostom drept „Taina cea mare” care s-a descoperit la plinirea vremii. Despre întemeierea ei au proorocit toate: Cerul este pentru Biserică, nu Biserica pentru cer. Există Biserica cerească, Biserica îngerilor, în înţelesul general, dar următoare acesteia, şi Biserica în sens restrâns. Biserica îşi are începutul odată cu crearea protopărinţilor şi a fost reîntemeiată în chip definitiv de către Hristos ca un Rai. Ea constituie un trup al cărei element dumnezeiesc este capul, elementul omenesc fiind alcătuit din membrele vrednice sau nevrednice. Unitatea Bisericii este păstrată prin prezenţa lui Hristos în mijlocul ei. Nu există şi nici nu va exista altceva mai puternic decât Biserica. Ea este mai puternică decât cerul. Câţi n-au atacat-o? Toţi, însă, au pierit, în timp ce Biserica rămâne în veac. Numai că atunci, în vremurile Sfântului Ioan Gură de Aur, ca şi astăzi, creştinii nu puteau să perceapă dimensiunea şi scopul Bisericii. Care este scopul Bisericii? Scopul ei îl poate afla cineva prin participarea la viaţa Bisericii care, din nefericire, nu este şi nici nu se desfăşoară aşa cum trebuie. Pretextele şi justificările creştinilor de atunci sunt întocmai ca şi cele ale creştinilor de astăzi. Ne necăjeşte căldura, frigul, faptul că nu înţelegem cele spuse în Biserică, şi altele asemănătoare. Tuturor acestor pretexte le răspunde pe măsură Învăţătorul cu „gură de aur”. Taina Preoţiei este harismă dumnezeiască şi slujirea care se potriveşte îngerilor: „Se săvârşeşte pe pământ, însă are rânduiala lucrurilor cereşti”. De aceea nu este îngăduit să dorească preoţia oamenii care sunt lipsiţi de însuşirile necesare: de iubire faţă de turmă, de râvnă, de smerenie, de capacitate învăţătorească şi conducătoare. Responsabilităţile preotului sunt foarte grele, pentru că el îşi asumă lucrarea mântuirii sufletelor. Problemele şi greutăţile lui sunt multe. Păcatele se vindecă cu greutate neînchipuită, de aceea este nevoie de mare atenţie pentru alegerea persoanelor potrivite. O mare importanţă trebuie să se acorde păcatului iubirii de stăpânire, pentru că acesta sfâşie şi pierde Biserica. Preotul este omul cel mai bun şi mai preţios pe care-l are lumea. Este îngerul lui Dumnezeu şi mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni. El aduce oamenilor învăţăturile dumnezeieşti. Deci în ce mod trebuie să fie primit de către credincioşi? Cinstea care trebuie să i se acorde preotului este pe măsura vredniciei lui. De aceea sfântul Ioan condamnă cu tărie osândirea adusă preotului, care îi atinge şi pe păstorii vrednici: „Nimic nu pierde atât Biserica cât această boală. Şi aşa cum un trup care nu este întărit cu acrivie prin legătura nervilor, naşte multe boli şi face viaţa de nesuportat, la fel şi o Biserică, dacă nu este încinsă cu lanţul statornic şi puternic al iubirii, naşte războaie nenumărate, înteţeşte mânia lui Dumnezeu şi se face cauză a multe ispite”. Comandantul războiului duhovnicesc este episcopul. Din acest motiv, generalul acesta trebuie să fie un războinic experimentat, pentru că lupta lui este dusă împotriva stăpânirilor întunericului. Mai ales „trebuie să fie dăruit cu har şi pace”. Grija pentru toţi este scopul Bisericii, de aceea calităţile episcopului sunt menţionate îndeosebi în cuvintele despre preoţie ale Sfântului Învăţător cu gura de aur. Grija episcopului nu trebuie să se limiteze doar la biserica locală peste care a fost pus întâistătător, ci trebuie să cuprindă întreaga Biserică a lui Hristos. O importanţă specială trebuie să acorde episcopul hirotoniilor celor care vin la el, pentru că greutatea şi responsabilitatea lor cad asupra săvârşitorului. Cu siguranţă că „Dumnezeu îi hirotoneşte pe toţi şi lucrează prin toţi”, chiar dacă sunt nevrednici, şi aceasta se întâmplă „ca să se mântuiască poporul”. Dar „primejdia se abate asupra acelora care îşi pun mâinile fără luare aminte, hirotonind la întâmplare”. Toate aceste subiecte le vom lectura urmărind pana iscusită a Sfântului Părinte. Suntem datori să adresăm multe mulţumiri tuturor celor care au ajutat în diferite moduri la finalizarea acestei lucrări. Ne rugăm cu smerenie ca Sfântul să-i răsplătească pentru ostenelile lor. Benedict Ieromonahul, Schitul Nou https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2763-cuvinte-de-aur-vol-ix-sf%C3%A2r%C8%99itul-lumii-%C8%99i-ve%C8%99nicia Cu harul lui Dumnezeu și cu mijlocirile Sfântului Ioan Gură de Aur purcedem la editarea celui de-al IX volum al seriei Cuvinte de aur. Temele acestui volum sunt următoarele: I. Sfârșitul lumii: a) Antihristul ; b) Plinirea vremii; c) A doua Venire; d) Judecata viitoare. II. Veșnicia: a) Veșnicia; b) Slava viitoare; c) Raiul; d) Împărăția lui Dumnezeu; e) Iadul. Este adevărat că temele acestea preocupă pe orice credincios și ridică multe semne de întrebare. Pe toți ne interesează în mod special când va fi plinirea vremii. Sfântul răspunde acestor nedumeriri folosindu-se de textele Sfintei Scripturi și de argumente raționale, fără să pregete să utilizeze și elemente istorice în toate temele sale. Care este însă câștigul din faptul că vom cunoaște vreodată când se va întâmpla plinirea vremii? Doar sfârșitul fiecărui om este pentru el plinirea vremii. De ce a fost ascunsă însă ziua plinirii vremii? După plinirea vremii vine Antihrist. Cine este și cum va lucra, condeiul Sfântului Ioan Gură de Aur ne înfățișează fără detalii amănunțite. Sfântul ne mai spune că va fi un om care va face și lucruri mai presus de fire, cu scopul de a înșela, dacă este cu putință, și pe cei aleși. În zilele lui plăcerea și viața simțurilor vor ajunge la apogeu, ca în zilele lui Noe. Le va mișca pe toate prin cruzimea, frica și tulburarea pe care le va provoca. Hristos, însă, prin porunca și prin prezența Lui îl va pierde. *** După venirea și nimicirea lui Antihrist urmează tema despre a doua Venire. Sfântul arată cum va veni atunci Domnul. Toți Îl vor vedea, pentru că va veni într-o clipită de ochi și precum fulgerul. Și așa cum nimeni nu poate să susțină că nu a fost fulger, la fel nu va putea să tăgăduiască venirea și prezența Domnului. Atunci drepții vor străluci ca soarele, iar păcătoșii vor suferi cele mai înfricoșătoare chinuri. Mai spune că a doua Venire se va întâmpla la miezul nopții. Se va arăta ca fulgerul, se vor ivi schimbări în natură, va apărea pe cer Crucea Domnului, iar Domnul Se va arăta „întru slavă și nor mult”, și toate acestea se vor întâmpla fulgerător, într-o clipită. *** Cum se va întâmpla Judecata viitoare? Cum va judeca Domnul lumea? Ziua aceea este caracterizată ca înfricoșătoare, vicleană, zi a judecății, a durerii și a puterii, zi plină de mânie și urgie. Judecata aceea va fi înfricoșătoare, pentru că se va întâmpla cu mare acrivie. Acolo nu este nevoie de martori și de mărturii. Cel bogat va da seama pentru milostenii, iar săracul pentru răbdare. Sfântul nu uită să aducă și mărturii despre iminența judecății viitoare pentru cei necredincioși. Și acestea sunt: stăpânirea rațională a oamenilor asupra animalelor și dreptatea lui Dumnezeu. *** Tema de la începutul celei de-a doua părți este veșnicia. Împărăția lui Dumnezeu este veșnică, la fel și iadul. Veșnicia este necesară? Ca mărturii despre necesitatea ei Sfântul ne va aduce: a) certitudinea cuvintelor lui Dumnezeu; b) aplicarea dreptății; c) ordinea firii. Dacă nu există dreptate „nu ne deosebim cu nimic de viețuitoarele iraționale”. Atunci și Nero, și Pavel, și ucigașii, și sfinții vor fi în aceeași stare. Dacă nu există dreptate, nu există Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este drept. *** Hristos ne-a ajutat să vedem slava viitoare. Slava de aici este netrebnică și nestatornică. Nimic nu este mai vrednic de cinste decât acea slavă. Aceea este slavă, în timp ce aceasta de aici este necinste. *** Raiul și Împărăția lui Dumnezeu Odihna cea adevărată nu există aici, ci acolo unde toate sunt zi, lumină și tihnă. Cine va putea să ne arate acea fericire? Aici bunul cel mai mare este unic: însoțirea cu Hristos, cu îngerii, cu arhanghelii și cu toate puterile cele de sus. Aceasta trebuie să fie și așteptarea noastră: Împărăția lui Dumnezeu, care este nesfârșită și nemărginită. Lumina aceea este și mai înaltă decât lumina soarelui, este cetatea al cărei Meșteșugar și Creator este Dumnezeu. Și care sunt lucrurile care ne conduc în această adunare cerească? *** Tema iadului și a gheenei sunt cele mai iubite de Sfântul Ioan Gură de Aur. „Niciun lucru”, spune Sfântul, „nu este mai amar decât gheena și decât iadul, dar iarăși, niciun lucru nu este mai mulțumitor decât să vorbească cineva despre temele acestea”. Cum se întâmplă aceasta? Răspunsul ni-l dă însuși Sfântul, precizând că lucrul cel mai înfricoșător dintre toate este să cadă cineva în gheena, însă cuvintele despre gheena ne ajută să evităm gheena: „Nimic nu este mai mulțumitor decât aceste cuvinte, pentru că amintirea gheenei și a iadului nu ne lasă să cădem în acestea. Cei care cad în gheena sunt cei care nu-și amintesc deloc de ea!”. Prin cuvinte foarte convingătoare și prin mărturii din Sfânta Scriptură, prin evenimente istorice și prin rațiune, dovedește astfel existența gheenei. Există însă și un alt iad, mult mai înfricoșător decât cel dintâi: „împotrivirea față de Hristos...”. Și cei mici, și cei mari să ne amintim mereu de cuvintele despre gheena și despre iad, ca să nu cădem niciodată în acestea. Toate aceste realități le vom urmări cu de-amănuntul în textele hrisostomice care urmează. Benedict Ieromonahul, Schitul Nou (Nea Skiti), Sfântul Munte Athos, 15 iunie 2013 https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2927-cuvinte-de-aur-vol-xi-fecioria-%C8%99i-monahismul Hristos, după ce a venit ca om, a adus viețuirea îngerească, a preschimbat pământul în cer și a poruncit lucrurile acestea, încât cei râvnitori să le împlinească. Și i-a asemănat cu puterile netrupești, și i-a făcut pe oameni îngeri, și i-a chemat spre slava celor viitoare, și a rânduit luptele cele mici, și i-a îndemnat să zboare pe culmi mai înalte, și să urce spre apsidele cerului, și să se lupte împotriva demonilor, și să înfrunte întreaga oştire a diavolului. Și, în timp ce au trup și sunt legați de trup, să-și omoare trupurile, și să alunge departe tulburarea care vine din patimi. Și să poarte doar trupul, și să se ia la întrecere cu puterile netrupești. Monahii, după ce au evitat piețele, și cetățile, și tulburările lumești, au preferat viața în munți, care nu are nimic comun cu lucrurile de aici, nici cu tristețea lumească, nici cu durerea, nici cu o grijă atât de mare, nici cu primejdiile, nici cu cursele, nici cu invidia, nici cu gelozia, nici cu iubirile nebunești, nici cu nimic altceva asemănător. Prin viața de aici ei meditează la lucrurile Împărăției cerurilor, vorbind cu văile, cu munții, cu izvoarele, în liniște și tihnă, și înainte de toate acestea cu Dumnezeu. Și locașul lor este curat de orice zgomot, în timp ce sufletul lor este liber de orice patimă și neputință, mai gingaș și mai ușor și mai neprihănit decât văzduhul cel mai curat.

    miercuri, 15:40:22, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    Nu m-am referit la persoane. Chestiunea recunoașterii lor rămâne la fel de controversată și schismatică. Ci am avut în vedere aspectele canonice. Primirea prin iconomie a unor clerici de orice rang schismatici s-a mai petrecut de nenumărate ori, adesea cu nereguli formale. Dar asta nu a întinat sau afectat sau contaminat cu ceva Biserica. Așa și în Ucraina, e vorba de primirea unor clerici, nu a unei structuri bisericești sau de unirea cu ea, ceea ce ar fi fost și mai grav. Abia unirea în vreun fel sau altul sau cu o structură ruptă de Biserică reprezintă cădere automată din har pt că, practic, cel ce face asta intră în acea grupare și ajunge automat sub condamnarea pronunțată asupra ei. Bine a observat și Andrei similitudinea cu Mitropolitul Atanasie de Limassol.

    miercuri, 15:30:13, 8 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Cind rece, cind cald – adica frisoane denumite in termeni medicali – o groaza generala cu alte cuvinte, dar ca sa iesim din starea asta lecturati scrierile Sf. Parinti si bineinteles Noul Testament, ca acolo sunt si sfaturile si solutiile acestor lucruri pe care le traim…spre exemplu adica…in cartea Sf. I. Gura de Aur vol 1 si se numeste Cuvinte de Aur – Credinta, nadejdea dragostea.. (e aparuta in 2012 la Ed. Egumenita – sunt o serie de mai multe volume – ed. a V-a),in primul volum chiar la inceput gasim lucruri explicatoare pentru multe din situatiile din ziua de azi ca sa nu mai spun ca si in scrierile/epistolele Sf. Ap. Pavel si acestea clarifica multe lucruri…v-as „invita” sa intram in „farmacia Domnului”, ca acolo vom gasi vinedecarea noastra!

    miercuri, 14:55:27, 8 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    A ajuns aproximativ în situația Mitropolitului Atanasie de Limassol, în care IPS Serafim e constrâns cumva de colegii sinodali, însă unii îl acuza alții se dezic și cine îi ia apararea? Cum situația e încurcată rău de tot acolo, a procedat la limita. Subtil și fără deziceri de episcopii și arhiereii mai slabi din fire, iar de schismatici s a dezis demult. După cum relatează și minunea cu parintele Efrem din Arizona "nu e momentul despărțirii", și în nici un caz Sf. Împărtășanie nu se molipseste. Părerea mea. Iertare.

    miercuri, 14:43:20, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Pomenirea schismaticilor ucraineni la Pireu de Bobotează:

    În al doilea rând, „autocefalii” ucraineni nu sunt o structură schismatică anterioară, pe care să o fi recunoscut Patriarhia Ecumenică, ci una formată chiar în sânul Bisericii de către Fanar din episcopi caterisiți. Dacă ar fi fost pur și simplu recunoscute formațiunile bisericești ucrainene schismatice, atunci am fi avut de-a face cu o schismă de facto în Ortodoxie și oricine ar fi intrat în comuniune cu ucrainenii ar fi ieșit automat din Biserica Ortodoxă, fără să fie necesară o condamnare nominală a lor pentru că se încadrau într-o structură exterioară Ortodoxiei. Dar, pentru că așa-zisa Biserică din Ucraina, condusă de Epifanie, a fost creată de către Patriarhia Ecumenică, nu importată din afară, ea constituie o grupare și o acțiune schismatică din interiorul Bisericii, care trebuie vindecată totuși. Deci oricine intră în comuniune cu aceia nu se plasează automat în afară, cum ar fi fost cazul într-o unire cu o grupare eretică sau schismatică deja formată (catolici, protestanți, stiliști…). Partea aceasta ar trebui explicată ceva mai bine pentru că e pentru prima dată când e pusă în discuţie. Cel puţin eu nu am mai întâlnit-o până acum scrisă în altă parte şi, cel puţin pentru mine, nu prea pare să fie mare diferenţă între schismaticii noi şi cei vechi. Dpdv al resursei umane, ca să zic aşa, discutăm despre aceeaşi oameni care au fost permutaţi pe funcţii administrativ bisericeşti. Partea aceasta cu "formatul în cadrul Bisericii" nu aduşi din afară este, după mine, foarte sensibilă şi pare mai degrabă o justificare a Constantinopolului pe care o folosesc pentru a presa pentru recunoaşterea celor "noi". Din punctul meu de vedere, cei noi sunt cei vechi, bisericile în care slujesc sunt aceleaşi, iniţiativele, intenţiile şi acţiunile lor au continuitate, există o succesiune clară între cei noi şi cei vechi. Acum rămâne de văzut dacă diferenţele pe care le sesizaţi sfinţia voastră sunt suficiente ca să fie consideraţi cei noi într-adevăr ca fiind noi. Eu unul nu cred că o să reuşesc să-i văd altfel, chiar dacă Filaret a rămas pe dinafara noii structuri, chiar dacă formal au declarat că se desfiinţează cei vechi. Pare-mi-se că nici cu desfiinţarea asta nu e clară treaba până la capăt, dar să zicem că o fi o chestie tranzitorie. Cred că ar fi util să dezvoltaţi partea aceasta când aveţi timp, ca să nu rămână în aer. Doamne, ajută!

    miercuri, 14:38:49, 8 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Pt mine e cum am spus, nu am așteptări de la ierarhi și nici de la credincioși, dar puterea lui Dumnzeu este întotdeauna imprevizibilă. Dispoziția după cum spune Apostolul: „Noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi, Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte şi în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi” (2Cor. 1:9-10).

    miercuri, 10:55:27, 8 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Există așteptări de la Biserica Ortodoxă Română să recunoască falsa autocefalie ucraineană în 2020:

    Eu totusi nu cred ca va fi asa. Eu cred ca PF Daniel negociaza cu rusii intens si ca nu va recunoaste autocefalia. E un f bun politician si poate ca a facut declaratii contradictorii fata de ei astfel incat sa le dea sperante. De ce nu cred? Pentru ca pe 27 oct un reprezentant al Patriarhiei Ruse, Mitropolia Chisinaului a fost la Bucuresti si l-a laudat pe PF Daniel pentru canonizarea din 2019. Stirea a aparut pe basilica.ro Nu avem interes politic pentru recunoastere - asta din fericire pentru noi. Normal nu ar trebui ca politicul sa primeze, dar... macar de data asta s-ar putea sa fie cat de cat bine. Insa ramane in picioare problema catolicizarii credintei.

    miercuri, 10:46:16, 8 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    I'm starting to see a pattern here: Adevărul.ro: Cum sunt maltrataţi caii de ani de zile la Bobotează, iar poliţia ignoră barbaria. „Sunt nişte criminali. Ar trebui să facă puşcărie“ Ameţiţi de băutură şi dornici să câştige un concurs barbar, zeci de localnici din Mogoşeşti, un sat din comuna dâmboviţeană Dragomireşti, îşi supun caii la chinuri groaznice de Bobotează, spre amuzamentul publicului prezent. S-a întâmplat luni, 6 ianuarie, în timpul reconstituirii unei tradiţii numite „Botezul cailor“. Teoretic, obiceiul prespune doar sfinţirea cu agheasmă a patrupedelor, în semn de respect faţă de animalelor vitale în gospodăriile românilor odinioară. Pe de altă parte, în timp a apărut în meniu o adăugire extrem de crudă, care presupune folosirea cailor într-o întrecere de tractat obiecte extrem de grele. Caznele la care au fost supuşi caii Bucăţi de ciment de sute de kilograme au fost aduse drept sarcini pentru animale, care au fost bătute cu bestialitate de către stâpâni pentru a fi impulsionate să le tracteze. Unii participanţi la concurs, neîncrezători în posibilitatea cailor de a trage sarcinile de ciment, „s-au rezumat“ doar a bate caii pentru a trage căruţele ale căror roţi fuseseră blocate în prealabil. Alţi proprietari, bazându-se pe puterea cailor, s-au suit pe respectivele greutăţi de ciment pentru a proba valoarea animalelor. Timp de aproape 4 ore, zeci de cai au fost bătuţi cu bestialitate, iar mulţimea adunată din satele vecine a asistat încântată la ororile produse de participanţii la concurs. De ani buni, la Mogoşeşti există adunări de acest fel, dar la eveniment nu sunt prezenţi niciodată poliţişti sau jandarmi. De altfel, concursul barbar este ilegal pentru că nu primeşte aprobare din partea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa (DSVSA). „Noi am primit o cerere pentru aprobarea acestui eveniment de la Mogoşeşti, dar n-am dat aviz. Astfel de concursuri sunt interzise pe tot teritoriul judeţului. Deocamdată, n-am fost sesizaţi de nimeni despre schingiuirea animalelor, dar ne autosesizăm şi vom lua măsuri. Cei care vor fi găsiţi vinovaţi vor fi amendaţi cu până la 20.000 de lei“, ne-a declarat Sandu Tolea, directorul DSVSA Dâmboviţa. Poliţiştii au preferat să se autosesize Poliţiştii din Dâmboviţa susţin că s-au sesizat şi ei post-factum şi anchetează situaţia. „În cauză, poliţiştii au întocmit un dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de rănirea sau schingiuirea animalelor, fapta prevăzută de articolul 25, alineatul (1), litera E, din Legea 205/2004 privind protecţia animalelor. Cercetările se efectuează sub coordonarea procurorului de caz, urmând că la finalizarea acestora să se propună soluţie prin unitatea de parchet competenţă“, au precizat oficialii IPJ Dâmboviţa. Organizaţiile pentru protecţia animalelor spun că scenele de cruzime ar trebui preîntâmpinate de autorităţi. „Noi mereu sesizăm Poliţia despre astfel de cazuri, şi nu vorbim doar despre câini, ci şi despre cai. De câte ori am avut ocazia, am oferit sprijin şi adăpost pentru caii bătuţi de chiar proprietarii lor. De cele mai multe ori, aceşti criminali primesc o amendă şi apoi tot ei au grijă de respectivii cai. Ar trebui să facă puşcărie“, a spus Cristina Păun, preşedina Asociaţiei „Sufleţel“ din Târgovişte. Botezul cailor în varianta barbară are loc şi localitatea dâmboviţeană Vişina. În 2019, primăria a fost amendată cu 10.000 de lei pentru organizarea evenimentului, după ce chiar primarul le-a înmânat diplome concurenţilor. ______________________________________________ Nu că nu ar fi fost evidentă sincronizarea mediatică în întregul spectru românesc al presei, dar iată, ideea de "pușcărie pentru criminali" este dusă mai departe. Din nou, subliniez că nu sunt de acord cu maltratarea animalelor, nici măcar la "botezul"(?!?) lor, ci sunt foarte preocupat de diluarea pragului de răspundere pentru care intervine sancțiunea penală sau pentru care sunt aplicate măsuri preventive.

    marți, 21:12:55, 7 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Tema lucrării de doctorat este "Cenzura cărții din bibliotecile românești în perioada comunistă. Studiu de caz: Fondul secret al B.C.U. Iași".

    marți, 09:09:30, 7 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Ana, când aveți timp, vă recomand o lectură recentă de pe blogul nostru: https://theodosie.ro/2020/01/02/invatatura-sf-serafim-de-sarov-daca-exista-sau-nu-chinurile-iadului/ Ca să înțelegem pe ce lume trăim, nu de alta. Iertați!

    luni, 21:35:49, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    ati facut istorie si veziti cu bazaconii de-astea? greseala mea ca-mi bag in car cu oameni care cred in conspiratii, in loc sa-si traiasca viata si sa inteleaga pe ce lume traiesc. imi cer mii de scuze, sper totusi ca doctoratul e pe o tema serioasa, nu pe conspiratii cu evrei si alte teme atat de dragi unor oameni care se intituleaza crestini, fara a fi.

    luni, 21:06:57, 6 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Da, d-na Carmen dar pt cine vrea sa creada. Mi-aduc aminte de un proverb din batrani: "celui care crede, am o mie de dovezi celui care nu crede, n-am nici una"

    luni, 20:41:23, 6 ianuarie 2020

  • Andrei

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Aha, deci problema e mereu la aia de la est, nu? Of, retrograzii astia rusofili, fanatici, extremisti.

    luni, 20:28:55, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Ce-i drept, și eu am citit destule cărți de istorie, chiar multe, doar că n-am rămas cu prea multe de pe urma lor. În altă ordine de idei, am făcut și eu 2 ani de facultate de litere, până m-au lăsat repetent profii de atunci. Atest deci că se făcea școală la UAIC prin 2000. Din câte cunosc, la UAIC se face școală și acum. Revenind, să conchidem că suntem toți cu lecturile dacă nu la zi, măcar făcute la timp, să lăsăm atacurile la persoană și să revenim la topicul nostru 🙂

    luni, 20:10:50, 6 ianuarie 2020

  • Carmen Vițcu

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Prezentare succintă a Noii Ordini: „La 1 mai 1776, sprijinit de cîteva familii de evrei germani bogați din Bavaria (printre care Mayer Amschel Rothschild), Adam Weishaupt fondează în secret societatea „Ordinul iluminaților”. Doctrina acestuia, numită Novus Ordo Seclorum (Noua Ordine Mondială), a supraviețuit în timp și, pusă în aplicare, a schimbat lumea în secolul XX. Ea conține planuri satanice de înrobire a întregii umanități, după planurile „stăpînitorului acestei lumi”, elaborate de acești colaboratori direcți ai săi. Iată-le: 1. abolirea monarhiei și a oricărei puteri ordonate; 2. abolirea proprietății private; 3. abolirea moștenitorilor; 4. abolirea patriotismului; 5. abolirea familiei (a căsniciei și instruirea în comun a copiilor); 6. abolirea religiilor teiste. Noua Ordine Mondială reprezintă faza finală a unei revoluții continue ce a început atunci și care a cuprins încet, încet toată omenirea. Iar această doctrină va sta la baza guvernului mondial ce așteaptă să se instaureze. Pentru realizarea acestui plan, a fost nevoie de o mare revoluție punctată în cursul istoriei de mai multe revoluții mai mici: industrială, bolșevică, sexuală etc. Aceste revoluții au atras și atrag după ele schimbarea din temelii a vechilor structuri statale politice, sociale, a tradițiilor și a concepțiilor despre lume și viață.” (Părintele Arhiepiscop Longhin Jar, „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”).

    luni, 20:04:58, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Dragă Ana, vorbești cu o persoană care a absolvit Facultatea de Istorie atunci cînd învățămîntul superior românesc încă mai însemna ceva, care are un masterat în Istorie și va termina curînd un doctorat în același domeniu. Aceeasi persoană a terminat și Facultatea de Litere, avându-i ca profesori pe reputații universitari de la Iași: Dumitru Irimia, Emil Iordache, Sorina Bălănescu, Nicolae Crețu, Ioan Lobiuc, Eugen Munteanu, Viorica Constantinescu și lista ar putea continua. Deci, te rog... am citit și citim în continuare mai multe cărți de istorie și nu numai!

    luni, 19:05:33, 6 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Mitropolitul Irineu de Baska critică papismul fanriot; Patriarhul Bartolomeu este indignat de acțiunile Ierusalimului:

    După cum relatează agenția Romfea.gr, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a primit pe 4 ianuarie într-o întâlnire privată la sediul său din Fanar, iar a doua zi în mod oficial o delegație a schismaticilor ucraineni formată din 6 membri, doi episcopi, doi preoți, primarul și vice-primarul din Lvov. În discursul pe care l-a ținut, Patriarhul și-a exprimat supărarea pentru inițiativa Patriarhului Teofil al Ierusalimului de a convoca o consfătuire panortodoxă. Menționez doar câteva argumente aduse, care denotă în ce mod sfruntat de deformat poate prezenta situația și minți oficial. În toate situațiile în care Biserica Mamă (adică Fanarul) a acordat autocefalie, a făcut-o pe criterii bisericești, nu politice sau din interese ascunse. Acuzațiile care i se aduc sunt, de aceea, false, nu s-a supus niciodată unor centre de putere lumești. Dimpotrivă, cei care aduc aceste acuzații „sunt cei care schimbă Biserica într-un regim lumesc, abordând problemele bisericești cu criterii străine, lipsite de cuget ortodox și de o ecleziologie sănătoasă”. Așadar, continuă el, Patriarhia Ecumenică își duce crucea proprie, după cuvintele prof. H. Iannaras. A mulțumit Patriarhului de Alexandria și Arhiepiscopului de Atena că au recunoscut tomosul de autocefalie al ucrainenilor. Înfierează inițiativa Patriarhului Teofil al Ierusalimului de a convoca o consfătuire panortodoxă în februarie drept o măsură „lipsită de canonicitate și fără temei ecleziologic”. Mai departe, afirmă că păzirea unității, la care îndeamnă Ierusalimul, se referă la Patriarhul Mocovei, care a rupt comuniunea cu trei Biserici, după cum se știe. Așadar, după logica fanariotă, cei vinovați de ruperea unității sunt tocmai Patriarhii Ierusalimului și Moscovei, care nu au momentan comuniune cu alte Biserici Locale. După discursul Patriarhului Ecumenic, „Mitropolitul” de Lvov a continuat pe aceeași linie, denunțând faptul că se spun multe minciuni despre ierarhia noii structuri ucrainene. El afirmă că sunt false acuzațiile că nu ar avea hirotonie și poate demonstra acest lucru prin actele de hirotonie pe care le au fiecare episcop (fără să pună mai departe problema autenticității hirotoniilor lor). A mai adus un argument, cum că ei erau primiți de fostul Mitropolit Vladimir de Kiev fără hirotonie din nou, numai să renege Patriarhia Ecumenică (un fapt pe care nu îl cunosc, dar oricum este marginal, problema schismei fiind prea vădită ca să mai conteze unele detalii nesemnificative). Prezint succint aceste lucruri pentru că sunt de o îndărătnicie în rău care nu poate fi catalogată decât ca o provocare la ceartă și atât. Simplul refuz al unei dezbateri și discuții panortodoxe este lămuritor cine are dreptate și cine fuge de dreptate. Mai ales când acest refuz este de la începutul conflictului. Impunerea propriei opinii fără a fi confruntată este pur și simplu tiranică și fără de Hristos. Triste aceste evenimente, mai ales că mie personal îmi amintesc de metodele folosite de ierarhii noștri de a impune semnătura lor din Creta fără dezbateri și lămuriri autentice. Același glas de balaur tot mai pronunțat.

    luni, 19:03:58, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    nu, nu v-ar fi, dar atunci cand dai cu adevarat de rau, apreciezi ce ai. altfel, niste carti de istorie v-ar mai pune pe ganduri si n-ati mai spune ca tara asta s-a format prin straduinta crestinilor ortodocsi. au fost mai multi factori, sa fim seriosi.

    luni, 17:27:18, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    daca chiar ati lucrat prin suedia si anglia si vindeti pe aici gogosi, e si mai grav. dar pot sa inteleg, cine vorbeste aiurea cu ”noua ordine” si alte expresii folosite de propaganda de la est nu prea poate percepe realitatea. poti sa le dai si cifre, orice, ca ei tot pe o lor o tin, fara sa vina cu ceva concret.

    luni, 17:24:05, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Îs multe dacă e să facem un repertoriu. Preferatul meu e unul compus: putinist ultraortodox 🙂 E simpatic, zic 🙂

    luni, 16:33:07, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Mai există unul mai dur, anume "taliban ortodox".

    luni, 16:28:41, 6 ianuarie 2020

  • Carmen V.

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Nu vorbesc în necunoștință de cauză și nici bazaconii. Am locuit și lucrat 8 luni în Suedia și 4 ani în Anglia și am cunoscut îndeaproape sistemul lor de sănătate publică. În ceea ce privește partea finală a comentariului dvs., prefer să nu comentez. Fiecare arată în discursul public propriu nivelul de educație pe care îl deține. Mai citiți o dată, vă rog, comentariul meu. Departe de mine gîndul că nu recunosc beneficiile inovațiilor din sistemul medical. Am afirmat numai că oamenii obișnuiți nu vor mai avea acces la ele în viitor pentru că se vor scumpi din ce în ce mai mult.

    luni, 16:22:34, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    De ce, acolo ne-ar fi mai bine? 🙂 Ideea ar fi că noi vedem țara aceasta istoric construită, formată și așezată în matcă prin străduința creștinilor ortodocși. De o bucată de vreme pare că nu prea mai avem loc pe aici, de aici dezamăgirea. Nu căutăm recunoștința nimănui ci o echitate, o "nediscriminare" oarecare 🙂 Am dat un exemplu punctual, aș putea da mai multe. Cât despre termenul de retrograd, eu m-am obișnuit cu el, e cel mai mic dintre cele rele. Nu vi-l reproșez dvs iar pe dna Carmen o înțeleg pe deplin.

    luni, 16:01:21, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    Doamnă Tatiana, îmi pare rău că vă răspund cu o aşa de mare întârziere! Am avut motive întemeiate, vă rog să mă iertaţi! Îmi dau seama în urma comentariului dvs că e nevoie de mult mai multe precizări decât cele despre care am făcut vorbire până acum. Nu propunem înfiinţarea unui "sindicat ortodox" pe modelul ONG-urilor ortodoxe. El s-ar putea face, dar eu unul am mari dubii că ne-ar folosi cu adevărat aşa ceva. Nu putem lua, pur şi simplu, o icoană în braţe şi să ne proclamăm sindicalişti ortodocşi! Nu avem nevoie de o altă formă vopsită ortodox ci avem nevoie de ortodoxie care să umple o formă civică, o formă de asociere a salariaţilor. Ceea ce propun este ca fiecare dintre credincioşii ortodocşi care sunt angajaţi în viaţa duhovnicească să ceară binecuvântare de la duhovnic pentru a se implica în acţiuni sindicaliste la locul de muncă. Nu am în vedere "lupta şi realizările multiple pe toate planurile" ci prelungirea vieţuirii creştine şi spre locul de muncă, spre colectivul din care facem parte, spre instituţia al cărui angajat suntem şi spre serviciul pe care îl prestăm. O formă concretă pentru realizarea acestui deziderat o reprezintă sindicalismul. Ar fi nevoie ca acel creştin să înceapă cu deservirea colectivului, cu slujirea sinceră şi jertfitoare a aproapelui. Învăţarea procedurilor sindicaliste, a drepturilor şi obligaţiilor de dreptul muncii, a rostului profesiei, a evoluţiei profesiei, ar dura între 2 şi 4 ani, dar sunt nişte deprinderi pe care le veţi folosi în întreaga dvs activitate. Vă vor folosi cu mult mai mult decât majoritatea lucrurilor învăţate în liceu/facultate! Se începe de foarte jos, de la a ieşi din zona de confort şi de a deveni persoană de sacrificiu. Activitatea propriu-zisă, sindicalismul concret despre care vorbesc, are drept obiectiv principal încheierea unui Contract Colectiv de Muncă. După ce/dacă veţi înregistra acest contract la ITM puteţi avea în vedere obiective mai înalte, care să vizeze evoluţia profesiei dvs. Până atunci însă trebuie ca sindicatul să obţină reprezentativitate legală, să vă înregistraţi la Judecătorie, să iniţiaţi şi să negociaţi un CCM. Dar să ştiţi că partea cu adevărat grea este cea de început, cam un an şi jumătate - doi, când trebuie să vă convingeţi colegii şi trebuie să răspundeţi următoarelor: Da de ce ne trebuie nouă sindicat? Tocmai tu te-ai găsit/trezit să faci sindicat? De ce vrei să tulburi apele degeaba? Ce crezi că o să obţii cu sindicatul? Vezi, dacă ne-a trebuit sindicat, acum tragem ponoasele! Pe de altă parte, pentru familie, prieteni, trebuie să ştiţi să răspundeţi următoarelor: De ce nu vrei să stai în banca ta şi să-ţi vezi de ale tale? De ce munceşti pentru alţii? Nu vezi că eşti luat de prost şi se profită de tine? Vezi, dacă ţi-a trebuit sindicat, acum trage ponoasele! Am scris puţin în glumă cele de mai sus pentru că este nevoie de inimă uşoară şi de un pic de simţ al umorului ca să depăşiţi această perioadă de început. Veţi vedea că partea birocratic-procedurală se învaţă foarte repede, veţi şti ce semnături să strângeţi, ce tabele să faceţi, dacă vă veţi afilia unui sindicat, federaţii, veţi primi ajutor, sfaturi şi consultanţă. Dar lucrul cu oamenii, mai ales cu oamenii de lângă noi, este extrem de dificil şi va reprezenta cu adevărat testul duhovniciei noastre. Nici partea acesta de uzură profesional-sindicală, nici partea de evoluţie a profesiei nu presupun mai multă tenacitate, competenţă sau un simţ de prevedere mai mare decât cel pe care o mamă le are pentru copilul ei. Dacă avem inimă de mamă faţă de aproapele şi bună intenţie, vom şti ce să facem şi la cine să apelăm pentru a duce la bun sfârşit obiectivele pe care ni le propunem. Cu siguranţă acestea se vor schimba, redefini, reinventa în timp. Pe hârtie, înşirate, par lucruri dificile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile acestea se învaţă şi se poartă cu uşurinţă. Va exista tulburare şi, cu certitudine, vor exista reacţii (foarte!) negative, dar trebuie să avem răbdare. Trebuie început cu discuţii şi tatonări cu colegii, trebuie să vă căutaţi măcar încă o persoană care să vă fie alături. Dacă există deja sindicat sau reprezentanţi ai salariaţilor, adăugaţi-vă acestora. Chiar dacă la început nu veţi găsi chestiuni pe care să le cereţi, să le discutaţi, drepturi de revendicat, în timp acestea vă vor deveni evidente dacă va exista o preocupare constantă pentru colectivul dvs. Atunci când se va ajunge la conflict, evitaţi să rupeţi orice legătură şi să declaraţi tabăra opusă ca fiind rea, opresoare etc. Miza va fi mereu constituită de chestiunile care ţin de demnitate, nu de cele materiale, pentru că oricine este pus în dificultate e de acord "să le mai dea 100 de lei". Nu este deloc suficient "să punem gândul bun înainte" ci trebuie să lucraţi cu înverşunare pentru a da loc conducerii/patronatului să fie buni, generoşi etc. Trebuie să vă asumaţi cu încăpăţânare o stare de orbire faţă de răul celor din jur, aceasta este o chestiune esenţială. Trebuie refuzat din start să primiţi cuvânt rău despre cineva chiar şi când este vorba despre lucruri evidente. Nu mă refer la lipsă de prevedere ci să nu lăsaţi loc răului să vă tulbure în niciun fel. Chiar şi atunci când, în mod repetat, se vor sfida eforturile dvs! Aceasta este cu adevărat partea cea mai importantă din sindicalismul pe care îl propunem, această perseverenţă pentru munca în zadar. Să nu vă asumaţi rolul de lider sau funcţii formale, decât dacă este absolut necesar. Căutaţi să vă cunoaşteţi colegii în profunzime, căutând darurile şi harismele fiecăruia. Fiţi convinsă că atunci când se va ajunge la conflict şi la retorsiune, liderul de facto iese natural în relief, nu e nevoie de asumări premature. ______________________________________________ După cum este evident, sindicalismul pe care îl propunem este o activitate individuală îndreptată către colectivitate. Nu este o construcţie ierarhică de sus în jos deşi, veţi vedea, veţi ajunge la integrarea într-o ierarhie sindicală în mod natural. Chiar dacă toate demersurile dvs vor rămâne fără rezultat, dvs personal veţi fi câştigată atât duhovniceşte cât şi dpdv uman, social, profesional. Cu siguranţă însă nu este deloc suficientă doar o contribuţie bănească pe care să o viraţi într-un cont ci trebuie că toate aceste demersuri să înainteze în paralel cu viaţa duhovnicească. De aceea e atât de important clericalismul, adică implicarea preotului, a părintelui duhovnic în societate, prin intermediul ucenicilor săi. Nu trebuie duhovnicul să verifice procedurile sindicale, fiecare petiţie în parte, nu vorbim despre ascultarea.. monahală, la literă, ci despre o foarte mare autonomie a ucenicului care activează în lume, care totuşi să se verifice constant şi să răspundă iniţiativelor părintelui său duhovnic. Din nou, fac trimitere la această lecţie istorică a Sfântului Ierarh Nifon şi a Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Despre clericalism va trebui, la un moment dat, să scriu/scriem pe larg, aşa încât să ne putem lămuri pe îndelete prin comentarii şi contribuţiile celor care citesc blogul nostru. Este absolut necesar ca ideea de sindicalism să fie promovată în Biserică pentru ca astfel de iniţiative individuale să nu fie pornite pe un loc sterp. Îndemn să fie căutate materiale despre sindicalism, să fie citite legea dialogului social, codul muncii. Nu tocite, nu învăţate, ci mai degrabă lecturate, discutate cu colegii, familia prietenii. Deşi pare că e nevoie de un anumit număr de adeziuni, de o masă critică, de fapt nu este cazul. Este nevoie de credinţa şi nădejde pentru că efectele sindicale se produc în mod exponenţial. Şi spre bine dar, din păcate, şi spre rău. Nu pledez pentru mine în acest comentariu, nu caut ale mele, ci scriu despre ceea ce cunosc bine, ceea ce am verificat şi obţinut în viaţa reală, lucruri pentru care dau mărturie cu toată convingerea. Îndemn pe oricine să reflecteze, să cerceteze şi mai ales, să nu se descurajeze, pentru că nimic nu este într-atât de greu precum pare la început, iar partea nevăzută decide totul. Am avea mare, mare nevoie ca Biserica să fie într-adevăr vie, preoţii să fie într-adevăr atenţi şi implicaţi în viaţa păstoriţilor şi în viaţa cetăţii, credincioşii să fie angajaţi în vieţuirea creştină şi la biserică, şi acasă, şi la serviciu. Iarăşi, arăt că nu am în vedere o masă critică numerică, nici una neapărat calitativă, ci doar mai mulţi lucrători.. Cred că Biserica are vocaţia şi putinţa de a transforma şi ţara şi naţiunea şi pe ea însăşi, în doar câţiva, puţini, ani. Dar mulţumim Domnului pentru toate!

    luni, 15:47:49, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    nu v-am facut eu retrograzi, dna s-a autointitulat, eu as fi folosit o formula mult mai dura. pana la urma, e problema dvs ca va incurcati in prostii care nu au legatura cu credinta, ci cu superstitiile. altfel, sa fim seriosi, cine crede ca in romania sunt dezavantajati crestinii ortodocsi retrograzi se poate duce linistit in arabia saudita, iran, etc

    luni, 15:06:43, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Da, din păcate, pare că arestarea s-a decis pentru "ucidere", fiind vorba despre o premieră în dreptul românesc. Cine este bărbatul care a spânzurat un câine în centrul Bucureștiului. Bărbatul care a spânzurat un câine în centrul Bucureștiului a fost arestat preventiv. Este pentru prima oară când autoritățile iau o astfel de măsură într-un caz de cruzime împotriva animalelor. Individul are cazier bogat, trăiește pe străzile Capitalei și nu a dat dovadă de nicio urmă de regret pentru ce a făcut. Judecătoria Sectorului 1 a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile a bărbatului de 44 de ani reţinut, duminică, sub bănuiala că a ucis un câine. Este o premieră în astfel de cazuri de cruzime împotriva animalelor. Este pentru prima oară când magistrații încuviințează arestarea preventivă a autorului. Asta, în condițiile în care legea prevede o pedeapsă blândă, de cel mult un an de detenție. Prea mică, spun activiștii pentru drepturile animalelor. „Vorbim de viitorii criminali în serie ai României. Să înțelegem gravitatea și pericolul pentru integritatea și siguranța noastră, a cetățenilor, dacă nu ne interesează animalele!”, spune Tudor Tim Ionescu, consilier general al Capitalei. Până acum, nimeni nu a fost condamnat definitiv la închisoare în România pentru uciderea unui animal. Poliţiştii continuă cercetările sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere a animalelor, cu intenţie, fără drept. ______________________________________________________________ Domnul acela, Tudor Tim Ionescu, este sub orice critică! Doamne, iartă-ne!

