Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Sfântul Neagoe Basarab, pe timbrele Romfilatelia. Se împlinesc 500 de ani de la trecerea la Domnul a Măriei Sale:

    Foarte bun îndemnul la revenirea la temeiurile spiritualității românești. O astfel de coliță este un dar potrivit pentru copiii noștri și o bună ocazie de a le vorbi despre Sfîntul Domnitor Neagoe Basarab. Nu știu dacă se mai găsește la sediile romfilatelia și emisiunea cu Sf. Neagoe Basarab din 2012, tipărită cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la ctitorirea bisericii de la Curtea de Argeș (https://basilica.ro/de-ziua-mondiala-a-postei-va-prezentam-6-emisiuni-filatelice-cu-subiect-religios/)

    miercuri, 20:19:03, 4 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu am revăzut decât câteva pasaje și pare o traducere bună, corectă. Și scrisoarea în conținutul ei este inspirată, cum se spune în subtitlu, cu o indignare bine dozată și sfaturi potrivite.

    miercuri, 20:13:51, 4 august 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu stiu, doar ca mai era o varianta cu mici difer. de traducere. Titlul articolului („…terorismul din pricina vacc. obligatorii”) parea cam „tare”! Sa nu induca ideea ca vaccinarea e obligatorie (prin lege) si sa sperie! Pasajul din scrisoare, din care a fost extras titlul, era tradus bine? Iertati!

    miercuri, 16:04:48, 4 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Nu am verificat și nici nu am avut în intenție, am încredere pur și simplu. Ar fi ceva greșit punctual?

    miercuri, 08:35:44, 4 august 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    e buna traducerea la cuvantul P. Eftimie? http://www.cuvantul-ortodox.ro/gheron-eftimie-kapsala-sfantul-munte-sub-pretextul-sanatatii-ne-este-desfiintata-libertatea-dupa-frica-virusului-a-venit-terorismul-din-pricina-vaccinarii-obligatorii

    marți, 21:47:28, 3 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Defetismul și deruta sunt f rele. Protestele sunt f bune, dar să și fie direcționate bine, altfel nu dau rezultate și duc la debusolare. Iar izolarea este utopică (nu poate fi aplicată) și dă loc mai tare răului. Este o atitudine falimentară. Din păcate, cei de sus sunt tiranici (chiar antihristici), iar de jos e f greu să se organizeze opoziție sănătoasă. Totuși trebuie depuse eforturi cât mai bine centrate și… poate vin și rezultate măcar de etapă.

    duminică, 23:47:32, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Unii se pare ca sunt deja in Faza 5 https://www.facebook.com/100053367643614/posts/347956516993267/

    duminică, 21:20:27, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Protestul stradal este inutil,ei agenda si-o vor urma nestingheriti,fiind vorba de o dictatura guvernamentala controlata din umbra,singurul refugiu este Hristos,amanarea “infruntarii” acestei forte infernale este opozitia printr-o atitudine cat mai ferma la nivelul fiecarui individ în parte fata de masurile dictatoriale,evitarea aspiratoarelor de bani (marile supermarketuri) si retragerea de urgenta din orașe,pentru ca in cel mai scurt timp (teoretic) o sa fie insuportabil de trait aici..Sunt exemple in lume unde acum cu 5 salarii minime pe economie nu se poate cumpara hrana pe o zi..gen Liban,”presa tace”..Lepadare de credinta s-a facut demult,s-a conlucrat la aceasta prin pacate iar in Creta doar s-a pus “cireașa pe tort”..Speculam evident,dar semnele sunt clare!

    duminică, 19:48:58, 1 august 2021

  • Simona

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Da,sunt de acord cu ce scrieti parinte Lavrentie. A ne pastra cumpatul in aceste momente este foarte important, tulburarea nu aduce nimic bun! Oricum o persoana constiincioasa stie ca, va da socoteala in fata Domnului nostru Iisus Hristos de cele pe care ar fi trebuit sa le faca si nu le-a facut! De aceea consider si eu ca razvratirea nu este o solutie, vigilenta da – este un lucru bun!

    duminică, 19:39:25, 1 august 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Deocamdată este evident că trăim o perioadă a cernerii Bisericii. Este un moment binecuvîntat din acest punct de vedere. Pe de o parte se văd mai bine lucruri (gesturi, alegeri, atitudini) care altfel nu ar fi fost asumate (de pildă, cu greu mi-aș fi putut imagina cu vreo doi ani în urmă că Biserica Greciei ar fi putut îndrăzni să potrivească învățătura de credința după chipul acestei lumi). Pe de altă parte reușim să deosebim mai bine esențialul de secundar. Slavă Domnului pentru aceste vremuri!

    duminică, 19:15:57, 1 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Mai degrabă nu sunt de acord cu acest model de consecvență, pe care îl menționați mai sus. De pildă, sfântul Paisie Aghioritul descrie în profețiile sale un model de excluziune socială zdrobitoare, dar nu prin constrângere ci prin absurd birocratic, degradare, umilire, blocare, tracasare, negare, segregare etc. Bineînțeles că nu vor fi permise rezistențe semnificative și că nu sunt excluse constrângeri brutale, dar nu vor fi de esență, ca în comunism. Eu unul tind să fiu de acord cu această perspectivă tocmai pentru că nici nu pare că e nevoie de mai mult. Presiunea socială și abuzul par a fi suficiente. Vechea metodă leninistă “doi pași înainte, unul înapoi” e camuflată în politica de segregare de azi și în politica de “relaxări”. Mare parte din acest climat ni-l construim singuri printr-o inadecvare devastatoare, care pustiește orice umbră de acțiune civică. Am participat la protestul de azi de la Iași, deși e mult spus participat. Am trecut pe acolo și am rămas pentru vreo 30 minute pentru a cunoaște persoanele care au avut inițiativa și pentru a schimba numere de telefon. Părerea mea este că, în acest moment, protestul stradal este compromis definitiv și că este nevoie de un nou combustibil, despre un nou capital politic de revoltă, greu tare de regenerat. Dacă vor apărea violențe, spontane sau provocate, împotrivirea va fi considerată pericol pentru ordinea publică și poate vom avea ceva din ce scrieți la faza 4. Până atunci vom avea segregare prin discriminarea pozitivă a vaccinaților și stigmatizarea noastră directă și indirectă. În fine, speculăm. Domnul știe ce va fi.

    duminică, 18:52:46, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Inca o data,si pentru minciuno-nepomenitori..NOI NU AM INTRERUPT POMENIREA EPISCOPULUI ci a minciuno-episcopului.

    duminică, 16:47:07, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Acesti minciuno-episcopi,e bine sa ne exprimam canonic,asa cum Dumnezeu a hotarat (Can 15,Sinod I-II),daca suntem in același trup o sa hotarasca tot un Sinod dar fiind minciuno teoretic,n-au cum sa fie ai noștri,practic si asta o lasam tot unui Sinod s-o hotarasca,iar durerea la cei care au atitudine canonica, este la fel de mare ca si pentru pagani..Cine doreste iadul cuiva ori îi prost,ori îi nebun..Razvratirea este asupra celor care strica ordinea canonica,asupra celor care iau atitudine imporiva Episcopilor si nu a Minciuno-Episcopilor..

    duminică, 16:42:13, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    CELE 5 FAZE ALE ÎNȚEPĂRII la care Minciuno-Ierarhia are porunca sa contribuie actionand etapizat si diferentiat Faza 1 – Benevolă (stimulat de propaganda mass-media, mita influențatorilor de pe rețelele sociale, medici etc.). Această fază îi captează pe cei suficient de creduli încât să creadă că injectarea unei arme biologice proteice-spike îi va „salva” sau elibera..Minciuno-Ierarhia- Tacere Faza 2 – Stimulare (Îmboldire, Îndemnare) (bilete de loterie, bere gratuită, gogoși gratuite etc.). Această fază îi prinde pe cei care sunt suficient de proști pentru a-și schimba viața pe o bere și niște gogoși. Există o mulțime de astfel de oameni și chiar globaliștii înțeleg că astfel de oameni cu un IQ scăzut nu au nimic de-a face cu civilizația umană.Auzi?Nici satana nu te mai considera om!!!..Minciuni-Ierarhia -Tăcere! Faza 3 – Sancționarea (pedepsirea) sectorului privat – În această etapă, ei folosesc corporațiile pentru a interzice accesul oamenilor la servicii (cum ar fi călătoriile cu avionul, navele de croazieră, restaurantele, evenimentele sportive, concertele etc.). Această fază speră să facă viața extrem de incomodă pentru cei nevaccinați.. Minciuni-Ierarhia -Tăcere! Faza 4 – Amenzi penale sau închisoare (sectorul public) – Această fază va începe după ce mass-media fake (adică cea care promovează minciuna, agenda globalistă – n.n.) aruncă vina pe cei nevaccinați pentru focarele pandemice în curs, care provoacă moartea oamenilor. Unele jurisdicții vor avea legi care necesită vaccinări continue în fiecare an. Oricine refuză să se conformeze va fi amendat sau închis.. Minciuni-Ierarhia -Tăcere iar pe- alocuri implicare in sustinerea ștantării. Faza 5 – Teroare militară deschisă – Război deschis împotriva cetățenilor nevaccinați. Va fi obligat să se vaccineze cu arma. Se va recurge la folosirea armelor pentru a impune vaccinarea…Minciuni-Ierarhia -Tăcere,detașare de negationisti si implicare activa in campania de ștanțare Doamne Miluiește!!!

    duminică, 16:29:44, 1 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Totuși pe acești episcopi și slujitori trebuie să-i privim ca fiind ai noștri, din același trup, să ne doară, să fim vigilenți, dar nu și răzvrătiți. Să fim în Biserică așa cum trebuie, făcând față ispitelor de sus și de jos.

    duminică, 16:22:52, 1 august 2021

  • Simona

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne scoata din aceasta rautate,viclenie, ca mai mult de atata nu-i!

    duminică, 16:19:22, 1 august 2021

  • Stelian

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Minciuni-Episcopi cazuți din Biserica,lipsiti de Duhul lui Dumnezeu.Tavalucul abia acum incepe sa se roatogoleasca,ca sa vedem ca lepadarea de credinta semnata in Creta are efecte

    duminică, 16:03:20, 1 august 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Greciei a îndemnat credincioșii printr-o Enciclică sinodală să se vaccineze. Au existat și reacții de împotrivire:

    Vă chemăm să ascultați glasul științei și al specialiștilor, care totdeauna informează cu simț de înaltă răspundere cetățenii… Este o minciună; și la ei și la noi. Tocmai asta nu se întâmplă. Nu doar că nu o fac din oficiu, dar nici când le-am solicitat expres informații pertinente, prin cereri bazate pe Lg.544/2001. Nici când au întrebat alții. După un an de informare, astăzi, la debutul regimului de segregare, mi-e clar că nu mă voi lăsa vaccinat. Sper ca Patriarhia noastră să nu urmeze exemplul acestor minciuni: „informează cu simț de înaltă răspundere”… Pfffff. Ce consumă autorul acestor rânduri?

    duminică, 14:41:04, 1 august 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Temeri nejustificate ale credincioşilor ortodocşi: traducerea undelor cerebrale:

    Practic, e foarte greu să fie citite gândurile de la o persoană care-și dorește acest lucru. Deci e cu mult mai greu de la cineva care s-ar opune sau nu ar fi de acord. În plus, cu mult mai dificil ar fi, dacă nu chiar imposibil, să fie induse gânduri din exterior. Pe lângă toate astea, mai este problema construirii unor dispozitive mult mai mici și neintruzive.

    marți, 13:50:00, 27 iulie 2021

  • Iin

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    ,, Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară,ci doar față de tradiția bisericească străveche”. Așa este! ,, Celor care leapădă Tradiția cea după Sfânta Revelație pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească o păzește,anatema”. ,, Celor care leapădă Sinoadele Sfinților Părinți și Tradițiile lor conform Sfintei Revelații pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească le păzește, anatema”. Tradiția bisericească străveche = sobornicitatea Bisericii ,, Este cunoscut faptul că toate Sinoadele Ecumenice, de la primul până la al șaptelea, au osândit ereziile și au întărit dogmele credinței dumnezeiești, nu numai pe temeiul Sfintei Scripturi,ci și pe temeiul Sfintei Tradiții. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Biserica se numește universală (sobornicească), fiindcă neștirbit transmite oamenilor toate dogmele, care trebuie cunoscute. În urma celor expuse, reiese că Biserica lui Hristos îi anatemizează pe cei care leapădă Sfânta Tradiție și Sfintele Sinoade Ecumenice”. -Sfântul Iustin Popovici. ,, Pe țarina Bisericii, strămoșii noștri din vechime au semănat bobul de grâu, bobul credinței (…). Și pentru că începutul și sfârșitul nu trebuie să fie contradictorii, de aceea drept și logic este să secerăm rodul grâului, rodul grâului dogmatic. …… Așa, dogmele…, în timp…,nu trebuie modificate, scurtate, nici strâmbate”.- Sfântul Iustin Popovici. ,, Apostolul poruncește :,, Păzește Predania!”. Ce este Predania? Ceea ce ți-a fost încredințat, și nu ceea ce tu ai descoperit! Ceea ce ai primit, și nu ceea ce ai inventat singur! Aceasta nu este rezultatul rațiunii,ci al învățăturii,nu este proprietate personală,ci datina întregului popor,lucrare care a ajuns la tine și care n-a fost descoperită de tine. În relația cu ea,tu nu ești cel care o descoperă,ci cel care o păzește,nu cel care o întemeiază,ci o urmează,nu ești călăuzitorul ei,ci călăuzitul. Apostolul zice :,, Păzește Predania!”, adică păzește talantul credinței sobornicești, în întregime și nevătămat!”.- Sfântul Iustin Popovici Sfântul Ioan Damaschin : ,, Noi nu depășim hotarele veșnice, stabilite de Părinții noștri,ci păzim tradițiile, așa precum le-am primit. Deoarece dacă începem să stricăm rânduiala Bisericii, chiar și în cele mai mărunte lucruri,ea, treptat, se va dărâma întreagă.(…) Implorăm poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt, să păzească neclintit tradițiile bisericești, fiindcă lepădarea de cele mai mărunte lucruri ale Tradiției este ca și cum am scoate pietre dintr-o clădire și care degrabă se va dărâma.” ,,Dogmele,…nu se pot supune nici unei schimbări,tăieri sau denaturări, precum în cazul decretelor pământești,care se pot perfecționa numai prin necontenite corecturi și observații. Din însușirile enumerate,care caracterizează dogmele drept adevăruri veșnice dumnezeiești, putem conchide că dogmele sunt adevăruri ale Revelației,date Bisericii de Dumnezeu ca dreptare ale credinței, imuabile și obligatorii pentru toți credincioșii, fără de care și în afara cărora nu există mântuire, nici cunoașterea vieții celei veșnice, nici sensul ei.”-Sfântul Iustin Popovici ,, În Biserica Sobornicească trebuie păzită, cu toată puterea, acea credință pe care toți, pururea și pretutindeni, au păzit-o. Pentru că sobornicesc, în sensul adevărat, este numai ceea ce prin sine le cuprinde pe toate, precum indică și sensul acestui cuvânt. Așadar vom rămâne fideli acestei reguli numai atunci când vom urma sobornicitatea, vechimea și unanimitatea (ei). A urma sobornicității înseamnă a recunoaște că adevărată este numai acea credință care este mărturisită de întreaga Biserică… A urma celor din vechime înseamnă a nu ne abate în nici un caz de la învățătura pe care au păzit-o neclintit Sfinții Părinți și strămoșii noștri”.- Sfântul Iustin Popovici ,, Episcopii teologiei diplomatice de atunci, trimiși din partea Patriarhului la locul unde era întemnițat Sfântul Maxim, au încercat să-L înfricoșeze,spunându-i că prin atitudinea sa neînduplecată față de ceea ce fusese hotărât de toate Bisericile Locale, prin întreruperea comuniunii se scoate pe el însuși din Biserică,iese din Biserică. Este exemplar și demn de urmat de-a lungul timpului răspunsul marelui Teolog și Mărturisitor. Biserica nu se află acolo unde se află cei care o conduc, patriarhul, episcopii,sinoadele,ci acolo unde există mărturisirea mântuitoare a credinței.” – Părintele Theodoros Zisis ,,Tu de care Biserică ții? De a Bizanțului? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Iată că toate s-au unit cu eparhiile supuse lor. Așadar dacă aparții și tu Bisericii Sobornicești,unește-te și tu,ca nu cumva, introducând un nou și străin mod de viață, să nu pățești ceea ce nu te aștepți. Acestora, Sfântul Maxim le răspunde :,, Domnul a spus că Biserica Sobornicească este mărturisirea cea dreaptă și mântuitoare a credinței, pentru aceasta l-a și fericit pe Petru pentru cuvintele cu care bine L-a mărturisit”.” ……………………………………………………

    sâmbătă, 00:16:10, 24 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    Am scris în text. Ele nu aduc o noutate în sensul că și până acum ierarhia a fost implicată în mișcarea ecumenică și participa la CMB. Ele consfințesc o realitate existentă, dar rea, împovărătoare, neortodoxă. Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară, ci doar față de tradiția bisericească străveche. De aceea sunt percepute ca nefiind inovative.

    vineri, 00:05:49, 23 iulie 2021

  • Iin

    la articolul O poziționare curioasă a IPS Calinic de Suceava față de Sinodul din Creta:

    ,,Deși este adevărat că documentele semnate nu au o aplicație deosebită…” Ce înțelegeți ,concret ,prin această afirmație?

    joi, 23:57:51, 22 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Tot nu reușesc să înțeleg decât frânturi de idei. În privința canonului 15 nu pricep care ar fi dilema. Iar în ce privește CMB, nu are legătură cu îndemnul Apostolului Pavel. Ar fi corecte dialogurile de acolo dacă ar fi oneste, fără rugăciuni în comun și fără a considera pe ceilalți ca fiind membri ai Bisericii. Au mai existat astfel de dialoguri cu ereticii în istorie, dar nu în condiții ecumeniste. Așa cum sunt purtate astăzi, sunt total inacceptabile. Dar subiectul cel mai important este cum să ne raportăm noi la ecumenism, nu ecumeniștii la eretici. Când nu ne uităm la noi, greu putem da lecții altora ce și cum să procedeze. Iertare, aceasta mi se pare adevărata miză.

    joi, 10:28:00, 22 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați părinte , asta am vrut sa spun , canonul 15 l-ll ,asta face : “Întreruperea comuniunii înaintea cercetării sinodale ” , Nu cred că putem face la fel cu cei din CMB ,se tot întâlnesc că sa îi aducă pe cei rătăciți la adevăr , De cate ori ? (” După intuia SI a doua mustrare departeaza-te ) , iertați va rog !

    joi, 02:09:16, 22 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cred că nu sunt în stare să descifrez în întregime comentariul acesta. Atitudinea Bisericii față de erezii și eretici a fost mereu aceeași, neschimbată. Chiar dacă pe vremea lui Nestorie nu exista canonul 15 I-II, totuși era 31 apostolic. Au fost și în vremea primară situații de întrerupere a pomenirii înainte de cercetare sinodală, cum e cazul Sf. Vasile cel Mare față de episcopul Dianie al Cezareei.

    miercuri, 14:58:47, 21 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați părinte , observ cu tristețe că nu este decât o singură controversă în dialogul din aceste subiecte ,SI anume al comuniunii. Pe vremea lui Nestorie , nu era Constantinopol 15 l ; ll , care precizează ” întreruperea comuniunii înaintea cercetării sinodale , eu așa am înțeles , deci nu vad legătură cu timpul lui Nestorie ,unde nu era 15 l-ll sunt multe aspecte pe care eu le vad puțin altfel , mă iertați

    miercuri, 14:00:27, 21 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu știu de ce, dar a intrat la spam acest comentariu și abia acum l-am văzut din întâmplare. 1. Am mai scris despre acest citat în alt comentariu, pe care nu-l reiau aici, dar poate fi citit în linkul acesta. 2. Eu nu pot să echivalez „a fugi de ei” cu a refuza comuniunea înainte de condamnarea lor sinodală. Mai degrabă înseamnă evitarea lor și, eventual, demersuri pentru depunerea din treaptă. 3. Despre Sf. Maxim am mai scris de foarte multe ori că el refuza comuniunea pe baza faptului că Patriarhii respectivi erau condamnați de Sinodul de la Lateran, pe care-l considera ecumenic. 4-5. Poziția studiților a fost criticată chiar de canonul 15; nu este normativă pentru Biserică. Citatele respective sunt valabile pentru ereziile condamnate. Canoanele menționate se referă la eretici condamnați, nu la cei necondamnați. Este o diferență importantă.

    marți, 22:40:00, 20 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,… sobornicitatea Bisericii. Eu zic că e vorba de faptul că ea se conduce colectiv”. Probabil că facultățile de teologie asta învață acuma… La asta se rezumă ele… De aceea și ,,reacția”clerului e pe măsură… Ele orișicum,nu sunt preocupate de mistică… Apanajul lor este teologia scolastică… Sfântul Iustin Popovici : ,, Însăși firea Dumnezeu-omenească a Bisericii este prin sine a- tot-cuprinzătoare,universală, sobornicească… Organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii cuprinde toate cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute,fie, Scaune, fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpânii. Toate sunt întru Dumnezeu-Omul, și El este capul trupului Bisericii… Sobornicitatea Dumnezeu-omenească a Bisericii este, în fapt,necontenita în-creștinare harică a omului prin sfintele fapte bune: totul se adună în Hristos Dumnezeu-Omul și totul trăiește prin El că fiind al Lui,ca un organism Dumnezeu-omenesc unic și nedespărțit… Biserica este întreagă plină și prea-plină de Domnul Hristos, fiindcă ea este plinirea Celui ce plinește toate în toți. Drept aceea,ea este universală în fiecare persoană care este în ea și în fiecare celulă a sa. Această universalitate, această sobornicitate, răsună tunător prin Sfinții Apostoli, prin Sfinții Părinți, prin Sfintele Soboare a toată lumea și Locale. ….. Iar din nemuritoarea bună vestire a Sfântului Ioan Damaschin răsună mărturisirea sobornicească a tuturor de Dumnezeu proslăviților Părinți:,, Toate câte ne-au fost predanisite prin Lege, și Proroci, și Apostoli și Evangheliști,le primim,le cunoaștem, și le cinstim,nimic căutând în afară de acestea. Pe acestea noi le vom iubi și în ele vom rămâne,netrecând hotarele cele veșnice, nici stricând Dumnezeiască Predanie… Pentru aceasta,fraților, să stăm pe piatra credinței și pe Predania Bisericii,nepărăsind hotarele pe care le-au pus Sfinții Părinți ai noștri,nedând prilej celor care vor să izvodească și să strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu sobornicești și apostolești Biserici. Căci dacă s-ar da voie oricui ar voi, după puțin tot trupul Bisericii se va strica” – Sfântul Ioan Damaschin. … Prin rugăciune și bună-credință se păzește Sfânta Predanie de tot demonismul omenesc și umanismul diavolesc. Și în ea (în Sfânta Predanie) este întreg Domnul Hristos,care este și veșnică Predanie a Bisericii”. -Sfântul Iustin Popovici. ,, Ești mădular al Bisericii? Asta înseamnă: ești legat organic cu Sfinții Apostoli, și cu Mucenicii, și cu Mărturisitorii și cu toate Puterile îngerești din ceruri. Dragostea sfintei sobornicități unește în Biserica ( legătura aceasta sobornicească n.m.), unește dumnezeiesc-omenește între ele mădularele Bisericii… Iar această dragoste sfântă a sobornicității atârnă de credința lor în Hristos (de dreapta credință n.m.) și de viața lor în Hristos”. ….. ,, Prin ce suntem toți credincioșii un singur trup în Biserică? Ca să trăim prin cea una, sfântă și sobornicească viață a Bisericii, PRIN SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA CREDINȚĂ A BISERICII, prin Sfântul și sobornicescul suflet al Bisericii,prin SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA CONȘTIINȚĂ A BISERICII, PRIN SFÂNTA ȘI SOBORNICEASCA MINTE A BISERICII…”. ,, De aceea și binevestește de Dumnezeu înțelepțitul Apostol creștinilor:,, Deci,precum ați primit pe Hristos Iisus Domnul, așa să viețuiți într-Însul”. Adică : nimic să nu schimbați în Domnul Hristos și nici să nu-I adăugați nimic”. ….. ,, Dacă adevărul ar fi altceva,iar nu Dumnezeu-Omul Hristos, ar fi mărunt ,neîndestulător,trecător,muritor. Așa ar fi el dacă ar fi un concept,o idee… Dar adevărul este Persoană, și încă Persoana Dumnezeu-Omului Hristos, drept care este și desăvârșită, și netrecătoare și veșnică… Dragostea față de Domnul Iisus îndeamnă pe om la viața în adevărul Lui și -L ține pururea în el,ca,creștinul să crească mereu în Hristos (să vieze mereu în El,cu El,în comuniune cu El n.m.). Dar niciodată singur,ci întotdeauna împreună cu toți Sfinții, întotdeauna în Biserică și cu Biserica,pt. că altminterea nu poate să crească în Cel ce este Capul trupului Bisericii. Și,când suntem adevărați, suntem adevărați întotdeauna împreună cu toți Sfinții; și, când iubim, iubim împreună cu toți Sfinții, pentru că în Biserică totul este sobornicesc, totul este împreună cu toți Sfinții, întrucât toți alcătuiesc un trup duhovnicesc, în care toți trăiesc sobornicește,cu o viață, un duh, un adevăr. Numai fiind adevărați ( în adevăr n.m.) în dragoste împreună cu toți Sfinții putem întru toate să creștem întru Cel care este Capul:Hristos”. Obs.: Oare se pot împăca acestea cu cele întâmplate la Creta?! Este o întrebare retorică… Nu aștept un răspuns… PS: – ,, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Biserica se numește universală, sobornicească, fiindcă neștirbit transmite oamenilor toate dogmele,care trebuie cunoscute”. -,,Celui care leapădă Sinoadele Sfinților Părinți și tradițiile lor conform Sfintei Revelații pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească le Păzește,anatema”. -,, Așa s-a întâmplat în privința Crezului. Conceput pentru a fi îndreptarul și formula credinței din toate timpurile, Biserica a declarat că el nu poate fi schimbat nici în conținut și nici în forma sau litera sa.”-Sfântul Iustin Popovici – ,, Aceasta este credința Părinților! Aceasta este credința Apostolilor! Așa credem noi toți! Așa cred ortodocșii! Celui care crede în altceva,anatema!”. -Sfântul Iustin Popovici spune:,, În Biserica Sobornicească trebuie păzită cu toată puterea,acea credință pe care toți, pururea și pretutindeni, au păzit-o. Pentru că sobornicesc, în sensul adevărat, este numai ceea ce prin sine le cuprinde pe toate, precum indică și sensul acestui cuvânt.Așadar,vom rămâne fideli acestei reguli numai atunci când vom urma sobornicitatea, vechimea și unanimitatea ei. A urma sobornicității înseamnă a recunoaște că adevărată este numai acea credință care este mărturisită de întreaga Biserică, în această diversitate pământească. A urma celor din vechime înseamnă a nu ne abate în nici un caz de la învățătura pe care au păzit-o neclintit Sfinții Părinți și strămoșii noștri. În fine,a urma unanimitatea înseamnă a primi numai acele reglementări și rezoluții ale credinței, în vechimea lor, care au fost păzite de toți, sau cel puțin aproape de toți păstorii și învățătorii”.

    marți, 18:29:57, 20 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Bine. Deci nu se poate avea un dialog sănătos, ci doar lozinci repetate la nesfârșit. Nu-mi doresc să intru în astfel de balamuc.

    duminică, 07:01:44, 18 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mă iertați, Părinte! Cred că sunt mai multe aspecte. Câteva din ele: În primul rând,categoric intră în conflict cu Crezul. Categoric! Dar gravitatea o constituie faptul că există oficial o erezie …,care contrazice și Crezul.Anulează art. din Crez referitor la Biserică. Deci, erezia e problema! Iar această erezie este acceptată oficial de Biserică (de BOR,de exemplu). În al doilea rând, și este extrem de grav… Crezul constituie ,,o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii”, spune Sfântul Chiril al Ierusalimului. Deci, este extrem de grav,pt.BOR, în cazul nostru. BOR, dacă a acceptat documentele cretane, dacă le-a instituționalizat,cum poate justifica acest lucru, căci, în acest moment,pt. BOR , Crezul nu mai reprezintă ,,o sinteză a mărturisirii de credință ” a ei,a BOR, fapt dovedit de mărturisirea ei de credință nouă, stipulată în documentele cretane,acceptate sinodal de către aceasta (de către ecumeniștii din ea,care conduc/domină Sinodul,de fapt) documente care au schimbat /schimbă mărturisirea ei de credință. Deci dacă nu au schimbat Crezul în formă,îl schimbă în fond,pt. că una spun , când,,recită” Crezul și alta cred și propovăduiesc și făptuiesc și învață în documente oficiale,girate de Sinod. Și nu numai în documente sinodale… Numai formal mai mărturisesc Crezul! E vorba de ecumeniști,în primul rând. Exagerez? Există documentele cretane adoptate sinodal! Nu -s ale mele. Sunt ale BOR! Adică a ecumeniștilor din BOR, adoptate în numele Bisericii, impuse sinodal. Numai că din fericire,BOR nu e formată numai din ecumeniști. Așa că, această acceptare este valabilă doar pentru ei și pt. cei aflați în comuniune cu ei. (Căci comuniunea asta presupune,asta denotă : mărturisirea aceleiași credințe). Căci sunt unii care nu acceptă și ca urmare s-au despărțit de ei,de ecumeniști, (dar nu în sensul că au părăsit Biserica,ci s-au îngrădit de ei, pe temei Canonic). Nu de Biserică. Că nu ecumeniștii sunt Biserica (lucru demonstrat de credința lor oficială, cuprinsă în documente sinodale) . Sunt membrii ai Bisericii… Pe mulți din Biserică,lucrurile acestea nu-i reprezintă, adică pe cei care sunt părtași la erezie,căci nu cred așa,dar stau în comuniune cu aceia, adică sunt uniți cu ei, adică sunt părtași la mărturisirea lor. Adică ajută,contribuie la perpetuarea crizei. Conștient unii,alții inconștient. Unii cu știință, alții fără știință. Eu nu judec pe nimeni,dar am atins și acest aspect,pt. a nu fi nevoie să mi-l reproșați dvs. Nu e o judecată,ci o constatare… În al treilea rând, problema nu este Crezul,ci erezia. Erezia putea fi și de altă natură,nu doar eclesiologică. Faptul că are legătură și cu Crezul, este cu atât mai grav. Dar atenția noastră este focusată pe erezie,în general, căci fie așa, fie altcumva,erezia tot erezie rămâne,prin consecințele ei, indiferent de natura sa. Te desparte de Adevăr.De Hristos.De Biserică. În al patrulea rând, ,, hotărârile semnate de episcop sau chiar de un Sinod Local, schimbă sau doar intră în conflict cu Crezul?” Schimbă credința Bisericii Locale care acceptă acele lucruri/învățături. Mai are atunci vreo importanță dacă,,schimbă și Crezul sau nu”? Pe cale de consecință,sub o formă mai subtilă,schimbă Crezul ei,chiar dacă formula rămâne neschimbată. Sau lasă mărturisirea Crezului fără conținut,căci Biserica, prin Sinodul ei, prin documentele lui,mărturisește altceva,contrar Crezului. În cazul de față. Este că un fel de schizofrenie, dacă vreți. Una spui,alta crezi sau mărturisești … Exact asta fac ecumeniștii… Peste toate însă,realitatea rămâne de necontestat: fie că este modificat Crezul, fie că nu,erezia este instituționalizată! Erezia schimbă credința! Asta este esența problemei, căci de aici izvorăsc toate necazurile. Problema este existența ereziei în Biserică, nu modificarea sau nemodificarea Crezului neapărat. Erezia constituie o boală. Fie că e cancer,fie că e SIDA,tot boală e,iar efectul e același :moartea! PS: Problema care trebuie să ne preocupe nu este clarificarea situației celor aflați în comuniune cu ecumeniștii. Dumnezeu judecă aceste lucruri și un Sinod le poate clarifica, adică Biserica. Eu nu intru în astfel de discuții… (Este un steag fals,fluturat permanent,ca să distragă atenția de la adevărata problemă : erezia. Lupta cu ea). Nu mă privesc. Nu ține de mine. Trebuie să ne preocupe erezia și felul în care putem să o evităm. În sensul acesta mă preocupă subiectul comuniunii. Comuniunea poate fi folosită de ecumeniști ca mijloc de a te face părtaș la erezia lor. Nu trebuie folosit subiectul ca și cap de acuzare pentru frații noștri… Nu ei sunt problema,ci erezia. Dar ecumeniștii știu foarte bine că prin comuniune își pot răspândi erezia. Și se folosesc de ea ca mijloc de conservare și răspândire a ei.

    duminică, 01:13:52, 18 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    @Iin 17 iulie 2021 20:45 Mărturisesc că simt foarte greoi și încrâncenat acest dialog sau dezbatere, într-un duh care nu are limpezimea și nevinovăția caracteristice credinței drepte, ortodoxe. Divergențele sunt pe prea multe fronturi. Aveți propriul cadru și nu văd să fiți dispus să-l confruntați, ci reveniți mereu la aceleași clișee. Eu sunt dispus să discut câte o singură temă, din care decurg restul convingerilor. Anume: Hotărârile semnate de episcop sau chiar de un Sinod Local schimbă sau doar intră în conflict cu Crezul?

    sâmbătă, 22:04:08, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Ceea ce am scris nu reprezintă o damnare a celorlalți. E un semnal de alarmă! Această situație nu este creată de mine,ci de ecumeniștii din Biserică… Nu mă acuzați pe mine,acuzații pe ei… Ei au băgat erezia în Biserică… Numai ei pot să stingă focul,renunțând la erezie…

    sâmbătă, 20:45:36, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,Paralela din Sfântul Teofan merge în aceeași idee,că avertismentul este dat de conducerea Bisericii sau chiar și prin întreruperea pomenirii, iar anatemizarea, când este exclus,o dă doar Sinodul.” Până aici așa e. ,,Până la anatemă, respectivul este membru”. Este membru,dar în erezie. Adică despărțit de Adevăr,de Hristos,de Biserică,cu alte cuvinte :,,Doar te-ai despărțit de Biserică, ai propriile convingeri, propriul fel de a vedea lucrurile”, spune Sfântul Teofan. Nu este vorba de o anatemizare sinodală, în această etapă…,nu despre asta vorbește Sfântul… ,, Dreapta credință,ca și criteriu de apartenență la Biserică, nu este definită de o Biserică particulară, de clerul,de patriarhul ei,ori de credincioșii ei ,ci de întreaga Tradiție a Bisericii. Criteriul ortodoxiei credinței, este acordul ei cu Tradiția, așa cum este ea exprimată în învățătura Sfintei Scripturi,a apostolilor,a sinoadelor și a Sfinților Părinți”, găsim în învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul. Revin: ,, Până la anatemă, respectivul este membru”. Este membru,dar în momentul când acesta își impune boala/erezia în Biserică, adică o instituționalizează,ca în cazul de față, acesta trebuie izolat… Iar daca nu renunță la erezie,anatematizat sinodal. Oricum ,el personal, era sub osânda anatemei și înainte ca aceasta să se pronunțe sinodal. Asta ce înseamnă? Că deși era în Biserică,nu era în comuniune cu Hristos,nu era în Adevăr, datorită ereziei în care se afla. Iar când unul că acesta își impune erezia și la alții, când îi face părtași și pe alții la ea, îi pune în pericol și pe aceia,căci nu poți să fi și în Adevăr și în erezie. Scopul creștinului în Biserică este unirea cu Hristos,comuniunea cu El,nu statutul lui de membru doar…

    sâmbătă, 20:37:13, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Trebuie să vedem pt. ce fel de întrebare a fost dat răspunsul. Contează… Aici nu vorbim de lipsa harului, de taine invalide s.a.m.d. Într-un asemenea cadru întreruperea pomenirii capătă alte valențe… Dar revenim la ,, cadrul” nostru… Canonul 15 l-ll Constantinopol nu cred că vorbește de ,,plecarea de acasă!”.Ar fi un nonsens… Nu cred că Părintele Paisie a fost ,,plecat de acasă”, spre exemplu… Nu ecumeniștii sunt Biserică,ci, și ei sunt în Biserică, actualmente. Nu au fost judecați și condamnați de un Sinod. Deci, dacă mă delimitez de ei,nu mă delimitez de Biserică,ci mă delimitez de mediul în care ei învață/propovăduiesc/mărturisesc erezia lor…

    sâmbătă, 19:20:30, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Venirea la biserică este o adeziune la mărturisirea credinței de acolo. Dacă nu îți convine, nu te duci, alegi altceva. Odată intrat cineva în Biserică prin Botez, este membru al ei și are credința ei. Dacă nu o mai vrea, iese din ea. Condiția pentru a participa la o slujbă este mărturisirea credinței nu în sensul de verificare la intrare, ci de conformare a celui care intră, inclusiv a slujitorului. E de cercerat cu citate de la sursele de bază scripturistuce și patristice ce înseamnă sobornicitatea Bisericii. Eu zic că e vorba de faptul că ea se conduce colectiv. Are o ierarhie, dar nimeni nu este autoritatea supremă/discreționară. De aceea, cel mai expresiv organ este Sinodul. Dacă este așa cum spun eu, atunci viziunea pe care ați expus-o este una episcopocentrică, nu sobornicească.

    sâmbătă, 19:20:20, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,De ce s-ar pierde obiectul Canonului 15? Dimpotrivă, dacă s-ar face comuniunea și pe credința particulară a participanților la slujbă, atunci ar fi obligatorie, nu opțională întreruperea pomenirii…”, spuneți. ,, Comuniunea este condiționată de mărturisirea dreptei credințe/aceleiași credințe”. Nu pot fi în comuniune persoane care mărturisesc credințe diferite, în cazul nostru ortodocși și ecumeniști(în contextul actual vorbesc). Noi ne adunăm la Biserică pe temeiul mărturisirii dreptei credințe. Credința Bisericii. Condiția pentru participarea la slujbă este ca toți să mărturisească dreapta credință/aceeași credință. Adică membrii Bisericii trebuie să aibă cugetul Bisericii. Deci, toți care se adună în Biserică trebuie să creadă/să mărturisească ortodox. Adică credința lor să fie ortodoxă,nu ecumenistă. La ora actuală avem în Biserică episcopi ecumeniști… ,, Comuniunea pe care credința se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii?”, m-ați întrebat. Și am spus că și pe una și pe alta… Căci cei care vin la Biserică, membrii Bisericii,nu trebuie să aibă altă credință, căci atunci nu ar fi ortodocși. Ei trebuie să aibă credința Bisericii. Să mărturisească credința Bisericii. Nu pot să mărturisească altceva/altă credință… Dacă comuniunea s-ar realiza,,doar pe baza credinței Bisericii”, cum spune-ți dvs., atunci Canonul 15 ar rămâne fără obiect,am spus eu… Da! De ce?Pentru că nu m-ar mai interesa credința mărturisită de episcop,ci doar credința Bisericii, în temeiul căreia eu mă duc la Biserică. Dar dacă episcopul învață/propovăduiește oficial,cu capul descoperit/acceptă sinodal o altă credință,eretică, atunci pe ce se mai bazează comuniunea,care este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe? Canonul 15 tocmai despre asta vorbește : despre credința episcopului,nu a Bisericii. La asta face referire când vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii. Canonul spune: dacă episcopul propovăduiește eresul (deci nu credința Bisericii,ci a lui personală,care fiind eretică,nu mai coincide cu credința Bisericii) în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică… De aceea am spus că ar rămâne fără obiect, dacă am face abstracție de credința episcopului, de credința lui personală,eretică,(atunci când ea nu coincide cu credința Bisericii). Însă Canonul,repet,face referire la credința eretică a episcopului,nu la credința Bisericii în care el este episcop.

    sâmbătă, 18:12:34, 17 iulie 2021

  • Ionut

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Doar o paranteza. Prin citatele domnului profesor de dogmatică Dimitrios Tselenghidis din comentariul dumneavoastra (nu e clar delimitat continutul citat si continuarea sau explicatia dumneavoastra) s-ar putea interpreta ca domnia sa considera ca ca intreruperea comuniuni ar fi obligatorie. Citind interviul avut de domnia sa cu jurnalistul Silviu – Andrei Vlădăreanu , am redat mai jos unul din raspunsuri la o intrebare relevanta pentru aceasta discutie, cred eu (sublinierile sunt ale mele dar merita citit tot raspunsul) INTREBARE: Și care este soluția? Sunt unii care susțin chiar că după Creta nu mai este har în Biserică. Ce credeți că ar trebui să facă aceia din Biserică care văd problema? RASPUNS: Cine vede problema trebuie să facă pocăință, după aprecierea mea. Și eu consider că văd problema și nu sunt eu criteriul și de aceea o văd, ci mă raportez la anumiți oameni harismatici care văd lucrurile, le vedeau și în urmă cu treizeci de ani, cum era Părintele Paisie, Părintele Efrem Katunakiotul și alții. Eu discutam aceste lucruri atunci și răspunsurile le am încă de atunci. Și continui să vorbesc pornind de la modelul familiei, ca să mă fac înțeles: pentru că îi vedem pe „părinții” noștri că săvârșesc adulter, pare ceva foarte eroic și corect să strigăm sus și tare: „Eu nu mai vreau să am nici o legătură cu această familie”. Însă atitudinea corectă este, așa cum spunea și Sfântul Paisie, pocăința noastră pentru apostazia fie a persoanelor sus-puse, care sunt „părinții” noștri, păstorii noștri, dar întâi de toate, înainte de aceștia, pentru acest popor care în număr mare a apostaziat de la Dumnezeu. Răspunsul îl găsim în Sfânta Scriptură. Atunci când se săvârșea adulter –pentru că despre adulter este vorba aici– Dumnezeu prin proroci cerea pocăința poporului și a conducătorilor. Și atunci când exista pocăință, totdeauna mântuia poporul. Și pocăința ne salvează pe două planuri: mai întâi și întâi la nivel personal, eu, cel care vorbește, dar și ca și comunitate, pentru că aparțin organic acestui Trup sacramental și iubitor al Bisericii. Și atunci când un mădular suferă, ne spune Apostolul Pavel, împreună-suferă toate mădularele. Și pentru că noi nu cugetăm despre noi înșine că suntem atot-curați și nu ne afectează disfuncționalitatea celorlalte mădulare, primul lucru pe care îl facem este pocăința existențială, întoarcerea noastră existențială către Dumnezeu Însuși. Pentru că, dacă noi eram corecți și ar fi lucrat în noi Sfântul Duh am fi dat această mărturie vie. Așadar rugăciunea noastră de-acum să o facem cu durere, iar mintea noastră în continuu să o îndreptăm către Dumnezeu și, după noi înșine, să punem imediat conducerea Bisericii, pe Patriarh etc., și cerem de la Dumnezeu milă, pentru că, dacă nu eram noi într-o asemenea îndepărtare de Dumnezeu, nu ar fi îngăduit să avem o asemenea conducere a Bisericii. Să cerem cu durere să le dea timp de pocăință. Aceasta să o facem în fiecare zi la rugăciunile noastre. Și există un stadiu încă mai avansat al acestei pocăințe existențiale, atunci când bolnavul se află în paralizie sau în stare demonică și nu își conștientizează starea, noi care avem motiv să îl iubim și suntem și datori să îl iubim în Hristos și dorim mântuirea lui, noi trebuie să facem acest ultim lucru, care este și greu însă dă și rezultate. Și ca să nu credeți că toate acestea le spun de la mine însumi, voi face referire la cuvântul Sfântului Nicolae Cabasila, potrivit căruia „atunci când cineva este bolnav trupește, trebuie să ia el însuși medicamentul corespunzător pentru boala sa. În bolile duhovnicești, însă, este posibil ca cel sănătos să ia medicamentele bolnavului și să se vindece bolnavul”. Ce înseamnă practic acest lucru? Asemenea boli duhovnicești există și în Biserică, și în societate, și în familie, și la o persoană anume. Și putem încerca această metodă, pentru că sunt lucruri adeverite practic de Duhul Sfânt. Când tu iei locul celuilalt, al bolnavului –spune Părintele Paisie de data aceasta– și din locul celuilalt faci ceea ce trebuie să facă bolnavul, pentru că bolnavul nu poate să facă acest lucru –postești, faci rugăciune, faci milostenie ca și cum tu ai fi bolnavul–,  atunci Dumnezeu, văzând credința și dragostea  ta pentru cel bolnav care nu poate să facă nimic, îl tămăduiește pe bolnav. Cu această atitudine în care noi luăm medicamentele duhovnicești, ca și cum noi am fi bolnavii, dar mai ales prin conștiința că ne-am îndepărtat de voia lui Dumnezeu, ca părtași ai acestui popor –putem face ceva în mod real. Da, acela vorbește și acționează eretic. În situația asta, noi nu plecăm din „casă”, ci ne exprimăm prin întreaga noastră atitudine această mâhnire foarte adâncă, nu-l aplaudăm și niciodată nu îi spunem că are dreptate, și dacă este cazul, îi spunem cu durere și smerenie că nu suntem deloc de acord cu acest lucru pe care îl face. Cu toate acestea rămânem în casa noastră, pentru că această casă este locul mântuirii noastre.   Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-social/Profesorul-ortodox-Dimitrios-Tselenghidis-%E2%80%9EEste-nevoie-de-pocainta-dupa-Sinodul-din-Creta-.-Varianta-integrala-in-exclusivitate-154155

    sâmbătă, 17:55:02, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Doar primul paragraf, care este îngroșat, reprezintă răspunsul meu. Restul nu sunt aluzii, ci doar explicitări. Ce vreau să spun este că Biserica este sobornicească în sensul că nu este reprezentată de unul sau altul, fie ei chiar și episcopi sau Sinoade Locale, ci de cugetul ei exprimat laolaltă. Cea mai înaltă autoritate și singura în măsură să definească credința este Sinodul Ecumenic/Panortodox. Deci orice arhiereu are un cuvânt de spus, dar nu absolut, ultimativ. De aceea e f grav ce s-a întâmplat în Creta, dar nu ca și cum ni s-a schimbat credința și ne-am trezit peste noapte cu alt Crez noi, cei din BOR sau celelalte 10 Biserici. Adică încă nu există molipsire prin conslujire.

    sâmbătă, 16:13:44, 17 iulie 2021

  • Un pacatos

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Doamne ajută, mă iertați. Referitor la simbolul credinței, Crezul, a fost modificat de fond prin credința ierarhilor care la Creta au mărturisit că ei cred într-o Biserică universală soră cu cea catolică, iar Biserica Una, Sobornicească este cea din care fac parte atât ereticii papistași cât și celelalte așa recunoscute biserici. Crezul îl va modifica însuși antihristul la intronare, dar până atunci credința va fi și este alterată prin minciuna adoptată. Papistașii sunt eretici și o exprimă foarte bine ierarhul Nectarie Kefalas de la Eghina în cartea sa De ce papa și supuși lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos, aici găsiți și explicații care vă vor ajuta să înțelegeți pericolul prin care trece Biserica astăzi, care sunt mecanismele de lucru și cine sunt artizanii, masoneria anatemizata în 1937, și care este scopul lor.

    sâmbătă, 16:02:42, 17 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Iertați sfinția voastră , nu am o teorie proprie , vreau doar sa spun că pentru mine cuvintele Sf scripturi sunt lege SI afirmațiile Sf părinți , demne de urmat . Cum să înțeleg : 1* de eretic ,după intiia SI a doua mustrare depărtează- te ,( Epistola către Tit a Sf Apostol Pavel , ; cum să înțeleg , luminati-ma , departeaza-te ,nu e a nu mai avea comuniune? ; 2* Trebuie a asculta de învățători SI de preoți , SI s nu-i judeca , chiar de ar avea o viață urâtă , daca insa credință le e greșită , atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam , ci SI sa fugim de ei , SI să-i judecăm , …… Ticluirea Epistolei către Timotei a Sf Apostol Pavel ,. Deci sa fugim , nu sa fim în comuniune ,.3*Vreți să vin să mă cuminec in biserica care propovăduiește aceste lucruri SI să intru în comuniune cu cei care respingind chipurile pe diavolul , resping de fapt pe Dumnezeu , Sf Maxim Mărturisitorul ( Din.Biz.,lx PG 90, 145B ,. 4* Comuniunea cu ereticii nu este pâine comuna ci otrava ,care nu vătăma trupul , ci înnegrește SI întunecă sufletul .Epistola 24 către fiul Ignatie , Sf Teodor Suditul ,5* Aceasta erezie trebuie evitata sub orice chip , întrucât comuniunea cu ea ne desparte de Hristos ,Epistola 161 către monahii , Sf. Teodor Suditul , Ar fi de folos SI canoanele 10; 11; 45 ; 64;a Sfinților Apostoli , Oare sunt minciuni ? Oare nu au destulă greutate ? Afirmațiile sunt nu că sa demonstrez eu ceva , cine sunt eu , SI pentru mine au valoare ,mă iertați !

    sâmbătă, 15:56:30, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    ,, În Biserică,la modul conștient și real, nu poate fi omul decât dacă se mișcă concomitent pe cele două coordonate: dreapta credință și dreapta făptuire,sau, cu alte cuvinte, adevărul și dragostea. Hristos este în același timp Adevărul și Viața. Orice încercare de a minimaliza unul din aceste două aspecte duce la lepădarea de Hristos,la ruperea într-un fel sau altul de Biserică ,, Aceasta este lauda noastră: credința noastră,moștenirea cea bună a Părinților noștri. Cu aceasta nădăjduim să ne înfățișăm lui Dumnezeu și să luăm iertarea celor păcătuite.Iar fără aceasta nu știu ce fel de dreptate ne va izbăvi de pedeapsa veșnică. Cel ce încearcă să ne scoată din ea și să introducă alta nouă, chiar dacă înger din cer ar fi, să fie anatema (Gal.1,8). Să fie scos din orice pomenire: și dumnezeiască, și omenească. Nimeni nu ne e stăpân pe credința noastră:nici împărat, nici arhiereu, nici sinod mincinos, nici nimeni altcineva decât Dumnezeu,Cel Care ne-a predat-o prin Sine și prin ucenicii Lui …( Dar) pe nimeni nu-l va folosi dreapta credință fără dragostea cea către frați”, spune Sfântul Marcu Evghenicul. Dogma și făptuirea se întrepătrund organic. Orice deviere în una din ele aduce o oarecare deviere și în cealaltă. Totuși în primul rând dogma,ca una ce e în forma ei scrisă sau declarativă poate fi supusă cercetării mai ușor, este cea care determină apartenența la Biserică,ea fiind cea care susține făptuirea în resorturile ei intime. De aceea, orice deviere de la dreapta învățătură aduce cu sine excluderea din trupul Bisericii. ,,Noi socotim că dintotdeauna este Una și aceeași Biserică,nu prin loc,ci prin specificul cugetului ortodox, conform căruia Bisericile din lumea întreagă se numesc Una, Sobornicească și Apostolească Biserică. Iar pe cei care în diferite vremi au introdus în Ea cugete vătămătoare, nu plinătate a Bisericii, nici păstori și dascăli,ci lupi cumpliți, care nu cruță turma, îi socotim, după proorocia apostolească”.”

    sâmbătă, 13:27:17, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Părinte Lavrentie,vă mulțumesc pentru răspuns,dar țin să precizez că nu îl consider corect… Adică,nu cred că episcopii nu au avut această calitate la Creta,de a ne reprezenta pe noi,de a reprezenta Biserica. Nu cred că s-au dus acolo în nume personal sau în scopuri personale. Au participat la un ,,Sinod”! Nici nu am afirmat că reprezintă poporul la modul absolut,că un papă… Aceste idei nu-mi aparțin… Mai mult, nici nu le-am renegat rangul… . Am spus că sunt arhierei/episcopi… Credeam că purtați un dialog cu mine,dar după felul cum vă exprimați, înțeleg că aveți în minte afirmații preluate din alte dialoguri,cu alte persoane ,pe care mi le atribuiți mie… Afirmația :,, Ce mă reprezintă pe mine direct este Biserica în ansamblul ei, nu doar episcopul meu. Și sunt responsabil explicit să fiu în Biserică,nu într-o adunare eretică ruptă”,spuneți. Nu am afirmat că doar episcopul meu mă reprezintă,ci că la Creta sau în Sinodul Local,ca Ierarh al nostru,ne reprezintă pe noi. Iar cu responsabilitata aflării în Biserică,nu într-o adunare eretică ruptă,nu știu la cine faceți aluzie… Deci,episcopii noștri ne-au reprezentat pe noi la Creta. Biserica noastră. Că să nu îmi mai reproșați mie fel și fel de lucruri,am să fac apel la un erudit teolog, care ne dă un răspuns pe această temă, răspuns cu care sunt întru totul de acord și eu. ,, Acceptarea termenului de biserică pentru eretici și în mod special pentru protestanți,întâlnim până la saturație și în paragrafele 19 și 21 în același text. Formularea de mai sus ÎNSEAMNĂ CĂ NOI, BISERICA ORTODOXĂ, suntem de acord că ereticii contribuie în mod important la promovarea unității creștine”, spune Profesorul de dogmatică Dimitrios Tselenghidis. Acesta spune despre ecumenismul legiferat la Creta,, că este cea mai mare erezie ecleziologică,dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii!” Aceasta au legiferat episcopii noștri la Creta! Nu în nume personal,ci la vedere,sinodal,în numele Bisericii. Mai mult, același spune:,,…la Creta s-încercat o teribilă,INSTITUȚIONALĂ reducție(scădere) de la învățătura dogmatică a Simbolului de Credință, care se referă la identitatea Bisericii în sine. În Crez mărturisim:,,Într-Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Dar la Creta ZECE BISERICI AUTOCEFALE,au acceptat,ateologic teologia baptismală și, indirect,teoria ramurilor, recunoscând ca biserici pe catolici,maroniți,nestorieni, monofiziții anticaceldonieni,pe monoteliți, care au fost condamnați pentru erezia lor hristologică, de un rând de Sinoade Ecumenice,dar și pe adunătura de protestanți, care sunt reprezentați la CMB. Această tentativă de decizie sinodală,de recunoaștere ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoadele Ecumenice,constituie o nebunie spirituală și o lovitură de stat spirituală. ACEASTA, ÎN PRACTICĂ, ESTE SINCRETISM ȘI ECUMENISM ( ecumenism care înseamnă, spune în altă parte: ,,cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii,dar și cea mai gravă falsificare a ei”). ….., După cum se știe, orice adaos la Simbolul de Credință- FIE EL ȘI EXPLICATIV CORECT(atenție!!! n.m.)- ESTE CONDAMNAT de către Sinoadele Ecumenice de după al treilea (inclusiv) și cei care o fac,s-a hotărât ca să fie caterisiți și excomunicați de către Biserică! … În consecință, nu este posibil ca ÎNTR-UN TEXT SINODAL CU CARACTER DOGMATIC să nu existe precizie teologică și ereticii să fie recunoscuți ca biserici. ….. …cu votarea celui de-al 6-lea document… ,,Sinodul”din Creta a consolidat INSTITUȚIONAL ecumenismul”, (bineînțeles,pt. Sinoadele Bisericilor Locale care au acceptat documentele cretane n.m.).