    luni, 14:22:53, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Chiar mă întrebam cine a dat downvote comentariului lui Carmen 🙂 Aveţi dreptate în privinţa sistemelor medicale din SUA/Anglia/Franţa şi Suedia, sunt complet diferite, de la modelul cel mai privat(izat) spre cel mai etatizat. Şi la noi exista până acum câţiva ani această temere despre care vorbeşte Carmen, că se va privatiza întreaga ramură sanitară, mai ales dacă vă amintiţi avântul PDL-iştilor pentru închiderea spitalelor "neperformante", unele care chiar au rămas desfiinţate. Efortul birocratic reformator-desfiinţator însă nu poate fi susţinut cu actuala funcţionărime nici dacă s-ar vrea. 🙂 Personal nu cred că va dispărea din România vreodată sistemul etatizat pentru simplul motiv că este un robinet de bani mult prea consistent. Pe de altă parte, sistemul medical privat din România se descurcă onorabil şi se dezvoltă surprinzător de bine. Nu cred în pericolul privatizărilor totale, aşa cum îl descrie Carmen, ci mai degrabă cred în privatizarea componentelor sale strategice şi în sabotarea celor ce nu pot fi trecute la privat. Cam aşa s-a întâmplat şi în industrie şi cam în aceeaşi cheie văd şi asaltul împotriva medicinii româneşti "de tradiţie", împotriva medicilor de renume ş.a. Parcă că are Costi Rogozanu câteva articole foarte bune despre privatizarea marilor sisteme publice, implicit a celui de sănătate. Avem deja, şi se va accentua acest trend, sisteme medicale paralele cu acces pentru caste, indiferent că vorbim de sistemul privat sau cel etatizat. Pe etapa de foarte jos suntem noi, retrograzii. Nu comentez doar ca să împac şi capra şi varza, ci chiar cred că sistemul sanitar din România este o vacă într-atât de uşor de muls încât nu este în interesul nimănui să fie micşorat/sub-finanţat, dar nu cred că aceasta este marea noastră problemă, a retrograzilor. În altă ordine de idei, partea cu postul şi cu rugăciunea celor care nu mai au loc în spitale este deosebit de actuală. Nu pot evita să mă dau ca exemplu. Eu am refuzat prin 2011 să primesc card de sănătate din motive religioase, m-am judecat cu CNAS, am şi câştigat mai multe procese, dar tot la adeverinţa pe hârtie de la CJAS eliberată odată la 3 luni am rămas. Un timp, cei de la CJAS Iaşi au fost îndeajuns de amabili să-mi trimită adeverinţa pe email fără să o mai cer eu, dar de vreo 3 ani sunt trecut la altă casă de sănătate, OPSNAJ, de la care nici nu am primit nimic şi nici nu prevăd că voi primi în viitorul apropiat vreo adeverinţă. Fără adeverinţă, nu pot beneficia decât de serviciile medicale de urgenţă şi de internare 3 zile, fără alte servicii. Cei care suntem în această situaţie, "retrograzii" cum ne numiţi, cetăţeni de categoria a doua, suntem totuşi destul de mulţi. De aceea, deşi comentariul lui Carmen pare impulsiv în ochii dvs totuşi pentru unii dintre noi, it strikes pretty close to home! Mulţi dintre noi nu beneficiem de o sumă, în creştere, de servicii publice şi, odată cu adoptarea generalizată a tehnologiilor biometrice, exercitarea drepturilor noastre cetăţeneşti va fi sever limitată. Râmănem cu rugăciunea şi cu postul, dar asta nu înseamnă că nu ne-am dori să beneficiem de servicii medicale performante. Americanii au inventat termenul de "friction costs" şi "red tape" pentru a descrie mecanismele de reformă prin care anumite cohorte sunt constrânse către o anumită conduită. Deocamdată, în România, creştinii ortodocşi retrograzi îmi par singura categorie cobai.

    luni, 14:01:25, 6 ianuarie 2020

  • ana

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Daca prin retrograd se intelege lipsa de informare si raspandire de gogomanii, da, aveti dreptate, sunteti. in lume sunt diverse sisteme de sanatate, tarile enumerate de dvs sunt total diferite in privinta asta (spre exemplu, in Suedia e puternic finantat de stat, cu extrem de putine spitale private), deci vorbiti prostii. cat despre faptul ca nu intelegi beneficiile descoperirilor medicale si aberati cu post si rugaciune, nici nu e nimic de comentat. iar finalul e chiar hilar

    luni, 13:07:26, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Da, este clar că nu încurajăm, dar nici măcar nu tolerăm maltratarea animalelor. Recunosc că eu sunt subiectiv scriind despre acest subiect întrucât activez în secţia penală a tribunalului iar munca mea presupune întocmirea actelor de procedură în dosare de omor şi omor calificat. Aceste infracţiuni sunt surprinzător de numeroase pentru cei străini de acest domeniu, iar împrejurările de fapt sunt de cele mai multe ori zguduitoare chiar şi pentru cei care cred că sunt obişnuiţi. De aceea, pe undeva, probabil am vorbit şi din cauza unui sentiment de revoltă pentru că rumoarea publică se manifestă într-un caz de o gravitate atât de scăzută faţă de dosare în care lucrez în acest moment. Dar dincolo de această subiectivitate, insist să cred că noi ca societate punem, în continuare, prea puţin preţ pe valorile şi drepturile strâns legate de persoana umană. Nu vorbesc doar despre libertatea de conştiinţă sau despre libera profesare a credinţelor religioase ci, iată, inclusiv despre cele care sunt considerate "seculare" cum este dreptul la libertate. Ceea ce mă deranjează foarte mult şi este mai greu de înţeles pentru un nespecialist, este că suspectul a fost supus unor măsuri preventive, a fost arestat pentru 30 de zile! Am arătat deja că legea prevede o pedeapsă cu închisoarea într-o formulare a art. 25 care, având în vedere că deţin un plici cu urme de folosire repetată, m-ar putea transforma în ochii unui jurist acuzator în ucigaş în serie! Mă rog, cu menţiunile aferente dreptului de a le ucide, despre care legea nu face vorbire şi pentu care ar trebui să caut în normele autorităţii sanitar veterinare. Faptul că avem şi arestare preventivă pe o astfel de reglementare este cu adevărat şocant!

    luni, 12:27:20, 6 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Curentul progresist al drepturilor animalelor, despre care vorbeam în articol, este unul destul de răspândit și este integrat în sistemul ideologic care domină actualmente. Eu am rămas cu ideile acestea în vizor după ce am citit cartea Homo Deus a lui Harari, printre alte lecturi ale modernilor, înţelegând că această abordare juridică este una esenţială în construirea viitorului de mâine, aşa cum şi-l imaginează elitele actuale. Acum două zile a fost preluată şi la noi ştirea despre recunoaşterea veganismului etic ca fiind o doctrină filosofică (echivalent dpdv al aplicării libertăţii de conştiinţă cu libertatea convingerilor religioase). Articolul publicat de G4media.ro chiar menţionează clar că pe cale jurisprudenţială veganismul etic a primit recunoaştere în dreptul muncii: Un tribunal britanic a dispus că veganismul etic este o credinţă filosofică / Veganii etici exclud toate formele de exploatare a animalelor, nu poartă haine din lână sau din piele şi nu folosesc produse testate pe animale Un tribunal pentru litigii în materie de dreptul muncii din Marea Britanie a dispus că veganismul etic reprezintă o credinţă filosofică şi este, prin urmare, protejat prin lege, relatează vineri Press Association, citată de Agerpres. Jordi Casamitjana a declarat că a fost concediat de League Against Cruel Sports – o organizaţie britanică ce militează împotriva sporturilor în care animalele au de suferit – după ce şi-a exprimat îngrijorarea că fondul de pensii al acesteia este investit în companii implicate în testarea pe animale. El a susţinut că i-au fost aplicate pe nedrept măsuri disciplinare pentru că a făcut această dezvăluire şi că decizia de a-l concedia a fost determinată de credinţa sa în veganismul etic. Vineri, la tribunalul din Norwich, judecătorul Robin Postle a explicat pe scurt hotărârea luată, potrivit căreia veganismul etic îndeplineşte cerinţele necesare pentru a fi considerat o credinţă filosofică şi, prin urmare, este protejat conform Legii privind Egalitatea din 2010. Casamitjana, în vârstă de 55 de ani, din Londra, respectă credinţa veganismului etic, a dispus de asemenea judecătorul. Pentru ca o credinţă să fie protejată de Legea privind Egalitatea trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe, printre care aceea de a fi demnă de respect într-o societate democratică, să nu fie incompatibilă cu demnitatea umană şi să nu intre în conflict cu drepturile fundamentale ale altor persoane. Dispoziţia dată presupune faptul că veganii etici au dreptul la protecţie împotriva discriminării. Spre deosebire de persoanele care sunt vegane din motive ce ţin strict de dietă, care exclud în totalitate alimentele de origine animală, veganii etici exclud toate formele de exploatare a animalelor, alegând inclusiv să nu poarte haine din lână sau din piele şi să nu folosească produse testate pe animale. Judecătorul Postle a indicat în dispoziţia dată că veganismul etic este ”important” şi ”demn” de respect într-o societate democratică. ”Sunt deosebit de convins de faptul că veganismul etic constituie o credinţă filosofică”. Casamitjana a declarat, după pronunţarea hotărârii, că este ”extrem de fericit”. ”Aceasta este o hotărâre foarte importantă pentru veganii de pretutindeni. Acest lucru va inspira şi vegani din alte ţări, care nu beneficiază de această protecţie să dezvolte cazuri care să conducă la această protecţie”, a adăugat el. Avocatul lui Casamitjana, Peter Daly, a declarat că hotărârea ”recunoaşte, pentru prima dată, că veganismul etic poate forma caracteristici de protecţie în conformitate cu Legea privind Egalitatea, prin urmare, veganismul etic poate fi protejat de discriminare”. El a susţinut pentru Press Association că orice abuz îndreptat împotriva veganilor etici ”poate fi considerat hărţuire, aşa cum insultele rasiste sau sexiste pot fi acţiuni discriminatorii”. Tribunalul urmează să stabilească dacă League Against Sports Cruel l-a tratat pe Casamitjana în mod nefavorabil din cauza credinţei sale în veganismul etic. Organizaţia a declarat că l-a concediat pe Casamitjana pentru comportament neadecvat şi că asocierea deciziei cu credinţa sa în veganismul etic a fost ”eronată din punct de vedere factual” În fine, discuţia este mai amplă şi, din păcate, subiectul mă depăşeşte în mare măsură. Eu unul nu am timp să aprofundez aceste curente filosofice de extremă, dar care sunt puternic promovate, şi nici nu am găsit pe cineva de pe la noi care să le abordeze în mod sistematic. Pentru uzul meu, mi-am cumpărat cartea lui Jean-Claude Larchet - Animalele în spiritualitatea ortodoxă din care sigur vei desprinde răspunsuri pentru întrebările pe care le-ai ridicat. Din păcate, lecţiile acestea trebuie integrate într-o vieţuire autentic ortodoxă, altfel vor fi citite ca fiind entuziaste în favoarea curentului progresist sus-menţionat. Ca să fie clar ce vreau să zic exemplific cu viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov care atât de mult s-a mâhnit că a călcat un cuib cu pui că a umblat 3 ani desculţ. Or, un astfel de exemplu cade la ţanc pentru cei care cer pedepse pentru rele tratamente aplicate animalelor, căci iată, chiar Sfântul s-a pedepsit pe sine pentru ceva comis fără intenţie! Cartea despre fac vorbire este plină de învăţături desprinse din vieţile sfinţilor despre animale şi despre importanţa acestora în viaţa noastră duhovnicească, este foarte utilă pentru ortodocşi, dar dacă ar fi citită de cei animaţi de veganism etic ar fi înţeleasă şi folosită TOTAL anapoda. După cum spuneam, există o gravă perturbare în ierarhia valorilor sociale, în rândul priorităţilor noastre. Pe cele ale credinţei trebuie să le facem, iar pe cele despre animale nu trebuie să le lăsăm (ca la Matei 23,23) numai că noi ajungem să punem cele mici în frunte iar pe cele importante să le uităm cu totul.

    luni, 12:11:44, 6 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Ar fi o chestie și punerea acestui subiect față în față cu Sf. Scriptură. Animalele au fost uneori jertfite, altele sunt pentru ajutor omului, altele sălbatice etc. Dar care e scopul și limita acestor lucruri, și cât drept avem asupra animalelor? Unii le idolatrizează, alții le masacreaza, și nici una nici alta nu e întrebuințarea cea buna. Ar fi un punct de plecare intrebare: Unde merge suflarea de viata a acestor necuvântătoare? Și care e scopul lor pe pamant? Sunt doar niște unelte de care sa ne batem joc sau...sunt mai mult decât atât? 🙂

    luni, 11:34:39, 6 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Nu incurajez de niciun fel uciderea animalelor, pur si simplu am vrut sa atrag atentia sa se pastreze aceeasi proportie in privinta legilor atit la oameni si la animale!

    duminică, 23:33:19, 5 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    Domnule Administrator, Este de inteles ce ati vrut sa sugerati in acest articol, bineinteles ca orice crestin nu ar omori sau schingiui un animal....(ca sa fie legi de pedepsire sau nu a celor a caror cruzime intrece limitele ma abtin a ma pronunta, ca a iubi crestineste implica si cele zece porunci ce ne invata ca sa nu ucizi sau sa schingiuesti pe nimeni alaturi de toate celelalte porunci fiecare cu invatamintele lor)....ce poate am inteles eu daca e corect asa, e ca am ajuns in stadiul in care „acestia” au grija de animale si e salutara initiativa lor, insa dau legi cit mai restrictive pentru oameni care si ei ar trebui trecuti la prioritati alaturi de animale macar! In curind aproape nu mai suport sa umblu prin cartier si sa astept sa se hotarasca cinii legati in lesele lor prelungi (de stapinii lor) sa imi faca loc si mie sa trec, ptr. ca realizez ca acestia sunt totusi animale – de aceea ii si toleram - apoi si aceasta fie, in ziua de azi ciinii poarta cojoace croite dupa ultima moda, stapinii lor ii aseaza pe bancile din imprejurimi unde poate ar sta si oamenii...apoi stapinii ciinilor ce sa vedem...cit ii „pasc” vorbesc la telefon sau fac alte activitati in care nu se mai gindesc sa le stringa si „amprentele”....e delicat totul si ma opresc aici in acest comentariu, dar nu pot sa ma intreb „totusi oamenii flaminzi/desculti/ in zdrente cui ii lasam”? Apoi ca sa mai vorbim si de lucruri mai frumoase, va felicit ptr. blogul acesta minunat pentru ce se posteaza asa lucruri interesante si chiar si ptr. ilustratii, va multumim si Domnul sa va ocroteasca, numai bine va doresc!

    duminică, 23:08:35, 5 ianuarie 2020

  • Mitzi

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Am văzut și eu astăzi articolul Pr. Alexa, am citit doar titlul și nu m-am mai apucat și de conținut, prea suna a limbaj de lemn. Acum, văzând comentariul Sfinției Voastre, am citit, de curiozitate, articolul Pr. Alexa. Mi-a părut, lăsând la o parte neregulile semnalate de Sfinția Voastră și de dl. Gheorghe Fedorovici (care sunt foarte importante, cele mai importante aspecte ale articolului și pe care eu, eventual, le-am intuit, fără a putea pune, teologic, punctul pe „i”) doar o prelegere plicticoasă, în genul unui curs de dezvoltare personală sau a unui articol dintr-o revistă pentru femei… Ce voiam eu să subliniez este că, în ultimul timp, în ultimii câțiva ani, nu mai aud și nu mai citesc predici cu adevărat ortodoxe ale preoților de astăzi. În plus, îmi pare că, cu cât sunt mai școliți și mai cunoscuți, cu atât predică lucruri mai … „năstrușnice” și mai „moderne”! Iar eu am nevoie să înțeleg și să îmi împropiez ortodoxia cea adevărată, a Sfinților Părinți!

    sâmbătă, 22:41:25, 4 ianuarie 2020

  • Carmen Vițcu

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    După construire și demersurile inițiale privind funcționarea acestor spitale, va urma pasul următor: vînzarea întregului sistem de sănătate din România. Atît spitalele, cît și serviciile medicale vor fi private. La cele publice nu va mai merge nimeni sau vor merge cei foarte săraci, pentru că serviciile oferite vor fi foarte slabe din punct de vedere al calității și profesionalismului medicilor, iar spitalele vor arăta dezastruos. Mai tîrziu, pentru a avea acces la serviciile din aceste spitale ultramoderne, ce se construiesc acum, noi vom plăti asigurări de sănătate din ce în ce mai mari. Deja știm că peste tot în lume, sănătatea publică a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri. Ne vom ruga să aibă Biserica bani ca să construiască și să finanțeze spitale pentru a putea avea și noi, oamenii de rînd, o șansă. Și mai cred că, dincolo de toate șansele acestea de vindecare iluzorie pe care le oferă lumea contemporană pentru tot felul de afecțiuni medicale mai mult sau mai puțin grave, nu ne rămîne decît calea trăirii autentice a ortodoxiei, cu post, rugăciune și bună rînduială. Vom ajunge să fim priviți ca fiind niște retrograzi de societatea viitoare (asta dacă nu sîntem deja priviți astfel), dar cred că mai mult ajutor vom primi de la Bunul Dumnezeu prin Biserică, decît în aceste spitale ultramoderne ce apar în zilele noastre. Sistemul este bine pus la punct de mai mulți ani în America, Anglia, Suedia, Franța etc. și acolo totul s-a transformat în afacere. Noua ordine lucrează pe multiple planuri: distrugerea adevăratei credințe, a sistemului de învățămînt și de sănătate, controlul din ce în ce mai eficient al populației, sporirea dependențelor de orice tip, subminarea economiei românești și a oricărui tip de producție etc.

    sâmbătă, 20:29:33, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    Pentru că nu e clar contextul în care m-am decis să scriu despre acest subiect, arăt că e un articol la care cred că voi face des trimitere atunci când voi întâlni lozinca: Spitale, nu catedrale! La cum arată lucrurile, ni se pregăteşte un TUN prin care vom plăti pentru 8 spitale preţul pentru vreo 20 de catedrale. Asta deşi, Catedrala vine şi ea cu Spitalul ei, ultramodern: ACTIVENEWS: Ce nu au spus jurnaliștii despre Catedrala Mântuirii Neamului: lângă Catedrală, Biserica Ortodoxă construiește un SPITAL, ultramodern. Are și secție de URGENȚE (...) Mai mult, pe internet a apărut o petiție pentru transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în spital, informație preluată și de o parte a presei. Ceea ce jurnaliștii nu știau, înainte să preia această petiție este faptul că în cadrul Complexului Catedralei Mântuirii Neamului, Biserica Ortodoxă construiește...un spital. În proiectul Catedralei, lângă lăcașul de cult se construiește Centrul Social Medical, Casa Sfântul Apostol Luca. lnstituția va avea cabinete de consultații pentru diferite specializări, primări Urgențe, Imagistică, Laborator, dar și Bloc Operator și Terapie Intensivă(...) ________________________________ Chiar păstrând proporţiile între un Spital regional de urgenţă şi cel prevăzut a fi construit în cadrul complexului Catedralei, sunt foarte curios care va fi diferenţa între standardul de cost pentru cele două unităţi.

    sâmbătă, 18:22:18, 4 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Da, într-adevăr, același discurs searbăd și denaturat al unității formale (mă refer la articolul scris de Pr. Visarion Alexa). Și evident că există precondiția clară a mărturisirii credinței drepte pusă chiar în cadrul Sfintei Liturghii până să ajungem la împărtășit. Semnalez deocamdată folosirea eronată în primul articol a citatului scripturistic: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață (veșnică)” în el. Nu e vorba aici de un automatism, ci de o realizare, e vorba de cine ajunge să se împărtășească așa cum se cuvine are viață veșnică, nu oricine și oricum. După cum și un alt citat: „dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”, cu un verset mai înainte, este interpretat greșit, ca și cum trebuie neapărat să ne împărtășim. Dar aici e vorba de cel ce nu crede și refuză să primească, din această cauză, Împărtășania. Deci concluzia este că trebuie să credem și să ne înfricoșăm de Sfintele Taine și să le primim cum se cuvine pentru ca să nu ne lipsim de fericire. Nu poate rezulta concepția obtuză că a le primi pur și simplu ne va da viață veșnică. Așa cum remarcă și Gh Fedorovici, unitatea trebuie să premeargă împărtășirii și vine prin despătimire, nu prin unitatea formală dintre oameni. Dacă renunțăm la unitatea adusă de despătimire și dorim un fundamentată pe simpla împărtășire, atunci putem eșua în apatie duhovnicească și sufletească. Și eu cred că merită reluat subiectul acesta mai pe larg. Chiar privește natura Bisericii, menirea noastră ca mădulare ale ei.

    sâmbătă, 18:06:51, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi:

    E clar că se plătește un peșcheș consistent cuiva! https://www.g4media.ro/inca-un-spital-se-proiecteaza-primaria-sectorului-1-a-lansat-licitatia-de-peste-500-milioane-euro-pentru-constructia-unui-spital-de-urgenta.html Încă un spital se proiectează: Primăria Sectorului 1 a lansat licitaţia de peste 500 milioane euro pentru construcţia unui spital de urgenţă Primăria Sectorului 1 din Bucureşti a lansat, prin Compania de Investiţii şi Dezvoltare în Sănătate şi Domenii de Interes Public – Privat Sector 1, o licitaţie de 2,41 miliarde lei (504 milioane euro), fără TVA, pentru construcţia unui spital de urgenţă categoria I A, potrivit unui anunţ publicat pe platforma SICAP, scrie News.ro. Licitaţia vizează elaborarea fazei de proiectare (aviz, proiect tehnic, detalii de execuţie) şi a fazei de execuţie a lucrarilor, inclusiv asistenţa tehnică din partea proiectantului pe toata durata execuţiei lucrărilor, conform Hotărârii nr. 907 din 29 noiembrie 2016. Spitalul va fi construit pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, Nr. 10, Sector 1, Bucureşti. Perioada de garanţie este de minimum 60 de luni, iar durata minimă a perioadei de proiectare şi execuţie este de 18 luni (din care proiectare – 4 luni, iar execuţia – 14 luni). Intrarea în vigoare a contractului este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, iar elaborarea proiectului tehnic de execuţie este condiţionată de aprobarea prealabilă a indicatorilor tehnico-economici şi emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare a executării lucrărilor. Ofertantul trebuie să fi avut o cifră de afaceri globală de cel puţin 2,405 miliarde lei, pentru ultimele trei exerciţii financiare. Durata contractului este estimată la 36 luni.

    sâmbătă, 15:32:08, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Un articol de astăzi care confirmă speculațiile noastre inițiale. SUA desfășoară noi atacuri aeriene în Irak. Cotidianul: MAPAMONDUL fierbe: Se trage în toate direcțiile Un nou raid aerian american a avut ca ţintă sâmbătă dimineaţă un comandant al miliţiilor Hashd al-Shaabi, la nord de Bagdad, potrivit televiziunii de stat, la o zi după bombardamentul în care a fost ucis generalul iranian Qassem Soleimani, iniţiatorul acestei coaliţii de paramilitari irakieni pro-Iran, relatează AFP. Nu a fost dezvăluită identitatea comandantului vizat. Acest atac a făcut „morţi şi răniţi”, a precizat pentru AFP o sursă din cadrul poliţiei irakiene, fără a prezenta un bilanţ exact. Conform unei surss a armatei irakiene, citată de Reuters, cel puţin şase persoane au fost ucise şi alte trei sunt rănite grav în urma unui atac aerian care a vizat miliţiile şiite ale Forțelor Populare de Mobilizare din Irak, sprijinite de Iran, în apropierea taberei Taji de la nord de Bagdad. Două dintre cele trei vehicule care alcătuiau un convoi al milițiilor au fost găsite arse, a afirmat sursa, precum și șase cadavre incendiate. Aliat contra aliat: Înțepături Franța – SUA Secretarul american de stat Mike Pompeo a spus vineri că Franţa ”greşeşte” dacă crede că lumea a devenit ”mai periculoasă” după ce SUA l-au ucis pe generalul iranian Qassem Soleimani într-un raid în Irak, transmite AFP. Mike Pompeo a făcut aceste aprecieri după ce a fost solicitat de postul CNN să comenteze o declaraţie a secretarului de stat francez pentru afaceri europene, Amélie de Montchalin, care a spus la postul RTL că ne regăsim astăzi ”într-o lume mai periculoasă” din cauza riscurilor de ”escaladare militară” în Orientul Mijlociu. ”Francezii pur şi simplu greşesc la acest punct”, a răspuns secretarul american de stat. ”Lumea este mult mai sigură astăzi. Şi pot să vă asigur că americanii din regiune sunt mai în siguranţă astăzi după moartea lui Qassem Soleimani”, consideră Pompeo. Ulterior, oficialul american a scris pe Twitter că a avut o convorbire telefonică cu omologul său francez, Jean-Yves Le Drian. ”Lupta împotriva activităţilor nefaste ale regimului iranian este o prioritate comună cu partenerii noştri europeni. Hotărârea noastră de a ne proteja popoarele şi interesele este de neclintit”, a adăugat şeful diplomaţiei americane. La rândul său, ministrul Jean-Yves Le Drian a cerut Iranului să evite orice reacţie după uciderea generalului Soleimani, pentru a nu se ajunge la ”o gravă criză a proliferării nucleare”. ”Franţa îndeamnă pe fiecare la reţinere şi Iranul să evite orice măsură susceptibilă să agraveze instabilitatea regională”, a indicat MAE francez într-un comunicat. Tot vineri, Palatul Elysée a anunțat că preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, se consultă cu omologul său din Rusia, Vladimir Putin, pe tema situaţiei din Irak şi îndeamnă Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reţinere. Emmanuel Macron va menţine „contactele strânse” cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, pe tema situaţiei din Irak, „pentru evitarea unei noi escaladări periculoase a tensiunilor”, a transmis Preşedinţia Franţei, conform cotidianului Le Figaro. Preşedintele Franţei „îndeamnă toate părţile să dea dovadă de reţinere” după moartea generalului iranian Qassem Soleimani, precizează Palatul Elysée. În cursul conversaţiei cu Vladimir Putin, Emmanuel Macron „a reiterat ataşamentul Franţei faţă de suveranitatea şi securitatea Irakului şi faţă de stabilitatea regională”. Preşedintele Franţei „a cerut din nou Iranului să revină rapid la respectarea deplină a obligaţiilor nucleare şi să se abţină de la orice provocare”, subliniază Palatul Elysée. Iranul a promis vineri că va răzbuna ”la locul şi momentul potrivit” uciderea comandantului Forţei Al-Quds, generalul Qassem Soleimani, al cărui convoi a fost ţinta unei drone americane pe aeroportul din capitala irakiană, Bagdad. Potrivit responsabililor americani şi preşedintelui Donald Trump, care a ordonat raidul, acesta a fost menit să prevină noi operaţiuni ale Forţei Al-Quds, după ce acţiunile acesteia au provocat moartea a numeroşi militari americani sau din ţări aliate ale SUA, ultima fiind atacul cu rachete în urma căruia un subcontractor american a fost ucis într-o bază irakiană din oraşul Kirkuk. La câteva ore după acest raid, Washingtonul le-a cerut cetăţenilor americani aflaţi în Irak să părăsească imediat această ţară. Un purtător de cuvânt al Ministerului irakian al Petrolului a confirmat că angajaţi americani care lucrează pentru companiile petroliere pleacă din Irak, el asigurând însă că producţia de petrol nu este afectată. Trupe suplimentare Statele Unite trimit aproape 3.000 de trupe suplimentare în Orientul Mijlociu din a 82-a Divizie aeriană, ca măsură de precauție pe fondul amenințărilor tot mai mari la adresa forțelor americane din regiune, a anunţat vineri Pentagonul, potrivit Reuters. Un înalt oficial al SUA, vorbind în condiții de anonimat, a declarat că sunt de asemenea cântărite detaşări suplimentare de trupe din SUA, inclusiv trimiterea de elemente ale Brigăzii Aeriene 173 din Europa pentru activități precum protecția ambasadei sale din Liban. Atacul de peste noapte, autorizat de președintele Donald Trump, a reprezentat o escaladare dramatică într-un „război din umbră” în Orientul Mijlociu între Iran și Statele Unite și aliații săi, în principal Israel și Arabia Saudită. Pentagonul a anunţat că brigada Forței de Răspuns Imediat (IRF) a celei de-a 82-a divizii aeriene a fost detaşată în regiune. „Brigada va derula în Kuweit o acțiune adecvată și de precauție, ca răspuns la creșterea nivelului amenințărilor împotriva personalului și a instalațiilor americane și va ajuta la reconstituirea personalului de rezervă”, a anunţat Pentagonul într-un comunicat. Trupele se vor alătura celor aproximativ 750 de forțe care au fost trimise în Kuweit la începutul acestei săptămâni. De obicei, o brigadă este formată din aproximativ 3.500 de persoane. Pe de altă parte, Statele Unite și aliații săi au suspendat pregătirea forțelor irakiene din cauza amenințării crescute cu care se confruntă, după ce în urma unui atac aerian american din Bagdad a fost ucis vineri un general iranian de rang înalt, a anunţat armata germană într-o scrisoare, potrivit Reuters. În scrisoarea către parlamentarii germani, un ofițer superior german a prezentat că generalul american Pat White a decis să crească în continuare nivelul de protecție pentru forțele detaşate în Irak în cadrul Operațiunea de Rezolvare Inerentă (OIR), pe care o comandă. „Astfel, pregătirea pentru securitatea irakiană și forțele armate din Irak este suspendată temporar”, le-a scris generalul german Erich Pfeffer membrilor comisiilor de apărare și relații externe din Bundestag în scrisoarea din 3 ianuarie. „Directiva este obligatorie pentru toate țările partenere implicate în OIR din taberele de instruire din Irak”, a adăugat el. Germania are în jur de 120 de militari detaşaţi în Irak în cadrul Operațiunii de Rezolvare Inerentă a SUA. Donald Trump a declarat vineri că America nu doreşte ”o schimbare de regim în Iran”, dar Statele Unite ”sunt pregătite să ia toate măsurile necesare”, dacă Iranul pune în pericol vieţile americanilor. ”Am acţionat noaptea trecută pentru a opri un război. Nu am acţionat pentru a începe un război”, a afirmat Trump în prima sa declaraţia la televiziune după moartea lui Soleimani, anunţată joi seara. Soleimani “a făcut o pasiune bolnavă din moartea unor oameni nevinovaţi. L-am prins în acţiune şi l-am lichidat”, a spus Trump, aflat la Mar-a-Lago, proprietatea sa din Palm Beach. Trump nu a răspuns întrebărilor reporterilor. Reacția UE Josep Borrell, Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, a îndemnat vineri Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reţinere, pentru a evita escaladarea conflictului. „Toate părţile implicate şi partenerii acestora trebuie să dea dovadă de reţinere”, a declarat Josep Borrell, citat de cotidianul Le Figaro. „Este necesară responsabilitate în acest moment crucial, deoarece o altă criză riscă să pericliteze anii de eforturi pentru stabilizarea Irakului”, a atras atenţia Joseph Borrell.

    sâmbătă, 09:17:42, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Am găsit un comentariu foarte bun și edificator care acuză modul deformat în care Unitatea a ajuns să fie precondiție pentru sfințire și participare la viața Bisericii: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/01/unitatea-credintei-si-credinta-in.html?m=1 Articolul este unul polemic dar consider că formulează argumente foarte oportune. Ar trebui reluate cumva aceste idei într-o formă mai cursivă și structurată. Dar recomand articolul orișicum! 🙂

    sâmbătă, 09:05:07, 4 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Mă îndoiesc că se va repeta modelul anterior al războaielor mondiale. Este clar că există un conflict generalizat, cu intensitate variabilă, nu doar în acest caz. Dacă citim în grila istorică, Iranul și SUA sunt în stare de pace acum și este foarte puțin probabil ca Iranul să răspundă în mod deschis, cu atât mai puțin printr-o declarație de război. Ceea ce presupun că se va întâmpla va fi o înfierbântare generală, fiecare încercând să speculeze noua criză în interes propriu. E rău că s-a mai coborât o treaptă spre hăul spre care ne îndreptăm. Mai cred că americanii şi israelul vor începe dezmembrarea/neutralizarea forţelor pro-iraniene din OM. Nu cred să lase iniţiativa în dreptul iranienilor, ci pur şi simplu vor anihila ceea ce se numeşte semiluna şiită, conexiunea terestră cu Libanul. Cred că urmează atacuri ale aviaţiei israeliene în Siria. Părerea mea de nepriceput..

    vineri, 21:35:40, 3 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Inca un pas spre al III-lea razboi mondial. Asa au inceput si celelalte doua, intai conflict intre cateva state, dupa care incet-incet au intrat toate in razboi.

    vineri, 21:13:11, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    De acord cu ce ați scris. Doamne ajută ca măcar de-acum încolo Patriarhul nostru și episcopii mai nefricoși... să (sus)țină adevărul , cu atâta preț păstrat în Ortodoxie. Domnul să-i apere și să-i întărească! PS: E ceva și faptul că până acum Patriarhul și ceilalți ierahi nu au făcut jocul politicienilor globaliști și al Fanarului în chestiunea arzătoare cu schismaticii ucraineni!

    vineri, 16:57:11, 3 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Asasinarea generalului Soleimani – Casus Belli:

    Adăugăm în cele ce urmează două articole reacţie, primul fiind scris de Petre Iancu, un editorialist notoriu pro-istrael şi pro-globalism, prin urmare împotriva lui Trump, ceea ce conferă articolului său o oarecare spuză de simţ critic. Sunt confirmate, pe larg şi cu detalii, supoziţiile pe care am îndrăznit să le facem în partea de început a articolului, cu rezerva faptului că, dată fiind poziţia editorialistului, tabăra iraniană este calificată din start ca fiind "teroristă". Alţi editorialişti de la noi, preluaţi în finalul acestui comentariu, se referă la Soleimani ca la un erou. Este deci evidentă separarea taberelor ideologice şi cu privire la acest subiect. Personal, subscriu comunicatului ministerului rus de externe în care se arată că „Soleimani servea fidel interesele Iranului. Prezentăm sincerele noastre condoleanţe poporului iranian”. Cele două articole: Eliminarea teroristului-şef Soleimani şi riscul unui război de proporţii Tensiunile iscate de eliminarea teroristului-şef Soleimani depăşesc net raporturile americano-iraniene. Deflagraţia rachetei care i-a pus capăt vieţii a sporit exponenţial riscul unui mare război regional sau global. În Orient, limbajul liderilor e rareori ponderat. E auster şi autoritar, ca glasul stăpânului care-şi struneşte copiii nedisciplinaţi. Nu arareori vibrează fatal, ameninţându-şi ”inamicii” întotdeauna ”de moarte”. E, prin tradiţie, contondent, disuasiv şi agresiv. De această dată s-ar rata însă interpretarea impactului enorm al dramaticei ucideri ţintite, lângă aeroportul din Bagdhad, a generalului iranian Ghossem Soleimani, de către un tir de rachete americane, dacă s-ar subestima ameninţările cu vindicta ale ayatolahului Khamenei şi ale preşedintelui Rohani. Sau ale satrapilor lor regionali. .A nu se răzbuna, fie şi după un interval de aşteptare, cu intransigenţă maximă, deci cu o vărsare de sânge de proporţii rare, în urma unei asemenea lovituri aplicate imperiului terorist şiit, ar fi, conform codurilor conduitei orientale, indiciul unei slăbiciuni terminale. Ar semnaliza vecinilor că Iranul e lovit de anemie. Ar însemna că e silit să suporte o şifonare de autoritate şi-o înfrângere de-o anvergură potenţial atât de mare, încât să rişte dezintegrarea teocraticului regim. Greu de crezut că, în situaţia ei, marcată de crescânde dificultăţi economice şi politice, republica islamică îşi va permite acest risc. Pentru că Soleimani şi vice-şeful miliţiilor şiite irakiene, Abu Mahdi Al Muhandis, alături de care a fost ucis vineri dimineaţă, sunt foarte greu de înlocuit. Soleimani, poreclit ”comandantul din umbră”, şeful legendar al brigăzilor al Quds, constituind trupa de elită, externă, a teroriştilor Gărzilor Revoluţionare Iraniene, omul care conducea operaţiunile expansioniste ale hegemonialilor ayatolahi persani în întregul Orient Apropiat şi Mijlociu era, între şiiţi, o icoană. Un star pop. Un mit. Ca atare, uciderea lui, alături de principalul său discipol irakian e, pentru iranieni, nu doar un dezastru tactic, militar şi informaţional. E şi o catastrofă de imagine, o îngenunchere simbolică extrem de dureroasă, demonstrând, totodată, că ayatolahul Khamenei, liderul suprem al Iranului, şi conducătorii serviciilor sale secrete şi-au greşit serios calculele de acasă. Estimările lor cu privire la voinţa şi capacitatea lui Donald Trump de a reacţiona militar viguros la repetatele provocări iraniene s-au dovedit fatal eronate. Nu le trecuse Trump pe toate cu vederea cu un rar stoicisim? Nu se abţinuse el să riposteze la numeroase agresiuni iraniene, de la distrugerea unei drone militare scumpe, la varii acte de piraterie? Nu-l dăduse el afară pe John Bolton, consecventul adept al unei politici dure faţă de Iran? În fond, provocările iraniene n-au început, ci au culminat cu asasinarea, de către miliţiile şiite, pro-iraniene, din Irak, a unui civil american, devenit victima unui tir de baraj neprovocat, cu 30 de rachete, lansat de grupul proxy condus de oamenii lui Soleimani asupra unei baze SUA din Kirkuk. Crima de la finele anului n-avea cum să nu fie urmată de o ripostă americană cu rachete, soldată cu zeci de victime din rândul combatanţilor Kataib Hisbollah din Irak. Care şi-au mobilizat, în revanşă, rezervele din capitala irakiană şi-au încercat să ia cu asalt ambasada americană de la Baghdad, scriind pe pereţii reprezentanţei americane: ”noi suntem luptătorii lui Soleimani”. Mai nou, s-au văzut decapitaţi. Odată cu ei se văd lipsiţi de comandant toate grupările teroriste exportând revoluţie islamică iraniană din Siria până în Yemen şi din Liban până în Irakul sugrumat de miliţii şiite, încercând să ajute guvernul-satelit de la Baghdad să ţină sub control o populaţie sunită revoltată. Una josnic ignorată de occidentali, deşi grupările teroriste şiite au tot tras în protestatari paşnici, umplând străzile irakiene, după modelul în care Securitatea ceauşistă îi atacase pe românii revoluţionari în decembrie 1989. Când tiranul îşi permisese o riscantă vizită în Iran. Vineri, iranienii s-au lăsat la rândul lor prinşi cu izmenele pe vine. Or, n-ar fi trebuit să fie surprinşi. O sumedenie de indicii ar fi trebuit să-i avertizeze. Premierul demisionar al Irakului, Adel Abdul Mahdi, fusese avertizat de şeful Pentagonului cu o jumătate de oră înainte de atacul duminical. Violenţa loviturii ar fi trebuit să-i edifice pe iranieni că, deşi e într-un an electoral şi ar fi vrut să-şi retragă trupele dislocate în Orient, Trump, departe de a miza doar pe izolaţionism, caută să se impună printr-o bubuitură colosală ca personalitate redutabilă. Pentru şeful statului american, care a încasat câteva răsunătoare eşecuri diplomatice în 2019, în special în raporturile cu nordcoreenii, ameliorarea imaginii sale externe de om de stat şi de conducător de oşti e esenţială tocmai într-un an electoral. Puţin îi pasă de repercusiuni externe, dacă socoteala din târg îi va aduce domesticele voturi scontate. Mai delicată e situaţia pentru israelieni, ameninţaţi de mult de ayatolahi cu genocidul şi învinuiţi şi acum, de către mai-marii de la Teheran, ca responsabili, împreună cu americanii, pentru uciderea geniului lor militar, numit Soleimani. Vor riposta iranienii prin atacuri facile, rapide, asupra statelor arabe din zonă, considerate braţul prelungit al SUA şi al Israelului? Vor mina Golful Persic? Vor escalada şi ei, dramatic, atacând, eventual prin interpuşi, statul evreu sau interesele americane regionale? Sau vor manifesta răbdare, mizând înainte de ripostă, ca de atâtea ori în trecut, pe redusele marje de atenţie şi de rezistenţă ale occidentalilor? Deşi clar justificată de sângele american care i-a pătat din abundenţă mâinile, uciderea unei figuri de proră a revoluţiei iraniene şi a forţei militare persane ca teroristul-şef Soleimani implică riscul unei conflagraţii de mari dimensiuni. Căci e greu de crezut că, într-un an electoral, când importanţa imaginii sale i se va părea decisivă, Trump va admite o vădită şifonare a prestigiului său prin inevitabila ripostă iraniană. Ori că se va plia sensibilităţilor dilematicei opoziţii democrate, care, puternic ideologizată şi obsedată de Trump, dar rece la orice altceva, critică ”inoportunitatea” unui demers judecat de mulţi americani ca patriotic. Dar nu e clar dacă SUA au o strategie în regiune care să gestioneze adecvat urmările atacului de vineri. La rândul lor, iranienii, mai belicoşi chiar decât aliaţii lor, de pildă turcii lui Erdogan şi ruşii lui Putin, alături de care, sub comanda lui Soleimani, au izbutit nu doar să cucerească, ci şi să distrugă Siria şi să sperie lumea arabă, sunt cu spatele la zid. Fiindcă ambiţiile lor nucleare şi ameninţările lor genocidale s-au vărsat în politica SUA a ”presiunii maxime” şi a amplificării permanente a sancţiunilor americane. Atât aventurile externe iraniene, cât şi strângerea internă a şurubului, inevitabilă din combinata cauză a celor dintâi, a embargoului şi-a lăcomiei potentaţilor persani, au sporit vulnerabilitatea unui regim aflat în proximitatea punctului de ruptură. Încât e greu de subestimat dramatismul situaţiei ori consecinţele sale potenţiale. Nici implozia regimului iranian cu toate urmările sale pentru raportul de forţe dintre şiiţi şi arabii suniţi, nici apocalipsa nu mai par din cale afară de departe. _____________________________________________________________________________________ Trenduri.blogspot.com: Moartea unui erou Cred că am fost printre primii care-au aflat despre moartea generalului Qassem Soleimani. Inițial am crezut că e fake news. Apoi, după tweet-ul inițial, au început să se propage informațiile. Știam sursa, astfel încât nu le-am dat crezare. Era absolut penibil să fie așa. Ceva mai târziu, am primit confirmarea din partea a două surse „neinfectate” de tweet-ul inițial: una israeliană și una irakiană. Abia atunci am înțeles că știrea era adevărată. Înainte de a trece mai departe, trebuie să înțelegeți că Soleimani a fost ucis mișelește. Toate operațiunea nu are absolut nimic de-a face cu războiul, cu vreo poveste complicată de spionaj sau cu altceva. Nu! Soleimani avea statut diplomatic în Irak, era trimis oficial acolo, astfel încât era persoană protejată, beneficiind de imunitate diplomatică. N-a fost nicio poveste cu spioni care-ar fi aflat despre „deplasările secrete” ale generalului iranian. Adevărul e că se știa că se află la aeroport deoarece nu se ferea de nimic. Lucra la vedere, beneficiind de statutul său diplomatic. Dacă ar fi vrut să fie nevăzut, în mod sigur ar fi acționat în umbră, așa cum a făcut-o nu de puține ori în teritoriul inamic. Ceea ce a făcut Trump, ordonând lichidarea unei persoane care se bucura de statut diplomatic și se deplasa neprotejat, e o acțiune demnă de „subtilitatea” unor țărănoi nespălați și cu scuipat în barbă. Așa ceva pur și simplu nu se face. Întrebarea care se pune acum este care va fi riposta? Greu de spus. Americanii au acționat atât de ghiolbănește încât nicio acțiune ulterioară nu va mai fi de neînțeles. Au coborât la un nivel atât de jos confruntarea încât totul a devenit de neimaginat. De-aceea mult timp am fost blocat și n-am dat crezare „zvonului” privind asasinarea sa. Certitudinea pe care o am e că pentru mulți oameni din Orient, dispariția generalului reprezintă, în primul rând, un șoc teribil, urmat de perplexitate. Din punctul de vedere al succesiunii se va trece ușor peste dispariția sa întrucât cei din forțele Quds sunt toți militari bravi, de prim rang. Însă aura legendară pe care o avea va fi extrem de greu să fie obținută de altcineva. Soleimani intră direct în legendă, spre deosebire de dușmanii săi intrați definitiv în rahatul penibilului, al lipsei de onestitate și al banditismului afișat pe față. Scânteia Orientului pare a se fi aprins odată cu acest gest mișelesc. Acum nu mai vorbim despre „dacă” ci despre „când”, iar de-aici lucrurile încep să se complice teribil. Vă voi reaminti un amănunt trecut cu vederea: tehnologia balistică pe care-o deține Kim Jong-un e de origine iraniană. Nu cred că liderul nord-coreean nu le va întoarce iranienilor serviciile prin know-how pentru obținerea armei nucleare. Iar asta se va produce repede, dacă nu cumva deja s-a produs. Și, cu acest prilej, transformarea Orientului într-un foc de artificii e extrem de aproape. Sunt curios pe cine va ferici cel mai mult noua paradigmă!

    vineri, 16:20:13, 3 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Da, vreau să subliniez că nu m-am referit îndeosebi la cei de la Cuvântul Ortodox că ar „băga capul în nisip”, chiar dacă în comentariul lor cam asta spun. A fost mai mult un prilej pentru a atrage atenția asupra propagandei oficiale deșănțate și mincinoase și asupra tacticii voite sau neintenționate a IPS Ierotheos prin care a făcut să scape cumva basma curată Sinodul. Cred că alta ar fi situația și reacția credincioșilor dacă ar conștientiza mai bine cum stau lucrurile. Eu de la început am spus că este posibil ca BOR să nu ducă mai departe acțiuni ecumeniste, dar va gira pe cele fanariote, ceea ce este suficient. Pe scurt, ar trebui să conștientizeze fiecare exact situația în care ne-am băgat prin deciziile din Creta, fără exagerări. Una deosebit de fragilă. Măcar să nu se mai afirme sfruntat că nu s-a schimbat nimic. S-a schimbat totul, începând cu situația din Ucraina și cine știe ce va mai urma. Plus că deja Biserica este zdruncinată în integritatea ei deja, asta afectând pe fiecare în parte, dacă are conștiință, punct în care nu mai aduc detalii și argumente. Și încă ceva important: Dacă acum ierarhii spun că nu s-a schimbat nimic, ce garanție avem că vor reacționa și se vor împotrivi Constantinopolului când se va ajunge la unirea concretă cu ereticii? Dacă acum ei acceptă situația să-i numim frați pe eretici ca fiind în aceeași Biserică, în ce fel se vor putea opune unirii cu „frații”?

    vineri, 13:22:09, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Cum mai bagă capu-n nisip atâția și atâția... de-ai noștri care, chipurile, pun gândul cel bun și-l creditează la nesfârșit pe Patriarhul Bartolomeu! Iată că acesta a spus de astă dată cu subiect și predicat în care scop și-n care duh (necurat) a fost Sinodul din Creta, citez: "Vreau să subliniez că în 2016, am organizat Sinodul din Creta, la care a participat și Biserica Serbiei, și, în cadrul acestui Sinod, a fost luată decizia de a se continua dialogul cu biserica catolică, scopul fiind unitatea celor două biserici, ortodoxă și catolică. La acest dialog participă toate bisericile ortodoxe, inclusiv Patriarhia Ecumenică."

    vineri, 13:02:29, 3 ianuarie 2020

  • andrei-d

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Ce se întâmplă în Muntenegru nu e un șantaj pentru sârbi și declarațiile ce ataca Biserica "mamă" a Constantinopolului? Și urmează Macedonia probabil sa facă putina zarva...cum rusii nu au fost cuminți nici sârbii nu sunt departe de a fi penalizați.

    vineri, 08:06:56, 3 ianuarie 2020

  • Sara

    la articolul Deciziile incomode ale Sinodului din Creta cu privire la catolici și acceptarea adevărului:

    Asa este, parinte! Buna analiza!

    vineri, 07:37:44, 3 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului confirmă scrisorile de invitație la Sinaxa Întâistătătorilor, dar se eschivează și nu o consideră „serioasă”:

    Cum de-or persista unii ierarhi în acordarea unei cinstiri deosebite pt Patriarhul Constantinopolului când acesta a fost în stare de o acțiune atât de smintitoare precum cea care întrece imaginația chiar și a celor mai îngăduitori dintre ortodocși (și chiar dintre catolicii conservatori)? Mă refer la știrea recentă din octombrie 2019: https://spzh.news/ro/news/65420-shvedskaja-jepiskopessa-nagradila-patriarkha-varfolomeja-ordenom-svojej-cerkvi Pentru mine această onorare a Patriarhului Ecumenic de către “arhiepiscopesa“ suedeză a luteranilor este o nerușinare fără seamăn la adresa Ortodoxiei! Domnul să-i dea timp de pocăință!

    miercuri, 20:55:37, 1 ianuarie 2020

  • Ioan

    la articolul Arhiepiscopul Ciprului confirmă scrisorile de invitație la Sinaxa Întâistătătorilor, dar se eschivează și nu o consideră „serioasă”:

    Sunt uimit de gândirea aceasta de factură papistașă în favoarea numai a tronului de la Constantinopol.... Care, să nu uităm, în ultima sută de ani, nicidecum nu a fost un bastion al Ortodoxiei ci, dimpotrivă, a tras în jos Ortodoxia Luptătoare prin nenumărate acțiuni și decizii smintitoare! Apoi, cine a convocat cele 7 Sinoade Ecumenice, dar și pe celelalte canonice ulterioare? Numai Episcopul de la Constantinopolul sau al Romei?? Of!

    miercuri, 20:02:16, 1 ianuarie 2020

  • Mitzi

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Împreună cu întreaga „obște” dorim tuturor vremuri bune pentru mântuire, un an nou sănătos, bucuros și liniștit, numai bun pentru sporit! Duhovnicește, în primul rând! La mulți ani!

    miercuri, 14:46:36, 1 ianuarie 2020

  • MD Crismaru

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Sa ne traiti sanatos Parinte!

    miercuri, 14:18:19, 1 ianuarie 2020

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    Dumnezeu să ne dea puterea cea bună tuturor să aducem roadele împărăției Lui în ogorul sufletului nostru și al Bisericii în anul ce a sosit! Trebuie să fie și neghinele smintelilor ca să se învedereze iscusința fiecăruia; dar să nu vină prin noi poticnirile pentru alții. Un an nou binecuvântat tuturor!

    miercuri, 12:03:54, 1 ianuarie 2020

  • Răzvan ANDONE

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani sănătoși și binecuvantați cu bucurii !!!

    miercuri, 09:20:40, 1 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani Elena! 🙂

    miercuri, 00:29:31, 1 ianuarie 2020

  • Elena

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La multi ani spre mantuire!

    miercuri, 00:23:26, 1 ianuarie 2020

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La mulți ani Andrei! 🙂

    marți, 21:56:03, 31 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul La mulţi ani, cu drag!:

    La multi ani binecuvantati de Dumnezeu si mantuire la toata lumea!

    marți, 21:34:04, 31 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Filaret însuși condamnasera pe schismatici înainte de a fi el unul dintre ei. Așadar o biserica ce a luat naștere în parlament, câțiva arhierei rătăciți și aia e. Polonezii deși au fost "recunoscuți" de Fanar, ulterior s-au pocăit față de Moscova, biserica mamă, pentru a primi canonicitate. https://orthochristian.com/126622.html

    luni, 11:37:19, 30 decembrie 2019

  • com

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Raman tot mai putini dar sunt mai puternici. Sa vedem cum se evolueaza si in Muntenegru, se pare ca acolo nu sunt ierarhi tradatori/vanzatori.

    luni, 07:53:27, 30 decembrie 2019

  • MD Crismaru

    la articolul Istoria „autocefaliei” schismatice ucrainene (VIDEO):

    Tulburator videoclip....Doamne apara-ne si pazeste-ne, multumim Preasf. Par. si pt. acest articol!

    duminică, 21:55:58, 29 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Iar datorita papismului, se da apa la moara altor erezii ce în continuare dezbina tot mai mult Biserica, una este etnofiletismul (ucrainian, macedonian și mai nou în Muntenegru, unde recent inafara de legile bolșevice a fost bătut și un episcop sârb https://spzh.news/en/news/67393-policija-v-chernogorii-zhyostoko-izbila-ijerarkha-serbskoj-cerkvi). Dacă Duhul lui Dumnezeu unește oamenii între ei, se vede clar ca acest duh și aceste erezii plecate și alimentate de Fanar ca papismul și etnofiletismul dezbina, și lucrează tocmai la subminarea Miresei lui Hristos. Despre ce pom și ce roade vorbim?

    vineri, 23:14:25, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Ba este. Am și menționat asta în text. Doar că există încă o inerție în a se preciza termenii în care este operată. Adică rușii ar trebui să spună clar că la mijloc există o erezie, cea a papismului. Pentru o mai bună lămurire a lucrurilor și pentru a evita atacurile că iau aceste măsuri pe considerente de politică (bisericească), nu de dragul credinței și unității Bisericii, așa cum pretind. Ce-i drept, nu avem textul hotărârilor sindale, ci doar un comunicat de presă. Mi-e că este foarte slăbită credința și foarte puțini merg pe principiile ei, chiar dintre ierarhi și dintre Bisericile Locale, ci mai mult pe considerente etnice și pământești.

    vineri, 18:23:55, 27 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Hotărâri întârziate, dar severe ale Patriarhiei Moscovei în raport cu Patriarhia Alexandriei:

    Sarut mana Parinte! Deci intreruperea comuniunii cu cei care recunosc schisma din Ucraina, din partea rusilor, nu este acoperita canonic?

    vineri, 17:38:08, 27 decembrie 2019

  • Tatiana Axintescu

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    Sunt de acord cu infiintarea acestui fel de sindicat! Astept mai multe detalii si sunt de acord sa cotizez! Se deschide,astfel,poisibilitatea de a lupta legal si a obtine,cu decenta, realizari multiple pe toate planurile ! Mult succes demersului si infiintarii legale!

    vineri, 17:22:55, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    Biserica Rusă și-a exprimat ieri sinodal oficial sprijinul pentru propunerea exprimată de Patriarhul Ierusalimului de a fi convocată o consfătuire panortodoxă. Doar Biserica Cehiei și Slovaciei a mai făcut acest lucru oficial.

    vineri, 12:02:30, 27 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt la Naşterea lui Hristos:

    Așa e Sf. Vasile, un titan complet și edificator. Un Sfânt ales între Sfinții Bisericii.

    miercuri, 14:09:08, 25 decembrie 2019

  • MD Crismaru

    la articolul Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt la Naşterea lui Hristos:

    Asemenea articol desavirsit nu am mai citit pina acum....sarut mina Preasfinte Parinte!

    miercuri, 14:01:14, 25 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    ASEMĂNĂRI ISTORICE 1. Contextul istoric din trecut: Antioh Epifan [175-164 î.Hr.] este unul din imparatii care s-au succedat in cadrul spatiului politic al fostului Imperiu creat si condus de Alexandru Macedon. Aceasta perioada istorica este cunoscuta sub numele de elenism si este, practic, prima perioada de… globalizare puternica ce o cunoastem. (...) În mod evident, generalii lui Alexandru aveau tot interesul sa impuna elenismul, sa uniformizeze cultura si modul de viata, pentru a putea preveni orice fel de autonomie din partea popoarelor aflate sub stapanirea lor. (...) greaca devine limba oficială a tuturor cetăţenilor, peste tot se înfiinţează şcoli şi instituţii de educaţie fizică, negoţul cunoaşte o expansiune enormă şi, prin el, bunăstarea economică, filosofia şi ştiinţa – îndeosebi matematicile şi fizica – aduc nume noi şi importante în istoria culturii. Era evident însă că o structură atât de mozaicată nu putea să-i asigure imperiului o unitate de durată. Aşa a început – la scara lumii de atunci – un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia (care oferea standardele de civilizaţie şi cultură), iar Estul, restul (care trebuia să le adopte). (...) Drama a început în momentul în care globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia prin adoptarea credinţelor şi moravurilor-standard şi, prin aceasta, să renunţe, practic, la identitatea lor ca neam. (...)" 2. Apostazia lui Israel. Cu toate ca elenismul era o cultura in plin afirmare istorica, cu toate ca imperiile generalilor lui Alexandru Macedon erau atat de puternice, acesti factori nu erau de ajuns pentru a se ajunge la o cadere atat de grava si un razboi atat de fatis dus impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii Sale, atunci existenta la poporul evreu. Ceea ce a creat premisele acestei tragedii a fost tradarea evreilor si, mai ales, a arhiereilor iudei, care au ales sa se faca slugi ale elenismului si ale stapanilor lumii, intorcand spatele lui Dumnezeu si poporului simplu. Tradarea din interior a venit, asadar, din doua directii. In primul rand, elita culturala a iudeilor, care avea si sarcini sacerdotale, incepe sa ravneasca la splendorile elenistice si la modul de viata grecesc si sa le importe in Ierusalim, urmandu-le in aceasta si poporul. Dar sa citim chiar din Cartea 1 a Macabeilor (varianta Anania): "În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne”. Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor. Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; şi-au refăcut prepuţul, lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul. (Macabei 1, 11-15)." A face legamant cu neamurile nu inseamna ceva simbolic, doar o raspandire spontana a unui fel de a trai sau o adoptare autohtona, ci, practic, incheierea unor tratate, sau, cum am spune astazi, cererea expresa de a intra intr-un sistem definit de putere si “valori”, un sistem politic, social, cultural complet. Constatam ca paragraful citat se suprapune perfect peste istoria noastra: si noi am constatat dupa prigoana comunista cat de rau ne-a fost de cand ne-am despartit de “neamurile vestului”, si noi am mers la ei (nu ei la noi) si am cerut in genunchi sa ne primeasca in sistemele lor, ravnind la scolile, la civilizatia, la prosperitatea lor… lepadand fara vreo clipire din ochi “legamantul cel sfant”, vietuirea din batrani si propriile noastre valori. Este adevarat ca la amnezia, uitarea si dispretuirea Bisericii si a Traditiei a lucrat din plin si cu arme feroce comunismul. Numai pe fondul defrisarii facute de sistemul comunist a fost posibila aceasta reactie tipica pentru popoarele salbaticite. Ca altadata indigenii din teritoriile nou descoperite, ne-am trezit ca ne sticlesc ochii dupa “carnuri” si “margele de sticla”, dupa toata “civilizatia” care ne facea sa ne simtim teribil de complexati in provincialitatea noastra. Am ajuns astfel sa ravnim dupa “integrarea in UE si NATO” ca altadata evreii dupa imputernicirea de a trai dupa datinile paganilor si de a le fi bine. Astfel, implicatiile acestei tradari sunt dintre cele mai concrete: indepartarea de la modul de viata traditional, de la linia de conduita a batranilor si parintilor nostri inseamna intrarea intr-un circuit de putere politica si de sisteme – inseamna, practic, expunerea totala fata de interesele si scopurile acestora. In al doilea rand, insasi Biserica Vechiului Testament, de la cele mai inalte niveluri ale sale, se afla in plina apostazie. In functia de arhiereu, cea mai inalta treapta a VT, ajunge, prin inselaciune, un anume Iason. Amanunte aflam in Cartea a 2-a a Macabeilor: "Dar, după ce Seleuc a părăsit această viaţă şi după ce Antioh, poreclit Epifan, i-a urmat la tron, Iason, fratele lui Onia, a a pus mâna, prin înşelăciune, pe dregătoria de mare preot, făgăduind regelui trei sute şaizeci de talanţi de argint, precum şi optzeci de talanţi de aur dintr’un alt izvor de venituri; pe deasupra, s’a făgăduit cu încă o sută cincizeci, dacă i se va îngădui ca el însuşi să înfiinţeze un gimnaziu şi un efebiu şi să-i înscrie pe cei din Ierusalim drept cetăţeni ai Antiohiei. (2 Macabei 4, 7-9)" Asadar, Marele Arhiereu, de fapt un tradator si un slujbas al Noii Ordini Elenistice, se angajeaza din plin la eradicarea vechiului cult iudaic si la impunerea noului cult elenistic, globalizant. Important este de remarcat faptul ca acest Iason urmareste sa obtina „privilegiul” de a fi cel prin care se realizeaza toate aceste obiective urmarite si de puterea politica: impunerea noilor centre de cultura (gimnaziile elene, in care se punea accentul pe „cultura” trupului, educatie fizica etc.) si, mai ales, sarcina politica de a inscrie pe cei din Ierusalim drept cetateni ai Antiohiei. Acesta era planul stapanirii politice, si cel mai potrivit pentru punerea lui aplicare nu putea fi altcineva decat un tradator din interior, si inca unul cu prestigiu asa de mare cum era ocupantul scaunului lui Moise. Un rege local ar fi putut sa esueze in acest plan, deoarece poporul evreu nu era obedient la modul absolut fata de regi. Insa Marii Arhierei puteau manipula un rezervor enorm de credibilitate si convingere pentru a desavarsi opera de robire si de inscriere a poporului ales al lui Dumnezeu in ordinea demonica a lui Antioh. In ceea ce priveste inscrierea, aceasta are o dimensiune concreta – inseamna recensamantul populatiei, ceea ce astazi numim “indosarierea” ei si, astfel, „afierosirea” populatiei lui Antioh, tiranul antihristic. Ne amintim astfel de cuvintele parintilor nostri duhovnicesti care avertizeaza in vremurile noastre asupra faptului ca suntem impinsi spre apostazie chiar de catre mai-marii Bisericii. Vedem cu ochii nostri cat de importanta este pozitia pe care Biserica, prin varfurile sale ierarhice, o ia fata de subiectele sensibile care contravin flagrant invataturii ortodoxe, si chiar mai mult decat atat, care contravin oricarei urme de umanitate si morala. Astfel, lipsa de reactie sau slaba reactie a Bisericii fata de flageluri precum avortul, homosexualitatea, modul de viata nebunesc contemporan nu fac altceva decat sa slabeasca pana la adormire cugetul credinciosilor. Parintele Amfilohie de la Diaconesti a aratat cat de mare poate fi influenta unui patriarh in cadrul poporului ortodox, daca exista intentia ca Biserica sa se opuna fatis acestor sarje demonice dezlantuite asupra societatii noastre. Dar ce face patriarhul si ce fac majoritatea arhiereilor nostri de fapt, vedem prea bine… Tacerea lor este… asurzitoare! Ba chiar uneori se merge pana la ticaloasa complicitate… Mai mult decat atat, Parintele Gheorghe Calciu, intr-un cuvant extraordinar, a aratat cat de mare este pacatul savarsit de mai-marii Bisericii prin faptul ca au incurajat in cuvant si in fapta si chiar s-au rugat pentru intrarea in UE a Romaniei, a poporului incredintat lor de catre Dumnezeu. Practic, spune parintele, Biserica s-a rugat sa de deschida pentru noi portile iadului. Si asa cum atunci mai-marii nostri, cu singulare exceptii, nu au facut nimic sa trezeasca cugetul poporului, asa va fi, in mod cert, si in vremea antihristului. Pecetluirea se va face cu ajutorul mai-marilor Bisericii, asa cum altadata a fost nevoie de marele arhiereu apostat al evreilor pentru ca acestia sa fie inscrisi in scriptele lui Antioh Epifan.(...)" Autor: Ioan Bucur Integral la sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/vremea-robiei-eleniste-si-a-sfintilor-macabei-semn-puternic-dat-noua-celor-de-pe-urma/#more-3816

    sâmbătă, 12:47:11, 21 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    În primul rând, am scris aceste rânduri pentru că am simțit necesar subiectul și la îndemână informațiile. Căci am fost prins zilele astea și nu am avut timp prea mult. Mai sunt subiecte importante, cum ar fi adormirea pr. Gh. Metallinos, dar pe care nu am avut răgazul să le abordez. Apoi, în ce privește subiectul întrunirii panortodoxe, îngrijorarea mea este nu cumva să nu fie în stare să reglementeze corect problemele existente. Până la urmă, rușii și cei de partea lor ar putea forța nota, dar să o facă nu în interes propriu, ci al Ortodoxiei. Ei spun că apără credința pravoslavnică, dar nu au reacționat față de hotărârile greșite din Creta. Oare n-or fi și ei ecumeniști? Sau contracarează papismul fanariot din dragoste pt adevăr sau pt a-și dovedi superioritatea? Evident că nu pot să acuz dinainte pe nimeni, dar parcă e f slabă credința și trăirea ei în Duhul cel bun. Minunat ar fi să ne arate bunul Dumnezeu că încă mai are oameni adevărați credincioși Lui și puternici. Pe de altă parte, cred că deocamdată miza este să se adune și să vorbească, asta dovedind calitatea sobornicească a Bisericii. Pt că Fanarul dorește ca dezbaterile să fie din poziția lui de autoritate supremă, care să nu fie pusă nici măcar în discuție. Deci acceptarea întrunirii este deja o cedare sau un atu câștigat.

    sâmbătă, 06:36:56, 21 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinod (consfătuire) panortodoxă: Mai multe Biserici pentru, dar și unele împotrivă:

    Da, speranța moare ultima. Senzația mea este că nici sfinția voastră nu sunteti prea optimist. Una-i sinodul, alta-i consfătuirea... Un Sinod Ecumenic era necesar, nu o (eventuala) simplă întâlnire a întâistătătorilor. Acum, date fiind condițiile și mai ales vremurile, bună ar fi și aceasta - consfătuirea!

    vineri, 22:28:46, 20 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre oportunitatea sindicalismului:

    E posibil să apară o mare sminteală cu Recensământul din 2021. Îmi amintesc ce a fost în 2011. http://e-consultare.gov.ro/w/proiect-de-ordonanta-de-urgenta-privind-organizarea-si-desfasurarea-recensamantului-populatiei-si-locuintelor-din-romania-in-anul-2021/ Am citit proiectul de oug și nu am găsit nimic care să mă inflameze, dar sunt și multe lucruri care vor fi foarte greu de digerat pt cei circumspecți.

    joi, 23:03:26, 19 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Răspunsul celor trei Mitropoliți ciprioți către Arhiepiscopul lor la atacurile pe tema ucraineană:

    Biserica, nu doar ca instituție inerțioasă, s-a păstrat în jurul adevărului de credință revelat indiferent câte opoziții a întâlnit și de ce natură. În situația noastră de acum mi se pare că există o cochetare cam prea mare cu erezia (ecumenismul și papismul fanariot), se merge mult pe ideea că harul este încă prezent, neglijându-se disfuncționalitățile și riscurile majore care afectează lucrarea Bisericii. Ar trebui mai multă fermitate din partea celor care manifestă discernământ și necompromitere (mai ales dintre ierarhi).

    miercuri, 13:43:29, 18 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Răspunsul celor trei Mitropoliți ciprioți către Arhiepiscopul lor la atacurile pe tema ucraineană:

    Of! Eu știam din istoria Bisericii că au fost chiar și împărați care, de dragul păcii și unității (pierzătoare - judecând după Adevăr!) au solicitat ca Părinții să tacă, să nu mai spuie nimic... împotriva rătăcirilor vremii care afectau dreapta credință. Și Părinții, asemenea acestor vrednici Mitropoliți, nu au tăcut. Poate cel mai răsunător caz este cel al Sf. Maxim Mărturisitorul. Situația în care s-a aflat este descrisă sintetic în paragraful de mai jos identificat în urma unei căutări rapide pe net: "Strategia împăraţilor bizantini în medierea conflictelor dintre nestorieni şi ortodocşi a fost aceea a căutării unor soluţii de echilibru fără însă, a fi cele mai aşteptate de către creştinii ortodocşi, ceea ce va potenţa un real conflict între Biserică şi Stat. O asemenea stare de spirit este regăsită de către istorici încă din vremea lui Iustinian, dar în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul ea atinge un punct de maximă actualitate . În acest context Sfântul Mărturisitor va juca un rol cheie declarându-se împotriva denaturărilor nestoriene în privinţa dogmei hristologice, intrând astfel în conflict făţiş cu tronul imperial. Acest conflict avea să dăinuie de-a lungul întregii vieţi a Sfântului, un rol deosebit avându-l Roma, care i-a acordat întotdeauna sprijin Sfântului Maxim, îndeosebi prin papa Martin. În schimb, cealaltă parte a lumii creştine, Constantinopolul, avea să publice în 639 o declaraţie – Ektesis – şi în 647 un document – Typos – prin care se făceau eforturi deosebite pentru unitate între creştini, cu atât mai mult cu cât pericolul musulman devenea din ce în ce mai pronunţat. Însă ambele aceste documente nu ţineau seama de hotărârile calcedoniene, fapt sancţionat cu promptitudine de partida ortodoxă." Sursa: https://biblioteca.regielive.ro/licente/religie/hristologia-sfantului-maxim-marturisitorul-364692.html

    miercuri, 10:24:12, 18 decembrie 2019

  • com

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    Pe acelasi territoriu a fost recunoscuta de catre Fanar o noua Biserica autocefala alaturi de cea autonoma recunoscuta de toate Patriarhiile. Unii sunt alaturi de Fanar, altii nu, iar altii se declara echidistanti desi asta este imposibil. Mai sunt unii care cer convocarea unui sinod pe acest subiect. Fanarul si cei ce ii sunt alaturi refuza sinodul considerandu-l pe Episcopul Istanbulului indreptatit sa decida asupra subiectului fara consultarea celorlalte Patriarhii. Iata motiv de schisma, orice decizie ar lua un sinod local, fie ca recunoaste fie ca nu recunoaste noua Patriarhie, o parte din cler si din credinciosi nu va fi de acord cu decizia si se va apropia de cei care sustin cealalta pozitie, fie de Fanar fie de Moscova. Precedentul a fost creat ca pe acelasi teritoriu canonic sa fie mai multe biserici ortodoxe, una a “rusilor” si alta a “grecilor”, se poate sa fie si mai mult de doua daca se continua asa. Cei ce au fost pusi Supraveghetori in Biserica (Episcopi) pentru pastrarea credintei curate si respectarea randuielii se cred stapani de ceva vreme si acesta este rezultatul. Se cerne. Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne tina in Biserica Lui.

    marți, 12:04:26, 17 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    "Cele 17 secole care au trecut au cimentat Constantinopolul ca primul din Ortodoxie. Sfârșitul poveștii. Nu te fă că nu vezi." Primul în cinstire, nu în putere și fără de egal. Care, ca om, probabil a greșit, după cum se subânțelege că ar accepta chiar și Arh. Hrisostom. De fapt, chiar și cu cinstirea este de discutat... De ce să se reclame atâta onor având în vedere cele multe cu semnul întrebării și exclamării (ca să fiu delicat) săvârșite de către Patriarhul Ecumenic în cei 28 de ani de când a fost întronizat? Să se prefacă ceilalți episcopi că nu le-au observat?

    marți, 11:48:09, 17 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul „Se merge spre schismă” și în Cipru?:

    Offf... Groaznic...

    marți, 08:02:01, 17 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Adevărata cale împărătească, a adevăraților Sfinți Părinți.

    vineri, 12:57:15, 13 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Din articol, adică din poziția Sf. Grigorie Palama, rezultă două puncte: 1. că nu există caterisire automată (cum spune și Sf. Nicodim) și 2. Episcopii care propagă o erezie provoacă o ruptură în Biserică prin desprinderea lor de credința dreaptă. Și, deci, e normal și necesar să existe o reacție față de ei, altfel viața bisericească urmează un curs greșit, care afectează mântuirea. Pe de altă parte, nu oricine poate (este capabil) să ia atitudine și cu atât mai puțin cei aprinși de idei dezbinătoare, neîntemeiate teologic.

    vineri, 12:43:36, 13 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luptele Sf. Grigorie Palama cu erezia din vremea sa:

    Așadar, revenim la întrebarea de la un articol tradus tot de parintele Lavrentie, și anume: "Pedepsele bisericești se aplica automat? Sf. Nicodim Aghioritul în Pidalion (pp5-6): Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc canoanele, adică acestea: să se caterisească, să se afurisească şi să se anatematisească, acestea se impun la persoana a treia, după uzul gramaticii, nefiind posibilă vreo obligație. În astfel de cazuri, pentru a exprima o poruncă, ar fi fost necesară persoana a doua. Voi explica mai bine subiectul. Canoanele poruncesc soborului Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele. Însă, dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul, nici afurisiţi ori anatematizaţi. Învinovăţiţi însă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre dumnezeiasca osândă. Precum şi când un împărat va porunci slugii sale să bată pe un altul, care i-a greşit, dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut, învinovăţit însă spre bătaie. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toţi cei Sfinţiţi care în afară de canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei Sfinţi prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua, adică a soborului, este nesăvârşită. Fără mijlocire şi mai înainte de judecată, ne lucrând de sineşi. Însuşi Dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea Canon al lor, fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare Episcop sau preot care va primi Botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de faţă la judecată, şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim." Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/04/despre-fenomenul-sectar-aparut-in.html?m=1 Plus recomandare de carte Epifanie Teodoropulos - Cele doua extreme https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=http://faculty.go.ro/text/text-pdf/Epifanie%2520Teodoropulos%2520-%2520Cele%2520doua%2520extreme.%2520Ecumenismul%2520si%2520Stilismul.pdf&ved=2ahUKEwi6xtifrrDmAhXBnFwKHbIZCEcQFjAGegQIChAB&usg=AOvVaw1ujkqbfWlwMZIhSfSFb7cp

    joi, 16:54:47, 12 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Iar ruperea barierelor eclesiologice, și "evlavia" oferirii Sfintei Euharistii eterodocsilor este un obicei tot mai des intalnit la mulți clerici modernisiti, liberali. Amintesc doar doi, cu cel in cauza trei. Avem deci unul activ, Nathanael de Chicago, și doi pasivi, (ce oferă Sf. Împărtășanie în cazuri de urgenta): IPS Ilarion Alfeyev ( https://www.google.com/amp/s/eirenikon.wordpress.com/2009/10/23/archbishop-hilarion-alfeev-on-catholic-sacraments/amp/ ) și arhimandritul Ambrozie Pogodin, în publicația "On the Question of the Order of Reception of Persons into the Orthodox Church, Coming to Her from Other Christian Churches", 1997.

    marți, 23:37:22, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d explica ce vrea sa spuna cuvintele din FA Ap. " căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa." Ce inseamna ca se boteaza in viitor dar acum poate trai trupeste elinul cu ortodoxa fara casatorie la Biserica numai cu cununia civila?

    marți, 15:42:06, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Nu am intrat în subiectul cununiilor mixte; e și acela unul delicat, pe care poate îl vom aborda într-un articol. Ce-mi doresc și cer deocamdată este să nu răstălmăcim ce a spus celălalt și să avem minim de smerenie sau decență de a primi o replică sau mustrare. În acest comentariu abați discuția de la subiect pt că a zis nu’ș’ce altceva. În vălmășagul acesta de replici și contre se pierde esențialul și rămâne fiecare cu dreptatea lui nedreaptă. Așadar poți să recunoști că Andrei s-a referit la duhul protestant de a scoate din context citatele, nu la vreo concepție protestantă? Aici stă încrâncenarea, să nu recunoști ce a spus celălalt și să-l răstălmacești si, eventual, să nu ierți anumite slăbiciuni.

    marți, 15:19:47, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    a deschide un subiect si a il despica in mai multe e simplu o discutie...simplu daca vreti sa tac eu tac (numai sa spuneti asta) dar a confunda cununia civila cu cea la biserica e total anapoda curviile mixte la asta se refera la "cununii" mixte in Biserica eretic si ortodoxa. Ce incrancenare o fi daca raspunzi sau dai o replica???

    marți, 14:55:05, 10 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 (10/12/2019 1:54 PM) E vorba de înțelesul cuvintelor lui. E greu când interpretăm toate îngust și fixist. S-a referit clar la metoda protestanților de a scoate citatele din context. Din păcate a făcut-o cu malițiozitate, dar a spus ceva adevărat. Nu te-a făcut eretic la propriu. Cât despre Înfruntarea jidovilor, a fost scrisă de un eretic, de Neofit, cel care spunea că prin Împărtășanie primim pe Hristos mort și înviază în noi, dându-ne și nouă înviere; și că primim doar o parte din Trupul și Sângele lui Hristos, de aceea trebuie să ne împărtășim cât mai des. Amănunte în cartea Împărtaşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, mărturiile Traditiei. Din păcate, viziunea și detaliile acestea denotă o încrâncenare nespecifică duhului Ortodoxiei. Sfatul meu, cu iertare, este să fii mai atent la acest capitol vital. Altfel ne cam pierdem vremea pe litere moarte (chiar dacă am avea dreptate).

    marți, 14:13:44, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ca interpretezi aiurea canonul 31 e ca Sv Nocodim ce talcuieste acel canon spune ca mai intai sa faca Botezul si apoi casatoria si nu mai intai casatoria nelegiuita si apoi Botezul. Pr.Justin avea o vorba nu exista o slujba a casatoriei ptr. doua confesiunii diferite!

    marți, 14:11:28, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai tocmai asta ca nu intelegi ca aici la 1881 se refera la" cununie" in biserica ortodoxa intre eretic si ortodoxa si nici de cum "cununii" civile care nu au nici o valoare.Si dovada ca aceste curvii se practica in Romania eu stiu caz concret papistas "cununat" cu o ortodoxa si Ioan de la Rarau spune ca asa ceva nu e valabil si ca se practica astfel de nelegiuiri si in zona aceea a Moldovei , plus ca e un asa zis preot din Italia ce apartine de BOR care spunea ca el nu va face curvii mixte si dupa Creta 2016 ce crezi ca face? curvii mixte ca asa zice "Sinodul" si da in toate cazurile Italia, Moldova si cel ce il stiu eu cu papistasul si ortodoxa nu a trecut nici un eretic la ortodoxie ba li s-a zis ca nu e diferenta intre ortodocsi si papistasi

    marți, 14:08:49, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    pai la acel jidov nu a fost nici o urgenta cat neglinjenta si nepasare si totusi Justin a zis sa nu ii faca cele trei afundari complete, si jodovii motivau ca au ruda pe Avraam dar faptele lui nu le faceau asta cu ca is ruda de sange nu te baga automat in Rai, harul, faptele si credinta

    marți, 14:01:12, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca scrie in cartile vechi jidov gata esti rasist inseamna ca si Svanti sau ce au folosit termenul erau rasisiti...de unde le scoateti ? arata un singur Svant care zice ca termenul jidov e o injosire, ai auzit de cartea INFRUNTAREA JIDOVILOR? cauta si o sa ramani placut surprins

    marți, 13:57:50, 10 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    daca protestantii sectari nu sunt eretici atunci ce sunt, el zice clar : "Lasa te de protestantism" protestantism=erezie, cine spune erezii sau idei sectare e orthodox? sau si aici e inventia aceea partasul CONSTIENT la erezie=ortodox??

    marți, 13:54:14, 10 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    ayeaye20, Iertare pentru critica personala si directa către tine. A fost un moment de slăbiciune. Dar ușor ușor te slefuiesti observ, însa: 1. Acel copil nu era "jidov", ci evreu, cu atât mai puțin poți fi rasist cu cât s-a convertit și a fost înfiat de Hristos prin Sf. Botez, acel "jidov" fiind ruda de sânge probabil cu Sfinții Apostoli. 🙂 2. Ambii parinti au dreptate, dar separat. 2.a. Părintele Justin are dreptate ca botezul NU se repeta, indiferent de forma (afundare, turnare, stropire sau de urgenta cu nisip) dacă e făcut în Biserica lui Hristos, adică cea ortodoxă), însă cum a punctat și Ieromonahul Lavrentie, dacă cel botezat de urgenta a supraviețuit, se face doar restul slujbei, fără ritualul care a fost făcut deja. 2.b. Iar la căsătoriile mixte părintele Adrian Fageteanu a făcut ce trebuie, căci căsătoriile mixte nu sunt curvie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse accepta căsătoria (civila doar) dintre un ortodox și un eterodox(chiar și păgân), iar dacă nu exista impedimente(partea ortodoxă rămâne fidelă) se poate împărtăși. Așadar, Biserica niciodată nu a interzis și nu poate sa interzică dragostea dintre doi oameni (altfel unde e libertatea de care vorbește Hristos?) "Constrangerea" nu e o caracteristica a Bisericii, ci sfințirea. Întrucât Sf. Ap. Pavel spune ca dacă doi au fost căsătoriți înainte ca unul sa se boteze, dacă vor, sa rămân împreună. Așadar, dacă era CATEGORIC osândă cu siguranță Sf. Apostol Pavel le ar fi interzis desăvârșit sa se despartă. Dar a zis sa rămână împreună dacă vor, căci soțul necredincios se va sfinți prin soția credincioasa. Exemple sunt cu duiumul aproape, părinții ucenicului lui Pavel, Timotei, aveau căsătorie mixta (Fapte, 16,1), mama și sora Sf. Grigorie Teologul au avut de asemeni căsătorie mixta(abia ulterior soții ambelor s-au convertit). Dacă biserica le ar întoarce spatele, oare ei ar mai avea vreun interes în a se converti celalalt? Sau ii pierzi pe amândoi? Pe lângă numeroasele canoane (unele interzic cu desăvârșire, altele sunt mai îngăduitoare). În contextul în care am trecut de perioada de glorie a Bizanțului, se cuvine ca să revenim la practicile Bisericii primare cu atâtia eterodocsi și păgâni în jurul nostru, adica sa ne intereseze si un membru, nu toată familia,ca prin acel unu sa dobândească și restul familiei sfințenia. Sa avem o imagine de ansambluîn Biserica, și nu particulara când avem de a face a cu subiecte asa delicate. Sfinții Părinți au fost nevoiți sa fie "înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10: 16), măcar ca vor salva cât mai multe suflete din gura șarpelui celui veșnic. Plus canonul 31 Laodiceea, care se pare ca e cel mai îngăduitor, introduce o dimensiune pastorala indulgenta(căci e în natura Bisericii) , și precizează: ”Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fi­icele după eretici, în afară de cazul în care ar făgăduii că se fac creştini.” Este evident că sfârșitul canonului arată că Biserica nu condiționa în mod absolut întemeierea unei familii în Biserica ortodoxă de actul Botezului ci de disponibilitatea celui primit în familia ortodoxă de a se deschide spre adevărata credință și făgăduința în acest sens. Așadar "sa ne purtăm unii altora sarcinile, și așa veți împlini legea lui Hristos".(Galateni: 6,2). Seara binecuvântată.

    luni, 23:01:54, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    hai sa mai zic doua una pe caz cu botezul si una cu curviile mixte=cununii mixte eretic cu ortodoxa 1. era un copil jidov care nu a fost botezat de preot orthodox dar nu prin trei afundari desavarsite , si mama lui a intrebat pe Sv. Justin Pârvu de la Petru Voda daca tre' sa il boteze iar si Sv. Justin a raspuns ca nu trebuie Botezat iar desi nu a avut 3 afundari desavarsite, mama acelui baiat a mai intrebat si alt preot acela a vorbit cu copilul si a aflat de la copil daca are roadele care sunt in urma unui botez orthodox si se pare ca le avea si raspunsul lui a fost asemenea ca NU trebuie botezat desi nu are cele 3 afundari desavarsite 2. curviile mixte in România au fost aprobate Sinodal in 1881 Si Sv Adrian Fageteanu pe baza asta a sinodului din 1881 accepta curviile mixte, dar Sv. Justin Parvu nu le accepta el spunea ca mai intai sa se boteze acela sau aceea si apoi sa faca cununia orthodoxa.

    luni, 21:50:48, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    S-a înțeles că Andrei te-a atacat cam dur, dar acum vrei să-i arăți că chiar avea dreptate? Replici de genul acesta chiar vădesc spirit sectar. Hai să nu ducem totul la cel mai jos nivel! Ca să nu existe dubii pt careva, aduc și explicațiile necesare pt a nu ne trezi cu alte caraghioslâcuri. Nu te-a acuzat Andrei de erezie, ci de metodă mai naivă decât sectarii de a scoate citatele din context. Ori, la o astfel de apostrofare, chiar conform pildei pe care o dai, se răspunde cu minimă smerenie, nu cu dezvinovățire. Deci hai să fim realmente smeriți și drept-credincioși!

    luni, 21:47:27, 9 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    andrei-d Pateric Despre avva Agathon Spuneau unii despre avva Agathon că au venit unii la el, auzind că are duh al deosebirii, şi vrând să-l încerce, i-au spus: – Tu eşti Agathon? Am auzit că eşti curvar şi îngâmfat. – Da, aşa e. – Tu eşti Agathon cel flecar şi bârfitor? – Eu sunt. – Tu eşti Agathon ereticul? – Nu sunt eretic. Şi l-au întrebat: spune-ne, de ce ţi-am zis atâtea, şi le-ai primit, şi cuvântul acesta nu l-ai răbdat? – Cu cele dintâi mă prihănesc singur, căci e spre binele sufletului meu; eretic înseamnă depărtarea de Dumnezeu, şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu.

    luni, 21:35:47, 9 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Cred că și mai concludent este să fie adus ca mărturie Sf. Ciprian al Cartaginei, cel care s-a opus cel mai mult primirii ereticilor fără botez. Cel puțin în Scrisoarea 73.XXIII.1 afirmă că cei primiți fără botez vor moșteni răsplata Bisericii prin mila lui Dumnezeu. Adică acceptă iconomia făcută de alții prin... iconomie.

    duminică, 23:04:18, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Iartă ma și tu Vlad. Uneori sunt cam neserios, adevărat, dar sunt slăbiciuni. De care și mie mi pare rău uneori. Domnul cu noi cu toți.

    duminică, 10:21:53, 8 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Andrei, cred că acum e un moment prielnic să-mi cer iertare că te-am contrat cam tare și cam nedrept la un comentariu anterior. Dacă mai așteptam puțin, până aici, cred că eram mai la adăpost de greșeală 🙂 În altă ordine de idei, deși subiectele sunt grave și serioase, mi se pare important să nu ne luăm noi înșine prea în serios, mai ales nu până acolo încât să intrăm în atacuri la persoană. Mă gândesc acum că ayeaye se va simți îndreptățit să răspundă cu același ton. Chiar îs curios 🙂 Din nou, iartă-mă te rog că intervin rar și numai cu chestiuni din acestea. Bucurii!

    duminică, 00:26:40, 8 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Ayeaye20, Ești mai rău decât sectarii cu versetele. Lasa te de protestantism. Și revino ti. Lasă te și de parintele Iulian, dacă Sf. Ioan Gura de Aur a zis ca nu întru el sta întreaga biserica, cu atât mai puțin în prodromu.

    sâmbătă, 23:23:55, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    @ayeaye20 Cred că vorbim limbi diferite în privința citatului de la Sf. Chiril al Ierusalimului. Dacă nu spune ceva clar, atunci e interpretabil și nu văd cum poate fi un argument. În plus, ce nevoie este de o trimitere la Sf. Chiril când chiar Apostolul Pavel spune că botezul închipuie îngroparea împreună cu Hristos (Rom. 6:3)? Totuși validitatea Botezului ține de mărturisirea Treimii, nu de simbolismul lui. Așadar Didahia apostolilor acceptă botezul prin afundare în cazuri speciale și nu poate fi repetat. Eu nu pledez pt botezul prin stropire sau turnare, să ne înțelegem. Ci doar am zis că nu cred că trebuie repetate în astfel de cazuri. Cum zice și Sf. Vasile în canonul 1: ereticii să fie primiți prin botez, dar acceptă și iconomiile făcute de alții. Altfel se creează haos. S-ar certa preoții ce e valid și ce nu. Confuzie smintitoare.

    sâmbătă, 16:47:02, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    nu neaparat tre' sa scrie ca nici de-o-fiinta nu scrie in Biblie si totusi il folosim in documete cu valoare dogmatice, depinde si cine intelege si cum intelege exact cum a talcuit Sv. Nicodim Canoanele el prin "impreuna s-ar ruga" intelege ori liturghisire impreuna ori ruga impreuna desi acolo nu scrie de slujire la canonul 11 Ap., repet depinde si de harul celui ce citeste si intelege si poate sa extraga din acel cuvant sau cuvinte ceva ce este cu adevarat in el si ceilalti care nu au harul acesta(al intelegerii) nu vor vedea intelesul acela...

    sâmbătă, 15:27:54, 7 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Da. Există situații când copilul e bolnav și cam cum va fi botezat dacă nu prin stropire? La aceste cazuri mă refer. Chiar nu se înțeleg aceste detalii?

    sâmbătă, 15:18:55, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    am spus clar cazul fetei lui Staicu care fu' prin afundarii partiala deci nici prin turnare si nici prin stropire si totusi au facut apoi botez/afundari totale 3 la indemnul pr. Iulian si mai e un caz cu un sectar american ce fu' doar miruns in SUA si cand a venit in România Ioan de la Rarău i-a facut 3 afundări totale

    sâmbătă, 15:16:34, 7 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    deci tu intelegi de acolo: "luând apă, să‑l boteze" = turnare?

    sâmbătă, 15:09:20, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Declarație vie și mărturisitoare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene:

    Minunat! Si atat de adevarat si de trist...

    sâmbătă, 14:56:24, 7 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Frumos si util articol!

    sâmbătă, 14:51:18, 7 decembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Ecleziologia euharistică și alungarea evlaviei curățitoare de păcate:

    Aspecte foarte importante, care chiar mă preocupau în ultima vreme, mi-a lămurit acest articol! Mulțumesc! Chiar nu aș fi știut cum și unde să caut o asemenea sinteză ca să pricep diferențele dintre atitudinile față de Sfânta Împărtășanie întâlnite azi.

    vineri, 20:08:44, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Totuși există niște rânduieli în Biserică și nu e cazul să inventăm noi după cum ne place. Am spus mai înainte că în Didahie se permite Botezul prin turnare; e clar că nu poate fi repetat. În Molitfelnic se spune că, dacă nu este preot în preajmă, botezul îl face moașa sau un mirean, iar mai târziu, de va trăi copilul, preotul va completa slujba Botezului și Mirungerea.

    vineri, 18:32:48, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Eu nu am găsit asemenea afirmații la sursa indicată.

    vineri, 18:06:02, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    un lucru interesant: Săvârşirea botezului doar prin turnare înseamnă ignorarea simbolismului morţii şi al învierii, şi mutarea întregului accent doar pe aspectul curăţitor al Tainei (cf. Chiril al Ierusalimului, „Cateheza II mistagogică”).

    vineri, 17:42:28, 6 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    randuiala trebuie completată daca e botezat in 3 afundari si nu a fost timp de a citi toata randuiala (toate rugaciunile) si miruirea adica sa se faca cele ce nu s-au putut atunci face

    vineri, 17:34:10, 6 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Rectific: *schismaticii adică cei botezați între ei, nu apostatii, adică cei ce s-au lepădat de dreapta credința și revin înapoi în Biserica. Pentru aceștia se face doar mirungerea. Căci botezul odată făcut în Biserica adevărată NU se repeta. Pentru ereticii veniți la dreapta credința botezul ce se face nu e rebotezare, ci abia în Biserica primesc adevăratul botez.

    vineri, 14:48:18, 6 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Am înțeles trimiterea, am recitit-o, dar rămâne întrebarea: ce voiau să spună cuvintele “precum este scris”? Nu am văzut ca hotărârea, care nici nu a fost sinodală, ci o consfătuire cu clerul, să fie una decisivă și nici să aibă legătură cu “precum este scris”. În plus, din comentariul anterior se înțelege că un botez făcut prin stropire în caz de forță majoră trebuie repetat, dar eu știu că doar trebuie completată rânduiala, adică mirungerea. Plus că nu am adus în discuție cazul Par. Ciprian, deși e pe temă.

    joi, 21:54:08, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și e foarte corect. E recomandat chiar. Și Sf. Vasile cel Mare recomanda sa se boteze și schismaticii, cu cât mai mult greco-catolicii? Tot ce e inafara Bisericii, (inclusiv stiliștii) au nevoie de botez, dar uneori se fac pogoraminte(Biserica are aceasta putere) pentru ușurarea convertirii. Însă e bine ca și la școală, sa nu se meargă cu prescurtări, ci cuvintele întregi. Deși mesajul e înțeles în ambele cazuri.