    sâmbătă, 12:38:48, 17 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Iar dacă următoarea Adunare Generală a CMB se va ține în 2022 (la Karlsruhe, înțeleg), este de mare mare interes ce se va întâmpla acolo…, cine participă din partea ortodoxă, ce documente vor semna, care va fi linia adoptată etc. Și spun aceasta deoarece între timp (2016) s-a inserat pseudo-sinodul ortodox cretan, care ar putea duce la o atitudine diferită, în rău sau bine, a ortodocșilor în CMB. De aceea, după cum se tot menționează aici pe site, era și este importantă orice reacție de împotrivire înțeleaptă față de erezia ecumenismului, pt ca reprezentanții ortodocși în CMB sau cei care le dau mandatele să ia seama că poporul drept credincios, în număr mare, se opune și nu acceptă erezia, ecumenismul iubirist.

    sâmbătă, 11:14:08, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cu iertare, dar vă jucați cu părți de adevăr. După Sfinții Părinți, comuniunea nu te face la fel cu cel cu care te rogi. Acesta e un adevăr parțial, numit teoria vaselor comunicante, care transformă Biserica într-un mediu infect, ce transmite foarte ușor erezia. Care Sfinți Părinți afirmă așa ceva? Nimeni nu a spus că mitropolitul care se roagă sau dansează cu evreii sau ereticii este ok, ci că noi suntem bine, nu el. Dar bunul simț ne spune că cine nu are concepții eretice nu este eretic pentru că asta e definiția ereziei, nu să brodăm pe tot soiul de opinii stiliste și schismatice, la rupere, despre comuniune contaminatoare.

    sâmbătă, 01:43:54, 17 iulie 2021

  • Coco

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Oricât de mult s-ar dori consens în aceste discuții , este f greu de realizat datorita vederilor diferite asupra consecinței COMUNIUNI , SI a gravității realizării ei . Daca ,comuniunea , după sfinții părinți , te face la fel cu cel ce te rogi ( ipartasesti , spovedești ,etc ) cum poate un nepomenitor să păstreze comuniunea SI să rămână ” curat ” . Cum poate un mitropolit nu sa joace ci sa se roage împreună cu cei ce sunt in erezie , SI să fie OK . Cum poate un ortodox să nu dorească să fie în adevăr SI cu ADEVARUL , . Întrebările sunt retorice , (SI ar mai fi multe ) , dar daca ne jucam cu părți de adevăr , sau cu ce am crezut că ar semăna cu el ,nu înseamnă nimic , ci doar o căutare insuficienta SI atît ,. Mă iertați

    sâmbătă, 01:25:49, 17 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Punctual, conform învățăturii ortodoxe, episcopul nu reprezintă poporul la modul absolut în materie de credință, nu este un papă cu drept discreționar, ci e un mediator sau un comandant în lanțul ierarhiei. Sinodul Ecumenic/Panortodox are această putere absolută, nici măcar Sinoadele Bisericilor Locale. Iar în Creta NU am avut de-a face cu un astfel de Sinod. Mai departe, nici măcar Sinoadele Ecumenice nu sunt infailibile instituțional, ci pentru că poartă de grijă Dumnezeu să se întâmple asta nu numai prin arhierei, ci și prin mărturisitorii credinței, prin teologii adevărați. În cazul în care arhiereul meu nu se supune capului, Care este Hristos, eu sunt dator să mă țin de Domnul și să mă încadrez în ascultarea corectă față de El. Adică nu ascult de ordinele/învățăturile greșite ale ierarhului, dar nici nu îi reneg rangul de capul meu. Este posibilă situația în care să fie puțini la număr arhiereii ortodocși și majoritari cei eretici (ecumeniști). Până la un Sinod, datoria este să ne ținem de cei autentici și de credința dreaptă și avem dreptul și obligația morală să acționăm după putere și canonic în vederea îndreptării răului/ereziei. Ce mă reprezintă pe mine direct este Biserica în ansamblul ei, nu doar episcopul meu. Și sunt responsabil explicit să fiu în Biserică, nu într-o adunare eretică ruptă. Răspunderea poporului credincios pentru deciziile ierarhilor este una colectivă, generală, nu una directă și personală. Mă refer la cele care nu sunt de natură imperioasă, obligatorii. Nu putem pune pe același plan cu situația de acum cu cea de la Ferrara-Florența, fapt ce ne-ar duce la o altă confuzie similară cu cea legată de poziția Sf. Maxim. La Ferrara a fost parafată o unire explicită, care făcea pe semnatari să fie automat episcopi catolici, intrați sub anatemă, ceea ce impunea ruperea comuniunii cu ei. Deci nu suntem în aceeași situație. Apoi răspunderea poporului, deși una generală, poate fi ierarhizată duhovnicește. Cei cu pregătire și cu trăire se cuvine să reacționeze ca să corecteze situația, dar nu e valabil acest lucru pentru toți, majoritatea fiind nepregătiți din ambele perspective. Mai precis, orice decizie a episcopului local (administrativă, canonică…) este obligatorie pentru cei din eparhia lui și cei vizați trebuie să reacționeze/conteste sau să se supună. În ce privește schimbarea credinței, nu poate decide un singur ierarh sau mai mulți, ci toți într-un Sinod pan-ortodox. Însă e normal să reacționăm față de episcopul nostru trădător fie prin cuvânt, dojană sau chiar prin întreruperea pomenirii, dacă nu se poate altfel. De ce? Pentru că nu ne convine să avem astfel de ierarh sau chiar Sinod național în frunte, chiar dacă nu ne este afectată direct credința noastră personală.

    sâmbătă, 00:41:05, 17 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    O întrebare punctuală,pt. a nu mai sări de la una la alta… ,,La momentul de față nu există vreo acceptare a ecumenismului care să intervină prin comuniunea cu episcopii din motivele de mai sus. Există doar acceptare prin semnături sau alte forme de aderare personală”, spuneți. Adică,episcopii români care au participat la sinodul din Creta,au participat în nume personal? Ei nu au reprezentat Biserica? Nu ne-au reprezentat pe noi? Nu au semnat și în numele nostru? Nu au fost ca reprezentanți ai noștri,ai Bisericii? Semnăturile nu le-au pus în numele Bisericii pe care o reprezintă,a credincioșilor pe care îi reprezintă? Episcopul nu-i reprezentantul nostru într-un Sinod? Eu așa credeam!… Asta înseamnă că pe vremea Sinodului de la Ferrara-Florența, când episcopii ortodocși au semnat unirea cu catolicii,iar la întoarcere au fost întâmpinați de credincioși, și întrebați fiind dacă au semnat mincinoasa unire , aceștia au recunoscut că au semnat,iar credincioșii s-au dezis de ei, înseamnă deci că, credincioșii au greșit ?!!….

    vineri, 23:33:41, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Vinovăția este personală, a ierarhilor, nu a Bisericii Române în grup. A individualiza BOR în cadrul Ortodoxiei așa de tare, încât să spui că are o credință diferită contravine sobornicității Bisericii. Împărțirea pe țări este strict administrativă, nu la nivel de crez. Slujbele se fac pe baza mărturisirii generale ortodoxe, nu românești. Deci Crezul este unul singur pentru toți. Cine vrea să-l schimbe (ecumeniștii), dar rămâne în comuniune cu ceilalți, încă are credința nemodificată la nivel sacramental. Doar că el însuși va da răspuns în fața lui Dumnezeu pt asta, dar nu și cei aflați în comuniune cu el. Păstrând analogia, toți ortodocșii suntem în aceeași curte, nu în curți diferite, ci eventual în camere separate. Dacă ia foc o cameră, e afectată toată casa, nu doar camera. Deci focul de la noi este și la cele 4 Biserici absente, dar mai puțin intens. Iar focul propriu-zis îl constituie episcopii și toți ecumeniștii pe față și în ascuns, nu cei credincioși. Ar trebui să ne purtăm sarcinile unii altora, nu să fugim unii de alții pentru că asta înseamnă dragostea creștină, nu judecarea și osândirea fără milă și despotic. Monofiziții și toți ereticii s-au rupt de Biserică nu doar prin erezie, ci și prin anatematizare, lucru care nu există acum cu ecumeniștii. Eutihie și Dioscor au fost în Biserică până la condamnarea lor sinodală. Erezia este tot una cu schimbarea Crezului, e o abatere dogmatică, adică în materie de credință. Am vorbit de Crez pt a fi mai pe înțelesul tuturor. Aplicarea sau acceptarea ereziei este, iarăși, același lucru. La momentul de față nu există vreo acceptare a ecumenismului care să intervină prin comuniunea cu episcopii din motivele de mai sus. Există doar acceptare prin semnături sau alte forme de aderare personală. Iar Sf. Maxim am mai spus că avea în spatele lui o condamnare sinodală, considerată la vremea respectivă cu valoare ecumenică. El refuza comuniunea pentru că îi considera, pe bună dreptate, excomunicați pe Patriarhii de Constantinopol, Alexandria și Antiohia. E dificil să existe această învârtire în cerc de la un subiect la altul. E necesară atenție și formarea unei imagini de ansamblu. Când vă bazați pe idei care nu au nici măcar fundament istoric, se formează concepții greșite. Eu am răbdare să explic, dar parcă ar fi necesar să văd și atenție.

    vineri, 21:58:55, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul Despre ecumenism. Întrebări de bază și răspunsuri esențiale:

    Părinte Lavrentie,pt. mine este un articol de folos acesta. Sunt multe lucruri foarte bine punctate. Dar, am o nelămurire: ,,Cu toate că există o contrazicere directă a Crezului ortodox,nu a fost schimbat oficial după Sinodul din Creta,pt. că nu au participat toate Bisericile Locale și nu a fost recunoscut de cele absente (de două dintre ele,de fapt,din motive doctrinare n.m.). Fără un consens pan-ortodox, mărturisirea de credință nu poate fi modificată” ,spuneți. Nu înțeleg ce vreți să spuneți prin asta… Ce importanță are pt. noi dacă georgienii sau bulgarii,de exemplu, nu-și schimbă credința sau dacă la nivel pan-ortodox Crezul nu este modificat? Pe noi ne interesează ce se întâmplă în curtea noastră. Dacă casa mea a luat foc,ce contează că cele ale vecinilor nu ard? Eu sunt în pericol,nu ei. Ce importanță are că la nivel pan-ortodox nu a fost schimbat, dacă noi am acceptat o învățătură care neagă Crezul? Pe noi, această acceptare a acestei/acestor erezii ne poate scoate sau ne scoate efectiv din Biserica Sobornicească. Desigur, asta nu se întâmplă în mod automat,dar fapta care ne incriminează este deja săvărșită. Adică ne pune sub osândă. Ca un hoț. Dacă nu e judecat/condamnat,nu e pușcăriaș (nu e scos din obște),dar rămâne hoț,iar în fața lui Dumnezeu asta contează. Pt. noi asta e important,ce spune Dumnezeu! Suntem sub osândă sau nu? Suntem în erezie sau nu? Suntem în comuniune cu Biserica Sobornicească sau nu? Și aici sunt două aspecte:unul administrativ și unul duhovnicesc… Din perspectivă soteriologică,cel duhovnicesc este esențial,chiar dacă administrativ/,,juridic” problema nu a fost tranșată! Căci scopul este mântuirea ,nu statutul administrativ. Revenind la aspectul cu schimbarea credinței la nivel pan-ortodox… De ex. pt. copți(monofiziți) sau pt. alții, nu a fost relevant dacă credința lor a fost acceptată la nivel pan-ortodox sau nu,ci important pentru ei a fost că au acceptat-o ei, lucru care i-au rupt de Biserică. E mai puțin important pentru noi dacă erezia este acceptată la nivel pan-ortodox sau nu. Acceptarea ereziei de către noi ,asta ne afectează pe noi… Și…, nu schimbarea Crezului ne interesează pe noi,ci erezia,de orice natură (inclusiv schimbarea Crezului, dacă vreți,că să nu fiu înțeles greșit). Căci erezia ne scoate din comuniunea cu Biserica Sobornicească. Chiar dacă suntem condamnați sau nu de un Sinod,pt. erezie,anatemizați sau nu,dar învinovățiți suntem,vina este și are efect din perspectivă soteriologică. Dacă aici ne putem eschiva, datorită conjuncturii ,,prielnice”, înaintea lui Dumnezeu nu avem scăpare… Deci, revenind la cele exprimate de dvs. în citatul de la începutul comentariului,pe mine nu mă liniștesc de loc,pt.că gravitatea faptelor rămâne neschimbată…, din punct de vedere duhovnicesc,nu administrativ. Adică nu mă încântă faptul că încă nu m-a judecat nimeni și că încă sunt în Biserică,în ,,comuniune” cu ceilalți,că încă sunt nejudecat și necondamnat, dacă sunt în erezie… Nu vorbim de,,aplicarea” ei,ci despre acceptarea ei… Nici pe vremea Sfântului Maxim nu era discuția despre aplicarea ei,ci despre acceptarea ei. Este foarte important… Mă iertați și vă mulțumesc pentru răbdare!

    vineri, 20:26:32, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Sincer, pur și simplu nu văd logica și coerența. De ce și-ar pierde obiectul canonul 15? Dimpotrivă, dacă s-ar face comuniunea și pe credința particulară a participanților la slujbă, atunci ar fi obligatorie, nu opțională întreruperea pomenirii. Pentru că ar însemna să accept credința eretică a cuiva și în chestiunea asta nu încape iconomie. Paralela din textul Sf. Teofan merge în aceeași idee, că avertismentul este dat de conducerea Bisericii sau chiar și prin întreruperea pomenirii, iar anatematizarea, când este exclus, o dă doar Sinodul. Până la anatemă, respectivul este membru. Iar atmosfera de frământare dinainte de Sinod nu se face doar la nivel conflictual și extrem (ruperea comuniunii), ci și prin discutarea, preocuparea de subiect. Și au fost destule cazuri în istoria Bisericii, cum ar fi cu Nestorie (cu care nu fusese ruptă comuniunea până la Sinodul III), iconoclaștii, origenismul la Sinodul V, Varlaam, Akindin și Gregora, care au fost excomunicați după discuții teologice de Sinoade ortodoxe fără să fi existat o rupere a comuniunii în prealabil. De fapt, ăsta este cursul firesc, să se adune Sinodul care să cerceteze erorile care apar și să le condamne, să nu fie nevoie de o întrerupere a pomenirii anterior, care să forțeze nota. Iar în ziua de astăzi, lipsește chiar și această dezbatere, ba chiar este blocată de atitudinea extremistă a majorității nepomenitorilor, care nu lasă loc la discuții roditoare, ci creează fanatism, la care ceilalți evident că răspund cu o dispoziție ostilă.

    vineri, 17:20:48, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Ce spune-ți dvs. în cele două puncte are legătură cu dilema expusă de dvs. :,, Comuniunea pe care credință se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii?” Și pe una și pe alta… Pe ambele în aceeași măsură… Ne adunăm împreună la Biserică, pentru a mărturisi împreună aceeași credință. Dar când clericul mărturisește/acceptă oficial/recunoaște că are altă credință sau este vădit că are altă credință, vorbim deja de persoane cu credințe diferite.( Nu ce crede acela în particular,ci la vedere, oficial, în documente sinodale, adică că din partea Bisericii!!!). Dovadă este Canonul 15 l-ll Constantinopol,care în momentul în care erezia este făcută cunoscută la vedere, Canonul vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii. Dacă ar conta doar credința Bisericii în temeiul căreia se adună în Biserică credincioșii și clericul (în cazul nostru, episcopul ecumenist), atunci Canonul nu ar îngădui întreruperea comuniunii, căci ar conta doar credința Bisericii în care se adună cei prezenți sau…membrii Bisericii. Dar se vede clar că este avută în vedere și credința personală,căci la aceasta face referire Canonul, când vorbește de întreruperea pomenirii/comuniunii,nu la credința Bisericii, evident. Sfântul Teofan Zăvorâtul face o paralelă pentru a putea explica mai pe înțeles : ,, Să luăm de pildă, societatea de luptă împotriva alcoolismului. Aceasta are reguli proprii (că și Biserica n.m.)pe care orice membru se obligă să le îndeplinească, și orice membru este membru tocmai fiindcă acceptă și îndeplinește aceste reguli (în cazul nostru este vorba de credința ortodoxă/credința Bisericii . Spre exemplu, dacă o persoană trece la ortodoxie,ea trebuie în prealabil să fie catehizată, să-și înșușească credința Bisericii/dreapta credință, fără de care ea nu poate fi primită în comunitatea Bisericii n.m.). Dacă un membru nu numai că refuză îndeplinirea regulilor,ci are multe puncte de vedere diferite de ale societății ( ecumeniștii, în cazul nostru n.m.), dacă se revoltă chiar împotriva scopului societății (vezi ecumeniștii în CMB n.m.) și nu numai că bea (că se roagă cu ei,că le acceptă învățăturile s.a.m.d., n.m.), ci îi îndeamnă și pe alții să facă asta ( a se vedea ierarhii la sinodul din Creta și apoi în propriu Sinod n.m.),defăimând abstinența (defăimând dreapta credință/credința Bisericii n.m.) și răspândind concepții mincinoase împotriva ei (adică erezii ecumeniste n.m.),ce face de obicei societatea (Biserica n.m.) cu unul ca acesta? La început îl avertizează ( întreruperea pomenirii/comuniunii ,care se poate face,conform Canonului 15 l-ll Constantinopol,doar cănd acela este încă membru al Bisericii n.m.), apoi îl exclude (printr-o judecată sinodală, în urma căreia, dacă nu se va pocăi,va fi condamnat -caterisit,anatemizat n.m.). Poftim anatema! Și totuși nimeni nu se revoltă, nimeni nu mustră societatea (Biserica n.m.) pt. neomenie. ………. Revenind… Dacă ,,comuniunea s-ar realiza doar pe baza credinței Bisericii “, cum spune-ți dvs., atunci Canonul 15 l-ll Constantinopol ar rămâne fără obiect… Pe de altă parte, atmosfera care conduce la convocarea unui Sinod care să rezolve sinodal situația,nu ar putea fi provocată fără frământarea dinaintea Sinodului, criză propriu-zisă care reclamă rezolvarea ei printr-un Sinod. Tocmai de aceea îi dau ecumeniștii de zor cu ,, ascultarea,smerenia,preocuparea de propriile păcate,iubirea s.a.m.d.” , pt. a evita crearea unei atmosfere prielnice unui Sinod care să rezolve aceste grave probleme create de ei înșiși în Biserică .

    vineri, 14:07:10, 16 iulie 2021

  • mitea

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Adevarul despre vaccinurile anti-COVID (Protos. Teodosie Paraschiv) Materialul este structurat pe mai multe capitole care cuprind o încadrare istorică a „tainei fărădelegii”, instaurarea sistemului de control total, vaccinarea în masă, transumanism, marea resetare și instaurarea unui nou sistem de tranzacții financiare, care va înlocui actualul sistem monetar bazat pe dolar. Broșura are 100 de pagini. Descarcă: http://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/?smd_process_download=1&download_id=1529

    vineri, 11:18:42, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu e clar ce spuneți. 1. Referirea la Sf. Maxim e greșită. El a rupt comuniunea după ce Sinodul de la Lateran a condamnat și depus pe Patriarhii de Constantinopol și Alexandria și monotelismul. 2. Comuniunea pe care credință se realizează? A celor ce se adună la slujbă sau a Bisericii? Eu zic că a Bisericii, nu a persoanelor care vin la slujbă. Adică toți din biserică intră acolo pt credința Bisericii din care fac parte. Ereticii condamnați nu pot participa pentru că nu mărturisesc credința acelei Biserici, nu a restului participanților. Dar pe cei necondamnați, nefiind o constatare indubitabilă a ereziei lor, îi putem “alunga” prin întreruperea pomenirii. Mai bine zis, ne silim, contribuim la asta, nu o facem realmente, că nu stă în puterea noastră. Oricum, ideea este că nu pt noi e problemă să fim în comuniune, ci pt episcop. Am scris cum văd eu lucrurile ca să fie mai clar, dar nu înțeleg cum vedeți lucrurile.

    vineri, 09:45:53, 16 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,, Dacă erezia molipsește,de ce nu molipsește și adevărul de credință?” Din același motiv pentru care omul bolnav nu se molipsește de sănătate de la cel sănătos… Dar aici nu e vorba de molipsire! Nu despre asta vorbim. Tot ce ați scris a fost cusut pe acest raționament… Eu vorbesc despre altceva. Lupta se duce după niște reguli,altfel nu iasă nimic… Regula de bază este următoarea: ,,comuniunea este condiționată în mod absolut pe mărturisirea dreptei credințe/aceleiași credințe”. Credință care te leagă de Adevăr,te ține în Adevăr.Credință care te pune în comuniune cu Hristos,Adevărul. Te unește cu El. Scopul existenței în Biserică este dobândirea comuniunii cu Hristos. Fără adevăr,în minciună/erezie,nu poți fi în Hristos,cu Hristos. Nu poți fi și cu Hristos și în erezie sau participând la o mărturisire de credință eretică. Nu e vorba că ești neapărat eretic sau ecumenist,ci problema este mărturisirea/ ce mărturisești. Iar mărturisirea nu se poate despărți de comuniune. Ele sunt legate unele de altele.Iar dacă ești în comuniune cu ecumeniști cu parafă sinodală…, lucru care denotă ceea ce aceia mărturisesc, oficial… Și aici intervine problema comuniunii… Comuniunea este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe. Nu pot două persoane cu credințe diferite să fie în comuniune. Ce fel de comuniune ar fi aia? Ecumeniștii învață așa! Acuma…,are un ortodox aceeași credință cu un ecumenist? Dvs. sugerați să ne oprim la coajă… Adică dacă acela spune că el crede ortodox,eu să o i-au de bună și să păstrez comuniunea cu ecumenistul în ,,virtutea ” declarației/minciunii lui. Eu spun că nu trebuie să ne oprim la coajă, căci scopul ecumenistului este să mă prindă în plasa lui. Deci,pe mine mă interesează nu ce spune el,ci ce crede și mărturisește el cu adevărat. Dacă el acceptă oficial erezia/dacă o propovăduiește cu capul descoperit/dacă o adoptă sinodal,e clar care este credința lui. Iar cu erezia nu poți fi în comuniune, căci ea te desparte de Adevăr, de Dumnezeu. Nu poți fi și cu una și cu alta. Ori ,ori. Avem exemplu pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Acceptă dânsul comuniunea cu cei care au semnat/acceptat Tiposul? Nu! De ce? Pt. că mărturiseau altceva decât Biserica (atenție la cum înțelegea dânsul Biserica, în cazul de față. Adică nu o confunda cu ierarhia sau nu o mărginea la ea). Oare datorită credinței dânsului, ,,nu-i putea molipsi și pe ceilalți cu dreapta credință”,prin comuniune? Răspunsul îl găsiți singur, din înseși faptele dânsului. Sau dânsul nu era în comuniune cu monoteliții pt. că se temea că ,,se molipsește”? Eu nu cred așa ceva! Motivul pentru care nu era în comuniune cu dânșii îl constituia credința eretică mărturisită/acceptată de aceia, credință care îi ținea în afara Adevărului. Iar pt. dânsul ceea ce conta în primul rând era comuniunea cu Hristos Domnul. Nu putea fi și cu ei (care aveau altă mărturisire de credință, adică o erezie) și cu Hristos-Adevărul,în același timp. Sfântul Maxim știa că unirea cu Biserica/aflarea în Biserică nu este condiționată de comuniune,ci de mărturisirea adevărului. Mărturisirea adevărului / dreptei credințe condiționează comuniunea cu Biserica, apartenența sau neapartenența la ea. ,, Pentru Sfântul Maxim, comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos, iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinței celei adevărate în El. Dacă Hristos nu este mărturisit așa cum se cuvine, comuniunea cu El și cu cei care Îl mărturisesc în chip drept devine imposibilă”. Deci, comuniunea este un scop și nu poate fi un mijloc de unire cu Biserica.Iar la scop se ajunge cu ajutorul mijloacelor care fac posibil acest deziderat, adică prin mărturisirea dreptei credințe. Cam aceasta ar fi regula în acest sens…, după care se duce lupta. Luptă care are în vedere erezia… ,,… perspectiva mecanicistă/formală a căderii în erezie, fără voie…, prin simplă contagiune”. Nu despre asta e vorba,ci despre ce mărturisim. Iar mărturisirea,repet,nu poate fi despărțită de comuniune. Sunt două lucruri intrinseci… Doar ecumeniștii învață altminterea… Dacă ne limităm la cuget, atunci Sfântul Maxim s-ar fi putut ruga cu oricine, căci îi permitea cugetul… Dar dânsul ne arată altceva… Ne arată cât de importantă este comuniunea…,care este condiționată de credința mărturisită…

    vineri, 02:13:45, 16 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Doi Mitropoliți sunt puși sub acuzare pentru neascultare față de deciziile Sinodului Bisericii Greciei legate de schisma ucraineană și restricțiile covid-19:

    Astăzi, în a doua zi de ședință a Sinodului pe luna iulie, printre hotărâri s-a numărat și chemarea la explicații a celor doi Mitropoliți, de Kithire și de Etolia. Deși agenția de știri a Mănăstirii Vatopedi, ΟρθοδοξίαNewsAgency, a pus titlul că sunt chemați să-și ceară iertare, textul aferent este următorul: SSP a decis să cheme pe Preasfințiții Mitropoliți Serafim de Kithire și Cosma de Etolia și Akarnania să prezinte explicații orale în Ședința sa pe luna august, luând în considerare referatul Comisiei Sinodale pe Probleme Dogmatice și Nomocanonice cu privire la scrisorile și celelalte acțiuni ale Arhiereilor în cauză, prin care au manifestat nesupunere și lipsă de respect față de decizia unanimă a organului administrativ colectiv al Bisericii Greciei cu privire la procedura săvârșirii sfintelor slujbe din cauza restricțiilor sanitare.

    joi, 17:39:52, 15 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mie mi se pare că neînţelegerea derivă din două chestiuni separate. Mai întâi, dvs susţineţi caracterul.. peremptoriu, care nu mai poate fi pus în discuţie, dezbătut, schimbat, dezavuat, al învăţăturii ecumeniste furişate în sânul Bisericii de sinodului cretan. Spun aceasta văzând modalitatea în care dvs spuneţi că erezia este legiferată, a fost adoptată, ierarhii sunt ecumenişti iar tăcerea reprezintă consimţământ şi părtăşie la erezia acelora. Ceea ce critic eu la această poziţionare este perspectiva mecanicistă/formală a căderii în erezie, fără voie, fără adeziune, prin simplă contagiune. Mie îmi vine foarte greu să accept că putem cădea în erezie altfel decât a avea convingeri eretice pe care să le profesăm. A considera altceva m-ar obliga la o formă de vigilenţă vecină cu paranoia, care ar fi incompatibilă cu viaţa duhovnicească şi care ar denatura ideea de comuniune. Câţi dintre noi au capacitatea de a fi vigilenţi în plan teologic, sub toate unghiurile posibile? Cum procedăm efectiv în viaţa noastră zilnică atunci când întâlnim în rândul apropiaţilor noştri tot felul de învăţături greşite sau chiar concepţii fantasmagoric despre credinţă? Nu rupem legătura cu aceştia ci mărturisim adevărul într-o formă cât mai inteligibilă astfel încât să corectăm greşeala. Similar stau lucrurile şi aici: nu toţi pot rupe comuniunea cu episcopul ereziarh, ci doar cei care înţeleg unde stă greşeala şi unde se află adevărul şi îşi asumă această cruce a întreruperii comuniunii din pricină de erezie, în scopul de a izbăvi Biserica de schisme şi dezbinări, nu în scopul de a se salva de sine de contagiunea cu ereziarhul. Nu ne îngrădim noi de erezie şi nu supravieţuieşte Biserica doar în noi, cei “îngrădiţi”! Cu alte cuvinte, dacă prin mijloace mincinoase, abuzive, politicianiste, sinodalii noştri au semnat nişte documente pe care noi le calificăm ca fiind eretice, eu unul nu sunt părtaş la erezia acestora ci sunt chemat să-mi exprim dezacordul, să combat minciuna şi să mărturisesc dreapta credinţă. În mod normal, colportarea învăţăturilor eretice cu capul descoperit ar trebui să se lovească de vieţuirea ortodoxă plenară a credincioşilor şi să înainteze foarte greu, lucru care, la bază, uneori se întâmplă. Practic, vedem că la nivel de vârf, simbolic, ecumenismul înaintează foarte repede. Prin aceasta mă refer la faptul că sinodalii apostaziază din ce în ce mai grav, dar fără a exista neapărat o aprofundare a căderii acestora şi în trupul Bisericii. Faptul că după căderea din Creta, un ierarh ortodox alege să joace hora cu evreii la redeschiderea sinagogii lor, nu are, din fericire, un corespondent în viaţa eparhiei. Nu vin evreii în biserici acum sau nu mergem noi în sinagogi. Nu mergem noi la “bisericile” recunoscute de documentul 6 din creta şi nu le recunoaştem ca atare. Nu a existat în viaţa parohială o schimbare notabilă nici după Creta şi nici după ce a survenit o nouă greşeală şi mai groaznică. Nu au apărut schimbări notabile nici după ce mitropolitul Iosif din cadrul BOR a participat la mesa antihristică de la Roma. Nu doar în viaţa Bisericii nu se reflectă căderile/apostazia de la vârf ci nici în privinţa relaţiei între bisericile locale, care au rămas în comuniune. Lucrurile acestea nu sunt fără relevanţă şi nu pot fi expediate ca fiind fără temei întrucât “BOR a adoptat altă învăţătură de credinţă”. Oficial BOR spune că nu s-a schimbat nimic, deci cei rămaşi în comuniune o fac pe acest considerent, al păstrării adevărului de credinţă, nu pe altul, ecumenist. Că totul este o minciună cinică, pe faţă, şi o apostazie apocaliptică, asta rămâne să mărturisim noi în timp, prin orice fel de mijloace binecuvântate. Noi mărturisim iar unii clerici “întrerup pomenirea” în acest scop, de a semnala că totuşi “Creta a schimbat credinţa”. Anume aici, în acest punct suntem noi în acest dialog al surzilor, dacă sau nu s-a schimbat ceva, nu dacă a fost legiferat ecumenismul. Noi mai avem mult de tras până să ajungem să ne impunem perspectiva greşelilor flagrante ale sinodului Cretan peste cea a “la Creta nu s-a schimbat nimic”. De aceea spune părintele Lavrentie că nu putem evolua într-o realitate proprie, ci trebuie să ţinem de ceea ce este reprezentativ pentru viaţa Bisericii de acum, câtă vreme apele nu s-au separat şi se menţine un fel de comuniune. A doua chestiune din care rezultă neînţelegerea se referă la ruperea comuniunii pe care o face clericul de episcopul său. Acesta nu o face pentru a se păzi pe sine de erezie, ca şi când ne-am păzi de covid sau de vreo altă boală molipsitoare, ci pentru a semnala un pericol apărut în trupul Bisericii. Deci nu este vorba despre acea teorie a vaselor comunicante care a apărut iniţial între nepomenitori, când erezia era considerată un fel de boală molipsitoare şi păstrarea în comuniune conducea la “molipsirea” celor credincioşi, care se trezeau fără voie în comuniune cu ereticii ecumenişti. Nu întrerupem comuniunea pentru a arunca peste bord pe cei care “au devenit părtaşi” la erezie, pur şi simplu nu se poate întâmpla asta decât în urma unui sfânt sinod care să-i condamne nominal pe ereziarhi şi, subsecvent, pe toţi cei ce-i urmează. Vă întreb altfel: dacă eu sunt părtaş la erezie, de ce nu e ecumenistul părtaş la adevărul meu de credinţă? Dacă erezia molipseşte, de ce nu molipseşte adevărul de credinţă? Covârşeşte neghina grâul? Dacă nu sunt obligat să întrerup pomenirea, atunci ce anume altceva mi se cere atunci când mă aflu în comuniune cu o persoană care profesează prostii cu capul descoperit? Sunt îndreptăţit să mă rog pentru izbăvirea Bisericii de erezie şi pentru condamnarea ereticilor, fără a rupe comuniunea? Acesta este motivul pentru care mă împotrivesc ideii de părtăşie la erezie prin tăcere (deşi eu unul sunt vocal!). Îi înţeleg pe cei care încă nu au vorbit/mărturisit, care încă au răgazul îngăduit de Domnul să se lămurească, să se scuture, să se ridice. Probabil că nici acest răgaz nu va mai ţine mult, după câte se întrevăd, dar nici într-al 12-lea ceas nu avem căderea să impunem un curs de acţiune. Toate aceste împrejurări de fapt nu sunt luate în considerare de dvs şi aceasta este critica pe care v-o facem. Sunt de acord cu dvs că BOR a adoptat documentele Cretane, în cea mai proprie analogie cu ştiinţa juridică a legiferării, şi că acest lucru ne obligă (moral) la o reacţie. Însă această obligaţie incumbă fiecărei conştiinţe în parte. Sunt în dezacord cu dvs când consideraţi că doar ruperea comuniunii este reacţia oportună, necesară, utilă, obligatorie(?). Nicio erezie, niciodată, nu a fost combătută în modalitatea prefigurată de dvs, prin masă critică. Ar trebui deci de scris şi despre *ecumenismul propriu-zis care este profesat de ai noştri, care se revendică de la scrierile timpurii ale părintelui Dumitru Stăniloae, în care ar fi spus despre vocaţia “bisericilor nedepline” de a reveni la ortodoxie, de la ideea “curentelor harsimatice” ale părintelui Florovski şi despre Limitele Bisericii, pentru că pare că pe noi nu ne interesează aceste nuanţe, de vreme ce “ecumenismul a fost legiferat”. Dar practic, noi refuzăm să intrăm într-un dialog pe fond, să combatem erezia aşa cum au făcut-o sfinţii înaintea noastră şi ne rezumăm doar la modalităţi cvasi-civice de reacţie, de protest cu pancarde şi, finalmente, de rupere/întrerupere a comuniunii. Ecumenismul ca învăţătură de credinţă este deja învins prin scrierile Sfântului Iustin Popovici şi prin Anatema ROCOR. Peste aceste bastioane nu poate trece nicio conştiinţă ortodoxă. De aceea, trebuie să ne punem în modul cel mai serios întrebarea dacă nu cumva o întrerupere generalizată a pomenirii nu ar conduce la o schismă “îndreptăţită”, fără a vindeca Biserica de dezbinare. Mie mi se pare plauzibil acest deznodământ văzând modalitatea în care este înţeleasă lupta împotriva ecumenismului prin întreruperea pomenirii ierarhilor.

    joi, 16:02:36, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mă iertați, Părinte Lavrentie! În ce constă judecata pe care am făcut-o sau…,pe cine am judecat? Concret. Am etichetat pe cineva? Am condamnat pe cineva! Am acuzat pe cineva? Am vorbit despre erezie și despre faptul că ea este adoptată în Biserică și despre faptul că atunci când există erezie, există pericolul părtășiei/participării la ea în anumite circumstanțe.Iar aceste circumstanțe sunt îndeplinite în momentul de față de faptul că erezia este adpotată sinodal,recunoscută oficial, este,, o nouă normalitate”, suntem deja în mare parte sufocați de ea,toate Episcopiile BOR sunt angajate în ea sau afiliate la ea s.a.m.d. Pe de altă parte,nu am spus că,, gata,s-a semnat,nu avem ce discuta…”. Am spus că s-a întâmplat un lucru extrem de grav :am fost împinși cu sila în cloaca ereziei,prin adoptarea de către BOR la nivel sinodal a ereziei. Asta este o realitate! Nu trebuie să îmi dați mie dreptate. E de ajuns, spre exemplu, să citim scrisoarea Părinților georgieni, atitudinea lor avută față de această problemă într-un context mult mai ,,relaxant”. Este asta o idee fixă,o exagerare? Pe frații noștri făcuți părtași la erezie, fără voia lor,nu i-am judecat. Am spus doar că sunt puși într-o postură ingrată : mulți dintre ei habar n-au de CMB ,de erezii,dar culmea,sunt membrii ai CMB și ,,de acord” cu ereziile vehiculate la nivelul ierarhiei și adoptate în numele tuturor (în numele turmei a căror reprezentanți aceștia sunt),de către aceștia. Repet :,,de acord”, în sensul că ierarhii i-au făcut părtași la fărădelegea lor,în virtutea faptului că,credincioșii au încredere în ei sau se supun lor, din nou, ,, în virtutea ascultării”… Am încercat să prezint un mod de a vedea lucrurile diferit de al dvs. Dovadă,cele scrise până acuma… Este pur și simplu un alt mod de a vedea lucrurile,de a aborda această situație… În toată istoria Bisericii găsim exemple de a aborda o situație în mod diferit… Îmi spune-ți că am idei fixe,că sunt obtuz,că nu văd altă variantă mai bună de a reacționa… Mai bună de ce? Pt. că este a dvs.? Că este diferită înțeleg,dar de unde știți că e mai bună? De exemplu,varianta georgienilor a dat roade… Mai știți alte variante care au dat roade în dialogul cu ecumeniștii? ,,Pomul se cunoaște după roade”, nu după ,,frunze”. Cât ar părea el de frumos,cât ,, ar da de bine”, roadele contează… Iar în ce privește iconomia…,nu trebuie lăsată…,dar nici nu trebuie făcută normă din ea, căci prin esența ei nu este o normă. Și nu se aplică la credință,ci la neputințele oamenilor… Așa că,fiecare caz în parte trebuie ajutat după nevoie…,dar aici nu am vorbit de ,, cazuri în parte”,ci la modul general despre situația existentă… Mă iertați, Părinte!

    joi, 11:48:44, 15 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Cam asta a rezumat prin simțirea sa și un om cu multă experiență, deși în cuvinte poate mai directe și mai puțin pretențioase: “Frumos art. despre sinodul din Creta, aduceri aminte pt care unii suferă și acum. Nepomenitorii ar cădea bine la Judecată dacă ar fi lăsat ura, dușmănia, vorbirea de rău, depunerea de drepturi ale unor sfinți și părinți, refuzul de a discuta cu persoanele pomenitoare, ocolirea bisericilor de zid, vrajba dintre familii etc” Observația mea: cei ce nu umblă după mult sfat (smerenia e subânțeleasă) în chestiuni din acestea delicate, sunt în pericol de a cădea.

    joi, 09:15:17, 15 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Într-adevăr, m-am exprimat puțin deficitar, am vrut să zic că sunt două situații când apare părtășia la erezie, nu doar una. Și ambele țin de schimbarea Crezului. Dar cred că e o discuție fără sens. Cu iertare, dar nu văd că încercați să înțelegeți măcar ce spun eu, care e tabloul pe ansamblu. Și aveți idei fixe, cum ar fi că s-a schimbat credința prin semnăturile din Creta și gata, e semnat, nu avem ce discuta, fără a contextualiza siruația. Există destule cazuri în viața de zi cu zi când nu putem judeca pe cineva după o singură faptă, să-i punem o ștampilă definitivă. Cu atât mai mult în privința credinței există nuanțe, nu e doar alb-negru. Spre exemplu, e deja destul de cunoscută întâmplarea din Pateric cu monahul care s-a lepădat de Hristos în scris ca să ia de femeie pe fiica unui popă idolatru, dar diavolul i-a transmis aceluia că Dumnezeu încă nu l-a lepădat. Sau părinți care credeau că Melchisedec nu a fost om simplu, ci de fapt Însuși Hristos și totuși aveau vedenii și mult har. Părerea mea e că aveți un duh de judecată crâncen și fără nuanțe, obtuz. Iertare că zic așa, dar nu văd altă variantă mai bună de a reacționa.

    joi, 08:49:09, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,BOR subzistă în întregimea ei prin cei care nu acceptă ecumenismul,nu se restrânge la aceia.Doamne ferește de așa gândire”. Cine gândește așa Părinte,că eu nu am scris așa ceva? Eu am scris cu totul altceva: ,,ortodoxia subzistă în Biserica Ortodoxă Română prin aceia care nu acceptă,,o nouă credință”, ecumenistă”. Iar în privința afirmației : ,,Nu e ca și cum oricine tace ,automat este eretic”. Iarăși,eu nu am afirmat așa ceva. Am redat o afirmație care nu-mi aparține, dar cu care sunt întru totul de acord și anume că tăcerea înseamnă consimțământ, participare,învoire, părtășie ș.a.m.d. ,,…dar asta nu înseamnă că își pierd mântuirea”, spuneți. Cine suntem noi să judecăm aceste lucruri? Noi suntem datori să tragem un semnal de alarmă… . Să nu tăcem. Să mărturisim,cu darul Domnului. Este o datorie a noastră,a fiecăruia. Este pericol! Este erezie ! Nu stați în ea. Nu participați la ea. Delimitați-vă de ea… Este interesant faptul că această atitudine de precizare a unor lucruri este percepută că un afront adus celor care se află împreună cu ecumeniștii. Să exemplific : faptul că atragi atenția asupra pericolului părtășiei la erezie îți este imputat ca o atitudine extremistă sau ești învinuit pentru asta. Interesant! Dar vina nu-i a mea. Nu eu i-am făcut părtași la erezie,ci ecumeniștii. Eu doar trag un semnal de alarmă asupra unei stări de fapt existente.Și pentru asta sunt judecat în fel și chip… Doamne miluiește! Dar vina-i a ecumeniștilor, nu a mea. Că nu eu i-am făcut părtași la erezie. Eu doar atrag atenția asupra unui lucru viclean și dăunător făcut de către ecumeniști în Biserică… Doar atrag atenția asupra acestui lucru , asupra acestui pericol și tot eu sunt de vină… (?!?)

    joi, 02:40:14, 15 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Vă mulțumesc pentru răbdarea de a purta acest dialog… ,,Nu am spus că părtășia la erezie se face atunci când este cuprinsă Biserica cu totul de ea,ci că atunci ar exista o schimbare a Crezului. Până atunci Simbolul de credință rămâne neschimbat”. Tocmai dvs. ați spus :,, Totuși, nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul (de erezie n.m.). De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune”. Și… Crezul rămâne neschimbat pentru Biserică,pe care ,, porțile iadului nu o vor birui”, rămâne neschimbat pentru cei rămași în adevăr,pt. acei care nu neagă Crezul prin mărturisirea lor de credință (precum fac ecumeniștii),nu pt. cei care mărturisesc cu capul descoperit/oficial,că Biserica Ortodoxă este una dintre altele multe biserici… Pt. aceștia credința lor,crezul lor este altul, adoptat prin documente oficiale/sinodale. Pe de altă parte, problema nu este Crezul,ci erezia din Biserică! ,, Chiar și semnatarii din Creta oficial au accesași credință nemodificată”. Păi nu dvs. spuneți imediat după aceea că ,:,,cretanii au introdus ceva nou”?! Cretanii au introdus ceva nou, adică o altă credință, adică o erezie. Cum adică nu au modificat credința? Păi acest ,, ceva nou” este stipulat în documente oficiale… Mai spuneți :,, comuniunea se face pe baza credinței”. Păi, exact! Dvs. aveți aceeași credință cu ecumeniștii? Atenție! Credința lor este afișată în documente oficiale, sinodale! Poate așadar un ortodox să păstreze comuniunea cu un ecumenist? Pe ce bază? ,,Cretanii au introdus ceva nou (adică erezie sau o altă credință n.m.),dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial”. Păi tocmai asta au făcut, Părinte! Au intrat în conflict cu Crezul oficial,care spune că Biserica este Una și Unica ,iar ei, în documente oficiale spun că există mai multe biserici. Că ereziile sunt biserică/biserici. ,,Dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial, adică rămânând în comuniune”. Cum adică? Pt. că au rămas în comuniune, asta înseamnă că nu au intrat în conflict cu Crezul oficial?!! Ce legătură are una cu alta?! Asta-i curat ecumenist! Au rămas în comuniune pt. că toți au aceeași credință (adoptată în Creta)?! Ecumeniștii cu ortodocșii? Au rămas în comuniune din alte varii motive,dar nu pt. că au aceeași credință. Pt. că ,, comuniunea se face pe baza credinței”, recunoașteți și dvs.,iar acuma e clar că semnatarii documentelor cretane, care ,,au introdus ceva nou”,au o altă credință! Nu credința Bisericii. Ci a lor proprie. Și asta e dovedită de documentele din Creta! ,, Ereticii s-au rupt de Biserică prin abaterea de la credință,dar și prin ruperea comuniunii”. Ei nu au interesul să rupă comuniunea (sunt ecumeniști),ci din contră… Noi trebuie să ne delimităm de ei,așa cum spune Sfântul Apostol Pavel. ,, Dacă am spune că doar nepomenitorii sau cine păzește dreapta credință (adică ortodocșii n.m.) este în Biserică, atunci introducem un arbitrariu foarte periculos. Asta au făcut protestanții,au șters granițele vizibile și oficiale ale Bisericii”. Să vedem ce spun Sfinții Părinți. Sfântul Teofan Zăvorâtul:,,… dacă ai pierdut deja învățătura sănătoasă, ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin? Doar te-ai despărțit de Biserică,ai propriile convingeri, propriul fel de a vedea lucrurile…”. Sfântul Grigorie Palama:,, Cu adevărat noi nu am învățat că, creștinismul este definit de persoane,ci de adevăr și de acrivia credinței”. ,, Cei ai Bisericii lui Hristos sunt ai adevărului,iar cei care nu sunt ai adevărului nu sunt ai Bisericii lui Hristos”. Sfântul Grigorie Palama se întreabă în primul rând ce legătură are cu Biserica,ce parte are la ea,ce succesiune și moștenire la harul lui Hristos poate să aibă acest ,,apărător al minciunii”,, succesiune la Biserica care este ,, stâlp și temelie a adevărului”? Spune Părintele Theodor Zisis:,, Când aceștia (episcopii n.m.) urmează și susțin erezia și rătăcirea, Biserica este absentă,nu se află acolo. Se află acolo unde este păstrat și propovăduit adevărul și prin urmare este limpede cine sunt cei care sunt în Biserică și cine sunt cei care sunt în afara Bisericii.” Pe noi ne interesează să fi în Biserică în Adevăr,nu în păcat/erezie sau unit cu dracul/cu duhurile drăcești/eretice. Bineînțeles că la ora actuală,pt. că problema ecumenismului nu a fost tranșată la nivel pan-ortodox, în Biserică, din punct de vedere instituțional, se află ambele grupări (ortodocși și ecumeniști). Dar noi vorbim din perspectivă soteriologică,nu administrativă. Din perspectiva aflării în Adevăr nu în erezie. Iar erezia poate exista și în Biserică,la un moment dat,numai că aderarea la ea, părtășia la ea, comuniunea cu ea te desparte de Adevăr,de Hristos Domnul. Mă opresc aici… Mă iertați!

    miercuri, 16:12:40, 14 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Nu am spus că părtășia la erezie se face când este cuprinsă cu totul Biserica de ea, ci că atunci ar exista o schimbare a Crezului. Până atunci Simbolul de credință rămâne neschimbat. Chiar și semnatarii din Creta oficial au aceeași credință nemodificată. De ce? Pentru că nu-și susțin teoriile lor până într-acolo încât să se rupă de cei absenți. Comuniunea se face pe baza credinței și cretanii au introdus ceva nou, dar nu intrând în conflict cu Crezul oficial, adică rămânând în comuniune. S-ar putea ajunge să fie modificat Crezul fără a fi vorba de o rupere a comuniunii atunci când toate Bisericile Locale ar adopta altă mărturisire. Ereticii s-au rupt de Biserică prin abaterea de la credință, dar și prin ruperea comuniunii. Că s-au despărțit ei singuri sau au fost excomunicați, asta nu contează, ci că momentul definitoriu al schimbării credinței lor este când s-au rupt. Acest lucru nu s-a întâmplat după Creta. Poate apărea acest fenomen și fără o rupere formală în cazul în care apostaziază toată Biserica. Practic, atunci ne-am desprinde toți de Ortodoxie și am intra în apostazie fără o rupere exterioară de cineva. Dar nici asta nu a avut loc. Biserica există unde este adevărul, dar nu așa, în eter, că asta e concepție protestantă și ecumenistă. Ea există ca organism bine conturat, care se ține de adevărul evanghelic. Și doar Ortodoxia întrunește aceste condiții. Dacă am spune că doar nepomenitorii sau cine păzește adevărul de credință este în Biserică, atunci introducem un arbitrariu foarte periculos. Asta au făcut protestanții, au șters granițele vizibile si oficiale ale Bisericii. Întreruperea pomenirii se poate face când este predicată public și fățiș o erezie, dar nu e obligatoriu. Ar fi necesitate doar dacă ierarhul nostru s-ar separa de restul episcopilor sau când toată Biserica ar fi cuprinsă de erezie. Pt că atunci am fi într-o structură bisericească ce are un alt Crez, fie că e vorba de o grupare separată, fie de întreaga suflare ortodoxă abătută. Dar nu avem încă așa ceva. Deocamdată avem ierarhi și clerici care au pe față altă credință, dar nu cu o convingere care îi face eretici. Această transformare e un proces, o derulare. Acum șchioapătă, nu sunt cu totul în greșeală. De aceea se poate întrerupe pomenirea, pentru a stopa acest fenomen, pentru a arăta că ei nu mai sunt vrednici de scaunul episcopal. Nu eu mă dezic de instituția Bisericii, ci arăt prin oprirea pomenirii în cadrul ei că episcopul e în neregulă și că trebuie făcut ceva; trebuie oprită schisma, diviziunea pe care o strecoară arhiereul prin credința lui alterată. Dar eu nu opresc, ci doar mă silesc, contribui și cer remedierea. Un Sinod trebuie să facă asta pt că așa funcționează lucrurile, nu suntem protestanți. BOR subzistă în întregimea ei prin cei care nu acceptă ecumenismul, nu se restrânge la aceia. Doamne, ferește de așa gândire. Pentru că suntem o comuniune, nu ne-am rupt unii de alții. Mai precis, ecumeniștii nu s-au rupt și nici noi nu avem încă motive suficiente să ne separăm total. PS: Este adevărat că e necesară mărturisirea și tăcerea nu e bună, dar asta ca atitudine personală sau de grup. Nu e ca și cum oricine tace automat este eretic. Nu sunt toți Marcu Evghenicul, dar asta nu înseamnă că își pierd mântuirea.

    miercuri, 08:44:25, 14 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Părinte Lavrentie, mă iertați,dar chiar nu înțeleg noima celor scrise de dvs. Concret,dar nu mă refer la toate aspectele că sunt prea multe… ,, Totuși,nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul. De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune”. Unde învață Sfinții Părinți că părtășia la erezie are loc doar atunci când Biserica este acaparată cu totul de erezie?!! Erezia are efect numai atunci când Biserica este acaparată cu totul de ea ?!! Nu am găsit la Sfinții Părinți așa ceva… Pe de altă parte, Evanghelia spune ,Domnul spune :,,… porțile iadului nu o vor birui.” Ea există acolo unde este Adevărul, dreapta credință ( sper să nu fiu răstălmăcit pentru această afirmație). Sau vreți să spuneți că întreruperea pomenirii/comuniunii este condiționată de faptul că Biserica trebuie să fie acaparată cu totul de erezie? Unde ne învață Biserica așa? Biserica ne învață că întreruperea pomenirii/comuniunii se (poate) face atunci când erezia este prezentă,oficial,la vedere. ,, Pentru că încă nu a fost schimbată credința”, spuneți,iar apoi afirmați ,, Sinodul din Creta a aprobat (a adoptat n.m.) o credință nouă,ecumenistă (adică eretică n.m.) dar nu la nivel pan-ortodox. Păi s-a schimbat sau nu s-a schimbat? Mă refer la nivel oficial… Aceasta înseamnă că nu a fost schimbat Crezul”. (!?!) Și… ce legătură are faptul că nu a fost adoptată la nivel pan-ortodox, atâta timp cât noi suntem în erezie? BOR a acceptat erezia.Sinodal! Asta înseamnă că toți cei aflați în comuniune cu cei care au adoptat sinodal erezia,sunt părtași la erezia lor! Sunt în comuniune cu ei, sunt uniți cu ei, sunt în gruparea lor. Nu-i o acuză,e o realitate… Și, nu etichetez pe nimeni,doar prezint o realitate… Ce mă interesează ce au făcut bulgarii,de exemplu, dacă noi suntem în erezie? Cu acte sinodale! Dacă BOR recunoaște oficial, prin documente oficiale,că ea acceptă că există și alte biserici (și deci învață/mărturisește oficial aceste lucruri),cum nu s-a schimbat Crezul? Sfântul Chiril al Ierusalimului spune:,, Simbolul de credință reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii”. BOR mărturisește acuma oficial că există și alte biserici iar cea Ortodoxă este una dintre ele. Mai reprezintă acuma Crezul o sinteză a mărturisirii de credință a BOR?!! Vreau să menționez că nu eu afirm asta sau imaginația mea,ci BOR prin documentele adoptate de ea! Înfierez eu BOR? Să nu fie! Dar în cazul acesta,ortodoxia din Biserica Ortodoxă Română subzistă prin cei care nu ,,aprobă/acceptă o nouă credință, ecumenistă”. Mai mult, ,, Încă nu au reușit să-și impună linia lor de credință”. Cum nu au reușit Părinte Lavrentie? Au impus-o sinodal,cu acte(documente) în regulă. Adică e oficial. Nu au impus-o la cei care nu-s în comuniune cu ei… La ceilalți,tăcerea,lipsa de reacție s.a.m.d. înseamnă consimțământ. Nu o spun eu. Eu sunt mic. O spun alții,nu îi mai recitesc aici. Am scris mai sus… Nu mai continui căci voi scrie până dimineață… Sunt foarte multe de spus pe marginea celor scrise de dvs. Vă rog să mă iertați! Nu am scris de dragul de a scrie,ci dintr-o dorință de…clarificare și din…durere… Doamne ajută!