    joi, 18:21:57, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Si totusi Sv Paisie de la Neamt ii boteza pe greco-catolici=uniati

    joi, 18:14:15, 5 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Limonariul sau Livada Duhovnicească, edit. REÎNTREGIREA, Ioan Moshu, Alba Iulia 2014 pag.200-202 CAPITOLUL 176 FRUMOASA ÎNTÂMPLARE A LUI AVVA ANDREI DESPRE CEI ZECE PEREGRINI, ÎNTRE CARE ȘI UN TÂNĂR EVREU Avva Paladie ne povestea: „Am auzit povestind pe un părinte cu numele Andrei, botezat cu nisip, cu care ne-am întâlnit și noi, zicând: – În tinerețea mea eram tare dezordonat. Fiind război și neorânduială, eu împreună cu alți nouă am fugit în Palestina. Unul dintre noi era meșteșugar, iar altul evreu. Când am ajuns în pustie, evreul s-a îmbolnăvit de moarte. Eram în mare încurcătură și nu știam ce să facem cu el. Totuși nu l-am părăsit, ci fiecare dintre noi îl ducea în spate cât putea. Vroiam să-l ducem într-un oraș sau în vreun port, ca să nu moară în pustie. Dar, pentru că tânărul slăbise cu totul leșina datorită nemâncării, a marii fierbințeli, a oboseluii nemăsurate și a setei din pricina arșiței, încât era pe moarte și nu mai putea să se țină pe picioare, ne-am sfătuit cu multe lacrimi ca să-l lăsăm în pustiu, de teamă să nu murim și noi din pricina setei. Când l-am pus pe nisip plângând, și ne-a văzut că avem de gând să plecăm, a început să ne conjure, zicând: – Pe Dumnezeul care are să judece viii și morții nu mă lăsați să mor evreu, ci creștin. Faceți-vă milă cu mine și botezați-mă, ca să plec și eu creștin din viața aceasta și să mă duc la Domnul. – Bine, frate; dar nu-i nimeni printre noi care te poate boteza. Toți suntem mireni. Botezul nu poate să-l facă decât episcopii sau preoții. Dar nici apă aici nu avem. El însă stăruia rugându-ne cu lacrimi, cu aceleași jurăminte și zicând: – Nu mă lipsiți de acest dar, creștinilor! Pe când noi eram într-o încurcătură așa de mare, meșteșugarul mișcat de Dumnezeu ne spune: – Ridicați-l și dezbrăcți-l! Cu mult chin l-am sculat on picioare și l-am dezbrăcat. Meșteșugarul a luat nisip cu mâinile lui, l-a vărsat de trei ori pe capul evreului, zicând: «Se botează Teodor, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh». Noi am răspuns: «Amin», după fiecare nume al Sfintei și Deoființei Treimi. Și iau ca martor pe Domnul, fraților, că Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, l-a vindecat și l-a întărit atât de mult, încât nu se mai vedea în el nici urmă de boală, ci a mers împreună cu noi, restul drumului prin pustie sănătos și zdravăn, cu toată veselia. Când am ajuns la Ascalon am povestit tot ce s-a întâmplat pe cale cu fratele fericitului și celui întru sfinți Andrei, episcopul orașului. Cuviosului Dionisie la auzul spuselor noastre, s-a minunat de această străină minune și a chemat tot clerul ca să-i spună întâmplarea și să hotărască dacă trebuie socotit botez sau nu botezul cu nisip. Unii spuneau că trebuie să fie socotit botez datorită minunii străine; alții spuneau: «Nu!». Grigore Teologul enumeră toate botezurile: botezul mozaic, dar cu apă; înainte de acesta botezul prin nori și prin mare; apoi botezul lui Ioan, deosebit de cel iudaic; botezul lui Iisus, dar cu Duhul, acest botez este botezul desăvârșit; știu și al patrulea botez, cel prin mucenicie și sânge; cunosc și pe al cincilea încă, prin lacrimi. Cu care dintre aceste botezuri a fost el botezat ca să-i dăm aprobarea, mai cu seamă că Domnul a spus lui Nicodim: «Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția Cerurilor» (In, 3,5). Alții iarăși le obiectau acestora, spunând: – Cum asta? Pentru că nu este scris despre apostoli că au fost botezați nu intră întru împărăția lui Dumnezeu? – Nu-i adevărat, răspundeau ceilalți; apostolii au fost într-adevăr botezați după cum amintește Clement Alexandrinul în volumul al cincilea al Hipotiposelor sale. Clement, tâlcuind cuvintele apostolice: «Mulțumesc lui Dumnezeu că pe nimeni dintre voi n-am botezat» (I Cor. 1,14), zice: «Se spune că Hristos a botezat numai pe Petru, iar Petru pe Andrei; Andrei pe Iacov și Ioan și aceia pe ceilalți». Acestea și multe altele discutând i s-a părut fericitului Dionisie episcopul să trimită pe fratele la sfântul râu Iordan și să fie botezat acolo. Iar pe meșteșugar l-a hirotonit diacon“.

    joi, 17:53:47, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Claudiu, despre care fost director CIA faceţi vorbire? Nu e important, ci doar o curiozitate personală. Aş aprecia dacă ne-aţi indica o sursă pentru această susţinere. Mulţumesc! 🙂

    joi, 16:33:26, 5 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Adrian, cele două obiective sunt cam generale pentru gustul meu. Când spui stat "declarat" creştin, cred că ai în vedere o codificare constituţională (gen: (1) România este stat creştin-ortodox, naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.). Altfel decât formal nu înţeleg cum ar putea fi statul declarat creştin-ortodox. Dar în contextul unui popor care nu prea mai este creştin, este destul de riscant să propui o astfel de soluţie, întrucât contra-reacţia ar putea să-şi găsească un steag în jurul căreia să se coaguleze. Apoi, instituirea moralei creştine prin politici publice este, din nou, la fel de problematică şi ne apropie foarte mult de sistemul moralităţii islamice, ne duce într-o zonă din care lipseşte valoarea libertăţii individuale, în inţelesul său pur creştin. S-ar putea să pierdem infinit mai mult decât câştigăm. Prefer să văd femei despuiate pe postere decât să văd sharia police care să verifice doamnele la basma. Exemplul e unul extrem, dar sper să se înţeleagă unde bat. Şi eu mi-aş dori ca reperul juridic al "bunelor moravuri" (cf.Cod civil) să fie cel creştin, ceea ce în multe privinţe nu mai e cazul în sistemul nostru de drept. Părerea mea este reflecţia politică ortodoxă ar trebui să fie infinit mai aplicată. Mai întâi, trebuie să existe un repertoriu de interese politice ale ortodocşilor care să fie rafinate în politici publice cu (mare!) valoare practică. Putem pleca de la principii, dar şi aici este o întreagă filosofie care ne trimite spre dreapta. Eu unul nu sunt tocmai încântat de căile astea bătătorite ideologic pentru că s-ar putea ca interesele noastre de azi să fie schimbate. De asta îi tot dau cu sindicalismul, de pildă, o chestie strict în apanajul stângii. Or, ceea ce avem noi acum sunt nişte deziderate, să fie bine, să nu fie rău, să fim sfinţi nu păcătoşi. Dar raportat la imprejurările concrete în care ne ducem existenţa, nu există niciun fel de iniţiativă politică viabilă care să fie măcar asumată, dacă nu generată, de ortodocşi. Ortodocşii nu generează civism, nu generează cultură, nu generează politică, nu generează modernitate. Dpdv al vieţuirii sociale, pare că suntem cam fără rod. În altă ordine de idei, şi eu tot pe Ninel Peia l-am votat în primul tur, dar nu pentru că m-ar fi convins, dimpotrivă. Tocmai pentru că nu am găsit pe nimeni care să mă convingă, am făcut ascultare de "Frăţia Ortodoxă" şi de ActiveNews care au îndemnat să votăm aşa. Aş fi ascultat de părintele Aldea, care l-a votat pe domnul Paleologu, dar apropierea sa de fostul locatar de la Cotroceni m-a oprit să o fac. Plus că e de un sincretism înspăimântător domnul Paleologu. Abia prin faptul că am fost nevoiţi să îl votăm pe Ninel Peia ca reprezentant al valorilor creştin-ortodoxe (să zicem că nucleul dur) ar trebui să ne dăm seama cât de în urmă suntem dpdv al apărării intereselor noastre politice. Dar oricât de în urmă am fi, tot e ceva, tot e un început. Dacă însă ne încăpăţânăm să o luăm de la capăt de fiecare dată, vom fi din ce în ce mai descurajaţi să activăm în plan politic. Iar acestea le spun fără să mai fac vorbire de experimente politice de laborator, de astroturfing, de iepuri electorali ş.a.m.d. Părerea mea 🙂

    joi, 16:31:23, 5 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Ar trebui și niște referințe convingătoare. Vorbe am auzit și eu destule, de aceea am și promovat aceste detalii, printre altele, dar nu am nici un lucru concret. Am bănuit de la început și încă bănuiesc că e și mâna Patriarhiei Ecumenice și a Arhiepiscopului de Atena împotriva lui Teofil. Cum se explică altfel intervenția lui Ieronim al Atenei, care îl primește în propriul lui spital de îngrijire? Sunt câteva ciudățenii la mijloc...

    joi, 16:16:03, 5 decembrie 2019

  • Claudiu

    la articolul Patriarhul Irineu al Ierusalimului – reabilitat în treapta arhieriei:

    Acest Teofil al III-lea este vărul fostului director CIA, care, bineînțeles este mason, chiar și acolo își vârâ coada satana! Acest Teofil este ultra-ecumenist, dar Patriarhul Irineu este anti-ecumenist, anti-CMB. Câteva despre credința Patriarhului de drept canonic al Ierusalimului: condamnă ecumenismul și “biserica” ecumenistă ca una ce „nu este vie, ci moartă, căci minciuna ucide în sine tot adevărul” condamnă Consiliul Mondial al „bisericilor” şi susţine ieşirea din componenţa acestuia condamnă sinodul tîlhăresc din Creta, numindu-l „lipsit de har şi scîrbos în faţa lui Dumnezeu” pentru „revizuirea perfidă a teologiei şi antropologiei ortodoxe” mărturiseşte că „Sfîntul Duh lucrează doar în creştinii ortodocşi care stau în Adevăr. El nu poate conlucra cu faptele nelegiuiţilor” îndeamnă „episcopii puşi şi chemaţi de Dumnezeu pentru apărarea credinţei, … să adopte atitudinea mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi în apărarea Ortodoxiei faţă de cei care o vând şi o supun pe placul lumii acesteia care zace în rău” cheamă „pe toţi membrii Bisericii-Mame a Sionului şi a întregii Ortodoxii, … să vină şi să ajute, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, la restabilirea ordinii canonice în Patriarhia Ierusalimului”.

    joi, 15:23:56, 5 decembrie 2019

  • Adrian S.

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Ba cam ştim noi ce vrem dar ne e frică să o spunem pe faţă: - un stat declarat creştin-ortodox, nu laic (=ateu); - valorile morale creştin-ortodoxe să fie respectate până într-acolo încât să fie bază a legislaţiei. Eu în primul tur am votat Ninel Peia. Aşa cum ungurii îşi votează UDMR-ul cu consecvenţă, pentru că le oferă ceva ce-i interesează pe ei (mă rog, se prefac că le oferă, mimează cu talent, dar sunt cameleonii perfecţi pentru proptit toate guvernările pipernicite), aşa şi eu - am ales un candidat care măcar în teorie vine în întâmpinarea mea. Ce sunt eu? Sunt un creştin-ortodox şi tată de familie, care îşi întreţine nevasta casnică pentru a avea grijă de copii. Ce propusese candidatul până nu demult? Păi un proiect de lege pentru indemnizaţiile mamelor casnice, rămas în praf. Sau o declaraţie pe faţă că vaccinele sunt moartea, care l-a aruncat afară din PSD. Nu ştiu ce ar fi făcut la Cotroceni pe bune, dar măcar de zis a zis ceva care îmi suna mie bine şi chiar a încercat să facă nişte chestii. Omul era declarat pro-familie, pro-viaţă. Nu libertinaj (=desfrâu instituţionalizat), nu avorturi fără număr, nu d'astea. Aşa câştigase şi Trump în SUA, declarându-se promotor al familiei şi reuşind să mobilizeze o masă de alegători tăcuţi, care până atunci stătuseră în umbră şi fuseseră împroşcaţi cu noroi de "favorita" Hillary. Sigur, toată lumea îmi spunea "îţi risipeşti votul". Păi nu eu mi-l risipesc, ci bizonii mi-l risipesc pentru că votează vraişte, făcând calcule oportuniste cum să nu şi-l risipească. Băi, nene (vorbesc la general acum), dacă nici când eşti chemat să alegi secret, să votezi, să faci o opţiune liberă fără să te ştie nici Secu' nu reuşeşti să fii liber, să te debarasezi de calcule şi prognoze vărsate insidios prin presă, înseamnă că eşti chiar sclav pe propria plantanţie. Pune, frate, votul unde-ţi place şi poate vei avea surpriza să mai fie vreo 6-7 milioane cărora să le placă de acelaşi om şi să pună ştampila în acelaşi dreptunghi. Dacă ajungi să votezi pe unul de care nu-ţi place şi să-l omiţi pe cel de care îţi place, fiindcă "estimezi" că nu va ieşi, înseamnă că eşti laş. Şi ce dacă îmi "risipesc" votul, l-am pus eu pe KJ la Cotroceni? Ba, pardon ! Să dea socoteală istoriei, să-şi bage unghia în gât şi să-şi dea cu pumnii în cap ăia care l-au votat când vor vedea cum va ieşi. Asta dacă vor avea discernământul să realizeze de unde li se va trage şi pe unde li s-a tras-o. Normal că în turul 2 am votat ceva dintre două rebuturi (Dăncilă), că asta ne-a fost pus pe tarabă: ea uscătură (fiindcă era deja consumată de guvernare), el putreziciune (fiindcă aderă la nişte valori împuţite rău, dar nu brânză franţuzească ci lături). Măcar ea nu puţea: pe unul dintre cele două proiecte de lege privind parteneriatele civile (=vârful de lance al LBGT-ului, moartea familiei), PL35/2019 şi PL39/2019, ambele introduse în Senat la o săptămână după picarea referendumului din 2018 de către o gaşcă USR-PNL-ALDE, am găsit un punct de vedere NEGATIV al doamnei prim-ministru. Deci o fi ea uscătură, dar măcar nu pute. http://www.cdep.ro/proiecte/2019/100/50/3/pvg153_2019.pdf Refuz să-mi anulez votul sau să lipsesc la alegeri, pentru că asta înseamnă să-mi cedez şi ultima fărâmă de libertate care mi-a mai rămas. Nu mai votez cu speranţa că va veni ceva mai bine, ci ca să vadă ăia că încă mai existăm, să le mai fie un dram de teamă că-şi vor lua o ştampilă în freză dacă-s melteni cu noi. Mă rog, prea multă teamă nu va fi, când ai buzunarele doldora şi stai călare pe servicii... Dar chiar dacă ne-au golit de conţinut până şi dreptul de vot, fiindcă nu prea mai ai ce să alegi, nu vreau să-l cedez. Sigur, când va fi un candidat unic cum era Ceauşescu, atunci normal că merită să-i arăţi degetul anulându-ţi votul, ha ha ! Dar, până atunci, să fim conştienţi că poporul are ceea ce alege. A ales ceva la Referendumul din 2018 (sodomia) refuzând protejarea familiei printr-o definiţie constituţională explicită, boicotând, ştampilând NU sau absentând indiferent. Acum, în 2019, a mai întărit că trebuie să vină la putere promotorii "valorilor europene", deci treaba e aşezată bine pe şine. Am explicat cu argumente pe blogul meu, nu voi mai relua. Vlad, dacă nu-ţi place articolul, îndepărtează link-ul înainte să aprobi comentariul meu. Nu intenţionez să-mi fac publicitate, ci doar să arăt oamenilor cam cum bate vântul. Ia-o ca pe o consultaţie juridică gratuită dată poporului român (dacă e cineva dornic să afle, normal). Să ştie cam de unde li se va trage şi, poate, pe viitor, să evite greşelile. Aşa fac şi cu clienţii mei, le arăt unde greşesc şi pe unde să o ia ca să nu mai pice în plasă. http://surugiu.net/wp/2019/11/17/acum-avem-scoli-si-spitale/

    joi, 14:47:15, 5 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Și acrivia asta are limita ei pana când se exagereaza, se pune accent expre doar pe forma și nu pe Taină în sine, care e Focul coborât în foișorul unde erau ascunși Apostolii. Biserica înseși este o epicleză continua, căci harul Duhului este atat revărsat (Fapte 2, 33; 10,45) cât și stropit (Iez. 36, 25), iar nașterea din nou din Duh Sfânt, reprezinta omul nou, înfiat de Dumnezeu, afundarea fiind importanta mai mult catehetic (însemnând îngroparea și învierea Mântuitorului); căci singura forma fără harul Duhului rămâne goala, căci și ereticii sunt asa pietisti(rigoristi) dar uita ca "în dar suntem mantuiti" si nu prin faptele noastre. În orice caz și în Fapte 19,1-6 spune despre cativa ucenici creștini pe care Pavel i-a întrebat despre botez, aceia răspunzând ca s-au botezat(ei între ei) doar cu botezul lui Ioan, adică doar cu apa(!!) , dar NU aveau harul Duhului Sfânt, și imediat Sf. Pavel își pune mana peste capetele lor și primesc harul Duhului Sfânt, aratandu-se aici un discernământ ce a fost urmat ulterior și de Sfinții Părinți. Așadar urmam pe cât posibil tradiția patristica, dar nu cădem în extreme. Nimeni nu poate lega mâinile lui Hristos ca sa primeasca chiar și printr-o forma a botezului nu prea canonica. Dacă un preot primește prin mirungere și altul prin botez sau altul prin pocăință simplu(sau punerea mâinilor cum s-a întâmplat în 1948 cu trecerea în masa a greco-catolicilor) fii sigur și convins ca Hristos i-a primit pe toți. Sunt sigur ca nici părintele Serafim Rose cel mai probabil la metodisti nu a fost afundat de trei ori, ci poate doar stropit sau i s-a turnat, și totuși a fost primit prin mirungere. Așadar Sf. Ioan Maximovici sigir știa ce face, având și harul Duhului Sfânt. Sa dam slava lui Dumnezeu în Treime lăudat și închinat pentru mila și înțelepciunea Lui în iconomia mântuirii noastre. Amin.

    joi, 00:13:56, 5 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Trebuie să observăm întâi că nu există o prescripție canonică explicită prin care să se ceară repetarea botezului săvârșit impropriu. Aici mă refer la cele cuprinse în Pidalion, pentru că îmi pare că există o hotărâre sinodală luată în Constantinopol legată de botezarea latinilor în care se înfierează și faptul că este săvârșit prin stropire, nu prin afundare. Apoi rămâne să vedem ce spun Sfinții Părinți sau cei contemporani. Nu am o trimitere precisă, dar sigur în Scrisorile sale P. Serafim Rose spunea să nu fie afundați convertiții primiți doar prin mirungere. Am mai aflat cândva că în Grecia există o decizie sinodală, deși nu am văzut-o cu ochii mei, de a nu afunda copiii la botez, ci să se facă prin turnare. Toate acestea nu se referă la cazul nostru, al ortodocșilor botezați prin stropire, dar sunt pe aproape. Nu am înțeles referința la „cum este scris” din întâmplarea din Limonar. Totuși eu m-am referit la faptul concret că nu poate fi adus drept model Sf. Paisie pentru că el nu boteza pe cei „stropiți”, ci pe greco-catolici. Părerea mea personală este că nu e necesară repetarea botezului făcut prin stropire, deși nu sunt de acord cu această practică.

    miercuri, 22:41:31, 4 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Trebuie să observăm întâi că nu există o prescripție canonică explicită prin care să se ceară repetarea botezului săvârșit impropriu. Aici mă refer la Pidalion, pentru că îmi pare că există o hotărâre sinodală luată în Constantinopol de prin sec. XVIII legată de botezarea latinilor în care se înfierează și faptul că este săvârșit prin stropire, nu prin afundare. Apoi rămâne să vedem ce spun Sfinții Părinți sau cei contemporani. Nu am o trimitere precisă, dar sigur în Scrisorile sale P. Serafim Rose spunea să nu fie afundați convertiții primiți doar prin mirungere. Am mai aflat cândva că în Grecia există o decizie sinodală, deși nu am văzut-o cu ochii mei, de a nu afunda copiii la botez, ci să se facă prin turnare. Toate acestea nu se referă la cazul nostru, al ortodocșilor botezați prin stropire, dar sunt pe aproape. Nu am înțeles referința la „cum este scris” din întâmplarea din Limonar. Totuși eu m-am referit la faptul concret că nu poate fi adus drept model Sf. Paisie pentru că el nu boteza pe cei „stropiți”, ci pe greco-catolici. Părerea mea personală este că nu e necesară repetarea botezului făcut prin stropire, deși nu sunt de acord cu această practică.

    miercuri, 22:38:14, 4 decembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Pai nu mai sunt alții, doar părintele Iulian știe.

    miercuri, 21:52:04, 4 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Sa nu uitam totusi ca pr. Iulian de la Prodromu a spus lui Ciprian Staicu sa isi boteze fetita in 3 afundari, desi avea oarece botez dar nu prin 3 afundari complete, deci a botezat fata dupa randuiala nu ca prima data in neranduiala , motivul ar fi ca atunci cand a fost acel oarece botez nu a fost vreo situatie speciala si nici fata nu a murit ca sa ramana cu acel oarece botez , cum sa se faca Botezul tre' plecat de la Scriptura si canon care spune in 3 afundari si ptr asta exista intamplarea din Limonar cu jidovul botezat cu nisip care desi a primit har hotararea in sinod a fost sa se boteze dupa randuiala in Iordan tocmai ptr. a se respecta randuiala cum este SCRIS si ptr. ca a ramas in viata si spune ca de traieste trebuie Botezat dupa randuiala. Ori fata lui Ciprian Staicu ce conditii speciale a avut ? de nu i se facu' randuiala cum trebuie? Deci nu a gresit daca a facut Botezul dupa randuiala(3 afundari) chiar daca unii s-au smintit si nu au inteles asta. Daca nici pr. Iulian de la Prodromu nu stie, atunci cine mai stie cum trebuie procedat?

    miercuri, 20:17:54, 4 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    Părinte, mulțumim pentru traducere! Chiar că este un text lung și stufos, dar si valoros, în același timp. A meritat efortul. Să vedem acum dacă adresanții dau curs invitației. Domnul să le ajute și să ne ajute!

    miercuri, 18:37:52, 4 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    Iar din tot articolul se înțelege clar ca: Ordinea firească e ca biserica(eparhia) cu pricina prima data: 1. Cere/își declara independenta (fata de biserica mamă), 2. Ulterior biserica mamă o recunoaște, 3. Iar Sinodul Ecumenic(panortodox) care ori recunoaște independenta(în cazul în care nu i se acorda) sau o pecetluieste. Biserica de Constantinopol se afla în categoria a doua, egala cu celelate patriarhii. Ca uneori a fost consens și recunoaștere universala a independentei (ceruta/acordata) de către Constantinopol, echivalează cu o decizie a unui Sinod Panortodox. Si canoanele, și sinoadele din punct de vedere administrativ au mers pe cursul firesc al istoriei. Și acum e normal sa fie asemeni.

    miercuri, 15:55:49, 4 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Textul COMUNICATULUI celor patru Mitropoliți greci prin care cer convocarea unui Sinod Panortodox:

    "Încă este o discuție aprinsă dacă prima Biserică din diptice are dreptul de a oferi autocefalie unei noi structuri bisericești canonice sau Biserica mamă din care se desprinde aceasta sau toate Bisericile Locale împreună unanim." Presupun ca va referiti indirect și la acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Americii (OCA) de către patriarhia Rusă, recunoscuta ulterior de alte 4 Biserici Autocefale (Bulgaria, Georgia, Polonia și cea a Cehiei și Slovaciei). În orice caz, prin modul de guvernare ea este independentă față de Biserica mamă, și mai devreme sau mai târziu va fi acceptata în rândul patriarhilor, ca fiind a 15. Dacă e sa privim din punct de vedere canonic, dacă numai Biserica de Constantinopol are autoritate de a corda autocefalie, o situație similara OCA, putem vedea la biserica Georgiei, care a primit autocefalie de la Biserica mamă, adică Antiohia, sub jurisdicția căreia se afla atunci. Ca a fost recunoscuta muuult mai târziu de "mama" tuturor bisericilor, Constantinopol, e cu totul altceva.

    miercuri, 14:40:52, 4 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Mersi pt sugestie. Sunt prins acum, dar voi reveni când găsesc vreme. Am mai început odată să văd clipul dar n-am apucat. Doamne, ajută!

    marți, 23:07:03, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    De fapt, am spus nefondat că ar trebui repetat. Canonul spune să fie caterisit slujitorul, nu să fie repetat. În schimb, acest canon se referă la numărul afundărilor, care trebuie să fie întreit. Este foarte bine să cereți preotului să facă botezul prin afundare de la început, ca să nu vă treziți cu situația ingrată de a nu fi fost făcut corect. Oricum, în aceste cazuri (care trebuie evitate), nu se poate repeta botezul pt că e făcut în Biserică, nu la eretici. Adică are parte de lucrarea lui Dumnezeu.

    marți, 20:45:22, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Iertati-ma, dar nu prea am inteles. O data ati spus ca botezul trebuie repetat, apoi ca e vina preotului, dar botezul e valid. Un botez prin stropire facut de un preot ortodox in numele Sf Treimi, e valid sau nu? Va intreb asta, pt ca am avut discutia asta cu alte persoane carora le-am spus ca atunci cand mi-as boteza copilul, i-as cere expres preotului sa faca botezul prin intreita afundare, altfel caut alt preot, si li s-a parut un pic exagerat.

    marți, 20:39:57, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    E vorba de canonul 50 apostolic. Dar acolo se referă la faptul de a fi întreită, nu doar o singură afundare. Important e să fie în numele Sfintei Treimi, adică al Dumnezeului creștin întreit, nu doar cu o singură afundare ce ar închipui moartea Mântuitorului. Acel botez trebuie repetat. Dar, evident, trebuie făcută afundare, căci asta și înseamnă botezare=cufundare. E vina preotului care nu a procedat corect, dar botezul este valid. Nu e sănătos să ne pronunțăm noi asupra unor chestiuni de această natură, Dumnezeu le știe mai bine, dar e bine să avem criterii corecte, să nu cădem în extreme.

    marți, 20:15:14, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Doamne ajuta Mihai! Ceva offtopic. Te rog sa urmaresti acest filmulet cu Par Macarie Banu de la Schitul Oituz (Bacau), in care explica ff clar, care e treaba cu tot sistemul politic din Romania si din toata lumea. http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/11/un-preot-ortodox-despre-alegerile.html?m=1

    marți, 18:32:04, 3 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Sarut mana Parinte! Citeam undeva, nu mai stiu unde, c-ar spune un canon, ca in cazul in care un botez nu se face prin intreita afundare, sa se faca fin nou prin intreita afundare. Aveti stiinta de un astfel de canon?

    marți, 18:26:34, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Asta am vrut să spun, că nu poate fi invocat Sf. Paisie pt rebotezarea ortodocșilor care au fost doar "stropiți". Mai ales că în Didahia apostolilor se spune botezul trebuie făcut prin afundare în apă curgătoare sau măcar în apă stătătoare, iar dacă nu există posibilitatea, atunci prin stropire întreită.

    marți, 15:09:09, 3 decembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Botezul ortodox prin stropire e greșit*, dar valid, nu? Nu de alta, dar am auzit pe unii care au copiii doar "stropiți" ca vor merge sa ii boteze din nou(prin intreita afundare) căci nu sunt botezați.

    marți, 14:51:28, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Da. Sf. Paisie îi boteza din nou. Unii au zis că îi reboteza pe cei doar prin stropire. Dar e vorba de greco-catolici, nu de ortodocșii botezați greșit doar prin stropire.

    marți, 12:52:05, 3 decembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Cornel Nistorescu: De la politică, la sindroame medicale https://www.cotidianul.ro/de-la-politica-la-sindromuri-medicale/ Oricît m-aş strădui, nu izbutesc să înţeleg cum interpretează Klaus Iohannis Constituţia României. Şi cum interpretează el rolul de mediator, conducînd pe faţă PNL-ul şi instituţiile statului (subordonate dumisale), împotriva PSD. Se poate ca, în straturile inferioare ale gîndirii sale superioare să fie vorba de alte judecăţi şi intenţii în raport cu ce spune cînd are în faţă un microfon sau o cameră de luat vederi. Vă invit să citiți cu atenție partea selectată din discursul ținut la şedinţa de mulţumire şi mobilizare a PNL din 2 decembrie: „Adversarul nostru în toate campaniile din ultima vreme, și la europarlamentare, și la referendum, și la prezidențiale a fost PSD. Un PSD care a încasat-o de trei ori în acest an, dar cred că este bine să vă spun, chiar în introducere, că PSD nu a fost înlăturat de la putere decât parțial. PSD, și aici mă adresez parlamentarilor, știți foarte bine că are un număr imens de parlamentari, are un număr foarte mare de primari, de președinți de consilii județene, și ca atare ne bucurăm de această victorie, dar autosuficiența după această victorie ar fi cea mai mare greșeală pentru Partidul Național Liberal. Avem în continuare alegeri și aștept de la Partidul Național Liberal, și de la noul Guvern Ludovic Orban, care face o treabă foarte bună deja, mă aștept la o implicare totală, în așa fel încât la sfârșitul anului 2020 să putem să oferim românilor ceea ce își doresc, o Românie fără PSD. Ca să fiu bine înțeles, o Românie fără PSD în conducerea statului, în conducerile entităților politice. Nu vrem să trimitem pe nimeni altundeva decât unde îi este locul, dar în conducerea instituțiilor statului nu mai este locul PSD și această chestiune vreau să fie foarte bine înțeleasă. Am spus-o de multe ori în campanie și o repet ca să reținem împreună: PSD a inhibat dezvoltarea României în ultimii 30 de ani. Și românii au dovedit pe parcursul acestui an, începând cu europarlamentare, referendum și alegeri prezidențiale că își doresc conducerea României fără PSD. Acesta este un obiectiv care trebuie să fie urmărit în continuare.“ Preşedintele României este un mediator în stil german probabil, care înţelege că poate îndeplini şi funcţia de preşedinte şi rolul de conducător al luptei politice împotriva PSD. Mă tem că nu presa are rolul de a-i explica vizibila înţelegere pe dos a lucrurilor. Nici PNL-ul, beneficiar al acestei interpretări, nu va face mare lucru. Singura soluţie este Curtea Constituţională a României, cu condiţia să nu fie mutilată, tratată în stil Kovesi-Coldea-Maior. Nu cred în şansele unei abordări a cazului în Parlamentul European. Și acolo jocurile se fac în acelaşi stil. Poate o parte a presei europene să înţeleagă şi să tragă un semnal de alarmă despre ce se întîmplă în Romania şi cum se desfăşoară războiul preşedintelui campion al democraţiei cu un PSD democratic şi el. În rest, totul rămîne pe umerii populaţiei din România. Vrea un Iohannis care să dicteze în toate sau vrea o participare a tuturor forţelor politice la deciziile importante ale ţării? Dacă vrea asta, după trecerea mahmurelii din alegeri, electoratul, atît cît este de partea PSD-ului, va trebui să se exprime. Clar, hotărît, folosind chiar marele ecran al străzilor. În acelaşi timp, să se lupte pentru un PSD fără „păpuşaţi“ în fruntea partidului! Să ne înţelegem! PSD a improvizat cumplit şi ridicol. Măsuri, oameni în posturi, premieri şi miniştri. A pierdut puterea şi popularitatea, cît pe bună dreptate, cît în urma unei campanii pe care nu a fost în stare să o contracareze. Dar, de la aceste greşeli şi slăbiciuni, pînă la aşezarea preşedintelui în fruntea unei campanii de eliminare a PSD din instituţii şi de la conducerea României este o distanţă mare. Cît de legală şi de morală este eliminarea PSD-ului din primării şi din Consilii Judeţene? Doar în baza rezultatelor unui referendum (dres şi el!) şi a rezultatului la prezidenţiale! Au aceste cifre forţa care să înlocuiască prevederile legale şi constituţionale şi să-i dea dreptul preşedintelui să se urce cu picioarele pe un adversar politic? Nu cumva operaţiunea se va petrece în acelaşi mod în care au fost blocaţi, eliminaţi şi torpilaţi preşedinţii Consiliilor Judeţene aparţinînd PNL prin 2015? Adică prin mijloace nedemocratice, folosind la greu mijloacele binomului şi încropind tot soiul de acuzaţii pentru care nu s-au găsit probe? Dacă discursurile preşedintelui Iohannis rămîn aşa cum le scapă şi nimeni nu se ridică să-i atragă atenţia sau să-l trezească din această campanie de tip Putin sau Erdogan, ne-am ars. Ajungem la porţile unui stat disciplinar (cunoscut în istoria europeană) de unde nu mai avem decît un pas pînă la un stat de tip totalitar, construit după o gîndire care nu poate fi explicată decît prin sindroame medicale.

    marți, 12:50:45, 3 decembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Schisma din Ucraina și pașii spre o unire ecumenistă (VIDEO):

    Uniatii sunt deja anathematizati asta e motivul ptr. care Sv. Paisie ii Boteza: CALENDARUL CREŞTINULUI Pe anul comun dela Hristos 1949 ORADEA pag. 124 ...amagiţi atunci să se lepede de dreapta credinţă şi să aibă părtăşie şi supunere cu Biserica Romei...anathema, blestemul şi afurisenia, rostite asupra lor de Prea Fericitul Patriarh Calinic al Constantinopolului prin gramata sinodală din luna Mai anul 1700 precum şi de la înaintaşul Nostru în scaun Mitropolitul Teodosie al Ungro-Vlahiei, prin cartea sa din anul 1702...

    marți, 12:39:49, 3 decembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Nu știu. Nu prea cred că asta contează. Am preluat comentariul în ideea că este nevoie de mai mult curaj și tărie în mărturisirea adevărului

    duminică, 20:31:30, 1 decembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Sarut mana Parinte! Cine este ierarhul de care spune c-ar fi neputincios?

    duminică, 19:04:06, 1 decembrie 2019

  • Sara

    la articolul Consfătuirea ortodoxă este adesea ruinată de duhul papal:

    Mare adevar!

    duminică, 18:09:30, 1 decembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Patru episcopi greci cer convocarea unui Sinod Panortodox (Ecumenic):

    Oo! Cât de dificilă va fi acceptarea acestei dumnezeiești inițiative de către adresanți! Aceștia știu că informația despre răspunsul lor (eventual) favorabil va ajunge imediat la urechile Patriarhiei Ecumenice. Care se va arunca asupra urechilor doritorilor de sinoade neinițiate de către ea, cea prima fără de egal... C-așa-i acum duhul care animă sinoadele în Ortodoxie - unul papistășesc. Să nu fie!

    sâmbătă, 19:26:05, 30 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Sinodul din Ierusalim, la care a fost condamnată unirea florentină (1443):

    Sfântul Paisie Aghioritul: “Conducerea în Biserică Biserica Ortodoxă a funcţionat întotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca în Biserică să funcţioneze Sinodul, iar în mănăstiri Sinaxa Bătrânilor. Arhiepiscopul şi Sinodul să hotărască împreună. Stareţul sau stareţa şi Consiliul mănăstiresc să hotărască împreună. Arhiepiscopul este primul dintre egali. Şi patriarhul nu este papă, ci are aceiaşi grad cu ceilalţi ierarhi, stă împreună cu ceilalţi ierarhi şi aprobă. Şi un stareţ sau o stareţa în aport cu proiestamenii sunt tot primii între egali. Arhiepiscopul sau un stareţ nu poate face ce vrea. Dumnezeu luminează pe un ierarh sau proiestamen într-o problemă, pe altul în alta. Vezi că şi cei patru evanghelişti se completează unul pe celălalt. Tot astfel şi aici, fiecare îşi spune părerea sa, iar atunci când există părere contrară, se scriu procese verbale. Pentru că atunci când este vorba să se ia o hotărâre contrară poruncilor Evangheliei şi unul nu este de acord cu aceasta, dacă nu va cere să se scrie părerea lui înseamnă că este de acord cu acea hotărâre. Dacă nu este de acord, dar semnează fără să se consemneze părerea lui, face rău şi este răspunzător pentru aceasta; este vinovat, în timp ce dacă îşi spune părerea sa şi majoritatea este împotrivă, el este în regulă înaintea lui Dumnezeu. Dacă în Biserică Sinodul, sau în Mănăstiri Sinaxa, nu funcţionează corect, atunci deşi vorbim de duh ortodox, îl avem totuşi pe cel papal. Duhul ortodox este ca fiecare să-şi spună şi să-şi scrie părerea sa, iar nu să tacă pentru că se teme sau să linguşească pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau cu stareţul.” Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 343-345 Preluat de pe internet de la: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/conducerea-biserica

    vineri, 20:06:05, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Nu am urmărit conferința de presă a doamnei Dăncilă, nu am votat-o pentru calitățile sale ci împotriva dlui Iohannis. L-aș fi votat și pe Barna dacă ajungea în turul doi, tocmai pentru că avem nevoie și de un președinte trimis acasă prin vot sancțiune. Și pe mine mă enervează TARE de tot PSD pt că parazitează teme foarte importante pentru noi, inclusiv credința în Dumnezeu. De asta nu pot spune că îs total nemulțumit de rezultat, deși nu trag speranță că PSD va găsi putere să preia pe agenda sa interesele ortodocșilor. Nici noi nu știm bine încă ce vrem. Dincolo de cipuri, vaccinuri, gay și, mai nou, 5G pare că nu ne interesează alte lucruri. De asta suntem și păcăliți cu subiecte surogat. Cel puțin asta cred acum..

    vineri, 15:59:06, 29 noiembrie 2019

  • ana

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    madama n-a abordat niciun subiect greu, despre ce vorbim, a folosit strict tema dezbaterii pentru ca pe alte subiecte e praf. ea n-a fost in stare sa faca fata nici la intrebari usoare, a ramas la nivel de videle, uimitor cum oameni cu carte pot vota o tanti ce nu stie nici macar sa vorbeasca romaneste. cand iti alegi ca strategie patriotismul poti avea sanse sa fii credibil daca stii macar sa-ti vorbesti corect propria limba, nu sa improsti venin asupra celor care sunt in stare sa vorbeasca si o alta limba.

    vineri, 13:04:43, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    Ce să zic.. Îl înțeleg pe domnul Iohannis, îi înțeleg conduita ca strategie electorală. Strict pe acest palier al dezbaterii, pericolul nu era că doamna Dăncilă nu știe să expună un punct de vedere privitor la subiecte grele, cred că s-a descurcat mulțumitor din ce am văzut. Pericolul era cel al întrebărilor (preformulate de echipele de consilieri) și al contrastului emoțional. Iohannis nu putea ieși din caracterul său iar o discuție de pe poziții de egalitate l-ar fi dezavantajat clar, ar fi subliniat percepția de aroganță și inflexibilitate. Așadar, din punctul meu de vedere se putea discuta orice subiect în cadrul unor astfel de dezbateri, dar Iohannis ar fi avut de pierdut în orice scenariu. Și Viorica Dăncilă a greșit în strategia ce i-a fost impusă, a crezut că refuzul lui Iohannis de a dezbate va fi determinant. Ceea ce mă preocupă pe mine nu este (doar) absența unui show mediatic de confruntare a celor doi candidați cât faptul că niciunul nu a dorit să trateze temele propuse sau asociate celuilalt candidat. În fine, asta e părerea mea, cu precizarea că vine din partea unuia care a votat-o pe dna Dăncilă, ca sancțiune pt dl Iohannis. Nu sunt nici în asentimentul dvs privitor la faptul că Viorica Dăncilă ar fi mahalagioaică, chiar n-am nici cea mai vagă idee despre ce puteți face vorbire.

    vineri, 12:20:11, 29 noiembrie 2019

  • ana

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    intr-o tara normala as fi fost de acord ca e nevoie de o dezbatere in turul II. in cazul de fata il pot intelege pe iohannis. ce poti discuta cu o mahalagioaca proasta aruncata ca o masea stricata chiar de ai ei? femeia a aratat cat de jos e in conferintele alea de presa. sincer, chiar are impresia cineva ca se putea discuta cu ea de redevente si alte subiecte grele?

    vineri, 11:28:56, 29 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Gâlceava deficitului bugetar pretext pentru austeritate?:

    Calculele despre care face vorbire domnul Mugur Isărescu nu sunt prezentate ca atare, însă domnul Lazea a publicat într-adevăr un articol în care susține că legea pensiilor este imposibil de aplicat, aritmetic vornind, și că soluția este prorogarea creșterii pensiilor: https://cursdeguvernare.ro/valentin-lazea-cele-patru-argumente-economice-impotriva-cresterii-pensiilor-cu-40.html

    joi, 13:47:38, 28 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Gâlceava deficitului bugetar pretext pentru austeritate?:

    Mugur Isărescu, despre „marea provocare” a deficitului bugetar România are cel mai mare deficit bugetar dintre țările Europei Centrale și de Est, membre ale Uniunii Europene, anunţă guvernatorul Băncii Naționale. Mugur Isărescu avertizează că dacă acest dezechilibru nu e tratat corespunzător, pot avea loc şocuri de ordin economic. „Menținerea sub control a dezechilibrelor interne și externe e singura modalitate prin care economiile vor face față cu succes unor șocuri nefavorabile. România are cel mai mare nivel al deficitului bugetar și dezechilibrul extern cel mai mare. Marea provocare este să corectăm problema în mod înțelept”, a spus Mugur Isărescu. „Eu cred, o spun de la început, apropo de ce am văzut ieri pe la televiziuni şi aşa mai departe, cum cred eu că s-au distorsionat unele mesaje, că abordarea Guvernului este corectă. Nu putem să le luăm pe toate să le discutăm. Mai întâi şi întâi trebuie să vedem care este situaţia clară a bugetului. Sprijin cu toate forţele ideea de a se termina cu arieratele create de buget pentru că orice întârziere a plăţilor făcute de către buget creează un lanţ de arierate. Scrie asta şi în teorie. Atunci când într-o societate apar arierate - uitaţi-vă şi la buget, să nu fie sursa acestor arierate, acestor întârzieri. Şi apoi dacă din întârzierile acestea mai omori pe câte unul de unde să îşi ia bugetul resurse? Sau influenţezi creşterea economică”, a spus Mugur Isărescu. „După care, dacă estimarea este 4,4%, v-am dat un exemplu, terminăm discuţia cu cursul de schimb. Păi ce rost are să o porţi, nu? Să echilibrezi contul extern când 80% din dezechilibrul extern vine din deficitul fiscal. Orice depreciere a cursului nu face decât rău. Bineînţeles că o să apară cineva să spună: guvernatorul ajută Guvernul. Nu? Păi ajutăm Guvernul, ajutăm ţara. Banca Naţională lucrează cu orice guvern îl dă ţara. Avem acest guvern şi îl ajutăm. Nu este ceva anormal”, a spus Mugur Isărescu. „După care la ce trebuie să ne gândim? Într-adevăr avem acum o problemă. Pe asta o rezolvăm întâi şi după ce ne lămurim şi cât e deficitul şi rezolvăm şi problema care se numeşte finanţarea deficitului pentru acest sfârşit de an, ajungem şi la dezbaterea despre pensii. Dacă din dezbaterea despre pensii singurul lucru care iese este că Banca Naţională a României sau economistul şef, nu era nici Banca Naţională, cere prorogarea Legii pensiilor, amânarea, nu am făcut nimic. Nici nu are el dreptul să ceară aşa ceva. Şi nici noi. E o decizie politică. Valentin Lazea, înţeleg, a făcut nişte analize de cifre. Dar uitaţi unde s-a dus dezbaterea, unde a luat-o, în altă parte”, a spus Isărescu. https://m.digi24.ro/stiri/economie/mugur-isarescu-despre-marea-provocare-a-deficitului-bugetar-1223717

    joi, 13:39:44, 28 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Pelerini din Ucraina în vizită la Patriarhie Un grup de pelerini din Ucraina a vizitat miercuri Catedrala Patriarhală şi Palatul Patriarhiei. Grupul a fost condus de Preasfinţitul Părinte Pimen, Episcop de Dubno, Vicar al Eparhiei de Rovno. În jurul prânzului, pelerinii au fost primiţi în sala Conventus de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Părintele Episcop Varlaam Ploieşteanul a transmis pelerinilor binecuvântarea Patriarhului Daniel şi le-a vorbit despre Biserica Ortodoxă Română. În cursul zilei de miercuri, 27 noiembrie, pelerinii au vizitat mai multe biserici şi mănăstiri din Bucureşti cu valoare istorică: Mănăstirile Radu Vodă, Antim, Cernica şi Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Grupul îşi va continua pelerinajul în Bulgaria. Observăm totuşi că nu se (mai?) vorbeşte despre recunoaşterea doar a BOU canonică. Şi dacă PS Varlaam le-a vorbit despre Biserica Ortodoxă Română, oaspeţii ucrainieni nu au vorbit şi ei despre BOU? Şi dacă da, PS Varlaam ce o fi spus, cum o fi reacţionat? Faptul că basilica nu ne spune nimic despre această chestiune totuşi importantă, miza arzătoare a pelerinajului, cred că este relevant. Or, în ipoteza în care nu există neutralitate între bine şi rău, cât de îmbucurătoare şi cât de bun este semnul acesta al tăcerii, al incertitudinii strategice? Nu le fac procese de intenţie alor noştri, dar m-aş fi bucurat să primim o confirmare, chiar şi indirectă, despre faptul că recunoaştem o singură Biserică Ortodoxă Ucrainiană, cea care ascultă de Patriarhia Moscovei.

    miercuri, 23:14:49, 27 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Se pare că nu este doar un semnal izolat, ci și Patriarhia se alătură și se dovedește ospitalieră și deschisă. Până la urmă, e un semn chiar bun, nu doar unul timorat al MMB.