    miercuri, 01:53:46, 14 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Din cauza unor erori ale aplicației de gestionare a site-ului, nu am fost la curent cu replicile de mai sus în special ale lui Iin. Abia azi am văzut tot șirul. După cum am mai spus într-un comentariu mai sus, ereticii în general au impus cu forța linia credinței lor și de obicei se rupeau singuri de Biserică. Ecumenismul are altă manifestare, dar nu fără precedent, e un nivel mai sus. Dacă până acum s-a încercat ruperea credincioșilor din trupul Bisericii, acum se urmărește acapararea ei cu totul. Mă refer la cea Ortodoxă. Prin ereziile formate de-a lungul timpului, acum se dorește impunerea lor ca normative în dauna dreptei credinței, care să fie înghițită. Totuși nu am ajuns la punctul ca Biserica să fie acaparată cu totul. De aceea nu se poate vorbi de părtășie la erezie prin pomenire sau comuniune. Pentru că încă nu a fost schimbată credința și nici nu există o rupere, o scindare clară între ecumeniști și tradiționaliști/ortodocși. Sinodul din Creta a aprobat sinodal o credință nouă, ecumenistă, dar nu la nivel pan-ortodox. Aceasta înseamnă că nu a fost schimbat Crezul. Nu doar atât, ci nici nu există încă o ruptură între ecumeniști și ortodocși, grupări separate. Ci ecumeniștii au introdus un cal troian și ei vor să acapareze totul, nu se mulțumesc să facă notă discordantă. Încă nu au reușit să-și impună linia lor de credință. De aceea trebuie să reacționăm, dar nu în ideea că ar fi o părtășie la erezie comuniunea cu ei. La modul concret, deciziile din Creta nu au fost trecute în Simbolul de credință, care rămâne neschimbat atâta vreme cât există Biserici Locale care nu l-au acceptat și cu care împărtășim aceeași mărturisire. E drept că situația aceasta este inedită, dar trebuie să răspundem pe măsura ei, nu să trăim în lumea proprie. Ce s-a schimbat în Creta este că ecumenismul a fost semnat sinodal, dar parțial, doar de o parte a Bisericii(lor). Este evident că se urmărește impunerea lui peste tot și ar trebui să preîntâmpinăm asta, să mărturisim și să trăim credința dreaptă și corect, cu frică și răspundere. De aceea întreruperea pomenirii nu este delimitare de erezie, ci de acei episcopi care sunt uneltele introducerii ei în Biserică. Ei ar trebui opriți prin acest semnal de alarmă sau prin alte modalități.

    marți, 14:49:19, 13 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Minunat exemplu! Mulțumim. Undeva,la o notă din cartea ,, Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți”, tradusă de Părintele Marcel Hancheș, am găsit această idee și anume că părtășia/legătură cu erezia te pune în legătură/părtășie cu duhurile drăcești. De aceea , putem spune în cazul de față că,nu se poate și cu Dumnezeu și cu mamona,și cu Hristos și cu veliar,și în Adevăr și în erezie. Sau…și Crezul ortodox și mărturisirea ecumenistă…

    luni, 22:49:52, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Eu, ca mirean, sunt de acord cu aceste explicații. Doamne ajută să ia aminte că nu-i de joacă cu erezia ecumenismului (“nu mă interesează Creta” – răspuns ce mi s-a aruncat recent în față) cât mai mulți preoți și ierarhi! O mărturie trecută prea ușor cu vederea de către cei cărora nu le pasă de ecumenism, de documentele semnate la Creta: ”Mărturia p. Efem Katunakiotul către Profesorul Tselenghidis https://i2.wp.com/theodosie.ro/wp-content/uploads/2019/05/Efrem-Katunakiotul.jpg?resize=217%2C320&ssl=1 În continuare voi spune ceva ce trebuie să se facă cu o depoziție personală. Aveam o legătură de câteva decenii cu p. Efrem Katunakotul, al cărui caracter și cuget sunt cunoscute. Este cunoscut, de asemenea, că a avut și el «televizor duhovnicesc». Cât mă privește pe mine, de multe ori am mers cu dispoziția să pun câteva întrebări foarte concrete într-o serie importantă și folosindu-mă de vocabularul meu. Și, când am mers aproape de el, fără să-i pun întrebarea, mi-a răspuns prin această succesiune de întrebări pe care o aveam și cu limbajul meu. O spun ca experiență personală. Nu constituie ceva nemaivăzut. Aceasta s-a întâmplat și cu mulți alții. Deci odată, fiind tânăr profesor la Teologie, vorbim de acum treizeci de ani în urmă, i-am zis următoarele. Deoarece și la Facultatea de Teologie, îndeosebi din Tesalonic, climatul ecumenist înflorea, aveam câteva probleme acute deoarece vedeam că este reprezentat de profesori respectabili, printre alții. Firește, atât conștiința, cât și cunoștințele mele reacționau, totuși voiam, dincolo de poziția mea științifică, să am și un răspuns harismatic, lucru pe care l-am făcut și cu multe alte subiecte. Deci l-am întrebat concret nu cumva îmi va spune ce lucru este Ecumenismul. Mi-a răspuns fără ocoliș și fără vreo dificultate: «Această întrebare, fiul meu, mi-a pus-o și cineva mai înainte de tine. Eu mă aflu aici ceva peste patruzeci de ani pe stânci. Am uitat și greaca mea» – trebuie notat că terminase învățământul mediu – «dar nu m-am ocupat cu acest subiect. De aceea, deoarece trebuia să răspund, de vreme ce am primit întrebare și nu aveam cunoștințe pe subiect, am mers la chilia mea și m-am rugat și am întrebat pe Hristos să mă înștiințeze ce este ecumenismul. Am primit răspusul Lui, care este că Ecumenismul are duhuri rele și este stăpânit de duhuri necurate». Și l-am întrebat cum s-a încredințat precis de aceasta. Mi-a răspuns că «după rugăciune s-a umplut chilia de duhoare insuportabilă, care mi-a adus o asfixiere în suflet, nu puteam să respir duhovnicește». L-am întrebat dacă acesta a fost un lucru extraordinar sau așa i-a răspuns Hristos la alte cazuri similare și m-a încredințat că «în toate cazurile care sunt amestecate cu magie, cu duhuri necurate, aceasta este starea în care mă introduce. Unele dăți există și un răspuns verbal, dar în cazul concret, acesta a fost răspunsul și am deplină încredințare că Ecumenismul nu are pe Duhul Sfânt, ci duh necurat». Ceea ce spun în clipa aceasta putea să o spună oricine, eventual, că are caracteristica impresiilor. Vă informez că m-am bucurat foarte mult deoarece ceea ce mi-a spus mie personal am văzut scris și înregistrat și de sinodia lui, care a publicat o carte de onoare despre persoana lui, duhovnicia și cuvintele lui. Deci este încredințat și de acolo, dar eu m-am intersectat și cu alți teologi demni de crezare, care s-a întâmplat să audă personal. Nu am spus asta public până acum, dar lucrurile m-au adus de așa fel că sunt nevoit să o spun. Desigur, aceasta a jucat un rol decisiv în poziția mea împotriva ecumenismului. Eu, desigur, ca profesor, ca cercetător, sunt dator în orice caz să analizez subiectul după criterii științifice și să dovedesc opinia mea științific și fac asta și la cursurile mele, pas cu pas. Totuși consider că situația aceasta este importantă pentru că a fost printr-o mod duhovnicesc de la un om care nu cunoaște nimic despre această problemă, nu citise, nu auzise, ci a înfățișat imediat experiența lui duhovnicească. Cred că lucrurile însele vorbesc aici de la sine.” Sursa: https://theodosie.ro/2019/05/28/ecumenismul-miscare-mondialista-inspirata-de-duhuri-necurate/

    luni, 21:02:51, 12 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Am avut ceva probleme cu situl; vă rog, încercați o nouă abonare.

    luni, 18:46:52, 12 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,,…observația pe care ne-o aruncă în față mulți preoți care nu sunt ecumeniști…: ce s-a schimbat de la Creta încoace în parohia mea? La ce acțiuni ecumeniste m-au silit mai marii mei episcopii?…”. Sofisme… Preacucernici,oficial,instituțional, parohia dvs. este una ecumenistă! Uitați-vă în documentele sinodale adoptate oficial. Asta bineînțeles, în cazul în care nu v-ați îngrădit /delimitat de ele. Iar îngrădirea de ele se face conform Canonului 15 l-ll Constantinopol, în cazul în care acestea sunt oficiale. ,,Ce s-a schimbat…?” Ce s-a schimbat în Biserică pe vremea lui Arie?, spre exemplu sau a lui Nestorie sau…? S-au schimbat slujbele? S-a schimbat Crezul? S-a schimbat ceva în parohie? Pe vremea lui Arie se schimbase o literă într-un cuvânt, spre exemplu și…,era foc!!! Nu ai voie să schimbi nimic din ,,glasurile și expresiile Sfinților Părinți”… La Creta, după lupte grozave,pt. impunerea expresiei ,,accept”, adică mă învoiesc,sunt de acord, sinodalii au decretat: ,, Biserica Ortodoxă acceptă…”. Ce? Faptul că există și alte biserici! Păi fraților,ce este Biserica? Cum să existe alte biserici? Biserica este Una și Unica! Această afirmație, dacă rămâne în picioare, anulează articolul din Crez referitor la Biserică!, spune Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita. Iarăși,vorbirea despre unitatea creștinilor…!?! Care creștini? Adică, există creștini în afara Bisericii?!! Atunci ereticii care sunt? Unde sunt? În documentele cretane totul este nivelat,amestecat, oricine poate înțelege orice… Asta este Evanghelia?,care spune :,, ceea ce este da,da, și ceea ce este nu,nu,iar ce este mai mult,de la cel rău este”. Creștinii sunt membrii Bisericii,iar cei despărțiți de ea sunt eretici! O spun cu durere…,dar o spun pt. că așa spun Sfinții Părinți. Să mai detaliem și fraze întregi din documentele cretane? Nu cred că are rost…,le cunoaștem cu toții… S-a întâmplat ceva în Biserică?, întreabă unii. Păi toate acestea și mai grozave ca acestea, Sinoadele Bisericilor participante la Creta le-au acceptat/adoptat sinodal! Păi , să nu se supere cei care pun astfel de întrebări,dar eu sunt membru al Bisericii,mădular al ei și pt. că nu pot accepta aceste erezii și în general ecumenismul,nu am altă posibilitate de a mă delimita de aceste hotărâri decât prin îngrădirea de ele. De ce? Pt. că ele au fost adoptate fără acceptul meu.Și în contul meu. Nimeni nu a luat în considerare opoziția noastră! Iar aceste lucruri fiind legiferate, sunt valabile pentru toți membrii Bisericii aflați în comuniune cu ecumeniștii din Biserică. Degeaba spui că nu ești de acord,dar comuniunea cu ei, anulează în fapt dezacordul tău,căci orișicum lucrurile sunt tranșate,iar dezacordul tău nu mai poate schimba nimic. Singurul lucru de care ecumeniștii se mai sperie acuma este delimitarea de ei,izolarea lor, întreruperea comuniunii cu ei… Altfel, în această situație când au totul în mână,nu se va putea schimba nimic. Dacă vociferezi,te vor marginaliza,denigra,izola și toți cei aflați în unitate/comuniune cu ei, manipulați fiind de ei,te vor privi în cel mai bun caz că pe un ciudat, dacă nu schismatic,eretic,răzvrătit,agent,tulburător,rătăcit,smintit ș.a.m.d. Și… Și erezia de pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul fusese acceptată tot la nivel înalt, în acte oficiale și tocmai acest aspect îl determinase pe Sfântul Maxim să ia atitudine… Mă iertați! Doamne ajută!

    luni, 18:00:49, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Da, pretexte, dezvinovățiri și chiar frică trădătoare. Brusc, pe câte unii îi apucă smerenia (“Cine sunt eu ca să…?”). Adevărul este că erezia ecumenismului a beneficiat de o construcție îndelungată, complexă, subtilă și deci perfidă (un amestec urât mirositor de “da” și “nu”, de formulări ortodoxe cu altele eterodoxe sau de-a dreptul eretice, de lumină și întuneric etc), astfel încât mulți preoți de parohie sau mănăstire se simt prea mici pt a se opune fățiș ecumenismului. Probabil că nu o pot face nici în scris, darămite să înfrunte verbal protopopul și episcopul.

    luni, 16:52:41, 12 iulie 2021

  • Sara

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Sa stiti ca mie cateodata imi apare ca postati de pe theodosie.ru – ati adaugat si acest domeniu, pe langa theodosie.ro ? Sau poate e vreun virus, hacker ceva?

    luni, 14:29:19, 12 iulie 2021

  • Sara

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Nu mai primesc articolele pe e-mail. Nu se mai trimite newsletter?

    luni, 14:01:26, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    M-am gândit și eu că ereziile s-au impus în general cu forța. Dar nu a fost asta mereu. Spre exemplu, Arhim. Eutihie nu era vocal cu monofizitismul său, dar a fost luat în discuție în Sinodul local din Constantinopol și caterisit, apoi subiectul a explodat până în Alexandria, la Patriarhul Dioscor. Dacă nu ar fi fost condamnat, cred că s-ar fi menținut o pace mincinoasă, ca în zilele noastre cu ecumenismul. Alt exemplu este al Sf. Maxim cu monotelismul. Acea erezie nu era impusă cu forța. S-a ajuns la un echilibru prin care erau interzise discuțiile teologice și susținerea unei voințe sau a două. Totuși Sfântul a considerat această atitudine inacceptabilă. Și el era doar exponentul mai multora, nu era absolut singur. În situația de astăzi lipsește în primul rând delimitarea de ecumenismul semnat în Creta; cei mai mulți preoți sunt indiferenți sau pro-ecumeniști. În al doilea rând, atitudimea poporului, în primul rând a clericilor este una de validare sau nu a unei decizii sinodale. Nu e ca și cum nu au nici o răspundere; înghit sau nu gălușca. Pt mine, este evident că întreruperea pomenirii este indicată în această situație de amorțire. Cum pot să rămân impasibil când se dărâmă șandramaua sub dictonul “Hristos are grijă de Biserică și nu va cădea”. Păi, a stat în picioare datorită luptelor de mărturisire ale Sfinților. Dar acum, cu delăsarea asta, la ce bun ne putem aștepta? Și ce răspuns vom da lui Hristos pt rușinarea de Evanghelia Lui? Eu cred că există o frică trădătoare. Am urmărit aseară o ușoară schimbare de poziție a pr. Dan Bădulescu. Nu mai susține că totul a fost bine în Creta, dar crede că nu avem cum să reacționăm, că nu știm cum e întreruperea pomenirii… Eu le simt ca pretexte, dezvinovățiri.

    luni, 13:58:28, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cenzura din Biserica Greciei este un semn că urmează o trădare mai gravă?:

    Nici Arhiepiscopul Ciprului nu se lasă mai prejos. Nu suferă ofensa că 6 Episcopi ciprioți au refuzat să slujească împreună cu el la vizita recentă a Arhiepiscopului Greciei și sfințirea unei noi catedrale. Amenință că poate rezolva situați și asta ar însemna excluderea acelor ierarhi. Cred că există un conflict serios, care se îngroașă. Dreapta credință este suportată tot mai.puțin.chiar și de cei din Biserică; se simt atinși de ea tocmai pentru că sunt în greșeală și resimt nevoia să prigonească.

    luni, 13:42:21, 12 iulie 2021

  • Ioan R

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    De acord în bună măsură și cu opinia dvs., dar și a d-lui Vlad. Totuși , față de propoziția dvs “Este vorba de erezie adoptată în Biserică!!!” cu care eu sunt de acord prin prisma documentelor oficiale ale pseudo-sinodului cretan, mi se pare că se cuvine a merge mai departe cu observația pe care ne-o aruncă în față mulți preoți care nu sunt ecumeniști (luați-o măcar ca premisă pt întregul raționament): “Da, o fi fost adoptată la Creta erezia ecumenismului (deși și cu asta mulți sunt reticenți), dar e ceva doar la nivel înalt, mai mult ca politichie, și nu este aplicată (erezia) în teritoriu, la propriu adică, în Biserică. Ce s-a schimbat de la Creta încoace în parohia mea? La ce acțiuni ecumeniste m-au silit mai-marii mei epsicopii? Ei înșiși, ierarhii sau oricum o parte din ei, nu cred în ecumenism(1). Și veniți voi acum, nepomenitorii, ca să facem ce? Să nu mai pomenim pe episcop? Încă nu am suficient temei. Când vor veni peste mine cu acțiuni ecumensite, voi pleca sau voi lua măsuri de opunere.” Cum le răspundeți? Mulțumesc! (1) https://www.marturisireaortodoxa.ro/mitropolitul-olteniei-recunoaste-public-ca-la-creta-ierarhii-au-gresit-dar-continua-sa-ne-condamne-pe-noi-ca-schismatici/

    luni, 13:10:11, 12 iulie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Nu știu cât de rapid ar fi efectul asupra lui să-și revizuiască poziția. Da, problemele generate de vaccin nu sunt doar medicale, ci mai ales sociale, de libertate/control/manipulare, exagerari conspiraționiste și chiar religioase, după cum se vede. Să avem înțelepciunea să le facem față, să le contracarăm. Între timp, eu văd că am probleme cu aplicația și gestionarea site-ului, monitorizarea comentariilor…

    luni, 12:16:09, 12 iulie 2021

  • andrei-d

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Sărut Dreapta, părinte. Ce te faci când apare știrea cum că „E o eroare medicală și științifică. E o greșeală inacceptabilă ce va rămâne în cărțile de istorie pentru că efectiv vaccinurile produc variantele”, spune Luc Montagnier laureat Nobel. Acum purtătorii de vaccin sunt și protagoniștii variantelor delta… Mitrop. Ilarion trebuie informat repede ca se schimba premisele păcatului

    joi, 09:10:34, 8 iulie 2021

  • Sara

    la articolul Fake news: Nu Biserica Rusă presează pe credincioși să se vaccineze contra covid-19, ci există doar declarații și poziționări neoficiale pe acest subiect:

    Aviz celor care se vaccineaza sa faca un bine celorlalti. Tatal acestui baiat este medic. https://www.activenews.ro/stiri/EXCLUSIV.-Cazul-grav-al-studentului-de-22-de-ani-internat-de-6-saptamani-cu-miocardita-dupa-serul-Pfizer.-%E2%80%9EAm-fost-inselati-sa-ne-ducem-la-vaccinare-ca-nu-se-intampla-nimic-reclama-tatal-lui-Bogdan-Dragoteanu-care-cere-interventia-PARCHETULUI-MILITAR-167632 Uneori e indicat sa fim si un pic egoisti.

    miercuri, 11:24:11, 7 iulie 2021

  • Ortodox

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    https://www.activenews.ro/stiri/Un-reprezentant-al-Bisericii-Ortodoxe-Ruse-spune-ca-cei-care-nu-se-vaccineaza-sunt-pacatosi-si-vor-trebui-sa-si-ispaseasca-vina-toata-viata-in-timp-ce-unii-dintre-vaccinati-isi-pierd-viata-sau-raman-cu-sechele-167806

    marți, 13:10:35, 6 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    O să mă gândesc la ce aţi scris şi o să vă răspund, dar cu oarecare întâziere, zilele următoare. Vă mulţumesc pentru disponibilitate! Doamne, ajută!

    luni, 09:41:30, 5 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Am să vă răspund,deși am mai răspuns la această întrebare sau am mai atins acest subiect și am crezut că m-am făcut înțeles. Răspunsul meu pt. fi poate greu digerat de unii,dar eu așa percep lucrurile. Am spus: eu nu judec pe nimeni. Eu nu sunt instanță. Eu nu mă substitui unui for care poate clarifica și judeca aceste lucruri. Eu nu mă fac judecătorul cuiva. Nu judec conștiința cuiva…. Pt. mine a fi în erezie, în cazul de față sau în stadiul de față sau în această etapă când problema ecumenismului și a ecumeniștilor nu a fost tranșată de către un Sinod Ortodox la nivel Panortodox,deci a fi în erezie sau a fi în comuniune cu ecumeniștii,nu este sinonim cu a fi eretic. Dumnezeu știe pe fiecare. Luptă nu este cu persoanele, repet,ci cu lepra ecumenismului… A fi în comuniune cu ecumeniștii reprezintă mijlocul folosit de aceștia pt. a te face părtaș la mărturisirea lor de credință, lucru realizat prin comuniunea păstrată cu ei,în măsura în care credința lor este afișată oficial, instituționalizată prin documente oficiale… Nu fac pe nimeni eretic. Vorbesc doar de pericolul ereziei,care fie că este tranșat sinodal,fie că este într-o etapă ante sinodală,constituie totuși, fără putință de tăgadă o problemă soteriologică. Este vorba de erezie adoptată în Biserică!!! În acest sens,pt. a nu mă întinde prea mult ,aș face apel la exemplu scrisorii Părinților georgieni,care a determinat ieșirea Bisericii lor din erezie,din CMB. Vă rog să o recitiți și să o contextualizați pt. anul 2021, adică pt. situația de acuma. Nu noi putem judeca pe cineva,ci Domnul. Dar a înfiera păcatul și a vorbi despre pericolele ereziei pt. fiecare dintre noi consider că nu este deloc o exagerare… Părtășia la erezie există pt. fiecare dintre noi care nu este îngrădit de erezia instituționalizată. Nu este identică cu părtășia cu niște eretici condamnați deja de Biserică (mă refer la consecințele canonice sau ,,juridice”), ci prin faptul că te pune în legătură nemijlocită cu erezia,printr-un act samavolnic săvârșit la Creta. Iar a fi în erezie sau părtaș la erezie nu este un lucru mărunt… Tocmai asta se căznesc de zor să demonstreze ecumeniștii…,ei vor să minimalizeze importanța părtășiei la erezie/ecumenism… Erezia te desparte de Adevăr , de Dumnezeu… Acesta ar fi mesajul…,semnalul de alarmă… Dar judecată este în mâna lui Dumnezeu. Doar El știe ce și cum…,pt. fiecare…

    luni, 08:56:39, 5 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Si cu toate acestea, acolo unde am găsit tăcere, în unele puţine cazuri, nu am găsit ecumenism! Repet: tăcere, dar nu ecumenism! Si este suficient şi un singur exemplu ca să nu mai stea în picioare generalizarea pe care o faceţi: “tăcerea este consimţământ!”. Prin urmare, cum procedăm cu cei care tac dar nu sunt ecumenişti? Îi punem în patul lui Procust doar ca să ne iasă nouă calculele clare, ortodocşi vs ecumenişti, fără rest? ne prefacem că nu există? Ne prefacem stăpânii conştiinţelor lor şi le impunem noi o linie de conduită? De aceea revin şi insist că nu avem voie să prezumăm despre nimeni că este eretic/părtaş la erezie. Luaţi seama vă rog că între dvs şi mine, eu unul sunt vocal “pe persoană fizică”, la vederea prietenilor şi neprietenilor.. cu oarece costuri. Deci aş fi mai interesat decât dvs să primesc această idee şi să o îndreptăţesc. Doar că din ce am verificat în practică, ea nu se susţine. Si mi se pare foarte nesigur terenul acesta în care sunt nevoit eu să speculez cu privire la credinţa altuia sau mai grav, să consider că ceea ce era suficient până acum (simbolul de credinţă) nu mai e suficient acum. Revenind la legiferare, v-am spus că m-a agasat acest termen de la bun început şi la un moment dat îl acceptam strict cu privire la hotărârea sinodului nostru de receptare a documentelor cretane. Este o legiferare în sensul că hotărârea sinodală îi angajează pe ierarhi în mod direct şi, prin ascultare, pe noi cei credincioşi. Anume acest lucru cred că trebuie subliniat când vorbim de legiferare, faptul că Sfântul Sinod a emis o astfel de hotărâre de acceptare a unor documente despre care alte Biserici Locale au spus indirect că sunt eretice. Am considerat util de păstrat acest termen de legiferare pentru că legile se abrogă mai des(?) decât se execută. Strict ca strategie mie mi s-a părut util acest termen ca să sugerez că ceea ce Sinodul din noiembrie 2016 a legiferat formal, poate fi completat, amendat, recodificat etc, cam cum vedem că se întâmplă în legislaţie. Pur şi simplu mi s-a părut o ocazie să re-revendic (reclaim) termenul în sensul util, pentru mine ca jurist, dar a trecut trenul. Iertaţi-mi naivitatea! 🙂 Însă, sensul de legiferare pe care îl întâlnesc eu în tabăra noastră este cu muult mai cuprinzător şi, de fapt, nici nu ia în calcul ideea de abrogare, de amendare, de completare, formularea de norme de aplicare etc, toate intim legate de legiferare. Legiferarea despre care vorbiţi dvs are sens de “lepădare de Hristos” ceea ce e evidentă exagerare, câtă vreme avem de fapt de-a face cu adoptarea unor documente străine de învăţătura de credinţă ortodoxă, pe care ierarhii se îndărătnicesc să le citeasă caşicum ortodoxe. Lucru care a mai existat în trecutul Bisericii. Din nou, recunosc că situaţia este foarte gravă şi că nu e puţin lucru că ereticii se manifestă cu capul descoperit la nivel panortodox. Nu nădăjduiesc că o să convertesc eu personal pe cineva, departe gândul. Dar simt sigur că deşi întreruperea pomenirii este necesară şi utilă, ea nu poate izvorî decât dintr-o conştiinţă liberă chiar şi de bunele noastre intenţii. Aşadar: cum procedăm cu acea persoană care tace, dar nu este ecumenistă?

    luni, 05:48:19, 5 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Dacă pt. dvs. păstrarea comuniunii cu ecumeniștii care au legiferat ecumenismul , l-au acceptat sinodal nu reprezintă nimic,nu vă face părtaș la nimic,nu văd sensul pt. care purtăm acest dialog… Mă iertați! Nu o spun cu răutate… Ajungem de unde am plecat…E mai vechea idee ,vehiculată de unele persoane,cum că nu toți cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sunt părtași la erezie. Adică, ecumenismul este legiferat acuma în Biserică/este adoptat sinodal,iar cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sau unii din ei, neîngrădiți de erezie,nu sunt părtași la ea… Prin ce metodă nu sunt părtași la ea,nu participă la ea, dacă nu sunt îngrădiți de ea sau dacă sunt în comuniune cu ecumeniștii? Bine știind că, comuniunea este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe sau adevăratei credințe? Sau…se poate și cu Hristos,cu Adevărul și cu minciuna,erezia,hula? Păi atunci…, ce să ne mai stresăm? Nu știu dacă se poate justifica petrecerea unora în erezie sau părtășia lor la erezie sau neîngrădirea lor de erezie,cu unele cazuri de folosire a iconomiei, din istoria Bisericii. Dar aș evita acest subiect,pt. că dacă în lucruri mai simple sau mai evidente există atâtea divergențe,când vine vorba de iconomie lucrurile devin și mai ,,complicate”… Pe de altă parte, dacă Sfinți precum Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie și alții, nu i-au convins prin scrierile și cuvintele lor de gravitatea pan-ereziei ecumeniste ,pe cei care în 2016 au legiferat-o și pe cei care îi susțin (prin comuniunea păstrată cu ei), dacă după atâtea scrieri și frământări pe acest subiect nu s-au lămurit,mă îndoiesc că o să se lase lămuriți de dvs. sau de alte persoane. Dacă nici anatema dată de un Sinod -ROCOR- nu-i mișcă,nu-i sensibilizează,ce puteți face dvs. prin dialogurile pe care intenționați să le purtați cu dânșii? Bineînțeles că nu neg necesitatea purtării dialogului, căci am cădea în altă extremă,dar nu de pe poziția sugerată de dvs…. ,,Asta cu legiferarea” nu vine din tabăra noastră. În primul rând este o realitate confirmată de documentele din Creta.În al doilea rând, chiar Patriarhul Bartolomeu a afirmat la Chambessy, cu satisfacție,în 2017,că ,,la Creta, ecumenismul a fost legiferat”. ,, Tăcerea înseamnă consimțământ” Părintele Theodoros Zisis spune: ,, Prin pasivitatea, prin lipsa de curaj, prin pretinsa grijă pastorală și prin teama noastră le-am dat deci posibilitatea Patriarhului și Întâistătătorilor și episcopilor celor de un cuget cu el, să convoace,, Sinodul” și să consolideze poziția ecumenismului cu pecete sinodală și semnături sinodale.Aceasta înrăutățește lucrurile, le înrăutățește foarte mult, fiindcă acum ecumenismul este propovăduit ,, cu capul descoperit”, nu numai de cinci-zece sau douăzeci de patriarhi și episcopi, ci de toți cei care au luat parte la,, Sinod” și au validat prin semnăturile lor hotărârile, precum și de cei care îi acceptă hotărârile și le fac cunoscute păstoriților lor și până și de cei care tac și nici nu le condamnă, nici nu le acceptă, dar ,, fac pe proștii”, după expresia populară. Atitudinea indicată față de ,, Sinod” din partea episcopilor este un ,,da” clar sau un ,, nu” clar,dar nu tăcerea, fiindcă, în afara faptului că tăcerea înseamnă consimțământ ( ,,iar tăcerea este parte a învoirii”- Sfântul Teodor Studitul) și potrivit Sfântului Grigorie Palama reprezintă al treilea fel de ateism, cartea Apocalipsei ne spune că în problemele de credință se justifică să fie cineva fie rece, fie cald; până și pe cei reci îi suportă Dumnezeu, îi suportă ,, stomacul” Lui; pe cei căldicei, pe cei adaptați, pe diplomați, pe ,, da și nu” nu-i suportă, îi respinge, îi vomită :,, Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte.O,de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel, nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura Mea”.

    luni, 00:44:06, 5 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    “Păstrarea comuniunii cu ei nu face altceva decât a te face părtaș la mărturisirea lor. Tăcerea în acest caz înseamnă consimțământ.” Păi, cu scuzele de rigoare, nu mă face părtaş la nimic! Mărturisirea mea e limpede, şi aici, şi oricând am ocazia, de cred că le e lehamite celor din preajma mea de subiectul acesta. Cert e că nu e dubiu în privinţa asta! Eu nu particip la slujbele preoţilor care fac apologia sinodului ori care scapă câte un “fraţii catolici” la predică sau mai ştiu eu ce. Însă! Tăcerea nu înseamnă consimţământ! Poate însemna consimţământ, dar atunci nu am decât să întreb despre asta: am văzut că nu aţi zis nimic/aţi zis cutare despre X; nu vă ispitesc, dar vă rog să-mi spuneţi ce credeţi: ecumenismul este erezie? “Ecumenismul lucid” este erezie? Biserica are graniţe? Cine sunt cei din afara Bisericii? şamd Vă recomand să încercaţi să întrebaţi asta în jur şi s-ar putea să aveţi surprize plăcute. Există la nivelul preoţilor obişnuiţi un discurs ecumenist superficial, ca o pojghiţă, ca o peliculă care relativizează debilitant foarte tare totul, care te doboară cu “ascultarea”/”răzvrătirea”, cu “să ne vedem noi de propriile păcate” şi cu “să ne rugăm/postim mai mult”, cu “ierarhii sunt şi ei oameni”, cu “presiuni politice” şi cu “Biserica se vindecă singură”, dar astea sunt mai mult o defensivă şi, dacă acceptă să răspundă, după câteva întrebări, singuri ajung din nou la matca (formală a) ortodoxiei. De asta spuneam că este atât de valoroasă mărturisirea antiecumenistă a părinţilor contemporani. Sunt unele voci preoţeşti vedetă care tot “croşetează”, dar dacă întrebi orice preot de rând ce a vrut părintele Arsenie Papacioc să spună cu “mai bine ortodox decât ecumenist vândut” ei ştiu precis la ce s-a referit şi nu mai croşetează nimeni pe lângă. Că nu e suficientă această atitudine când documentele cretane sunt validate sinodal şi că nu aşa trebuie mărturisită ortodoxia e altceva, altă discuţie, dar este şi o dovadă clară că victoriile ereticilor sunt foarte nesigure. A, că cei mai mulţi preoţi/credincioşi înţeleg complet anapoda nepomenirea, că îmi spun că sunt schismatic deşi tocmai ce am participat la slujba lor, or că-s rătăcit, or mai ştiu eu ce frazeologie luată de-a gata de undeva, asta este o problemă separată. Că sunt foarte mulţi preoţi care-şi trăiesc credinţa în propria parohie, limitându-şi grija la curtea bisericii, că nu se simt răspunzători pentru credinţa care este propovăduită, toate acestea nu ţin de erezie şi nu pot fi prezumate ca fiind “consimţământ” pentru că pur şi simplu nu este aşa! Poate că vrem noi să-l prezumăm că ar fi, ca să ne facem viaţa mai uşoară, să ne îndreptăţim “distanţarea”, “îngrădirea”. Dar nu cred că e corect aşa, să prezumăm răul, erezia. Dacă mărturisim acelaşi crez, te prezum ortodox până îmi spui că şi catolicii sunt în Biserică, îmi spui că Biserica este una în sensul că-i cuprinde şi pe alţii şamd. Să nu fie! Si chiar de-ar fi aceştia majoritate, tot nu e bine să le cedăm noi terenul din oficiu. Dar învăţătura cretanilor mai are muuult până să pătrundă la firul ierbii şi noi nu ar trebui să le facem promotorilor viaţa mai uşoară abandonând din proprie iniţiativă casa noastră, nici măcar după ce suntem alungaţi de acolo. Nici măcar când e o abatere de la credinţă, o concesie ecumenistă trecătoare nu cred că trebuie sancţionată în maniera aceasta pe care o lăsaţi a se înţelege. Trebuie combătut cu cei ce propovăduiesc ecumenismul cu metodă, cu încăpăţânare, care facilitează curentul ecumenist, teoriile ramurilor şi restul. Dar şi aici, cerd că trebuie multă răbdare. Cât despre realitatea legiferării, nu sunt de acord cu dvs. Realitatea este că ceea ce s-a “legiferat” la Creta este apărat cu jenă şi cu jumătate de gură de o fracţiune minusculă dintre ierarhi, puţini clerici şi unii credincioşi, cei mai mulţi dintre ei păstrând tăcerea din varii motive (politice), dar nu pentru erezie mărturisită deschis. Realitatea este că ecumenismul trăieşte dintr-o ofensivă simbolică la vârf, prin tot felul de transgresiuni şi agresiuni cu efect de multiplicare mediatică, dar care sunt fără consistenţă reală, ci este vorba mai mult o formă de complicitate neputincioasă. Asta nu înseamnă că situaţia nu este foarte gravă, dimpotrivă. Pe de altă parte, împotriva nepomenitorilor sunt foarte vehemenţi şi intransigenţi, sunt chiar abuzivi, tocmai pentru că noi suntem partea slabă şi în privinţa noastră se manifestă acest gen de neputinţă omenească. Mereu a fost aşa în istorie şi nu ar trebui să confundăm duritatea/abuzul cu care îi prigonesc pe nepomenitori cu tăria convingerilor ecumeniste. Stiu că e greu de primit ideea aceasta, dar situaţia nu diferă de cea a paznicului de supermarket pus să verifice temperatura/masca. În privinţa asta, se simte şi el îndreptăţit să exercite o putere asupra cuiva şi o face cum poate, asupra celui mai slab. La fel poliţiştii care amendează băbuţele cu zarzavatul pe trotuar, paraclisierul care alungă cerşetorii, funcţionarul care constată şamd. Cred că este o mare greşeală să confundăm abuzul şi prigoana ierarhilor faţă de cei care se împotrivesc sinodului din Creta cu întărirea lor în convingeri ecumeniste. Prin urmare, în ţara în care legile nu se aplică de Guvern şi instituţii, deşi sunt în vigoare şi cu toate formele aduse la îndeplinire, este ciudat să considerăm că se aplică tocmai dispoziţia care ne este străină. Termenii de “lege căzută în desuetudine” şi “lege inaplicabilă/neaplicată”, “lege moartă” sunt cunoscuţi în practica juridică. Situaţia este gravă şi fără să avem noi nevoie să ne prefacem că realitatea ar presupune o legiferare. E o legiferare mincinoasă, aşa cum e tot sinodul din Creta. Ecumeniştii sunt datori să mă convingă că “s-a legiferat” nuş ce nume/denumire pentru eretici, pentru că eu unul ştiu că “acolo nu s-a schimbat nimic” iar dacă nu s-a schimbat, înseamnă că ce găsesc la Sfinţii Părinţi este… neschimbat. Iar eu lecturile de acolo mi le fac, nu din publicaţiile sugerate de cei care-mi vorbesc de “legiferare”. Asta cu legiferarea din tabăra noastră vine, nu de la ecumenişti, şi ştiu acest lucru pentru că m-a agasat din momentul când a fost emisă. S-a simţit nevoia de termeni tari ca să explice gravitatea celor semnate acolo şi am rămaşi captivi în propriul cadraj. Gravitatea decurge din minciună şi din abaterile dogmatice, nu din faptul că o parodie de sinod ar fi “legiferat” ceva anume. Faptul că învăţătura eretică (ecumenistă) a fost însuşită în documente semnate la ceva ce se pretinde “mare şi sfânt sinod panortodox” este totuşi un lucru ce s-a mai întâmplat în istorie şi noi nu ne prefacem că la precedentele sinoade tâlhăreşti s-ar fi legiferat ceva, indiferent de vocabularul pe care l-au folosit semnatarii. În continuare mi se pare că le facem ecumeniştilor viaţa prea uşoară în numele unui purism şi corectitudini procedurale maximale vizând temeiurile pentru întreruperea comuniunii/pomenirii. Unde credeţi că greşesc?

    duminică, 19:43:25, 4 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Mă iertați! Într-adevăr, în acest punct nu înțelegem lucrurile la fel… ,, Cred că anume în următorul punct nu vedem lucrurile la fel, unde spuneți:,, întreruperea pomenirii se face pentru îngrădirea de erezie”.(…) Este , prin urmare,o despărțire (îngrădire) de comuniunea cu episcopul ce învață învățături eretice, într-un anumit mod:cu capul descoperit.” Luptă noastră nu este cu o persoană sau…cu păcătosul ,ci cu păcatul… Așa și aici, lupta noastră nu este cu episcopul sau cu episcopii,ci cu erezia acceptată de dânșii,sinodal, adică în numele Bisericii, adică în numele tuturor membrilor Bisericii. Întreruperea pomenirii/comuniunii cu episcopul nu se face pentru persoana lui,ci datorită mărturisirii lui de credință neortodoxă, adică eretică. Întrerup comuniunea cu el, pentru a nu mărturisi aceeași credință cu el,căci comuniunea este condiționată de mărturisirea aceleiași credințe. Nu cu persoana episcopului am eu treabă,ci cu credința mărturisită de acela și al cărei credințe el se face exponent. Schismă în Biserică se produce în momentul în care acesta propovăduiește/acceptă erezia cu capul descoperit/oficial. Acela e momentul în care dânsul se desparte de Adevăr. Se rupe de Adevăr. Face schismă.Unit cu Hristos Domnul,în comuniune cu El și cu Sfinții Lui, este acela care rămâne în Adevăr,nu în erezie. Canonul 15 l-ll Constantinopol spune despre cei care întrerup comuniunea în acest context:,,… și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii,ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”. Și Părintele Theodor Zisis spune la fel :,, zidul (întreruperii pomenirii/comuniunii n.m.) se ridică pentru a ne separa de erezie și de pseudoepiscopi (adică de cei care propagă/răspândesc erezia n.m.)”. Deci motivul este erezia,nu persoană episcopului. ,,Mă tem de momentul în care vom considera că ierarhii ne sunt într-atât de eretici că nici nu mai trebuie să ne punem problema pomenirii lor și să așteptăm să vină alții. Cred că trebuie să ne doară întreruperea pomenirii, nu doar s-o considerăm că ,,e din vina lor”…” Eu nu consider nimic,pt. că eu nu sunt instanță,Sinod…,nu mă pot substitui unei instanțe… . . Nu judec pe nimeni.Aceste lucruri sunt de competența Bisericii,care dispune de mijloacele necesare de a reglementa aceste aspecte. Dar asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem nimic ci,din contra, trebuie să facem ceea ce ține de noi. Partea noastră… A întrerupe pomenirea/ comuniunea cu ecumeniștii, acuma când aceștia și-au impus sinodal erezia în Biserică,nu este altceva decât a te opune,a nu primi cele acceptate de ei sinodal, adică în numele tuturor. Păstrarea comuniunii cu ei nu face altceva decât a te face părtaș la mărturisirea lor. Tăcerea în acest caz înseamnă consimțământ. Iar simpla împotrivire verbală nu ajută la nimic, căci lucrurile sunt deja tranșate/adoptate. Adică fie că ești de acord fie că nu, prin comuniunea păstrată cu ei îți dai consimțământul sau te faci părtaș/participi la cele săvârșite/acceptate de ei,de ecumeniști. Căci: ,, Comuniunea dă mărturie despre unire,o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad”, învață Biserica. Mai spuneți :,, nu sunt de acord cu ideea că sinodul din Creta ,,a legiferat”, deși asta susține Patriarhul Bartolomeu,că e lege pentru toate Bisericile Locale”. Nu sunteți dvs. de acord, dar asta este realitatea: sinodul din Creta a legiferat,iar apoi, toate Bisericile Locale participante au acceptat pe plan local cele legiferate acolo. Asta-i realitatea ………………………. Eu așa înțeleg. Mă iertați! Doamne ajută!

    duminică, 17:13:42, 4 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Vă mulţumesc pentru răspuns. Cred că anume în următorul punct nu vedem lucrurile la fel, unde spuneţi: “Întreruperea pomenirii se face pentru îngrădirea de erezie.” Canonul 15 este despre izbăvirea Bisericii de schisme şi dezbinări; partea finală vorbeşte de îngrădirea de comuniunea cu un episcop, din cauză de erezie propovăduită cu capul descoperit, excepţie când “dezbinarea” este vrednică de cinstea cuvenită celor ortodocşi: “Cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâiul stătător pentru oarecare erezie sancționată de Sfintele Sinoade sau de Părinţi, fireşte de acela care propovăduieşte erezia public şi o învață cu capul descoperit în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu sunt pasibili de certare canonică dacă se îngrădesc pe ei de comuniunea cu numitul episcop înainte de o cercetare sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au sancționat episcopi, ci pseudo-episcopi şi pseudo-învăţători şi nu au rupt cu schismă unirea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.” Este, prin urmare, o despărţire/îngrădire de comuniunea cu episcopul ce învaţă învăţături eretice, într-un anumit mod: cu capul descoperit. Acest lucru îl face preotul, iar mirenii aleg să urmeze pe preotul care se desparte de comuniunea cu respectivul episcop. Eu nu îndemn la reluarea pomenirii, lucru care ar fi interpretat ca o abdicare de la cele susţinute anterior şi, cu siguranţă, ar fi promovate de ierarhi ca fiind o lepădare de împotrivirea faţă de sinodul din Creta. Practic le-ar da apă la moară şi probabil ar deveni şi mai siluitori decât deja sunt. Însă, de partea celaltă, nici nu ne putem comporta ca şi când starea de întrerupere a comuniunii este regula, nu putem să fim ca acasă în această situaţie de acum. Întreruperea pomenirii este o povară şi un sacrificiu cu caracter excepţional şi temporar, trebuie să ne fie tare “dor de casă”, de Biserică, inclusiv de acele “ziduri” privite astzi cu dispreţ de unii, dor de cei lăsaţi între ele. Ei, dorul acesta de cei rămaşi în comuniune cu episcopul care propovăduieşte erezia trebuie să se manifeste cumva, să se simtă că este viu, nu poate fi lăsat la nivel de principiu: “în principiu, dacă recunoaşteţi că aţi greşit, reluăm pomenirea!” Mi se pare foarte periculoasă distanţarea aceasta sufletească şi ar putea fi înţeleasă că nici n-am iubit prea mult nici înainte pe cei rămaşi în urmă, de vreme ce privim lucrurile aşa. Acum, noi avem o seamă de episcopi, mitropoliţi, patriarhi, care se îndărătnicesc să spună că “nu s-a schimbat nimic”. Dintre ei, ÎPS Teodosie, de pildă, spune că el îi botează pe catolicii care vin la ortodoxie, lucru care, pentru mine, este o repudiere explicită a ecumenismului şi a teoriei ramurilor, o repudiere mult mai directă şi mult mai acoperitoare decât ambiguitatea documentelor de la creta. Între a repudia documentele de la Creta şi a spune că voi boteza pe toţi neortodocşii veniţi la ortodoxie, mult mai multă linişte îmi aduce mărturisirea a doua, pentru că trasează graniţa între Biserică şi cei din afara ei, lucru pe care ecumeniştii se străduie să-l facă irelevant prin teoriile şi iubirismul lor. Dacă ÎPS Teofan ar spune că Biserica are graniţe clare, că cei neortodocşi sunt în afara Bisericii, dacă îi botează pe catolici şi pe restul şi, dacă aş fi cleric, eu unul aş avea mari îndoieli cu privire la întreruperea pomenirii, iar dacă aş fi întrerupt-o, m-aş gândi foarte, foarte serios să o reiau, fără a slăbi critica celor de la Creta. Eu unul, aş relua pomenirea fără să mai aştept repudierea celor de la Creta, dar asta îmi spune gândul acum. Însă ÎPS Teofan este “frate” cu papa şi dansează hora în sinagoga evreilor, lucru pe care eu nu ştiu să-l fi întâlnit vreodată la vreun (ierarh) ortodox. Nu doar că a intrat şi a jucat hora, dar a şi participat la “ceremonia” lor de acolo, de-ţi îngheaţă sângele în vene numai cât te gândeşti! Îi prigoneşte pe preoţii mărturisitori, cauţionează agresarea lor fizică, caută să-i bage în închisoare etc. PS Nechifor se arată a fi cam din acelaşi aluat, mie mi-a făcut recent un rău cum nu mi-a făcut nimeni niciodată, în cel mai gratuit mod, pentru că poate şi pentru că a vrut să-mi dovedească acest lucru. În fine, asta e altă discuţie. Ceea ce e de reţinut este că, în raport de IPS Teofan, din punctul meu de vedere, nu se poate pune în discuţie problema reluării pomenirii. PS Nechifor a devenit episcop recent, nici nu a participat la Creta, nici nu a semnat hotărârea sinodală, nici nu propovăduieşte despre Creta cu capul descoperit.. Că are altele, că-i cântă-n strună IPS Teofan, că merge ca.. (iertaţi-mă!) făţarnicul în Schit Orăşani ca să bifeze politic o “victorie” pastorală, astea sunt alte probleme, dintre cele pentru care acelaşi canon ne spune că nu avem voie să ne îngrădim în comuniune, fiind scăderi omeneşti. Dar asta nu ne scuteşte pe noi de datoria de a căuta, activ, orice moment/motiv/justificare, pentru a înceta starea excepţională în care ne aflăm şi pentru a relua pomenirea ierarhului locului. Mă tem foarte tare de momentul în care vom considera că ierarhii ne sunt într-atât de eretici că nici nu mai trebuie să ne punem problema pomenirii lor şi că aşteptăm să vină alţii. Cred că trebuie să ne doară întreruperea pomenirii, nu doar s-o considerăm că “e din vina lor!”. Nu sunt de acord nici cu ideea că sinodul din Creta “a legiferat”, deşi asta susţine Patriarhul Bartolomeu, că e lege pentru toate Bisericile locale. Aşa cum sinodul nu e pan-ortodox, lucru pe care totuşi îl recunosc din ce în ce mai mulţi, şi lucru care trebuie reţinut ca atare ca fiind prima crăpătură în oglinda “Marelui şi Sfântului”, la fel nu trebuie recunoscută nici aptitudinea sinodului de a legifera ceva pentru ortodocşi. Eu nu am niciun motiv să accept cadrajul patriarhulului, felul lui de a vedea lucrurile. Este şi asta o împotrivire faţă de sinodul din Creta, în linie cu nepomenirea. Dacă noi acceptăm că “a legiferat” doar că să avem un temei în plus pentru nepomenire, îi întărim statutul acestui sinod tâlhăresc, care trebuie scuipat şi repudiat, şi implicit şi explicit, ca o mare ruşine ce este. Este o parodie de sinod, scopul nostru este ca el să fie tratat ca atare, inclusiv să încurajăm căderea lui în desuetudine, nu să-l ridicăm pe soclu ca şi cum ar fi “legiferat” ceva. Ce-ar putea legifera ceva străin de ortodoxie pentru ortodocşi? Asta este ceea ce cred şi scriu cu bună-credinţă! Din nou, subliniez şi insist că nu caut să insinuez că nu mai trebuie păstrată întreruperea pomenirii ci avertizez în privinţa unei încremeniri în ideea de întrerupere a pomenirii până când ierarhii vor repudia de la sine sinodul din Creta. Nu văd cum s-ar întâmpla asta şi mi se pare că abandonăm Biserica în mâinile ereticilor, bucuroşi că avem temeiuri pentru întreruperea pomenirii. Pe mine nu mă interesează să am dreptate în această privinţă, cât vreau să-i aud pe ierarhi că spun clar că ereticii şi, mai precis, catolicii şi restul confesiunilor, sunt în afara Bisericii! Să înveţe clar că Biserica are graniţe, că a avut dintotdeauna, că unii au ales să iasă în afara ei şi că Biserica îi aşteaptă oricând înapoi, după cum se cuvine. Nu am nimic împotriva dialogului ecumenic, să vorbească cu cine simt că e nevoie, însă nu de pe poziţia că toţi suntem un fel de Biserică. Nu am nimic împotrivă să fie sinod nou care să stabilească altă rânduială de întoarcere la credinţă pentru catolici, câtă vreme aceia se leapădă de ereziile cunoscute, etc. Dar lucrările acestui nou sinod să fie ortodoxe, să îngăduie împotrivirea, nu să cultive verticala puterii Putin style! Asta este ceea ce cred. Iertaţi-mă!

    duminică, 14:20:15, 4 iulie 2021

  • Iin

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    ,, Cred că zi de zi trebuie să existe întrebarea dacă se mai impune nepomenirea, dacă ierarhii încă mai propovăduiesc ,, cu capul descoperit”…”. Erezia sau pan-erezia sau ecumenismul este legiferat, adică adoptat ; este acceptat sinodal și atunci noi să ne întrebăm dacă ierarhii încă o mai propovăduiesc,, cu capul descoperit” ?!! Păi faptul că este legiferat denotă nu numai propovăduirea ereziei cu capul descoperit ,ci și faptul mult mai grav ,că ne-a fost impus tuturor! Tuturor celor care sunt în comuniune cu ecumeniștii sau cu semnatarii documentelor cretane. ,, Trebuie căutate exemplele de reluare a pomenirii, tocmai pentru ca fiecare să își țină în minte scopul pentru care s-a procedat în acest fel, rostul întreruperii pomenirii, care nu este un scop în sine…”. Întreruperea pomenirii se face pentru îngrădirea de erezie. Prin acest gest, cel care întrerupe pomenirea/comuniunea cu cel care propovăduiește erezia cu capul descoperit/oficial,se silește să izbăvească Biserica de schismă; de schismă pe care cel care propovăduiește erezia cu capul descoperit, o face în Biserică. Cum o face? Prin erezia propovăduită! Erezie care reprezintă o altă mărturisire de credință decât cea a Bisericii,motiv pentru care acela/aceia se despart de Hristos Domnul,de Adevăr,de comuniunea cu Sfinții ,cu Biserica (nu ca instituție ,ci ca Trup al lui Hristos ,ca mărturisire a dreptei credințe). Scopul întreruperii pomenirii este rămânerea în Biserică, în Adevăr,în comuniune cu Hristos Domnul și cu Sfinții Săi. Nu poți fi în erezie și în Adevăr în același timp. Și…,nu poți fi în comuniune cu cel care nu este în comuniune cu Adevărul ,cu Hristos Domnul. Cu cel care face schismă în Biserică adică. De aceea zice : ,,…se silește să izbăvească Biserica de schismă…”. Cum? Prin întreruperea comuniunii cu cel care s-a despărțit de Adevăr,de Hristos,prin erezia propovăduită/acceptată oficial. Iar cel care propovăduiește erezia, este în erezie de la momentul acceptării ei,nu de la momentul judecării lui sinodale,care judecată/condamnare/anatemizare nu face altceva decât să confirme starea în care acela se află. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune clar :,, dacă ai pierdut deja învățătura sănătoasă,ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin? Doar te-ai despărțit de Biserică,ai propriile convingeri… Fie că înainte de anatemă sunt rostite numele tău și învățătura ta, fie că nu, pentru tine este totuna: ești deja sub anatemă (adică nu ești în comuniune cu Hristos Domnul,cu Sfinții Lui, pentru că te desparte erezia de ei. Nu poți fi și în erezie și în Adevăr n.m.) dacă gândești în chip potrivnic Bisericii…”.