    miercuri, 21:06:49, 27 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Pe de altă parte, este o informație neconfirmată din altă parte iar sursa este una vădit interesată. Nu vreau să insinuez că nu este de încredere, dar dată fiind miza și tensiunea, este posibil ca ucrainienii să fi interpretat într-un mod categoric spusele ÎPS Teofan. Mi-aș dori din toată inima să greșesc și să fie așa cum relatează articolul, dar parcă nu este obiceiul ÎPS Teofan să fie atât de categoric. ( Cu excepția cazurilor când trimite jandarmii să lovească preoții în biserică, iertată-mi fie malițiozitatea și exagerarea vădită). Dacă-i vorba de Schit Orășeni parcă nu se împiedică de prea multe scrupule Înaltpreasfințitul părinte mitropolit. Așa încât, cred că e îmbucurătoare vestea, dar nu cred că antamează vreo hotărâre în această gravă problemă a Ortodoxiei. Părerea mea..

    miercuri, 09:14:48, 27 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Si eu sunt de aceeasi parere

    miercuri, 01:21:48, 27 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Credincioșii ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică sunt primiți spre închinare în România:

    Mitropolitul Teofan a confirmat că recunoaște doar Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică (BOU), condusă de Preafericirea Sa, Preafericitul Onufrie, Mitropolitul Ucrainei, și le-a dorit ucrainenilor unitate în jurul Întâistătătorului lor. Un prilej de îmbucurare între atâtea rele.

    marți, 22:40:21, 26 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Cred că citim canoane și texte diferite. Dați un singur exemplu de atitudine a Sfinților Părinți când au spus sau au acționat în sensul că ierarhii necaterisiți aflați în erezii sunt automat excluși din Biserică. Până și Sf. Atanasie recunoaște posibilitatea ca aceștia să rămână în rangul lor. Cel puțin pe acest blog există deschidere spre o dezbatere onestă. Dar aș dori argumente serioase, nu doar lecții ținute de sus și fără fundament. Adică o atitudine cu adevărat mărturisitoare, nu trufașă și ignorantă.

    marți, 15:07:26, 26 noiembrie 2019

  • Kleomenis

    la articolul Întreruperea pomenirii, între dreapta credință, viața curată și răzvrătire:

    Voi nu pricepeti ca ierarhia actuala, cel putin cea din Romania, trebuie inlocuita in intregime ? Sfantul Atanasie cel Mare o spune destul de explicit in canoanele sale. Asadar, cinstirea si recunoasterea inca a autoritatii acestora va evidentiata ambiguitatea marturisirii, frica de marginalizare, lasitatea si posibil propria excludere din Biserica (pentru ca astazi nu sunt vremuri de prigoana asemenea celor din vremea marelui Atanasie).

    marți, 14:35:47, 26 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2019/11/26/pseudo-patriarhul-bartolomeu-ii-anunta-pe-calugarii-din-athos-ca-unirea-cu-papistasii-este-inevitabila/ La ce a ajuns din pacate, primul intre egali!

    marți, 13:33:27, 26 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    https://ortodoxinfo.ro/2019/11/25/arhiepis-ieronim-al-greciei-refuza-reuniunea-ecumenica-propusa-de-patriarhul-ierusalimului/ Deci a spus asta dupa intalnirea cu ambasadorul SUA. Ma gandesc ce ar fi spus, dupa ce s-ar fi intalnit cu Hristos. https://saccsiv.wordpress.com/2019/11/25/rabinul-de-la-mormantul-regelui-david-oamenii-vor-veni-la-mesia-adica-antihrist-pentru-ca-acesta-va-repara-mizeria-provocata-de-democratie-ce-permite-unor-indivizi-ce-urasc-patria-si-pe-dumnezeu/ Se implinesc intocmai cuvintele Cuviosului Serafim Rose, cand vorbea despre erezia evangheliei sociale.

    marți, 11:22:27, 26 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Chiar voiam să precizez și eu anumite aspecte. Nu trebuie și nu înghițim greșelile unora, chiar de ar fi ei ierarhi și din BORu. Totuși asta nu ne dă dreptul să-i judecăm și să-i catalogăm noi. Ci doar suntem imparțiali dpdv etnic și lumesc, dar preocupați de adevărul evanghelic. Pe de altă parte, scoaterea la lumină a greșelilor celorlalți nu o facem din plăcerea de a critica, ci pentru a atrage atenția să nu fie păcăliți cei neștiutori. Căci putem aluneca și într-o plăcere de a critica în stânga și-n dreapta. Ne interesează subiectul în sine, nu atacurile la persoană. Concret, nu sprijinim pe ruși pt că am avea vreun interes personal, ci îi și criticăm, dar apărăm adevărul, care este cam de partea rușilor (în problema ucraineană). În plus, aceste teorii nu sunt doar personale, ci chiar curente răspândite în mediul bisericesc ortodox, din păcate.

    luni, 21:15:29, 25 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Alegerile prezidenţiale. Turul al II-ea. Iohannis:

    În chiar ziua alegerilor, un vapor plin cu oi vii s-a răsturnat în portul Midia. Vaporul a fost abandonat aproape total, doar 33 de oi din totalul de 14.600 au fost salvate, restul au murit înecate sau în chinuri. Mi se pare atât de semnificativ pentru situația noastră actuală…

    luni, 19:45:42, 25 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Nu o să pot înțelege vreodată tipul acesta de intervenții. De unde știți dvs că-i "place scăldatul în două ape"! Ce rost are această intervenție și ce folos sufletesc aveți dvs dacă scrieți astfel de lucruri? Iertați-mă că mi-a cășunat pe dvs dar consider că e o problemă cronică în tabăra noastră genul acesta de atitudine. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Sunt comentarii mult mai rele, triviale șamd. Dar și faptul că pe de o parte dovediți cunoștințe teologice iar pe de altă parte că aveți astfel de izbucniri prin care dovediți că nu aveți nici măcar abc-ul civilitudinii e foarte supărător. Vă rog mult nu mai publicați astfel de comentarii! Iertați-mă!

    luni, 19:12:27, 25 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Îi place scăldatul în două ape

    luni, 17:20:52, 25 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Da, păi linkul este de pe un site catolic unionist/ecumenist, care se bucură de acele declarații.

    luni, 16:06:18, 25 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Acelasi lucru se spune si in Catehismul Catolic din 1992, ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt atat de asemanatoare incat sunt f aproape de unire. La catolicii din Romania pare ca se vorbeste mult despre aceasta unire, am cunostinte catolice care par incantate si ne acuza pe noi, ortodocsii, ca nu vrem.

    luni, 15:57:27, 25 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Deși mai vechi, din 2009, declarațiile unificatoare ale IPS Ilarion Alfeyev sunt în contrast deplin cu teologia ortodoxă. De altfel, chiar și oficial Biserica Rusă a mers pe o linie ecumenistă, de comuniune în anumite situații cu catolicii și protestanții. Asta sub influența țarilor mai ales. Revenind la declarațiile ierarhului rus (Ilarion), acesta a spus că există deja recunoaștere a Tainelor reciprocă, doar că nu s-a ajuns la comuniune în Taine. Desigur că în multe alte situații a zis că mai este cale lungă până la unire. Totuși concepția că Tainele catolicilor sunt valide este cel puțin neortodoxă și în răspăr cu tradiția noastră. El se inspiră din faptul că și astăzi rușii îi primesc pe catolici fără botez și fără re-hirotonie, cum a fost cazul Părintelui Gabriel Bunge (care a fost doar călugărit din nou!).

    luni, 12:51:06, 25 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Categoric.

    luni, 02:17:53, 25 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Sf Parinti spun ca nu exista har in afara Bisericii Ortodoxe.

    duminică, 23:11:53, 24 noiembrie 2019

  • Carmen V.

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    https://lumea-ortodoxa.ro/ieromonahul-lavrentie-carp-de-la-manastirea-sfintii-trei-ierarhi-din-iasi-s-a-ingradit-de-ecumenism/

    duminică, 12:55:47, 24 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    O decizie patristica și foarte echilibrata. Dar cum spune și decizia ROCOR, în contextul ecumenismului unde se încearcă o relativizare a credintei, și subminare a adevăratei Biserici, e recomandat ca asemenea iconomii sa aibă loc în spații restrânse, tocmai pentru a nu da apa la moara eterodocsilor. Din păcate mai sunt și ortodocși ce ori neagă iconomia, sau mai rău o atribuie teoriei ramurilor, in care spun ca noi nu ii botezam pe cei ce vin în Biserics tocmai pentru ca "botezul" lor ar fi valid, însă este o interpretare greșită a iconomiei. Inafara Bisericii este doar o forma goala, ce primește putere (har) abia când persoana este primita în Biserica.

    duminică, 11:54:24, 24 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu, e vorba de altcineva. Nici nu-l cunosc personal pe acel părinte.

    sâmbătă, 08:45:19, 23 noiembrie 2019

  • Maria

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Absurditatea concepției ” părtăşie la erezie ” ? Dacă sunteți aceeaşi persoană cu ierom. Lavrentie Srăchinaru, în scrisoarea de mai jos aveți o cu totul altă părere, nu considerați ” părtăşia la erezie ” o ” absurditate “, ci vă deziceți de ea, spuneți că nu sunteți de acord cu ea: http://romanortodox.info/marturisire-de-credinta-a-parintelui-lavrentie-srachinaru/

    sâmbătă, 06:32:43, 23 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schismaticii ucraineni sunt susținuți mai departe de Mitr. Ierotheos; Patriarhul Ierusalimului vizitează Rusia; Constantinopolul vizează Biserica Cehă:

    Patriarhii Moscovei și Ierusalimului nu l-au pomenit pe patriarhul Constantinopolului. https://katanixi.gr/2019/11/22/%ce%bf%ce%b9-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b5%cf%82-%ce%b9%ce%b5%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%bf%ce%bb%cf%8d%ce%bc%cf%89%ce%bd-%ce%ba%ce%b1%ce%b9-%ce%bc%cf%8c%cf%83%cf%87%ce%b1%cf%82/

    vineri, 16:22:58, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Influenta neoprotestanta de pe blogurile celor menționați.

    vineri, 12:52:55, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu sunt bune, nici constructive ironiile astea. Măcar explicați despre ce e vorba.

    vineri, 12:22:30, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Update! A, si de la Gabriel Gioacas vad.

    vineri, 12:05:36, 22 noiembrie 2019

  • Anonim

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Cer iertare, probabil exprimarea a fost neclara. Ceea ce am vrut sa spun gasiti mult mai bine la Homiakov in cartea "Biserica este una". Ca moment mi se pare ca se potriveste Apoc. 12.6. Poate sa fie si o pustie a inimii. Doamne ajuta!

    vineri, 11:46:20, 22 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Așa este, chiar de Patriarhul Athenagora era vorba. Îmi cer iertare! Rămăsesem cu informația că Sf Iustin a făcut demersuri anti-ecumeniste și în relația cu propriul patriarh sârb Gherman.

    vineri, 11:15:30, 22 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu reușesc să înțeleg utilitatea afirmației dvs indiferent de scopurile pe care le-aș avea în vedere pt contribuția dvs. Dimpotrivă, modul acesta de formulare poate naște resentimente și poate împiedica orice încercare de dialog constructiv. Cred că e bine să evităm insinuările care pot jigni chiar și când suntem siguri că avem dreptate. Părerea mea. Iertați-mă!

    vineri, 10:33:19, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Scopul și demersul nostru este să fie înțeleasă măcar de acum încolo dogma ortodoxă despre existența strict văzută a Bisericii pe pământ, în care harul licrează mântuirea. Amestecușul ecumenist cu ereziile e rău, dar e fals și rigorismul concepției că doar unii dinBOR sunt membri ai Bisericii.

    vineri, 09:13:02, 22 noiembrie 2019

  • Gagalyuk

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Le-a predat teologie Vasile Vieru.

    vineri, 09:03:59, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Cu iertare, dar nu-mi sună a dogmă ortodoxă; trebuie să avem grijjă să nu cădem în concepția protestantă (Calvin si Zwingli) a Bisericii văzute și nevăzute.

    vineri, 08:24:12, 22 noiembrie 2019

  • anonim

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Iertati-ma dar nu trebuie sa confundam Biserica din Romania cu BOR si mai ales cu ierarhia BOR . In Biserica lui Hristos este unitate si nu este fatarnicie ecumenista. Oare cati din cei ce ne consideram membri in BOR suntem in Biserica ? Doamne ajuta sa fim cat mai multi!

    vineri, 08:17:32, 22 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Schismaticii ucraineni sunt susținuți mai departe de Mitr. Ierotheos; Patriarhul Ierusalimului vizitează Rusia; Constantinopolul vizează Biserica Cehă:

    Așadar primatul Bisericii Cehoslovaciei l-a avertizat pe episcopul Isaia sa nu participe la slujirea cu schismaticii, și sa se supună deciziei sinodale, ce nu a recunoscut noua structura. https://www.romfea.gr/ekklisies-ts/ekklisia-tsexias-kai-slovakias/33226-epibebaiosi-romfeagr-dia-stomatos-arxiepiskopou-tsexias-rastislabou

    vineri, 07:18:49, 22 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Chiar e bine și sunt primite discuțiile și dialogul și e de apreciat sincer ce a exprimat Elena. Deși articolul acesta a pornit de la o replică a ei, el conține multe idei și probleme recurente care era necesar să fie exprimate. Nu putem porni cu atitudinea că știm totul și impunem altora viziunea noastră. E nevoie de argumente și problematizări deschise

    joi, 23:17:45, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Nu, se pare că e vorba chiar de Atenagora, dacă e credibilă relatarea de aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/04/despre-fenomenul-sectar-aparut-in.html

    joi, 23:07:17, 21 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Elena, Faptul că-ți postezi unele nelămuriri pe acest site este un semn minunat pt tine că te afli pe calea cea bună în privința înțelegerii căii corecte a “nepomenitorilor”... Doamne ajută!

    joi, 22:25:47, 21 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    @ andrei-d, Sf Iustin Popovici i-a făcut o slujbă de pomenire patriarhului său sârb, care avea vederi și luase decizii ecumeniste, nu Patriarhului Athenagora.

    joi, 21:59:06, 21 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Excluzând pe Kiril Kazansky, au fost alti zeci de episcopi ce au înțeles tăvălugul sovietic fără sa se izoleze, ca Sfintii Veniamin al Petrogradului, Porfirie Gulevic și Onufrie Gagaliuk ai Simferopolului (predecesorii Sf. Luca al Crimeei) și mulți altii. Unii erau chiar apropiați ai Sf. Patriarh Tihon, chiar propuși la tronul patriarhal. Dar cum nu s au compromis asemeni lui Serghie, unii au fost judecați, alții închiși și surghiuniti, altii pedeapsa capitala. Sf. Ioan Maximovici este clar dovada discernământului și lucrării Duhului Sfânt. A reușit sa înțeleagă și schimbarea calendarului când a hirotonit episcop roman, și faptul ca Moscova era sub asediu și ca NU a rămas fără har cum declarau extremiștii, și a păstorit cu multa dragoste și îndemnat la discernerea duhurilor. A și luptat împotriva ecumenismului prin scrisori și nu numai. Ar trebui trecut și în calendarul nostru, plus ca sunt născut în ziua lui de prăznuire. ☺️

    joi, 18:44:48, 21 noiembrie 2019

  • pintan

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Problema serghianista cu diviziunile care au apărut la vremea respectivă în ROCOR și poziția celor precum Sf. Ioan Maximovici cred că sunt relevante și pentru problema de fond cu care se confruntă acum nepomenirea... Sf. Ioan Maximovici este un exemplu de urmat ca smerenie, discernământ și iubire față de Biserică (chiar și în perioade de cădere a acesteia). În contextul acesta și mie îmi ridică semne de întrebare poziția unor părinți nepomenitori care fac unic model de urmat împotriva ereziei textul Sf. Chiril de Kazan, de ex. Ignorând exemplul altor Sfinți Părinți și prin aceasta izolându-se tot mai mult. Redau acest paragraf despre Sf. Ioan Maximovici: "Marilor si sfintilor ierarhi ai Bisericii Ruse din Afara Granitelor le-a fost sortit sa aiba parte de multa suferinta de la cei din „cealalta” traditie. Iar cel ce a suferit mai mult a fost si cel mai sfant dintre toti: Arhiepiscopul Ioan. Arhiepiscopul Ioan era el insusi un madular credincios al Bisericii Ruse din Afara Granitelor si socotea ca aceasta trebuie sa ramana separata administrativ de Biserica din Rusia – Patriarhia Moscovei – atata vreme cat regimul comunist tinea in robie patria sa. Pe cand se afla in China, el ramasese sub ascultarea Mitropolitului Anastasie si sub ocarmuirea Bisericii Ruse din Afara Granitelor chiar si atunci cand ceilalti cinci ierarhi rusi din Orientul Indepartat se pusesera sub ascultarea Patriarhiei Moscovei. Insa, asa cum scria Eugene, „el se afla intru totul deasupra oricaror «tabere»”[6], si deci nu putea fi socotit ca aderand la pozitia izolationista, pe care multi doreau s-o vada predominand Biserica din Afara Granitelor. Se stia, de pilda, ca slujeste impreuna cu clericii din Patriar­hia Moscovei, din Biserica „Evloghita”[7], si cu cei din Bisericile Ortodoxe nou-calendariste, lucru socotit de multi ca un tabu. Se stia ca in 1945, pe cand slujea ca Episcop al Shanghaiului, il pomenea la slujbe pe nou-alesul Patriarh al Moscovei, Alexei I, laolalta cu Mitropolitul Anastasie. Iata de ce unii il suspectau de credinciosie mixta si de simpatii primejdioase fata de Patriarhia Moscovei, dominata de sovietici. Si, intradevar, desi el insusi nu a facut niciodata vreun compromis cu regimul sovietic avea mila pentru cei din Biserica Rusa, care nu puteau fugi sau rezista autoritatilor comuniste. Privind adanca unitate duhovniceasca ce exista in Biserica luata ca intreg, el vedea dincolo de vremelnicele impartiri administrative cauzate de imprejurari exterioare nefericite. El i-a spus lui Eugene ca divizarile din Biserica Rusa erau provizorii si ca, de indata ce Rusia va fi libera, acestea vor lua sfarsit[8]. In toate conceptiile sale era in deplin acord cu principiile intemeietoare ale Bisericii Ruse din Afara Granitelor. Lipsa de partizanat politic a Arhiepiscopului Ioan, ca si faptul ca era cel dintai pe lista de succesiune a suferindului Mitropolit Anastasie, ca viitor ierarh la conducerea Bisericii Ruse din Afara Granitelor, l-au facut sa fie foarte suparator pentru unele persoane din Biserica din Afara Granitelor." de aici http://www.cuvantul-ortodox.ro/cum-a-fost-prigonit-sfantul-ioan-maximovici-†-2-iulie-de-chiar-fratii-sai-ca-au-zis-intru-sine-gandind-cu-nedreptate-sa-facem-sila-dreptului/

    joi, 16:46:20, 21 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Mărturisirea și martirajul Pr. Gheorghe Calciu prin rostirea celor șapte „Cuvinte către tineri”:

    Fantastic rămâne exemplul de conduită şi de ardere pentru credinţă a părintelui Calciu! Nu încetează să mă uimească toate aceste relatări deşi le recitesc a zecea oară..

    joi, 15:17:51, 21 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Din perioada serghianista a ieșit un alt mare sfant, Serafim de Virita. A fost o perioada grea, motiv pentru care aduc în apărarea Bisericii Ruse și faptul ca Sf. Ioan Maximovici (și nu doar el) avea o evlavie foarte mare și dorea enorm de mult alipirea ROCOR de patriarhia Bisericii Mama, care era în cumplite încercari, spre deosebire de Filaret de New York care declara ca patriarhia a căzut. Cât despre patriarhul Atenagora, dacă nu ma înșel, i s-a făcut și o pomenire chiar de către Sf. Justin Popovici, ca drept dovada ca nu a fost condamnat de biserica la nivel sinodal. Trebuie urmat modelul părintilor Lavrentie (nepomenitor) și Mihai Valica (pomenitor), ambii urmărind scopul comun, izbăvirea de erezii, nu fac din mijloc un scop.

    joi, 14:00:59, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Doamne, ajută! Aproape am terminat de scris un articol, care urmează să fie publicat aici, despre mărturiile patristice referitoare la comuniune și întreruperea pomenirii. Acolo va fi mai bine de discutat pe marginea acestui subiect. Aici mai mult partea morală, duhovnicească. Ca să nu rămână în aer deocamdată problema serghianistă, este bine de știut că Sf. Luca al Crimeii a fost parte din ierarhia serghianistă după ce se desprinsese și simțise părăsirea harului pentru acea decizie. Eu îmi doresc o dezbatere a problemelor teologice, nu o ascundere a lor. Dar ar trebuie creat și mediul favorabil pentru așa ceva. Isteriile împiedică tocmai acest lucru. Nu doresc să impun opinia mea, dar orice altă părere trebuie să fie argumentată printr-o descoperire, prin texte patristice, prin ceva credibil. Deocamdată eu mă conving tot mai mult că teoria părtășiei la erezie este falsă și păgubitoare. Față de Patriarhul Atenagora au reacționat majoritatea mănăstirilor athonite, inclusiv Păr. Paisie Aghioritul. Dar el spre exemplu, a luat decizia să nu continue acest protest prin întreruperea pomenirii față de următorul Patriarh, Dimitrie. Se poate bănui că a avut o încredințare și din partea Sf. Eufimia, care i-a apărut la puțin timp după ce a reluat pomenirea și a confirmat că a luat o hotărâre bună într-o problemă bisericească generală. Mulți alți Părinți au continuat să țină întreruperea pomenirii, printre care și P. Dionisie Ignat. Am aflat că au fost foarte mulți bătrâni athoniți care au făcut asta până la moartea lor, până de curând. Dar nu au făcut vâlvă mai mare, precum fenomenul din jurul Mănăstirii Esfigmenu, care de atunci datează și s-a canalizat pe stilism (nu cunosc bine situația de acolo). Deci eu spun că e bine să ne informăm, dar nu ca și cum am descoperi că trebuie să ne rupem de Biserică pentru toate evenimentele ecumeniste. Ci ar trebui să generăm o reacție cât mai bine structurată și organizată, care să pună întrebări și problematiări serioase, cum au făcut cei din Sinaxa clericilor și monahilor din Grecia, cum au făcut toți Sfinții Părinți de-a lungul vremii în trecut. Nu trebuie să avem frică, să nu evităm aceste subiecte față de preoții de rând, dar să evităm fragmentările care ne discreditează. Avem un potențial important și adevărul de partea noastră, dar ne pierdem în reacții nepermise. Ar fi mare păcat!

    joi, 13:20:11, 21 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    As mai avea o intrebare: in 1965 Patriarhul Athenagora si papa Paul al VI-lea au ridicat anatemele din 1054 ( citesc acum "Ortodoxia ranita sinodal" ). Pentru acest lucru atat de grav cat si pentru multe alte fapte care "au ranit ortodoxia" nu era cazul ca mult mai multi sa intrerupa pomenirea patriarhului Athenagora? Foarte putini din cate stiu eu au facut-o(Sf. Paisie Aghioritul si trei ierarhi Din Grecia). Eu inteleg foarte bine ce spuneti despre cumpatare si lupta cu patimile pe primul loc dar mi se pare, poate doar mi se pare dar parca alta trebuia sa fie atitudinea clericlior ortodocsi cu simtirea si trairea , nu doar cu numele. Nu pun la incercare rabdarea dvs. cu explicatiile, doresc pur si simplu sa inteleg lupta aceasta cu ecumenismul , din punct de vedere al unui mirean, care afla dupa aproape 17 ani de mers la biserica ca lucrurile nu stau chiar cum trebuie in Biserica si ca ecumenismul a inceput acum 100 de ani. Preotii nu vorbesc in biserica despre astfel de lucruri. si tu citesti, te documentezi, citesti di Sfintii Parinti dar f rar este atinsa aceasta tema.Si cum poti sti care e adevarul la nepomenitori , la care dintre ei? Numai papa e infailibil! Inca o data, iertati!

    joi, 11:40:58, 21 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Strigare, mărturisire și cumpătare în întreruperea pomenirii:

    Va multumim , parinte, pentru lamuririle din acest articol. Intr-adevar , sunt atatea interpretari dupa sinod incat ca simplu mirean dar cu dorinta dorinta sincera de a nu gresi , nu mai sti ce sa crezi. De exemplu, referitor la partasia la erezia episcopului prin comuniunea sau pomenirea lui, unii nepomenitori aduc in discutie cuvintele Sf. Chiril de Kazan (vezi "Catacombele ortodoxiei" pag.221), unde spune ca cei care stiu ce se intampla in biserica si se impartasesc la preoti care pomenesc , o fac spre osanda. Deci? In ce priveste cercetarea serioasa si impartiala din scrierile Sfintilor Parinti, sunt de acord cu dvs. Numai ca sunt atatea interpretari facute de teologi importanti , care nu se pun de acord, incat ca mirean greu poti ajunge la o concluzie. Au inceput impreuna in sinaxe , etc.si acum sunt grupuri si grupuri. Ceva nu e in ordine cu nepomenirea? Imi fuge gandul la protestanti care , desi , zic ei, au in vedere sola scriptura , s-au despartit in sute (probabil) de secte. Fortata putin asemanarea si SA NU FIE dar tinand cont in cate grupuri sunt nepomenitorii, ma gandesc ca ceva nu e in regula. De aceea, ma gandesc ca aveti dreptate in legatura cu cumpatarea , sa avem mare grija sa nu se alunece in schisma. Iertare si post binecuvantat!

    joi, 11:19:33, 21 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Vineri, săptămâna aceasta, Sinodul Bisericii Ruse va lua în discuție recunoașterea "autocefaliei" ucrainene de către Patriarhul Alexandriei. Probabil va fi luată decizia de oprire a pomenirii lui în diptice, după cum s-a ptocedat cu Fanarul și cu Atena. Este de admirat faptul că este respectată diaciplina bisericească și nu este neglijată această decizie la nivel sinodal.

    miercuri, 13:40:40, 20 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Îmi pare foarte bun și liniștitor, dătător de speranță acest text!

    miercuri, 12:51:16, 20 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Sarut mana Parinte! Asa e, are dreptate Parintele Anghelos, nu sunt valide tainele savarsite de schismatici, pentru ca sunt lipsite de har.

    marți, 21:28:57, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Important. https://m.facebook.com/100001615896652/posts/2651436978253473/ http://fuel-design.com/media/godless-utopia/Godless%20Utopia%20cover.jpg

    marți, 17:15:24, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Cum au slujit "episcopii" schismatici în Grecia bănuiesc. Alături de alți episcopi, unde ei erau protos... Mare harababura 🙁

    marți, 16:20:16, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Nu am vreme să traduc tot ce apare și mai și selectez. Nu am citit integral articolul acesta, dar cred că se referă la Tainele săvârșite de schismatici în Grecia la care un „autocefal” este protos. Din astfel de slujbe decurg probleme grave pentru că mirenii care se împărtășesc acolo primesc har? Părintele Anghelos spune că nu. Și cam așa și este, Dumnezeu știe mai bine.

    marți, 15:45:57, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Adică a stat în virtute și în puterea lui Dumnezeu, care vine din virtute. Este nevoie și de strigare, dar mai mult ca Moise, care se ruga în sinea sa, dar la Dumnezeu era ca o strigare: "Ce strigi către Mine?" (Iș. 14: 15).

    marți, 14:34:39, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Biserica nu a stat mereu în cei mulți... https://www.teologie.net/2014/06/13/sf-grigorie-teologul-despre-episcopii-din-timpul-sau/

    marți, 14:09:12, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Despre nulitatea tainelor săvârșite de schismaticii "autocefali". https://katanixi.gr/2019/11/18/%cf%80-%ce%ac%ce%b3%ce%b3%ce%b5%ce%bb%ce%bf%cf%82-%ce%b1%ce%b3%ce%b3%ce%b5%ce%bb%ce%b1%ce%ba%cf%8c%cf%80%ce%bf%cf%85%ce%bb%ce%bf%cf%82-%ce%bf%ce%b9-%cf%84%cf%81%ce%b1%ce%b3%ce%b9%ce%ba%cf%8c%cf%84/

    marți, 13:53:44, 19 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Este nevoie de strigare, da. Doar că, fie-mi cu iertare, dar această strigare să producă efecte bune. Dacă duce la discreditare și reacții schismatice, atunci nu face decât jocul ecumenismului și al diavolului. Adică este o situație limită care ne obligă să fim mai creștini decât în mod normal, nu e un prilej să ne manifestăm orgoliile și patimile. Sper să revin asupra acestui subiect delicat.

    marți, 11:39:23, 19 noiembrie 2019

  • Elena

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Prea mult indemn la tacere. Eu cred ca e timpul sa nu mai tacem . Sa marturisim, fratilor! Luam aminte la noi insine dar cand credinta e primejduita si este, trebuie sa marturisim, nu sa asteptam sa ne treaca mania. Ma iertati dar uite unde s-a ajuns cu atata tacere (vezi postarea lui andrei-d de pe katanixi.gr).

    marți, 11:18:22, 19 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Imaginea Sf. Munte asociata cu ereticii... Cine și-ar fi închipuit pana unde merge apostazia de astăzi. https://katanixi.gr/2019/11/18/%cf%80%ce%bf%ce%b9%cf%8c%cf%82-%ce%b8%ce%b1-%ce%bc%cf%80%ce%bf%cf%81%ce%bf%cf%8d%cf%83%ce%b5-%ce%bd%ce%b1-%cf%84%ce%bf-%cf%86%ce%b1%ce%bd%cf%84%ce%b1%cf%83%cf%84%ce%b5%ce%af-%cf%8c%cf%84%ce%b9-%ce%b8/

    luni, 22:19:06, 18 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Ai dreptate. Ar trebui întâi luare aminte la noi înșine. Ceea ce eu nu prea fac, de aici și tulburările. Vrem sa salvam lumea dar noi nu știm sa ne facem patul dimineața, vorba unui general. Iertare și eu îți cer.

    luni, 17:09:47, 18 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Andrei, este adevărat că ceea ce se întâmplă justifică revolta credincioșilor. Pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm purtați de acest sentiment, să nu căutăm să hrănim această stare a noastră. Este rău ce fac ierarhii și este probabil să vedem încă mai rele, dar să nu ne pierdem cu firea și nici să nu generalizăm. Mă gândesc că fiecare dintre noi se inflamează mai mult sau mai puțin într-o situație sau alta, dar exprimarea colectivă ar trebui să fie una adunată, moderată. Blânzi ca porumbeii ar trebui să fim chiar și dacă am avea de-a face cu hoți diversioniști, nu doar cu ierarhi. Sper să nu mă înțelegi greșit. Și eu, când l-am văzut pe Înaltul Teofan jucând, hlizindu-se, în sinagoga evreilor am vrut să mă duc să-l iau de barbă și să-l arunc pe scările mitropoliei, catedralei. Pur și simplu m-a răscolit, dar parcă mi-a mai trecut de atunci 🙂 Ce să mai facem acum.. ne obișnuim și cu ideea, luăm aminte și ieșim din starea de tulburare și revoltă, ca să ne putem păstra mintea limpede. Căci pare că nu o să ducem lipsă de prilejuri de tulburare și sminteală. Iertați.

    luni, 14:19:47, 18 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    La întuneric ca hoții. Au mers pe diversiune. Ce scaun apostolic. Cum sa spună după rugăciuni fierbinți când ei înșiși au arătat ca ambasadorul e tăticul lor. Adică ce rugăciune a fost acum e mai puternica decât când au mers și au declarat sprijin IPS Onufrie? Ce diplomație au domnii cu engolpioane la gat.

    duminică, 23:20:53, 17 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Există deja un răspuns din partea Patriarhiei Alexandriei prin vocea Mitropolitului Alexandru al Nigeriei. Ideile pe care le exprimă sunt foarte precare teologic și bombastice. Potrivit lui, Patriarhul Teodor a luat decizia să-l treacă în diptice pe Epifanie după multă rugăciune fierbinte și chibzuială, exprimând cugetul arhiereilor din sinodul african. Prin aceasta s-a armonizat cu Patriarhul Ecumenic, mergând pe urmele predeceaorilor săi din străvechea Patriarhie. Din această perspectivă, nu putea să negocieze rânduiala dipticelor a Tronului apostolic al Sf. Ev. Marcu. Comuniunea în Sf. Liturghie exprimă unitatea văzută a Bisericii și nu poate avea loc dacă este pusă la îndoială corectirudinea lucrurilor. Ca o concluzie, Patriarhul Alexandriei este pe o poziție înaltă și-i îndeamnă pe frații mai noi după cuvântul Domnului: "Mergi și fă și tu asemenea!". Ce nu reușește să explice Mitropolitul nigerian este cum de Mitropolitul Atanasie a primit asigurări că nu va fi pomenit Epifanie și, evident, de ce nu au fost respectate.

    duminică, 22:56:26, 17 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Multumesc parinte pentru clarificare. Da, asa e.

    duminică, 17:53:22, 17 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    În primul rând, în această serie sunt prezentate materiale-sursă. Ele pot fi folosite de oricine și interpretate după putere. Desigur că în comentarii este oportună discutarea detaliilor. Este evident din textul Scrisorii că a fost trimisă înainte de Sinodul III Ecumenic. Din câte-mi amintesc din alte surse, Papa i-a răspuns să-i dea un termen de 10 zile lui Nestorie pentru a se dezice de hulele sale, după care să convoace un Sinod în caz că nu se va redresa. Chiar în Scrisoare spune că dorea să ia o hotărâre prin scrisoare sinodală, dar a cerut întâi sfatul Papei Celestin. Până la urmă, a procedat astfel la Efes în 461. Este important de reținut ca mărturie istorică faptul că au existat atât episcopi, dar și mireni care au oprit comuniunea cu Nestorie și ai lui, lucru considerat normal. Pe de altă parte, este evident că Sf. Chiril nu a întrerupt comuniunea decât abia la Sinod. Deci părerea mea este că acest text este o dovadă că este bine-venită și legală oprirea pomenirii, dar nu obligatorie.

    duminică, 07:42:05, 17 noiembrie 2019

  • Lucian

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Aceasta scrisoare e inainte de o condamnare sinodala sau dupa? Imi amintesc ca atunci cand pr. Zisis a dat exemple de iconomie, il enumera si pe Sf Chiril ca avand comuniunea cu Nestorie pana la condamnarea lui sinodala (asta din iconomie, pentru a incerca sa-l indrepte), dar i-a laudat pe cei ce intrerupsera comuninea cu ereziarhul. Imi explicați va rog contextul din aceasta scrisoare?

    duminică, 01:04:02, 17 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    În timp ce vrednicul IPS Serafim al Kytirelor tuna și fulgera iarăși, ca poate se mai trezește vreunul. Căci nu pot mintea și gura zidite de Creator sa tacă când cămașă Lui e iarăși ruptă de fiii neascultători și aroganți. https://bit.ly/37bnMkv

    sâmbătă, 23:29:01, 16 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Luare de poziție a Mitropolitului de Limassol pe tema pomenirii lui Epifanie:

    Între timp Preafericitul Teodor și nefericitul Epifanie s-au sunat sa se încurajeze reciproc și sa se îmbrățișeze telefonic. Asta da prietenie. https://bit.ly/2NUwfkm

    sâmbătă, 23:19:44, 16 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Da. Urma să scriu o postare pe tema asta când am răgaz să traduc...

    sâmbătă, 19:06:54, 16 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Iertare. Așadar IPS Atanasie a fost înștiințat ca Epifanie nu va fi pomenit... Cât de murdar se joaca unii "distribuitori" de Duh Sfânt... https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/33128-lemesou-athanasios-eixa-labei-tin-diabebaiosi-oti-den-tha-mnimoneutei-o-epifanios

    sâmbătă, 18:32:28, 16 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Mitropolia de Fokida a emis un comunicat prin care disculpă declarațiile Mitropolitului locului și care se vrea o explicare și aplanare a interpretărilor belicoase rău-voitoare. Concret, comunicatul are 3 puncte: 1. Patriarhia Ecumenică este a neamului grec și orice jignire la adresa ei se răsfrânge automat asupra Bisericii Greciei, 2. Mitropolitul a fost indignat că există mulți care contestă Tomosul de autocefalie acordat ucrainenilor și 3. cuvintele cu privire la interdicția venirii rușilor în eparhie ar fi, de fapt, doar o atenționare asupra interdicției ce va urma din partea Bisericii Ruse și nu reprezintă o rupere a comuniunii. Desigur că aceste precizări vor să mai calmeze spiritele și să acopere ieșirea nepotrivită a Mitropolitului, care și-a exprimat fix repulsia față de ruși fără acoperire canonică.

    sâmbătă, 10:54:28, 16 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Mulțumim părinte pentru că supliniți textul lipsă din comentariul fratelui andrei d 🙂

    vineri, 23:47:12, 15 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    Da, chiar cei de la Romfea.gr spun că Memoriul celor două Comisii sinodale pe tema ucraineană este inconsistent și fără argumentație. Într-adevăr, din textul pe care îl prezintă spre consultare rezultă că nu conține idei forte, ci doar o înșiruire de elemente neconcludente și forțate, din care orice om rațional nu poate trage concluzia la care au ajuns cele două Comisii. Concret, Memoriul conține două seturi de idei. 1. O înșiruire de date istorice cu privire la evoluția Bisericii Ruse și a Ucrainei (Mitropoliei de Kiev) fără trimiteri precise la documente sau informații primare. 2. Câteva observații nesusținute, cum ar fi că Patriarhia Ecumenică nu a cedat Mitropolia de Kiev Moscovei în 1686, ci doar dreptul de a așeza Mitropoliți, Patriarhul Ecumenic are dreptul de recurs și pentru alte jurisdicții bisericești și Biserica Greciei este independentă și unită cu Patriarhia Ecumenică și cu celelalte Biserici, conform Regulamentului său de organizare și Tomosului de înființare din 1850. Practic concluzia Comisiei este pur și simplu din burtă, nu există nici un studiu serios teologic. Acesta este motivul pentru care a fost ascunsă de ochii sinodalilor greci, pentru a lua decizii (deși nici măcar nu a fost luată o decizie a Sinodului, ci a 2-3 Ierarhi în numele tuturor, de vreme ce nu a existat votare) în orb. Acest Memoriu, precum și atitudinea Mitropolitului din articol evidențiază destul de clar că nu sunt folosite argumente bisericești, canonice și teologice, ci doar țâfnoșenie și argoanță pentru cei impresionabili.

    vineri, 23:29:21, 15 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Declarații provocatoare pro schismatici ucraineni ale unui Mitropolit grec:

    https://www.romfea.gr/ekklisia-ellados/33117-to-upomnima-ton-sunodikon-epitropon-gia-tin-oukraniki-autokefalia

    vineri, 19:24:23, 15 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Așa este, doar că în textul acesta cred că este vorba despre atlceva, mult mai simplu. Deși e vorba de tămăduire, cred că e vorba cumva de lecuire, că nu s-a lecuit/lăsat de abaterile lui. Se așepta să-și revină, dar nu s-a întâmplat asta. Iar cuvintele din finalul frazei cred că se referă la paragraful următor, în care descrie cum s-au derulat lucrurile.

    joi, 22:49:30, 14 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    Cum se mai potrivește această scrisoare - cu adaptările de rigoare în privința rătăcirilor debitate - actualului ocupant al aceluiași Tron Patriarhal de Constantinopol! Pe acela l-a deconspirat și criticat Sf. Chiril, iar pe actualul, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, l-a mustrat exemplar Cuviosul Gavriil. Mare-i Dumnezeu!

    joi, 21:42:26, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    TOP 10 IDIOȚI UTILI. Iată cine a aruncat Republica Moldova înapoi în brațele rușilor De două zile, e din nou la modă să înjuri Rusia și să vorbești despre pericolul care ne paște. Pe internet se strâng semnături pentru demiterea lui Dodon, iar cei care mai ieri jubilau și încercau să ne convingă că în Republica Moldova democrația a învins, astăzi se lamentează și se pierd în scenarii apocaliptice. Este adevărat, Republica Moldova a revenit în sfera de influență rusească, iar mai departe Dumnezeu știe ce ne așteaptă. Doar că există un detaliu, care unora le scapă. Acest lucru s-a produs nu pe 12 noiembrie, când a fost demis Guvernul Sandu, ci pe 8 iunie, când s-a format coaliția nefirească PSRM-ACUM. Este o prostie să înjuri Rusia. Moscova nu a făcut decât să-și promoveze propriul interes. Așa ar trebui facă fiecare țară care se respectă, prin urmare, n-ai de ce să te superi. Dar dacă tot țineți cu tot dinadinsul să găsiți vinovați, vă propun o listă cu idioți utili, care au făcut posibil acest lucru. Credeți-mă, fără ei, am fi trăit astăzi o cu totul altă realitate. Partidul Socialiștilor ar fi existat doar ca obiect de studiu, iar Dodon, cel mai probabil, îi făcea companie lui Filat la Penitenciarul 13. Dar nu a fost să fie, pentru că practica bate gramatica, iar discernământul plânge și suspină în singurătate. Ordinea e aproximativă, pentru că vine greu să spun acum care dintre cei vizați au avut un rol mai important în această acțiune subversivă. 1. Maia Sandu S-a lăsat folosită de grupurile de interese din anturajul fostului său șef de partid, Vlad Filat, și s-a angajat într-un război de uzură cu gruparea Plahotniuc, fără să aibă un interes direct. A deturnat (voluntar sau involuntar) atenția publicului de la adevăratele pericole care amenință securitatea Republicii Moldova, promovând teme false sau secundare. A compromis iremediabil noțiuni precum meritocrație, concurs, nepărtinire, integritate. Este un politician plat, inflexibil și fără identitate clară, lipsit de viziune și competență. Conduce un partid prost organizat, format în mare parte din activiști tineri fără experiență. Prestația slabă a cabinetului său, incapacitatea de a se ține de cuvânt, mesajele confuze sau chiar contradictorii în ceea ce privește politica externă, cedările inexplicabile în fața președintelui Dodon, au avut efecte catastrofale pentru ”dreapta” politică, pe care a monopolizat-o. Prin comparație cu echipa Maiei Sandu, socialiștii pro-ruși par oameni educați și de treabă, astfel încât, în premieră, rolurile în percepția publică s-au inversat. Sub conducerea ei, ”dreapta” a devenit isterică, lipsită de substanță și incapabilă să opereze cu argumente, în timp ce ”stânga”, dimpotrivă, s-a prezentat ca fiind calmă, competentă, echilibrată și dispusă să facă concesii. Altfel spus, Maia Sandu a reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe Igor Dodon să pară simpatic. 2. Andrei Năstase Un aventurier politic fără discurs și carismă, total ieșit din tiparele cu care ne-am obișnuit. A intrat în politică pe ușa din dos, ca exponent al unei grupări rivale clanului Plahotniuc. Totuși, a reușit, într-un mod greu de explicat, să deturneze energiile protestatare către interesul îngust al finanțatorilor săi și să deformeze mesajul politic specific opoziției. Curajos și ambițios, dar plat în gândire, a transformat mișcarea protestatară într-o gloată obtuză, exact după chipul și asemănarea lui, după ce i-a înlăturat, rând pe rând, pe oamenii cu discernământ și bun simț. Ca lider politic și membru al Guvernului a avut o prestație lamentabilă, iar prin comportamentul său brutal și inadecvat a ajuns să provoace dezgust printre oamenii normali. La fel ca și Maia Sandu, reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe socialistul Ion Ceban să pară simpatic. 3. Societatea civilă ”progresistă” A avut un rol determinant în compromiterea ”dreptei”. A încălcat toate ”canoanele” de care ar trebui să se ghideze organizațiile neguvernamentale, participând activ la conflictele de interese și servind deschis opoziția politică, cub paravanul ”corectitudinii politice”. A făcut insistent lobby în favoarea Maiei Sandu și lui Andrei Năstase în cadrul organizațiilor internaționale, pe care le-au bombardat cu rapoarte părtinitoare și rupte din context. Aceste ONG-uri s-au manifestat ca niște sucursale ale grupărilor politice și au ”legiferat”, în fața opiniei publice, monstruoasa coaliție dintre ACUM și PSRM. 4. Jurnaliștii ”antisistem” Nu mă refer la jurnaliștii plătiți să promoveze un anumit mesaj sau angajați la instituții de presă afiliate politic. Aceștia au făcut ceea pentru ce erau plătiți. Au fost însă și mulți colegi de-ai noștri care au acceptat benevol rolul de idiot util, doar ca să fie în rând cu ”lumea bună”. Au contribuit plenar la transformarea politicienilor în idoli și au ascuns sub preș, într-un mod impardonabil, prostia și incompetența. De asemenea, au evitat ostentativ să penalizeze populismul și demagogia și au tratat superficial subiecte de importanță majoră, fapt care a deformat substanțial realitatea. 5. Influencerii online În teniși și blugi rupți, cu ecranul telefonului crăpat, aere plictisite și cărți anticariat subțioară (pe care nu neapărat le citesc), au creat o adevărată forță subversivă pe rețelele de socializare. Blogurile și vlogurile lor, comentariile siropoase și total lipsite de consistență intelectuală au cucerit spațiul online, acoperind și împingând spre periferie opiniile calificate, demne de luat în seamă. Datorită faptului că au mii de urmăritori, la fel de mediocri ca și ei, prostia s-a răspândit pe arii extinse, iar ideile lor supte din deget au căpătat proporții de masă. În acest fel, au anihilat capacitatea de analiză și autonservare a publicului necalificat. 6. Diaspora Rupți de realitățile cotidiene și influențați aproape exclusiv de ceea ce văd pe internet, conaționalii noștri de peste hotare au jucat un rol determinant în schimbarea raportului de forță în favoarea Rusiei. Însetați de informație, aceștia au consumat cu nesaț prostia și au distribuit-o masiv, creând confuzie în rândul apropiaților, care au rămas acasă și pe care îi întrețin. Mai mult, faptul că se află undeva în Occident, adică în ”lumea civilizată”, le-a creat percepția falsă că ei știu mai bine ce trebuie făcut și și-au arogat titlul de ”rasă superioară”, de care depinde soarta de mai departe a țării. Sunt victimele clasice ale propagandei și asta este trist. 7. Politicienii români ”de dreapta” Oricât ar părea de paradoxal, anume politicienii români, în speță, cei din tabăra progresistă și popular-europeană, au încurajat fragmentarea majorității românești din stânga Prutului și au legitimat cedarea unor importante centre de putere de la noi în favoarea Moscovei. Prea puțin familiarizați cu realitățile din Republica Moldova și ancorați în luptele intestine din România, aceștia s-au aventurat să facă expertize improvizate și comparații deocheate, care, pe lângă faptul că erau total neinspirate și părtinitoare, au creat confuzie în rândul unioniștilor de la noi și i-au împins în brațele rușilor. Tot ei sunt cei care au promovat în instituțiile europene interesele înguste ale partenerilor lor politici din Republica Moldova, chiar și atunci când mofturile acestora veneau în directă contradicție cu interesele românilor din stânga Prutului. Cu titlu de paranteză, atrag atenția că, după căderea Guvernului Sandu, primarul de Iași, Mihai Chirica, s-a dezlănțuit împotriva liderilor Blocului ACUM, pe care îi acuză că au cedat puterea rușilor. Ceea ce i-a ”scăpat” însă edilului din capitala Moldovei istorice este că anume el l-a făcut pe Năstase cetățean de onoare al Iașului, ridicând, în acest fel, prostia și impertinența la rang de virtute. Același lucru l-a făcut și primarul de Suceava. Așa că, în cazul fraților de peste Prut, e perfect valabilă zicala: ”Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”. 8. Comentatorii români La fel ca politicienii de peste Prut, analiștii ”dă la Bucurăști”, cu foarte mici excepții, au călcat prin străchini, de fiecare dată când au deschis gura pentru a comenta ce se întâmplă la ”frații basarabeni”. Cu aere de atotștiitori și falsă compasiune, aceștia debitează atâtea prostii de te apucă amețeala. N-am o problemă cu faptul că oamenii habar n-au ce vorbesc și că nu înțeleg pe deplin subtilitățile politicii de pe Bâc. Deranjant este însă faptul că își prezintă opiniile ca fiind fără drept de apel și nici măcar n-au predispoziție să admită că s-ar putea să n-aibă dreptate. Bineînțeles că cei cărora le conveneau mesajele lor le preluau și le tirajau și, în acest fel, aceste tâmpenii, formulate în limbaj academic, dădeau o alură românească luptei pentru putere girată de Moscova și îi dezarmau pe puținii oameni cu discernământ, care simțeau, în adâncul sufletului, că sunt trași pe sfoară. 9. Liderii unioniști Au fost total incapabili să-și apere adepții de abuzurile favoriților zilei și au privit cu nepăsare cum mesajul unionist este împins spre derizoriu. Mai mult, s-au înregimentat benevol și de-a dreptul umilitor în gașca pretins antioligarhică și au netezit drumul socialiștilor spre putere. Unii au participat direct la resuscitarea lui Dodon, alții au dat aprobator din cap, în loc să tragă semnale de alarmă. Degeaba strigă astăzi ca din gură de șarpe despre pericolul rusesc. Un politician responsabil anticipează riscurile, nu vorbește despre ele post-factum. O explicație ar fi că partidele noastre unioniste sunt, în majoritate absolută, extensii ale grupărilor politice de peste Prut, prin urmare, cum îi Tanda așa-i și Manda. 10. Liderii europeni I-am pus la coada listei, pentru că lor nu prea am ce să le reproșez. Este adevărat, ei sunt printre principalii responsabili pentru situația în care am ajuns, dar revin la ideea că fiecare țară e liberă să-și promoveze propriul interes. Sunt, desigur, și mulți decidenți din structurile europene care au acționat după ureche, influențați fiind de lobbyștii ruși și partenerii lor moldoveni, care, cu sau fără voia lor, făceau parte din schemă. Pe de altă parte, e de-a dreptul ridicol să-l vezi azi pe Joseph Daul, liderul PPE, măcinat de îngrijorări, după ce alaltăieri ridica în slăvi, la Chișinău, struțo-cămila ruso-europeană pe care tot ei ne-au băgat-o pe gât în vara acestui an. Sper că e nesincer, pentru că n-aș vrea să cred că e prost. În loc de Post Scriptum Azi a fost învestit un nou guvern, în frunte cu finanțistul Ion Chicu. Îl cunosc personal, este profesionist, așa că sunt convins că va guverna cu mult mai bine decât cei din Guvernul Harvard. Iar asta va compromite și mai mult ideea că ”proeuropenii” sunt mai buni decât ”prorușii”. Așa că, noapte bună și să ne fie de bine!

    joi, 21:31:29, 14 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (9). Primele reacții față de nestorianism:

    "De unde așteptam să se tămăduiască și să se abțină de la dogmele potrivnice lui Hristos, am cunoscut că am fost înșelați în nădejdea noastră, petrecându-se ceva de felul acesta", vedem că Sfinții Părinți vedeau credința ca fiind vindecătoare.

    joi, 20:26:51, 14 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Cuvânt despre proorocii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu:

    Cu cata viclenie a lucrat dnul Teodor al Alexandrei, nevrednic de înaintașii sai. L-a inselat pe IPS Atanasie, și implicit Biserica Ciprului. Nevrednic!!! http://acvila30.ro/noi-informatii-in-legatura-cu-pomenirea-schismaticului-epifanie-in-cipru/

    joi, 20:06:43, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    https://m.dw.com/ro/rusia-a-fentat-partida-pro-european%C4%83-din-republica-moldova-pericol-de-federalizare/a-51253090 Rusia a fentat partida pro-europeană din Republica Moldova. Pericol de federalizare! De Vitalie Călugăreanu Consilierul prezidențial Ion Chicu, care a acuzat recent mai mulți oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova a devenit prim-ministru la Chişinău. Noul Guvern a fost învestit cu votul a 62 de deputați PSRM+PDM. Procedura s-a desfășurat rapid pe fundalul unor jocuri politice orchestrate de șeful statului. La 12 noiembrie, Igor Dodon declara la postul public de televiziune că „un nou guvern ar putea fi învestit la începutul lunii decembrie”. Miercuri, 13 noiembrie, președintele Dodon l-a desemnat pe consilierul său, Ion Chicu, pentru funcția de premier, iar joi, 14 noiembrie, chestiunea privind învestirea noului guvern a fost introdusă suplimentar în ordinea de zi a Parlamentului. Asta chiar dacă, formal, fostul premier, Maia Sandu, încă nu și-a prezentat demisia la Președinție – o procedură prevăzută de lege. Slusari: Dodon, pe urmele lui Ianukovici „Este guvernul lui Dodon, negociat pe furiș cu Plahotniuc”, a declarat vicepreședintele PPDA, deputatul Alexandr Slusari. Potrivit lui, PSRM este „o jucărie în mâinile lui Igor Dodon – un om ale cărui frustrări sunt comparabile cu cele ale fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici”. Slusari a spus că PPDA va face tot posibilul pentru a împiedica „transformarea Moldovei în moșia cuiva” și a promis că, în cel mult un an, „Moldova se va elibera”. De asemenea, el a reamintit că, în iunie 2019, atunci când Moldova lupta pentru anihilarea regimului Plahotniuc, Ion Chicu era ministru al Finanțelor în guvernul Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc. La rândul său, liderul PDM, Pavel Filip, a declarat că nu poate spune că membrii guvernului Chicu nu ar fi profesioniști, deoarece majoritatea i-au fost colegi și, dacă PDM ar fi fost la guvernare, „probabil, pe unii i-ar fi propus” în funcții ministeriale. Deputatul PAS, Igor Grosu, a remarcat că, după învestirea guvernului Chicu, trei cele mai importante instituții de stat (Președinție, Parlamentul și Guvernul) au ajuns să fie controlate de un singur om – de pro-rusul Igor Dodon. „Este un guvern al reanimării schemelor ilegale”, a declarat Grosu. Dodon din start a lucrat la debarcarea Guvernului condus de Maia Sandu Cinci luni a condus Guvernul președinta PAS, Maia Sandu, timp în care schemele fostului regim au fost „înghețate”. Puține din ele au reușit să fie demontate definitiv prin intermediul Ministerului Economiei și a Poliției de Frontieră. În timp ce Guvernul negocia cu partenerii externi reluarea finanțării, pentru acoperirea găurii bugetare de 4 miliarde de lei, moștenită de la fostul guvern, Igor Dodon pregătea echipa de schimb la Președinție. 6 din cei 11 membri ai guvernului Chicu sunt consilieri ai președintelui. Unul din ei – ministrul Apărării – este și cumătru cu Igor Dodon. Al șaptelea membru al guvernului, noul ministru de Interne, Pavel Voicu, este fostul său consilier, iar noul ministru al Justiției, Fadei Nagacevschi, este avocatul PSRM. Cu toate acestea, socialiștii numesc acest guvern „tehnocrat”. În discursul său, Ion Chicu a spus că Guvernul pe care îl va conduce va „intensifica relațiile cu UE, va promova o politică externă echilibrată, consolidând statutul de neutralitate al țării și va continua aprofundarea relațiilor de prietenie cu țările vecine – România și Ucraina”. Asta deși, la 17 octombrie 2019, Ion Chicu acuza, într-o postare pe Facebook, mai mulți oficiali europeni de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova: „Eu cred că un Danke shon” special trebuie săl adresăm „comissarilor” europeni, care au scris și dictat „istoria de succes” după 2009, culminând cu jaful veacului. Anume un Fule, anume un Schuebel și mulți alții, care se ofereau să facă poze cu „reformatorii” de aici, POARTĂ VINA PENTRU DEZASTRUL ÎN CARE A AJUNS Țara noastră! Unde-s toți acești funcționărași europeni? Își asumă vreo răspundere? Nu cred”, scria Chicu în octombrie. Joi, în ziua învestirii în funcția de premier, această postare a dispărut de pe pagina de Facebook a lui Ion Chicu. Întrebat joi, la ședința Parlamentului, despre această atitudine față de oficialii UE, Chicu a încercat să o întoarcă. El a spus că „nu UE, nu demnitarii europeni, ci atitudinea neonestă, trișările guvernelor de atunci în raport cu UE” au fost de vină. „Am știut să scriem rapoarte triumfaliste, dar, în realitate, era o minciună adevărată. Iar atunci când acele rapoarte ajungeau la UE, trebuiau să fie analizate și nu am fi ajuns în această situație”, a explicat Chicu. Acesta deține funcții guvernamentale din 2005, când actualul lider al PSRM, Zinaida Greceanîi (președinte al Parlamentului), era prim-ministru (perioada guvernării comuniste). Mai mult, joi, în discursul său, Ion Chicu a spus că va face tot posibilul pentru eliminarea monopolurilor, deși a făcut anterior parte dintr-un guvern (guvernul Filip) care, potrivit fostului ministru al Economiei, Vadim Brânzan, tocmai că a instituit monopoluri în toate domeniile economice. Moscova l-a scos pe Vasilii Șova din ecuație. Urmează federalizarea? Surprinzător, în lista noului Cabinet de Miniștri nu se mai regăsește Vasilii Șova, unul dintre cei mai apreciați negociatori în problema transnistreană din anturajul președintelui Igor Dodon. Fotoliul de vicepremier pentru Reintegrare al acestuia va fi ocupat, în Cabinetul Chicu, de către Alexandru Flenchea. Numirea este una ciudată și alimentează supoziția că aceasta ar fi fost impusă de la Moscova după ce, la începutul lunii octombrie, la reuniunea 5+2 de la Bratislava în problema transnistreană, vicepremierul Șova ar fi refuzat să semneze protocolul final deoarece conținea „cedări periculoase”. Liderul PDM, Pavel Filip, vorbea atunci despre pericolul „introducerii unui sistem de garanții în dezavantajul Republicii Moldova” și că „se încearcă a crea două entități de drept distincte”. Ulterior, vicepreședintele Parlamentului, Monica Babuc, a publicat un proiect de protocol care confirma aceste temeri. Surse bine informate, care au solicitat anonimatul, au comunicat pentru DW că anume Vasilii Șova a blocat semnarea acelui periculos document. Într-un mesaj de rămas bun, fostul premier Maia Sandu a îndemnat funcționarii publici onești să reziste – să rămână în slujba cetățenilor: „Noi am reușit să dăm jos un regim corupt și o să reușim să-l dăm jos și pe al doilea regim corupt. De această dată căderea corupției va fi definitivă”, a menționat Maia Sandu. Sprijin condiționat și direcționat doar spre cetățeni din partea UE Comisarul european desemnat pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi, a declarat joi că asistența financiară pentru Republica Moldova va fi suspendată dacă reformele profunde nu vor continua în pofida crizei politice pe care o traversează țara. „Cunosc foarte bine ultimele evoluții din Republica Moldova, care sunt nefericite. Dar voi coopera cu Moldova și pentru Moldova astfel încăt reformele să nu fie întârziate”, a spus Várhelyi, în cursul audierii sale din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. La rândul său, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Peter Michalko, a declarat miercuri, în cadrul „Moldova Business Week” - celui mai important eveniment economic din Republica Moldova, consacrat mediului de afaceri – că „UE va cere de la orice Guvern de la Chișinău să continue şi să implementeze reformele începute” şi că sprijinul UE va fi direcționat spre cetăţeni.

    joi, 18:08:36, 14 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Domnule doctor, părintele a editat un pic comentariul dvs în locurile mult prea licenţioase şi vulgare, care nu vă fac cinste nici dacă aţi fi avut dreptate. Vă rog mult să formulaţi reproşurile dvs într-un fel în care să putem purta o conversaţie folositoare nu doar interlocutorilor ci şi celor care se vor nimeri să citească. Îi previn pe cei ce ar dori să se alăture să nu scrie în acelaşi duh pentru că este evidentă predispoziţia spre insultă şi tulburare. De asemenea domnule doctor, vă rog să aveţi în vedere că dacă reveniţi cu acelaşi mod de adresare nu o să mai puteţi publica comentarii pe blogul nostru, deşi nu cred că o veţi resimţi ca find o mare pierdere. 🙂 Sunt sigur totuşi că puteţi purta discuţia aceasta la alt nivel. Iertaţi!

    joi, 14:11:15, 14 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    @Vasile Parascan Când vă veți tempera exprimarea și, eventual, aveți ceva folositor de spus, vor găsi și comentariile dvs. dispoziție să fie aprobate intacte. Din păcate, argumentele incorecte sunt cam mereu însoțite de exprimări deocheate. Probabil punctul esențial pe care-l sugerați este că niciodată ierarhii ecumeniști, care sunt "la butoane", nu se vor condamna singuri. Nu știu ce reacție sugerați la această situație, dar eu nu pot valida una de păruială. Cred că Hristos nu convinge pe nimeni cu forța, ci cu răbdarea și jertfa proprie. Nu cred că ar avea cineva credibilitate dacă ar folosi alte mijloace în numele Lui. Altfel spus, reacția corectă a clerului inferior și a poporului credincios va întoarce și pe ierarhi, altfel ei vor profitat din atitudinea noastră schismatică arătându-ne cu degetul. Deci o atitudine recalcitrantă, înfierbântată și fără argumente valide nu face decât să-i valideze pe ierarhii aceștia „demonici”, cum i-ar numi unii.

    joi, 13:37:07, 14 noiembrie 2019

  • Dr. Vasile Parascan

    la articolul Rostul întreruperii pomenirii:

    Tot invocând, la fiecare poticnire, „temeiul patristic”, apare evident că ieromonahul Lavrentie vrea să fie și cu sula-n [editat] și cu sufletu-n rai! Păi cum dra[editat] să se condamne ecumeniștii pe ei înșiși, când ei fac sinoadele în care se presupune a avea loc (și) condamnarea? Ieromonahule Lavrentie, ne crezi chiar așa de chiori? Ți se văd copitele despicate de sub sutană!

    joi, 13:01:33, 14 noiembrie 2019

  • Daniela Gheorghiţă

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Vă mulțumesc mult, părinte! Așa să ne ajute Dumnezeu.

    joi, 11:29:53, 14 noiembrie 2019

  • Preot Claudiu Buză

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Minunat lucrează Dumnezeu! Chiar și în ceea ce numim artă profană, adeseori se ascunde o șoaptă a lui Dumnezeu care se vrea auzită, o adiere a harului care se cere simțită. Cu cât mai mult atunci când închinăm totul lui Dumnezeu și-L slăvim prin lucrul mâinilor noastre, povățuiți de inimi curate și minți luminate, adăpate din frumusețea și adevărul Ortodoxiei! Mă bucur, Daniela că poți aduce culoare în sufletele cititorilor! Domnul să binecuvânteze și să sporească lucrarea aleasă pe care o faci cu simplitatea sufletului!

    miercuri, 23:20:52, 13 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Desigur. Citiți și promovați dacă socotiți de cuviință. Puteți pune și trimitere direct la site, nu e nimic ne-etic. Cum considerați potrivit.

    miercuri, 16:22:34, 13 noiembrie 2019

  • Nicolae

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne ajută! Am să cumpăr și eu cartea astăzi și mi-aș dori să o promovez pe situl unui ziar ortodox online (re-lansat de curând) unde colaborez. Aș vrea să știu dacă sunteți de acord să preiau articolul dvs. despre carte pentru a-l publica. N-am să dau aici numele sitului (poate în privat), nu vreau să mă folosesc de situl dvs. pentru a face promovare (socotesc că nu-i etic). Mulțumesc!

    miercuri, 16:19:22, 13 noiembrie 2019

  • Carmen Vițcu

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne, ajută tuturor! Cei din Iași, care doresc să primească această carte mai ușor, sînt rugați să ne contacteze la adresa de e-mail: carmen_badura@yahoo.com Mulțumim mult.

    miercuri, 11:25:22, 13 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Președintele Igor Dodon susține că va accepta orice candidatură din partea Blocului proeuropean ACUM pentru funcția de premier, în afară de cea a Maiei Sandu. El a acuzat-o pe Maia Sandu că a provocat intenționat căderea Guvernului. Dodon i-a îndemnat pe deputații din actuala majoritate parlamentară PSRM-ACUM să meargă împreună la discuții, să negocieze pentru un nou premier și să propună o candidatură, avertizând că nu va accepta candidatura Maiei Sandu. „Iresponsabilitatea, imaturitatea unor politicieni pun la grea încercare Republica Moldova, atunci când țara are nevoie de o alianță de guvernare stabilă. Nu e prima dată când cineva calcă în picioare un acord politic. Asistăm la o autodizolvare planificată a Guvernului, prin demisia premeditată a Guvernului. Maia Sandu a provocat intenționat căderea Cabinetului de miniștri, pentru a distrage atenția de la politicile economice eșuate”, a susținut Igor Dodon într-o conferință de presă susținută după ședința Parlamentului în care a fost votată moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Maia Sandu. El a spus că o altă majoritate decât PSRM/ACUM, în actualul Parlament, nu va exista, scrie Unimedia. Întrebat de ce socialiștii refuză o eventuală coaliție cu PD, Igor Dodon a răspuns: „De-atâta!”. „Invit facțiunile mâine la discuții pentru a depăși actuala criză politică. Dacă acest dialog nu va fi cu succes, îmi asum, ca președinte, responsabilitatea de a face totul pentru a evita alegerile anticipate. Voi înainta un prim-ministru din afara politicului, tehnocrat, care să aibă grijă de cetățeni”, a mai spus Igor Dodon. Guvernul Maia Sandu – învestit în urmă cu 5 luni – a picat, marți, prin moțiune de cenzură. Cu votul deputaților din Partidul Socialiștilor, susținuți de Partidul Democrat, moțiunea de cenzură înaintată de socialiștii președintelui Igor Dodon a trecut. _______________________________________ Titlul articolului de mai sus, preluat din Newsweek.ro este: VIDEO Comunistul Dodon dă vina pe Maia Sandu, după ce i-a demis Guvernul Din nefericire pentru noi însă, Igor Dodon are dreptate, pentru că, potrivit legislației moldovenești, moțiunea de cenzură din partea opoziției este obligatorie atunci când prim-ministrul își asumă răspunderea pentru un proiect legislativ. Maia Sandu a avut inclusiv posibilitatea să își retragă inițiativa știind că nu beneficiază de susținere parlamentară. A preferat să trântească guvernul, probabil pentru că în conjunctura actuală îi era imposibil să înainteze politic. Cine va sacrifica 15 minute pentru a asculta opinia completă a lui Igor Dodon, din linkul youtube inițial, va vedea și cum este trunchiat preluat de Newsweek și contextul real în care a survenit demisia premeditată a Maiei Sandu. În altă ordine de idei, este pur și simplu înspăimântătoare starea de intoxicare mediatică în care suntem ținuți noi românii privitor la situația din Basarabia. Suntem ținuți la un nivel infantil de înțelegere, intoxicați cu lozinci și etichete precum „comunistul Dodon” sau pur și simplu aiureli ca „Maia Sandu viitor președinte”: https://www.agerpres.ro/politica/2019/11/12/eugen-tomac-pmp-maia-sandu-va-fi-viitorul-presedinte-al-republicii-moldova–401759 Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că Maia Sandu, al cărei guvern a fost demis marţi de Parlamentul de la Chişinău prin moţiune de cenzură, va ajunge preşedintele Republicii Moldova. „Maia Sandu va fi viitorul preşedinte al R. Moldova. Maia Sandu a dat dovadă astăzi de viziune şi a făcut ce trebuie în momente de criză politică pentru R. Moldova. (…) Era momentul unei resetări. Guvernul a plecat, pentru că Maia Sandu nu avea altă şansă de a-şi păstra credibilitatea în viaţa politică din R. Moldova. Nu putea accepta o reformă în termenii propuşi de Dodon, al cărui unic scop era impunerea controlului politic asupra Justiţiei”, a scris Tomac pe contul lui de Facebook. În opinia sa, Maia Sandu „a făcut pact cu diavolul” prin alianţa cu socialiştii, pentru a-l scoate din viaţa politică pe oligarhul Vlad Plahtoniuc, însă nu a mai putut accepta condiţiile puse de preşedintele Igor Dodon. „Prin această mişcare, Maia Sandu a demonstrat că nu poate înghiţi un compromis politic la nesfârşit şi se pregăteşte de campania electorală de anul viitor, atunci când, în calitate de lider al opoziţiei, va putea să-l înlăture din fruntea statului pe actualul preşedinte prorus, Igor Dodon. Dodon rămâne un politician care nu face altceva decât să îl înlocuiască pe Plahotniuc în încercarea de a controla statul”, arată el. Guvernul de la Chişinău, condus de Maia Sandu, a fost demis marţi de parlament prin moţiune de cenzură adoptată cu 63 de voturi. Căderea guvernului intervine la doar cinci luni de când prim-ministrul pro-occidental Maia Sandu a preluat funcţia, promiţând să combată corupţia. Maia Sandu a candidat la alegerile prezidenţiale în 2016, din partea Partidului Acţiune şi Solidaritate, dar a fost învinsă de socialistul Igor Dodon. AGERPRES __________________________________________ Discurs Maia Sandu: _________________________________________ Discurs Țîcu: VIDEO // Un nou discurs PUTERNIC al lui Octavian Țîcu în Parlament: „Am venit să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon”. Ce propunere le-a făcut deputaților Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova. Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă. „Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu. Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu. Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova. Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă. „Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu. Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu. Citiți mai jos întregul discurs ținut de deputatul Octavian Țîcu de la tribuna Parlamentului: „Am venit să vă întreb ce s-a întâmplat în 30 de ani de istorie a R. Moldova? În 30 de ani a fost o istorie a cine pe cine dă jos, o istorie a „kidănelii”, pe moldovenește. Snegur, de la căciula de cârlan și prosoapele frontului a sărit în barca agrarienilor, după care l-a trăsnit Lucinschi. Apoi Diacov s-a cățălit cu Lucinschi până a ajuns tovarășul Voronin din care a ieșit Plahotniuc, dna Greceanîi, Igor Dodon. Din Lucinschi a ieșit Filat, Țopii și Andrei Năstase. În 2009 l-au dat jos pe Voronin, după care Plahotniuc l-a dat jos pe Filat. Blocul „ACUM” și Dodon l-au dat jos pe Plahotniuc și toate astea cu mâinile noastre, ale unor oameni care am crezut că lucrurile se pot schimba. Ce s-a întâmplat în jur în acest timp? Peste Prut, de exemplu. Cum este posibil ca cinci județe din România, fiecare în parte, să fie mai bogate decât R. Moldova? Județul Ilfov, Contanța, Timiș, Cluj și acum Brașov. Cinci județe cu 300 – 500 de mii de oameni, mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova, o republică în care nu mai sunt oameni, în care oamenii vând tot și pleacă, businessul nu vine, se fură miliarde și noi stăm și râdem în Parlament. Ni-i vesel, da? Mie nu mi-i vesel. Eu am venit în Blocul „ACUM” ca o voce unionistă, pentru că sunt profesor de istorie și orice intelectual basarabean o să fie român cât o să fie aici și o să știe că doar reîntregirea spațiunui românesc este salvarea la faptul că 100 de oameni politici și o mână de procurori și judecători țin captivi trei milioane de oameni. Trei milioane de oameni la cheremul unei mase care stă și râde în Parlament. (…) Eu am venit aici să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon. Și eu vin cu această inițiativă, de dragoste dle Diacov, un contract de dragoste, un mariaj de conveniență cu PD-ul, pe care îl propun tuturor deputaților. Cred că și cei de la Șor o să-l voteze. Pentru trădare de patrie și spălare de bani, să-l trimitem pe Dodon în justiție, cu un procuror așa cum îl avem. Îl trimitem în justiție și facem alegeri corecte, în care cetățenii R. Moldova și voi toți să înțelegeți că nu există altă opțiune. Nu există altă alternativă acum pentru noi toți, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”. https://www.ziarulnational.md/un-nou-discurs-puternic-al-lui-octavian-ticu-in-parlament-am-venit-sa-i-dau-jos-pe-plahotniuc-sor-si-dodon-a-ramas-dodon-ce-propunere-le-a-facut-deputatilor/

    marți, 23:35:02, 12 noiembrie 2019

  • Daniela Gheorghiţă

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Doamne ajută și mulțumesc tare mult! Așa este, ați punctat un lucru foarte important în artă care, din mare nefericire, este din ce în ce mai neglijat sau, mai rău, încărcat de intenții mai puțin creștinești, și anume mesajul trasmis printr-o lucrare de artă. Ispita pentru foarte mulți artiși este să se rezume doar la o tehnică mai ieșită din comun cu care să se facă populari și recognoscibili și nu dau mare valoare mesajului transmis. Se denaturează astfel mult scopul artei în sine. Tehnica nu trebuie să fie scop final al operei, ci mijloc tacit și poetic de exprimare a mesajul care se dorește transmis. Cu cât tehnica e mai fidelă mesajului și mesajul, la rândul lui, este înțelept, cu atât acea lucrare se aproprie de o calitate mai deosebită... spune teoria. Și totodată, e mai câstigat atât fizic cât și moral artistul care reușește să se facă înțeles și de către cei din afara ”ariei artistice”. A doua variantă sunt cei care cunosc puterea artei de a fi influențabilă prin mesajul din spatele ”culorii” dar o folosesc în scopuri nepotrivite. Ceea ce iar nu e bine. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem pe o mediană înțeleaptă.

    marți, 23:25:52, 12 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cuvinte despre grafica theodosie.ro:

    Doamne, ajută! Atât culorile, cât și cuvintele încântă. Mie mi-au mers la inimă. Iar modul cum s-a înfiripat această colaborare este de-a dreptul uimitor, necalculat. Nu pot decât să nădăjduiesc că Dumnezeu lucrează prin toate acestea, prin simplitate, credință și dăruire. Pentru cei mai mulți, care nu știu, întâlnirea și cooperarea a fost pur și simplu la întâmplare, alegând un artist de pe internetul larg și un stil care răspundea, după alte încercări mai calculate, dar nereușite. Mă bucur îndeosebi că explicațiile din spatele desenelor corespund foarte îndeaproape cu ceea ce simte oricine privindu-le: românesc și credință simplă, sinceră. Eu personal nu am o fire de artist, dar mă bucur atunci când întâlnesc un stil cu care chiar rezonez, care mă face și pe mine să fiu atent la mesajul din spatele „culorilor”. Acesta cred că este lucrul cel mai important, ca mesajul să poată fi transmis chiar și celor care nu au cultură artistică deosebită. Sper că această colaborare să coloreze suflete, să deschidă ochi, să descuie inimi și să înmoaie minți încordate cu lumina de dincolo de cele văzute, cu credință devotată și dreptate cumpănită cât putem noi duce și cât poate Dumnezeu să ne încarce. Ogorul e mare, spinii sunt mulți, iar grăunțul de grâu trebuie lucrat și călăuzit pe calea cea strâmtă. Multă binecuvântare în toate și răbdare în cele bune!

    marți, 21:54:11, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Cunosc duhul îndeaproape, l-am purtat și eu vreun an. Doar că, la mine, întrebările frontale de genul celor de mai sus mă puneau într-o defensivă așa.. reflex. Mi se părea că cineva caută ocazia să-mi demonstreze că are dreptate și pur și simplu mă închideam, mă dezangajam, îi lăsam cu dreptatea lor. Probabil de asta m-am și băgat acum ca musca-n lapte, pt că știu cum mă simțeam. 🙂 În fine, trebuie multă grijă și răbdare cu oamenii. Asta cred. Din nou, îmi cer iertare!

    marți, 20:15:17, 12 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Imi cer iertare. Voiam sa aflu de ce Maria a spus asta. Eu inteleg ca n-ar fi venit la o slujba daca par Lavrentie ar fi reluat pomenirea. E un duh la o parte din nepomenitori, care considera ca daca un preot pomeneste un ierarh care propovaduieste erezia, se intineaza, sau mai stiu eu ce. Si mai ales in cazul pr Lavrentie, care se straduieste sa le explice crestinilor ortodocsi, cat de vital este sa-si pastreze dreapta credinta neintinata.

    marți, 20:08:12, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Andrei, iartați-mă, dar probabil că doamna Maria nu ar fi împăcată sufletește să participe. Eu așa înțeleg că ar sta lucrurile din cele scrise. Nu are rost să ispitim cu întrebări pe mai departe. Iertați!

    marți, 18:48:26, 12 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Doamne ajuta Maria! Adica vrei sa spui, ca daca parintele ar relua pomenirea, n-ai mai veni la o slujba savarsita de Sfintia Sa? Ar fi eretic?

    marți, 18:08:31, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Se prefigurează o nouă înfrângere zdrobitoare: Respingerea propunerii legislative a dialogului social:

    https://www.facebook.com/379239529220815/posts/738782293266535/ Adi Dohotaru: Flexibilitate. Legislația muncii e făcută iar de Consiliul Investitorilor Străini ca în epoca Boc? Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a anunțat azi, în Comisia de Muncă și Protecție Socială că salariul minim va fi fundamentat „obiectiv” în urma consultărilor cu Consiliul Investitorilor Străini!? Consiliul Investitorilor Străini a influențat masiv guvernarea de austeritate a lui Emil Boc, care a condus la schimbarea și flexibilizarea Codului Muncii și a Legii Dialogului Social în favoarea capitalului, nu a muncitorilor, care efectiv nu au mai putut negocia colectiv pentru a-și mări salariile. Măsurile din timpul crizei luate de guvernul neoliberl Boc, arată Florin Georgescu în volumul Capitalul în România postcomunistă, a condus la o reducere semnificativă a remunerării muncii, „reprezentând 95% din corecția totală, în timp ce capitalul a contribuit la acest efort de reechilibrare macroeconomică cu doar 5%”. Acest tip de flexibilizare a relațiilor de muncă a fost, de fapt, precarizare și s-a făcut „într-o manieră profund injustă și imorală sub aspect social”. Ministrul Muncii spus că salariul minim trebuie bazat pe productivitate, în primul rând. Am replicat că România este cea mai productivă țară din UE, raportat la salarii. Suntem la 60% din productivitatea medie din UE, dar salariile sunt nici o treime din media lor. Detalii: https://standard.ro/salarii-productivitate/ La criticile președintelui de comisie, Adrian Solomon, că obligația guvernului este, să se consulte, potrivit legii, cu Consiliul Național Tripartit (CNT), unde sunt și sindicate și patronate, ministrul a dat înapoi și a promis consultarea organismelor constituite legal, dar și a altor asociații patronale. PNL nu e la prima ocolire a cadrului legal, pentru că vineri Ludovic Orban a anunțat că formează un consiliu consultativ cu mediul de afaceri în cadrul guvernului, care, din nou, elimină sindicatele din dialogul social. Am amintit că există o lege de fundamentare a salariului minim pe care am inițiat-o. Legea a trecut de Parlament și așteaptă promulgarea. Instrumentul dat de lege pentru a fundamenta salariul minim este coșul minim pentru un trai decent, calculat printr-un studiu de SYNDEX, ICCV etc., unde salariul minim, pe care se află o treime din angajații din România, ar trebui să fie la un nivel dublu față de cel actual pentru a acoperi nevoile de trai. Asta nu înseamnă că salariul minim se va dubla automat, ci doar că guvernul se obligă să coreleze salariul minim cu coșul minim pentru un trai decent, nu cu productivitatea, care oricum, raportată la salarii, așa cum am arătat, este în topul Uniunii. Ministrul a răspuns că va lua în calcul acest instrument, dar și altele, fără să precizeze clar care sunt acele instrumente obiective de fundamentare și că se pot bate cap în cap. De pildă, spunea că e posibil ca salariul minim se poate stabili pe ramuri industriale, dar pentru asta nu mai bine avem o lege funcțională a Dialogului Social, care permite negocieri colective la nivel de sector? Deci să lăsăm partenerii sociali să stabilească salariile în diverse domenii prin contracte colective de muncă, nu să intervină statul. Săptămâna aceasta președintele Iohannnis trebuie să promulge legea sau o va trimite la reexaminare, în Parlament, așa cum a făcut în trecut cu alte măsuri sociale cu care era în dezacord. Însă semnalul pe care l-ar da Iohannis în plină campanie electorală este că nu este de acord cu creșterea salariului minim. Dacă dă acest semnal, există șanse ca în sfârșit această campanie electorală să se mai anime puțin, chiar dacă asta se va întâmpla în dauna salariaților români cărora li se transmite semnalul că ei nu au dreptul la un trai decent. Oricum, dincolo de aspectul salariului minim și comentariile mele critice în privința colaborării cu patronatele, în afara cadrului legal, am trimis în scris mai multe întrebări Ministerului Muncii, pentru că există o necorelare între programul de guvernare axat pe flexibilizarea raporturilor de muncă și declarațiile mai sociale ale ministrului muncii, care se pronunță pentru flexicuritate, adică îmbinarea flexibilității angajatului, cu securitatea sa, sau se declară adeptă a unor principii intervenționiste ca „housing first” pentru victimele evacuărilor. Timpul va demonstra dacă declarațiile sunt veridice sau populism electoral: Doamnă Violeta Alexandru, V-ați exprimat public, în repetate rânduri, privitor la percepția unui număr foarte mare de cetățeni inactivi (care nu muncesc) în România, sau a existenței unui număr covârșitor de „asistați sociali”. În noua calitate de Ministru al Muncii, responsabil cu politicile sociale și de relații de muncă ale unui stat membru al Uniunii Europene, definit prin Constituție ca stat social, vă rog să detaliați cum veți aborda următoarele aspecte: Cereți „flexibilizarea pieței muncii”, dar la audieri ați făcut referire însă la flexi-curitate pe model danez, țară pentru care v-ați manifestat admirația. La rândul meu, sunt un fan al sistemului danez. În primul rând, care considerați că ar fi „rigiditățile” cu care se confruntă piața muncii din România în prezent, care ar necesita măsuri de flexibilizare, eventuale bariere la angajare/concediere/formare profesională/adaptarea timpului de lucru etc? În al doilea rând, dacă tot luăm ca reper modelul danez de flexi-curitate, țară cu o fiscalitate progresivă și cu una dintre cele mai ridicate poveri fiscale din lume, ceea ce permite cheltuieli sociale generoase și o plasă de siguranță solidă, cum veți asigura componenta de „securitate”, având în vedere că România are taxe mici pe venituri, capital și proprietate comparativ cu Danemarca, iar sprijinul pentru cei „flexibilizați” este aproape inexistent (oportunități de formare, indemnizații de șomaj într-un cuantum care să permită supraviețuirea etc.)? Care considerați că este cea mai eficientă modalitate de a realiza flexibilitatea pieței muncii și adaptarea ei la provocările automatizării, digitalizării și crizei climatice? Susțineți reglementările legale, aplicabile universal, sau negocierile colective între partenerii sociali, care permit adaptarea condițiilor de muncă și în funcție de particularitățile domeniilor de activitate și nevoilor specifice ale celor două părți (lucrători și angajatori)? Legat de ultimul punct, la Comisia de Muncă din Camera Deputaților, cameră decizională, este în dezbatere o nouă Lege a Dialogului Social, inițiată de doi deputați PSD. Multe amendamente care se fac provin și din proiectul meu legislativ privind o nouă Lege a Dialogului Social, susținut de patru confederații sindicale. Care e poziția guvernului privind o nouă Lege a Dialogului Social, lege necesară pentru a asigura securitatea angajaților, nu doar flexibilitatea care li se cere, și când va emite un punct de vedere asupra acestui proiect?

    marți, 17:36:06, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Așadar: Onufrie - Mitropolit Epifanie - Schismatic Teodor - Iuda Așadar, după numeroase solicitări ale ciprioților de a nu pomeni pe Epifanie, se vede lipsa de bun simt și respectul alexandrinului corupt fata de alta biserica autocefala. Iarăși un tip de neopapismul și lipsa totala de smerenie. Se pare ca un alt cleric alexandrin văzând ce e în scrisoare, (poza cu Iuda și Hristos și Teodor cu Onufrie) , acesta a aruncat o jos. Iar din 50 de preoți ce au asistat la Vecernie seara, doar 10-15 au mai venit la Liturghie dimineața. https://m.facebook.com/permalink.php?story_fbid=418577188830703&id=100020352765412 https://spzh.news/ru/news/66351-patriarkhu-feodoru-vruchili-pisymo-s-tekstom-onufrij-mitropolit-feodor-iuda https://spzh.news/mediafiles/images/%D0%BB%D0%B8%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%B2%D0%BA%D0%B03.jpg

    marți, 15:20:34, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Taiere de fonduri și orgolii papiste. Altceva ce?

    marți, 14:54:06, 12 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Nu mă duce capul să pricep cu ce ar putea fi șantajați Înaltpreasfințiile lor…

    marți, 13:09:32, 12 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Epifanie Dumenko a fost pomenit, în cele din urmă, de Patriarhul Alexandriei în Cipru:

    Trist... Arhiepiscopul Ciprului spunea ca vrea sa ramana neutru in aceasta chestiune. S-a razgandit?

    marți, 12:47:22, 12 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Deocamdată la Bănceni merg să slujesc. Puteți veni acolo când aveți posibilitatea. Nu înțeleg ce vreți să spuneți cu reluatul pomenirii.

    marți, 11:50:00, 12 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Astăzi merg sa o cumpăr. 🙂

    marți, 11:23:07, 12 noiembrie 2019

  • Maria

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Unde slujiti, parinte? Putem veni la sfintia voastra la slujba? Asta numai daca intre timp nu ati reluat pomenirea...

    marți, 11:10:34, 12 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Subscriu 🙂

    marți, 09:09:43, 12 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):

    Minunata carte! Recomand!

    marți, 08:07:23, 12 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Având în vedere importanța scrisorii și greutatea autorului, cred că este binevenită această traducere întrucât este mai completă și mai exactă.

    luni, 22:27:21, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Privind alegerile (pe care nu le-am simțit măcar), am aceeași senzație ca după Revoluție, când era ales Iliescu. Cu marea diferență că atunci, copil necopt fiind, mi se părea firesc să aibă acest curs lucrurile. Pentru că impresia mea (influențată de cei din jur, bineînțeles) era că Iliescu nu avea contracandidați. Astăzi nu înțeleg politica, cu care nu am mai ținut deloc legătura după ce am intrat în mănăstire, dar nu-i înțeleg pe oameni. Cum de votează astfel, și încă în majoritate?! Probabil că, așa cum au mers lucrurile prost după 90, așa vor merge și acum; nimic nou. Din punctul meu de vedere, duhovnicește, totul ține de Biserică, de recuperarea verticalității ei. Altfel, greu să avem valori naționale, ce să mai zic de cele creștine.

    luni, 18:53:44, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cele 15 arhive ale părintelui Vasile Oltean:

    TOTUL se leagă! 🙂 Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” din Corona. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei, acțiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spațiul românesc, mai ales după venirea diaconului Coresi care a început să tipărească aici cărți bisericești în limba română. Numeroși domni și familiile acestora au acordat danii bisericii din Șchei. Chiar și împărăteasa Rusiei, Elisabeta, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preotești și arhierești, obiecte de cult din metal prețios. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIII-lea planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise și a unui pridvor. Voivezii celor două țări românești au înzestrat biserica cu o colecție însemnată de icoane vechi. Biserica Sfântul Nicolae a fost renovată în perioada interbelică prin grija localnicilor și păstrează fresce executate de marele pictor Costin Petrescu. În cimitirul bisericii sunt îngropate personalități importante din istoria națională și locală ca Nicolae Titulescu, dr. Aurel Popovici, preotul Vasile Saftu, dr. Ioan Meșotă s.a. Sursa: Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_Bra%C8%99ov

    luni, 15:23:36, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Nu cred că rușii urmăresc să-și facă exarhat în Africa sau în Ierusalim. Spre exemplu, nu știu să fi făcut sau să aibă în vedere să facă în Grecia sau în Sfântul Munte. Au făcut doar o biserică în Constantinopol ca replică la faptul că Fanarul a trimis exarhi în Ucraina la început. În mod normal, vor respecta teritoriul canonic al celorlalte Biserici. Zic și eu, dar vom vedea.

    luni, 14:49:26, 11 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Sigur. Nu am avut în vedere să dublez, ci țineam să facem și noi cunoscut această Scrisoare. Pe de altă parte, ea a fost tradusă după o altă traducere din engleză, care, la rândul ei, nu conține citatele patristice, care sunt în greaca veche. Am să pun și trimiterile la celelalte două traduceri pentru a nu lăsa loc de interpretare, cu mențiunea diferențelor.

    luni, 14:26:28, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul SCRISOARE DESCHISĂ către Patriarhul Ecumenic a Bătrânului GAVRIIL AGHIORITUL:

    Părinte, scrisoarea părintelui Gavril a mai apărut tradusă cred că de situl mărturisirea ortodoxă, cred că şi pe ortodoxinfo. Cred că aţi muncit degeaba 🙂 De principiu, este bine să nu dublăm materiale apărute în altă parte pentru că nu trebuie să facem un blog exclusiv ci unul care să completeze ceea ce apare deja în blogosfera ortodoxă. E vorba despre noţiunea aceea a cercului moral despre care nu am mai apucat să scriu. În orice caz, aşa procedează siturile mari de ştiri, care se legitimează prin faptul că tratează integral temele de interes, chiar dacă ştirile concrete au apărut mai întâi pe alte situri. Însă în cazul blogurilor, mai ales a celor ortodoxe, cred că este bine să se facă trimitere directă de la unele la altele, să se creeze punţi de discuţie/dezbatere pentru că şi aşa suntem foarte fragmentaţi şi sectarizaţi. Acolo unde există diferenţe sau menţiuni de făcut, pot fi făcute la rubrica de comentarii sau prin articole complementare. Trebuie să completăm nu să dublăm. Zic şi eu.. 🙂 Iertaţi.