    duminică, 03:17:08, 4 iulie 2021

  • MD Crismaru

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Trista „aniversare”! In acest rastimp cei in cauza nu au facut decit sa isi gaseasca motivari care de care de care mai absurde/ lipsite de sens…niciuna logice sau pline de demnitate! Articolul Sf. Parinte e limpede, clar asa ca lumina zilei asa cum de regula e ADEVARUL care iese la lumina precum undelemnul la nivelul apei, cei in cauza chiar daca incercearca in continuare nu se straduie decit sa gaseasca minciuni cu care sa isi acopere faptele vor deveni odata cu trecerea timpului si mai ridicoli decit cei mai ridicoli! Unul macar din cei vizati citind aici ar putea sa apeleze si el la barbatie, la renuntare…la a recunoaste anomaliile prezentate la care s-a recurs tot macar ar fi un pas inainte si nu inapoi cum s-au si facut pentru aceasta cauza! Voi enumera drept graitoare doua aspecte- anume primul e si comentariul dl. Vlad care intregeste tabloul desavirsit expus de Sf. Parinte, iar al doilea am sa ma refer la exemplul oferit si in articol ca sa subliniez niste concluzii amintind anume faptul ca intr-un sat mic din Botosani P.Ungureanu a ales sa nu mai pomeneasca pe Mitr. locului….de aici tragindu-i-se cele mai mari pedepse…anume confiscarea Bisericii de catre Mitropolie (aducind alt preot la fata locului), primind amenintari cu anularea dreptului la locul de munca cu care isi intretinea familia si parohia….iar Parintele incurajat si sprijiit si de sateni isi recistiga in justitie locul de munca….cu alte cuvinte ac. Parinte a capatat macar din partea unui judecator drept corectarea nedreptatilor lumesti daca nu a primit asa ceva din partea oamenilor duhovnicesti! Astfel el si-a construit un mic paraclis unde slujeste peste drum de Biserica unde slujea odinioara acceptind cu demnitate toate ce s-au mai intimplat pe parcurs dainuind pina astazi! Aici vin cu concluzia subliind ca intr-un sat exista fel si fel de oameni adica oameni cultivati alaturi de oameni simpli. Dar NU poti sa ii socotesti pe toti orbi sau care nu aud sau nu inteleg ce s-a intimplat acolo fiecare percepind in felul sau mai mult sau mai putin cele intimplate! (am ocolit un cuvint lesne de inteles ca nu merita acei oameni) Cum a ales MMB sa lase sa se desfasoare un circ de atitia ani lasind lucrurile din care sa reiasa cel mai mare ADEVAR precum ca pentru motivul nepomenirii in continuare de atita vreme fara motivatii sau fara masuri de alta natura sa se intimple si in ziua de azi atita batjocura savirsidu-se doua Liturghii una peste drum de alta….tinindu-l pe titularul parohiei in situatia amendata de justitia lumeasca…ceva sinistru de care nu le pasa ce se crede sau daca se intrevede ce se intimpla defapt….aici e defapt masura cu care ii trateaza MMB-ul pe nepomenitori si felul in care inteleg sa isi exercite functiile! Daca am exagerat va cer iertare tuturor, iar Domnul pe toti sa ne ocroteasca!  

    sâmbătă, 16:19:59, 3 iulie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    O puteți cere prin email de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, acolo unde locuiți dvs. Vedeți aici: http://www.cnas.ro/page/contacte-cjas.html

    miercuri, 15:33:09, 30 iunie 2021

  • Ponci cornelia

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Bună ziua ma numesc Ponci cornelia cum pot primi adeverința de asigurare

    miercuri, 12:19:17, 30 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul 5 ani de la Sinodul din Creta. O apostazie nedepășită, în plină desfășurare:

    Este utilă dar şi destul de apăsătoare această reamintire. Este utilă pentru că ne cere să rămânem în stare de priveghere. Este apăsătoare pentru că vorbim despre o rană care nu a fost vindecată şi despre care se vorbeşte ca şi când ar avea altă substanţă, ca şi când ar fi ceva demn de formulări elogioase. Or, Biserica are acest dreptar al judecării după roade. La cinci ani distanţă aş fi simţit nevoia să regăsesc abordată exact această chestiune: 7 Roade ale Sinodului din Creta, lucru care ţine totuşi de o raportare sinceră la viaţa Bisericii şi la învăţătura de credinţă. Nu pretind să existe şi o judecată morală implicită, ci e suficientă o constatare, o trecere în revistă a roadelor acestui sinod, de altfel, evidente dar nerostite. Deci, dacă este ceva ce consider că trebuie neapărat punctat în legătură cu acest moment este că încă nu avem curajul necesar să fie cercetate roadele Sinodului din Creta şi este probabil ca acest moment să mai întârzie. Această absenţă este cu atât mai evidentă cu cât despre sinod a profeţit şi avertizat Sfântul Iustin Popovici, iar profeţia s-a consumat degrabă şi întocmai. Sinodul din Creta a fost un moment de mare ruptură nu doar dpdv al înţelegerii şi comuniunii între Bisericile Locale, cât mai ales în înţelegerea comună a credincioşilor obişnuiţi. Ceea ce era negru până la Creta a devenit dintr-o dată gri/nuanţat/alb după. În cei 5 ani care au trecut de atunci am văzut tot felul de contorsiuni, justificări şi îndreptăţiri, niciuna coerentă în sine. Creta 2016 este, pentru mine, începutul discursului mincinos la vârful Bisericii Ortodoxe Române, discurs care de atunci nu a mai fost părăsit. Cunosc destule din istoria bisericească încât să nu privesc cu naivitate aceste chestiuni, însă faptul că se refuză/se neagă evidenţa abaterilor de la învăţătura de credinţă este profund smintitor şi ceva ce nu recunosc ca fiind parte din ortodoxie. Faptul că ierarhii manifestă obstinaţie în a da o interpretare aparent ortodoxă unor texte care sunt înţelese şi folosite ca muniţie ecumenistă este un duh flagrant neortodox, dincolo de conţinutul propriu-zis al textelor. Si, ca să fie păstrată aparenţa de ortodoxie, suntem martorii unor tăceri nefireşti, unor trădări şi a îndatoririlor de ierarh dar şi a firescului vieţii în comuniune. Avem tăceri de nejustificat şi rostirea unor adevăruri parţiale smintitoare prin evidenţa părţilor trecute sub tăcere. Acestă trecere sub tăcere, de parcă s-ar fi emis un alt Typos, mutilează, la propriu, conştiinţa Bisericii. ce fel de misiune şi despre ce fel de pastoraţie poate fi vorba în condiţiile în care de peste tot se varsă îndemnuri la tăcere, la uitare, la nepăsare? Nu cred că Biserica se curăţă de la sine de aşa ceva, pentru că nu vorbim doar despre texte ce pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate ci, de fapt, este vorba despre o atitudine, despre o alegere de a da crezare unor neadevăruri. Pogorămintele se pot face doar de pe poziţii de adevăr, păstrând curat ochiul conştiinţei. Pogrământul nu este compromis şi împuţinare a Adevărului ci decurge din lucrarea deplină în Adevăr. Dar ceea ce se observă este o stare pronunţată de confuzie în B.O.R. ca şi când înţelegerea chestiunilor bisericeşti ar necesita un anumit tip de cultură politică, în lipsa căreia totul e lipsit de sens. Pogorămintele/concesiile ierarhilor noştri de astăzi nu pot fi înţelese cu simplitate ci presupun mereu niveluri complicate de judecăţi lumeşti, de cunoştinţe geopolitice, politice, culturale, tolerant-sociale etc. Mai jos cu o treaptă, clericii simpli sunt istoviţi de atâtea îndreptăţiri în numele ierarhilor, aşa cum simt în vorbele părintelui Ciocan şi părintelui Dan Bădulescu. Pur şi simplu pare că aceştia ar prefera să se despartă definitiv de acest subiect, să nu mai aibă de-a face. De aici decurg impreciziile, tratarea complet superficială a subiectelor abordate chiar şi în privinţa unor chestiuni factuale. Înţeleg că oralitatea presupune informalitate dar se simte totuşi o lehamite care nu ar trebui să existe acolo unde Adevărul este trăit cu toată inima. Îndemnurile acestea străvezii la “a ne căuta de propriile păcate”, grija compulsivă de a afla “calea corectă” infirmă de fapt modelul ortodox de a căuta adevărul, de a te raporta de la inimă la inimă, de la conştiinţă la conştiinţă. Noi dorim prescripţii de la autorităţi duhovniceşti şi nu e de mirare că, primindu-le, acestea nu ne aduc odihnă. Eu chiar nu găsesc înregistrări în care cei care apără Sinodul să încheie într-o notă vie, aşa cum simţim după o conversaţie plină de duh şi de adevăr, cu cineva apropiat inimilor noastre. Oricât de sistematizată ar fi abordarea şi cât talent ar avea autorul/oratorul/interlocutorul, la toate dialogurile se observă o stingere progresivă, o sleire şi o alunecare din ce în ce mai evidentă în defensivă, în imprecizii, caricaturizări ale contraargumentelor, în tactică polemică etc. Mi se pare cu totul surprinzătoare această orbire a publicului care nu sesizează acest lucru al lipsei de vigoare, dincolo de practica argumentării şi de caracterul specific al discuţiei, ce ar presupune cunoştinţe inaccesibile credinciosului de rând, chiar în opoziţie cu ecumeniştii convinşi de justeţea convingerilor proprii. Lucrul acesta este grav întrucât se crează, în rândul mirenilor, o inerţie care duce spre prăpastie şi, în acelaşi timp, o rutină care fidelizează. Noroc că am avut duhovnicii care ne-au prevenit aspru şi ne-au avertizat din timp, căci altfel, dulce ar mai fi fost somnul acesta al liniştirii conştiinţelor. Când trăieşti 30 de ani într-o rutină a discursului religios, pare că acesta este firescul credinţei, că acesta este duhul ortodoxiei, un fel de iubirism apos şi răbdător de minciună. De aceea aminteam despre priveghere. A priveghea înseamnă a rămâne treaz atunci când firesc, normal, previzibil, justificat ar fi să dormim. Sinodul din Creta a fost, în esenţa sa, o victorie a ereticilor asupra capacităţii credincioşilor de a priveghea în mod colectiv la păstrarea învăţăturii de credinţă. Noi nu am reuşit să tragem învăţămintele necesare de pe urma acestei catastrope ci, mai rău, căutăm să o îndreptăţim, să o justificăm în fel şi chip. Mai rău, privegherea însăşi a ajuns să fie înţeleasă greşit ca informare, colecţionare de cunoştinţe, documentare, ca un fel de sporire a minţii. Or, privegherea ortodocşilor este, în mintea mea, luare aminte la sine. Iar sinodul din Creta este un reper în funcţie de care trebuie să judecăm: cum am ajuns să fim cu toţii (pomenitori şi nepomenitori) înfrânţi la Creta şi cum am involuat ulterior pe calea spre mântuire. Luarea aminte la sine este valabilă şi pentru nepomenitori, pentru că se simte o încremenire în proiect, o lipsă similară a roadelor. Cred că zi de zi trebuie să existe întrebarea dacă se mai impune nepomenirea, dacă ierarhii încă propovăduiesc “cu capul descoperit” ori dacă nu cumva au revenit la propovăduirea în ascuns, “cu capul acoperit”. Trebuie căutate exemplele de reluare a pomenirii, tocmai pentru ca fiecare să îşi ţină în minte scopul pentru care s-a procedat în acest fel, rostul întreruperii pomenirii, care nu e un scop în sine. Tocmai pentru a nu cădea în această capcanăî trebuie verificat zi cu zi dacă nepomenirea mai este adecvată scopului propus, acela de a izbăvi Biserica de schismă şi de dezbinare. Despre aceste lucruri trebuie scris mai mult, după cum trebuie scris sistematic despre ecumenism şi despre privegherea datorată în aceste vremuri. De aceea, la acest moment, mie nu mi se pare că ar mai fi util dialogul, în sensul de dezbatere (publică), ci este mai mult decât necesară o reapropiere, de la om la om, astfel încât să poată fi reaprinsă acea curiozitate a sufletului de a căuta fărâma de Adevăr din celălalt. Conversaţiile cu public rămân sterile, fiecare în propriul tranşeu, cu propriile convingeri, temător să nu fie găsit fără răspuns, ruşinat de propria poziţie. Cei care se simt cu dreptate în privinţa credinţei trebuie să caute să convertească, nu să convingă. Să caute tovărăşii, întâlniri, companii, asocieri, iniţiative care îi aduc în preajma oamenilor şi, de acolo, să dea mărturie despre ce cunosc şi despre credinţă în general, şi despre Biserică şi despre eretici, şi despre această sinistră catastrofă în istoria bisericească, reprezentată de sinodul din Creta. Este probabil că va fi un efort de durată, dar văzând starea de istovire sufletească de la cei care îndreptăţesc sinodul din Creta, mie mi-e clar că lupta lor este deja pierdută. Nu vreau să par mai optimist decât e cazul, dar nu văd niciun fel de izbândă a ecumenismului. Mi-e teamă de abandonarea Bisericii în mâinile ereticilor, de resemnarea şi refugierea noastră în grijile proprii şi în căutarea propriilor păcate. Tăcerea în faţa evidenţei asta favorizează, abandonul şi resemnarea, pentru că dacă oricare ierarh ar aborda aceste subiecte, imediat s-ar reaprinde vâlvătaia şi ecumenismul ar fi denunţat ca ceea ce este, pan-erezie. De aceea şi tăcerea aceasta bălteşte aşa asupra noastră.. poate, poate ni se face şi nouă lehanite, considerăm că subiectul e epuizat şi ne vedem de alte treburi. Să nu fie. Iertaţi-mă!

    luni, 22:39:22, 28 iunie 2021

  • Ortodox

    la articolul A început Postul Sfinților Apostoli, chiar dacă afectat de introducerea calendarului îndreptat:

    https://orthodoxreflections.com/the-orthodox-revolution-comes-to-st-barts/

    sâmbătă, 09:55:03, 26 iunie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul A început Postul Sfinților Apostoli, chiar dacă afectat de introducerea calendarului îndreptat:

    Da. Cred că hotărârea a fost cu aplicabilitate începând din 2017. Îmi aduc aminte ceva în sensul acesta.

    vineri, 19:41:38, 25 iunie 2021

  • Elena

    la articolul A început Postul Sfinților Apostoli, chiar dacă afectat de introducerea calendarului îndreptat:

    spuneti ca Sinodul BOR a hotarat in 2015 ca postul Sfintilor Apostoli sa fie de cel putin o saptamana. In 2016, deci dupa aceasta hotarare, Sf. Pasti au fost pe 1 mai . Postul Sf Apostoli a tinut doar 2 zile. Verificat pe noutati-ortodoxe.ro.

    vineri, 19:38:34, 25 iunie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    La orele de dirigenție de la o școală din București au participa luna trecută două studente simpatice și inteligente de la o facultate de științe sociale pentru a le vorbi elevilor din clasele VI-VIII despre importanța și valoarea mișcării BLM. Dacă încerci să le explici dirigintelor sau părinților că este vorba despre o mișcare rasistă care promovează LGBT, avortul și anularea culturii europene se uită la tine ca la cineva care de fapt nu înțelege care este mersul istoriei și prin urmare nu este în măsură să le explice altora nimic, ci el are nevoie să fie instruit puțin. Astfel de incidente, cînd efectiv nu ai interlocutor în chestiuni atît de grave, mă fac să fiu  neîncrezător cu privire la existența unei comunități reale, cel puțin în orașele mari din România. Impresia mea este că nici măcar în BOR nu există o astfel de comunitate, ci că fiecare este pe cont propriu avînd de ales unul dintre cele două grupări ale laicilor ortodocși, coagulate fie în jurul unui creștinism cultural, fie în jurul unui creștinism naționalist. aceste grupări pot împărtăși uneori anumite interese de etapă, în timp ce fiecare dintre ele pretinde că propriul ei parcurs este cea mai adecvată realizare a Căii (atunci cînd nu reprezintă Calea însăși), ambele grupuri fiind controlate de exact aceiași intelectuali care formează elita de dreapta.   Nu cred că ne putem permite să ignorăm influența uriașă de care se bucură acești intelectuali cu sprijinul unei părți însemnate a structurii bisericești din ortodoxie. Identificare răului într-o perioadă de confuzie nu trebuie să ducă la deznădejde și nici nu trebuie evitată de teamă că ar duce la deznădejde („E uşor să facem liste cu ce e rău, sunt observaţii la îndemâna oricui, e o evidenţă agasantă care poate duce la deznădejde.) Orbirea este cel puțin la fel de gravă ca deznădejdea. Avem datoria de a recunoaște nu doar răul dinafara Bisericii, ci și răul dinăuntrul ei. Numirea răului trebuie să ducă la o sporire a atenției, la luciditate și ea este cu atît mai necesară cu cît urăciunea pustiirii ajunge întotdeauna acolo unde nu i se cuvine (Marcu 13, 14). Sigur că această atenție poate deveni oricînd paranoică, în sensul că poate crea dependență sau justificări pentru inacțiune și în mod sigur te poate bloca în ură. Dar în mod normal ea ar trebui să determine o acțiune pozitivă încă și mai hotărîtă.   Poate că așteptăm prea mult de la elită, prea puțin de la Dumnezeu și nimic de la noi înșine: să nu uităm că Dumnezeu își poate ridica fii chiar și din niște pietre ca noi (Matei 3, 9), și cu atît mai mult din niște oameni simpli ca noi (cel puțin eu, unul, mă văd mai degrabă prost decît mediocru: mediocritatea este previzibilă și de încredere; prostul însă tot te mai surprinde uneori…)   Pe de altă parte, elita nu ar trebui să aibă nevoie de ajutorul nostru, pentru că de aceea este elită. Dacă o elită trădătoare, suficientă și tranzacționistă precum elita de dreapta din ultimii treizeci de ani s-a putut bucura de încrederea ortodocșilor, nu ar fi urmată cu cît mai mult o elită autentică? Nu pot să uit răspunsul entuziast de care s-a bucurat la începutul anilor 90 inițiativa Serilor Darvari, cînd tot mai mulți oameni simpli începeau să fie interesați de teme de mare finețe duhovnicească prezentate în cadrul acelor evenimente. Era un început de formare a caracterului creștin fără egal din 1990 încoace tocmai pentru că era deschisă pentru toată lumea. Dar după cum arată M. Platon într-un interviu recent unde explică prin altele faptul că actualul sistem de învățămînt nu mai permite mobilitatea socială, adică ascensiunea intelectuală și profesională a majorității cetățenilor (https://www.youtube.com/watch?v=29bFI9MFPcU&t=10s), mă tem că acest lucru este valabil și pentru BOR, unde complicitatea clericilor educați cu elita împiedică în mod premeditat apariția și creșterea unor vocații mărturisitoare autentice. Aceasta înseamnă că apariția și formarea elitei este împiedicată tocmai de cei care ar trebui să o identifice și să o încurajeze. Nu uitați cît de mult s-a investit și continuă să se investească într-un individ ca Mihai Neamțu recomandat de Pleșu ca un veritabil Alioșa Karamazov (recomandarea însoțind un volum publicat de Doxologia,   https://edituradoxologia.ro/varstele-iubirii-cum-transformam-intamplarea-destin ) sau de Baconschi (https://edituradoxologia.ro/credinta-si-ratiune-dialoguri-contradictii-impacari) și să nu ignorăm parazitarea mediului universitar ortodox de indivizi din aceeași categorie (Adrian Papahagi https://doxologia.ro/prezentare-de-carte/manual-de-supravietuire-al-crestinului-cetate).   Sigur, acești oameni se pot converti oricînd, iar noi trebuie să ne rugăm pentru asta, dar trebuie să ne rugăm în primul rînd pentru propria noastră convertire. A fost o vreme cînd curajul creștinilor în fața morții și mai ales a torturilor a impresionat o lume pentru care violența era un fapt cotidian. Astăzi, creștinii se tem să nu le fie suspendat contul de facebook, iar cînd se-ntîmplă așa ceva se așteaptă ca numele să le apară în calendarul bisericesc. Cînd o astfel de atitudine caracterizează o întreagă societate, discuția despre convertire este o glumă.   Aveți dreptate, nu punem credința la lucru, dar asta se-ntîmplă și pentru că oamenii nu știu că ea poate preface nu doar apa în vin, ci și lumea în împărăția lui Dumnezeu. Misiunea Bisericii nu este să reziste lumii, ci să biruiască lumea, transformînd-o, aducînd-o în Biserică. Aceasta înseamnă că lumea poate fi adusă în Biserică, poate deveni Biserică. Biserica nu vorbește într-o limbă creștină, opusă limbii barbare. Biserica vorbește adevărul în toate limbile și este bine să ne amintim lucrul acesta mai ales astăzi, de Rusaliile anului 2021.   „Ortodoxia nu produce cultură, nu produce suflu politic, civic avem doar reacţii, pusee, nu avem interese formulate clar, nu e pus în discuţie un repertoriu al obiectivelor politice, civice, culturale, economice, ale credincioşilor.”   Asta se-ntîmplă pentru că nu este resimțită lipsa, deci nevoia unor astfel de obiective, ceea ce poate să însemne că nu există nici conștiința unei comunități creștine. Nu avem nevoie de reprezentare pentru că trăim un creștinism strict pe persoană fizică. Dar este posibil ca lucrurile să se schimbe dacă credincioșii nu ar mai fi văzuți de cler nici în mod izolat, nici ca mulțime, ci ca o comunitate. Și pentru aceasta ar trebui văzuți ca familie în relații cu alte familii. Familia creștină este cheia trezirii și cultivării nevoii de comunitate creștină. Și atunci discursul creștin în domeniul economic, politic, social ar avea o audiență tot mai largă, iar acest mod de a reface comunitatea creștină ar proteja Biserica atît de capcana implicării social-civice în care a alunecat în ultimii ani atît de rău, precum și de ispitele ideologizării de dreapta, în care BOR devine tot mai mult un simplu pion în războiul ideologic dus de dreapta împotriva neomarxismului. Apariția unei organizații precum Ordo Iuris din Polonia (citez puțin mai jos un pasaj din prezentarea lor) trebuie să fie făcută posibilă în egală măsură de Biserică, de modul în care se vede Ea în lume și misiunea Ei față de lume, nu poate fi doar o inițiativă strict laică a unor credincioși responsabili: „Every day people are confronted with various radical ideologies that aggressively question the existing social order. Such ideologies are not aimed at improving or healing society, but instead seek to destroy its very foundation, including the foundation for Poland that is clearly confirmed and affirmed by the Polish Constitution. The words spoken by Marek Safjan, who warned of believing in the automatic driving force of mere statements from the Polish Constitution, turn out to be relevant today. Their application can often create an illusion of stability rather than a real guarantee of social order.We believe there is a pressing need for lawyers to become actively involved in the defense of the Constitution. For this reason, we have been guided by the idea of the legal order – ordo iuris.Law is too complex a subject to be presented as a mere set of rules or invoking only the authority of natural law. Lawyer involvement in the law has to take into consideration the context created by extralegal regulatory systems, the practice of law and, more broadly, the whole culture. This is why Ordo Iuris is the Institute for Legal Culture.”https://en.ordoiuris.pl/who-we-are

    duminică, 18:34:54, 20 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    În răspunsul iniţial am lăsat deoparte “conştiinţa comunităţii” şi “vocaţia apartenenţei” tocmai pentru că aici se ajunge abia în urma demersurilor concrete aduse la îndeplinire de elite şi cei care li se alătură. Ar fi fost bine să existe, ar fi fost de mare ajutor şi ar fi făcut lucrurile mult mai uşor de împlinit. Dar nu există ca atare, aşa încât ele trebuie produse prin faptele noastre. E bine de constatat că în ambele cazuri vorbim despre simţire (conştiinţă/apartenenţă) deci despre ceva ce în plan imediat se petrece în forul interior al fiecăruia şi care, cerut să se manifeste concret, s-ar putea să dezamăgească. Dacă nu este lucrată metodic prin faptă, această simţire rămâne la stadiu de simplu sentiment. De pildă, cazul meu: Înainte de 2016, câţiva ani m-am împărtăşit foarte des cam la 3 săpt, apoi la 40 de zile. Împreună, în parohie, o mai făceau şi alte persoane, de vărsta mea. Deşi după un timp am început botezuri/cununii reciproce/încrucişate, totuşi nu ne-am manifestat o clipă, colectiv, dpdv civic, nici chiar când a fost nevoie (referendum, alte iniţiative locale). Desi nu a fost indicat expres acest lucru, cei neimplicaţi au considerat că orice în afară de participarea la slujbe era potrivinic ortodoxiei, necreştin. Si vorbim despre persoane care erau/eram inclusiv consilieri parohiali, deci cu atât mai implicaţi. De aceea, din punctul meu de vedere, pentru credincioşii care sunt angajaţi în viaţa Bisericii, este mult mai necesar un angajament explicit care să vizeze viaţa cetăţii, pentru că, din păcate, una nu decurge din cealaltă. Începutul este să ştim cât suntem dispuşi să jertfim şi să fim pregătiţi pentru asta. Am zis de “reconstrucţie comunitară” dar reţin că exprimarea nu este precisă pentru că nu vorbim despre un vid. Noi avem şi acum o “construcţie comunitară”, o comunitate în sensul propriu al termenului, doar că nu se manifestă adecvat încercărilor pe care Biserica şi societatea le cunosc. Ar fi trebuit să spun reîntemeierea, resemnificare, dar ne pierdeam în chestiuni secundare. Esenţial este că noi nu doar că trebuie să ştim care ar fi idealul (elite curate, popor cuminte), ci trebuie să observăm realitatea şi să muncim pentru a o aduce într-un punct convenabil, nu neapărat ideal. Practic avem nevoie de o diagnoză care să sesizeze punctele de sprijin din acest peisaj dezolant, sprijin care să producă o foaie de parcurs viabilă. E uşor să facem liste cu ce e rău, sunt observaţii la îndemâna oricui, e o evidenţă agasantă care poate duce la deznădejde. Ceea ce lipseşte este viziunea strategică, oricât de uzată este această sintagmă. Avem nevoie de elite care nu doar să viseze idealuri rafinate, ci de persoane care să lucreze, să înfăptuiască lucruri concrete, spre bine, într-un duh ortodox. Deci, subliniez că din punctul meu de vedere problema nu este că nu ştim să participăm la viaţa Bisericii, ci că nu avem o trăire creştină, corespondentă, în viaţa cetăţii, măcar câtă e, cum e, acum în Biserică. Exemplul pe care îl daţi cu Solidarność este foarte bun tocmai pentru că el confirmă susţinerea mea. Solidaritatea a reuşit pentru că acţiunea socială colectivă produce o altă/nouă dinamică umană, pur şi simplu deschide o altă lume. Viaţa creştină în Biserică este o precondiţie, mai ales pentru lider şi eşalonul secund, dar nu produce de la sine mişcări precum Solidaritatea, aşa cum din viaţa creştină în Biserică nu poate rezulta orice alt obiect material: fabrică, bursă, telefon, ciocan. Pentru astea ne trebuie o iniţiativă distincă, o ştiinţă şi resurse proprii. Credinţa este esenţială, noi o avem, dar nu o punem la lucru ca să construim fabrici, burse, sindicate. Tot am vorbit despre sindicalism aici pe blog pentru că, efectiv, este condiţie sine qua non pentru orice formă de emancipare. Sindicalizarea produce o energie proprie în societate, pe care eu unul o cunosc în mod direct şi care nu poate fi confundată cu suma energiilor individuale ale celor angajaţi în muncă. Pur şi simplu se deschide o nouă lume, un nou spaţiu de pregătire şi acţiune umană şi duhovniceasă fără de care sunt sigur, sigur!, că nu mai putem răzbi astăzi. Faptul că la noi elitele creştine sunt de dreapta şi că.. pasămite, sindicalismul e de stânga, deci câh, este o obtuzitate şi o imprudenţă nepermise. Cam la fel se întâmplă cu cultura laică, apropiată ortodoxiei, care a rămas în siajul naţionalismului comunist şi care nu produce (mai) nimic valoros, nu face decât să se delimiteze de ce nu e creştin. În fine, altă discuţie. Revenind. Este o greşeală să considerăm “conştiinţa creştină ca temelie a implicării civice”, iertaţi-mă! Sună foarte bine, dpdv ortodox, dar pur şi simplu nu merge aşa! Tocmai dacă este luată în serios conştiinţa creştină, atunci devine evident că civismul, politica, au un limbaj propriu, o mecanică proprie şi că suntem datori să le înţelegem, altfel ajungem la tot felul de blocaje. Misiunea între barbari trebuie făcută în limba barbarilor. Dacă ne încăpăţânăm să nu vedem asta, rămâne să ne adresăm unui 10% electorat/public, permeabil la discursul religios în sfera politică. Achiesez la opinia despre talanţii prinşi în piept şi puşi greşit în valoare, dar o fac cu completarea că elitele nu au avut alternativă. Nu au crescut în cultura despre care vorbim noi, pe care ne-o dorim şi imaginăm, ci s-au lăsat purtate de curentul individualismului într-un mediu social extrem de arid. Vestea bună este că nu e nimic pierdut, în sensul că mediocritatea poate iriga cu uşurinţă acest spaţiu arid astfel încât să fie prielnic elitelor. Nu putem sta să apară “elite curate” nici nu putem visa să le schimbăm pe cele de acum, pentru că este pur şi simplu o gândire neortodoxă. Noi nu avem pe nimeni de pierdut şi nimeni nu este compromis definitiv. Ceea ce trebuie să ne propunem este convertirea elitelor. Vedem că avem foşti primi-miniştri şi miniştri reîntoşi printre noi şi chiar doamna Renate Weber, care are un istoric flagrant anticreştin, cu toţii ajung să fie relevanţi pentru suflarea ortodoxă în anumite conjuncturi, de regulă atunci când sunt alungaţi de la masa puternicilor. Abia în acest context caracterul este important, pentru că ar face convertirea mai uşoară. Dar şi caracterul se educă, se construieşte, se îndreaptă, iar ortodoxia cunoaşte mari astfel de convertiri. Mai departe spuneţi: fiecare slujeşte acolo unde este. Nu este suficient acest lucru, ci fiecare trebuie să slujească acolo unde cineva dintre elite îi face loc să slujească cu scop şi sens. Altfel, rămânem liniştiţi la locurile noastre, ceea ce stăpânitorii noştri au vrut din veac. Noi avem nevoie de o nouă lume/altă dimensiune socială în care să existe activitate, această lume trebuie nu regăsită, ci construită de la sol. Elita nu are nevoie de noi toţi, ci doar de câţiva, cu anumite însuşiri. În schimb, noi avem nevoie de elită. Nu e locul aici de literature review dar despre teoria elitelor s-a scris foarte mult, inclusiv în limba română. Am amintit de cartea lui Mircea Platon, sigur aţi prins disputele Boierilor minţii din trecut şi cunoaşteţi Idolii forului şi discuţiile despre clasa de mijloc a spiritului. La fel Andrei Marga, Ioan Stanomir despre Junimea, Daniel Barbu, Achim Mihu etc, inculisv părintele Dumitru Stăniloae, în zona noastră, şi aşa mai departe, fără a aminti de creştinii liberali care practic doar despre asta scriu, de elite, direct sau indirect. Sunt multe alte scrieri despre locul elitelor în societatea românească şi nu e loc aici să trecem prin fiecare. Dar cert e că ortodoxia nu a produs o perspectivă adusă la zi care să lase deoparte filonul intelectualist şi să observe că, dacă nu primesc sprijinul mediocrităţii, elitele se duc fie spre flancul masonic, fie spre tabăra securiştilor, fie spre cea bursier-instituţională, deşi aceste cercuri se suprapun de multe ori. Or, noi cum ne raportăm la aceste realităţi concrete? Nu zic de Biserică (deşi ar trebui ca ierarhii să vegheze la aceste lucruri, dar na.. pe unii dintre ei îi încurcă “Una, Sfântă…”), dar pe laici ar trebui să-i preocupe aceste chestiuni, căci prin ele ni se configurează realitatea imediată. Normal că dacă elitele se ridică/impun prin masonerie sau prin securişti, nu au cum să dorească altceva decât dominaţie. Si pretind admiraţie tocmai pentru că astfel înţeleg ei că e drumul spre relevanţă în ochii publicului. Însă admiraţia poate fi momită şi capturată chiar şi când nu există substanţă. De aceea, subiectul acestui articol trebuie înţeles în completare. Aşa este, elitele trebuie să ştie să slujească, să se afirme, să capete relevanţă pentru publicul creştin şi necreştin, dar mai trebuie să ştie a cere ajutorul, nu doar în unghi operaţional, logistic, că le lipsesc resurse, ci pentru că este un semn şi un principiu director în plan simbolic. Nu e vorba aici de tactică de vânzări bait and switch, ci efectiv este vorba despre o înţelegere nouă a lucrurilor. Vedem că Sfântul Neagoe Basarab îngenunchea şi se ruga şi de slujitorii săi, smerindu-se, şi se ruga şi pentru aceştia, lucruri care nu pot fi explicate în termenii lidership-ului de astăzi şi nu pot fi pricepute decât în duh ortodox. Acum, nu cerem elitelor să se întindă pe burtă înaintea zdrenţăroşilor, dar un mimim de legitimare, prin a cere ajutorul, trebuie să existe. Asta dacă nu vor a evolua de unii singuri pe roata lumii, ca nişte hamsteri fără înţelegere. În privinţa referendumului de care vorbeşte Adrian, acesta este un subiect separat. El a fost gândit din start ca să nu treacă ci doar să valideze pe agenda publică acest subiect al căsătoriei homosexuale în societatea românească. Stiu bine lucrurile acestea, m-am împotrivit în toate felurile posibile la momentul respectiv, după care m-am implicat direct în campanie, am strâns semnături ş.a.m.d. Urmăream subiectul de vreo 2-3 ani, după scandalul din Spania, chiar mă bucuram că nu avea cum să capete momentum în societatea noastră, nu avea cum să fie legitmiată discuţia la nivel societal de către alde Remus Cernea şi alţi anonimi. După care subiectul a fost ridicat la fileu de securiştii din interior şi buba a fost coaptă. Chiar dacă ar fi trecut referendumul, răul era făcut, era subiect pe agenda publică, motiv de victimizare, condamnare internaţională etc. Mai bine că nu a trecut, pentru neparticipare, deşi era cât pe ce să treacă cu toată campania mediatică pe care ne-o amintim. Aşa este când nu ai elite autentice în spaţiul ortodox, ci doar securişti legendaţi drept credincioşi. Pe de altă parte, subscriu în privinţa Renatei Weber care a acţionat ultra minimal, dar în lipsa altor demersuri şi reacţii publice, puţinul pe care l-a făcut a căpătat o altă greutate simbolică; deşi este posibil ca motivul real al demiterii să fie împotrivirea sa faţă de privatizarea sănătăţii. Este drept că în societate se manifestă o falie tot mai adâncă, dar ceea ce mă doare este diferenţa clară de relief de pe cele două tărâmuri, diferenţă care ne este clar defavorabilă. Ortodoxia nu produce cultură, nu produce suflu politic, civic avem doar reacţii, pusee, nu avem interese formulate clar, nu e pus în discuţie un repertoriu al obiectivelor politice, civice, culturale, economice, ale credincioşilor. De aceea, nu este suficient să transmitem valorile creştine către urmaşi, ci trebuie efectiv ca ei să se maturizeze într-o lucrare a noastră matură, viabilă, pragmatică în societate, în slujba Adevărului şi a credinţei ortodoxe. A muta în aval răspunderea noastră, cu iluzia că urmaşii noştri vor realiza mai mult înseamnă derobare de răspundere şi mi-e teamă de judecată. Sunt pe deplin de acord cu ultimul paragraf din comentariul dlui Fedorovici. Noi trebuie să muncim chiar de vom greşi, pentru că dacă e inimă bună şi din greşeală se învaţă, se adaugă unui capital ce trebuie trecut spre urmaşi. Altfel, dacă vom rămâne cu gândul la elita curată şi slujitoare, vom ridica standarde atât de înalte încât vom fi scutiţi, noi cei mai mici, să mai facem vreo jertfă de vreun fel, căci nimeni nu va mai fi apt să se ridice la înălţimea cerinţelor noastre. Am scris prea mult. Iertaţi-mă!

    sâmbătă, 22:25:33, 19 iunie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    Vă salut, Elita parazită actuală nu trebuie să fie referința noastră. Scopul unei elitei autentice nu este de a-i subjuga pe oameni, ci de a-i ajuta să-și găsească locul în funcție de înzestrările și hărnicia fiecăruia. Elita trebuie să păzească și să afirme criteriile adevărului. Elita autentică nu este alcătuită în primul rînd din specialiști, din oameni cu carte, ci din specialiști cu caracter. Caracterul este decisiv, nu competența. Caracterul determină competența, în sensul că te obligă să-ți cunoști și să-ți asumi vocația și sarcinile corespunzătoare și în același timp să recunoști sincer cînd ești depășit de dimensiunile solicitării, situație în care fie ceri ajutor, cum observa dl Agache, fie te retragi, fie ceri un vot de încredere precizînd că ai mari șanse de a eșua. Deși cultura este un mod de formare și consolidare a caracterului, ea a fost folosită ca un instrument pentru performanță în afaceri și viața publică (strategie reprezentată cel mai vizibil/penibil de Mihai Neamțu, vezi (https://www.facebook.com/idpleadership/posts/1112919468785228/ și totodată, mai recent, la https://r3media.ro/mihai-neamtu-marile-carti-amina-petrescu-denisa-vlad/). Atît elementele educației clasice, cît și principiile spiritualității ortodoxe sunt folosite de elita de dreapta și clerul afiliat (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-manager-smerit-poate-avea-succes-dar-un-angajat-preocupat-de-binele-celorlalti–149508.html) pentru a spori productivitatea muncii și pentru a susține capitalismul de tip neoliberal. De aceea, afirmația dumneavoastră cu privire la faptul că verticalitatea nu se dobîndește din cărți, mi se pare destul de riscantă: nu doar că anulează orice pledoarie în favoarea caracterului moral al educației (bazată totuși pe cărți), dar le permite intelectualilor lipsiți de integritate să se folosească de educație, și încă de educația clasică, pentru a forma indivizi lipsiți de caracter pe mai departe. M-aș bucura să aveți dreptate iar copiii crescuți astăzi conform principiilor ortodoxe să formeze elitele autentice de mîine. Problema este însă, după cum a expus-o deja domnul Agache, că în absența unui mediu social care să recunoască și să respecte aceste principii, tinerii respectivi vor fi mai degrabă izolați și respinși. Una este să ai un preot bun într-o parohie care tocmai asta așteaptă, și alta e să ai un număr semnificativ de intelectuali ortodocși onești, hotărîți să participe la viața cetății, dar care se confruntă cu o societate ostilă valorilor creștine.  

    sâmbătă, 17:31:52, 19 iunie 2021

  • Adrian S.

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    Hmmm… Mie mi se pare că problema este pusă de-a-ndoaselea. Elita nu va cere niciodată ceva de la oameni (ajutor), căci de aceea este elită: ca să-i subjuge pe oameni, să trăiască pe spinarea lor. Deci, realist vorbind, până nu s-o deștepta elita asta, eu – plebeul – n-am ce pretenții să am de la ea. Sau până nu va fi măturată de o altă elită. Soluția este de o renaștere spirituală a elitei, care să recapete conștiința că se află acolo prin voia lui Dumnezeu ca să slujească celor mulți și mici. Dar fără multe personalități cu o viață spirituală intensă aflate la vârf, nu se va produce schimbarea. Noi, ca popor, am pierdut ocazia să fim ca polonezii când am dat cu piciorul referendumului pentru familie din octombrie 2018. Majoritatea, adică 80% (optzecilasută!), a zis că e bine cu poponarii și nu se impune definirea mai strictă a noțiunii de familie în Constituție. Adică am dat cu piciorul unei legi morale (divine). De aici, chiar dacă nu se este evident, au decurs niște consecințe: s-a apăsat pedala accelerației pe educația sexuală, iohanișii au prins curaj să impună tot felul de măsuri care mai de care mai nebune cum ar fi închiderea bisericilor și deschiderea mall-urilor. Pe scurt, și-au pierdut frica și respectul față de popor. Iar dacă ați crezut că le-ați văzut pe toate, stați pe fază că vor mai fi. Demiterea Renatei a fost doar încălzirea. Ca o paranteză, e nasol ce se întâmplă in general, cum se ataca instituțiile statului, dar în particular nu o plângeți pe R.W. căci putea să facă mult mai mult si nu a făcut. A fost cam decorativă. Picarea referendumului a dat la iveală o falie profundă existentă în societate. Oamenii au avut dispute crâncene pe subiectul respectiv, mulți crezând că scapă Dragnea de la pușcărie. Eu, ca avocat, încercam să-i mai lămuresc pe cei cu care veneam în contact, dar dracii le tâmpiseră creierii și toți deveniseră ad-hoc juriști rafinați iar eu eram privit ca boul bălții. Ah, da? Atunci ia du-te tu, poporule prost și fudul, la groapa istoriei! Când credeai că ești mai liber și boicotezi mai cu spor, atunci ți-au aruncat ăia hamul peste bot. Acum ia de trage ! Falia se continuă și se adâncește pe tema măștilor și a vaccinării. Deși masca nu protejează, hai să o purtăm și să-i obligam pe toți să o poarte, “că-i mai bine decât deloc”. Chit că a crescut exponențial numărul de infectări din toamnă, de când ne fugăresc ageamiii ăștia să ne punem cârpa pe bot chiar și pe stradă, deci s-a văzut că n-avea treabă sula cu prefectura. Sau: deși vaccinul nu împiedică infectarea vaccinatului și nici transmiterea mai departe a virusului, hai să nu-i mai punem în carantină pe cei care vin din zonele roșii, cum ar fi Anglia, că’s vaccinați. Apoi să ne mirăm de unde avem tulpina britanică în România și să-i injuram pe cei nevaccinați că’s niste înapoiați. Și să le interzicem participarea la serbarea de final de an din curtea școlii. Ș.a.m.d. Deci falia aceasta arată existența unui nucleu de oameni foarte dispuși să-și urască semenii din varii motive. Niste veritabili influenceri care-i atrag în sfera lor de energie negativă pe cei nehotărâți. Aceasta am observat în societatea ultimilor 3 ani: exacerbarea urii față de semeni. Asta este o lucrare drăcească destul de evidentă pentru cine are ochi să vadă. Trebuie să recunosc că vrăjmașului i-a cam reușit mișcarea. Divide et impera. Nu-mi pun speranța în liderii prezentului. Îmi pun speranța în generațiile care ne vor succeda și de aceea mă zbat să le transmit un set de valori creștine copiilor mei și o verticalitate pe care nu o dobândești din cărți. Observ in jurul meu cu bucurie că și alții fac același lucru. Dintre acesti mici copii există posibilitatea ca mai târziu, când noi n-om mai fi, să se ridice elite curate. Cum le spunea părintele Arsenie Boca celor care se văitau de preoții de la parohie: “N-aveți preoți buni? Păi nașteți-i, căci dintre voi sunt!”.

    sâmbătă, 02:29:11, 19 iunie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    Vă mulțumesc pentru răspuns, sunt onorat de felul în care apreciați contribuția mea. Am observat cu bucurie accentul pe care-l puneți asupra participării noastre în societate în calitate de creștini. Desigur, „în societate” și „în calitate de creștini” ar trebui să reprezinte un singur timp. Din păcate, întrucît la noi conștiința participării la viața Bisericii este destul de palidă, această mișcare implică inevitabil doi timpi. După cum știm, Solidaritatea a rezistat și în cele din urmă a învins pentru că era întemeiată pe un nucleu de catolici practicanți, cu participare și împărtășire zilnică. Nu discut aici cît de reală este împărtășirea într-o biserica schismatică, ci vreau să subliniez conștiința lor creștină ca temelie a implicării civice. Sunt cu totul de acord cu dumneavoastră că acest lucru nu ne eliberează de sarcina participării la viața publică, dimpotrivă, ne face cu atît mai responsabili. Dar este o responsabilitate creștină, nu una civică. Din păcate, liderii ortodocși îmi pare că au încurajat confuzia dintre cele două tipuri de responsabilitate fie și prin faptul că nu au precizat diferența dintre ele.   Nu cred că problema este că elita nu-și recunoaște talantul primit. Nu știu dacă este vreun membru al elitei care să nu-și fi prins talantul la piept. Problema este că și-au pus în lucrare talantul pentru a-și realiza interese destul de omenești. Într-un fel, este riscant să-ți recunoști talantul primit. Este ca-n parabolă: m-am temut să nu-l pierd! (Matei 25, 25). De fapt, cînd îți pui talantul în lucrare, ai toate șansele să te pierzi exterior și să te îmbogățești interior. Toți cei care și-au pus talantul pentru folosul personal, l-au pus împotriva lucrului pe care l-au primit și în felul acesta s-au uscat pe dinăuntru, chiar dacă majoritatea au prosperat exterior. Cei care au primit talantul pentru credință, l-au pus împotriva credinței. Cei care l-au primit pentru țară, l-au pus împotriva țării. Cei care au primit talantul pentru a-i învăța pe alții, l-au pus pentru a-i tîmpi pe elevi. Dar pe măsură ce talantul merge bine și să se-nmulțește în lucrarea pentru care l-ai primit, ție îți poate merge rău și te poți împuțina exterior, deși sporești lăuntric și de regulă în mod tainic. Cine vrea asta? Dar cred că prin aceasta avem deja un criteriu pentru a deosebi între adevărata slujire și cea interesată.   În definitiv, slujirile sunt diferite, precum și numărul talanților. Fiecare slujește acolo unde este: nu doar în funcția lui, dar efectiv acolo unde este acum: în autobuz, la ghișeu, la casă, în bloc față de vecini, în familie, la ședința cu părinții etc. De multe ori, nu ne îndeplinim slujirea pentru că suntem în altă parte decît acolo unde ar trebui să fim. Pentru că nu suntem noi atunci cînd nu suntem unde ar trebui să fim. Pentru că integritatea noastră este afectată și ne lipsește de puterea și curajul slujirii. Și pentru aceasta trebuie să o regăsim (am scris ceva despre asta și cumva se potrivește cu actuala discuție la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/despre-sensul-traditional-al.html) Elita are nevoie de noi toți, iar noi toți avem nevoie de elită. Elita face parte din popor și tocmai de aceea îl poate reprezenta. Însă la noi elita se distanțează cu dezgust de poporul care nu o merită, firește. Acesta este motivul pentru care elita nu cere ajutorul, cere admirația (și o cere explicit, acuzîndu-i pe toți cei care întîrzie s-o facă de complexe resentimentare)

    vineri, 21:55:04, 18 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    1.Am niscai probleme cu secţiunea de admin, mi-a fost semnalat cu întârziere comentariul dvs. Felicitări pentru ultimele articole, sunt exact ce trebuie scris în acest moment! 2.Domnul Micea Platon este un exemplu foarte bun pentru acest subiect întrucât este, în opinia mea, un reprezentant autentic al elitelor româneşti, căruia îi port un deosebit respect pe care i l-am şi comunicat cu câţiva ani în urmă. De altfel, cartea pe care a scris-o despre Elite şi conştiinţa naţională tot de la Învăţăturile lui Neagoe Basarab pleacă, de la o pisanie a Măriei Sale. Însă, cu privire la reconstrucţia comunitară şi redescoperirea locului nostru în Biserică am păreri ceva mai nuanţate. Mi se pare că trebuie să ne regăsim locul nostru de creştini în societate, să ni-l recâştigăm la o adică. Bineînţeles că e necesară vindecarea Bisericii de creştinismul liberal de astăzi şi, finalmente, de minciună, astfel încât locul nostru în Biserică să ne fie un exerciţiu firesc de slujire a Adevărului. Dar acest lucru nu se confundă cu demersurile necesare pentru participarea la viaţa publică în calitate de creştini ortodocşi. Reconstrucţia nu poate veni decât de la iniţiativa elitelor care (cred că) trebuie mai întâi să-şi asume această misiune şi să-şi recunoască talanţii primiţi, fapt obiectiv care obligă moral şi îndatorează în unghi social. Spun asta ca să se evite cazurile când slujirea reprezintă un simplu troc pentru legitimitate/vizibilitate. Sunt multe persoane cu iniţiativă în spaţiul public care se manifestă ca enablers sub unghi social, fără însă a răzbi în afara curentului. Dimpotrivă, chiar această opoziţie fără impact dă coloratură şi validează dinamica actuală, lucru pe care l-a observat şi Liviu Pleşoianu, printre alţii. Unul dintre motivele principale ale acestui insucces este mărginirea slujirii la necesarul conservării locului câştigat şi culoarului de oportunitate. Deci, nu consider disponibilitatea pentru slujire ca fiind piatra de căpătâi ci disponibilitatea de a cere ajutorul, de a-ţi imagina o activitate care nu poate fi desfăşurată doar pe persoană fizică, ci una care presupune un efort colectiv. Partea aceasta “de lucru în echipă”, simplist spus, implică o cu totul altă dinamică umană pe care nu o văd la cei pe care îi consider elită, nici măcar la cei de rang secund. Mai cred că slujirea despre care vorbiţi este datoria intelectualităţii mijlocii, nu a elitelor. Eu nu pot merge la domnul Mircea Platon să-i cer să aibă o anumită iniţiativă, iar domnul Platon nu trebuie să-şi consume energia pentru a-mi câştiga slujirea. Eu sunt cel ce i-o datorez în virtutea simplei ierarhizări valorice. Noi, cei din intelectualitatea mijlocie trebuie să semnalăm clar şi în mod continuu disponibilitatea de a sluji/sprijini, de a ne implica în anumite activităţi, în marja resurselor noastre. Consider că problema societăţii noastre este la middleclass, nu la elite. Elitele autentice sunt puţine tocmai pentru că meddleclass-ul nu produce fundamentul/combustibilul necesar pentru ca activitatea elitelor să aducă roade. Nu poporul în ansamblu este dator să sprijine elitele, pentru că acest lucru este o naivitate în unghi sociologic, la fel cum este şi aşteptarea ca “noi toţi să ne unim şi să…” Nu merge aşa! Elitele au nevoie de (câteva) persoane (de teapa mea, dacă-mi permiteţi), câţiva mediocri dispuşi să facă munca substanţială, de calitate, care să reprezinte slujire pentru masa mai largă a comunităţii/societăţii. Ne lipsesc groaznic aceşti mediocri şi disponibilitatea lor de slujire. De aceea zic că elitele trebuie să ceară ajutorul şi să ştie ce şi când să ceară: nu mă pot duce eu sau altul, nechemaţi, şi să auzim apoi de la adversari că, poftim: Mircea Platon s-a dat cu nepomenitorii… sau mai ştiu eu ce altă acuză în raport de mediocrul care ia iniţiativa. Oportunitatea slujirii trebuie decisă de cel de la vârf, care trebuie să aibă la îndemână o paletă cât mai largă de alegere. În schimb, ceea ce avem noi astăzi este o mediocritate obtuză, care-şi refuză condiţia, care mimează valoarea socială, care e blocată într-un consum toxic de socializare online. Elitele nu cer ajutorul pentru că (consideră că) n-au de la cine primi şi cred că e semn de neputinţă şi aşa se ajunge la un cerc vicios, în care nici noi nu ajutăm looseri, iar elitele se zbat “pe persoană fizică”. Concluzionez, începutul nu e slujirea, e cerutul ajutorului, încrederii, îngăduinţei, sfătuirii şi, din ce se obţine, să se înceapă ceva în mod viabil, palpabil, fără a cădea în ispita virtue signaling şi restul lucrurilor pe care le observăm azi. Iertaţi-mă!

    vineri, 13:07:05, 18 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Adevărul tardiv despre cardul de sănătate:

    Subiectul este reluat într-o formă mai sistematizată în interviul realizat de situl Lumea Justiţiei. Dezvăluirile confirmă faptul că SRI a fost principala instituţie care a luptat împotriva drepturilor cetăţeneşti, pe baza principiului faptului împlinit, în lipsa oricărei baze legislative. Lovitura de stat în formă continuată pe care o parcurgem astăzi este doar o continuare a politicii SRI de a-şi trece sub control direct activitatea statului şi pentru a asigura controlul societăţii, acţiune ce a împiedicat consolidarea instituţională a statului român. SRI parazitează puterea executivă a statului român până în punctul unei complete substituiri, problemă care, la un moment dat, va trebui totuşi luată în discuţie ca necesitate obiectivă a reconstruirii statale a naţiunii române. Fiind o structură ierarhică militarizată, controlul SRI este deosebit de uşor de exercitat dacă se vrea. Din discuţiile ce apar în spaţiul public, despre SRI se arată că este controlat de reprezentanţii SUA. Anti-securismul care era foarte necesar după revoluţie, pentru tragerea la răspundere penală a securiştilor care au comis crimele regimului comunist, s-a camuflat în anti-comunism şi s-a stins într-o tensiune intelectuală fără consistenţă politică. Securismul însă a supravieţuit la adăpostul ipocriziei politice fără a se constata că este absolut incompatibil cu statul de drept şi cu regimul democratic. Pentru mine este absolut evident că: sunt necesare forme de lustraţie politică generală, este necesară scoaterea PNL în afara legii şi este foarte necesară desfiinţarea SRI şi condamnarea morală a celor ce activează/au activat în acest organism, toate aceste trei chestiuni fiind, încă, mult prea marginale în agenda alternativă. Dar cu siguranţă va veni şi timpul acestor discuţii. Până atunci, interviul despre care am făcut vorbire: https://www.youtube.com/watch?v=nIeLZ_dvVYE Ce interese ascunse sunt in spatele dosarului, ce spune de contractul cu HP si ce institutii s-au ascuns in spatele dvs?Mandatul meu ca presedinte al CNAS se poate defini prin doua realizari foarte importante: cardul de sanatate care a eliminat mare parte din frauda din sistem si celebra taxa Clawback, care inseamna, pe intelesul tuturor curajul pe care zic eu ca l-am avut la momentul respectiv de a impozita firmele mari de medicamente, asa numitele big pharma. Sunt bani care au intrat in conturile Romaniei, 350 milioane euro/an, vreo 3 miliarde euro pana in acum, bani care s-au dus catre pacienti.Revenind la primul element, nu stiu daca astazi m-as mai aventura sa fac cardul de sanatate, pentru ca acest card de sanatate s-a dovedit in afara de a-si face treaba pentru sistemul sanitar, s-a dovedit in final ca este folosit, la ora aceasta, intr-un sistem mult mai complex, mult mai nedemocratic, mult mai intruziv in viata noastra de zi cu zi. Daca vreti, inclusiv care atenteaza la elementele democratice din aceasta tara, respectiv asa numitul sistem Big Brother de la SRI si care nu se putea face niciodata fara acest card de sanatate, mai precis fara bazele de date asociate acestui card de sanatate.Cum a intrat SRI in posesia bazelor de date?Foarte simplu! Le-au replicat ilegal. Cu alte cuvinte, prin diferiti oameni, fie insititutionali, fie prin actorii care au facut aceste proiecte, le-au replicat ilegal pe suport fix, stick, CD. Nu exista nicio baza legala de replicare a acestora date. Iar bazele de date aferente cardului de sanatate sunt cele mai complexe baze de date care au fost construite vreodata in Romania, pentru ca pentru prima data s-a reusit unirea bazelor de date civile cu cele militare, servicii de informatii, sistemul de justitie, si asa mai departe. Ceea ce s-a reusit la CNAS sub pretextul acestui card de sanatate, in realitate a avut si o a doua fateta, un interes major declarat inca din primele luni de la venirea mea la CNAS, de a fi folosite pentru constructia acestui sistem Big Brother, sistem de monitorizare a noastra, a tuturor.Contractul a fost incheiat intre CNAS si HP. In ce moment a venit si SRI in dosar?Cred ca nu aveam o luna in CNAS… ori l-a adus dna Socol, ori a venit singur, dar a venit la mine dl general Zamfir, care a fost fostul prim-adjunct al SRI si care mi-a explicat ca daca vreau sa fac acest card de sanatate trebuie sa merg bara la bara, apropo de conditiile tehnice, si sa tin cont de anumite functionalitati pentru ca altfel nu se va putea face si ca exista un interes major al SRI de a transfera aceste baza de date si de a folosi aceste baze de date ca un element fundamental, ca cea mai importanta caramida in arhitectura sistemului Big Brother. Sunt chirurg de profesie, nu intelegeam pe vremea aia ce inseamna sistemul Big Brother, ce inseamna elementele de monitorizare si singrul meu gand a fost cardul de sanatate. A fost un compromis.Dar SRI nu era introdus in actele de perfectare! S-a introdus singur in negocierea contractului?Initial, pentru ca era nevoie de acceptul celorlalte institutii militare din Romania, SRI, SIE, Doi si-un sfert, STS, Ministerul de Interne, Armata, care din diferite motive nu au predat niciodata bazele proprii de date din motive de securitate. Nu existau aceste transferuri de date din aceste sisteme.Eu am fost folosit ca un cal troian, am fost luat de mana si dus la intalnirea cu reprezentatii de la alte servicii de informatii care voiau sa stie despre ce este vorba. Am fost folosit practic aducand argumentul ca trebuie sa facem cardul de sanatate. Practic i-am fortat sa predea bazele de date in beneficiul public, bineinteles.Elementul ascuns din toate aceasta poveste a fost ca nimeni nu stia atunci, cu exceptia probabil a celor initiati, ca aceste baze de date vor fi replicate si se va purcede la constructia acestui sistem Big Brother.Cu ce nume grele ati avut intalniri in acea perioada si ce v-au cerut efectiv?Am avut intalniri cu toatele numele grele din serviciile de informatii. M-am vazut cu dl Maior, cu dl Coldea, cu dl Voinescu, cu dl Cocoru. Acestia din urma, Cocoru sau Voinescu au fost niste oameni care au incercat sa ma ajute in constructia cardului de sanatate pentru ca nu mai scapau… nu au fost cei care decideau. Elementele decidente au fost dl Maior si dl Coldea. Dovada, ca la sfarsitul acestei povesti, dl Coldea mi-a multumit personal si mi-a spus ca SRI nu va uita niciodata serviciile pe care le-am adus.Cum a putut SRI sa interfereze intr-un proiect finantat din banii CNAS si sa puna conditii in incheierea unui contract de asemenea anvergura? Cum v-au convins?Acesta este caietul de sarcini de la cardul de sanatate si vedeti ca pe fiecare pagina sunt niste semnaturi. Aceste semnaturi sunt semnaturile ofiterilor care au scris acest caiet de sarcini la CNAS. Au fost ofiteri si de la SRI si de la MAI si de la STS. Au venit cu ordin de serviciu pe care le-am vazut eu si au facut acest caiet de sarcini tocmai pentru ca ar fi existat niste suspiciuni ca eu as fi vrut sa malversez o procedura de licitatii in favoarea HP. Atunci am avut o discutie si cu Maior si cu Coldea si le-am spus ca daca ei cred asa sa se ocupe si sa isi asume. S-au ocupa si in final a castigat tot HP.Cum ati ajuns sa fiti acuzat de acte de coruptie, ca ati primit sume de bani de la HP cata vreme toata aceasta operatiune era coordonata strict de SRI si alte servicii de informatii?Este o intrebare la care as vrea si eu sa va dau un raspuns si nu pot decat sa fac speculatii, pentru ca in toti anii acestia am incercat sa gasesc raspuns la aceasta intrebare. Oricat m-as invarti nu pot sa nu observ ca elementul care este determinant si conteaza sunt in primul rand banii. Toate aceste contracte au fost semnate cu aprotul decisiv al SRI, in sensul ca au participat cu elementele tehnice, cu expertiza lor. Nu este pana la urma nimic ilegal. Acuzatia specifica indreptata catre mine este ca as fi fortat HP, firma americana in topul bursei americane, ca eu nu semnez contracte daca nu imi dau mita.Care este rolul dvs in aceasta procedura?La cardul de sanatate nu am niciun rol. Acesta a fost caietul de sarcini, care a fost transmis la Imprimeria Nationala, care a facut licitatia propriu zisa, a desemnat castigatorul HP si conform hotararii de Guvern eu nu am facut decat sa semnez cu castigatorul desemnat de Imprimeria Nationala.Asta este cea mai flagranta, sunt dovezi clare pe care am putut sa le strang si eu pentru ca foarte multe hartii au disparut de la CNAS. De exemplu, sedintele in care s-au scris acest caiet de sarcini cu numele in clar ale ofiterilor care au fost sunt disparute la ora actuala si nu mai exista acele rapoarte de sedinta oficiale.(…)Functiona protocolul SRI DNA. Un singur cuvant sa spuna HP ca nu vreau eu sa semnez contractul care are dubla functionalitate civila si militara nu numai ca zburam de pe scaunul ala, dar nu apucam nici sa cobor scarile.Cumva banii care se spune ca au ajuns la dvs si urmatorii care au venit la conducerea CNAS nu cumva s-au dus la niste baieti din servicii si acum sunteti tap ispasitor, tocmai pentru ca stiti si trebuie sa va inchida gura?Va spun cu siguranta, DA, dar pentru ca am invatat ca e bine ca atunci cand faci o afirmatie sa poti sa aduci si dovezi, ma feresc sa ii nominalizez, cu toate ca ei stiu, din spirit de conservare. Trebuie sa ai un spirit de conservarea daca nu ai dovada. Cum se spune in popor, pe gura, stiu unde s-au dus si intr-adevar sunt catre anumiti sefi din structurile de forta ale Statului roman. Domnul acesta de la HP, Radu Enache, impreuna cu doamna Socol, nu numai cazul meu, ci timp de circa 25 de ani au fost niste roti motrice in tot sistemul public din Romania, au avut legaturi cu toate partidele politice si mai ales cu SRI.O sa ma intrebati ce dovada palpabila am. Pai, sistemul Big Brother de care spuneam si care a fost facut ulterior cardului de sanatate, l-a castigat tot doamna Socol, prin Siveco. Unde ati mai pomenit ca o firma, doamna Socol, sa fie condamnata, sa iasa din puscarie si sa castige cel mai importanta proiect care s-a facut vreodata la SRI, respectiv Big Brother. Unde s-a mai pomenit lucrul asta decat daca nu esti din interior? Cum va explicati ca cel care a coordonat caietul de sarcini la CNAS a fost domnul general Statescu si este fostul sef al directiei IT din SRI. Este acelasi om care a coordonat licitatia Big Brother la SRI, unde a iesit dna Socol.Se incearca aruncarea dvs in inchisoare tocmai pentru ca stiti prea multe despre cei care au coordonat aceste contracte?Chestia cu stiutul e alta, chestia cu doveditul e alta. De stiut, stim mult, de dovedit e mai greu. Dar ce va va pot spune cu certitudine este ca dna Socol are informatiile cheie pentru foarte multi oameni din Romania si din clasa politica si la varful conducerii serviciilor, nu numai de la SRI. Este o placa turnanta de 20-25 de ani incoace.Cel care a facut denuntul este un martor cu identitate protejata, Alexandra Patrichi. Din modul de redactare a denuntului care redacteaza despre acte de comert facute la varful Siveco, pare ca ar fi dna Socol. Intrucat probele sunt atat de putine, credeti ca s-a practicat si in cadrul dvs acelasi mod practicat la unitatea de elita DNA Ploiesti cu identitatile protejate?In decizia mea de condamnare sunt luate in considerare si declaratiile lui Patrichi si declaratiile lui Socol pe care am adus-o noi in instanta, cu toate ca declaratiile ei din instanta nu au nicio legatura cu ce spune acel martor sub acoperire care, imi asum eu, ea este.In acelasi denunt am vazut ca l-au acuzat de primire de sume importante de bani si pe liderul PNL, dl Cristian Busoi, care a fost la randul sau presedinte CNAS in 2013-2014? De ce in cazul dvs DNA a luat in seama declaratiile si v-a deschis dosar, iar la dl Busoi nu s-a intamplat acest lucru?Eu nu pot sa fac decat niste asocieri si niste speculatii. O sa va dau un raspuns foarte condensat. Depinde ce prieteni ai intr-un anumit moment. Eu nu prea am prieteni si nu prea am avut prieteni pentru ca relatia mea cu oamenii de la varful SRI, ca sa fie foarte clar, niciodata nu a fost roz, pentru ca niciodata nu am fost sa le ling clantele sau sa fiu foarte slugarnic cu ei.Regretati ca nu ati fost mai apropiat de Maior si Coldea?Nu cred ca sunt niste oameni care sa merite sa le fiu eu apropiat.Intrebarea concreta este daca credeti ca o apropiere de acestia v-ar fi scutit de toata aceasta situatie?Nu cred ca pe dl Cristian Busoi l-a scos la liman dl Coldea si dl Maior, pentru ca dl Cristian Busoi avea o afinitate si niste prieteni care, dupa 2014, vazand ca denunturile sunt facute ni 2017 si 2018, l-au aparat. Nu cred ca dl Coldea l-a aparat pe dl Busoi.Credeti ca veti fi condamnat in apel? Vi se pare un proces echitabil, se tine cont de apararile dvs?O sa spun elementele concrete. Vorbind despre completurile specializate si intreaga poveste pe acest subiect, la fond am fost judecat de o doamna judecator care a fost detasata de la Bolintin si care nu a judecat in viata ei nu dosare de coruptie mari, n-a judecat in viata ei niciun dosar de coruptie. Primul dosar de coruptie pe care l-a primit a fost al meu, inainte fiind toata viata judecator si procuror la Bolintin. Nu stiu cum o fi la Bolintin, dar acolo sigur nu avem de-a face cu card de sanatate si cu altele. Nu vreau sa arunc anatema, sa acuz pe cineva, dar intreb: ce mai inseamna completuri specializate in ceva daca tu nu ai judecat niciodata un caz de coruptie? Doamna judecator a avut un comportament, nu am ce sa spun, ne-a lasat sa ne audiem martori, probe… modul cum a fost redactata hotararea si motivele de condamnare au lasat si lasa in continuare, si nu o spun eu, o spun avocatii, pentru ca nu sunt specialist in drept, foarte multe semne de intrebare.Ma asteptam ca in apel sa pot sa ii reaudiez pe acesti doi martori pentru ca pe baza hotararii de la fond aparusera niste elemente noi si as fi vrut macar sa spuna in fata onoratului complet doua lucruri: A fost implicat SRI in elaborarea caietului de sarcini, documentatie, tot ce a insemnat baze de date si ce sunt eu acuzat? Da sau nu?Ati facut solicitare in sensul asta si vi s-a respins?Am cerut audierea lor si nu s-a admis! Voiam sa le pun doar doua intrebari. Ati fost cu domnii generali la masa? Si doi, declarati ca v-am santajat sa imi dati mita, spuneti doamnei judecatoare daca este asa!Suntem in faza de apel, la Curtea de Apel Bucuresti, aproape de finalul procesului si as vrea sa stiu daca judecatoarele care va judecata, dna Panioglu si dna Gulutanu, au reaudiat martorii, au readministrat probele, la fel ca la fond?Nu! Nu s-a acceptat chestiunea asta! Ce pot sa va spun cu siguranta este ca nimic din ce spuneti dvs nu s-a intamplat.Aveti senzatia ca in sala de judecata se face justitie in faza de apel?Incerc sa ma gandesc ca asa ar trebui sa arate justitia. Nu am mai fost niciodata la un proces, dar ce pot sa va spun cu siguranta este ca senzatiile mele nu sunt de deplina siguranta ca cineva vrea sa afle adevarul. Acest caiet de sarcini despre care vorbesc nu exista la dosar. A fost trimis in judecata cu elemente foarte specifice, nu cumva sa ne atintem de chestiuni care ar implica alte institutii, cum este SRI. S-a decupat specific… un dosar atat de important si a fost trimis in judecata un singur om, eu!Vad ca aveti niste adrese indreptate spre forurile europene. Despre ce este vorba?Proiectul Big Brother facut de SRI are niste elemente tehnice extrem de interesante. S-a facut pe fonduri europene sub motivatia ca acest proiect va fi predat Guvernului Romaniei. Cu alte cuvinte se construieste un sistem informatic in care sunt adunate toate bazele de date, toate informatiile despre noi, inclusiv datele medicale cu tratamente si cu boli.. cu ce drept trebuie sa stie cineva ce boala are cineva? In ce calitate si de ce? Poti sa ai acces la informatiile astea dar numai cu mandat judecatoresc.Sistemul s-a facut sub pretextul ca este sistem public, s-a facut cu bani europeni, a fost prima minciuna spusa si de Guvernul Romaniei si de catre cei din SRI, si vorbesc despre niste persoane. Au accesat 40 de milioane de euro, au facut o licitatie, a castigat doamna Siveco impreuna cu o firma englezeasca BAE Systems, care sunt livratorii asa numitului motor de cautare care are un rol fundamental, la fel ca motorul Palantir din Cambridge Analytica care sondeaza instantaneu internetul si toate informatiile si construieste povestea fiecarui cetatean. Or, acest motor nu putea sa fie dat fara acordul Marii Britanii. L-au dat in final sub promisiunea ca nu este un proiect militar, ci este un proiect civil ce va fi predat Guvernului Romaniei. Acest proiect a fost finalizat in 2019, nu a fost predat si nu cred ca va mai fi predat.Astea sunt scrisorile pe care le fac eu catre Camera Lorzilor din Marea Britanie si catre Comisia Europeana spunandu-le foarte clar ca au fost mintiti. Sa nu ne mai miram ca ne trateaza cum ne trateaza. daca la nivel institutional european ne ducem si mintim. Miza este uriasa pentru ca acest sistem poate fi folosit ilegal, discretionar pentru sondarea vietii fiecaruia.Sistemul functioneaza in prezent?Absolut. Functioneaza la SRI. Daca l-ar fi predat cum au promis Guvernului Romaniei devenea accesibil mai multor institutii, MAI, MApN, dar numai ca accesarea lui se face prin niste norme si cu mandat judecatoresc. Se vede clar cine l-a accesat si la ce il foloseste. Nimeni nu a spus ca nu este necesar pentru anchete si altele, dar trebuie folosit in mod specific si, mai ales, legal.Daca v-at intalni cu actualul sef SRI Eduard Hellvig, ce i-ati spune?M-as stapani sa ii spun ce i-as spune pentru ca ar fi poate niste cuvinte cam dure. In momentul cand folosesti forta imensa a acestui serviciu – este principala institutie de forta din Romania, si atentie, anumite persoane, cum s-a intamplat cu Coldea, Maior, si cine a mai fost pe acolo – impotriva poporului tau, impotriva democratiei, doar pentru a-ti impune forta si asa numita viziune a ta asupra societatii, lucrurile niciodata nu pot duce catre ceva bun. Romania ar trebui sa se dezvolte pe alte coordonate decat pe cele pe care suntem acum, respectiv pe invatamant, pe sanatate. Ar trebui sa ne gandim la viitor si sa nu stam sub imperiul fricii pe care anumite persoane din trecut, poate si din prezent, o induc in clasa politica si in general tuturor celor care nu sunt slugarnici si nu vor sa execute anumite lucruri, anumite ordine care de multe ori sunt la limita legii. Vorbim aici de insurubarea anumitor persoane in sistemul public acutal din Romania si care condu anumite institutii publice, dar care nu mai raspund sau nu sunt subordonate real, pe linie ierarhica, asa numitilor civili.De cand a venit Edurad Hellvig la conducerea SRI avea posibilitatea sa schimbe ceea ce au facut cei dinaintea lui? Putea sa stopeze sistemul asta, ca sa nu mai stea lumea cu panica, ca SRI are acces neconditionat la toate datele fiecarui cetatean? Puteau schimba ceva?Eduard Hellvig are sapte ani de cand e directorul SRI. Sapte ani e cu un an mai mult decat o facultate de medicina grea. Te specializezi, poti sa iei decizii, 6 luni, un an, te acomodezi, dar dupa aceea incepi sa intelegi. Nu stiu daca putea sa schimbe pentru ca, din observatiile mele, anumiti domni generali cand ajung pe functii considera fiecare ca e feuda lui si isi cam fac de cap. E foarte usor sa folosesti in acceptiunea publica seful SRI, spunand ca stie tot si coordoneaza tot. Nu cred ca domnul Maior stia tot ce face domnul Coldea. Ei sunt mult mai puternici decat conducatorul civil al institutiei. Cred ca suntem singurii din UE in care SRI e institutie militarizata. Si FBI este civil, are inclusiv prerogative asemenea procurorilor. Nu cred ca un civil a fost sau va fi vreodata bine primit intr-o institutie militarizata.

    vineri, 11:02:48, 18 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    https://www.qmagazine.ro/ecouri-ale-revocarii-renatei-weber-democratia-a-murit-traiasca-statul-de-drepti/ De urmărit discuţia şi susţinerile celor doi de mai jos: https://www.youtube.com/watch?v=9_MyPNnUYGg

    joi, 16:43:22, 17 iunie 2021

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Elite care nu ştiu să ceară ajutorul!:

    Cred că elita ar trebui să învețe în primul rînd să slujească și să înțeleagă că fără această disponibilitate a slujirii nu poate fi niciodată cu adevărat elită, adică o elită reprezentativă, cum precizează Mircea Platon în mai multe rînduri. Cînd nu lipsește, capacitatea de jertfă este din păcate practicată mai ales ca o formă de spectacol: dacă ni se-ntîmplă ca în urma unor afirmații de natură conservatoare conturile noastre de facebook să fie suspendate sau închise, unii dintre noi se laudă cu asta de parcă ar purta semnele unei torturi pentru credință. Reconstrucția comunitară nu este posibilă cîtă vreme ne lipsește conștiința comunității și vocația apartenenței. Nu știu în ce măsură poate fi construit așa ceva, poate doar în sensul în care suntem dispuși să facem efortul de a ne redescoperi locul nostru în Biserică și în neamul nostru.

    miercuri, 22:12:22, 16 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Eu, cu mintea mea de acum, văd o singură persoană care îndeplinește toate cerințele: avocat Gheorghe Piperea. Din păcate, nu văd pe altcineva, lumește vorbind. Îi lipsește sprijinul însă..

    sâmbătă, 22:58:41, 12 iunie 2021

  • Andrei

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    “Nu este vorba despre preţiozitate intelectualistă ci de răspunderea pe care intelectualitatea mijlocie o are faţă de igiena spaţiului public şi pentru a-şi proteja elitele. Dacă singurul mod în care elitele pot să se conecteze la baza socială din care provin este să renunţe la standardele formale ale expertizei lor, atunci le vom coborî la nivelul nostru sau mai jos. Asta, în loc să ne tragă ele, elitele, în sus, să ne bucurăm de o formă de emancipare. Dacă noi nu suntem capabili să ne ridicăm când ni se dă ocazia, elitele îşi abandonează baza socială, ne lasă pe noi în sărăcia noastră şi-şi caută alte izvoare de legitimitate.” Hristos s-a înălțat! Și cine ar fi elitele, după părerea ta, Mihai? E vorba de o problema de viață și de moarte, și tu vorbești de emancipare, legitimitate? Sa ne tragă elitele in sus? Ori sunt eu mai redus, ori …..

    sâmbătă, 22:28:56, 12 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Broşura este mai bine decât nimic, dar, în acelaşi timp, este un foarte mare rău, prin aceea că cimentează o anumită formă de comunicare colectivă specifică civismului ortodox, formă de comunicare ce este inadecvată scopului pe care şi-l propune. În contextul în care spaţiul public este dominat de acuzaţii de fake news, de colportaj de date neverificate sau îndoielnice, de ce să căutăm să fim uşor de încadrat în categorii gata compromise? În raport de contextul actual, credeţi că acesta este modul în care trebuie să fie citate cazuri de malpraxis? Ce ne propunem să obţinem cu această broşură şi care sunt efectele colaterale? Nu în ultimul rând, subliniez că discuţia despre broşură a pornit tocmai pentru că a fost publicată pe acest blog. Nu am combătut acest demers la el acasă ci aici la noi, unde totuşi avem alte repere. Eu unul, dar şi alţii dintre cititori, urmărim şi surse formale, cu reputaţie, fără însă a le absolutiza. Ele sunt valoroase şi au reputaţie nu pentru că apar într-un anumit formal, ci pentru că există o coerenţă şi o valoare certă în echilibrul între formă şi conţinut. Nu este vorba despre preţiozitate intelectualistă ci de răspunderea pe care intelectualitatea mijlocie o are faţă de igiena spaţiului public şi pentru a-şi proteja elitele. Dacă singurul mod în care elitele pot să se conecteze la baza socială din care provin este să renunţe la standardele formale ale expertizei lor, atunci le vom coborî la nivelul nostru sau mai jos. Asta, în loc să ne tragă ele, elitele, în sus, să ne bucurăm de o formă de emancipare. Dacă noi nu suntem capabili să ne ridicăm când ni se dă ocazia, elitele îşi abandonează baza socială, ne lasă pe noi în sărăcia noastră şi-şi caută alte izvoare de legitimitate. Lucrurile acestea sunt prea strâns legate între ele, iar faptul că noi nu luăm în considerare aceste chestiuni reprezintă o explicaţie pentru faptul că ne simţim marginalizaţi în viaţa cetăţii.

    sâmbătă, 14:28:10, 12 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Îmi cer iertare că vă răspund cu întârziere şi vă mulţumesc pentru critică. Vă înţeleg bine punctul de vedere şi sunt convins că, dacă veţi cumpăni asupra răspunsurilor mele, îmi veţi înţelege mai bine opinia. Cunosc bine ideea de samizdat, dar acest circuit a fost rezultatul unui anumit context şi a unui anumit scop, care nu sunt aplicabile situaţiei noastre. Ca să fiu sincer până la capăt, tocmai blogul acesta este reprezentarea ideii de samizdat, fiind o platformă “autoeditată” care poate activa, la nevoie, multe funcţionalităţi… Formatul grafic pe care l-am ales este un mesaj în sine, în afară de conţinutul său scriptic. Mai potrivită ar fi altă comparaţie: imaginaţi-vă cum ar fi să încercaţi să urmăriţi o conversaţie pe un subiect foarte important dar care este redactată într-o modalitate complet agramată. Corectitudinea gramaticală este tot o formalitate. Bineînţeles că ideile în sine exprimate îşi păstrează valoarea substanţială, dar exprimate într-un mod agramat îngreunează participarea şi implicarea. Broşura respectivă nu este rezultatul unor constrângeri care au produs formatul samizdat, ci este un efect al gândirii “merge şi aşa”, iar asta în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, este o manevră securistă de tipul siturilor naţionaliste “honey pot” care sunt/erau toate pe un fond negru, cu scris verde, cu cruce celtică etc. această simbolistică este o formă de comunicare cel puţin la fel de expresivă cum este mesajul scris. Comunicarea modernă cunoaşte foarte bine efectul acestor itemi de comunicare, de aceea avem, de pildă, manuale de identitate vizuală care prescriu cu precizie formatul de exprimare, exact cum unii dintre noi am învăţat în şcoală regulile de punctuaţie. Comunicarea publică impune şi acest gen de rigoare care, concret, impune ca mesajul să fie coerent atât în formă cât şi pe fond, atât din punct de vedere tematic cât şi cu privire la emitent. Întrebaţi-vă dacă, un reputat medic din România, având deja o părere proprie despre subiectele vizate de broşură, este îndemnat ori îndepărtat să intervină public, să participe şi să îmbogăţească conversaţia cu o părere proprie. Ce ne dorim să fie reprezentativ pentru ortodoxie? O conversaţie de înaltă ţinută, purtată în termenii legitimi şi adecvaţi importanţei subiectului sau… Dumneavoastră, cât de interesată aţi fi să combateţi o părere contrară, exprimată în termeni foarte categorici, într-un mesaj plin de greşeli gramaticale. Nu ţine de caracteristica de a fi sau nu manipulabil deşi, tocmia prin faptul că desconsideraţi rigorile formale ale comunicării publice, păreţi foarte vulnerabilă la aşa ceva. Aşa e, suntem oameni inteligenţi, putem suplini o scăpare/eroare gramaticală sau chiar mai multe, putem corecta/complini un mesaj eronat, putem persevera într-o conversaţie care nu duce nicăeri cât timp găsim ceva valoros în această conduită. Putem merge şi în pantaloni scurţi la un eveniment formal. Dar e normal să nu avem aşteptări să fim consideraţi parteneri credibili de dialog în atare condiţii. Mă rog, analogia poate fi extinsă oricât pentru că, indiferent de domeniu, întotdeauna “medium is the message”. Ceea ce denunţ eu este faptul că civismul ortodox se exprimă într-un format care îi cimentează marginalizarea şi auto-ghetoizarea. Si simt că acest lucru nu se întâmplă în mod firesc, pentru că eu am observat o anumită contraselecţie în privinţa elementelor prin care noi identificăm specificul ortodox. Mă rog, discuţia e mai largă iar eu o leg de faptul că nu avem intelectualitate mijlocie în ortodoxie (nici în general în societatea românească, dar pe mine de ortodoxie mă doare). Mediocritatea utilă ar trebui să vegheze asupra standardelor minime de calitate a capitalului de idei şi să caute să îmbogăţească, să crească acest capital, legitimând pe cei ce produc plus valoare. În fine, divaghez, deşi aceasta este o discuţie foarte importantă, care ar trebui ppurtată într-un loc mult mai vizibil decât aici.

    sâmbătă, 14:02:20, 12 iunie 2021

  • Elena

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    ”medium is the message” este valabil pentru cei foarte ușor manipulabili. Ar fi bine să nu aveți o părere atât de proastă despre cititorii broșurii. E clar că e făcută in sistem samizdat, căci editorii profesioniști nu au avut timp, până acum, probabil, de așa ceva. Sau s-au temut. Si nici oamenii de stiință de performantă nu publica așa ceva, ci cel mult susțin din cînd in cînd o comunicare științifică, publică un referat, dau un interviu… Care e preluat de comunicatorii din presa, mai avizati sau mai neavizati. Dar in Romania specializarea jurnalismului științific a dispărut cu desăvîrșire! Trebuie să țineți seama de așa ceva. Evident că avem in față genul popularizării științei, si unul de mîna a doua. Dar de genuri literare ne arde nouă acum? De aia o bună parte a literaturii antisistem apare în condiții editoriale precare, fără concept editorial, fără design de bun gust, asezonată uneori si de patetismele indoielnice ale editorilor, neprofesioniști copleșiți emoțional de mesaj… ceea ce nu face bine, de acord, dar… până va ajunge o editură academică să ia în considerare toate aceste delicate subiecte, e bine să ne folosim de ce avem si să citim printre rânduri. Că știm să o facem. Mai ales cei formați înainte de 1989, cu toată cenzura de rigoare, doar așa ne-am putut forma o gândire liberă, discernând singuri! Să profităm de ce avem, să zicem mersi că aceste texte incă pot circula, căci poate fi și mai rău.

    miercuri, 19:11:02, 9 iunie 2021

  • Elena

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Cunosc destul români nereligioși, chiar fără formație științifică superioară, care refuză campania de așa-zisă imunizare. Au, în schimb, o educație cetățenească solidă, lecturi diverse, un intelect curios, care i-a învățat să gândească liber, să ăși pună întrebări si să caute singuri răspunsuri, altele decît cele de la televizor, pe care nu il folosesc, si nu doresc să fie manipulați. De aici, flerul in a-si alege lecturile edificatoare, inclusiv în chestiunea cu pricina.

    miercuri, 18:57:06, 9 iunie 2021

  • Elena

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Considerați că poziția față de așa-zisul imunizator, expusă în broșură, este motivată doar formal religios? Citez din broșură: ”„Hristos iubește curajul, El care de atâtea ori a spus: Nu te teme, nu vă temeți, nu v aînspăimântați, nu fiți fricoși, pentru ce sunteț ifricoși, îndrăznește, îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”Pr. Nicolae Steinhardt. Virusologul premiat Dr. Sucharit Bhakdi ne recomandă aproape plângând să NU ne facem acest cadou de Crăciun, să nu ne autocondamnăm la moarte.” – Asta numiți dvs formalism religios? Spilcuiesc și din argumentele științifice, în speță, de cazuistică (parte importantă a unei științe empirice, ca medicina) din broșură: ”Avem primele rezultate în Serbia: 70 de doctori aumurit deja. Au fost vaccinați și au murit (nu se știe cauza exactă), apar reacții adverse diferite, pe pielea omului ieșind anumite semne, au fost paralizii faciale, ale brațelor, ale picioarelor, iar mass- media nu anunță nimic din acestea.” Sunt expuse ingrijorator de multe cazuri de genul acesta. – Acesta este, în opinia dvs, ”furajul informațional” ? Citarea atâtor cazuri de malpraxis și eșec în imunizare o numiți dvs ”dezinformare”? Si de ce este broșura ”dăunătoare”? Pentru că îi sperie pe cei nepregătiți de confruntarea cu o realitate incomodă si poate chiar terifiantă, pe care nu vor să o accepte? Chiar nu înțeleg deferența dvs prețios-intelectualistă față de un text onest și curajos, bazat pe argumente și medicale, și religioase, atâtea câte erau accesibile la momentul respectiv.

    miercuri, 18:56:13, 9 iunie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Adevărul tardiv despre cardul de sănătate:

    Din nefericire, o nouă reacţie a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei reconfirmă toate poncifele şi itemii de comunicare folosiţi de presa anticreştină, mergând până la a enunţa expressis verbis “gradul de adecvare la realitate” a unui părinte stareţ care a alunecat pe panta unor îndemnuri care nu pot fi susţinute. Reacția BOR în cazul starețului care crede că „oamenii se vor umple de solzi” din cauza vaccinuluiVasile Bănescu spune că „amestecarea apocaliptică a vaccinării cu credința și teologia nu se intersectează niciodată cu realismul creștin și cu atitudinea instituției Bisericii”.„Eu am prezentat constant poziția publică a Bisericii in această problemă (a vaccinării). Biserica Ortodoxă și celelalte culte religioase din România sprijină doar actul curat de informare cu privire la vaccinare (act care nu e o campanie, ci o reacție a bunului-simț) și îndeamnă la formarea unei opțiuni personale la adăpost de dezinformare.Faptul ca există persoane, inclusiv clerici precum acest părinte stareț, care, departe de lumea reală a informației medicale, nu împărtășesc această poziție normală, rațională, poziție care nu are și nu poate avea nicio conotație religioasă sau teologică, spune multe despre gradul de adecvare la realitate al acestora. Amestecarea apocaliptică a vaccinării cu credința și teologia, confundarea planurilor, punerea în opoziție a credinței cu rațiunea, a Tainelor Bisericii cu actele medicale, toate acestea si multe alte confuzii alimentate delirant de site-uri conspiraționiste care dezinformează programatic, nu se intersectează niciodată cu realismul creștin și cu atitudinea instituției Bisericii.Cred că, din fericire, impactul lor este si va rămâne minor in societate.”, spune Vasile Bănescu pentru Digi FM.Prin urmare, regăsim următoarele formule de exprimare, toate validate şi uzitate în retorica antiortodoxă: adăpost (faţă) de dezinformare;departe de lumea reală a informației medicale;nu împărtășesc această poziție normală, rațională;gradul de adecvare la realitate;al acestora;Amestecarea apocaliptică;confundarea planurilor;punerea în opoziție a credinței cu rațiunea;a Tainelor Bisericii cu actele medicale;toate acestea si multe alte confuzii;alimentate delirant de site-uri conspiraționiste;care dezinformează programatic;nu se intersectează niciodată cu realismul creștin și cu atitudinea instituției Bisericii;impactul lor este si va rămâne minor in societate.Un astfel de rechizitoriu era aşteptat să fie emis de Remus Cernea sau de către purtătorul de cuvânt al USR, necum de cel al Bisericii. Chiar când se impune a recunoaşte o greşeală, nu putem folosi vocabularul inamicului, nu-i putem valida poziţia sa retorică şi semnificaţiile sale subiective, pentru că cei ce folosesc aceste formulări şi temeiuri nu o fac spre zidirea sufletească a nimănui şi nu o fac cu bune intenţii, ci pentru a consolida un ascendent de putere. Noi trebuie să ne purtăm sarcinile unii altora, nu să îi aruncăm să fie devoraţi de fiare pe cei “inadecvaţi la realitate” dintre noi. Efectul produs de astfel de comunicate şi reacţii este unul de dezbinare şi de erodare a propriului sine, a propriei identităţi colective care, mereu, mereu, va conţine şi oi negre, care mereu va produce greşeli şi erori uşor de speculat. Acesta este întocmai procesul de automarginalizare produs în interiorul ortodoxiei despre care am scris în articol şi care culmea, înmulţeşte riscul unor astfel de incidente. Pur şi simplu pare că domnului Bănescu îi este silă de “troglodiţii ortodocşi” ca să reiau un alt poncif al celor cu care pare că se află în acelaşi duh. Predica părintelui: https://www.youtube.com/watch?v=JMyWwEiV1rQ

    marți, 18:51:18, 8 iunie 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    https://www.activenews.ro/stiri/%E2%80%9EVACCINAREA-ANTI-COVID-ESTE-CADOUL-OTRAVIT-PREGATIT-COPIILOR-FEDERATIA-PRO-VITA-SEMNAL-DE-ALARMA-FATA-DE-VACCINAREA-COPIILOR-adresat-Ministerului-Sanatatii-Ministerului-Educatiei-parintilor-si-tuturor-factorilor-decizionali-din-Romania-167145 Iertați!

    luni, 19:25:03, 31 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Îmi cer iertare dar nu pot răspunde prea curând. Deocamdată e bine că nu ne vaccinăm noi. Poate vom găsi o modalitate potrivită ca motivele pentru care nu ne vaccinăm să fie înțelese și să convingă și pe alții din Biserică și, mai larg, dintre românii nereligioși.

    sâmbătă, 18:22:22, 29 mai 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Pentru corectat textul la brosura (cu alta culoare): https://drive.google.com/file/d/1CBWBpYbDsMmG4aqHgYkJPWxv5Tu6BqiW/view?usp=sharing

    sâmbătă, 16:34:50, 29 mai 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    https://www.atitudini.com/2021/05/contribuie-si-tu-la-realizarea-filmului-justin

    sâmbătă, 15:24:38, 29 mai 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Sau sa spuneti ce este nepotrivit (daunator), sa scot? Este si varianta editabila (docx) ce se poate corecta. Multumesc si iertati!

    sâmbătă, 15:15:03, 29 mai 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Textul din brosura despre vaccin a fost preluat in mare parte din alta brosura de pe ortodoxinfo.ro (le cer iertare), dar au mai fost scoase unele lucruri, altele au ramas la fel, iar altele adaugate. Nu sunt toate verificate, ci preluate cum erau cu mici modificari, sau de pe alte site-uri (cuvantul-ortodox.ro, activenews.ro). Iertare daca a provocat suparare! Poate face altcineva ceva mai bun?!

    sâmbătă, 13:20:00, 29 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Într-un comunicat oficial al Mănăstirii Vatopedi, se spune la final că a fost făcută cerere pentru vaccinarea obștii, la începutul lunii mai, forurilor abilitate. Se pare că starețul Efrem a fost transferat la Spitalul Evanghelismos preventiv după ce a fost depistat pozitiv cu covid pe data de 21 mai. Are simptome ușoare și a urmat sfaturile medicilor săi curanți. După ce s-a arătat rezervat inițial, în discuțiile online pe care le-a avut, se pare că în final s-a convins că este bun vaccinul. Nu știu dacă a pus în discuție problema etică a folosirii celulelor de fetuși, dar sunt destule probleme ridicate chiar și din punct de vedere medical. Cât e decizie informată și cât e atitudine mediatică… greu de spus.

    vineri, 22:04:47, 28 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Da, Adrian, sunt jenante afirmațiile Patriarhului din cuvântul de Paști din filmare, un fel de publicitate mascată la pelerinaje cu Basilica Travel și la vaccinare. Totuși, în contextul presiunilor puse chiar și public de guvern în sensul unui sprijin fățiș pentru vaccin, ele sunt mai mult o eschivă, un refuz. Nu am pretenții mai mari, din păcate, de la ierarhii noștri. E un soi de politică. Nu vreau să intru într-un vârtej de a critica în stânga și în dreapta. Sunt evident în dezacord, aș dori o atitudine mult mai „fără a căuta la fața oamenilor”, că așa este Evanghelia, dar cred că este necesară o reglare a tirului și efortului nostru de mărturisire; să fim încrezători în Dumnezeu, ponderați, așezați, neisterizați, fără să ne luăm după orice teorie sau idee conspiraționistă, ci ancorați în adevărul lui Hristos, fără să ne speriem prea mult de valurile din jurul nostru și să nu le băgăm prea tare în seamă pe marea vieții. Am considerat că e mai bine să nu se facă o știre din îndemnurile mascate și distante ale PF la vaccinare, ci să privim mai lucid tot ansamblul.

    vineri, 19:19:17, 28 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Răspunsul pe foarte scurt este: medium is the message. Nu contează doar ce spun ci și cum spun/în ce scop spun. E mai bine decât nimic, dar totuși foarte puțin. Broșura este extrem, extrem de dăunătoare pentru că ne obișnuiește să credem că așa trebuie procedat și că atât se poate. Părerea mea este că nu așa trebuie procedat și că trebuie să putem mai mult. Un început este și subiectul acestui articol, doar că rezultatul este nefavorabil. Forma este însă cea corectă, viabilă, perfectibilă, este mediul care legitimează participarea publică, nu ne izolează. Nu am cum scrie acum mai mult. Îmi cer iertare.

    vineri, 15:05:16, 28 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Hristos a inviat! De ce Mihai, pentru tine este ceva extrem, extrem de daunator materialul prezentat de Mitia? Sunt acolo atatea opinii ale unor medici renumiti, cu adevarat specialisti, cercetatori! Sau, Bill Gates, sau Strain-Cercel, Rafila, Citu, Johannis, si toata adunatura asta, nu numai de la noi, ci din toata lumea, sunt ei specialistii, si medicii?

    vineri, 14:52:28, 28 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Hristos a inviat! Din cate stiu, si mitropolitul Ambrozie de Kalavrita nu este de acord cu aceste vaccinuri.

    vineri, 14:48:32, 28 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Cu adevărat a înviat Hrisos! Am stat în dubiu dacă să public sau nu comentariul dvs dat fiind că broșura respectivă conține prea mult balast/furaj informațional, inclusiv speculații, ce ne vatămă. Este însă necesar a se vedea unde ne situăm acum dpdv al civismului ortodox și cât de mult avem de urcat ca să putem participa măcar minimal la dezbaterea publică (dacă ne-ar primi cineva). Broșura este mai degrabă un act de fidelizare față de o perspectivă/poziție antivaccin motivată (formal) religios. Nu este nici informare nici îndemn la acțiune ci dezinformare și împiedicare pentru inițiative coerente. Este, în opinia mea, ceva extrem, extrem de dăunător. Dar, atât putem acum. Măcar așa să se exprime opoziția noastră, conștienți fiind că împotrivirea în acești termeni compromite poziția noastră și ajută la avansarea planului vrăjmașilor.

    vineri, 14:37:24, 28 mai 2021

  • mitia

    la articolul Biserica Rusă înclină și ea, după cea Greacă, să accepte vaccinurile anti-covid, chiar dacă utilizează celule de fetuși la producerea lor:

    Hristos a înviat! https://cloud.degoo.com/share/PjAdoVHAxffcza-AT1YsRw Iertați!

    joi, 23:32:03, 27 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase:

    Vedeți aici: http://www.cnas.ro/casvn/page/model-cerere-de-eliberare-a-adeverintei-de-asigurat-pentru-persoane-care-refuza-din-motive-religioase-cardul-national-de-sanatate.html Și aici: http://www.cnas.ro/page/date-de-contact.html Doamne, ajută!

    marți, 12:51:37, 25 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Într-o emisiune radiofonică de ieri, IPS Teodosie își face un obiectiv să-i critice pe nepomenitori nu oricum, ci justificând Sinodul din Creta că nu avea nici o greșeală. Drept argument este faptul că lumina de Înviere vune la Ierusalim, cu toate că Patriarhul Sfintei Cetăți a semnat și el documentele cretane. Min 1:54:00:https://youtu.be/RwAZebtF-Dc Oare faptul că lumina a venit și anul trecut, când a fost interzis accesul credincioșilor, ne poate duce la concluzia că Dumnezeu asta vrea, să fie făcute slujbele fără ei? Și, prin urmare, opoziția Arhiep. Teodosie față de restricțiile “sanitare” este una greșită, neplăcută și respinsă de Hristos?

    sâmbătă, 17:13:36, 22 mai 2021

  • andrei-d

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Mitrop. Ioan de Banat am văzut ca are cuvinte de lauda, chiar personal adresate IPS Teodosie.

    sâmbătă, 10:15:22, 22 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Protoprezbiterul Nicolae Manolis, colaborator al Pr. Teodor Zisis, a adormit în Domnul. Veșnica lui pomenire!:

    Au fost stârnite multe discuții și comentarii și interes de relatările pornite de la Pr. Matei Vulcănescu despre minunea de la moartea Pr. Manolis, că ar fi cântat atunci când era pregătit trupul său pentru înmormântare la pompe funebre. Există o relatare pe site-ul Κατάνιξη.gr în care se spune că lucrătorul de la pompe funebre declară: „În clipa în care îl pregăteau pe părintele Nicolae, a cântat. [Lucrătorul] i-a chemat pe colegii săi imediat și au adeverit toți experiența comună”. Articolul respectiv este pe un ton prudent, scris pentru „minți (urechi) dispuse să asculte”. Se pare că relatarea Părintelui Matei nu a fost făcută pentru a fi făcută public. Ea nu este foarte bine documentată, deși faptele relatate sunt confirmate din mai multe surse. Deocamdată soția Pr. Nicolae nu dorește vâlvă pe această temă, până la împlinirea a 40 de zile de la adormirea părintelui. Sper că ne vom convinge pe viitor mai pe larg despre cele întâmplate.

    sâmbătă, 10:03:20, 22 mai 2021

  • Ioan R

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Da, dezamăgitoare tare scrisoarea-răspuns a Patriarhiei către IPS Teodosie! Parcă Patriarhia ține neapărat să piardă și mai mult la capitolul imagine în ochii propriilor păstoriți bine informați.

    vineri, 16:57:25, 21 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Un principiu evanghelic spune să nu strecurăm țânțarul și să înghițim cămila. Subiectul ecumenismului parafat în Creta este unul fundamental și orice episcop și chiar și creștinii serioși știu aceasta. Atunci când un ierarh ca IPS Teodosie afirmă că Sinodul din Creta a fost bun, asta arată pur și simplu diletantism sau compromitere. De aceea nu pot înțelege f bine atitudinea sa, care e una bună față de provocările pandemiei, având important subiect, esențial. Nu în contextul discuțiilor despre Mitropolia Tomisului mă gândesc eu să vorbească despre Creta, ci așa cum a făcut-o până acum, la emisiunile radio sau în diferite conjuncturi. Patriarhia… face ce știe (mai bine), transformă temele capitale de credință în bârfe și intrigi lumești. Nu cred să apară ierarhi singulari care să-l apere pe IPS Teodosie, ci ar trebui o atitudine de grup, colectivă, poate nu musai publică. E inadmisibil să fie folosită instituția Sinodului de PF Patriarh sau de Secretar, PS Varlaam, să emită documente în numele tuturor practic, dar fără acoperire reală. Și încă ceva: chestiunea Mitropoliei de Tomis e una de discutat. Nu e rău să fie pusă în dezbatere de IPS Teodosie, dar nu e atât de clară.

    vineri, 11:43:07, 21 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Este puțin probabil să (mai) apară vreo dezicere de Sinodul din Creta pentru că această chestiune este considerată închisă mai ceva decât chestiunea ridicării în rang de Mitropolie a Arhiepiscopiei Tomisului. Chiar și numai menționarea acestui subiect ar adânci conflictul existent. Pe de altă parte, nici nu ar fi bine să apară vreo dezicere în acest context, pentru că ar părea că survine într-o succesiune de replici/contra-replici pe un fond conflictual. Or, mai mult decât dezicere de Creta, noi avem nevoie de ierarhi mărturisitori și iubitori de ortodoxie și, pe această cale, s-ar ajunge și la condamnarea sinodului cretan, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria Bisericii cu celelalte sinoade tâlhărești. Dimpotrivă, mie acest incident cu scrisoarea pierdută a Patriarhiei mă face să cred că acest subiect al sinodului din Creta este definitiv îngropat pentru Arhiepiscopul Tomisului. Dincolo de modul rechizitorial-juridic în care acest răspuns a fost redactat, din care reiese clar stilul de argumentare a părintelui Corduneanu, ceea ce supără foarte mult este că astfel de documente se scurg către o presă nu ostilă ci anticreștină, validându-i termenii de atac și legitimând o critică esențialmente injustă. De pildă, contextualizarea g4media, care se regăsește în toate materialele pe acest subiect, menționează următoarele: Teodosie s-a remarcat constant de la începutul pandemiei prin sfidarea regulilor impuse de autorități, dar și a celor interne ale BOR. Astfel, el a organizat o slujbă de Înviere cu repetiție în 2020, a refuzat să utilizeze lingurița de unică folosință pentru împărtășanie și a avut un discurs virulent anti-vaccin și împotriva regulilor de protecție sanitară.. Or, dintr-o ambiție personală de a-l sancționa pe IPS Teodosie se validează narațiunea “sfidării” pentru un întreg curent social de împotrivire față de abuzul pandemic cu privire la viața Bisericii și nu numai. Din punctul meu de vedere aceste chestiuni trebuie discutate public, dar nu oricum, chiar și neplăcute fiind, chiar și smintitoare la o adică, cât timp astfel de probleme pot fi depășite și nu intrăm într-o stare de tulburare perpetuă. La noi tăcerea aceasta opresivă pervertește ideile de comuniune și de ascultare și lipsește turma de călăuzire morală și intelectuală în privința aspectelor spinoase din viața Bisericii. Tipul acesta de denunțare indirectă produce un efect de compromitere morală și de izolare care nu este specific ortodoxiei dar care devine realitate și la noi. Toate castele, breslele, profesiile ajung să aibă câte un pol de reprezentanți neconformi, disidenți marginalizați, care reproduc o dinamică specifică regimului totalitar, când nu poți discuta fondul problemelor de teama că Adevărul se află la celălalt. E o discuție separată asta. Concluzionez că avem nevoie (măcar) de un alt ierarh mărturisitor care să se solidarizeze cu IPS Teodosie, chiar și minimal-indirect, și care să reformuleze temele compromise de scrisoarea Patriarhiei și să le ducă mai departe. Slabe șanse pentru așa ceva. De Creta ce să mai spunem..

    vineri, 09:38:54, 21 mai 2021

  • Sara

    la articolul Slugărnicia sinodalilor BOR intră în conflict cu „ambiția personală” de a deveni mitropolit a IPS Teodosie sau cu atitudinea sa mărturisitoare?:

    Bine punctat. Multumesc! Ii simt pe ceilalti ierarhi profund neimplicati. E nevoie de mai mult curaj. Pana si pr. Pimen Vlad a considerat ca atitudinea lui IPS Teodosie e una potrivita. A spus-o public. Ii indemna pe ceilalti ierarhi sa faca la fel. In privinta ambitiilor personale, Domnul! Treaba ierarhilor. Pacat de raspunsul Patriarhiei.

    joi, 19:01:49, 20 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Cu adevărat a înviat! Nu cred, nu-mi pare să fie de la Sinodul din Creta. De atunci este percepută mai accentuat de noi. Dar fundația este bine construită de multă vreme. S-a adunat de multă vreme gunoi și acum tot răbufnește, nu mai prididim să înțelegem ce se întâmplă, cu atât mai puțin să putem să-i facem față. Dar apostazia a fost lucrată de ceva vreme și înaintează din ce în ce mai vertiginos. Din păcate, mulți ierarhi, așa cum sunt și cei din postare, sunt nărăviți și depărtați puternic de la credință, nu e o simplă confuzie în sufletul lor. Asta sesizez destul de puternic, evident.

    joi, 17:06:37, 20 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Hristos a inviat! Cred ca este foare periculos ca se reduce problema covid si a vaccinurilor, la doar o chestiune sau problema sociala! Este o chestiune de mantuire! Doar doi ierarhi ortodocsi din toata lumea au avut curaj sa spuna ca in spatele covid si a vaccinurilor se afla sistemul Noi Ordini Mondiale, si sclavia lui Antihrist, IPS Neofit de Morfou si Ambrozie de Kalavitra. O parte au dat raspunsuri de genul lui Pilat, spalat pe maini, altii tac, iar altii chiar sustin toate acestea. Asa cum zicea o maica, grele vremuri traim, dar daca Dumnezeu a ingaduit sa le traim, se va da si putere sa trecem prin ele, daca avem credinta in El.

    joi, 12:12:08, 20 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Adevarat a inviat! Cati inteleg sau isi dau seama de asta? Daca au fost preoti si ierarhi, care au facut asa, si chiar le-au impus !!?? Cum sa crezi ca te poti imbolnavi de la lingurita cu care te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului Hristos? Pai atunci in care Dumnezeu mai credem? Cel Atotputernic, Atoateziditor, sau ??? Cuvintele Mantuitorului “Daca n-as fii grait precum altul n-a grait, daca n-as fii facut minuni precum altul n-a facut, pacat n-ati avea”, sunt valabile si azi, si pana la sfarsitul lumii.

    joi, 12:07:45, 20 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Adevarat a inviat! Mi-a placut ce a spus parintele Chiril, de la Vatoped, ca oamenii sunt disperati sa se intoarcca la vechea normalitate, adica la vechea viata patimasa. Solutia nu este niciun vaccin, ci sa intoarcem catre Dumnezeu. Normal ca masurile pandemiei sunt harababura, se vede cui slujesc acestia, celui rau, cum ar putea fi altfel?

    joi, 12:01:09, 20 mai 2021

  • Andrei

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Hristos a inviat Parinte! Oare ce e in sufletul, in inima si in mintea acestor ierarhi care accepta schimbarea randuielilor Bisericii, pentru ca asa le cer niste sluhitori ai celui rau? Se vede de pe luna, cu ce scop a fost creat acest virus, si apoi vaccinurile! Oare asa orbi sa fie aproape toti ierarhii din intreaga ortodoxie? Parca e ca un bulgare de zapada, care se rostogoleste la vale, si devine din ce in ce mai mare. Din 2016 de la sinodul din Creta, si pana azi, au trecut 5 ani. In acesti ani, parca totul s-a dus si se duce la vale, sinodul din Creta, legea pt homosexuali, referendumul pt familie, schisma din Ucraina, si acum covid, vaccinuri, si cine stie ce mai urmeaza. Dar cred ca asta e si rodul netrairii credintei noastre, de catre noi toti. Asa cum ati mai spus si Sfintia Voastra, o turma vie dpdv al trairii credintei, ar fi stat de straja, asa noi dormim, gandindu-ne ca pe noi nu ne afecteaza, pana cand o sa ajungem si noi la rand.

    joi, 11:58:42, 20 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Noi violenţe în Israel în legătură cu Moscheia Al-Aqsa:

    Patriarhul Daniel face un apel pentru încetarea violenţei și restabilirea păcii inter-etnice și religioase în Țara Sfântă: În contextul îngrijorător creat de escaladarea gravelor violențe de natură armată ce se desfăşoară actualmente în spațiul israeliano-palestinian, ostilități militare care au condus deja la moartea multor persoane civile, între care şi mulți copii, Patriarhia Română se roagă lui Dumnezeu pentru încetarea conflictului şi restabilirea păcii în Ţara Sfântă. Orice conflict armat prelungit, alimentat de ură și resentiment, provoacă multă suferință celor nevinovați și răni foarte adânci în toate registrele vieții sociale. Deși par foarte greu de realizat, pacea, dialogul şi reconcilierea rămân totuşi calea cea mai dreaptă şi mai demnă pentru a depăşi conflictele între persoane şi popoare. Adresăm un apel stăruitor pentru încetarea violenţei și restabilirea păcii inter-etnice și religioase în Țara Sfântă, cu speranţa reluării vizitelor în siguranță pentru toți pelerinii doritori de închinare în „Orașul păcii” – Ierusalim şi în toată Ţara Sfântă. Ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască decidenţilor politici înţelepciunea făcătorilor de pace, apărători ai vieții umane. † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Salutară poziţia părintelui patriarh, însă, pentru o perspectivă riguros precisă, ar trebui completată lectura cu acest articol în limba engleză, publicat pe situl revistei ROAR: ​This is not a conflict. This is apartheid For 73 years, Palestinians have borne the brunt of Israel’s settler colonial apartheid regime. Theirs is a struggle for freedom and rights. It is as simple as that.

    miercuri, 16:00:07, 19 mai 2021

  • Simona

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    https://fb.watch/5u7Nu2oTt4/ Parerea mea in ce priveste vaccinul este ca… Biserica responsabila se ocupa de teologie, medicii responsabili de sanatatea pacientilor, avocatii responsabili de apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti ale poporului ,statului din care fac parte,profesorii responsabili de predarea copiilor materiile lor de specialitate,manelistii sa faca manele pt cei ce indragesc/asculta acest gen de muzica.Fiecare dintre noi este dator si responsabil, sa se informeze in mod liber/responsabil despre vaccin, consecintele acestuia asupra sanatatii individului. Responsabili de a merge mai departe cu informatiile,viata continua,ne mai informam si despre scoala, inscrierea copiilor la liceu,facultate,acceptarea sfatului unui medic sau nu,un loc de munca,etc. Deci, statul si, prin urmare comunitatea unui stat este format din individui si nu invers. Cetateanului, ca individ al statului, ii sunt garantate prin constitutie drepturile si liberatile individuale inviolabile, repet, drepturi si libertati inviolabile fiecarui cetatean in parte! Atentie! Deci se poate! Se poate iesi din aceasta tulburare pandemica! Este bine sa fie ascultata parerea senatoarei Diana Iovanovici Sosoaca,in discursul dumneaei cu privire la vaccin, acolo veti gasi raspunsuri clare atat pt.clerici, cetateni, profesionisti,etc. Nu fac publicitate doamnei senatoare Diana Iovanovici Sosoaca, ci doar ADEVARULUI din discursul dumneaei!

    vineri, 15:47:28, 14 mai 2021

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Hristos a înviat. Duhovnicul meu m-a mustrat foarte aspru pentru această postare a mea. Îmi cer iertare. Vă rog, dacă se poate, să fie șters comentariul meu de mai sus. Vă mulțumesc.

    vineri, 01:36:38, 14 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Nu cred că putem cuprinde noi toate aspectele și implicațiile unei pandemii adevărate. E greu de spus că s-ar reduce la atât cât ați spus. Oricum, nu e corect să dorim răul altora și nici să ne avântăm noi la fapte mărețe care ne depășesc. Iertare! Poate cel mai bine este să facem față la provocările progresiste de acum decât la ipotetice boli devastatoare.

    joi, 22:37:39, 13 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    V-am modificat puțin nick-ul pentru a se deosebi de altă „Elena”. Ar fi bine, când comentați, să alegeți un nume diferențiat. Nu e vorba de Biserici aflate în comuniune cu altele ce țin calendarul gregorian, eu nu am spus asta, ci care merg după calendarul îndreptat. Totuși este o diferență, deși există și multe asemănări. Bisericile pe calendarul vechi aflate în comuniune cu cel de pe nou sunt Patriarhia Rusă, Sârbă, Georgiană, Ierusalimul, Sfântul Munte.

    joi, 22:35:37, 13 mai 2021

  • Elena_

    la articolul Calendarul bisericesc. (7) Observații generale:

    Care sunt Bisericile locale care țin calendarul iulian în comuniune cu cele de pe calendarul gregorian?

    joi, 20:33:47, 13 mai 2021

  • Vecinicul

    la articolul Noi violenţe în Israel în legătură cu Moscheia Al-Aqsa:

    Hristos a inviat! „ai nostri” frati din Grecia sint tot mai caldicei. Iar „verii” nostri abrahamici, musulmanii, sint tot mai plini de zel pentru credinta lor.

    joi, 17:56:10, 13 mai 2021

  • Vecinicul

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Hristos a inviat! Ideea de a impune “masurile sanitare” in cadru liturgic este o hula.

    joi, 17:54:17, 13 mai 2021

  • Vecinicul

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Hristos a inviat! editat admin

    joi, 17:36:36, 13 mai 2021

  • Nicolae Vlah

    la articolul Sinodul Permanent pe luna mai al Bisericii Greciei ia la țintă doi Mitropoliți care au contestat restricțiile pentru slujbele de Paști:

    Grecii vor merge din cădere în cădere. Intrarea în comuniune cu gruparea schismatică și teroristă ,,biserica ortodoxă în Ucraina” a Patriarhiei Constantinopolului le-a fost fatală.

    joi, 12:22:55, 13 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:

    https://adevarul.ro/international/europa/pentru-oara-lume-legea-britanica-recunoaste-animalele-fiinte-drepturi-1_609b878e5163ec4271f33184/index.html Guvernul de la Londra a anunţat că animalele vor fi recunoscute de legea britanică ca fiind fiinţe cu drepturi. Vor fi introduse legi prin care exportul de animale vii sau vânătoarea de trofee să fie interzise. Printre animalele protejate de viitoarea legislaţie, se numără cele de companie, din ferme, dar şi unele sălbatice. Reformele anunţate vor fi adoptate ca set de legi, printre care o lege care va recunoaşte animalele drept „fiinţe cu simţire”. Protecţia se va aplica animalelor de companie, de fermă şi sălbatice din UK dar şi animalelor din străinătate, prin interdicţii asupra comerţului de fildeş, aripioare de rechin. Unele dintre măsuri, precum microciparea pisicilor şi oprirea persoanelor care păstrează primatele ca animale de companie au fost de câţiva ani în pregătire, iar altele, cum ar fi restricţionarea exporturilor de animale vii – au făcut obiectul unor campanii de zeci de ani. „Suntem o naţiune de iubitori de animale şi am fost prima ţară din lume care a adoptat legi privind bunăstarea animalelor. Planul nostru de acţiune pentru bunăstarea animalelor va respecta angajamentul nostru manifest de a interzice exportul de animale vii pentru sacrificare şi îngrăşare, de a interzice păstrarea primatelor ca animale de companie şi de a introduce noi legi pentru a combate contrabanda cu căţeluşi. Ca naţiune independentă, acum suntem capabili să mergem mai departe ca niciodată pentru a construi pe palmaresul nostru excelent.” a spus George Eustice, ministrul de mediu. Planul de acţiune pentru bunăstarea animalelor include măsuri menite să oprească furtul de animale de companie. Zgărzile cu şocuri electrice folosite pentru a dresa animale de companie vor fi şi ele interzise, iar astfel de practici barbare vor fi pedepsite. Cursele ilegale de iepuri şi capcanele cu lipici vor fi interzise. Folosirea cuştilor pentru păsări şi pentru porci nu va fi interzisă, dar cuştile vor fi examinate pentru a nu pune în pericol animalele. Grupurile şi organizaţiile pentru protecţia şi bunăstarea animalelor au salutat proiectul guvernului britanic însă au atras atenţia că este nevoie de acţiune continuă şi că această legislaţie nu reprezintă doar expresia respectului faţă de animale ci şi o metodă eficientă de combatere a schimbărilor climatice, rezistenţei la antibiotice şi de combatere a pandemiilor, conform The Guardian.

    miercuri, 16:50:25, 12 mai 2021

  • Sara

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Asa este.

    miercuri, 16:15:04, 12 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    E clar că există o spirală a cedărilor. Iar grecii au în centru Constantinopolul, care îi trage în jos foarte rău. Și mă refer atât la Grecia, cât și Cipru și Alexandria, cu variațiuni și diferențe pe temă. Însă spectrul căderilor planează asupra a toată Biserica, inclusiv noi bineînțeles. Și mă gândesc că la Sinodul din Creta suntem și noi implicați deja alături de Fanar în principal. E o luptă (sau este?) între a păstra și a trăda credința și suflul ortodox.

    miercuri, 14:52:27, 12 mai 2021

  • Sara

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Da, a fost o mare binecuvantare, aveti mare dreptate. Eu totusi cred ca de la nerecunoasterea schismaticilor din Ucraina a ingaduit Dumnezeu asa pentru noi… Altfel nu imi pot explica ce se intampla la greci. Plang pentru ei, imi dau seama prin ce trec grecii credinciosi.

    miercuri, 14:45:01, 12 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Într-adevăr, am uitat de asta. Eu am luat-o mai mult ca o concesie. Nu spune deschis să ne vaccinăm, ci e un îndemn voalat. Cred că există și destule bâlbe ale Patriarhiei pe tema asta din cauza presiunilor la care este supusă. Eu personal aș prefera o poziție tranșantă, clară, dar ei jonglează în mod politic. Mă refer că există și destui preoți vacciniști deocheați, iar unii, precum Arhim. Ciprian Grădinaru, fac echilibristică și gafe în funcție de poziția precară la care trebuie să se raporteze. Însă în articol este scos în evidență faptul că la noi totuși au fost ținute deschise bisericile, pe când la greci nici măcar de Înviere nu au avut liniște, ci au fost forțați să o facă sâmbătă în loc de duminică.

    miercuri, 14:37:57, 12 mai 2021

  • Sara

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Un rezumat al predicii PF Daniel din Noaptea de Înviere de anul acesta și de la primirea Sf Lumini: https://www.romaniatv.net/patriarhul-daniel-numarul-mare-de-credinciosi-la-mormantul-sfant-s-a-datorat-vaccinarii_5457123.html. Link cu predica PF Daniel în care îndeamnă la vaccinare (https://www.g4media.ro/video-lumina-sfanta-a-ajuns-de-la-ierusalim-la-bucuresti.html , de ascultat de la min 1:50:00 – ). E departe de ce se întâmplă în Grecia dar…

    miercuri, 14:01:15, 12 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Arhiepiscopul Ieronim se vaccinează astăzi, conform unei știri de ieri. Asta cu toate că deja mai mulți episcopi s-au vaccinat deja, iar IPS Ierothei a primit vaccinul în locul Arhiepiscopului la începutul campaniei.

    miercuri, 13:38:43, 12 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    M-am referit oficial. Spre exemplu, IPS Calinic își exprimă rezerve față de vaccin și lasă decizia pe seama fiecăruia, ceea ce mi se pare destul de corect. Ce-i drept, Biserica ar fi trebuit să ia atitudine față de folosirea de celule prelevate de la fetuși avortați, să condamne acest lucru. Biserica Greciei a dezvinovățit chiar și acest lucru (dacă nu mă înșel, chiar și IPS Ierothei Vlachos). Ceea ce ar trebui să ne neliniștească este faptul că poziția grecilor este foarte posibil una de avangardă, care va fi impusă pretudindeni în Ortodoxie mai repede sau mai lent. Este un aspect pozitiv faptul că deocamdată Patriarhia noastră opune o oarecare rezistență, refuzând etalarea oficială cu vaccinurile și implicarea în diferite campanii pro-pandemie. Nu putem vedea și scoate în evidență doar părțile negative mereu. Iar subiectul vaccinului deocamdată nu este unul teologic, ci medical. Nu are ce să zică Biserica prea mult (în afara faptului menționat mai sus legat de celulele fetale).

    miercuri, 12:11:37, 12 mai 2021

  • Elena

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Imi pare rau dar sunt numerosi preoti care indeamna enoriasii la vaccinare. IPS Daniel cum a procedat?

    miercuri, 11:52:15, 12 mai 2021

  • simona

    la articolul Sunt pedepsiți preoții greci care au slujit Învierea anul acesta la miezul nopții:

    Hristos a inviat! Masurile pandemiei sunt o adevarata “harababura”. Adevaratii credinciosi nu se tulbura! Dumnezeul cel adevarat este, TAINIC, mereu alaturi de noi! Acesta, nu inseamna ca, credinciosi nu trebuie sa lupte! In aceste momente vrea credinta noastra, vrea rugaciunea noastra catre El, vrea omenia noastra fata de aproapele si nevoile sale! Dati-i motive sau mai bine zis sa-i dam motive sa ne ajute! Cred ca, sfatul Parintelui Cleopa este inca de actualitate , chiar de suntem computerizati din cap pana in picioare, ” rabdare, rabdare, rabdare”! Haideti sa trecem acest examen! Nu este un examen doar al Bisericii , ci si al nostru…individual!

    marți, 21:12:31, 11 mai 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Noi violenţe în Israel în legătură cu Moscheia Al-Aqsa:

    Am publicat acest articol, în urma celui postat de părintele Lavrentie, despre pedepsirea preoţilor greci care au oficiat slujba Învierii la 12 noaptea pentru a se observa diferenţa între modul în care credincioşii celor două religii îşi apără credinţa, în raport de două tipuri distincte de ameninţare: din exterior pt musulmani şi din interior, în cazul nostru.

    marți, 15:24:08, 11 mai 2021

  • ortodox

    la articolul Toma Omul-Lup. (2) În vremea epidemiei:

    Despre inselare: https://www.youtube.com/watch?v=1y_TlScm_cE

    luni, 22:33:19, 3 mai 2021

  • MD Crismaru

    la articolul Venirea Sfintei Lumini – 2021! Tuturor: HRISTOS a Înviat!:

    ADEVARAT A INVIAT! Cunoastem viata pentru ca El a cunoscut moartea. Simtim bucuria pentru ca El a simtit tristetea. Suntem liberi pentru ca Hristos a inviat! Sarbatori binecuvintate si sanatate tuturor!

    luni, 07:29:13, 3 mai 2021

  • Ionut

    la articolul Venirea Sfintei Lumini – 2021! Tuturor: HRISTOS a Înviat!:

    Slavă Domnului că a venit Sfânta Lumină şi anul acesta!

    sâmbătă, 16:31:10, 1 mai 2021

  • Ionut

    la articolul Sf. Epifanie: CUVÂNT LA ÎNGROPAREA TRUPULUI DUMNEZEIESC AL DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS:

    Mulțumim pentru că ne-ați făcut cunoscut acest text înălțător.

    sâmbătă, 12:52:39, 1 mai 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Postul Mare cu folos și pace și cu lupta cea bună!:

    Săptămâna Mare înfrânarea este ca în prima din post. Asta înseamnă că primele trei zile se ajunează după putere, cu mâncare uscată sau cât mai simplă. Apoi Joi se mănâncă de două ori în zi (în funcție de ora săvârșirii Sf. Liturghii) cu ulei. Vineri este post toată ziua în cinstea Patimii Mântuitorului și a Răstignirii. Iar Sâmbăta Mare se ia hrană cât să putem rezista la Înviere, adică se postește aspru, spre deosebire de celelalte sâmbete; asta însemnând că fără ulei. Este important de participat la slujbe, la Denii, îndeosebi cea a celor 12 Evanghelii de Joi și a Prohodului de Vineri seara. În biserici se citesc cele 4 Evanghelii de luni până miercuri până la cap. 12-13 de la Ioan pt că de acolo textul este inclus în pericopele de Joi seara. Deci este bine ca fiecare creștin să citească Noul Testament în această săptămână o dată. Unii îl citesc de la începutul Postului Mare. Bineînțeles că partea cea mai importantă este ca această nevoință să fie cu gândul la Patimile Domnului, suferind și trăind și noi prin nevoința proprie răscumpărarea săvârșită de El. Cea mai bună trăire este nu cea emotivă, prin imaginație, ci prin greul dus de trup. De aceea este nevoie de silință multă și fără cruțare, dar cu inimă, nu doar formal.

    miercuri, 13:46:54, 28 aprilie 2021

  • Sara

    la articolul Postul Mare cu folos și pace și cu lupta cea bună!:

    Care este rânduiala în Săptămâna Mare? Iertați!

    miercuri, 12:43:15, 28 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul primitiv şi reunificarea prin colonizare:

    Nu am reuşit să găsesc sursa acestor vorbe care circulă mult pe facebook şi care, totuşi, nu au fost dezminţite. https://60m.ro/claudiu-tarziu-la-maia-sandu-nu-e-prostie-duce-o-politica-antiromaneasca-globalista/ Claudiu Târziu: “La Maia Sandu nu e prostie, duce o politică antiromânească globalistă”Claudiu Târziu este indignat de modul în care Președintele Republicii Moldovei Maia Sandu a tratat România la întâlnirea de la Strasbourg.Acest Președinte a susținut la întâlnirea de la Strasbourg că moldovenii sunt o națiune separată de națiunea română. Asta nu este o prostie sau o gafă ci este reflexul unei agende progresiste, globaliste și o agendă împotriva românilor. AUR protestează vehement împotriva acestui fel de a minții public asupra originilor fraților noștri de peste Prut.Co-președintele AUR, Claudiu Târziu, susține că Maia Sandu ne-a dovedit cât de “pro-europeană” este atunci când a refuzat să intervină la interdicția aplicată lui George Simion de a intra în Republica Moldova. Modul în care Maia Sandu a încercat să se spele pe mâni și să arunce problema în justiție este unul laș.“Sunt hotărâtă să repun țara pe calea dezvoltării democratice și să construiesc în Moldova un stat de drept” este mesajul Maiei Sandu la Strasbourg. Claudiu Târziu nu este deloc impresionat de această declarație și susține că Moldova nu se va îndrepta într-o direcție bună dacă nu îi pune pe românii și România pe primul plan. Discursul integral este aici şi nu este atât de rău precum este prezentat de curentul unionist din România şi din Basarabia. Pe de altă parte, nimeni dintre cei care promovează unionismul nu îşi pune întrebări legat de faptul că ajung să trateze pe Maia Sandu în aceeaşi termeni ca pe Igor Dodon, şi că partida unionistă de la Chişnău nu trece de 3-4% electoral. Dar noi îi dăm înainte cu “Basarabia e pământ românesc” de parcă ar fi vorba de pământ sterp acolo, nu de oameni, nu de un ethos, nu de demnitate. De parcă ar fi basarabenii datori să se pună în genunchi înaintea noastră, pentru reîntregire, să se anuleze pe ei înşişi ca să ni se alăture nouă. Sunt şi aşa români acolo, dar nu mai mult de 5% şi sunt dispreţuiţi, în mod deschis, de ceilalţi, chiar filo-români. Este complet de neînţeles poziţia României vizavi de acest subiect. Este ceva de o aroganţă şi infantilism nedescris. Faliment total. Dar se continuă cu acest faliment care nu duce nicăieri tocmai pentru că nu reprezintă o miză reală, reîntregirea nu este dorită în mod real, nu ne doare despărţirea.

    miercuri, 12:01:33, 28 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul primitiv şi reunificarea prin colonizare:

    Moldovenism românesc(!) pro-rusesc, că moldovenismul așa cum e înțeles azi e oricum pro-rusesc, doar că nefolositor. Moldovenismul astăzi e un produs cultural-politic antiromânesc, de proveniență rusească, care, din păcate, a devenit autonom. Basarabenii produc moldovenism antiromânesc de unii singuri, fără intervenția semnificativă a Rusiei, ca reacție la politica noastră unionistă (pe care o consider falimentară). Ne trebuie un moldovenism românesc care să nu combată ci să covârșească, să convertească. Cred că nu e greu de valorificat acest lucru pentru că există în mod autentic, pozitiv, înălțător. Doar că nu trebuie să fie antirus ci să se folosească de ceea ce Rusia oferă lumii. Ca să fac o analogie la îndemâna celor interesați de subiect, ar fi o comparație între opera lui Dughin și cea a lui Soljenițân. Cu ceva timp în urmă stigmatul de dughinist era loc comun, acum s-a mai rărit. Ca să cunoaștem ce e util pentru noi, românii, din cultura rusă seculară, trebuie să începem cu Soljenițîn, ca să înțelegem cât de departe e Dughin de ceea ce ne trebuie. Or, moldovenismul de azi e un fel de operă dughinistă, se îndepărtează foarte mult de ceea ce e conștiința și cultura rusă autentică, iar îndepărtarea aceasta se produce din cauza felului în care Rusia insistă să se impună în conștiința lumii. O face violent, prin minciună, prin cinism. Dar Rusia are și lucruri extraordinar de frumoase și valoroase de oferit. Moldovenismul românesc trebuie să aibă discernământul și inima bună să le vadă, chiar dacă filoatlantișii vor să urâm fără rest orice e rusesc și chiar dacă filorușii vor să iubim Rusia cum se promovează ea. Sunt sigur că supărări vor fi în ambele tabere, dar nu cred că am greși. Nu văd altfel cum ne putem reunifica fără să avem cultura rusă ca liant inițial. Eu cred că românismul este superior duhovnicește și moral filorusismului basarabean și că poate conduce la o convertire a celor care sunt astăzi împietriți față de noi. Doar că trebuie să le lăsăm și haina și cămașa, să mergem mai multe mile împreună, să purtăm mai multe sarcini. Nimic nu ne obligă astăzi pe noi în România să învățăm rusa, dar dacă vrem reunificare, măcar unii dintre noi, voluntar, ar trebui să o facă, să ne putem (re)cunoaște cu cei înstrăinați/rusificați. Voi mai scrie despre asta, dar cred că nu e greu de înțeles ce susțin. Doamne, ajută!

    miercuri, 20:33:51, 21 aprilie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Moldovenismul primitiv şi reunificarea prin colonizare:

    Cred că textul lasă impresia unei tendințe pro-ruse mai mare decât ar fi cazul sau cel puțin diferită decât cea intenționată. Ceva mai concret, ce se înțelege prin „moldovenism pro-rusesc”?

    miercuri, 17:23:15, 21 aprilie 2021

  • Ioan R

    la articolul Protoprezbiterul Nicolae Manolis, colaborator al Pr. Teodor Zisis, a adormit în Domnul. Veșnica lui pomenire!:

    Un mărturisitor al zilelor noastre. Floare rară, precum vedem. Dumnezeu să-l ierte!

    marți, 09:50:06, 20 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Sunt multe contra-reacții la evoluția protestelor, este chiar interesant de observat. Ar fi fost chiar plăcut, de nu ar fi fost pielea noastră în joc. Dau doar două exemple ilustrative, așa cum a fost și interviul lui George Simion la rfi. E de observat cadrajul/framingul. Mai întâi Radu Tudor:https://www.facebook.com/150466911690771/posts/5193414594062619/ iar apoi https://www.facebook.com/TudorChirilaOfficial/videos/881581939054374/ Este ușor de observat că avem o contra-proclamație și o reafirmare a curentului oficial al protestelor (Ordonanțele justiției, 600 000sic!lol Etc). Se observă că în ambele postări se vorbește (in)direct sau foarte direct de principii și valori și, întrucât sunt reprezentanții mainstream, ei nu trebuie să le (re)enunțe. Dar noi avem nevoie să le proclamăm iar și iar în diferite forme, până când devin loc comun în conștiința publică. În postările de mai sus avem o revalidare a narațiunii dominante, care nu poate îngădui să piardă ascendentul moral către actualii protestatari care, pasămite, lasă mizerie, sunt violenți, sunt 2000 etc. În fine, e o competiție simbolică deloc greu de înțeles. Important e că nu e întâmplătoare. Sunt unii de stau și-și bat capul cu așa ceva. E un semn bun pentru noi deoarece, probabil mai mult indirect, va face să se ajungă în tabăra noastră și la formularea clară a sintezei stickman despre principiile/valorile/resursele/sacrificiile protestatarilor de acum, ca răspuns la aceste agresiuni simbolice ale stăpânitorilor. Iar de acolo, de la sinteză la revirimentul cultural(2) nu mai e decât un pas.

    marți, 22:02:56, 6 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Pompiliu Diplan lansează către credincioşii ortodocşi din Moldova un îndemn de a participa sâmbătă, 10.04.2021, la o nouă manifestaţie publică în Bucureşti:

    marți, 13:49:42, 6 aprilie 2021

  • M.S.

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Foarte bună analiza!

    marți, 12:50:05, 6 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Încă e bine că nu s-au vaccinat, în direct, membrii Sfântului Sinod. Pentru mine această ştire semnifică epuizarea primei etape, cea a românilor care au dorit să se vaccineze voluntar. Intrăm în etapa nehotărâţilor care trebuie convinşi. Primul contingent, al doritorilor, este semnificativ mai puţin numeros decât se aşteptau autorităţile. Sau decât lăsau să se creadă că se aşteaptă. Este un subiect despre care, părintele sau eu, vom scrie separat.

    marți, 07:45:37, 6 aprilie 2021

  • Ortodox

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    https://r3media.ro/purtatorul-de-cuvant-al-patriarhiei-romane-vasile-banescu-a-anuntat-ca-s-a-vaccinat/ …

    luni, 23:34:22, 5 aprilie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Ce pot eu să înțeleg este faptul că au fost create niște organizații complexe, cu cheltuieli mari, care impun o politică. Acum iese în evidență OMS, dar există un întreg angrenaj, care pune în aplicare dispozițiile/recomandările așa-zis sanitare. Și e f greu să fie contracarate, deși sfidează logica elementară și bunul simț, pe lângă principii științifice mai complexe. Sunt importante protestele, dar e greu să fie depășit întregul eșafodaj pentru a fi ascultate cererile protestatarilor. Dumnezeu și regulile sociale pot lucra chiar și așa în favoarea noastră, însă bine ar fi să existe o organizare politică mai relevantă pentru că în general binele nu vine de la sine, Dumnezeu nu pune în sac. Mai cred că Biserica oricum joacă un rol important măcar prin tăcere și supunere. Dar ar fi de dorit să fie mai vie, mai prezentă, să apere mai cu implicare drepturile și chiar sufletele credincioșilor. Măcar să denunțe folosirea fetușilor în dezviltarea vaccinurilor ca act medical ce contravine eticii ortodoxe. Din păcate, avem o Biserică f osificată, departe de a-și asuma responsabilitatea evanghelică. În sfârșit, priblema e una politică și foarte dichisită. Însă principalul este să nu fim impasibili. Putem birui și cu mâinile goale, cu ajutorul lui Dumnezeu.

    luni, 17:03:58, 5 aprilie 2021

  • credincios ortodox

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Multumesc de raspuns, o sa-mi fac cont de mail si o sa va contactez pe privat! Doamne ajuta!

    luni, 14:19:31, 5 aprilie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Desigur. Cel mai ușor este să fiu contactat prin cunoscuți. Sau pe emailul corespunzător comentariului ori scris un mesaj la secțiunea “Sprijin”, care privat.

    luni, 10:14:21, 5 aprilie 2021

  • credincios ortodox

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Doamne ajuta! Parinte doresc sa stiu daca primiti credinciosi la spovedit, si daca da cum va pot contacta!

    luni, 00:13:11, 5 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Avem proclamaţia pentru libertate. Ce ne lipseşte?:

    Opinia unei alte facţiuni a protestatrilor, tabăra Dianei Soşoacă. Dacă nu funcţionează playerul, linkul către facebook aici: https://www.facebook.com/rafaelcatalin.ciobotaru.5/posts/107835208080491 Si răspunsul lui Mihai Târnăveanul: Protestez împotriva tuturor acelora care îi fac proști, inutili sau manipualați, pe zecile de mii de români care printr-un efort deosebit, au mărșăluit kilometri în șir, în zeci de orașe ale țării, inclusiv în București! Acești oameni minunați nu merită astfel de calificative, ci respectul nostru.Marșul, ca formă de protest, nu s-a inventat acum, nu a fost scos ”din joben” de o săptămână încoace, ci are o îndelungată tradiție atât în lume, cât și în România. Marșul nu este o plimbare de colo pana colo. Marșul cât este mai lung, mai greu, cu atât demonstrează o mai mare determinare, hotărâre, din partea participanților si conferă o vizibilitate maximă directă mai ales în condițiile în care anumite televiziuni fac tot posibilul să minimalizeze amploarea unor proteste. Milioane de români din toate localitățile în care s-au făcut zilele acestea marșuri au văzut astfel cu ochii lor, pe viu, protestele de la geamurile sau balcoanele lor. Astfel, milioane de români nu s-au uitat doar pe posturile de știri unde eram prezentați de multe ori ca niște grupuri restrânse, ciudate, ci și pe geamurile locuințelor lor, de unde vedeau realitatea, adică fluvii de oameni care curgeau pe bulevarde strigând, curat, sincer, un singur Cuvânt: Libertate! Blocajul mediatic a fost spart în mare parte prin această formă de protest, combinată bineînțeles cu mitingurile din fața locurilor semnificative din București si din celelalte orașe. Vă spun personal, ca om care a organizat câte ceva la viața lui, că nu este deloc simplu să faci și marș si miting în același timp. Cu siguranță, nu i-a fost ușor nici lui Pompiliu Diplan. Îmi aduc aminte că la marșurile organizate de Calea Neamului în Covasna, Harghita sau București, la care a participat, îmi spunea uneori, frate, a fost extraodinar, dar mă doare spatele îngrozitor, dar să știi că a meritat! Acele marșuri au fost mai scurte decât acum, iar Diplan, în care se aruncă cu pietre din toate direcțiile, a mers umăr la umăr cu noi toți zeci de kilometri.În fine, le spun tuturor celor care sunt nemulțumiți de organizare, strategie, că sunt așteptați să facă ei altceva mai bun. Unora nu le plac marsurile, alții sunt de părere că aceste protestele nu-și ating scopul prin forma de manifestare. Toți aceștia ar trebui să organizeze ei, orice fel de formă de protest după propria lor strategie, pentru a ne demonstra cum se fac lucrurile. Altfel, involuntar sau nu, până una alta, ei sparg unitatea, atât de des pomenită chiar unii dintre ei si descurajează pe alți oameni să participe la proteste, prezentându-le ca fiind inutile, completând în acest mod propaganda oficială a sistemului, lucrând în orb sau conștient pentru sistem. Se dă vina pe ”lideri”, în ordine, pot veni alți lideri mai buni, dar să vină! Liderii autentici nu sunt parașutați din avion, ei se impun prin cuvânt și faptă. Să se impună alții. Ii așteptăm.Doamne ajută! https://www.facebook.com/pdiplan/posts/10159022777229054

    duminică, 23:36:13, 4 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Dacă ne încăpățânăm să reducem politica la conceptul “binelui public”, da, nu prea avem ce discuta. Dar politica se referă la putere și la conducerea publică. Prin lentila aceasta, totul, și sportul, este politică. 🙂 Problema este că binele public nu reprezintă o preocupare a politicienilor și că instituțiile publice nu mai sunt apte să genereze binele public. Mimăm tot și toate și am ajuns într-un punct în care trebuie ne costă butaforia. De acum încolo vom tot plăti.. Nu doar de politică și fotbal ci despre foarte multe “se mai poate vorbi”. Chiar nimerită zicala pt situația noastră. Mulțumesc 🙂

    sâmbătă, 16:08:25, 3 aprilie 2021

  • Dan

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Nu ştiu alţii cum sint, dar eu, când aud vorbindu-se despre politica din România, îmi vine în minte întrebarea: Se poate vorbi despre „scena politică” / „viaţa politică” din România? Eu încadrez acest subiect – politica din România – în categoria „râsu-plânsu”. Astfel că tratez întrebarea de mai sus pe două registre: 1. Râsu’ Întrebare la Radio Erevan: – Se mai poate vorbi de calificare la CM 2022 după meciul României cu Armenia? Răspuns: – Da, de vorbit se mai poate… 2. Plânsu’ Eu cred că nu se poate face politică fără oameni politici. Iar în România, numărul oamenilor politici este infinitezimal. Ce înţeleg eu prin om politic? O persoană (nu individ!) care pune binele cetăţii (ţara, judetul, oraşul, satul) mai presus de interesul personal. O persoană care vrea aceasta şi este aptă, pregătită profesional pentru aceasta. La noi, pigmeii au inversat deviza „Totul pentru ţară, nimic pentru noi”. În România este vorba de orice, dar nu de politică… Nu am atins aici subiecte precum: Constituţia României, modul de votare… Acest articol m-a dus cu gândul la un altul: Gigel Chiazna – Inversarea normalului http://www.chiazna.ro/21711/inversarea-normalului

    sâmbătă, 13:17:27, 3 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Da, de acord. Trecerea de la protestul #pentruLibertate la protestul #pentruPâine, indiferent de formula efectivă ce se va folosi pt trecerea de la spiritual la material va fi foarte dureroasă pentru noi. Atunci va veni mânia și sminteala și va fi greu de privit în perspectivă. De aceea, eu unul cred că am cam pierdut trenul trezirii conștiinței românilor. Aș fi mulțumit să ne recunoaștem înfrângerea și să repornim construcția unor mișcări sociale autentice. Spun noi, dar mă refer la elite. Eu nu cred că vom avea pedepse cu închisoarea, nici nu-mi doresc în contextul acesta, nu ar vindeca nimic. Am avea un lung șir de victime precum Ioan Totu. Cred că urmează mulți ani de robie colectivă, așa cum au avut rușii.

    joi, 20:08:28, 1 aprilie 2021

  • Ionut

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Mi-au ramas intiparite in minte tentativele mass-media de a-i cataloga pe cei care protestau impotriva Chevron pe atunci ca “eco-teroristi”. Chiar nu aveam idee ca a fost (pe o arie izolata) o prefigurare a ce se intampla azi pe scara larga. Daca lucrurile evolueaza dupa aceiasi tipar, comentariul dumneavoastra ar fi un articol de sine statator excelent, pentru a scoate in evidenta continuitatea unui fenomen premeditat perfectionat in timp. Asta pentru cei care inca cred ca evenimentele de acum sunt o exceptie sau o circumstanta temporara care se va rezolva singura. Am o parere similara referitoare la doamna Iosefina Pascal. Ii apreciez eforturile investigative, cunostintele legate de dedesubturile sistemului politic din Romania dar nu-i impartasesc optimismul legat de cat de usor va fi sa schimbam sistemul politic in bine. Poate e cinism dar declansarea de alegeri anticipate ca rezultat a protestelor va scadea influenta tip caracatita a Serviciilor ? Cine sunt aceia virtuosi din elita intelectuala/academica/antreprenoriala romaneasca care le vor lua locul #rezistentilor la toamna? Protestele sunt un inceput bun, un prim pas necesar pentru a trezi constiinta romanilor, pentru a revitaliza tineretul apatic si lipsit de vlaga.  e nevoie de multă suferinţă şi mult efort material Aici o sa fie cred punctul de rascruce si ingrijorarea mea. Mai exact, de lipsa credintei jerfitoare pentru aproape si pentru dreptate ca sursa principala a “avantului” protestelor. Exista in schimb multa manie, dorinta de indreptatire de sine si de razbunare. Felul in care vad eu “in ce duh” sunt multe voci, daca ar fi sa fie cu succes protestele, nu stiu cati o sa accepte in punctul ala doar pedepsirea inculpatilor cu inchisoarea. Imi seamana mai mult cu infierbantarea de dianaintea revolutiei franceze din 1789, care era tot pentru libertate, si s-a infaptuit cu suvoaie de sange ce acopereau strazile Parisului.

    joi, 19:49:24, 1 aprilie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Sarut mina, parinte. Aveti dreptate. Prioritatea de pe locurile 1-99 este oprirea carantinarii si restrictiilor/abuzurilor. Orice tip de politica este, dupa smerita mea parere, asezata ca prioritate patriotica de la 100 incolo. Din punctul meu de vedere, poate sa fie adus la putere un guvern de..orice si oricine, cita vreme nu sint slugi ale dictaturii sanitare. L-as vrea pe Chitic ca premier, in o Romanie cu adevarat normala, dar, cum zisei, asta e pentru “mai incolo”.

    joi, 19:18:43, 1 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Eu unul am fost destul de implicat în 2013 atunci când au fost protestele de la Pungeşti şi lupta împotriva Chevron şi a exploatărilor gazelor de şist. Pentru cei care nu-şi amintesc, în 2013 a fost o întreagă comunitate obligată să trăiască sub supravegherea jandarmeriei, fiind declarată “zonă de siguranţă publică”. Tot cu declaraţii şi cu buletinul ieşeau din casă/curte, dacă le permitea jandarmul. Si atunci au fost anulate drepturile constituţionale, a fost demis Avocatul Poporului, media a denunţat mincinos violenţe fără precedent, au fost denunţate mişcările neo-legionare, xenofobe şi antisemite, s-au promovat diviziuni între români, o gândire captivă etc. Si atunci instanţele şi-au bătut pur şi simplu joc de misiunea lor de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, presa s-a prostituat cum vedem că o face şi acum.. Stiu că m-am judecat în vreo 3-4 procese vreo doi ani până să obţin copia ordinului jandarmeriei, despre care ei minţeau că e clasificată… în fine. Pentru cei care vor să rememoreze: AICI. Jandarmeria are personal anume pregătit pentru a acţiona din interiorul protestatarilor, infiltrând manifestaţii legitime, deturnându-le, deşi legea o interzice. Dar toate exerciţiile lor tactice asta repetă şi testează, capacitatea de a controla protestele atât ca forţă de ordine cât, de cele mai multe ori, ca forţă de dezordine. Pur şi simplu statul nu-şi permite să lase din mână o astfel de putere. Sunt atât de multe exemple în care jandarmii civili au provocat, distrus, incendiat etc încât nu are rost să insist, pur şi simplu aşa se face peste tot, dintotdeauna. Eu unul consider că abia ăsta e motiv de puşcărie, nu ce a făcut Dragnea, dar asta e altă discuţie. Aşa cum securiştii infiltrează partidele politice, aşa jandarmii infiltrează protestele. Trebuie înţeles fără patimă acest lucru şi luat în calcul de cei care doresc să organizeze mişcări de rezistenţă. Am urmărit vlogul de mai sus, deşi am auzit de Iosefina Pascal este prima dată când o şi văd video. Nu-mi face o părere tocmai bună, dar mă bucur că este implicată şi (îmi pare că) spune lucrurile care trebuie spuse. Am dat la articolul precedent, despre organizarea protestelor, un link către cărţile lui Gene Sharp, pe care le-am citit înainte şi după anul 2013. Dar din (chiar) multele lecturi pe care le-am făcut despre acest subiect, de de parte, cea mai utilă lectură pe care am făcut-o, ultima, a fost Twitter and tear gas al unei doamne turcoaice extraordinar de inteligentă. Stiu că am devorat cartea ei într-un weekend, când a apărut, şi mi s-a părut muuult peste orice altă lectură despre proteste şi mişcări civice, chiar şi a şcolii Gene Sharp despre activism civic, care e practic antecamera CIA a revoluţiilor colorate. Mi-am amintit de această carte ascultând-o pe domnişoara Pascal cu care sunt de acord. Dar îndemnurile sale mi-au amintit de prezentarea turcoaicei despre care am scris mai sus: https://www.youtube.com/watch?v=Mo2Ai7ESNL8 O vizionare pe care o consider mai utilă. 🙂 Protestele de acum nu au capacitatea de a aduce schimbarea, de a recâştiga libertatea. Nu e vorba doar de a evita violenţele, lucru care nu poate fi controlat câtă vreme statul este liber să acţioneze ilegal. E nevoie de un efort colectiv care se va întinde pe mai mulţi ani, e nevoie de multă suferinţă şi mult efort material şi intelectual pentru a recâştiga (în alte forme) ceea ce s-a pierdut în ultimul an. Statul român trebuie desfiinţat şi reconstruit de cei care (dacă) vor mai avea puterea să o facă. Pare o afirmaţie anarhistă, dar sunt destul de sigur de ceea ce spun. Statul este doar recipient societal şi instrument de oresiune şi nimic altceva. E ţarc şi bici, e cimitir spiritual. Din păcate societatea românească (şi lumea în general) nu pare pregătită, deloc, să mai sufere pentru libertate. vom vedea unde vom ajunge.

    joi, 18:09:17, 1 aprilie 2021

  • Ionut

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Cateva detalii legate de proteste, care daca sunt veridice trebuie luate in seama : https://www.youtube.com/watch?v=fl_fure_un0 Poate totusi declaratiile domnului presedinte Ionhannis legate de manifestatii violente nu sunt neaparat acuzatii goale ci “profetice”. Mai exact, acuzatii ce vor deveni credibile pentru public curand, pentru ca se lucreaza constient la intruducerea de elemente violente in proteste.

    joi, 16:20:39, 1 aprilie 2021

  • MD Crismaru

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Va urez multa sanatate si Domnul sa va intareasca in toate!

    joi, 12:48:57, 1 aprilie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Cred că decât citit, mai degrabă “consultat” e verbul potrivit și nu e adresat oricui acest îndemn ci ortodocșilor care sunt activi civic. Adica unora foarte, foarte puțini. 🙂 E ca și cum m-aș adresa unora care vor să emigreze în Franța și, cunoscând câte ceva de pe urma unor peregrinări anterioare, îndrăznesc niște îndrumări punctuale. Dacă nu ne arde de plecat aiurea, îndrumările par fără rost, dar dacă-i musai să plecăm unii dintre noi, atunci trebuie, măcar superficial, să pricepem limba și cultura. 🙂 Părăsind tonul alegoric, e clar că nu propun oricui să citească aceste lucruri. Dar nici nu strică să știm, mai mulți dintre noi, câte ceva despre aceste chestiuni. Pentru că, totuși!, nu suntem monahi ci mireni și trebuie să ne mântuim în lume trăind. Pe partea de informare noi nu avem cum construi alternative de mărimea celor mainstream. Dar putem miza pe un efort cumulativ, prin care mai multe bloguri/situri contribuie la conturarea unui cerc moral. De aceea pare blogul acesta împrăștiat tematic, pentru că el trebuie să se adauge la ce există în blogosfera ortodoxă, nu să caute să fie “portal” sau mai știu ce. Programul îmi este cu adevărat de groază dar deocamdată mă ține Domnul sănătos. Mai și citesc cărți sfinte, chiar resimt nevoia asta, dar întrucât consum atâta “franceză”, e de așteptat să-mi scape câte un “furculision” când abordez chestiuni duhovnicești 🙂 Vă rog mult să-mi îngăduiți! 🙂 Iertați-mă!

    joi, 00:05:06, 1 aprilie 2021

  • MD Crismaru

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Mult prea stimate d-le Vlad, Nu scriu asa sa mai dau pe net vreo ironie…respect determinarea dvs.ca incercati sa faceti ceva sustenabil sa schimbe poate cu ceva cele de azi…dar sa mai citim si o carte sa descoperim supterfugiile la care apeleaza puterea? Si eu am gindit la un moment dat asa….dar printre altele sa mai si citim carti ca intelegem deviatiunile lui Klaus sau ale acolitilor lui? Va explic imediat ce am vrut sa spun mai departe….ei bine, spuneti de multe ori ca aveti timpul limitat (ca am auzit cit are de lucru o persoana care are meseria dvs)…..ei bine, va intreb si eu asa ca oare de ce sa mai citim si asa ceva cind timpul nostru limitat fiindu-ne oare nu ar fi mai bine sa ne aplecam sa citim mai multe carti sfinte cu infinit mai multe intelepciuni? Oare nu ar fi o solutie mai viabila? Va intreb si eu asa ca de la om la om! Iertati daca vi s-a parut exagerat ce am scris, Doamnul sa ne pazeasca!

    miercuri, 23:42:57, 31 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    https://www.rfi.ro/politica-132371-george-simion-aur-terori-psihologice-proteste-restrictii S-a întâmplat să surprind astăzi la RFI un interviu care a fost luat lui George Simion de la AUR care este, practic, de manual şi lămureşte printr-un exemplu din realitatea noastră imediată subiectul cadrajului polemic. George Simion este împins într-un colţ, moralmente vorbind, fiind asociat cadrajului negativ al protestelor, o capcană pe care o validează din cauză de nepricepere. Pe de altă parte, probabil că nici nu ar avea nevoie George Simion să cunoască toate aceste tertipuri şi subterfugii de dirty debating, nu cred că i-ar folosi la ceva. Însă, reţin acest interviu pentru nemapomenita sa valoare ilustrativă, mai cu seamă în partea a doua a celor 13 minute ale înregistrării pe care o ataşez acestui comentariu şi care poate fi ascultată direct aici sau la articolul sus-indicat. Deşi preiau mai jos şi o transcriere adaptată, vă îndemn să asculaţi interviul audio pentru a surprinde mai clar ideea de cadraj abuziv. Probabil că pe siteul RFI se aude mai clar decât pe înregistrarea mea second-hand din final. Transcrierea parţială: Reporter: AUR își asumă aceste proteste de stradă față de restricții? George Simion: Sigur, am făcut-o public, ne asumăm participarea la aceste manifestații, care sunt pentru drepturile și libertățile fundamentale constituționale ale românilor. Suntem atacați din toate părțile. Nu considerăm acest lucru normal, pentru că este un drept constituțional acela la protest și pentru că cineva trebuie să semnaleze hotărât toate derapajele autorităților, care sunt de multe ori ipocrite. Am văzut-o pe ministrul Muncii, doamna Raluca Turcan, care era o mare apărătoare a restricțiilor, cum nu poartă mască, l-am văzut pe ministrul Sportului la fel, l-am văzut pe ministrul Sănătății, însă ei hotărăsc în numele nostru unele restricții, iar lucrurile astea sunt deranjante și trebuie să existe o voce în spațiul public, care să le sancționeze. Rep.: Spuneați că vă asumați ”participarea” la aceste proteste. Vă asumați și organizarea propriu-zisă a acestor manifestații? G.S.: Nu, manifestațiile sunt spontane și am fi și noi ipocriți asumându-ne ceva ce face societatea civilă, ce fac grupuri de români, majoritatea tineri, dar ne-am asumat să fim acolo lângă ei, am chemat oamenii în stradă, cei care simt că le sunt încălcate drepturile și cei care cred că măsurile restrictive nu vor duce la nici un rezultat, după cum nici nu au dus în această perioadă. Rep.: Dar acum câteva zile, scriați pe Facebook: ”Astăzi la ora 17 cu adevărat ne luăm țara înapoi. Oprim nebunia. În fața prefecturii din fiecare județ, luni, la ora 17”. De aici reiese că sunteți organizatorii acestor manifestații. G.S.: Suntem oameni care sunt pe poziții critice și nu ezită să participe în stradă alături, de toți membrii și simpatizanții lor. Nu ne putem aroga meritele de organizatori, suntem susținători, nu ne rușinăm de acest lucru, ne asumăm. Avem un număr important de români care sunt nemulțumiți și sunt sătui de tot ce se întâmplă. Unii ar spune că românii sunt obosiți. Nu suntem obosiți, cum spun toți guvernanții și analiștii, suntem supuși unei terori psihologice, la capătul răbdării (…). Rep.: Protestele de stradă nu ar trebui să fie apolitice? Or ele sunt organizate de AUR. Sigur, dvs. susțineți contrariul. G.S.: Noi avem niște promisiuni făcute în fața alegătorilor noștri, suntem partidul care luptă pentru libertate, suntem partidul libertății și vrem niște chestiuni. Suntem privați de pârghiile parlamentare și pentru că suntem privați de aceste pârghii, ieșim în stradă alături de români și cerem anumite lucruri. Cerem tragerea la răspundere a decidenților, care nu au făcut nimic, decât să impună măsuri aberante de un an de zile. Cerem un plan concret pentru profilaxie și creșterea imunității populației, acest lucru a lipsit cu desăvârșire. Cerem oprirea blocării părtinitoare a activității economice și blocarea învățământului de un an de zile. Cerem deschiderea completă a spațiilor unde românii pot face activitate fizică. Cerem să nu se mai aloce bani pentru propagandă, cum se dau zeci de milioane de euro către presă și acești bani să fie direcționați către sănătate și imunitate. Aceste lucruri nu le putem spune în Parlament, pentru că nici măcar starea de alertă nu poate fi votată și ea este prelungită de la lună la lună de către Guvern și de către președinte și ne exprimăm în stradă. Este vreo problemă? Atâta timp cât o facem pașnic, atâta timp cât există un dialog și se presupune că trăim într-o democrație, numai se presupune, din păcate, cred că avem tot dreptul să o facem (…). Rep.: Sunt unele probleme apropo de afirmațiile dvs.. De exemplu, insistați pe ideea de libertate. Dar poate că AUR și manifestanții din stradă au înțeles greșit conceptul de libertate. Ești liber să faci ce vrei, dar în limitele legii și fără să afectezi drepturile și libertățile celorlalți. Or când mii de protestatari refuză să poarte mască de protecție, refuză să păstreze distanța și refuză să respecte în general măsurile sanitare, ei le afectează libertățile altora. Sunteți de acord? G.S.: Eu sunt de acord că trăim într-o democrație, iar în această democrație, aceste măsuri și aceste autorități trebuiau să se consulte cu populația și trebuia să existe un consens. Nu impui măsuri aberante și după aia ai pretenția să nu comenteze nimeni, să nu protesteze nimeni și să nu ia nimeni atitudine. Rep.: Populația nu va fi niciodată de acord cu impunerea de restricții nicăieri în lumea asta și totuși sunt niște decizii pe care trebuie să ți le asumi politic, tu, ca autoritate publică și să le aplici. G.S.: Nu credem acest lucru, nu credem că populația trebuie redusă la nivelul în care i se impun lucruri. Rep.: Și totuși, majoritatea populației a acceptat aceste restricții, pentru binele comun. G.S.: Aveți date în acest sens? Eu văd cifrele care se răspândesc oficial, numărul de oameni declarați pozitiv, incidența cazurilor, chiar și numărul de morți variază în funcție de interesele politice de moment. Nu cred că avem o forță politică care a fost girată să închidă sălile de sport. Unde putem discuta despre aceste lucruri, pentru că noi în Parlament nu suntem lăsați să punem și să supunem la vot de exemplu închiderea școlilor sau a sălilor de sport. Atunci cine decide în numele nostru, vă întreb? Rep.: Școlile sunt deschise, ele sunt închise doar în localitățile cu o rată de incidență foarte ridicată. Altă afirmație problematică pe care ați făcut-o mai devreme, domnule George Simion, este că protestele sunt pașnice. Păi, nu sunt pașnice, pentru că au avut loc niște incidente violente. În plus, există și o anumită violență verbală, de exemplu, cazul din Bacău, unde protestatarii le-au scandat medicilor în fața unui spital ”Hoții!” și ”Asasinii!”. Vă delimitați de aceste sloganuri? G.S.: Majoritatea părinților au copiii acasă. Pentru că au fost incidente izolate sau chestiuni reprobabile într-unul sau altul din cele 70 de orașe, unde s-au desfășurat aceste proteste spontane ale românilor, asta nu înseamnă că o voce importantă din societate poate fi ignorată și că analiști ne pot pune la colț și ne pot sfida (…). Ne-au făcut extremiști. Nu, ei sunt extremiști, pentru că au o atitudine dictatorială, nu au înțeles nimic din democrație. Noi totuși suntem validați în Parlament de votul unui număr important de români și vocea noastră trebuie luată în seamă. Rep.: Dar manifestanții care nu poartă mască și refuză să respecte restricțiile sanitare au înțeles ceva din democrație? G.S.: Nu cred că au înțeles, pentru că nu a discutat nimeni cu ei și nu există o cultură a dialogului în România, din păcate. Rep.: Dar trebuie să vină statul să-ți explice ce înseamnă să respecți legea? G.S.: Da, trebuie să vină statul să-ți explice de ce a impus acea lege. Rep.: Păi, e simplu, ca să salvezi vieți. G.S.: Nu este atât de simplu, pentru că se contrazic. În momentul când este PNL-ul la guvernare, dă un număr de cazuri. În momentul când este USR-ul și spune că este tot ce și-ar dori mai mult, să impună aceste restricții, nu este. Se comunică confuz, disparat și deloc logic pentru populație (…). Rep.: Deci oamenii sunt confuzi, asta spuneți. G.S.: Oamenii sunt confuzi din cauza măsurilor luate de Guvern și din cauza felului în care s-a comunicat (…). Rep.: Oamenii sunt confuzi, iar AUR profită de aceste nemulțumiri, pentru a instiga populația să nu respecte legislația. G.S.: Faceți niște afirmații care nu vă fac onoare. Rep.: Vă asumați oficial violențele petrecute la aceste proteste? G.S.: Dar cum aș putea să… Rep.: Le condamnați? G.S.: Bineînțeles, fiecare gest de violență trebuie condamnat. Cum să îmi asum, stați un pic. Ziceți că profit. Nu este cadrul tocmai propice să faceți aceste afirmații. Rep.: Păi, sunteți singurul partid care a ieșit în stradă ca să susțină și chiar ca să cheme oamenii la aceste proteste. G.S.: Sigur că da. Rep.: Asta nu înseamnă că profitați de o nemulțumire populară? G.S.: Nu, asta înseamnă că ne susținem alegătorii și înțelegem că este o problemă în societate, pe care mulți alții se fac că nu o văd. Rep.: Vă asumați ce s-a întâmplat la Bacău, unde protestatarii le-au strigat medicilor că sunt asasini? G.S.: Vă rog să vă cereți scuze, ați spus că profităm… Rep.: Sunt medicii asasini, domnule Simion? G.S.: Nu cred, dvs. sunteți un reporter la un post de radio respectabil… Rep.: Și dvs. sunteți membru al Parlamentului României și faceți niște afirmații care nu au acoperire. Vă mai întreb o dată, vă asumați sloganurile scandate la Bacău? G.S.: Nu, dar vă dați seama că nu putem să ne asumăm. Rep.: Le condamnați? G.S.: Absolut. Rep.: Nu v-am auzit să spuneți asta până acum, au trecut trei zile și nu ați condamnat violențele verbale sau fizice. G.S.: Cred că tonul nu este potrivit la acest interviu, cred că tonul nu este de dialog, ci de acuze. Rep.: Nu este un ton de acuze, vă cer doar să comentați anumite fapte reprobabile care s-au întâmplat la aceste manifestații la care participă și AUR. G.S.: Atunci când spuneți că profităm de proteste, dvs. trageți concluzia, în locul ascultătorului și lucrul ăsta nu se face și de asta o mare parte din populație este confuză, din cauza acestei atitudini. Cred că putem dialoga civilizat. Rep.: E un dialog foarte civilizat. Doar pentru că vă contrazic nu înseamnă că suntem necivilizați. Vă feriți să vă asumați oficial organizarea acestor proteste, pentru că vă temeți că veți fi acuzați că ați încălcat legea? G.S.: Nu-i asta problema. Atâta timp cât legea este nedreaptă, ea poate fi încălcată. Protestăm tocmai împotriva măsurilor de restricție. Rep.: Cine decide că o lege este nedreaptă? G.S.: Opinia publică. Rep.: Și cine este opinia publică în cazul de față? G.S.: Poporul. Rep.: Cele câteva mii de persoane care au protestat în stradă în aceste zile sau milioanele de oameni care nu au ieșit? G.S.: Iarăși trageți dvs. concluziile, îmi pare rău… Rep.: Nu trag concluzii, vă întreb. G.S.: Eu cred că greșiți și aveți o problemă de deontologie jurnalistică. Rep.: Manifestanții din aceste zile sunt reprezentativi pentru societate? G.S.: Nu știu, nu e datoria mea să constat dacă sunt reprezentativi sau nu. Este de datoria presei să fie imparțială și o voce a românilor care se aude să fie ascultată, chiar dacă ne place sau nu. Rep.: Și datoria AUR care este, ca partid teoretic responsabil în Parlament? G.S.: Să ne reprezentăm electoratul și să auzim vocile românilor. Rep.: Și să instige la manifestații. G.S.: Vedeți, iar ați făcut o afirmație, să instige la manifestații. Să instige la manifestații? Vi se pare corect ce spuneți? Rep.: Păi, i-ați chemat în stradă. G.S.: Da și cum adică, îi instig? Rep.: ”Veniți! Oprim nebunia!”, așa scriați pe Facebook. G.S.: Da, chemăm, dar nu instigăm, chemăm. Rep.: Deci ați organizat aceste proteste, ne-am întors de unde am plecat. G.S.: Bun, dvs. ați rămas cu concluzia dvs.. ——————————————————————- În fine, dacă tot suntem la capitolul resurse şi recomandări, iar printre cititori sunt şi persoane care ar dori să vadă/înţeleagă cam cum ar fi trebuit să se comporte tactic George Simion, dpdv al comunicării strategice, în momentul în care a sesizat că este atras în capcana “asumării”, recomand următoarele explicaţii, în limba engleză: Frame Control Basics Frame Control Techniques to Out-Frame AnyoneBeating Moral PoliceBullying Debate TechniquesAceste resurse trebuie primite ca atare, cu rol de simplă informare, nu ca un îndemn în specializarea în domeniu. Strategia noastră nu este obţinerea vreunei puteri de dominare a interlocutorului ci: Matei, 10 16.Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.