    luni, 14:22:33, 11 noiembrie 2019

  • Ghe

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    https://www.youtube.com/watch?v=7BoPVj-ZO5k

    luni, 13:49:30, 11 noiembrie 2019

  • Ghe

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    https://www.youtube.com/watch?v=G7aTSve97ms

    luni, 13:48:33, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Adrian Papahagi. La cald – T1 prezidențiale 2019 Câteva concluzii rapide după primele sondaje: 1. D-l Iohannis rămâne președinte, cum bănuiam cu toții, și devine o locomotivă electorală pentru PNL în 2020. Nu mai discutăm meritul sau talentul său – asta e realitatea. Turul II e fără miză: scorul va fi 70% Iohannis, 30% Dăncilă. E mai important ce face guvernul Orban în luna care urmează decât ce face sau spune d-l Iohannis. 2. Se menține valul schimbării, anti-PSD, slavă Domnului! Au contribuit la el toți cei care s-au luptat cu moștenitorul PCR de 30 de ani încoace. Nu e meritul geniului politic al d-lui Iohannis (aliat cu Geoană în 2009 și lider USL în 2012) sau al apariției providențiale a USR, ci al tuturor celor care se luptă cu PSD încă din 1990, iar din 2004 încoace au ținut PSD departe de Cotroceni. În special, e meritul oamenilor care au ieșit în stradă și la vot. A contat și partea de sistem care a întors armele. 3. USR+ a făcut o campanie excelentă, dar Dan Barna nu a putut să capteze tot bazinul USR+, obținând sub scorul alianței la alegerile europene. Cei care nu au votat cu d-l Barna au mers înspre d-l Iohannis, nu înspre Theodor Paleologu, cum susținea propaganda useristă. 4. Theodor Paleologu nu a luat voturi de la USR, ci a acoperit bazinul tradițional al PMP (cca. 6%). Din ce am văzut și am simțit eu pe teren și în dialog cu publicul meu, voturile suplimentare vin din zona creștin-democrată și conservatoare, nu din cea useristă. Cred că d-l Paleologu putea obține un scor ceva mai bun dacă se adresa mai mult publicului conservator și creștin-democrat. PMP poate să crească doar pe acest segment. Partea bună e că partidul s-a stabilizat la 6%, deci trece pragul electoral la fiecare scrutin; partea rea este că nu mai crește. Nu o va face dacă nu se aliniază clar pe singurul segment electoral insuficient reprezentat, cel creștin-democrat (centrist), conservator (centru-dreapta) și patriotic unionist (fără accente antieuropene: acelea sunt apanajului PSD și al electronilor săi liberi). 5. Toate partidele trebuie să țină seama de noua paradigmă demografică și comunicațională: electoratul s-a mutat de la sat la oraș și în diaspora, și de pe Antene pe internet. Segmentul activ și autonom, de vârstă mijlocie, votează mai mult decât pensionarii și tinerii. România occidentalizată votează mai mult decât cea rămasă în urmă. În sfârșit, cei productivi și creativi decid. PSD își va pierde în mod natural publicul în următorul ciclu electoral. Perspective pentru 2020: PNL la 30-35%, în funcție de calitatea guvernării USR+ pe la 20% (mai slab la locale, cu excepția Bucureștiului) – și-au pierdut principalul argument electoral: pericolul PSD PSD tot pe la 20% (mai bine la locale) – va trăi din inerția și disperarea baronilor și a primarilor din zonele sărace PSD+ (ponta și tăriceanu) sub 10%, dar ideal ar fi să dispară PMP 6-10%, dacă adoptă o linie doctrinară clară, după cum am spus mai sus UDMR 5% Adrian Papahagi. Cine a mințit și cine a spus adevărul? https://www.marginaliaetc.ro/adrian-papahagi-cine-a-mintit-si-cine-a-spus-adevarul/ Se vede acum cine a mințit și cine a spus adevărul. 1. Candidatura lui Theodor Paleologu a fost onestă. A captat bazinul tradițional PMP (cam aceeași jumătate de milion de voturi de la europarlamentare). Nu a făcut jocul nimănui. Nu a împiedicat pe nimeni să evolueze. Era firesc ca PMP să aibă candidat, să-și mențină vizibilitatea, să-și consolideze sau să-și crească electoratul. Au avut cel mai bun candidat posibil în conjunctura dată. Ca rezultat, au rămas în jocul politic major. Au lovit, cum era firesc, în adversarii majori: Iohannis, Dăncilă, Barna. 2. Barna a fost masiv (40%) sub USR+. S-a dovedit un candidat slab. Caramitru și Hodor au mințit până în ultima clipă, au spumegat sinistru, au lansat fumigene. Modul oribil în care au insultat intelectualii de dreapta, anti-PSD, e comparabil cu practicile Antenei 3. Greșelile USR sunt multe: desemnarea unui candidat slab, securizarea lui prin alegeri interne cu probleme, organizarea de alegeri primare pentru locale în precampanie, comunicatori secundari slabi sau prea agresivi, aroganță și mesianism agasante. Au fost afectați și de logica votului util pentru Iohannis. 3. Vom afla altă dată cum a servit Ponta USR și dacă aveau o înțelegere. Fără Diaconu, PSD era la 30%, aproape de Iohannis iar șansele lui Barna de a intra în turul 2 erau nule din start. Cine știe ce au vorbit Barna cu Ponta la Bruxelles, după alegerile europene? 4. USR nu are un merit major în erodarea PSD, ci profită de o schimbare demografică și de o conjunctură politică bună. Loviturile majore le-au administrat PSD-ului Iohannis și PNL, împreună cu sistemul: condamnarea lui Dragnea, disidența lui Ponta-Tăriceanu, demiterea guvernului Dăncilă.

    luni, 10:22:13, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Cornel Nistorescu, în Cotidianul: Calificări la vorbărie politică S-a terminat prima rundă a campionatului național de vorbărie politică. Fără surprize și cu multe dezamăgiri ale celor care și-au imaginat că ar putea da o lovitură. Acum urmează play-off-ul. Chiar dacă nu e de așteptat ca el să aducă un învingător surpriză, el poate produce descalificarea cîștigătorului chiar înaintea urcării sale pe podium. Să revenim la prima rundă. Au fost mulți concurenți mediocri, mulți fără antrenament, fără idei, fără staf și fără capacitatea de a juca în finală. Un fel de umplutură în competiție. Cu acest fel de campanie, am fi putut ajunge în situația ca doi-trei, până la 6-7 concurenți să nu aibă nici susținători și nici să nu fie capabili să vorbească în public. Zecile de kilograme de semnături copiate și falsificate n-au fost controlate de nimeni, iar de prezentat proiecte nu știm dacă au avut unele copiate de pe cine știe unde s-au n-au avut deloc. Dezbateri-ioc, confruntări-ioc, proiecte -zero (cu greu am putea identifica patru-cinci ciorne). Lăudăroșenie cît cuprinde, acuzații de sfîrșit de război mondial, toată campania devenind un fel de judecată la un Nurenberg moral românesc. Acuzatorul a fost nimeni altul decît Klaus Iohannis, cel care avea în jur trompeții care să anunțe victoria sa din primul tur (Rareș Bogdan, Ludovic Orban etc ). Probabil că exit poll-urile l-au încurajat atît de tare încît la anunțara rezultatelor a ținut un discurs care va rămîne în istorie ca model de exprimare a urii în politică. Îl reproduc ca model de spirit negativ, ca anti-model de eleganță și toleranță: „Dragi români, victorie! Am reușit să învingem PSD-ul mai mult decât oricând în ultimii 30 de ani. Niciodată românii nu au votat atât de mult și atât de clar împotriva PSD-ului și acest lucru pentru România înseamnă un pas enorm înainte. Sigur rezultatele oficiale vor veni mâine, însă datele de exit poll arată deja că milioane de români din țară și din Diaspora au votat pentru proiectul nostru, pentru o Românie normală și pentru a continua procesul important de schimbarea în bine în România. Am crezut mereu în români și în implicarea lor, iar participarea lor în aceste zile e o mare bucurie și realizare pentru democrația din România. Vreau să mulțumesc celor care mi-au acordat încrederea, celor de dreapta, dar și celor care nu cred într-un partid anume, ci cred într-o Românie normală. Lupta noastră este de înlăturare a PSD de la putere ca să nu mai țină România prizonieră și captivă în trecut. Am făcut un pas mare în această direcție. Nu este încă pasul decisiv. Mai este de lucru. Acești ani au fost ani de luptă și ani de rezistență și am ținut piept împreună asalturilor deosebit de agresive ale PSD. Dacă nu ne-am fi opus PSD ar fi reușit să destructureze tot ce s-a construit în România în ultimii ani, instituții democratice, stat de drept. Dacă i-am fi lăsat azi România s-ar fi întors în anii ’90, poate mai rău, poate nici nu ar mai fi avut loc alegeri. Și noi i-am oprit, noi împreună cu românii. La euro-parlamentare a început și la referendum. Atunci românii au arătat că nu mai doresc PSD, ci o cale dreaptă și europeană. A urmat moțiunea de cenzură și instalarea Guvernului Orban auarătat PSD că nu mai au majoritate totală și nu mai pot face ce își doresc. Fiindcă veni vorba de Guvernul Orban, dați-mi voie o apreciere deosebită pentru munca depusă de Guvernul condus de Ludovic Orban astăzi. Și în țară și în străinătate votul a decurs într-o ordine perfectă, impecabilă. Războiul cu PSD nu s-a încheiat. Mai avem o luptă, un pas peste 2 saăptămâni. Iar pentru turul doi le spun celor care au fost în stradă împreună cu mine ca să apere statul de drept, veniți la vot pentru ca lupta voastră să nu fi fost în zadar”(Mediafax). Să vină această vomă de fiere politică din oftica președintelui care a aflat că procentele sale sunt departe de cele anunțate la ora 21.00 și mult mai departe de promisiunile făcute de liberalii zăltați? După numărarea a 91% din voturi, Klaus Iohannis scade în loc să crească! Președintele Klaus Iohannis apare cu abia 36,6%, Viorica Dăncilă, cu 24,3% Dan Barna,cu 13,3%, iar Mircea Diaconu, cu 9,2%. Cum Dumnezeu scad procentele numai la Klaus Iohannis și Dan Barna? Sau numai la ei au fost umflate, în vreme ce la ceilalți au fost tunse? Probabil asta explică răbufnirea! De mult nu mi-a fost dat să aud un discurs atât de încărcat de resentimente și cu atîtea invitații la răzbunarea politică!? Culmea, din partea unui om care a folosit propaganda pentru a bloca accesul la numiri și prerogative și pentru a pune mîna pe toate pîrghiile de putere ale satului român, numind controlul total al acestora drept ”apărare a statului de drept”. Vor pricepe cei păcăliți la acordarea mandatului precedent lui Klaus Iohannis, după cei cinci ani de promisiuni neonorate, cu ce fel de cîștigător au de-a face? Nu știu! Turmele de profeți zic că nu! Vor pricepe cei care și-au pus speranțele în noua generație de politicieni că dezvăluirile legate de afacerile lui Dan Barna, Dragoș Pâslaru și Cristian Ghinea nu se deosebesc prea mult de afacerile celor huliți sau condamnați? Va pricepe Viorica Dăncilă că lista sa de succese și realizări ca premier este insuficientă pentru a avea șanse în confruntarea cu Klaus Iohannis? Urmează finala campionatului national de vorbărie politică. Mîine-poimîne vom afla între cine cu cine. Tinerii afaceriști din USR Plus încă se văd cu șanse de ajunge la oala cu miere, de data aceasta botezînd-o ”turul doi fără PSD”.

    luni, 10:11:54, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    Cătălin Ivan: https://www.facebook.com/catalin.ivan.7528/posts/540574843186886 Tocmai s-a încheiat prima fază a unui experiment unic în lumea democratică, acela de a pune un președinte în absența. Mai mult, de a-i da încă un mandat celui care nu a făcut absolut nimic în mandatul care s-a încheiat. Pare misiune imposibilă, nu-i așa? V-am prezentat încă de la începutul campaniei câteva acțiuni ale unor instituții în favoarea acestui experiment: 1. Antagonizarea bruscă și exagerat de dură a dialogului dintre premier și președinte pentru a o pune în valoare pe Dăncilă și a-i crea profil de contracandidat pentru Iohannis. Chiar dacă asta a presupus ca 6000 de medici să nu profeseze și, probabil, să se piardă vieti în spitale din cauza lipsei de personal medical; 2. Dărâmarea guvernului Dăncilă, pe de o parte pentru că Germania aștepta numirea comisarului său cu mâna României, dar mai ales pentru a îngropa total campania prezidențială sub o criză politică artificial creată. 3 Echipă comună de campanie Iohannis - Dăncilă, plus un număr de zece voturi pe fiecare secție de vot din partea primarilor PNL pentru PSD. Greu de anticipat că se va ajunge aici, nu-i așa?! Dar planu-i plan și trebuie respectat. 4. Blocarea tuturor celorlalți candidați, de la depunerea candidaturilor, la accesul în media și până la număratul voturilor, astfel încât vocile acestora să nu se audă. Toți trebuiau să rămână sub un procent ca să nu deranjeze calculele. Ramona Ioana Bruynseels a trecut peste acest prag pentru că începuse de mult campania, cu investiții enorme, și probabil nu a mai putut da înapoi, și Cumpănașu pe votul emoțional firesc în urma tragediei de la Caracal, 5. Dezumflarea USR-ului, folosind tot instituțiile statului, așa cum artificial fusese și umflat cu puțin timp în urmă. Înțelegând ce ni se întâmplă, văzând norii negri pe care alții de afară îi îngrămădesc deasupra democrației noastre, și așa firave, nu puteam să stau deoparte. Am folosit această campanie ca pe o oportunitate de a spune adevărul, așa cum este el, fără menajamente și figuri de stil. Astăzi experimentul lor a reușit. Suntem o colonie. Am certitudinea totuși că prețul plătit de PNL pentru această trădare de țară va fi dispariția de pe scena politică. Le mulțumesc din suflet celor care au votat ADN! Sunteți mulți, având în vedere că nu am existat în această campanie, că vocea noastră a fost blocată peste tot. Văzând calitatea oamenilor care mi-au scris în această perioadă, mă simt onorat și încurajat să merg mai departe. Deocamdată compensăm prin calitatea susținătorilor noștri. ADN este susținut de oameni deosebiți, integri și patrioți. Poate ar fi fost mai multe voturi, dar am decis să nu ne consumăm resursele financiare și logistice într-o luptă cu final deja știut. Am investit cei mai puțini bani pe care probabil i-a avut vreodată un candidat, urmând să pregătim cum se cuvine alegerile locale și parlamentare. Ca să faceți o comparație, PNL a avut la dispoziție aproximativ 20 milioane în precampanie și în campanie din bani publici, ai noștri ai tuturor, bani pe care apoi și-i decontează, adică i-au primit de două ori, iar noi am folosit sume foarte mici. Nu din lipsă de fonduri, deși este imposibil să te lupți cu fondurile publice folosite de PSD și PNL, dar pentru că, strategic, lupta noastră cea mai importantă va fi la alegerile locale. Lupta continuă 24 de ore din 24, până în 2024! Așa cum am promis.

    luni, 10:02:34, 11 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Despre rezultatele alegerilor prezidenţiale 2019:

    03:33 - AEP anunta rezultatele provizorii dupa numararea a 99,9% din voturi, adica 8.678.072 de voturi si nu au fost constatate schimbari. Klaus Iohannis - 36,6% Viorica Dancila - 23,8% Dan Barna - 13,9% Mircea Diaconu - 9,2% Theodor Paleologu - 5,6% Kelemen Hunor - 4,1% Ramona Ioana Bruynseels - 2,7% Alexandru Cumpanasu - 1,4% Viorel Catarama - 0,5% Bogdan Stanoevici - 0,4% John-Ion Banu - 0,3% Sebastian Constantin Popescu - 0,3% Ninel Peia - 0,3% Catalin Ivan - 0,3%

    luni, 09:45:03, 11 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Cinste lor! Dumnezeu si Maica Domnului sa-i aiba in paza!

    duminică, 22:04:30, 10 noiembrie 2019

  • rem

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    acum BORu isi va face exarhat si in Africa, nu-i mai opreste nimic. urmeaza Ierusalimul ? acolo majoritatea ortodocsilor sunt palestinieni si nu greci ca in Alexandria. daca urmeaza acelasi scenariu si acestia trec la BORu se schimba complet situatia in Biserica din Ierusalim. ce vremuri ! Doamne ajuta !

    duminică, 20:18:09, 10 noiembrie 2019

  • Carmen V.

    la articolul Caracteristicile prieteniei autentice potrivit Sf. Nectarie din Eghina:

    Minunate și pline de înțelepciune cuvintele Sf. Nectarie din Eghina! Sărut-mîna, preacuvioase părinte, pentru efortul dumneavoastră de a ne înduhovnici!

    duminică, 14:39:15, 10 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Parcă totuși vorbim despre alt aluat. Eu mă simt foarte acasă cu zicerea " Doamne, ține-mă de urechi că te vând ca Iuda!". Or mai fi români ca Toma Pirău, eroi neclintiți, dar de unde sunt acum zările-s (foarte) întunecate. În altă ordine de idei, am votat. Vedem diseară ce vești ne-aduce STSul.

    duminică, 14:18:37, 10 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    DOINA LUI PORÂMBU de Ioan Victor Pica, fost deținut politic, sprijinitor al luptătorilor din Munții Făgărașului. Auzi, măiculiță, codrul Cum îmi mustră dorul! Tu îmi zici să stau acasă, Însă codrul nu mă lasă. Tu îmi zici să stau cu tine, Codrul plânge după mine. Fă-mi degrabă cea merinde, Vin dușmanii și m-or prinde Și-am să zac în lanțuri grele, Eu și dorurile mele. Frunză verde lobodă, Lasă-mi calea slobodă! Și de doruri îmi dezleagă Inima asta beteagă. Bate grindină și moină, Țara nu mai are doină. Inimă n-avem în noi, Numai plânset de slugoi. Și ne arde sufletu’ Toate relele acu’. Vântu-aduce zvon de fag, Nu mai am pe lume drag, Decât numai haiducia, Urâtul și silnicia. Să le-nfrunt la câmp, afară, M-oi tot duce, așadară. De-oi muri în cea pădure, Lasă fagi să mă-mpresure. Voi veni mereu acasă Vara, să v-ajut la coasă, Să vă usuc jelele Cu vântul și stelele. Că-i mai drept să mori stăpân Peste tot ce e român: Dorul și izvoarele, Inima și soarele. Decât silnicia lor, Mai bine pământ și flori. Toma Pirău, zis Porâmbu, a fost unul din partizanii din grupul de rezistență armată condus de Ion Gavrilă Ogoranu. A fost împușcat mortal de securiști, după o luptă, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1950. Ultimele sale cuvinte pe care le-a strigat securiștilor: „Sunt român, și român vreau să mor! Și n-am să mă predau vouă bandiților, decît mort!” Avea 21 de ani.

    duminică, 13:56:29, 10 noiembrie 2019

  • Ioan

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Mare lucru, da, să vedem că există încă drept măritori creștini - ierarhi, preoți, monahi și mireni - care apără Adevărul.

    duminică, 13:45:51, 10 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Astăzi Mitropolitul Efrem de Idra și Eghina nu a permis schismaticilor ucraineni să slujească la sărbătoarea Sf. Nectarie. Iar egumena Tecla de la o Mănăstire din apropiere a declarat că nu le dă voie nici să intre în incintă pentru că sunt mireni doar cu rasă, care se prezintă drept clerici.

    sâmbătă, 23:51:00, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Pentru că votul de mâine a devenit subiect de comentariu la acest articol, opinia mea este că votul trebuie să reprezinte conștiința noastră, nu calcule lumești (pătimașe). Adică să votăm pe cineva care reprezintă idealurile noastre, oricare ar fi acelea, dar de preferat care țin de neam/țară și de credință. Bineînțeles că aceste idealuri ține de noi să ni le formulăm cât mai concrete și realiste, nu pur idealiste. Nu cred că avem ce ne reproșa dacă procedăm astfel pentru că ar fi un vot în fața lui Dumnezeu, chiar dacă ar putea fi manipulat ulterior prin STS sau mai știu eu ce calcule electorale. De preferat ar fi să mergem la vot pentru că așa e normal. Doar dacă nu există nimeni care să ne reprezinte, ar fi justificat să absentăm. Eu personal nu sunt și nu pot fi preocupat și băgat în politică, dar acesta îmi este punctul de vedere duhovnicesc pe o chestiune care a devenit derizorie, din păcate.

    sâmbătă, 21:04:36, 9 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    „De ce am ajuns aici? Pentru că am ales greşit? Dar oare politic am fi putut alege mai bine, din moment ce întotdeauna eram puşi în situaţia de-a alege între doi sau trei pe care nu-i deosebeau decât originea Serviciilor secrete care îi susţineau?! Nu, nu alegerile politice sunt cele care ne-au adus la acest dezastru unic în istoria poporului nostru. Mai degrabă faptul că, în loc să mergem la urna de vot, ar fi trebuit, ca popor, să ne înghesuim duminicile dimineaţă la Sfânta Liturghie. În loc să ne punem nădejdea în conducători, mai bine făceam o priveghere în plus, ca Domnul să lucreze pentru noi. […] Ce ne rămâne de făcut? Să mergem din nou la alegeri şi să alegem cum va hotărî STS-ul, adică cei care numără voturile, conduși de acelaşi preşedinte nebotezat al ţării? Că doar a primit certificat de la însăşi „Marea Poartă”, unde a fost recent pentru a mai negocia un mandat, cedând probabil încă ceva din moşia numită încă „România”? Desigur, există un criteriu de alegere la vot, iar acela nu poate fi decât credinţa creștină și românitatea candidatului, măcar declarate pe faţă, căci atunci poţi avea scuză înaintea Domnului că ai căutat adevărul şi voia Lui. Noi însă nu ne putem hazarda să arătăm cu degetul pe cineva anume. Mai curând credem că se simte nevoia să facem cu toţii lucrul acela care nu se va lua de la noi cf. Luca 10:42.” Fragment dintr-un editorial care îmi pare foarte bun: http://www.familiaortodoxa.ro/2019/10/26/alegandu-l-pe-dumnezeu/ Eu nu voi merge la vot, nu am cui să dau girul meu, nu-mi pot asuma un vot neconform conștiinței mele. Oricum va ieși cine trebuie, indiferent de voturile noastre, cărțile sunt făcute. Nu am mai votat de mulți ani, am fost doar la referendumul pentru familie. Este foarte trist că mulți oameni din biserică au votat și vor vota nebotezați și neromâni care vor aduce alți nebotezați și antiromâni în fruntea României. Strămoșii noștri se răsucesc în morminte. Când mă gândesc la toate astea, îmi pare bine că nu mai am bunicii în viață, să trăiască la ce s-a ajuns. „Nu este lucru mic în viață răul cel mai mic.”

    sâmbătă, 18:38:22, 9 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Vei vota impotriva lui Iohanis, si cei care vor centraliza votul, ma refer la cei de la Bucuresti, vor avea grija sa mai puna o stampila pe votul tau, si astfel va fi nul. Si vei da legitimitate lui Iohanis. Intelegi hotia?

    sâmbătă, 17:22:15, 9 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Asta dacă am înțeles bine: să atragem atenția asupra lucrurilor care ne amenință/prejudiciază, dar să nu îl validăm, să nu îl promovăm, să îl lăsăm în umbră. Greșesc? ---Da ai inteles bine!ce vreau sa zic

    sâmbătă, 14:29:21, 9 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Recunosc că nu prea sunt de acord cu ideile din linkurile postate, deși am lipsit și eu la vot în ultimul timp. Dacă mă hotărăsc să merg, o să scriu ce am gândit și cum am ales. Am evitat să scriu despre acest subiect înainte. De principiu, mă apropii destul de mult de ideile părintelui Aldea, cu primii 5 candidați. Sfinția sa s-a oprit la Theodor Paleologu. Despre domnul Paleologu am scris și aici, ideile despre followership/leadership fiind esențiale pentru conceptul de middleclass intelectual. Dar.. Domnul Paleologu în continuare îl girează pe acel băsescu, îi validează prin discurs și susțineri politica și mandatele avute. Nu am o miză personală pt fostul locatar al Cotroceniului, însă convingerea mea este că răul produs românilor de această persoană va avea reverberații în viitorul României pt cel puțin 50 de ani și cred că-s indulgent în aprecieri. Opinia mea este că băsescu a făcut mai mult rău decât Carol al II-lea, mutatis mutandis. Consider că președintele țării este chemat să îndrepte răul rezidual din societate și din modul de funcționare a statului, iar aceasta nu poate fi făcută de cineva care laudă tocmai sursa problemei. Așadar, cu toată considerația pe care o port domnului Paleologu ca intelectual, nici pe de parte nu se va bucura de votul meu. Frăția Ortodoxă merge cu Ninel Peia, despre care nu știu ce să spun. Nici pe rostonline și nici pe activenews nu am văzut un îndemn/afiliere/susținere clare. Eu voi căuta în toată lista pe cineva de votat în primul tur și voi vota împotriva lui Iohannis în al doilea tur. Încă nu am avut timp să cercetez, dar sigur voi vota.

    sâmbătă, 13:56:38, 9 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    https://nuvotati.wordpress.com/2019/11/08/din-nou-a-alege-raul-cel-mai-mic-prezidentiale-2019/ https://nuvotati.wordpress.com/2012/05/03/ce-reprezinta-votul/ https://humanlivingbeing.wordpress.com/2019/02/12/reprezenta-ce-inseamna-de-fapt/

    sâmbătă, 13:19:03, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Oficial pt că a scris articole pe alte site-uri decât cel al Mitropoliei și fără să-și dea toate detaliile, adică faptul că aparține de Pireu. Acest fapt l-a considerat Mitr. Serafim drept independență și ieșire din ascultare, drept urmare l-a îndepărtat. Pe de altă parte, Pr. Anghelos susține că însuși Mitropolitul i-a spus să publice în altă parte 2 articole pt a nu atrage mânia celor vizați și chiar sancțiuni. E o poveste cam încâlcită, din câte-mi pare mie, și nu am vrut să intru mai mult în ea.

    sâmbătă, 09:23:53, 9 noiembrie 2019

  • Sara

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Vai de ortodoxie... Cat de trist!

    sâmbătă, 07:30:47, 9 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Este ciudată menționarea ambasadorului Greciei printre cei prezenți la Liturghia la care a fost pomenit pentru prima dată Epifanie. Asta indică o implicare politică. Poate pentru greci este un semn de laudă, probabil ei urmăresc să mențină Imperiul bizantin de odinioară prin Patriarhii de Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. Antiohia și-a pus ierarhie locală (arabă) din 1899. Trebuie menționat că există deja mesaje de susținere din partea unor Mitropoliți africani, ceea ce arată că nu e doar o problemă strict grecească. Mitropolitul de Camerun și de Zambia și-au exprimat simpatia prin mesaje speciale. Totuși nu este posibil ca o simplă presiune a unui ambasador să ducă la un gest cu asemenea greutate. Probabil că implicațiile sunt mult mai mari, și nu mă refer doar la Patriarhia Alexandriei. Ortodoxia la nivel mondial este în mare derivă, chiar și în Rusia, dar și la noi. Deciziile bisericești pot fi influențate de politic, e firesc într-o măsură, dar nu să fie dictate împotriva spiritului credinței.

    vineri, 20:55:25, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Da. Există și un Comunicat oficial al Mitropoliei de Pireu.

    vineri, 20:43:58, 8 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Deci IPS Serafim l-a demis pe par Anghelos?

    vineri, 20:42:47, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Comunicatul Patriarhului Teodor al Alexandriei cu privire la pomenirea lui Epifanie în diptice:

    Patriarhia Rusiei se pare ca va lua act imediat și de acești îngâmfați din nordul Africii. S a aflat ca defapt presiunea și amenințarea cu tăierea fondurilor de către ambasadorul grec din Egipt a dus la "insuflarea" Duhului Sfant în Biserica Alexandriei. https://lop.by/DNA

    vineri, 19:28:44, 8 noiembrie 2019

  • Adrian S

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Vlad, cum ți-am zis și în privat: eu am dreptate și tu greșești. Dar ca tu să poți greși, eu sunt gata să mor. A zis-o Winston Churchill, nu eu (puah, și ăsta are nume de țigări, LOL) ! Nu am nicio problemă nici dacă rămâne dr. Arafat la manete. Am încredere în pronia divină și nu simt nevoia să intervin energic. Am observat că uneori Dumnezeu alege să ne lucreze binele chiar și prin cei care ne vor răul. Dacă dr. Arafat ne vrea binele, ok, dacă nu, rânduiește Dumnezeu să iasă tot bine, numai noi să fim cei care să ne ținem după voia Lui. Atâta doar că uneori definiția noastră despre ce ne e de folos diferă de ce vrea Domnul, iar uneori Doctorul distribuie pastile amare sau chiar pune bisturiul. Au, au, răcnete, dureri, dar se salvează pacientul. Cine știe ce tratament ni se pregătește. De când am auzit vorba părintelui Arsenie Boca "nu-i mai doriți atâta moartea ăstuia (n.m. Ceaușescu) căci după el vor veni alții mai răi", nu mă mai bucur ca prostul când dispare vreunul de la pupitru. Mai degrabă rămân în expectativă ca englezul, "wait and see", ca să vedem ce brânză fac cei care vin după. Oricum, treaba cu vaccinarea obligatorie e cam cu batista pe țambal. Este evident că big pharma împinge tare, dar inerția noastră instituțională și mentală ne salvează încă o dată. Iar guvernele astea care vin si pleacă abia dacă apucă să toarne și să taie panglica la 1 m de autostradă. Până pun de o politică socială și medicală coerentă... durează ani. Trebuie să schimbi mentalități, să înființezi o infrastructură. Nu vedeți că serverul central de la Casa de Asigurări de Sănătate parcă ar fi un PC 486 conectat prin dial-up, deși s-au pompat în șmen (pardon, proiect) vreo 180 milioane de euro? Nu ați observat că proiectul E- Romania de cca. 1 md. euro de interconectare și centralizare a tuturor bazelor de date instituționale (fisc, asigurări, cadastru, poliție, justiție, primării ș.a.) e doar un site de 5$/ lună cu informații semi-expirate? Așa va fi și cu vaccinele, dacă totuși vor reuși să însăileze ceva. Deci timpul trece, vin alții și o iau mereu de la început ! Muncă sisifică pe ei, "săracii" ! PS: la mulți ani Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor și Gabrielelor, Rafaelilor, Rafaelelor și Angelelor sărbătoriți azi ! Evident că și moderatorului ! PPS: ce vremuri, când Dumnezeu trimitea câte un arhanghel pe pământ ca să păzească și să călăuzească poporul ales...

    vineri, 18:51:59, 8 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Eu nu mă gândisem să-i scrie careva dintre noi vreo scrisoare, că nu cred că ne bagă în seamă nici măcar suficient cât să o citească. Mă referisem mai mult la modul general, ca posibilă abordare, apropo de scrisoarea pe care i-au scris-o cei de la SMURD Iași. Există câteva personalități care ar putea să-l abordeze într-un fel înțelept, poate că o vor și face, dacă va fi cazul.

    vineri, 15:32:27, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhul Alexandriei a pomenit pe Epifanie în diptice:

    Antiohia nu mai ține de greci, e a sirienilor de ceva vreme.

    vineri, 14:42:54, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Patriarhul Alexandriei a pomenit pe Epifanie în diptice:

    Toti grecii sar in "ajutorul" grecilor? Ar insemna ca si Antiohia si Ierusalimul sa recunoasca imediat. Iar slavii sa nu recunoasca schismaticii? Va fi o schisma slavo-greceasca? Romanii sunt popor neoltin...ne dam cu cine da mai bine?

    vineri, 14:41:50, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Pomenirea lui Epifanie în Alexandria... 😐

    vineri, 11:35:13, 8 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    https://katanixi.gr/2019/11/08/%ce%b5%ce%ba%cf%84%ce%b1%ce%ba%cf%84%ce%bf-%ce%bf-%ce%b1%ce%bb%ce%b5%ce%be%ce%b1%ce%bd%ce%b4%cf%81%ce%b5%ce%af%ce%b1%cf%82-%ce%bc%ce%bd%ce%b7%ce%bc%cf%8c%ce%bd%ce%b5%cf%85%cf%83%ce%b5-%cf%84%ce%bf/

    vineri, 11:33:29, 8 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Nici nu-mi imaginam ce avea să urmeze când te-am întrebat ce gânduri ai despre acest subiect :)) Oricum, din tatonări pare că opinia mea e ultra-minoritară, așa că o să mai trag de timp până să o formulez. De principiu sunt de acord, dar aș avea niște nuanțări care riscă să fie înțelese ca fiind la capătul celălat al subiectului. E principială atitudinea aceasta, dar nuș cât e de folositoare. Din multe puncte de vedere. În fine, mai mestecăm subiectul. Mai vreau să te rog să-mi îngădui să modific un pic comentariul tău, într-un punct care nu prea cadrează cu floricelele de pe blogul nostru. 🙂 Mi-e că de la un mic exces vom ajunge la o mecanică a bulgărelui de zăpadă, nu neapărat pe latură indecentă, cât la formulări necugetate, impulsive. Știu din experiență că asta e mult mai rău decât limbajul licențios, dar sunt împreună de evitat. Doamne, ajută!

    vineri, 03:45:10, 8 noiembrie 2019

  • Adrian S

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Nu mă pot pronunța asupra oportunității medicale a vaccinării pentru că nu sunt medic și nu dețin informații. Nici măcar medicii nu ar trebui să se pronunțe, adică nu orice medic, dacă nu sunt specializați pe virusologie, imunologie, boli tropicale etc. E puțin probabil ca un ortoped, ginecolog, reumatolog, generalist, pediatru, medic de familie ș.a. să poată articula un punct de vedere profesionist, ci doar unul diletant bazat pe niște noțiuni elementare de prin anii 2 sau 3 de facultate. Am întrebat un tânăr medic cât timp se studiază imunologia în facultate, răspunsul – un semestru. Un semestru are cam 15 săptămâni în practică, citești și tu acolo niște cursuri bazate pe studii considerate de catedra facultății corecte politic, le repeți la proba scrisă și gata! ai luat examenul. Păi nu merge așa, trebuie pus osul tare la treabă ani de zile de studii și cercetări ca să capeți experiență pe domeniu, apoi și mai mult ca să devii o autoritate pe domeniul acesta (ca, de altfel, pe orice domeniu). Unde sunt profesioniștii ăștia în presă? Nu i-am auzit nicăieri, sau cel puțin cei din zona politicului care vor legi coercitive nu i-au întrebat. Atunci am un semn de întrebare. Apoi am căutat să văd dacă totuși vreun specialist s-a pronunțat, ori pro, ori contra. Și am găsit-o pe dr. Todea-Gross care afirmă într-o teză de doctorat cu curaj că vaccinele așa cum sunt gândite azi – în cel mai bun caz – sunt inutile. Cu cercetări și somități internaționale citate, nu povești. Iar „comunitatea” medicală i-a sărit la gât și nu puține voci i-au cerut capul pe tipsie. Dar nimeni cu a contrazis-o cu argumente de același calibru. Și asta mi-a mai ridicat un semn de întrebare. Nu pot ca medic dar pot să-mi dau o părere avizată ca jurist, pentru că sunt avocat. Nu-s prea bătrân, am doar 43 de ani, dar duc deja două decenii în spate de practică și am dezvoltat un simț care frizează alergia la orice tentativă de restrângere sau încălcare a libertății oamenilor. Căci văd văd tentative din ce în ce mai des. Nu știu dacă știți, părinții Constituției americane au gândit-o în 1776 nu ca pe un femur al instituțiilor statului (cum ne imaginăm noi acum și cum ni se toarnă pe gât în facultate), ci ca pe un mijloc de protecție a cetățeanului împotriva oricăror intruziuni sau abuzuri din partea instituțiilor statului. Freedom of speech? Checked! Holy private property? Checked ! Freedom of initiative and of business? Checked ! Și așa mai departe. De aceea SUA a fost The American Dream si de aceea au o Statuie a Libertății pusă la intrare oe dreapta cum vii dinspre Europa cu vaporul, ca să se știe. Liberate exterioară și libertate interioară a individului. Astăzi s-a deturnat această nuanță și (inclusiv la ei) se inoculează tare ideea statului paternalist, cu care noi în Est suntem destul de obișnuiți, ba chiar după care mulți scâncesc. Stat care nu are nicio problemă în a-ți da cu Constituția în freză când te caută în conturi fără să te întrebe, când îți verifică toată corespondența „anonim”, când îți livrează imigranți în țară fără să te întrebe dacă îi vrei pe stradă și agenți patogeni în seringă fără să te întrebe dacă îi vrei în sânge. Și cu asta am un semn de întrebare mai mare decât Parlamentul în care s-a votat Constituția. Logica medicală e simplă: nu cei vaccinați trebuie să se teamă, ci cei nevaccinați, pentru că de fapt aceștia pot deveni victime ale bolilor „eradicate”. Vaccinații sunt imunizați, n-au grijă. Sau… nu sunt?!? Șoc și groază, cunosc trei cazuri de persoane vaccinate anti-TBC care au făcut TBC. Nu mai zic de cei vaccinați antigripal, câți au stat răciți o iarnă întreagă. Și s-au lecuit (de vaccin). De ce se înfierează nevaccinații? Încă un semn de întrebare. Lasă-i să moară dacă sunt proști. Sau… nu mor, ci doar se imunizează natural cu tulpina de virus care se dezvoltă spontan în sezonul respectiv?!? Sau de fapt cei care răspândesc bolile sunt tocmai cei vaccinați, pentru că expiră cantități mari de viruși în decurs de o lună de la vaccinare? Sau de fapt și cei care se vaccinează se pot îmbolnăvi? Grele semne de întrebare la care încă mai aștept un răspuns documentat, nu gargară. Căci și eu, când mă duc în instanță cu un proces, judecătorul are pretenția de la mine să pledez documentat ca să-mi dea câstig de cauză, cu probe și cu texte de lege, nu cu abureli. Așa și doctorii ăștia care iau poziție publică. Alte întrebări: de unde știm că soluția medicală a vaccinării este suprema armă împotriva bolilor? Dacă natura ne oferă deja leacul dar nu l-am dibuit încă? Dacă cercetările medicale ulterioare pot găsi soluții mai bune, cum ar fi un mijloc de întărire a imunității care să pareze agenții patogeni dintr-o clipire? Dacă avem deja această imunitate și din prostie ne-am dezactivat-o fără să ne dăm seama, experimentând tot felul de lucruri aiurea? Cum vom da aceste răspunsuri dacă noi interzicem prin lege dezbaterile științifice și cercetarea asupra vaccinării, decretăm vaccinarea drept adevăr absolut cu valoare de dogmă revelată și-i declarăm eretici (antivacciniști) pe cei care au dubii? Iar îl prăjim pe Galileo și iar punem Pământul în centrul Universului? Ca avocat pot să trag un semnal de alarmă: suntem în pericol să cădem iar în dictatură, de data aceasta una mult mai perfidă pentru că există mijloace tehnice de înrobire mult mai eficiente și mai subtile. Nu vă cedați drepturile statului-tătic, pe motiv că știu „ei” mai bine. Nu știu și nu vor să știe ! Sunt o armată de diletanți hămesiți gata să calce și să se calce în picioare pentru o bucată de ciolan. Toți cei care promovează încălcarea drepturilor fundamentale vor cădea ei înșiși victime ale sistemului pe care-l creează. De fapt au căzut deja, uitați-vă la Liviu Dragnea care a vrut sa fie un mic dictator. Iar noi vom suferi încă o dată dacă suntem prea proști ca să ne uităm peste umăr la ce-a fost în urmă cu doar 3 decenii și să învățăm. Să nu uităm de ce au murit tinerii ăia care strigau LIBERTATE în ’89 ! Nu voi susține niciodată o persoană care militează pentru restrângerea drepturilor mele fundamentale. Îmi neagă condiția mea de om și mă reduce la condiția de maimuță în lesă, ceea ce nu vreau să fiu. Cu asta am răspuns și la întrebarea „cum să ne raportăm la aceste persoane”. Păi nu noi trebuie să ne raportăm la ele, ci ele să se raporteze la noi. Este în slujba noastră (plătit, desigur)? Cinste lui. Vrea să fie un mic șefulică sau un pui de dictator (pe banii noștri) și să bage pumnul în gura medicilor care de fapt trebuie să aibă libertate de conștiință? Să-și vadă de drum, mulțumim pentru colaborare. PS: știu și replica „binevoitorilor” care mor de grija mea și apoi mă impozitează cu 80% (atât plătim impozite în realitate): bine-bine, tu nu vrei să beneficiezi de vaccinuri, dar copiilor tăi de ce le refuzi acest drept? Răspunsul: pentru că mie îmi pute iubirea voastră cu de-a sila de îmi vine să vomit. Dacă chiar vreți să fie copiii mei sănătoși, interziceți alcoolul și tutunul, să nu se mai găsească gram pe stradă, că adolescenții noștri trag la ele ca molia la bec. Scoateți maldărele de prezervative, reviste și dispozitive puse lângă bomboane în văzul copiilor mici la orice casă din Kaufland, Carrefour, Mega, Penny ș.a. că nu am chef să fac cursuri de sexologie cu ei de la vârste preșcolare și nici să-i găsesc jucându-se de-a mama și de-a tata de la 7 ani în pielea goală. Fugăriți cazanele alea cu volan pe dreapta și 1.000.000 km la bord care seamănă cu rachetele Saturn când se lansează. Distrugeți rețelele de proxenetism care ne fură fetele ca să le ducă pe șestache la produs afară. D’astea. Apoi mai vorbim de vaccinuri. Că dacă tot faceți experimente pe pielea copiilor noștri, mă pricep și eu la experimente: din cei patru copiii ai mei, doi sunt vaccinați și doi nevaccinați. Așa, ca să mă dumiresc și eu dacă dr. Todea-Gross avea dreptate. Știu, veți zice că-s mai rău ca Mengele. Dar ghiciți care-s cei doi cu imunitatea vraiște care fac răceli dese și alergii la orice (puf de plante, polen, acarieni, castane coapte, cereale, medicamente etc.) de li se umflă ochii în cap ca la broaște? Exact. Păcat că nu am încercat mai devreme…

    vineri, 01:59:56, 8 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Îmi dau seama că nu am răspuns chiar la obiect. Episcopii erau hirotoniți de eretici, da. Dar problema era dacă aceia erau condamnați. Problematica este puțin mai complexă. După Sinodul I Ecumenic, arienii au încercat să preia controlul treptat prin Eusebie al Nicomidiei și Eusebie al Cezareei Palestinei, ambii cu influență asupra împăratului. Inițial au urmărit să-l înlăture pe Sf. Atansie de pe scaunul Alexandriei, care era personalitatea de reper și apoi să răstoarne decizia de la Niceea. Drept răspuns, s-au organizat Sinoade ortodoxe care au condamnat pe cei ce stăruiau în erezia ariană. De fapt, a fost un șir de multe Sinoade care s-au condamnat reciproc, ortodocși și arieni, nu așa cum a spus Mitr. Ierotheos, că ar fi fost Sinoade care au dezbătut, au frământat formularea mărturisirii de credință. Așa prezintă situația Papadopulos în Patrologia sa foarte bine documentată (nu am acum la îndemână cartea cu pricina). Oricum, reiese și din Epistola Sf. Vasile că nu exista comuniune cu arienii care hirotoniseră pe episcopul în cauză.

    joi, 23:36:32, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Recunosc faptul că nu știam că este mason, deși nu pot spune că mă surprinde. Nu cred că schimbă totuși cu mult datele problemei. O să revin probabil în weekend cu un comentariu mai articulat, dar părerea mea este că greșim dacă procedăm cum spuneți dvs. Asta dacă am înțeles bine: să atragem atenția asupra lucrurilor care ne amenință/prejudiciază, dar să nu îl validăm, să nu îl promovăm, să îl lăsăm în umbră. Greșesc? Opinia mea se apropie de cea a lui Mitzi în sensul că trebuie să speculăm fiecare trăsătură, caracteristică, însușire bună pentru a-i trage spre cauza noastră. O persoană ca doctorul Arafat, dar și alții de calibrul său, nu sunt cu nimic atinși "dacă îi lăsăm în umbră", pentru că de la nivelul domniei sale, noi suntem cei lesne de ignorat. Or, cred că noi trebuie să căutăm un angajament direct din partea acestor persoane, nu să ne îndepărtăm. Poate că epistola este prea puțin, dacă nu vine din partea cuiva care să se bucure deja de respectul și încrederea dlui Arafat. Mă rog, sub rezerva unor completări ulterioare, mi se pare totuși că suntem mult (!) prea tranșanți și că am avea nevoie de ceva mai multă îngăduință. Cred că e spre binele nostru acest lucru, nu e doar o concesie pe care s-o facem unora. Doctorul Arafat nu aleargă cu seringa după noi, nu este el aliat al BigBrother, ci s-a exprimat punctual cu privire la niște politici publice. Așa văd acum lucrurile, nu face prozelitism, nu e Streinu-Cercel. Că acestea sunt foarte amenințătoare pentru noi, nu încape discuție. Dar nu simt că domnul Arafat are cunoștință, că înțelege temerile noastre. Pare mai degrabă că achiesează orbește la opinia larg răspândită că noi suntem bigoți conspiraționiști care nu trebuie luați în seamă. Și nu neg faptul că are și unele temeiuri să creadă asta. Deci dacă am urma sugestia lui Mitzi, cred că epistola noastră nu ar fi cine știe ce convingătoare, dat fiind că vine de la ortodoxiști-putiniști-anti-vacciniști-anticip etc. Nici de eliberat de aceste etichete nu vom putea vreodată, nici să împăcăm capra și varza și să ne prefacem frate cu necuratul știm că nu se poate. Cum deci ar putea unii ca noi să câștige pe cei precum domnul doctor Arafat, domnul profesor Andrei Marga etc. Discuția cred că rămâne deschisă și cred că se apropie pe fond de chestiunea pe care am propus-o spre discuție la DeliaDebate. Cred că e de reflectat. Iertați.

    joi, 23:00:31, 7 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    pai vad ca nu stiti ca a fost decorat de masoni is poze pe blog cu el si "fratiorii" lui, plus ca dupa Cazul Caracal omu' a vrut cartele cu buletinu" ca deh ne tre' big brother ptr. siguranta cetatenilor de acolo ramane doar un pas pana la implant tot ptr. siguranta noastra...cei ca el nu ar trebui promvati ci scosi si lasati in umbra dar nu in sensul ca sa nu le aratam hidoasa faţă ci sa facem ce zice in Scriptura: Evanghelie De la Luca CAP 12, 2-3 Că nemică nu iaste acoperit care să nu să descopere, si ascunsu carea să nu să ştie. Dirept aceea, cîte aţi zis întru întunearec, în lumină să va auzi, şi care aţi şoptit la ureache în cămări, să va propovedui preste case.

    joi, 21:40:01, 7 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Mi-am pus și eu această problemă. Mă gândesc, poate că, dacă ar fi să-i scrie cineva o epistolă, ar trebui întâi lăudat și aduse mulțumiri pentru cele bune și apoi atenționat (mustrat) pentru cele rele. Cred că trebuie multă înțelepciune pentru a putea „relaționa” cu o astfel de persoană, care mai este și străină de credința ortodoxă. Nu l-am urmărit cu atenție pe Dr. Arafat, dar, parcă, nu îmi pare atât de „negru”. Nu știu însă cât de obiectivă este părerea mea, probabil deloc. Am avut în anturaj mulți medici, ei credeau sincer în eficacitatea și siguranța vaccinurilor, așa au fost învățați la facultate. Nu știu câți sunt dispuși să-și reconsidere opiniile pentru că asta ar însemna să-și clatine tot edificiul cunoașterii profesionale.

    joi, 18:34:57, 7 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Da, erau hirotoniți de mâini străine, nu de ortodocși. Precizează chiar în Scrisoare Sfântul.

    joi, 12:23:32, 7 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (7). Sf. Atanasie cel Mare:

    Sarut mana Parinte. Ati scris "Rivalitatea dintre arieni si ortodocși este descrisă de Sf. Vasile cel Mare, care nu accepta în comuniune pe episcopii hirotoniți de ereticii arieni (Epistola 240, III)". Ereticii arieni din acest text, erau condamnati sau nu? Daca erau condamnati, atunci este clar ca hirotoniile lor erau nule.

    joi, 11:41:22, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Îndrăznesc o întrebare: cum credeţi că ar trebui să ne raportăm la astfel de persoane? Întrebarea este adresată oricui este dispus să-şi spună părerea în această privinţă. Avem profesionişti care punctual sunt împotriva intereselor noastre directe. De fapt, vaccinarea obligatorie este o ameninţare directă asupra autonomiei personale, a dreptului de a dispune de sine însuşi şi a drepturilor parentale. Deci nu doar împotriva intereselor noastre. Este, în mod clar, un subiect de discuţie foarte dificil.

    joi, 09:17:50, 7 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Ba da, chiar domnul Arafat. Sunteți foarte vigilent 🙂

    miercuri, 23:01:49, 6 noiembrie 2019

  • ayeaye20

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    nu el era cu VACCINAREA OBLIGATORIE si ca, cine spune adevarul de vaccinurile periculoase sa plateasca AMENDA?

    miercuri, 22:52:00, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Scrisoarea SMURD Iaşi pentru susţinerea doctorului Raed Arafat:

    Politica românească: https://www.national.ro/dezvaluiri/pahontu-si-arafat-facuti-de-sri-673237.html/ Gata, după ce până acum ”iohaniștii” din sistem au luptat din greu pe două fronturi, odată cu instalarea ”guvernului meu” și securizarea aproape sigură pentru următorii cinci ani sub ”pavilionul” celui de al doilea mandat, acum ”oamenii președintelui” pot trece la faza finală a planului de schimbare totală a liniilor. De fapt au și trecut, ”strângerea șurubului” la doi influenți conducători de structuri fiind deja în plină derulare, după ce a fost deja luat OK-ul președintelui Klaus Iohannis. Iar primele nume care deschid ”lista neagră” a adevăraților băieți deștepți ”din cele două Păduri” sunt cele ale lui Lucian Pahonțu și Raed Arafat. Soarta șefului Serviciului de Protecție și Pază fiind oricum una ca și pecetluită deja, mai ales după ce SRI-ul nu doar că ”joacă la rupere” de acum acolo, dar deja în aceste zile se negociază intens numele înlocuitorului celui mai longeviv șef de serviciu secret din România, Pahonțu fiind adus de Traian Băsescu de la Jandarmerie încă din anul 2005! Singura necunoscută fiind dacă rămâne varianta de lucru a unuia dintre puținii generali din vechea gardă care au supraviețuit în serviciu în ciuda ”epurărilor” lui Pahonțu sau se va prefera aducerea unui nou om direct ”din Pădure”. Dar în următorii cinci ani cu Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, SPP-ul va trece oricum în sfera de influență a ”iohanniștilor” loiali din SRI! De asemenea, Raed Arafat tocmai ce a fost însemnat drept ”țintă în mișcare” pentru teribila mașină de ”paradit” a sistemului, astfel că dacă ”doctorul” nu se va retrage la timp, acesta va plăti și ”oalele sparte” din trecut…. Și fie că nu sunt deloc puține! La fel cum la Serviciul de Telecomunicații Speciale zarurile au fost deja aruncate după decaparea lu Vasilca și după ce adjunctul Bălan a ”pupat ghiulul” celor cărora le-a promis ”credință veșnică” dacă va fi ”împământenit” numărul unu. Astfel că este de așteptat ca în scurt timp după ejectarea din sistem a lui Lucian Pahonțu și Raed Arafat să se treacă la asaltul final asupra Direcției Generale de Informații a Armatei. Acolo unde, deși se poate dovedi încă o ”nucă tare” datorită propriilor ”culoare” din Justiție este totuși greu de crezut că generalul Marian Hăpău nu va fi strivit între ciocanul și nicovala celor două servicii care vor mai conta în România următorilor cinci ani… Pentru că de ”resetarea” DGPI nici măcar nu mai poate fi vorba, ”Doi ș’un sfert”-ul nemaiprimind înapoi linia de informații, așa cum s-a încercat pe ultima sută de metri a guvernării pesediste. Și astfel vom asista la ”bipolarizarea” finală a sistemului. Ceea ce, ținând cont de provocările hibride ale așteptatului ”desant” al SVR-ului rusesc în România s-ar putea să reprezinte totuși singura soluție pentru a putea avea barem speranța unei ”forțe de reacție rapidă”, fie ea și una strict informativă… Secțiunea Coordonare Pază, Grigoroaia schimbat! Iar un prim semnal că lucrurile se schimbă rapid și radical la nivelul SPP și că protecția internă a SRI-ului nu va mai permite de acum înainte ca oamenii generalului Pahonțu să ”intre cu bocancii” în guvernul asumat și girat de către președintele Traian Băsescu este schimbarea de urgență a generalului Grigoroaia! Adică tocmai a fostului șef al Secțiunii care se ocupa mai mult de ”documentarea” decât de protecția Guvernului României și a miniștrilor, Grigoroaia fiind bine cunoscut în restul sistemului drept ”ochiul și timpanul” generalului Pahonțu la Palatul Victoria. Astfel că a fost înființată o nouă structură, Secțiunea Coordonare Pază, pentru ca miniștrii premierului Orban și mai ales cei apropiați de președinte să nu mai fie ”împachetați informativ” de către Grigoroaia și ceilalți aghiotanți ”plantați” de Lucian Pahonțu pe lângă cei mai importanți demnitari ai statului român. Raed scoate din nou lumea în stradă! Însă cum ejectarea din sistem a generalului Pahonțu a fost programată la pachet cu cea a șefului DSU, Raed Arafat va scoate din nou oamenii în stradă, dacă nu face mult mai repede decât se așteaptă unii ”obligatoriul” pas înapoi! Numai că de această dată ”societatea civilă” nu va mai ieși să protesteze împotriva încercării lui Traian Băsescu de a se debarasa de serviciile ”doctorului”, după ce fostul președinte jucător fusese alarmat de un raport contrainformativ ”devastator”… Ci cu pancarte în care să îi ceară socoteală șefului DSU pentru ”Colectiv”… Un subiect încă ”fierbinte” și care, mai ales dacă va fi profesionist întreținut, ar putea ”arde” într-o clipă toate speranțele lui Raed Arafat de a se strecura și pe noua ”organigramă” a sistemului. Iar un prim pas deja a fost făcut, ”semnalele” publice primite în ultimele zile atât de Lucian Pahonțu, cât și de Raed Arafat fiind practic ultimele avertismente adresate celor doi ”dinozauri” ai sistemului de a-și vedea liniștiți de pensiile și poate afacerile lor… Hăpău, ”next level”! După care va mai rămâne un singur ”hop” de trecut : generalul Marian Hăpău. Cel care poate a deschis prea repede șampania după numirea generalului Nicolae Ionel Ciucă în fruntea Ministerului Apărării Naționale! Pentru că, dacă până acum civilii politruci de la conducerea ministerului au fost ”tocați” de informațiile militare, fără a îndrăzni astfel să mai miște ”în front” în fața generalilor Marian Hăpău și Cătălin Zisu, cu totul altfel ar putea sta lucrurile cu generalul Ciucă. Cel care, înainte de a fi și camaradul lui Hăpău este totuși ”omul președintelui” și vârful de lance al lui Iohannis nu doar la Armată, dar și în sistem! Astfel încât ”combinarea” lui s-ar putea dovedi ceva mai dificilă decât își închipuie acum cuplul Hăpău – Zisu… Toate aceste mizerii nu invalidează nimic din cele scrise în comentariul nostru. Cine e nedrept, va nedreptăţi înainte, cine e spurcat, se va spurca încă. Dar cine este drept, să facă dreptate mai departe iar cine este sfânt, să se sfinţească încă.

    miercuri, 21:42:13, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Premierul Ludovic Orban a decis înființarea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a Departamentului pentru relația cu Republica Moldova, a declarat Ionel Dancă, șeful cancelariei prim-ministrului, într-o conferință de presă ce a urmat primei ședințe oficiale de Guvern, la care a participat și președintele Klaus Iohannis. Înființarea unui Departament pentru relația cu Republica Moldova apare și în contextul în care în timpul negocierilor pentru obținerea unei majorități parlamentare, Partidul Mișcarea Populară, prin președintele Eugen Tomac, a solicitat Partidului Național Liberal să înființeze un minister cu privire la Republica Moldova. Pe de altă parte, potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, miniștrii de Externe ai României și Republicii Moldova, Bogdan Aurescu și Nicolae Popescu, au avut o primă convorbire telefonică în care ”au fost trecute în revistă aspecte curente ale colaborării bilaterale, în cadrul Parteneriatului Strategic dintre cele două țări pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, care trebuie dezvoltat în continuare”. https://www.caleaeuropeana.ro/premierul-ludovic-orban-prima-decizie-strategica-va-fi-infiintat-departamentul-pentru-relatia-cu-republica-moldova-in-cadrul-secretariatului-general-al-guvernului/

    miercuri, 20:57:47, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Se poate bănui un șantaj asupra Mitr. Serafim pt a-l alunga pe par. Anghelos din faptul că i-a reproșat că textele scrise îl predispun pe el și Mitropolia la sancțiuni sau acuzații din partea celor vizați. Totuși nu se poate deduce că se urmărește tăcerea ierarhilor, pt că Mitr. Serafim de Pireu este pe poziție. Oricum, eu nu am privit în cheia aceasta lucrurile. Bănuiesc mai degrabă niște disensiuni personale.

    miercuri, 19:43:06, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Salutare. Eu Vlad. Îmi pare bine de cunoștință. 🙂 Dar eu sunt mic. Mic de tot. Și răutăcios. O sa pun pe viitor și un mic text atașat de link-uri. ^^,

    miercuri, 18:46:01, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Sunt 12....mai nou IPS Serafim l a demis și pe Angelokopoulos, mana dreapta a inaltpreasfintiei Sale. Se vrea tăcerea ierarhilor mărturisitori din Grecia, prin șantaje?

    miercuri, 18:23:10, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Andrei sau andrei-d (eu)?

    miercuri, 18:20:46, 6 noiembrie 2019

  • Andrei

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Sarut mana Parinte. Imi puteti da un link in legatura cu disputa dintre IPS Serfim de Pireu si IPS Ieremia de Gortina? Eu il stiam pe IPS Ieremia, un ierarh ortodox, in adevaratul sens al cuvantului.

    miercuri, 15:55:30, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Andrei, vă mulțumesc pentru comentarii și îndrăznesc o rugăminte: atunci când publicați linkuri în altă limbă decât română vă rog să adăugați și câteva cuvinte pentru înțelesul nostru. Doar dvs și părintele Lavrentie cunoașteți limba greacă, iar noi ceilalți rămânem pe dinafară. Nici Ggl translate-ul nu e mereu la îndemână, așa că ne-ați ajuta mult dacă veți adăuga 2-3 cuvinte. Iertați. 🙂

    miercuri, 11:43:55, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Când poporul nu reacționează (P. Atanasie Mitilineos):

    https://katanixi.gr/2019/10/03/%ce%b1%cf%80%ce%bf%ce%ba%ce%bb%ce%b5%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%bf-%cf%87%ce%b1%ce%bc%cf%8c%cf%82-%cf%83%cf%84%ce%bf%ce%bd-%ce%b9-%ce%bd-%ce%b1%ce%b3-%ce%b3%cf%81%ce%b7%ce%b3%ce%bf%cf%81/ Cum am reacționat și noi de altfel la diferitele articole din "lumina", unde erau apreciați asa-zisii sfinți protestanți din tarile orientale. Și nu numai.

    miercuri, 10:59:43, 6 noiembrie 2019

  • Mitzi

    la articolul Când poporul nu reacționează (P. Atanasie Mitilineos):

    Cuvânt puternic are acest arhimandrit! Eu chiar luasem decizia să nu îmi mai exprim în niciun fel împotrivirea, dar se pare că nu era o decizie corectă. De fapt, Îi arăt lui Dumnezeu că mă împotrivesc răului, chiar dacă nu mă ia nimeni în seamă. Mulțumesc pentru această postare!

    miercuri, 10:54:39, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Nu știu dacă Patriarhiile publică. adică la nivel oficial. Totuși, da, există ierarhi mult mai activi în celelalte Biserici Locale, chiar și la vârful lor, cum este cel al Ciprului. Totuși ar trebui remarcat că în celelalte țări ortodoxe există presă bisericească independentă, cum este Romfea.gr la greci (și încă alte câteva) și Pravoslavie la ruși (cu varianta Orthochristian în engleză). Nu știu cum se descurcă ei, dar cert este că la noi nu există ceva bine conturat. Mă refer la o sursă de informații complete, nu doar de o anumită factură. Cât despre Lumina, Trinitas și Basilica... acolo este cenzură evidentă. Doxologia de la Iași e mai de Doamne-ajută, dar tot înregimentată; nu cred că va aborda vreodată probleme sensibile din Ortodoxie. Din păcate, domină stilul sforăitor, fără verticalitate, comunist. Nu mai avem nici duhovnici mari, cum au fost Părinții Iustin și Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu... care să mai dea un impuls autentic.

    miercuri, 10:41:17, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    http://orthodoxostypos.gr/%ce%b8%e1%bd%b0-%cf%80%ce%b9%ce%ad%cf%83%ce%bf%cf%85%ce%bd-%cf%84%e1%bd%b8%ce%bd-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b7%ce%bd-%e1%bc%b1%ce%b5%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%bf%ce%bb%cf%8d%ce%bc/ Dacă și ei vor face pasul?

    miercuri, 10:38:14, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Înțelept răspuns. Da, am văzut și disputa între Înaltii Serafim și Ieremia. "Deja" - ul, l-am formulat ca o întrebare, ce i drept retorica, dar da, țineam sa merg în direcția greșită. Se acutizează problemele, și totuși atâtea patriarhii publica atâtea articole din lumea ortodoxă, doar la noi tăcere mormantala. Și nu doar acum.... De ce asa? Nu trebuie și poporul sa afle câte ceva? Sunt poate cei mai mulți care le urmăresc site urile oficiale și ei merg doar cu smerenia... Dar putina atenție și la ce e în jur trebuie, ploroma Bisericii suntem toți, nu doar îl capi di tutti din dealul mitropoliei.

    miercuri, 10:19:21, 6 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Nu cred că putem forța nota, precum rușii (ucrainenii) care scriu acel articol (pe care l-am parcurs prin google translate). Adică nu putem vorbi de un „deja”. Trebuie să avem în vedere că și Patriarhul Moscovei a refuzat să se întâlnească cu cel al Constantinopolului, după cum pretinde Arhiepiscopul Ciprului. Trebuie să avem grijă cum ne selectăm informațiile din partea celor implicați în conflict, care pot fi subiective. Ce-i drept, noi și majoritatea avem așteptări să se organizeze un Sinod panortodox care să trateze problema ucraineană, dar lucurile merg greoi în mod ciudat. Până acum am înțeles reticența de a nu declanșa o ruptură gravă prin condamnarea Fanarului. Dar de acum, după implicarea Bisericii Greciei, ce rețineri mai sunt? Eu văd rezolvarea la nivel sinodal pentru că altfel se întețesc polemicile și atitudinile partizane, care nu aduc folos, ci multă dezbinare. Deja au fost adresate replici tăioase și între Episcopi (Serafim de Pireu și Ieremia de Gortina). Este bună dezbaterea și detalierea problemelor teologice, dar cred că s-a trecut deja de un punct critic și este necesară o decizie tranșantă.

    miercuri, 10:01:36, 6 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Va sărut Dreapta. Cipru este imparțial sau... deja a căzut în capcana Fanarului? Și urmează celelalte. https://spzh.news/ru/zashhita-very/66200-mezhdu-fanarom-i-moskvoj-lozhnyj-vybor-kiprskoj-pravoslavnoj-cerkvi

    miercuri, 09:37:06, 6 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Un articol şi mai violent publică în Adevărul domnul Lulea Marius Dorin, cel care s-a lansat odată cu Acţiunea 2012 - Basarabia e România şi a cărui prezenţă publică este strâns legată de subiectul Basarabiei. Acesta publică un articol în care nici mai mult nici mai puţin pledează pentru blocarea statului basarabean printr-o politică de sancţionare a moldovenilor pentru votul pro-rusesc. Limitele şocante ale reflecţiei geopolitice sunt exprimate brutal: "Vreo doi-trei ani de domnie socialistă poate vor trezi la realitate şi guvernanţii naivi de la Bucureşti şi înţelegem că singurul lucru bun care îl putem face este să readucem, prin orice mijloace, acest teritoriu acasă". Se ignoră faptul că sloganul "Basarabia pământ românesc" nu a căzut deloc bine în rândul românilor de peste Prut, fiind de altfel şi abandonat ulterior. Cu toate acestea, este o eroare gravă să milităm în continuare pe recuperarea teritoriului, pentru readucerea lui acasă, câtă vreme cei de peste Prut nu au niciun motiv să considere România acasă. Articolul integral: Politică încununată de succes a României la Chişinău: socialiştii pro-ruşi au doborât ultima redută Socialiştii au obţinut, după aproape 10 ani de politică românească la Chişinău, ceea ce nu au reuşit niciodată să deţină: capitala Republicii Moldova. În primul rând trebuie cititorii să ştie că Chişinăul este singurul oraş care contează în Republica Moldova. Toate celelalte localităţi au sub 100 000 de locuitori, marea lor majoritate chiar sub 10 000 de locuitori. Dincolo de Prut nu contează uneori atât de mult cine conduce statul, cât mai ales cine deţine controlul în capitală. Apoi este de ştiut că niciodată după căderea imperiului sovietic şi până astăzi capitala nu a avut un primar pro-rus, ci un lider recunoscut ca fiind pro-român. Aceasta a fost şi una din principalele probleme ale lui Andrei Năstase, care s-a dezis total de România(aici nu vorbim de înţelegerile mafiote cu liderii politici de la Bucureşti). La momentul de faţă socialiştii pro-ruşi deţin preşedinţia, primăria capitalei şi toate ministerele de forţă, inclusiv controlează serviciile secrete. Fac ei acest lucru nu în numele lor, ci în numele celor care au asigurat finanţarea partidului. Trebuie de asemenea de ştiut faptul că socialiştii provin din comunişti, care provin din agrarieni. Practic aceste personaje şi rudele lor trecute, prezente sau viitoare, deţin controlul dincolo de Prut de când se ştiu. Inclusiv partidele emanate de revolta din 2009 au avut ca şi lideri personaje dubioase ce au reieşit din aceeaşi mocirlă. Aceste personaje oscilează foarte bine între România şi Federaţia Rusă, după cum bate vântul, pentru ca în realitate să deţină controlul în numele unui grup mafiot asupra unui teritoriu românesc şi asupra a patru milioane de români. România a dus cu siguranţă o politică greşită în ultimii ani din două puncte de vedere: a girat pentru o clasă politică declarat pro-europeană dar în fapt o clică mafiotă, în al doilea rând a asigurat finanţarea funcţionării statului Republica Moldova. Oricum am privi lucrurile, statul Republica Moldova nu este unul prieten al României şi asta mai ales prin prisma faptului că deţine teritorii care aparţin de drept României şi care au fost luate sub presiunea armelor. Apoi dincolo de Prut sunt peste trei milioane de români, iar statul Republica Moldova nu s-a oprit absolut niciodată din a duce o politică de deznaţionalizare a acestora. Luând în considerare cele de mai sus nu există absolut nici o raţiune ca România să ajute economic, financiar sau politic statul vecin, ci tocmai invers. Trecând peste acest lucru, afacerişti dubioşi din Republica Moldova şi-au obţinut cu rapiditate cetăţenia şi au trecut Prutul. Aici au afaceri de succes în timp ce la Chişinău duc o politică antiromânească. Sigur că aici nu ei sunt de vină ci proştii de la Bucureşti. Ce este de făcut acum? Absolut, dar absolut nimic. Rusia nu a trimis niciodată bani dincolo de Prut ca să se asigure de dezvoltarea regiunii ci numai pentru a întreţine sistemul politic mafiot. România dacă întrerupe finanţările şi, mai mult, cere să se respecte regulile şi blochează alte finanţări la nivel internaţional, statul vecin va intra în colaps. Nu vă imaginaţi că socialiştii vor avea vreo şansă sau că şi-au propus să transforme Republica Moldova într-un paradis pentru cetăţeni... nici vorbă de aşa ceva. Tocmai de aceea trebuie lăsaţi să facă ceea ce ştiu ei mai bine, adică să fure. Vreo doi-trei ani de domnie socialistă poate vor trezi la realitate şi guvernanţii naivi de la Bucureşti şi înţelegem că singurul lucru bun care îl putem face este să readucem, prin orice mijloace, acest teritoriu acasă. Citeste mai mult: adev.ro/q0g879

    marți, 18:43:36, 5 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Armand Goșu în Revista22 Chișinău, sfârșit de epocă Victoria socialistului Ion Ceban la Chișinău anunță sfârșitul unei iluzii. Singure, anticorupția și geopolitica nu mai sunt suficiente pentru câștigarea alegerilor de la Chișinău. La o oră după închiderea urnelor în turul al doilea al alegerilor locale de la Chișinău, convingerea că se va repeta istoria de anul trecut, când Andrei Năstase a refăcut diferența de zece procente și a câștigat în fața socialistului Ion Ceban era încă vie. Doar spre miezul nopții, când numărul proceselor-verbale înregistrate confirma victoria candidatului socialist, în studiourile televiziunilor în care se comentau rezultatele s-au așternut primele îndoieli. Dar dacă nu e vot geopolitic? Nu s-ar putea ca felul în care votează un locuitor al Chișinăului să fie determinat de altceva, nu doar de etnie? Sau de program anticorupție? Anul trecut, agenda antioligarhică a lui Năstase a fost cea care a scos lumea la vot, nu orientarea lui proeuropeană. Dispărând Vlad Plahotniuc, Năstase a încercat să înlocuiască mesajul antioligarhic cu unul anticorupție și geopolitic. Să presupunem că Andrei Năstase era puternic și credibil doar ca purtător al stindardului luptei cu oligarhia și n-a fost suficient de convingător pe temele anticorupție și geopolitică, pe care și-a construit întreaga campanie. Așa explică mulți înfrângerea candidatului proeuropean. Cel mai intens vehiculat argument este că Năstase nu e credibil, nici pe geopolitică și nici pe anticorupție, pentru că ACUM s-a aliat cu socialiștii lui Dodon. Și că, dacă ar fi lăsat să candideze pe altcineva din partea blocului ACUM, alegătorii geopolitici s-ar fi înghesuit să-l voteze. Cu toate acestea, cifrele arată că Năstase a luat în turul al doilea cu 42.500 mai multe voturi, în vreme ce zestrea contracandidatului său a crescut de la 90.000 la 123.000 de voturi, deci cu 33.000. Ar fi, probabil, nedrept să afirmăm că periferiile capitalei, unde formațiunile prounioniste au foarte mulți alegători etnici români, nu s-au mobilizat suficient, astfel că socialistul Ceban a câștigat Primăria Chișinăului. Rezultatul alegerilor pare să indice altceva. Anume, că societatea moldovenească s-a schimbat foarte mult din 2009 încoace. Și că e suficient de sofisticată cât să nu mai reacționeze pavlovian la tot soiul de mesaje. Diferența la Chișinău au făcut-o mai mulți factori. CV-urile celor doi candidați au contat. Ion Ceban și-a început cariera în primărie, acum aproape 20 de ani. A fost pregătit de tânăr pentru a ocupa funcții înalte în stat, fiind trecut prin diverse instituții, președinție, guvern, consiliu municipal, apoi deputat în parlament. A fost crescut în pepiniera comunistă, aflându-se în rezerva de cadre a lui Vladimir Voronin. A fost trimis la studii la Paris, Berlin, iar în acest an și-a susținut un doctorat la Moscova, la una dintre academiile de pe lângă Kremlin. De la comuniști, a fost achiziționat de Vlad Plahotniuc, pe o sumă destul de mică (dacă informațiile de la doi foști deputați comuniști sunt corecte). Era al doilea val de comuniști care dezertau și se alăturau nucleului socialist, rupt din facțiunea comunistă, cei mai importanți reprezentanți fiind Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Prima lor misiune a fost aceea de a-l vota președinte al republicii pe N. Timofti. Ion Ceban e versiunea moldovenească a rezervei de cadre PSD, de la București, construită de Adrian Năstase. Ca să se poată duela de la egal la egal cu Ceban în dezbaterile televizate din campanie, Năstase ar fi trebuit ca măcar în ultimii cinci ani, pe care i-a petrecut în ploaie și arșiță la demonstrații împotriva lui Plahotniuc, să fi lucrat în instituții care să-l pregătească pentru administrație locală. N-a fost așa, încât Năstase trebuia să evite tehnicalitățile, pe care n-avea oricum vreo șansă ca să le stăpânească la nivelul lui Ceban. Al doilea factor, diferența notabilă dintre resursele pe care le-au avut în campanie Ceban și Năstase. În vreme ce Năstase a improvizat un staff de campanie într-un subsol de casă veche, Ceban a avut experți în campanii electorale de la Moscova, care cântăreau atent mesajele, pe care le încercau pe focus grupuri. La afișe, bannere, la videoclipuri, la presă – mai ales televiziuni - de susținere a campaniei, Ceban era contemporan cu noi, în vreme ce Năstase părea că vine din anii 1990. Ideea că s-ar fi putut repeta istoria de anul trecut, când un candidat fără staff și fără resurse, care umbla singur printre blocuri și-și făcea campanie în parcuri poate câștiga la Chișinău, s-a dovedit eronată. Geopolitica i-a adus voturi candidatului ACUM, la fel și anticorupția. Numai că electoratul din Chișinău e foarte divers și ceva mai sofisticat. Concentrarea mesajelor doar spre zona periferiei, mai degrabă rurală, locuită de oameni abia desprinși de satele lor, neglijarea centrului orașului, mai educat, cu ceva tradiții și mai ales valori urbane asimilate, a transformat confruntarea dintre Ceban și Năstase într-una dintre sat și oraș. Victoria lui Ceban a fost un fel de revanșă mult-așteptată a urbanului. ACUM n-a înțeles că starea de spirit în Chișinău s-a schimbat. Nu alianța cu socialiștii lui Dodon l-a făcut să piardă primăria și nici lenea unioniștilor de a merge la vot. Pur și simplu, profilul lui Andrei Năstase nu se potrivea cu agenda alegătorilor din toamna 2019. Astăzi, Chișinăul e în prag de colaps. Are nevoie de ample lucrări de modernizare. Iar electoratul crede că Ceban poate răspunde mai bine acestei agende. //

    marți, 15:57:01, 5 noiembrie 2019

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Alegeri locale în Republica Moldova:

    Adăugăm şi articolul din Adevărul a domnului Iulian Chifu, o persoană care nu îmi este simpatică, pe care îl consider principal promotor al gândirii lozincarde în materie de politică externă de la noi din ţară. Sunt multe reproşuri pe care le-aş putea face domnului Chifu, ieşean de-al nostru, dar nu neg că iubeşte România şi Basarabia, că este patriot sincer. Pare însă prizonierul unor înverşunări politice româneşti cu care judecă realităţile de peste Prut. Concret, deşi singur recunoaşte că Ion Ceban a fost destinatarul votului pozitiv şi că Andrei Năstase a fost votat de cei împotriva lui Ceban, totuşi, recomandă ca strategie viitoare aceeaşi gherilă birocratică, luptă de uzură oarbă, care pur şi simplu nu poate produce rezultate la Chişinău şi care va izola şi mai mult pe cei pro-România în practici negative, emoţionale, care compromit şi descalifică. Este foarte greu de înţeles şi de acceptat pentru publicul românesc faptul că, în percepţia publică basarabeană, românii sunt inferiori moralmente ruşilor. Nu doar politic, economic, militar, civilizaţional, ci inferiori din punct de vedere moral. Suntem mai mici la suflet, mai mici în idealuri şi aspiraţii, mici la caracter. Iar această stare de fapt a percepţiilor publice noi o înfruntăm cu un duh de ceartă, de scandal, de tulburare fără fond, decredibilizând chiar şi cele mai întemeiate argumente ale noastre, pierzând aliaţi, pierzând încrederea şi inimile celor ce încă simt româneşte. Ce fel de reacţie nădăjduim noi să obţinem atunci când învinovăţim vehement, cu spume, pe cei care nu au încredere în noi? Sau când îi desfiinţăm pur şi simplu ca fiind pro-ruşi ş.a.m.d.? Cam toate analizele parcurse fac într-un punct sau altul menţiunea „falimentului ideii româneşti” în Republica Moldova. Cu toate acestea, încă nu am citit nimic, nicio sugestie sau recomandare, care să se ridice la nivelul acestei concluzii, care să propună un nou curs politic. Articolul domnului Popescu propune un Pact Naţional pentru Republica Moldova, uitând că avem astfel de acte precum „România Educată” ş.a. fără niciun impact în societate. Mai mult, dacă am formula o politică externă în maniera sugerată, de codificare a intereselor, a mijloacelor de acţiune, am pierde flexibilitatea diplomatică pe care trebuie să o avem, am fi uşor de dezechilibrat în obiectivele noastre. Codificarea formală în modalitatea sugerată ne-ar aşeza într-un balansoar în care scaunul din partea opusă este ocupat de un actor mult mai greu, căruia îi va fi uşor să ne ridice şi să ne coboare când doreşte. În fine, o mulţime de comentarii pot fi dezvoltate pe baza celor scrise până acum, dar în continuare susţin că reflecţia politică de la noi dezamăgeşte crunt, simultan, prin dogmatism şi wishfull thinking. Aceasta este opinia mea de om totuşi nepriceput, dar sincer. În continuare, articolul domnului Iulian Chifu. Înfrângere ruşinoasă: pro-europenii au pierdut Chişinăul la socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon Andrei Năstase a pierdut Primăria Chişinău. Pentru prima dată după 1989, Chişinăul a intrat în mâna pro-ruşilor declaraţi, a stângii şi a zonei depăşită, a trecutului. O arată şi structura pe vârste a votanţilor săi, unde viitorul rămâne la dreapta, iar cei peste 55 de ani aleg pro-ruşii în Chişinău. O arată şi zona de non răspunsuri de la exit poll-ul făcut de IMAS. Dar acum vine momentul greu în care se împart costurile eşecului, vina şi responsabilităţile Plahotniuc e de vină! Evident, de vină e Plahotniuc! Oligarhul Rău care a Capturat Statul a făcut ca azi Andrei Năstase să piardă capitala, deşi acum un an a câştigat-o în faţa aceluiaşi contracandidat. Plahotniuc a ocupat toate preocupările guvernării anti-oligarhice, toată energia dezoligarhizării şi toate gândurile şi eforturile guvernului pro-european. Asta în timp ce Dodon a tăcut şi a făcut, a preluat elemente de putere, mass media, politică externă, temele Transnistriei şi multe altele. Dar de vină e Plahotniuc pentru că au rămas reţelele sale, pentru că justiţia, pentru că Dodon, pentru că Chirtoacă, pentru că Ţîcu…. Pentru că Plahotniuc a fugit acum 6 luni şi nu s-a lăsat prins, nu s-a predat, pentru că şi-a dat demisia din Parlament, pentru că nu şi-a luat averea şi a lăsat-o amanet, sechestrată în Republica Moldova. Şi, fireşte, în primul rând pentru că el e vinovatul de serviciu! Altfel, de vină ar fi România! Acum, după ce trece gluma şi mesajele pentru cei mai săraci cu duhul şi repede înclinaţi spre a crede orice element de propagandă şi dezinformare, este evident că vine decontul. Un decont direct, care vizează procese concrete. În primul rând lipsa forţei de a convinge noi votanţi între cele două tururi de scrutin – după sondaje, noii votanţi, circa 18%, au fost aduşi majoritar de către Ceban. Dacă ne uităm la diferenţa din prezenţa la vot între tururi – circa 1,5% la 40% prezenţă la vot – vedem unde este sursa de voturi care a dat câştigătorul, dar şi voturile lipsă. Pentru că, dacă toţi votanţii lui Chirtoacă şi Ţîcu din primul tur ar fi venit la vot, Năstase câştiga. Dar nu a fost aşa. Calculele arată clar greşelile fundamentale ale strategiei actuale, dar şi a poveştilor false sau măcar neconvingătoare pe care stau azi partidele din ACUM şi purtătorii lor de mesaje. Referinţa la Oligarhul Rău care a Capturat Statul e depăşită şi nu mai produce nici o emoţie. Ba din contra, mezalianţa cu socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon i-a albit pe cei din PSRM şi i-a făcut frecventabili, deşi au fost şi ei mână în mână cu Plahotniuc. Apoi tentaţia prostiei numite „naţiune civică” şi cea a „evitării disputelor geopolitice” a conturat şi consolidat eşecul. Dacă cineva are vreo îndoială, uitaţi-vă la motivaţia votului pentru Năstase, acolo unde vom regăsi şi votul negativ, şi alegerea răului cel mai mic şi votul direct geopolitic. În fine, tot sondajele de opinie la nivelul studiului calitativ arată că Ion Ceban a avut votul pozitiv, lumea l-a votat pe el pentru ceea ce este, iar din contra, Andrei Năstase a fost votat cât a fost votat pentru a i se opune lui Ceban. Absenţa votanţilor lui Chirtoacă şi Ţîcu arată foarte clar că Andrei Năstase nu a convins exact aceste segmente ale populaţiei – pe români, pro-români şi unionişti – decât în foarte mică măsură. Şi aceasta ca urmare a politicilor făcute şi, respectiv, a mezalianţei cu pro-ruşii lui Dodon: e singura acţiune majoră care face diferenţa între momentul anului trecut când a avut loc votul la Primărie şi momentul curent – dacă nu adăugăm intrarea la guvernare şi funcţia de Ministru de Interne a lui Năstase, ambele evenimente care trebuiau să fi adus voturi noi. Presiunea lui Dodon şi proruşilor de preluare a Guvernării Ce urmează acum? Ne-a anunţat-o transparent Igor Dodon (şi a lansat-o fără perdea Bătrâncea): o presiune majoră pentru schimbări în Guvern, în primul rând preluarea a jumătate din guvern de socialişti. Creşterea presiunii şi riscul direct ca, în timp foarte scurt, întreg guvernul să fie trimis acasă, iar Dodon să preia fie imediat, fie după alegeri anticipate, întreaga putere în stat. În condiţiile sale. Cu o putere executivă prezidenţială consolidată chiar de pro-europenii din ACUM – vezi Curtea Constituţională, CNA-ul, justiţia, SIS-ul, funcţiile executive şi atribuţiile Consiliului de Securitate – scăpate cu largheţe către Dodon. Consolidarea a ceea ce va fi Regimul Dodon cu mâna pro-europenilor de la ACUM. Cu toată părerea de rău, în ciuda multor critici şi a nemulţumirii prietenilor şi multor duşmani, sunt nevoit să o spun din nou: V-am spus eu? Am avut, din păcate, din nou dreptate! Şi asta deşi am stat deoparte şi m-am abţinut să critic acţiunile guvernului pro-european pentru a nu îl defavoriza în vreun fel pe Andrei Năstase sau a afecta alegerile generale şi şansele candidatului pro-european. Păcat! Drumul pro-european al Republicii Moldova riscă să fie definitiv deraiat după alegerile de duminică şi după eşecul lui Andrei Năstase la Primăria Chişinău. Să fie măcar învăţătură de minte, iar greşelile acestor ultime 6 luni să nu se mai repete niciodată. Imperativ naţional: coaliţia geopolitică de îndiguire a lui Ceban în Consiliul Municipal Alegerile locale au trecut cum aşteptam, din rău în mai rău, cu înfrângeri, cu costuri, cu răni şi cicatrici. Dar vremea lamentărilor şi a căutării vinovaţilor e încă departe. Vor veni şi deconturile, cu certitudine, mai ales prin prisma eforturilor pro-ruşilor de a lua o halcă de Guvern, de a mai trage o bucată de putere, cea juridică, de a împinge mai în afară pro-europenii şi a-i păstra şi mai mult de decor, în vitrină, pentru a mai lua bani europeni. Nu e timp de stat, e timpul acţiunii. Mai întâi, trebuie să tragem învăţăminte din lecţiile alegerilor locale, mai ales prin prisma strategiilor ce le-au precedat. Ignorarea geopoliticii – a se citi a orientării strategice pro-europene şi pro-româneşti a Republicii Moldova – efortul de construire a unei iluzorii naţiuni civice moldoveneşti, abandonarea unor pârghii de putere executivă către Preşedintele Dodon – care nu are decât atribute constituţionale de reprezentare, toate au dus la acest eşec de magnitudini catastrofale: pierderea în premieră a Chişinăului la ruşi şi pro-ruşi. Şi nu e vorba despre problema unui primar de această natură, precedente există. În România este chiar un preşedinte etnic german, care e mai român decât mulţi români. E vorba despre gândirea din spatele acestei victorii, şi de schimbările pe care le presupune: montarea de statui ale lui Lenin, Stalin şi Putin peste tot prin oraş, dacă nu în inimile şi minţile chişinăuenilor, îngroparea simbolisticii naţionale româneşti şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din cultura şi spiritualitatea românească la Chişinău şi în Republica Moldova. Şi aici nici măcar Ion Ceban şi dorinţele sale nu contează, cât timp Igor Dodon îşi continuă temenelile linguşitoare la Kremlin şi promisiunile de aducere în genunchi a Republicii Moldova în orbita Moscovei, în noul imperiu post-sovietic construit de Putin. Acum e timpul acţiunii! Şi e un imperativ naţional ca Ion Ceban să fie îndiguit, constrâns, limitat şi controlat strict de către un Consiliu Municipal pro-european şi românesc. Care să reunească toate forţele politice pro-occidentale de la Chişinău. Care să-i ia atribuţiile executive discreţionare şi să-l aducă la controlul Consiliului Municipal la fiecare pas pe care vrea să-l facă în direcţia greşită. Să-i anuleze orice decizie care e contrară filonului cultural şi naţional românesc. Pârghii executive pierdute neconstituţional şi iresponsabil la preşedintele pro-rus Lecţia Marii Coaliţii cu Rusia din inima, mintea şi buzunarul lui Dodon trebuie să fie învăţătură de minte şi pentru alte formule de coaliţie prin raioane şi prin diferite oraşe. Dacă faci asemenea alianţe, dacă dai un deget, socialiştii pro-ruşi îţi iau toată mâna! Adică preiau atribuţii, pârghii de putere şi după aceea te împing în afara coaliţiei mizând pe avantajele puterii noi achiziţionate cu sprijinul pro-europenilor creduli şi naivi. Deci în raioane, în oraşe, în consilii, peste tot trebuie încercate coaliţii care să evite acordarea oricărei pârghii de putere către pro-ruşi. Dacă nu, riscul e să-ţi preia întreaga Republica Moldova de sub nas. Şi să o federalizeze fără de nume şi fără a o spune şi a o recunoaşte cu Transnistria, cu drept de veto la politicile de natură strategică, o transnistrizare care să rusifice întreaga Republica Moldova şi să o lege la capătul garniturii de tren cu comanda la Moscova. Să rupă definitiv orice legătură cu Europa şi România de peste Prut. Există şi veşti bune. Din datele mele de la această oră, în funcţie de primării şi voturile la consiliile raionale, PSRM nu a reuşit să treacă de 40%. Deci, în ciuda indicaţiilor sondajelor de opinie, pro-ruşii din stânga Prutului nu au reuşit încă să preia deplina putere în Republica Moldova. Mai există o şansă, perspectivele de recuperare sunt intacte, ca să nu mai vorbim că rezistenţa la rusificare sub falduri putiniste a lui Dodon poate fi pe deplin eficientă. Totul e să existe voinţa, înţelegerea şi dorinţa de a respecta comandamentele naţionale. Pentru că Republica Moldova nu se vinde şi se cumpără nici la Berlin, nici la Bruxelles, nici la Washington. Pentru simplul fapt că Basarabia nu e de vânzare, e neam şi suflet românesc! Citeste mai mult: adev.ro/q0heuy Din nou, extrem de dezamăgitoare această grilă obtuză şi încrâncenată de a judeca lucrurile. Ion Ceban a răsturnat întregul discurs politic al lui Andrei Năstase prin aceea că a discutat punctual despre problemele Chişinăului. A câştigat mizând pe imaginea de gospodar şi de primar al tuturor. Ceea ce face domnul Chifu este pur şi simplu beţie de cuvinte. Iertaţi!

    marți, 10:21:00, 5 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Recunoașterea schismei ucrainene de către Biserica elenă provoacă reacții în Rusia, Grecia, Polonia și Cipru; Fanarul rămâne netulburat:

    Ba din contra, Fanarul are conștiința împăcată ca "nu și-au făcut decât datoria sfânta a Maicii tuturor bisericilor." https://www.romfea.gr/oikoumeniko-patriarxeio/32755-oikoumenikos-patriarxis-exoume-anapaumeni-tin-suneidisi-mas Va sărut Dreapta, părinte.

    luni, 17:58:21, 4 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    Mulțumesc. Pe Jean-Claude Larchet l am dat exemplu de traducător ortodox ☺️ Așadar interpolari pot fi, dar sa fim atenți și sa avem mintea deschisa (prin rugăciune). Căci lucrarea nu e doar literală, ci și duhovnicească.

    luni, 10:44:54, 4 noiembrie 2019

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    1. Este o istorie mai greu de elucidat cu Maica Heruvima. P. Iustin nu era convins deplin în această privință, din ce mi-a spus mie. Totuși ceva a fost. Problema nu este a traducerilor din Migne, ci a textului original grecesc publicat acolo. Dar nici aici nu este o problemă foarte mare. Tipăriturile s-au făcut după manuscrise, care diferă între ele din cauza copiștilor, care făceau diferite greșeli intenționate sau de scriere. Sau puteau exista și interopolări cu totul voite. Fenomenul acesta este inevitabil când nu aveau xerox. Totuși textul din PG este de încredere, mai puțin acolo unde există alte texte critice care au ținut cont de mai multe manuscrise decât a avut la îndemână Migne. Vă dau un exemplu interesant: În textul Enciclicei Sinodului din Creta se dă o referință la Sf. Chiril al Alexandriei din care reiese că avea o viziune asemănătoare cu cea a teologiei personaliste de astăzi. Când am căutat eu trimiterea, am găsit altă formulare și am fost surprins că tocmai un Sinod citează greșit un Sfânt Părinte. Dar s-a dovedit că au dat corect citatul, doar că alte ediții critice de astăzi au altă exprimare acolo, diferită. Deci varianta PG susține teologia persoanei în rândurile Sf. Chiril, iar în altă ediție critică există o versiune diferită. Poblema este că Migne s-a folosit de puține manuscrise, el doar a editat ce avea la îndemână. Dacă se adună mai multe, pot apărea diferențe. De aceea PG este cam depășită, dar nu de lepădat. 2. JC Larchet nu este iezuit. Probabil JP Migne. Sunt bune toate acele izvoare traduse în engleză, franceză, germană... Locurile problematice pot fi confruntate. Traducerile sunt în general bune, după pretențiile fiecăruia și după generozitatea limbii. Problema cu distorsionarea Constituțiilor Apostolilor a fost semnalată chiar la un Sinod Ecumenic, dacă nu mă înșel la cinci-șase.

    luni, 10:18:07, 4 noiembrie 2019

  • andrei-d

    la articolul Dreapta credință în viețile Sfinților (8). Sf. Sofronie al Ierusalimului:

    Va sărut Dreapta, părinte. Am doua întrebări cu privire la traducerile din surse cât mai curate de la Sfinții Părinți. 1. Am înțeles ca Maica Heruvima, cea radiata de sorosistii din Ungaria trebuia sa traducă și sa demonstreze cum ca Sfinții Părinți s-au luat după Origen, ea neștiind dacă e asa sau nu pana în momentul în care a tradus și a văzut contrariul. Am înțeles tot din mica ei istorie despre cum a ajuns și la Petru Vodă cum ca Migne, în patrologia Graeca a preluat defapt scrieri traduse greșit de iezuiti. Așadar se recomanda sa nu citim după Migne, și mai degrabă de unde putem prelua textele fără traducerea corupta a translatorilor moderni? 2. Stand în Anglia o perioada scurta de timp, am început sa citesc din volumul "Nicene and Post-Nicene Fathers", tradus de Philip Schaff, și este o colecție colosala, aparent buna, dar de asemeni nu știu dacă a fost preluata tot de la iezuiti, căci noi ca ortodocși nu prea avem traducători asa importanți, nu? Cum e de pilda Jean-Claude Larchet. Ce recomandați și ce izvoare credeți ca sunt cele mai bune? Inafara de psb.

    luni, 09:38:25, 4 noiembrie 2019