    miercuri, 19:22:14, 31 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Da Ionuț, mersi. Ați surprins foarte bine, e chiar inside concern trolling! Sunt multe resurse pe net despre tipul ăsta de gherilă digitală, inclusiv en.wikipedia are foarte multe resurse utile, bine sistematizate. Dar ceea ce descumpănește e, cum ați spus, dezinvoltura cu care demnitățile cele mai importante ale statului român fac uz de subterfugii din astea nedemne de un debate gimnazial în state ori altundeva unde retorica e cât de cât luată în serios. Am zice că declarațiile-s redactate de unii aflați între formularea a două oferte publicitare/ PR corporatist, necum de oameni de stat aflați într-un moment critic. Dar mna.. nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère… tout se moque crecă mergea mai bine.

    miercuri, 01:06:38, 31 martie 2021

  • Ionut

    la articolul Iohannis şi cadrajul abuziv al comunicării strategice:

    Nu am vocabularul si nici elocventa domnului Vlad dar o sa incerc sa disec “pe intelesul internautilor” viclenia din declaratiile (probabil pregatite de altii) presedintelui referitoare la proteste. Cu rusine marturisesc ca mi-am irosit o buna parte a tineretii pe diferite forumuri de pe internet, in discutii inutile despre politica, ideologie, istorie etc. Nu credeam ca una din cele mai perfide tactici folosite de “postacii” unor grupuri de interese a ajuns sa fie folosita cu atata dezinvoltura intr-un comunicat public al unui presedinte de stat. Vorbesc despre tactica care in jargonul de internet se numeste concern trolling (o tentativa de definitie). Mai exact, tactica consta in subminarea imaginii (vazuta din afara dar si din interior) opozitiei prin adoptarea unei false poziti de ingrijorare legata de directia X si caracterul Y al grupului/indivizilor sau al actiunilor acesora. X si Y fiind falsitati (ad hominem) sau exagerari nedrepte (de exemplu prin generalizare superficiala – in care culpabilitatea unui individ sau grup minoritar al opozitiei este atribuita tuturor celorlalti membrii ai opozitiei). Viclenia sta in felul in care sunt incadrate acuzatiile. Daca acuzatiile X si Y ar fi fost aruncate dintr-o postura onesta, de dinafara grupului tinta, grupul le-ar fi catalogat corect ca atacuri ieftine. Prin incadrarea atacurilor ca o grija pentru binele grupului, venite din interiorul grupului (fals, viclenie) exista sansa ca acuzatiile sa fie considerate legitime (de catre public dar si din interiorul grupului – de membrii indecisi/cu adezune slaba la grup) si intentia ingrijoratului sa fie luata de buna-credinta. Cazul concret: vrei sa tarasti prin noroi imaginea protestelor, vrei sa le atribui protestatarilor etichete negative, vrei sa-i acuzi de comportament sau gandire criminala/imorala sau irationala pentru a le distruge credibilitatea in fata publicului larg si astfel sa previi cresterea numarului lor prin intimidarea noilor aderenti cu aceleasi etichete si implicita marginalizare a acestora daca se vor alatura. Ce faci ? Daca ii acuzi de comportament violent, xenofobie si antisemitism, publicul o sa se astepte la dovezi pentru aceste acuzatii care vor fi atent scrutinizate, venind din tabara celor impotriva carora se protesteaza. Dovezi nu ai, cazul Morgenstern e slab, te poti baza oare pe deficitul de atentie a publicului ? ca poate nu au vazut deznodamantul, ca incidentul nu avea treaba cu AUR, mai ales ca nu prea crede lumea ca protestele sunt motivate de o ideologie sau partid. Nu poti, te risti sa cresti legitimitatea protestelor in ochii publicului. Iti abandonezi pozitia ferma referitoare la restrictii ? Nu poti, prin orice retragere le dai dreptate protestatarilor si anulezi credibilitatea tuturor deciziilor din ultimul an. Solutia: tu nu esti impotriva protestelor, tu ii intelegi pe protestatari, chiar daca ei nu stiu ce e bine pentru ei si sunt doar frustrati de sacrificiile pe care toti trebuie sa le facem in acest razboi™. Dar oricat i-ai intelege nu poti sta deoparte la lucrurile inadmisibile ce sunt evidente si deja fapt si nu necesita dovezi sau argumente – trebuie sa iti exprimi ingrijorarea pentru pornirile violente, pentru xenofobia si antisemitismul protestatarilor. Si de aici pornim discutia, nimic despre presupusele nemultumiri ale protestatarilor, nu e necesar sa discutam daca au fost violenti, daca au dat dovada de xenofobie si antisemitism, aceste atribuiri sunt justificate si atat de evidente ca nu mai are rost sa zabovim pe justificari – prioritatea e aducerea lor in atentia protestatarilor pentru care esti ingrijorat (defapt in fata publicului larg). Daca protestele se opresc, ai castigat. Daca protestele continua, si mai intaratate de manipularea abuziva a imaginii acestora in mass-media, poate ajung in sfarsit la savarsirea de acte de violenta reale, si poti sa zici publicului “v-am zis eu” dupa care sa-i imprastii cu aplicarea disproportionala de forta, care acum e complet legitima, bineinteles.

    marți, 22:49:18, 30 martie 2021

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    “Protestele sunt singurul lucru periculos pentru sistemul de putere pentru că pot fi instrumentate împotriva sa” – vă spune unul care e foarte de acord cu dumneavoastră: există ceva mai important. Să citim Ieremia, dar și “Marea Apostazie” scrisă de marele Ierarh Averchie Tauşev, inspirat de Sfântul Ignatie Briancianinov. PS: Am conspectat linkurile propuse: foarte utile.

    marți, 07:51:18, 30 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Tema legitimă este, adevărat, pierderea libertăților. Dar cred că zilele următoare vom vedea cum întreaga desfășurare din această seară va fi imputată partidului AUR, deși nu despre AUR e această mișcare de protest. Asta cred, dar probabil greșesc.

    luni, 23:44:45, 29 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    E posibil să ajungă AUR un factor distructiv al protestelor, dar cred că atenția ar trebui canalizată pe tema principală în primul rând, anume măsurile de lockdown nejustificate. Sunt bine-venite protestele și e bine a participa. Eu personal nu mă pricep și nu mă bag în politică, dar sunt conștient că e necesară și asta, mai ales în condițiile în care statul devine tot mai intruziv în aspecte persoanale ale vieții noastre zilnice. Cred că principala direcție ar trebui trebui să fie încurajarea reacției la carantinarea continuă la care suntem supuși. Cel puțin în faza actuală, când nu există dizidență aproapre de nici o culoare.

    luni, 23:10:13, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Da, înțeleg, de acord. M-am grăbit cu niște exemple complet străine de argumentul propus 🙂

    luni, 21:44:14, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Încerc să înțeleg mai bine ce aveți în minte când vă referiți la temele reale. Mi-e teamă să nu cădeți în ispita masterplanului de factură conservatoare, a perspectivelor mari, care nu pot obține tracțiune socială nici cât să impună discutarea acestora. Întotdeauna se poate mai bine, mai mult sau mai la vreme potrivită. Dar trebuie să ne înțelegem și limitele noastre individuale și colective. Îmi amintesc că nu ați fost de acord când scriam că noi cei mai mici trebuie să ne facem ajutor celor mai mari, celor deja aflați în funcții. Dar totuși e nevoie de îngăduință, multă îngăduință și purtare a sarcinilor. Și trebuie să fim pregătiți și pentru deziluzionări și dezamăgiri și să știm să ducem străduințele mai departe. Să fim și noi agenți ai schimbării prin maturizare și prin.. despătimire. Ne mulțumim cu puțin pt că puțin putem; putem puțin pentru că facem puțin și ducem cât credem că putem. 🙂 În legătură cu exemplele date pt transparență, sunt incorecte și renunț la ele. Aveam în minte o înțelegere comună a obiectivelor strategice, nu operaționale. În fine, sunt greșite, admit. Când veți avea timp poate veți reveni cu o intervenție mai consistentă vizând perspectiva dvs asupra stării de fapt, dincolo de “soluții lumești nu sunt”. Pentru că noi niciodată nu urmărim soluții lumești, ca atare. Pur și simplu căutăm să ne mântuim valorificând talanții primiți.

    luni, 21:40:58, 29 martie 2021

  • pintan

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    O paranteză. Ca să și completez și să nu las ideea în aer, știu că structura de organizare a tot ce a însemnat proteste în Europa de Est, Orient Apropiat etc a fost una dezvoltată “pe orizontală”. Aceasta doar dă iluzia unei transparențe și a participării, în realitate ea întreține un haos informațional și nenumărate grupuri în tensiune. Dincolo de toate acestea este aproape imposibil de cunoscut care sunt adevărații lideri și organizatori ai mișcării, practic întreaga structură îi ocrotește foarte eficient. Se poate doar făcând parte din mișcare sau mirosind pistele finanțării către diverse organizații. Este total diferit modul acesta de luptă față de cel clasic, pe verticală, unde liderii sunt la vedere și își asumă public un crez.

    luni, 21:37:15, 29 martie 2021

  • pintan

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Nu cred că poate fi vorba de vreun merit. Într-adevăr nu am crezut în aur (ştiind ceva despre backgroundul lor dar observând și lipsa lor de reacție concretă pe teme vitale ale anului trecut) și nici nu am găsit motive să o fac. Persoane precum Sorin Lavric sunt absolut necesare unor astfel de grupări, nu le-aș considera definitorii. Definitoriu consider că este ce se face în ansamblu și aici am observat intervenții pe teme care doar dezbină societatea, pe când niște creștini conservatori ar găsi mult mai multe urgențe de rezolvat și un discurs care să aducă lumea împreună. Plus că în jurul lor (și în interior) pe lângă unii precum Lavric gravitează și sunt mai vizibili cei cu discurs panicard, apocaliptic, plin de exagerări și chiar minciuni. Ceea ce doar discreditează temele importante pentru creștini și aduce în mod inutil tensiune socială foarte mare în zona aceasta. Inutil pentru noi, util este pentru… alții. Nu cred că ar trebui să fie acesta un blocaj după cum spuneți (rămânerea în defensivă sau confuzie), ar fi trebuit să fie un imbold pentru altfel de asocieri și consolidarea unor grupări care să aducă un mesaj de unitate și o poziție de discernământ față de evenimentele recente. Nu cred că aur iau prea mult la socoteală electoratul lor, tocmai pentru că mulți nu speră decât (după cum spuneți) să își atingă o f mică parte din dorințe prin intermediul lor (“Putem folosi această platformă parlamentară şi (pentru civismul ortodox) dacă am găsi spaţiu şi pentru 5% doleanţe, tot ar fi ceva”). Și am remarcat asta în ultimele luni, anume că multe greșeli le sunt trecute cu vederea tocmai pentru această speranță în ceva puțin. Pe mine mă îngrijorează că temele reale rămân pe mâna unora pregătiți de sistem să joace rolul de agenți ai schimbării, dar poate este și o concluzie care se potrivește cu pregătirea din post pentru Înviere… și anume că soluții lumești nu prea mai există. Legat de mișcările pe care le-ați dat ca exemplu eu știu (cel puțin în privința protestelor intl din ultimul deceniu), din contră, că au la bază un mod de a funcționa care este oricum altfel dar numai transparent nu.

    luni, 21:19:48, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Vă recunosc meritul de a fi fost circumspect în privinţa AUR de la bun început, dar nu ştiu dacă această poziţie este cea mai folositoare, după cum am menţionat şi în dialogul nostru precedent. Nu ştiu dacă e bine să gândim despre AUR în termeni de “semnal de alarmă” şi nici în cel al “semnelor de întrebare”. Cred că e bine de constat ce e de constatat şi de anticipat în măsura în care o putem face în aceste condiţii de incertitudine. E clar că dacă AUR urmăreşte o creştere a profilului electoral trebuie să aibă un discurs cât mai apropiat de filonul real al păsurilor populaţiei iar de acest lucru ne putem folosi oarecum. Până în acest moment, dacă tragem linia, accederea AUR în parlament este, în opinia mea, cert pozitivă. Deşi pare că mă mulţumesc cu extrem de puţin, eu sunt recunoscător pentru declaraţiile politice ale domnului Lavric. Pur şi simplu m-au uns pe inimă. Putem folosi această platformă parlamentară şi (pentru civismul ortodox) dacă am găsi spaţiu şi pentru 5% doleanţe, tot ar fi ceva. Dar, dacă vorbim despre medii controlate, intruşi şi apărarea de aceştia, atunci atitudinea circumspectă nu ne ajută, dimpotrivă. Ne ţine blocaţi în defensivă şi în confuzie. Atunci când vorbim de sisteme capturate, există o singură abordare care funcţionează: transparenţa obiectivelor şi cultivarea agresivă a elitelor proprii. În clipa în care îţi propui obiective clare şi planuri de acţiune viabile, în mod transparent, poţi lesne observa devieri sau inadecvări nejustificate. Se pleacă cu un mare capital de încredere acordat liderilor care sunt chemaţi să-şi cultive echipa, să-şi crească succesori, să descentralizeze operaţiunile civice dar să le păstreze coerenţa de mesaj. Ţinta este să poţi să ridici lideri mai repede decât pot adversarii să ţi-i lichideze. Cam aşa procedează talibanii, aşa au făcut vietnamezii, palestinienii, protestatarii din piaţa Taksim etc. Cel puţin cu aceste lucruri am rămas eu din lecturile pe acest subiect. Însă, cu privire la ce vine după, e clar că se cere o intervenţie ex machina care să şteargă nedreptatea şi abuzul. E clar că şi protestele vin tot pe un trend de globalizare, tot într-un şablon ideologic care nu este creştin, ci aduce cu mişcarea occupy şi a indignaţilor. De asta am scris că cine controlează bornele culturale controlează de fapt puterea politică acumulată în cadrul protestelor. La acest moment cultura protestatară ne este (nouă ortodocşilor) la fel de nocivă precum ne este şi cultura pandemică, pentru că ex machina pentru secularişti înseamnă antihristic pentru noi. Nu ştim exact ce va fi, dar bine nu prea are cum să fie..

    luni, 19:03:05, 29 martie 2021

  • pintan

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Încă de la bun început au existat multe semnale de alarmă în privința aur. Se putea anticipa că revoluția care va urma va fi cu liderii și între limitele impuse de aparatul de propagandă al sistemului. Din păcate, cu toate semnele de întrebare pe care cei mai mulți le-au recunoscut, aur au fost susținuți în mediul creștin conservator. Așa încât o devoalare (abia acum) a intențiilor și modului lor de lucru nu cred că mai are efect. Lumea este deja vrăjită, în mulți deja clocotește nevoia de revoltă. Și toată energia aceasta va servi aceluiaşi beneficiar. Cred că ar fi posibil de schimbat ceva, în direcția unei mișcări autentice, de bun simț, chiar dacă ar număra mai puține adeziuni. Dar cred că bariera principală de depășit este chiar propria naivitate care ne face să lăsăm pe mâna unor lideri îndoielnici cele mai profunde teme. Şi apoi asta necesita ceva trudă, răbdare. E mai simplu bineînțeles să lăsăm temele care ne preocupă protestatarilor de serviciu și să sperăm că… va ieși și ceva bun din asta. Eu personal sunt sigur că revoltele vor lua amploare internațional. Când se va da semnalul și presa de la noi va fi angrenată în jocul ăsta (la fel a fost și cu revoltele anterioare care inițial au fost ignorate). Vom scăpa de unele neajunsuri poate. Dar ce va urma… după?

    luni, 18:27:54, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Recunosc că spune multe lucruri dintre cele care trebuie spuse, cu atât mai mult cu cât sunt rostite în plen şi pe holurile Parlamentului: https://fb.watch/4xD0jRm0kY/

    luni, 17:22:57, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    M-am gândit la asta, că s-ar dori captarea unui public cât mai mare, în forme cât mai puţin periculoase pentru participanţi, la o oră cât mai accesibilă. Dar tocmai asta înseamnă schimbarea caracterului “autentic” al mişcării de protest, înainte de a se formaliza/organiza. Protestele de noapte nu au fost organizate/iniţiate de cei care doresc organizarea protestului de la ora 17:00, ci sunt acum parazitate de aceştia, în condiţiile în care ar fi fost onest ca mesajul să fie de adeziune, nu de acaparare. Vom vedea roadele. Faptul că facţiunile Bucureştene se reunesc şi că au venit mesaje complementare este un lucru salutar, deşi mi se pare mai mult “un atac” de deposedare a lui Pompiliu Diplan de legitimitatea Pieţii Universităţii. Protestul a fost anunţat direct acolo, şi de AUR şi de facţiunea Capsali/Chitic, Pompiliu Diplan neavând altă opţiune decât să se alăture. Piaţa Universităţii nu-i aparţine, însă în linia celor de până acum, la Universitate a fost Starea de Libertate, în Piaţa Victoriei ceilalţi. Practic, Diplan nu putea să nu participe. Altfel, ar fi fost, iar, acuzat că dezbină, deşi, din câte îmi dau seama, nu o face. Într-un final, obiectivele ne/le sunt comune, dar este important să învăţăm din ceea ce ni se întâmplă. Faptul că AUR este un fenomen controlat nu este un rău absolut, ci un simplu dat care trebuie luat în calcul. Aşa cum avem în vedere faptul că avem jandarmi pe stradă, la fel înţelegem că sunt limite cu privire la întinderea în care AUR ne poate proteja/promova interesele. Nu în ultimul rând, dacă energia protestatară este una viguroasă, nu contează că protestul este organizat de la 17:00 în loc de 22:00 şi nu poate fi acaparat printr-o singură iniţiativă/acţiune. E nevoie însă, separat, de cultură de protest aşa cum a fost TFL şi hashtag/rezist şi poate că ar trebui să se scrie/publice mai mult în această direcţie. Părerea mea.. 🙂

    luni, 16:02:00, 29 martie 2021

  • M.S.

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    O să încerc să răspund eu: ora 17:00 este cu o oră înainte de ora 18:00, cand se inchid magazinele. Deci este o oră la care sunt mult mai multe șanse să participe oameni care sunt deja în oraș. Protestele de noapte au fost – de noapte – doar în București și parțial Pitești. Nu mai aveai ce să organizezi la ora 11-12 noaptea. Eu dacă as fi lider politic, nu as iesi riscand sa ma fac de ras, daca nu as știi ca vin multi oameni. In plus, noaptea este o vreme proasta pentru proteste: in primul rând pt ca nu exista niciun lider politic la birou la ora aia. Or pentru a avea combustibil, protestele trebuie sa fie îndreptate împotriva cuiva, vizibil. O parte dintre mesajele invocate in comentariul de mai jos le-a dat, pentru azi. Iar faptul ca protestul AUR si cel al stării de libertate se unesc, pentru ora 17:00, in București, arata ca liderii aur nu au avut orgolii, cunoscuta fiind lipsa de simpatie dintre liderii stării de libertate si cei au aur. Dacă ar fi vrut să „rupă” protestul, ar fi insistat cu cel exclusiv al lor, de la prefectură. Exact cum face doamna Sosoaca, de altfel. Multumiri!

    luni, 15:28:52, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Noi avem cumva o reprezentare deformată a protestelor, ca având o natură eruptivă, necontrolabilă, de pe urma cărora ne trezim cu un rău şi mai mare. Dar ele sunt conduse spre aceste consecinţe tocmai ca să ne temem de ele şi să “stăm cuminţi la locurile noastre”. Dar există numeroase tehnologii şi tehnici de protest folosite, validate şi reconfirmate iar şi iar, şi este de mare mirare că nu se discută deschis despre aceste chestiuni. Adică, pe de o parte intelectualii noştri sunt aşi în dezbateri de filosofie politică şi ideologii politice, chestiuni mult ai abstracte şi mai complicate, dar nu au capacitatea să pună în discuţie lucrările lui Gene Sharp când e vorba de împotrivirea faţă de dictatură, acolo unde vorbim de fapt despre o formă de project management elementar. Haosul protestelor civice derivă din confruntarea sistemelor de putere, iar ca să fie mai uşor de înţeles, dau pilda celor necunoscători pentru care un meci de rugby e o confuzie totală. Dar dacă ştii regulile şi ce vor echipele cam ştii ce să urmăreşti şi nu te ameţesc jucătorii care aleargă (aparent) bezmetic pe teren. Protestul civic trebuie să semene mai mult cu construirea unei clădiri decât cu manifestarea necontrolată a unui torent. Aşa cum nu punem carul înaintea boilor şi cum nu aşteptăm să urce carul singur la deal, la fel ar trebui să sesizăm când ni se vând/prezintă evoluţii societale fantasmagorice, care nu au legătură cu realitatea şi care nu pot produce emanciparea cu care se laudă. Protestele sunt singurul lucru periculos pentru sistemul de putere pentru că pot fi instrumentate împotriva sa, de actori concurenţi: prin ocuparea clădirilor publice, blocarea căilor de comunicaţie, perturbarea unor servicii publice şi destructurarea punctuală a intrumentelor de putere ale statului. Dar de obicei aceste acţiuni au loc după crearea culturii de protest. Dacă elita protestatară nu cultivă puterea politică pentru sine, în scop legitim de reprezentare a voinţei populare, atunci protestele sunt folosite, deturnate. Toate acestea sunt chestiuni sociologice de bază care ar trebui să existe în cunoştiţele civice ale societăţii, aşa cum este dreptul la petiţionarea instituţiilor publice, dreptul de a fi primit în audienţă, dreptul de a desfăşura activităţi comerciale ş.a.m.d. Este ceva ce ţine de elementarul participării la mersul cetăţii.

    luni, 14:37:56, 29 martie 2021

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    E bine că se ține protestul, era și mai bine cum ați scris dumneavoastră și vă felicit. Dar ce ați scris, nu cred că ar mai putea fi posibil. Tot ceea ce ați scris se încadrează perfect în gândirea sociologică a lui Dimitrie Gusti – de aceea v-am felicitat. Trebuie, totuși, să înțelegem că atât se mai poate acum – bineînțeles, mare este Dumnezeu, și la El orice este cu putință. Nu cred în revolte, dar cred într-o adâncă împotrivire secondată de o foarte fermă mărturisire (prin faptă, adică). Dar chiar și revoltele pot fi folositoare, dar depinde din ce motiv. Altfel nu vor putea să stea. Mă încurajez, totuși, deoarece știu că oricum ar fi omul, Dumnezeu urăște nedreptatea și asuprirea săracului. Dar și ca din orice rău, Dumnezeu naște un bine și mai mare! Dar depinde mult – covârșitor, poate definitoriu – și de om. Oricum, oricât de spontan ar părea ce s-a întâmplat aseară, nu aș pune mâna în foc că și “scânteia” a fost tot la fel de spontană. Îmi este foarte teamă ca ortodocșii să nu fie atrași într-o foarte mare capcană. Dar nici nu putem sta fără să mișcăm… Până atunci, primim un duș rece: “Câteva cugetări lămuritoare despre libertate:  Alexandru Herzen: Maselor nu le pasă de liberta­tea individuală, de libertatea cuvântului; ele îndrăgesc autoritatea… prin egalitate înțeleg egalitatea opresiunii… doar indivizii civilizați doresc libertatea. Să fim deci mai puțin convinși, noi, intelectualii și deținuții politici, că toata lumea se omoară după libertate. Denis de Rougemont: «Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc». Să fim deci mai puțin siguri că oamenii sunt dispuși să riște. Drepturi, da, câte vrei, dar riscurile le consideră a fi piedici, intrigi, insulte.” (Cuviosul) Părinte Mărturisitor Nicolae Steinhardt  

    luni, 13:58:32, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:

    Posibile mesaje ale lui George Simion care ar fi sprijinit mişcarea de protest, în mod neutru: “În seara aceasta voi participa şi eu la protestele din Bucureşti””Cer membrilor AUR şi simpatizanţilor să participe la protestele care au loc în oraşele României””Îi chem pe toţi românii să se alăture celor care au protestat în ultimele nopţi!””Interdicţiile sunt ilegale!”Trebuie să ne gândim cu toţii cum să ne organizăm astfel încât protestele să fie primul pas spre libertate!”Toate acestea ar fi presupus continuitatea elementului autentic şi spontan şi nu deturnarea lor spre forme ineficiente şi neputincioase de acţiune civică.

    luni, 12:56:56, 29 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Condiția creștinului în fața unei molime/epidemii și probarea credinței lui (Sf. Ciprian al Cartaginei):

    Revin Andrei. Dacă te simţi mai rău decât te-ai simţit la gripele trecute, cred că e bine să chemi ambulanţa. Dacă fir de păr nu mişcă fără voia Lui, probabil că e un rost şi în ceea ce trăieşti acum, inclusiv momentele de panică, şi e bine să urmezi calea firească de urmat în astfel de situaţii. Si eu am avut perioada mea de îmbolnăvire, cu colegi pozitivi, dar nu mi-a fost nici pe de parte atât de rău cum mi-a fost acum câţiva ani de la o gripă severă care m-a blocat la pat vreo patru zile. Dar atunci ştiam că nu se moare din aşa ceva, pur şi simplu am făcut răbdare. Acum la doi muci, un strănut şi o umflare în gol a pieptului eram cu “prin pocăinţă şi mărturisire, curat pe el îl primeşte” pe buze şi în gând. Doamne, ajută!

    miercuri, 08:05:29, 24 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Condiția creștinului în fața unei molime/epidemii și probarea credinței lui (Sf. Ciprian al Cartaginei):

    Doamne, ajută! Din păcate chiar nu cunosc pe nimeni. Cei Simptomatici care s-au îmbolnăvit din jurul meu au urmat sfaturile medicului de familie și au rămas acasă. Chiar și cei cu evoluție gravă, lucru cu care nu prea mă împac. Eu nu pot recomanda pe nimeni, dar mai întreb în jur. Domnul să ne ajute și să ne dăruiască sănătate!

    miercuri, 06:42:29, 24 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Condiția creștinului în fața unei molime/epidemii și probarea credinței lui (Sf. Ciprian al Cartaginei):

    Până răspunde dl. Vlad, o întrebare: ce ți-a prescris medicul de familie? Al meu agreează schema de tratament descrisă mai jos, primită printr-o postare de la un apropiat: COVID – ce facem dacă ajungem noi sau o rudă internată cu/de Covid Dragii mei, sunteți internați în Spitale cu Covid, cereți medicilor să vă spună schema de tratament pe care v-o administrează. Au obligația să vă informeze! Am informații că sunt mulți pacienți tratați aiurea, cu tot felul de medicamente experimentale, scumpe, fără indicație în Covid, iar  complicațiile își fac apariția. Nu acceptați Kaletra (sau Codeină – vezi ca sursă articolul indicat mai jos pe ortodoxinfo) pentru tratarea Covidului. AVEȚI ACEST DREPT, conform art 18 și 19 din Legea 46 din 2003. Acționați până nu e prea târziu! Aveți părinți sau rude apropiate internate în spitale în stadii medii/grave de Covid, cereți-le acestora, cât mai puteți, acordul în SCRIS consemnat și în fișa de internare, ca să puteți avea acces la informații despre schema de tratament aplicată. Asta pentru situația de nedorit dar posibilă în care lucrurile se complică și pacientul devine inconștient. Cereți să verificați cu ochii dvs, fișa de tratament a rudei dvs, pe baza împuternicirii primite, conform art 22 și a art 24 pct 2), din Legea 46 din 2003.  Iar dacă nimic nu mai funcționează, cereți medicilor să le dea Ivermectină! Dacă refuză, cereți-le din nou! Și dacă totuși refuză cu vehemență, scrieți-mi mie în privat! Aveți grijă ca să aveți dovezi că acești medici au refuzat să încerce ORICE ca să vă salveze persoana apropiată.  Și mai important decât orice, nu mergeți la spital dacă nu este musai… Aplicați, din primul moment, schema completă de tratament, imediat ce aveți suspiciunea că ați avea COVID. NU PIERDEȚI NICIO ZI! Tratamentul corect anti Covid ar trebui să cuprindă: 1. Azitromicina cp 500 mg, 1 cp pe zi, sau Doxiciclina cp 100 mg, 1 cp la 12 ore, 5 zile. Sau, mai bună – Claritromicina (articol cu sursa indicată mai jos) 2. Aspenter sau Eliquis sau alt antiagregant plachetar/anticoagulant 3. Paracetamol/Nurofen în funcție de simptomatologie, dureri/ febră 4. Protecție gastrică, Famotidina/ Omeprazol/Controloc-Pantoprazol 5. Probiotice 6. Vit C, D3, Zinc. Unii medici dau și Complex de vitamine B 7. Quercetină cp 500 mg, 1 cp la 12 ore, 10 zile. 8. Stodal, Oscilococcinum, Cimbrișor capsule, Tinctura de coacăz negru pentru prevenirea afectării pulmonare, extrem de eficiente.   9. Ivermectina, 0,2 mg/kgcorp pe zi, 5 zile la rând… deocamdată puțini au acces la aceasta. 10. Corticoterapie orală, Dexametazonă sau Medrol în cazuri cu simptomatologie importantă. #SanatateaTAPrioritateaMEA Sursa pt mențiunile cu Claritromicina, Kaletra si Codeina: https://ortodoxinfo.ro/2021/03/16/un-medic-roman-si-a-vindecat-toti-cei-1000-de-pacienti-de-covid-fara-o-zi-de-spitalizare-este-doar-o-pneumonie-atipica-care-sunt-medicamentele-mortale-utilizate-de-sistem/

    marți, 23:39:35, 23 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Condiția creștinului în fața unei molime/epidemii și probarea credinței lui (Sf. Ciprian al Cartaginei):

    Salut Vlad. Întrucât ești din Iași nu am găsit alta persoana pe care sa o întreb despre un medic pneumolog/bronholog, care sa trateze serios covidul, am socotit ca ar trebui sa apelez la tine. Acum o săptămână am fost cumva răcit după o baie, însă de atunci și pana azi totul s a agravat. Tuse tot mai deasa și seacă, și nu știu în cine sau pe cine sa contactez, eu cred totuși ca am luat și eu virusul căci ma deranjează rău când respir. Ai vreo recomandare din oraș? Te rog mult, ca cu un sistem asa căzut nu știi unde sa mergi și ce sa faci…

    marți, 16:54:26, 23 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Da…,este nevoie și de dragoste , nu numai de adevăr. Iar dragostea le poate îndrepta și pe celelalte (neputințele noastre…). E nevoie de dialog,de implicare de răbdare,… este nevoie de a ieși în întâmpinarea celuilalt, chiar și atunci când acela,mai neputincios sau aflat în ispită se trage înapoi. Dragostea poate rezolva aceste neputințe sau poate surpa/risipi aceste ispite… Să nu le lăsăm să ne copleșească… Dacă cel de lângă mine nu mă înțelege și dacă Dumnezeu mi-a dat acest dar,că eu să-l înțeleg,atunci să ies eu în întâmpinarea lui, să fac eu ce aș aștepta să-mi facă el. Să nu -l evit eu. Ar trebui o dispoziție foarte mare spre dialog,în acest moment. Spre a discuta împreună,peste toate animozitățile existente. Cred că asta ar ajuta cel mai mult. S-ar risipi multe bariere ,ridicate prin cel viclean. Dialogul, conlucrarea, întâlnirea…asta lipsește,cred eu. În familie,nu țin cont de cum e acela,ci pt. că-l iubesc, mă duc la el. Dragostea este mai presus de starea lui(nu ține cont de starea lui). Mă duc la el că e fratele meu. De asta țin cont… Și eu daca fac asta(ce ține de mine), Dumnezeu le împlinește și pe celelalte,care nu stau în putința mea… ……………………………………………………….. Asta e valabil pentru noi toți… Vă mulțumesc și mă iertați,Părinte!

    marți, 11:50:32, 23 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nici eu nu am negat vreodată evidența, că Biserica se întemeiază pe dreapta credință. Totuși ceea ce este din iconomie este tot Biserică. Evident că trebuie să fie readus totul pe făgașul normal al ortodoxiei, dar asta nu se realizează cu o rigoare absolută. Eu personal am fost de acord cu acei nepomenitori care nu acceptă deloc comuniunea cu preoții care pomenesc, dar să conlucrăm, să accepte și ei că poziția mea e patristică. Am propus asta la sinaxa de la Bănceni, dar nu au acceptat cei care au fost prezenți, iar mulți nici nu au venit și refuză comuniunea chiar și cu mine. Deci nu înțeleg în ce fel îi judec eu pe cei acriviști. Că le spun că există cazuri când Sfinți și Sinoade au acționat altfel decât ei? Cum ar trebui procedat?

    marți, 00:02:07, 23 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Dvs. vorbiți despre traduceri forțate, teologi mai puțin credibili, cazuri particulare…, toate din punctul dvs. de vedere… Foarte interesantă abordare…,una care duce în derizoriu totul sau care relativizează totul… Eu aș spune altceva: acele, doar câteva, exemple de texte, pentru că ele sunt numeroase, se raportează la această problemă de pe o cu totul altă poziție decât cea adoptată/preferată de dvs. Poate de vină o fi învățământul teologic contemporan, foarte tributar scolasticismului apusean,dar , mă iertați, nu vreau să insinuez nimic… Revin la acele câteva exemple. Biserica este în primul rând o realitate mistică și plecând de la această realitate, se ajunge apoi și la manifestarea ei în plan material, cu tot ceea ce înseamnă acest plan, inclusiv canonicitatea, legalitatea, statutul,instituționalitatea… Toate acele texte pleacă,în raportarea la această problemă, nu din acest punct ,, exterior”,ci de la esență, de la Izvor – Hristos Domnul, Adevărul. Ele nu sunt preocupate de forme, pe care de altfel nu le neagă, nu le resping,dar sunt interesate/preocupate, în primul rând, de fundamentul pe care acestea sunt clădite,piatra -Hristos. Adevărul (de credință). Fără Adevăr, fără dreapta credință sau prin amestecul acesteia cu erezia, aceste forme pot duce pe o altă cale, adică pot devia foarte subtil de la adevărata Cale, prin intermediul aparențelor. Nu are rost să dezvolt aici, cu texte chiar de la unii membrii marcanți ai Sinodului ROCOR (ca să fiu în ton cu tematica acestui articol), care sunt cât se poate de elocvente în acest sens. Deci,nu-i putem relativiza pe toți, căci nu corespund cu șablonul nostru sau în altă ordine de idei, că nu se încadrează în tematica iconomiei. Orișicum, aceasta este o altă discuție. Dar vreau să menționez că iconomia nu se poate face decât în funcție sau raportată la o normă, la un canon sau… la acrivie… Și, în acest sens al aplicabilității iconomiei, este de obște cunoscut că cei care aplică iconomia, nu trebuie să-i judece pe cei care vor să trăiască după rigorile acriviei… Sper să nu fiu înțeles greșit. Mă iertați!

    luni, 22:11:45, 22 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Despre poziția Sf. Grigorie Palama am scris aici: https://theodosie.ro/2019/12/11/luptele-sf-grigorie-palama-cu-erezia-din-vremea-sa/. Nu cred că e cazul să revin. În plus, a circulat în mediul grecesc și o traducere forțată a unei expresii a Sf. Grigorie, care a influențat pe mulți. Am încercat să abordez și să iau în calcul toate atitudinile Sfinților Părinți față de erezii necondamnate și să fie extras un tablou general, fără a absolutiza diferite cuvinte ale unor teologi mai puțin credibili sau cazuri particulare, pentru că ansamblul contează.

    sâmbătă, 16:53:30, 20 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Faci o confuzie prietene,după ce a gandit sa-l vândă pe Hristos n-a mai facut minuni prin cetăți,pentru c-a intrat dracul în el..Citeste cu atentie

    sâmbătă, 14:56:50, 20 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Sunt convins că-ți “freci mâinile”multumita c-ai găsit un exemplu cu care… “l-ai pus la punct”,eu va spun așa,Sinodul Spune,canonul spune ca,cel care a întrerupt pomenirea a izbavit Biserica de Schisme si Erezii..a întrerupe pomenirea dar a participia la pomenire,n-are nici macar o logica lumească..cand stim ca:De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit…Da,este interesant exemplul și-o sa-l cercetez,nu pentru a demonstra cuiva sinceritatea mea,fiind un lucru mai complex asta ,ci pentru mine personal..Rămân totusi la convingerea că toți cei care au rămas în comuniune cu un eres ,până la o vreme au făcut acest lucru rămânând înafara Bisericii lui Hristos,Sfinti de-ar fi,ce sa mai spunem de cei care stiu ca acest eres se manifesta in Biserica de peste 100 de ani,e legiferat Sinodal dar tu acorzi în continuare comuniunii un caracter temporar…exact cum fac talharii ăștia,cu starea de urgenta,ea e temporară dar ei o prelungesc la nesfarsit..Asta este o mărturisire searbădă,ca a Apostolului Petru cand faci ceva înafara celor randuite de Biserica.. Ps.Daca tot veni vorba,cauta si tu,te rog,în viața Sfântului Vasile cel Mare și vei vedea acolo cum,doar pentru păcatul personal al unui Diacon în COMUNIUNE LITURGICA cu Sfântul,nu S-A Pogorat Duhul,la Sfântă Liturghie..si pune-ti intrebarea,Cum o fi cand esti in comuniune Liturgică cu un Eretic?

    sâmbătă, 14:21:09, 20 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Credința Dreaptă în scrierile Sfinților Părinți Vol.l, Editura Shopia.2016. ,,De aceea îți aduc aminte ca un frate preamic și copil (al tău), să nu tăcem,ca să nu ne facem strigare a Sodomei; să nu cruțăm cele de jos,ca să nu pierdem cele de sus; să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu,care poate fi limitată chiar și la trei ortodocși, după Sfinți,ca să nu fim osândiți de hotărârea Domnului”, spune Sfântul Teodor. Tot protestantism este?!… Pt. mine sunt glasuri și expresii ale Sfinților Părinți!

    sâmbătă, 12:14:23, 20 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Am citat din cartea:,, Sfântul Maxim Mărturisitorul.O introducere.”-studii Editura Doxologia.2013. Autorul îl știți. Dacă glasurile și expresiile Sfinților Părinți sunt ,,protestantism pur”…,dvs. spune-ți. ,,Îngrădirea de erezie nu este schismă” Părintele Theodoros Zisis.2018. ,,…………. Cu caracter apoftegmatic îi spune Patriarhului cu cuget eretic că este străin de Biserică, în afara Bisericii, fiindcă,, cei ai Bisericii lui Hristos sunt ai adevărului, iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt ai Bisericii lui Hristos”,( spune Sfântul Grigorie către Patriarh). ,, Biserica se află acolo unde este adevărul, cei care nu sunt cu adevărul sunt în afara Bisericii. Se mint așadar pe ei înșiși,spun minciuni cei care se numesc pe sine și unii pe alții păstori și arhipăstori, atunci când nu au credința cea dreaptă. Fiindcă ,,creștinismul nu are în vedere persoanele,ci adevărul și acrivia credinței”,(aici Părintele Theodoros Zisis îl parafrazează pe Sfântul Grigorie Palama).” Și aceasta tot protestantism este?!.….

    sâmbătă, 12:03:06, 20 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Dacă ar fi să luăm chiar așa cele scrise, ajunem în concepția protestantă a Bisericii nevăzute, pe care doar Dumnezeu o știe. Căci, în situații de genul ereziilor, căderea automată din har, din statutul de Biserică, am ajunge să nu mai știm precis care sunt limitele ei, ci fiecare să se considere membru după propria socoteală. Pe lângă faptul că nu e de toată încrederea sursa pe care nu o precizați și nu sunt date referințe elocvente din scrierile Sf. Maxim, apare această problemă spinoasă a concepției despre Biserică. Și întrebarea foarte serioasă este: Cu ce este ea mai prejos de ecumenism? Eu aș zice că e mai rea pentru că nu are tendința de unire, ci de dezbinare pe deasupra. E protestantism pur. Oricum, deja ar trebui depășit stadiul unor dispute sterile și mers pe altceva, mai serios, mai cu conștiința responsabilității în fața lui Dumnezeu.

    sâmbătă, 10:27:46, 20 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    ,,… Biserica ajunge să fie compusă numai din câțiva puțini credincioși sau chiar , la limită, dintr-unul singur. Mărturisind și apărând aproape de unul singur dreapta credință, Sfântul Maxim e foarte conștient că mărturisește și apără ,, dogma… comună a Bisericii Sobornicești”, adică credința pe care au mărturisit-o întotdeauna și în tot locul Apostolii, Părinții, Sinoadele, clerul și poporul drept-credincios. Cel care mărturisește credința ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserica Sobornicească și în comuniunea cu ea;cel care mărturisește o învățătură străină de dreapta credință (o erezie n.m.) se autoexclude și trebuie scos din Biserică. Acest principiu este valabil pentru persoane,dar și pentru Bisericile Locale; ele ies din ea (chiar dacă instituțional continuă să fie și să se numească Biserici) dacă mărturisesc învățături străine de dreapta credință așa cum a fost ea definită de Apostoli, de Părinți și Sinoade.”

    sâmbătă, 01:08:17, 20 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Pt. Sfântul Maxim ,, Biserica este mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în El”. ,,Biserica este pt Sfântul Maxim ,, Biserica zidită de Dumnezeu” , Biserica lui Hristos,Care este pt. ea piatra cea din capul unghiului (Efeseni 2,20),sau Care, iarăși, este Capul celei ce este trupul Său (Col. 1,18.24),cea întemeiată chiar de El pe temelia dreptei mărturisiri a credinței în El,cea Una și Singura. Ea se caracterizează în mod fundamental, cu privire la sobornicitatea sa, prin faptul că mărturisește credința ortodoxă (dreapta credință n.m.)”. Mărturisirea și apărarea dreptei credințe se face de către Părinți în numele Bisericii Sobornicești, spre subzistența ei. Pt. cauza Bisericii Sobornicești și Apostolice au luptat Apostolii Lui și Sfinții Părinți care le-au urmat, și învățătorii și mucenicii,slujind prin propriile fapte și cuvinte, prin lupte și sudori,osteneli și sângiuri și, în sfârșit, prin morțile lor violente. Dimpotrivă, cei care mărturisesc învățături eretice,se împotrivesc Bisericii Sobornicești și lucrează spre nimicirea ei,căci ,, fără dogmele Sfinților… ,nu este cu putință însuși faptul de a exista o Biserică”. Putem spune că la Sfântul Maxim există o ,,identificare a Bisericii Sobornicești cu dreapta mărturisire a credinței”, că pt. el ,, mărturisirea dreptei credințe este cea care întemeiază și reprezintă Biserica”. ……… Dacă Biserica Sobornicească este universală, universalitatea ei nu este nici geografică, nici de jurisdicție sau de autoritate,ci o universalitate care cuprinde în timp și spațiu, ansamblul adevărurilor care au constituit întotdeauna și pretutindeni credința ortodoxă, și de asemenea, pe toți cei care întotdeauna și pretutindeni au mărturisit și continuă să mărturisească această credință. Prin această mărturisire comună a uneia și aceleiași credințe în Sfânta Treime și în Hristos (a dreptei credințe n.m.), Bisericile Locale și credincioșii lor se află uniți într-una și aceeași Biserică Sobornicească. ………. Dar totodată trebuie să fim conștienți că atunci când, la un moment dat, erezia se răspândește în toate sau mai în toate Bisericile, Biserica (Sobornicească)ajunge să fie compusă numai din câțiva puțini credincioși sau chiar,la limită,dintr-un singur (,,chiar și la trei ortodocși, după Sfinți…”n.m.).

    sâmbătă, 00:06:53, 20 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    ,,Comuniunea ierarhul – comuniunea cu Ierarhul…”, am intenționat să scriu ,în comentariul de mai sus.

    joi, 14:28:01, 18 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Cine susține aceste idei? De unde sunt citatele? Din ce-mi pare, sunt de la J.C. Larchet. El susține, într-adevăr, în acele rânduri ideea că Biserica se întemeiază la modul absolut pe mărturisirea credinței. Însă nu știu cât e de normativ acest teolog. În plus, ar fi necesare acele citate de la Sf. Maxim care să afirme această absolutizare a credinței. Nu cred că pot fi găsite. Am avut cândva un schimb de replici pe tema asta la comentariile de aici: https://theodosie.ro/2020/07/15/raspunsul-manastirii-cutlumus-cu-privire-la-situatia-batranului-gavriil/

    miercuri, 18:49:53, 17 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Vlad Mihai Agache, vă mulțumesc pentru înțelegere! Această problemă. -,, punerea comuniunii deasupra mărturisirii de credință”, nu este o idee a mea personală. ,,Pt. Sfântul Maxim, comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos (Adevăr n.m.), iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinței celei adevărate în El. Dacă Hristos (Adevărul n.m.) nu este mărturisit așa cum se cuvine, comuniunea cu El, și cu cei care Îl mărturisesc în chip drept devine imposibilă. De multe ori în scrierile Sfântului Maxim găsim afirmația că mărturisirea adevăratei credințe (nu amestecată cu erezia n.m.) condiționează în mod absolut comuniunea”. Mai mult: ,, Mărturisirea dreptei credințe condiționează apartenența sau nonapartenența la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică și deci comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea(Biserica este Hristos.Biserica este stâlp și temelie a adevărului. Noi avem în vedere comuniunea cu Hristos și în Hristos. Comuniunea cu Biserica…, ,, nu acea situație care poate fi -corectă din punct de vedere legal (canonic n.m.), însă care este în același timp profund ne-creștină” – n.m.). Acest principiu este valabil pentru persoane în raportul lor cu Biserica, dar și pentru Bisericile Locale în raport cu Biserica (cred că de aici se înțelege mai clar noțiunea de Biserică n.m.)”. Mai mult:,, Comuniunea dă mărturie despre unire, o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad; ÎNSĂ (!) unirea cu Biserica nu este determinată sau condiționată de comuniune (care este un scop și nu un mijloc),ci de mărturisirea adevăratei credințe”. Revin. Comuniunea ierarhul este indispensabilă,dar nu în mod necondiționat, ci în mod de nedezlegat de mărturisirea adevăratei credințe.De mărturisirea de credință a acestuia, care trebuie să fie credința Bisericii/identică cu credința Bisericii (mă refer la credința lui oficială, mărturisită/acceptată public). Comuniunea cu Ierarhul se fundamentează pe identitatea de credință, nu pe canonicitatea lui, nu pe statutul lui. Fără dreapta credință, fără ,, piatra” credinței, care este Hristos-Adevărul, nu poți clădi nimic sau…,, comuniunea devine imposibilă”. Căci e vorba de comuniunea cu Hristos. Nu Ierarhul mă interesează (nu el e ținta, scopul),nu canonicitatea lui, nu statutul lui -care sunt indispensabile-,ci credința episcopului/ credința mărturisită de el, care este baza, izvorul, fundamentul comuniunii. Credința Bisericii pe care el este dator să o mărturisească și pt. care el este garant. Apărător, păzitor și propovăduitor al ei. Fără adevărata credință/fără dreapta credință, celelalte -canonicitatea, statutul, legalitatea -devin golite de sens. Își pierd menirea. Episcopul reprezintă Biserica. Fără dreapta credință,se reprezintă pe sine însuși, nu pe Hristos Domnul. Deci, Adevărul mărturisit de episcop , reprezintă Biserica,nu el însuși, fără Adevăr. Ori ținta noastră este Adevărul,Domnul,nu idolii… Eu așa înțeleg…

    miercuri, 12:50:11, 17 martie 2021

  • c.m.

    la articolul Calendarul gregorian – o provocare ecumenistă încă actuală:

    cam pe unde s-a ajuns cu ecumenismul si noua religie https://www.lifesitenews.com/news/vatican-to-organize-conference-promoting-mary-as-model-for-faith-for-both-christianity-and-islam

    miercuri, 12:44:38, 17 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Vă mulţumesc pentru urare şi pentru intervenţie. O să mă folosesc de ceea ce aţi scris dvs când voi fi liber să scriu pe acest subiect. Menţionez că nu este vorba de eschivă ci de o alegere voită. Insist că subiectul Mişcării Legionare nu trebuie confundat cu subiectul Sfinţilor Închisorilor, chiar dacă unii dintre cei sfinţi au făcut parte sau au fost simpatizanţi ai mişcării. A încerca să mă folosesc de subterfugiul declarării sfinţeniei pentru a menţine cultul naţionalist cu specificul legionar este vătămător pentru Biserică şi nu asta am în vedere. Pe de altă parte, muult mai vătămător pentru Biserică este să îngropăm acest subiect şi, mai ales, să repudiem pe Sfinţii lui Dumnezeu, care prin credinţă şi prin mărturisire s-au distins, mai mult decât prin activism politic. Ceea ce văd specific la Sfinţii Închisorilor şi foarte relevat pentru vremurile noastre este o anumită manifestare a conştiinţei acestora, o aducere la îndeplinire în termeni maximali a libertăţii de conştiinţă, care i-a ridicat pe cei mai mulţi din căderi şi, cum a fost cazul părintelui legionar Calciu, chiar din stare de demonizare. Mai departe, preoţia părintelui Calciu şi activitatea sa o văd ca efect şi manifestare clară a acestei libertăţi de conştiinţă specifică, care l-a adus în conflict direct cu comuniştii. Este ceva specific în viaţa/atitudinea părintelui Calciu, a părintelui Arsenie Papacioc, a părintelui Justin, faţă de cea a altor duhovnici sau părinţi de atunci, chiar înduhovniciţi, şi vă îndemn să vă gândiţi la acest lucru, pentru că eu resimt acest aspect ca fiind foarte palpabil şi concludent. Strict legat de acest aspect, al libertăţii de conştiinţă, în sensul de priveghere neadormită asupra conştiinţei, insist că avem nevoie înainte de toate să înţelegem ce a scris Soljeniţîn. Stim că părintele Steindhardt a propus în Jurnalul fericirii “cele trei soluţii”: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Dar dacă veţi reflecta puţin şi mai ales dacă veţi trece de formularea extrem de superficială a poziţiei lui Soljeniţîn, veţi observa că, de fapt, un mirean credincios ortodox nu se poate ralia, zi cu zi, decât la poziţia lui Soljeniţîn. Nu vorbim aici de un mod de a gândi, de a înţelege realităţile sociale şi ideologice ale vremii (cum este Gândirea captivă a lui Ceslaw Milosz) ci despre o judecată vie a conştiinţei, în condiţii de libertate, şi vieţuirea potrivit acestei judecăţi continue. Pentru cei care ar dori să înţeleagă mai bine ce am în vedere recomand cartea publicată la editura Doxologia în 2017, probabil una dintre cele mai importante apariţii în planul civismului ortodox: Celălalt Soljeniţîn. Este doar una dintre lentilele de care avem nevoie atunci când privim viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu, separat de evoluţia mişcării legionare. Comentariul dvs este clar cristal naraţiunea oficială, inclusiv din tabăra ortodox religioasă, în care chestiunile istorice sunt judecate “în condiţii de laborator”, de neutralitate morală, care ignoră dinamica socială din acele vremuri şi, mai ales, transpune în termeni actuali, cu o semnificaţie diferită, curente şi atitudini de atunci. Ar trebui reţinut că stigmatizări precum extremist, terorist, fanatic ş.a. au fost folosite din plin în acea epocă, nu doar termenul de parazit. E nevoie de o înţelegere îmbogăţită a vremurilor,nu doar de cunoaştere a datelor istorice. Este nevoie şi de echilibru în propensiunea de a judeca taberele, ca să nu ne trezim captivi în haloul naraţiunii unuia sau altuia dintre actori. Nu putem reduce totul la un joc în trei (stat, evrei, naţionalişti), cel puţin nu de maniera în care o face naraţiunea oficială. Nu îmi doresc să continuăm această discuţie la acest articol, dar vă voi ruga să reflectaţi dacă nu cumva sunt necesare completări substanţiale la această explicaţie extrem de simplistă, completări pe care să le aveţi în vedere atunci când vom relua acest subiect: Evreii erau o sursa importanta de creatii culturale si de provocari ideologice. Erau cel mai literati (in sensul cuvintului englezesc “literate”) si cultivati dintre popoarele si minoritatile din Romania de atunci (poate egalati de maghiari, armeni si germani). Asta stirnea complexe, si de aici invidie, care invidie este mama urii. Ar fi nevoie să discutăm şi ce anume înţelegem prin ură, având în vedere cum este instrumentat acest termen acum, dar, iarăşi, nu la acest articol care vorbeşte despre canonizările BOR. Sunt oricum tentat să mut toată linia de comentarii la articolul despre institutul elie wiesel. Iertaţi. Doamne, ajută!

    miercuri, 09:54:49, 17 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Toți avem sau am avut tentative de a apară biserica.. Dar știm ca lucrurile stau invers, nu noi Îl apărăm pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne apară pe noi. Noi sa fim doar vigilenți, și sa vedem unde e biserica adevărata și sa facem ce este cu putință îngăduit unui membru al ei, fără sa ne depășim atribuțiunile,altfel ne punem pe spate lucruri ce sunt cu neputință de dus prea departe. Iar de restu se vor ocupa cei peste 40 de episcopi ai noștri(și ceilalți peste 600), ca nu sunt toți eretici și noi suntem măsură lucrurilor sfinte. Vedem în perioade de răscruce ca unii sfinți au fost mai îngăduitori și au văzut ca lucrarea o face Duhul (sfinții fiind mișcați de El) și nu ei prin ei înșiși. Nu spun ca nu sunt bune unele remarci, însă toate cu duhul unității, nu a separării sau supărării, luării jucăriilor și plecării acasă. Cândva am avut și eu tendințe cu mult mai multe argumente, ce erau menite sa ma facă sa nu pot dormi noaptea… De aceea vad acest zel nu ca pe o coroană de spini, ci ca pe un bici sau suliță gata să împartă dreptate. Iertare.

    miercuri, 08:43:37, 17 martie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Parinte, cred totusi ca un lucru este evident: CZC ii numea pe evrei “paraziti”. Asta, in sine, spune totul. Cind iti vezi pe unii semeni umani ca “paraziti”, inseamna ca in mintea ta deja le-ai negat apartenenta la umanitatea biologica si spirituala si, pe termen lung, drepturile sociale si politice si dreptul la viata in ultima instanta. Intrebati orice psiholog si orice sociolog ce inseamna demonizarea politica a grupului care este tinta a discursului extremist. Da, legionarii nu au participat ca atare, ca ML inchegata, ca structuri legionare organizate ierahic si functional partinic, la quasi-exterminarea evreimii din partea de Rasarit a statului fascist roman de atunci, precum si in teritoriile transnistrene ocupate, pentru ca deja la inceputul Operatiunii Barbarossa erau de jumatate de an in ilegalitate, cu structurile organizatorice demantelate. E insa complet irelevant acest aspect tehnic: cititi comparativ orice opere ale legionarilor, si audiati discursurile lui Hitler, Antonescu, Bandera, Ante Pavelici, Mussolini, etc. Veti observa cu limpezime de cristal ca legionarii (si fratii lor ideologici, gen Ustava, etc., ca sa contextualizez la nivel de europolitica toata activitatea lor) ar fi aprobat actiunile naziste asupra evreilor. Era in linia de gindire a antisemitismului militant si violent. Partinic, Europa Axei era si un mozaic destul de omogen si de disciplinat, cu NSDAP in frunte, in anume perioade. Nu aveau cum sa fie legionarii niste criptodizidenti, chipurile crestini in spirit: ei erau, pina la un punct, o clona a antisemitismului european de atunci. Horia Sima a fost adapostit de Reich. De crestin ce era? Nu vad nimic, nu zic religios sau spiritual, dar nici macar uman, in militantismul legionar. Juraminte nocturne? Amenintari cu moartea? A omorit Domnul pe cineva? (Retoric). Au omorit apostolii Petru sau Paul pe cineva? Ah, da: Petru a taiat urechea unui sclav al Templului cu sabia (si Domnul a vindecat imediat acel sclav), iar Paul a scuturat o vipera in foc, in Malta. Au ucis legionarii pe cineva? (Din nou, retoric). Sa spunem ca legionarii nu au participat efectiv la holocaustul din Transnistria sau la pogromurile din Dorohoi sau Iasi e ca si cind spunem ca un talhar, un pedofil sau un violator, deja arestat, condamnat si inchis in inchisoare nu (mai) e talhar, pedofil sau violator pentru ca nu a mai comis crime de felul respectiv dupa ce a fost inchis. Violenta, politica sau personala este ingaduita, de Dumnezeu si de morala comuna sanatoasa, doar in legitima aparare (personala, a celor dragi, a comunitatii si a tarii). Erau in Romania organizatii sioniste teroriste (precum cele de dupa razboi din teritoriul viitorului Israel, care se razboiau cu organizatii omoloage ale arabilor)? Ah, daca ar fi existat, puteau si trebuiau sa fie combatute folosind toata forta legilor de atunci. Dar nu existau. Erau doua extremisme violente si ilegale, cel de sorginte sovietica, anume cel comunist (si da, stiu de atentatul din 1920 si de revolta de la Tatarbunar, si de altele de felul), si cel autohton de inspiratie germana, anume cel legionar (care doua extremisme militante ba se infruntau, ba colaborau in subteranele politicii), precum si terorismul de stat (pardon, apararea intereselor celor avuti) burghez al liberalilor si taranistilor (atunci cind se aflau la putere). (Bine, mai erau si alti antisemiti gen cuzistii). Deci, asa-zisa scuza a “pericolului evreiesc” pica. Evreii erau o sursa importanta de creatii culturale si de provocari ideologice. Erau cel mai literati (in sensul cuvintului englezesc “literate”) si cultivati dintre popoarele si minoritatile din Romania de atunci (poate egalati de maghiari, armeni si germani). Asta stirnea complexe, si de aici invidie, care invidie este mama urii. Ati citit “De doua mii de ani” de Mihail Sebastian? Cartea aceea explica fenomenologia acelor vremuri mult mai bine decit o pot face eu, sau oricine altul acum traitor. Cu profund respect, post cu folos tuturor!

    miercuri, 00:14:59, 17 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Mie mi se par oportune comentariile lui Iin, chiar mă pun pe gânduri. Mi se pare că există nu atât o răstălmăcire cât o predilecţie de a citi aceste exemple doar în cheia ruperii comuniunii cu ecumeniştii. Mi se pare chiar valoroasă ideea aceasta a “punerii comuniunii deasupra mărturisirii de credinţă” şi o văd din categoria acelei sinistre apărări “mai bine în iad cu ierarhul meu decât..”. Poate fi tot un fel de pervertire a ascultării datorată ierarhului. În altă ordine de idei eu îi mulţumesc pentru comentariu şi rog pentru mai multă îngăduinţă. Chiar nu e deloc nevoie să spunem cu toţii aceleaşi lucruri ci să ne găsim în acelaşi duh, pe cât se poate. Doamne, ajută!

    marți, 21:36:43, 16 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Fac o remarcă în spiritul a ce am scris și anterior. Înfierarea în articol a declarațiilor p. Iustin despre tinerii legionari mi se pare exagerată. Am cunoscut și alți oameni duhovnicești care au spus același lucru, că tinerii legionari nu au avut interese politice, ci curăție sufletească și dragoste de țară. Este evident că la fruntea ML au existat și alte ambiții, mai puțin compatibile cu sfințenia, dar nu le pot cataloga drept ilegale sau pericole sociale. Mulți nu și-au însușit aceste principii, ci doar tot ce a fost absolut nobil și de care nu aveau de ce să se dezică. Articolul, pe lângă faptul că aduce multe mărturii valoroase, este cam inflamat. Spre exemplu, citatele din Țuțea sunt răstălmăciri crase ale unor afirmații scoase din contextul vorbirii curente. Autorul articolului mi se pare un anti-ecumenist, adică se bucură de condamnarea ecumeniștilor, ceea ce nu cred că e în firea ortodoxiei. Eu nu sunt și niciodată nu am fost simpatizant legionar, dar prefer o linie mai cumpătată, de a nu condamna mai mult decât se cuvine.

    marți, 18:58:40, 16 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu prea cred că parantezele sunt o explicație a ce au spus acești Părinți, cât mai mult o răstălmăcire. Este cunoscut faptul, spre exemplu, că p. Serafim nu era atât de acuzator la adresa credincioșilor serghianiști, fiind un admirator al preotului Dimitrie Dudko până la un punct. Deci în mod clar nu osândește comuniunea formală, ci acceptarea, pactizarea de orice formă cu situația aceea trădătoare. Oricum, subiectul serghianismului e destul de vast; poate am să-i dedic un articol separat, deși am mai scris pe tema aceasta.

    marți, 18:49:02, 16 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Iar când Sf. Luca a dosri sa lase hainele arhierești datorita greutăților, a simțit ca harul îl părăsește, cum singur în memoriile sale confirmă. Asta e și motivul pentru care Sf. Ioan Maximovici dorea unirea cât mai curând a ROCOR cu Biserica Mamă a Moscovei, lucru care s-a și întâmplat sub vrednicul de pomenire Mitropolit Laurus, iar Vitaly Ustinov a murit schismatic. Asemeni și Artemie de Razka acum recent, a murit în schisma față de Biserica. Asa că hotărăște-te ce ai de gând. Domnului toată slava!

    marți, 18:47:57, 16 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Cum îți explici ca Sf. Luca al Crimeei a făcut parte din sinodul “eretic” al Bisericii Ruse? Aici și cu Serghie patriarh https://foma.in.ua/images/svyatye/svt_Luka/svt_Luka_6.jpg dar și cu Alexey I http://iconkuznetsov.ru/userImages/svyatitel_luka_32.jpg Sa nu mai zic de pomenirea patriarhului Alexei de către Sf. Ioan Maximovici în Harbin în 1934… Zic sa te temperezi, biserica nu e produsul unei rațiuni pătimașe.

    marți, 18:37:56, 16 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Arhiepiscopul Averchie Taușev și Părintele Serafim Rose au fost membri ai Bisericii care ,în 1983 a a dat anatema erezia ecumenismului. Dânșii au luat poziție și față de problema serghianismului… Am încercat în cele ce urmează, să fac o paralelă între serghianism și ecumenism, pe baza unor texte rămase cde la cei doi Părinți menționați mai sus,ca un prilej de meditație, pentru situația actuală, când ecumenismul este legiferat sau legitimat cu ștampilă sinodală ,deci pe cale de consecință,acceptat de toți sinodalii noștri și de cei aflați în comuniune cu ei. ,, Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care ,, dețin autoritatea”, în vremea aceasta în care ,, antihriștii cei mulți ” (ereticii necondamnați/ecumeniștii n.m.) care luptă fățiș sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac (de a păstra comuniunea cu ei n.m.), de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură ,, legalitatea”(,, canonicitatea” din partea lor, căci îngrădirea de erezie sau întreruperea comuniunii, întreruperea pomenirii, în mod corect, este canonică oricum -mă refer aici la cazul nostru, când erezia este instituționalizată n.m.) din partea lor, este o trădare față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El (erezia este o trădare față de Adevăr și o vrăjmășie față de Hristos Domnul n.m.), chiar dacă cei care procedează astfel, poartă haine preoțești”, spune Arhiepiscopul Averchie Taușev. Părintele Serafim Rose spunea, în același duh că:,, Astfel, unii oameni se pot afla într-o situație care poate fi ,, corectă din punct de vedere legal” (canonic n.m.), însă este în același timp profund ne-creștină ,ca și cum conștiința creștină este obligată să se supună oricărei porunci a ocârmuitorilor bisericești, atâta vreme cât acești ocârmuitori sunt propriu-zis ,, canonici”. Această noțiune oarbă de supunere de dragul ei însăși este una din pricinile de căpetenie a reușitei serghianismului (ereziei/ecumenismului n.m.) în veacul nostru, al xx-lea (este una din pricinile de căpetenie a proliferării și instituționalizării ereziei în Biserică n.m.)… Ultima concretizare a principiului serghianist va fi supunerea față de Antihrist însuși, chiar și a creștinilor celor mai tradiționali (ști). Ei nu vor fi siliți să cadă de acord în privința ideilor și metodelor lui Antihrist (cei cu cuget ortodox nu vor fi siliți să-și însușească ideile ecumeniștilor n.m.). Tot ce li se va cere, va fi recunoașterea autorității sale ( tot ce li se va cere va fi păstrarea comuniunii cu ecumeniștii, lucru prin care se realizează recunoașterea autorității lor. Comuniunea reprezintă unire, unitate n.m.), pe care i-o vor acorda (pe care o vor păstra n.m.) ,ca să păstreze ierarhia, organizația Bisericii, slujbele bisericești și putința de a primi pe față Sfintele Taine. Trădarea lor nu va consta în nedezlipirea lor de formele canonice, ci mai degrabă în așezarea acestor forme deasupra credincioșiei față de Însuși Hristos ( …în așezarea comuniunii deasupra principiului pe care aceasta se fundamentează – mărturisirea aceleiași credințe,a dreptei credințe n.m.), credincioșie care este răspunderea cea dintâi a Bisericii (păstrarea neschimbată a dreptei credințe n.m.). Sfinții Părinți au despre aceasta o învățătură foarte precisă întemeiată pe Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Ei fac observații asupra faptului că pecetea lui Antihrist nu va fi pusă și pe frunte și pe mână, ci pe frunte sau pe mână (Apocalipsa 13, 16). Potrivit Sfântului Andrei al Cezareii, cei care o primesc pe frunțile lor (în cazul nostru ecumeniștii, adică cei cu cuget ecumenist n.m.), vor împărtăși modul de gândire al lui Antihrist (erezia,care în esență este o hulă, este o negare a adevărului de credință n.m.), pe când cei care o primesc pe mâinile lor drepte ( cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sau părtașii la erezie n.m),îi vor recunoaște doar autoritatea ( Cum? Prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii), spunând că este îngăduit să faci acest lucru,. ,, numai să rămâi creștin în suflet”…( spunând că este îngăduit să faci acest lucru dacă ai cuget ortodox n.m.). Alungarea harului Sfântului Duh prin semnul fiarei (prin mărturisirea ereziei sau prin comuniunea cu erezia sau… prin participarea la ea sau prin acceptarea ei oficială ca învățătură a Bisericii n.m.) umple cu semnul cel dintâi-spaima-inima tuturor celor care au primit pecetea (erezia n.m.), spaimă care-i va împinge către o lesnicioasă pierzanie”. Obs.: Nu vreau să înfierez pe nimeni sau să acuz pe cineva prin cele scrise. Doar am încercat să îndemn și pe această cale la o reflecție mai atentă asupra situației în care ne aflăm sau la o deschidere în a privi lucrurile și din altă perspectivă… Când am făcut paralela ecumenismului cu serghianismul în aceste texte, am avut în vedere modul de raportare al părinților georgieni la erezia ecumenismului. Mă iertați!

    marți, 16:42:15, 16 martie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Partial sint de acord cu dvs. Insa ideea de a il considera sfint pe CZC este…exotica si stranie, ca sa ma exprim minimalist din punct de vedere critic. Miliarde de oameni nu au ucis, nici macar in situatii de legitima aparare, si totusi il considerati sfint pe CZC care a instigat la ura, la violenta, a ucis, si apoi a comis instigarea in continuare. Nu, nu trebuia sa fie ucis miseleste: trebuia supus unui proces echitabil, cum a fost cel de la Nurnberg sau cel al lui Eichmann. Insa sa fie considerat sfint…cu o astfel de abordare, nu ma mir daca aud ca ucrainenii il vor canoniza pe Bandera sau armenii pe Melkonian. In fond, violenta este, alaturi de concupiscenta, una dintre luminile fascinante de neon otravit ale existentei cazute ale adamitilor. (Mai clar, de la caderea lui Adam si crima lui Cain, tot traim in fascinatie fata de violenta: pentru ca, asa cum spune antropologia crestina, noi adamitii sintem fiinte cazute. Insa cu asa tendinte trebuie sa ne luptam, nu sa le justificam).

    luni, 19:30:24, 15 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Grija aceasta de a denunţa caracterul anticreştin/ecumenist al ML aduce mult cu grija statului interbelic de a publica declaraţiile de disociere, abandonare a convingerilor politice şi de condamnare a legionarismului din partea foştilor membri ai ML. Iar asta trebuie privită snop cu tot ceea ce a însemnat massmedia acelor vremuri şi cu efortul statului de a zdrobi mişcarea legionară. Repet, nu e o discuţie pe care eu să o pot purta în actualul cadru juridic, nu pentru că aş avea chestii ilegale de spus/scris, ci pentru că ar fi foarte uşor de speculat cu rea-credinţă. Astfel de “rechizitorii” de-a valma, care se încheie cu fotografii din chilia părintelui Justin, unde fotografia lui Corneliu este aşezată lângă icoane, împreună cu recuzită şi literatura legionară, reuşesc exact contrariul lucrurilor pe care şi le propun. Părintele Justin nu a fost singurul duhovnic care şi-a păstrat dacă nu evalvia, măcar respectul şi cinstirea faţă de Corneliu şi faţă de martirii legionari ai închisorilor carliste, antonesciene şi comuniste. Nu e ca şi cum am vorbi despre o slăbiciune singulară a părintelui Justin pentru acest curent politic sau pentru figuri istorice de o anumită factură, ci despre o convingere comună multor duhovnici care nu au fost nici ecumenişti, nici antisemiţi, nici nu au promovat ura inter-etnică, nici nuau avut mize sau obiective politice. Nu au participat la iniţiative de revigorare a naţionalismului, nu au avut activitate în acest plan ci, din chilia lor, nu au dat loc naraţiunii oficiale. Au văzut dincolo de minciuni şi strâmbarea adevărului, nu s-au raliat curentului oficial, nici nu s-au făcut părtaşi la disocierile “cu mantinela” ci au dat această mărturisire mută care să păstreze atenţia noastră asupra perspectivei lor de a vedea lucrurile. Stim că această perspectivă există, că ea diferă de ceea impusă oficial şi că o vom discuta atunci când ne vom simţi liberi să o facem. După cum am scris deja, şi eu îl consider pe Corneliu Zelea Codreanu sfânt şi fac distincţia aceasta foarte necesară între omul Corneliu şi ceea ce a însemnat ML. Sub acest aspect, legea antilegionară este oportună, pentru că obligă la această diferenţiere şi înţelegere specifică a evoluţiilor lor. Deocamdată nu găsesc niciun motiv să scriu despre acest subiect pentru că nu acest subiect arde ci cel al Sfinţilor Închisorilor care, oricât s-ar încerca, este distinct de subiectul mişcării legionare. De dragul polemicii putem admite că sfinţii au fost încarceraţi pentru infracţiuni de drept comun şi să avansăm cu discuţia spre criteriile ortodoxe de verificare a sfinţeniei acestora, după datină.

    luni, 13:45:55, 15 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Criterii ortodoxe cu privire la re-botezarea ereticilor într-o hotărâre a Sinodului ROCOR (1971):

    Revin cu cea mai buna decizie sinodală, ce ar trebui promovata astăzi pentru pacea și liniștea membrilor Bisericii, ce e redată de părintele grec George Dragas în articolul său despre modalitatea de convertire a eterodocșilor, tradusă în română și AICI. O să redau doar pasajul de la capitolul 3 ce rezumă calea împărătească a Bisericii de doua milenii: Epistolă Patriarhală şi Sinodală (26 mai 1875) „Cercetând sinodiceşte lucrul împricinat, anume botezul Latinilor, dacă poate fi socotit legiuit sau nu, am văzut limpede din faptele istorice şi din legiuirile bisericeşti ale feluritelor timpuri că pricina aceasta are multe «pentru» şi multe «împotrivă», are mulţi sprijinători şi mulţi potrivnici – aşa cum, negreşit, nu a scăpat Preasfinţiei Voastre. Căci încă înainte de Schismă, Patriarhul Kirularios obişnuia să-i boteze pe Latinii ce treceau la Ortodoxie, precum se spune în Pittakion­-ul pe care Humbert, exarhul lui Leon al IX-lea, l-a lăsat pe Masa Sfintei Sofii, împotriva Patriarhului Mihail, şi dintr-o epistolă a acestui Patriarh către Patriarhul Petru al Alexandriei, şi din faptul că această faptă a lui Kirularios pare să fi găsit mulţi următori odată cu trecerea vremii. Cu adevărat, Conciliul de la Lateran din 1215 i-a certat pe ortodocşi pentru botezarea din nou a Latinilor (a convertiţilor veniţi din Biserica Latină). După Schismă, însă, îi avem printre mulţi alţii pe Marcu Evghenikos, care glăsuieşte că pe Latini trebuie doar să-i ungem cu mir, şi în afara de aceasta sunt hotărârile sinodale, ca a [Sinodului] celui adunat în 1207 şi a celui adunat în 1484 sub Patriarhul Simeon, la care au fost de faţă şi celelalte trei Patriarhii, cu prilejul căruia s-a alcătuit binecunoscuta Slujbă, cât şi a altuia din 1600, adunat în Împărăteasca Cetate, şi a încă altuia adunat la Moscova de Patriarhul Ioasaf al Moscovei la 1667, la care au fost de faţă alţi doi Patriarhi ai Răsăritului, Paisie al Alexandriei şi Macarie al Antiohiei. Toate acestea au spus ca doar cu mir să-i desăvârşim pe cei ce trec de la Biserica Apusului. Avem, pe de altă parte, Hotărărea luată la Moscova în 1622 de Filaret, Patriarhul Rusiei, şi Horosul dat sub Chiril al V-lea, Patriarhul Constantinopolului, în 1755, primit apoi de toţi ceilalţi Patriarhi, care arată că aceştia [Latinii] trebuie botezaţi. Aşadar, botezul Apusenilor a fost uneori socotit legiuit, căci se făcea în numele Sfintei Treimi şi era asemuit cuviinciosului botez, şi alteori necanonic, căci avea multe neorânduieli în chipul care l-a luat cu trecerea timpului, prin neîncetata şi sporita deşartă-cercetare a Bisericii Apusului. Prin urmare, preasfânta Biserică Rusă a purces din vădite pricini să se folosească de Hotărârile mai noului Sinod de la Moscova de sub Patriarhul Ioasaf al Moscovei, drept-socotindu-le că aduc folos Bisericii din acel loc, pe când Bisericile din Răsărit [Orientul Mijlociu] socotesc de trebuinţă pentru folosul Ortodoxiei să urmeze Horosul dat sub Chiril al V-lea. De vreme ce aşa stau lucrurile, rămâne la discernământul duhovnicesc al Preasfinţiei Voastre şi al celorlalţi membri ai Sinodului să primească sau să lepede folosirea pogorământului, pe care altă Biserică l-a susţinut mai bine de două veacuri fără clintire – dacă, aşa cum scrie, acest pogorământ aduce multe foloase Bisericii de acolo şi o fereşte de năvala primejdiilor. Iar când Bisericile ortodoxe locale vor izbuti să se adune laolaltă, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va face dorita înţelegere asupra acestei pricini, cât şi asupra altora”. În documentul de mai sus, Sfântul Sinod caută în viitor o soluţie ortodoxă unanimă la „problema” primirii la Ortodoxie a convertiţilor din Biserica Apuseană. Cred că soluţia este deja acolo. Nu uniformitatea, ci libertatea caracterizează poziţia ortodoxă. O astfel de poziţie dă greutate lucrării Sfântului Duh, care desăvârşeşte (teleioi) în noi toţi ceea ce Domnul a săvârşit pentru noi îndeobște. Căci într-adevăr, Dumnezeu nu da Duhul cu măsură! (Ioan 3:34). Amin!

    luni, 12:04:14, 15 martie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Ca sa nu ramina loc de echivoc: http://silviu-ion.blogspot.com/2015/05/marile-probleme-ale-miscarii-legionare.html?m=1

    luni, 11:32:12, 15 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Da, dar și el făcea minuni în cetăți, căci era trimis și el ca Apostol…deci lucra harul și prin el, asa vinovat cum era.

    luni, 10:53:28, 15 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Observ că apar unele confuzii din graba de a “rezolva” ecumenismul. Unora li se pare că este acceptată erezia dacă nu se întrerupe de îndată comuniunea. Ori ideea de bază este că toți care își însușesc fățiș sau indirect ecumenismul sunt în mare greșeală și mântuirea le este pusă în pericol. Însă există și clerici și credincioși care nu sunt de acord cu el, dar nu acționează prin întreruperea comuniunii pt că altul este scopul, anume să fie întrunit un Sinod care să condamne ce e rătăcire. Până atunci fiecare se poziționează după putere: ori se împotrivește tare prin cuvânt și chiar prin întreruperea pomenirii, ori stă mai liniștit pentru că nu e suficient pregătit să înfrunte și să vădească greșelile. Din păcate, cei care au un duh ca al Apostolului Petru, avântat spre mărturisire searbădă, greșesc foarte mult și smintesc și trag înapoi lupta în loc să o faciliteze. E nevoie de un dram de discernământ.

    luni, 10:40:11, 15 martie 2021

  • Sara

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Cauta, te rog, despre viata Sf. Meletie al Antiohiei in Vietile Sfintilor. A avut comuniune liturgica cu arieni (a slujit cu diacon arian care i-a astupat gura cu mana cand a vrut sa marturiseasca pe cele trei persoane ale Sf. Treimi) desi arianismul fusese condamnat sinodal la sinodul I de la Niceea. Pentru discernamantul lui a adus pe multi arieni la credinta. Era foarte apropiat de Sf. Vasile cel Mare pe care l-a si hirotonit diacon. In viata reala lucrurile sunt mult mai complexe. Sf. Meletie a prezidat pana la urma timp de un an de zile, Sinodul al II-lea ecumenic. Ma indoiesc ca ai sinceritatea sa citesti, dar daca totusi o ai… Iata un exemplu clar.

    luni, 06:52:58, 15 martie 2021

  • Sara

    la articolul Să dezvolți în tine duhul prin pocăință și să fii prieten cu Postul (Sf. Teofan Zăvorâtul):

    Minunat!

    luni, 06:40:10, 15 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Da. Și am avut o stare aiurita după intenția inițială. Va sărut Dreapta,si sa ma pomeniți pentru un post cât mai cu folos.

    duminică, 20:41:24, 14 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Nu cunosc bine trecutul legionar. Ce spun eu este că am cunoscut oameni care au fost legionari de la începuturi și au perceput altfel mișcarea. A existat o acțiune împotriva evreilor, după cum ziceți, dar o contraofensivă bine direcționată și fundamentată. Adică nu se urmărea lichidarea lor, ci o împotrivire față de intruziunea extrem de mare și necinstită pe care o aveau în societatea românească. Repet, este un domeniu istoric pe care nu-l stăpânesc bine, dar am această convingere formată de la oameni care au trăit fenomenul. Deci eu nu validez crimele și rebeliunile, dar nu cred că apartenența la ML a echivalat cu aprobarea lor, nu erau idealul mișcării. Deși eu, ca monah, nu simt să mă implic în mersul societății, aș lăuda un partid sau o mișcare care ar căuta sincer astăzi să elimine corupția și tirania modernă și să urmărească interesele românilor.

    duminică, 18:34:27, 14 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Evident că poate fi numită asta iconomie, că nu e în firescul lucrurilor să existe eretici în Biserică. Eu nu prezint ca normală comuniunea cu cei ce aduc devieri dogmatice, ci spun că nu e obligatoriu ca orice cleric sau mirean să rupă comuniunea cu de la sine putere. Ar trebui ca un Sinod să reglementeze situația. Până atunci, există obligația morală, nu canonică de a se împotrivi fiecare ereziei și de a depune eforturi să se ajungă acolo. Ba chiar e lăudabil să fie întreruptă pomenirea, dar nu e obligatoriu, nu putem forța pe toți să facă asta. Înțeleg că există nuanțe, dar vă rog să le înțelegem corect, să nu vedem totul doar în alb și negru: cine nu rupe comuniunea sigur e pentru ecumenism. Nu e așa, totul trebuie făcut în duh bun, așezat și temeinic, fără vitejii nefolositoare. Cu iertare!

    duminică, 18:25:41, 14 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Am zis parere personala pt ca asta reiese cel putin din scrierile dumneavoastra cu dovezi patristristice,În care nu reușiți să demonstrații comuniunea Liturgică (care cred ca sunteti dumneavoastra) a Sfinților cu ereticii,ati arătat doar perioadele de iconomie si de cercetare a eresului si ereticilor,care vreti sa le prezentati ca exemple de comuniune..Nu va spun cu răutate,sunt sofisme..

    duminică, 18:08:41, 14 martie 2021

  • Vecinicul

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Sfintia voastra, ma iertati, dar ML a fost, orice oricine ar spune, o miscare extremista, pentru care violenta politica era un mijloc acceptat si liant al constructiei sale ideologice (nu ca liberalii, taranistii si alte partide burgheze centriste, de extrema dreapta si extrema stinga, ar fi fost esentialmente diferite in aceasta privinta). A canoniza oameni care au suferit ca si crestini exemplari in temnite burgheze, naziste si comuniste este un ogor fertil pentru Biserica (“singele martirilor zideste noi altare”), dar…cititi orice discurs al capeteniilor legionare: invariabil, o anume comunitate etnoreligioasa este privita ca “paraziti” si “indezirabili”. Dupa orice cod moral normal si dupa orice cod penal drept, asta e instigare la ura si violenta. Nu am nimic contra campaniei “sfintilor inchisorilor”, daca: 1. e vorba de oameni care s-au pocait explicit de trecutul lor extremist; 2. sint considerati ca martiri si acei crestini persecutati de statul burghez “democrat” (inainte de 1938), de dictaturile carlista si antonesciana si de scurtul regim legionar. Inca o data, ma iertati de interventie, si post cu folos!

    duminică, 17:59:57, 14 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Să înțeleg că îți dai seama că nu trebuie să ne aliniem și noi pur și simplu la linia oficială de condamnare absolută a legionarismului fără discernământ. Să avem cu toții post cu folos!

    duminică, 16:46:42, 14 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Vehement ești tu, dar fără a avea bază pe Sfinții Părinți. Chiar ai zis singur aici că e convingerea ta despre cum au procedat Părinții, dar nu că ar fi făcut ei chiar așa. Canonul 15 a fost dat tocmai pt a contracara linia studiților, dacă e să vedem realitatea. Există mărturii solide în această direcție, cum ar fi aici: https://wp.me/paTGhQ-rs sau și de la Sf. Iustin Popovici aici: https://ortodoxlogos.ro/2021/03/02/viata-sfantului-fotie-cel-mare-scrisa-de-sfantul-iustin-popovici/

    duminică, 16:45:09, 14 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu stiu de unde scoateți asta,Sf Teodor Studiul chiar linia Can.15 a respectat,cum sa fie infirmată linia lui de acest canon,n-ati citit canonul 15?..Oricine a înfruntat un eres si eretici,sunt ferm convins ca n-a avut comuniune Liturgică cu respectivii..Dacă au păstrat până la o vreme aceasta comuniune,au facut-o sigur pt motivele mentionate mai sus sau,ar mai fi motivul acela c-ar fi stiut,ca în locul lor s-ar fi așezat niste minciun-episcopi care ar fi dus la pierzare mai mult turma,oricare ar fi fost motivul comuniunea cu ereticii si cu eresul ii-auținut înafara Bisericii Lui Hristos,până la delimitarea totală de ambele..Sfinti de-ar fi!Ce linie tin cei menționați de dumneavoastra, nu ma intereseaza,eu nu am comuniune cu ei,oricum e bine sa cercetati(Dacă sunteti interesat) sunt în manastiri monahi,chiar Preoți care îmbrățișează erezii identice,cum ar fi de ex. ereziile lui “taica Visarion…Incetati promenirea SI Comuniunea cu Ereticii si nu încercați să vă găsiți argumente la Sfinti,nu le găsiți,va periclitat mântuirea.Sfintii au fost Vehementi cu eresul..Doamne Ajuta!

    duminică, 15:19:35, 14 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Calendarul gregorian – o provocare ecumenistă încă actuală:

    În loc sa se puna problema indreparii acestei greșeli pt.a nu mai fi dezbinare liturgica,eu pun problema serbării cu papistașii(Nu cu catolicii)De ce nu ma mira? Rădăcina ecumenismului a fost calendarul,tulpina CMB-ul,coroana cu fructe Sinodul Tâlharesc Cretan.Înapoi la Canoanele Sfinților Părinți,altfel la iad cu Arheierei,Preoți,Mireni..cu toți.Ferească Dumnezeu!

    duminică, 13:53:30, 14 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    I rushed myself. Iertați-mă. Un mic mare exces de zel, ce nu și-a avut rostul prea mult. Părinte Lavrentie și Vlad, va doresc un post cu multa pace lăuntrică.

    duminică, 09:30:05, 14 martie 2021

  • Sara

    la articolul Calendarul gregorian – o provocare ecumenistă încă actuală:

    Adevarat… Nu calendarul ne mantuieste! Ce conteaza un calendar mai exact daca vine cu o gramada de erezii?

    duminică, 06:20:59, 14 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Evident, nu am putut menționa câteva date cu caracter personal/ confidențial pt a proteja identitatea cunoscutei mele, cu ce se ocupă și alte câteva. Dar, având în vedere ce și cum mi-ați scris (nevoia sănătoasă de a fi siguri atunci când relatăm astfel de întâmplări care au impact asupra mântuirii noastre) puteti cere de la dl. Vlad nr meu de telefon sau mailul pt a vă (re)confirma, garanta și în acest mod realitatea celor descrise. Doamne ajută!

    sâmbătă, 19:38:27, 13 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Falsuri în pledoaria Pr. Patriciu Vlaicu pro Sinodul din Creta (3) – Ecumenismul/Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine:

    https://orthodoxtimes.com/patriarch-of-serbia-receives-archbishop-luciano-suriani-in-belgrade/ La 12 martie 2021, Patriarhul Porfirije al Serbiei l-a primit la Patriarhia Sârbă din Belgrad pe Luciano Suriani, Nunțiul Apostolic în Republica Serbia.Patriarhul Serbiei l-a întâmpinat pe nunțiul apostolic și i-a mulțumit pentru participarea la ceremonia sa de înscăunare. Suriani i-a mulțumit patriarhului Porfirije și i-a transmis un mesaj de felicitare și un cadou de la papa Francisc, șeful bisericii catolice.Patriarhul Porfirije al Serbiei a cerut Nunțiului Apostolic să-i transmită papei recunoștința sa pentru urările sale și mai ales pentru disponibilitatea sa de a deschide, susține și alimenta dialogul cu Biserica Ortodoxă în ansamblu, precum și cu Biserica Ortodoxă Sârbă locală.În spiritul acestui dialog, interlocutorii au fost de acord că provocările și ispitele care amenință în mod egal nu numai valorile care stau la baza Europei și a lumii, ci și a demnității umane, cu care se confruntă toți creștinii, necesită considerație, reflecție și efort din partea tuturor.Au fost de asemenea prezenți Ștefan de Remesiana, Episcop vicar, secretarul Nunțiaturii Apostolice Don Aleksandar Ninkovic și șeful Cancelariei Patriarhului Sârb Diacon Aleksandar Prascevic.Sursa: Biserica Ortodoxă Sârbă

    sâmbătă, 17:41:01, 13 martie 2021

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Mulțumesc frumos! Doamne ajută!

    sâmbătă, 16:53:31, 13 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Confirm din nou că cunosc personal pe creștina din București care a postat întâmplarea pe un grup de whatsapp creat acum câțiva ani pe lângă un vrednic preot nepomenitor. Am vorbit din nou astăzi 13.03.2021 la telefon cu ea pt a reverifica (împrospăta) și completa informațiile dacă era posibil. Așadar, aceasta a postat relatarea într-o serie succesivă de mai multe mesaje (disponibile mai jos în “forma brută”, copiată din telefon; fiecare mic pasaj a constituit ]n telefon un mesaj distinct) pe care eu, în vederea postării aici, deci pt a relata curgător întâmplarea, le-am grupat si corectat puțin dpv gramatical pt că pe grupuri private uneori scriem în viteză pe telefoane și mai apar oarece greșeli de scriere. Prietena cunoscutei mele, eroina întâmplării, este o creștină cu cuget ortodox în vârstă de cca 55-60 de ani, “om al Bisericii” și era la momentul respectiv o persoană de bază a bisericii de mir din București, epitrop al bisericii și cânta la strană. O fi așa și acum, dar asta nu am mai întrebat. Întâmplarea s-a petrecut atunci când creștin respectivă stătea rezemată într-o strană. Asta a ajutat-o, evident, să nu cadă pe jos atunci când și-a pierdut cunoștința și a auzit glasul ca de tunet de care am relatat. De menționat că după postările în cauză ale cunoscutei mele, pe acel grup pe whatsapp de nepomenitori s-a coborât liniștea. Nu s-a comenta mai deloc. Desigur, pentru că este o postare delicată pt unii mai încrâncenați așa… Cred că s-a înțeles că cele relatate s-au petrecut după Sinodul din Creta, mai exact prin anii 2017-2018.  Din discuția de astăzi cu cunoscuta mea am mai aflat că acea creștină a fost și este preocupată de ceea ce s-a întâmplat în Creta (așa se explică de ce spunea ceea ce spunea în gând despre Patriarh..) și că empatiza(ează) cu linia înțeleaptă, de mijloc, fără de extreme, a nepomenirii. A convins-o, evident, cu vârf și îndesat, întâmplarea relatată. Doamne ajută! Mesajele în forma de pe aplicația whatsapp: “Cred ca ar trebui sa ni se franga inima de mila pt patriarh si ceilalti adica sa ne rugam pt ei pt întoarcerea lor . Foarte usor se poate aluneca in judecata. Ferească Dumnezeu. Adică din comentarii se vede disprețul. Ma iertati. Atât de fina e ispita încât nici nu realizam ca greșim. Sa ne doară sufletul pt ei. Patriarhul este foarte bolnav după cum știți si nu se stie daca un ultimul moment mărturisește drep si da semnalul de alarmă și noi rămânem cu disprețul si… Sa nu ma înțelegeți greșit. Noi ne străduim să ținem calea dar sa ne ajute Dumnezeu . Mai jos o sa va spun ce a pățit o prietena de.a mea care are cuget ortodox .” “Ea încă nu a putut să ia calea îngradirii cum suntem noi. Si i s.a spus ca in timpul Sf. Liturghii la ectenia despre patriarh( întâi pomenește Doamne pe…) Ea sa spuna ” nevrednic este” si de curând după ce a spus asta deodată ă căzut din picioare si n.a mai văzut nimic însă a auzit o voce( spunea că este ă Domnului Hristos) care i.a spus: cum iti arde sufletul pt nepoatele tale asa sa.ti ardă sufletul pt patriarh.” “Nu si.a revenit imediat.” “Ce sa inteleg? Ca ea a ascultat ce i s.a spus si asa spunea însă Domnul i.a arătat că greșește.” “Eu i.am spus ca eu nestiind ce sa spun ( cand eram intre ziduri) cand se spunea ectenia aceea spuneam: Doamne iartă.l si luminează.l. ajuta.l sa se dezică.” “Iertați exprimarea. Tel scrie altceva , mai gresesc si eu” “Atunci s.a gândit că nu a placut Domnului acele cuvinte” “Mi.a spus sa am mare grija ca foarte usor si pe nesimtite se poate aluneca. Am inteles ca trebuie mare grija cum ne exprimăm si ce gandim, dragii mei. Domnul sa ne ocrotească cu Darul Sau.” “Problema care o avea legat de nepoate o stia numai Dumnezeu si nu a spus-o nimănui nici macar Duhovnicului. În rugăciunile ei se ruga pt ele. Trăiau de ani de zile necununate.”

    sâmbătă, 14:50:24, 13 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Acum am citit. Da, revin cu detalii.

    sâmbătă, 13:18:10, 13 martie 2021

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Doamne ajută! As dori să știu dacă puteți garanta foarte sigur această evocare. Dacă e adevărată, lucrul este cu adevărat zguduitor. Seamănă izbitor cu o relatarea dintr-o carte sau text care evoca viața unui cuvios, pe care am citit-o cu mult înaintea (fatidicului) episodului cretan. Din păcate nu reușesc să-mi aduc aminte unde cred că am mai citit textul asemănător. E posibil ca și memoria să-mi joace feste (să fie o invenție a minții – se mai întâmplă). Cert este ca firul narativ al întâmplării îmi este foarte familiar. De asemenea nutresc o vagă urmă de scepticism, deoarece am descoperit în varii ocazii – prea dese, din păcate, când “creștinașii” noștri și chiar și unii păstori ca să își argumenteze anumite concepții, pur și simplu inventează naratiuni (uneori chiar elaborate și de mare efect) sau pun in gura unor Sfinți sau Părinți propriile viziuni, concepții, cuvinte, cuvinte șamd. Sub nici o formă nu vă acuz pe dumnevoastră de ceva, deoarece de mult timp vă urmaresc cu mare interes și încredere comentariile și îmi dați impresia unui om foarte serios. As vrea să elucidati cu cât mai multe detalii, căci textul totuși m-a cutremurat!

    sâmbătă, 09:28:28, 13 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Un răspuns nu atât pt dvs cât pt a vă aduce la cunoștință o întâmplare relatată de o cunoștință a mea. Întâmplarea s-a petrecut acum câțiva ani în urmă cu o creștină în timpul rugăciunilor de la ectenii (mai exact, la rugăciunea pentru Patriarh). “Cred ca ar trebui sa ni se franga  inima de milă pt patriarh si ceilalti, adica să ne rugam pt ei, pt întoarcerea lor. Foarte usor se poate aluneca în judecată. Ferească Dumnezeu. Adică din comentarii (postate pe un oarecare grup whatsapp- n.m.) se vede disprețul. Mă iertati. Atât de fina e ispita încât nici nu realizăm că greșim. Să ne doară sufletul pt ei. Patriarhul este foarte bolnav[?] după cum știți si nu se stie daca în ultimul moment mărturisește drept si da semnalul de alarmă și noi rămânem cu disprețul si… Sa nu ma înțelegeți greșit. Noi ne străduim să ținem calea [nepomenirii – n.m.], dar să ne ajute Dumnezeu. Mai jos o sa va spun ce a pățit o prietena de-a mea care are cuget ortodox. Ea încă nu a putut să ia calea îngradirii, cum suntem noi. Si i s-a spus [de către altul – n.m.] ca în timpul Sf. Liturghii, la ectenia despre patriarh (“întâi pomenește Doamne pe…”) ea să spună “nevrednic este” si, de  curând, după ce a spus asta, deodată a căzut din picioare si n-a mai văzut nimic, însă a auzit o voce (spunea că este a Domnului Hristos) care i-a spus: “Cum iti arde sufletul pt nepoatele tale, asa să-ți ardă sufletul pt patriarh”. Nu si-a revenit imediat. Ce să inteleg? Că ea a ascultat ce i s-a spus [despre Patriarh – n.m] si așa spunea [și ea], însă Domnul i-a arătat că greșește. I-am spus că eu personal, nestiind ce să spun cand eram între ziduri [adică nu era încă “îngrădită” – n.m.] cand se spunea ectenia aceea,  spuneam: “Doamne iartă-l si luminează-l, ajuta-l sa se dezică.” Atunci [ea] s-a gândit că nu a placut Domnului acele cuvinte. Mi-a spus sa am mare grija ca foarte usor si pe nesimtite se poate aluneca. Am inteles ca trebuie mare grija cum ne exprimăm si ce gandim, dragii mei. Domnul sa ne ocrotească cu Darul Său. Problema care o avea legat de nepoate o stia numai Dumnezeu si nu a spus-o nimănui, nici măcar duhovnicului. În rugăciunile ei se ruga pt ele. Trăiau de ani de zile necununate.” Comentariul meu: Acuma, este firesc să ne întrebăm, de unde o fi fost descoperirea, de la Domnul sau de la vrăjmașul? Să ne gândim: ce interes (demonic) avea vrăjmașul să o tulbure pe femeia care osândea pe Patriarh în mod repetat și, în plus, să-i ceară să se roage cu durere pt Patriarh ca pt propriile nepoatele? Posibil totuși ca unii să gândească că vrăjmașul i-a întrerupt osândirea (chipurile justificată) pt ca să se roage pt acela în batjocură… Eu personal nu cred această primă variantă. Mai plauzibil este că Domnul a intervenit ca să curme osândirea repetată pe care o săvârșea femeia și pt a o atenționa că nu-i judecător… și că, dimpotrivă, se cuvine să se roage cu aceeași intensitate pt propriul Patriarh, adică așa cum deja o făcea cu durere – deci plăcut Domnului – pt nepoatele sale. Fiecare să înțeleagă cum binevoiește. Doamne ajută!

    vineri, 17:07:48, 12 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu stiam ca pt unii canoanele sunt incuviintari,apropo unde găsești asta in canon?Tot încuviințarea se numeste cand îi numeste pe cei căzuți în eres minciuno-episcopul…etc?.Din punctul meu de vedere canoanele sunt rànduielile care trebuiesc respectate si aplicate,mai abitir cand e vorba de adevăr de credinta altfel,colcaiala pe afara..Cat despre autoizolare,e bine sa se uite fiecare in curtea lui si mai domol cu mândria,dorinta de afirmare si slava desarta…la mine nu exista autorizare ci întreruperea pomenirii si-a comuniunii cu ereticii si cei împreuna cu ei care preferă să stea înafara Bisericii lui Hristos..adica cu Veliarl impreuna,imbatandu-se cu apa rece ca sta si Hristos la masa cu ei..Te salut!

    vineri, 13:52:08, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu țin astfel de presupuneri. Sf. Sofronie a înfruntat erezia monotelită după ce fusese impusă printr-un Sinod trădător. A mustrat-o chiar în scrisorile de recomandare când a fost înscăunat Patriarh. A încercat o condamnare sinodală eșuată în Cipru. Și totuși nu a rupt comuniunea. E un contraexemplu prea evident. În schimb, nu am putut întâlni atitudinea de rupere obligatorie a comuniunii la nici un Sfânt în afară de Teodor Studitul. Iar linia lui a fost infirmată chiar de canonul 15. Deci: De unde scorneala obligativității ruperii comuniunii înainte de condamnare sinodală? Și că ar fi și patristică? Din ce-mi dau seama, e această concepție vine pe filieră atilist-zelotistă. Monahul Sava și restul părinților actuali atoniți dimpreună cu el sunt foști sau filo-mateiți, care au rămas cu idei de acolo. Mulți nepomenitori au fost atrași în capcana lor. Chiar și pr. Claudiu Buză și Silviu Chirilă sau p. Grigorie Sanda sunt tributari acestei direcții. Pur și simplu au intrat în logica ei și nu pot să iasă pt că s-au obișnuit, deși nu au argumente și Sfinții Părinți au avut altă înțelegere. Asta văd și din rândurile pe care le scrieți sau poate mai rău. Poate mă înșel și sper să nu fie așa. Dar mare pagubă produce acest fenomen de natură schismatică.

    vineri, 13:45:47, 12 martie 2021

  • Ioan

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Dacă pui așa problema, apoi te întreb și eu, de unde rezultă, din textul Can. 15 al Sinodului I-II, că tu, alt mirean sau chiar cleric de ai fi, ai rânduială ca să “intrerupi pomenirea si comuniunea cu ereticul pana la un Sinod care le rezolva pe toate”? Canonul nu rânduiește și, cu atât mai mult nu obligă, ci doar încuviințează și laudă pe acei clerici vrednici (și, se subânțelege, pe mirenii care-i urmează) care se îngrădesc pe ei de comuniunea cu numitul episcop înainte de o cercetare sinodală. Observația mea viza faptul că limitarea acțiunilor împotriva ereziei ecumenismului doar la desparțirea pe sine de comuniunea cu întâiul stătător pentru oarecare erezie s-a făcut și în duh schismatic de către unii. Au respins, de pildă, acțiunile de colaborare, de coordonare a eforturilor cu alți clerici care au întrerupt pomenirea. S-au (auto)izolat și nu-și lasă orgoliile, nuanțele înțelegerii proprii pt a continua efortul frățesc împotriva ereziei.

    vineri, 13:25:32, 12 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Mijloacele de comunicare din acele vremuri nu eŕau ca acum,cu alte cuvinte eresul si ereticii erau cu greu cercetați si demonstrații ca fiind eretici,plus perioadă de convingere a acestora de ieșire din păcat.Sunt convins ca unii,erau ferm convinsi ca fac bine cea ce fac…etc

    vineri, 13:25:23, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Puteți preciza ce înseamnă perioadă de cercetare?

    vineri, 13:20:53, 12 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Faceti o confuzie teribila,cu sau fara intentie între perioada de cercetare a unei erezii,iconomia acordată de Sfinti ereticilor si singura modalitate Patristica de lupta impotriva unui eres, cea de Întrerupere a pomenirii si-a comuniunii cu aceștia..iar în situația de față după atâta perioadă timp primele doua,nu-si mai au rostul..Folosindu-va de acest mic sofism ,acordați caracter neobligatoriu unei rànduielile canonice și evident,o perioadă nelimitată de comuniune cu ereticii,.Chestia asta creaza consecințe la fel de grave, ca în cazul celor căzuți în schisma..Hristos N-are nici un amestec cu Veliar!.

    vineri, 13:19:22, 12 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Un îndemn la meditație: oare cum ar fi procedat georgienii sau… membrii Sinodului ROCOR în contextul actual? Georgienii spre exemplu: dacă în 1997, când Biserica lor era,, doar” membră a CMB și ecumenismul nu era legiferat, iar ortodocșii nu acceptaseră prin decizie sinodală, la un sinod ,,Mare și Sfânt”( unde doar două Biserici Locale nu au participat,din motive pur doctrinare -Georgia și Bulgaria, neafiliate la CMB), că ereziile condamnate de Biserică, sunt Biserică (Biserica-Trupul lui Hristos), acceptare care practic anulează articolul 4 din Crez,cel care statuează adevărul de credință conform căruia Biserica este Una (și Unica) Sfântă Sobornicească și Apostolească, spune Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita,deci dacă georgienii în ’97 au procedat cum au procedat, cum ar fi reacționat astăzi (vizavi de Biserica lor)? Reacția georgienilor în 1997: ,, Biserica în care își găsește loc urâciunea învățăturilor eretice se face asemenea Sodomei. Îndurat și milostiv este Domnul și așa cum pt. dreptul Lor,a fost amânată pedeapsa Sodomei,așa pt. drept credincioșii robii Săi,El până la o vreme nu își ia harul Sfântului Duh de la Biserica ce s-au abătut în întunericul ereziei. Dar până când? Unde este limitata fărădelegii,care întrece îndurarea și milostivirea? Dacă vine timpul ieșirii lui Lot, acela e timpul sfârșitului sorocului, timpul execuției judecăților lui Dumnezeu, timpul mâniei celei drepte, timpul luării a însuși Duhului Vieții. Astfel, semnul morții duhovnicești a ierarhiei bisericești necurate este ieșirea din mijlocul păcatului său a adevăraților fii ai Bisericii Ortodoxe. Și abia atunci când Domnul îi va scoate de sub jugul necuraților pe cei credincioși Lui, Biserica Sa cea adevărată, atunci harul Sfântului Duh va părăsi definitiv adunătura ereticilor rămași”. Biserica Ortodoxa, luând parte la activitatea CMB, afirmă în acest fel acordul său cu învățătura și activitatea acestuia. Ea se face astfel părtașă la toată minciuna și toate rătăcirile Consiliului. Ea devine eretică în aceeași măsură în care este eretic însuși Consiliul. O și mai adâncă infiltrare a ereziei în trupul Bisericii are loc prin participarea ierarhiei sale la diverse le forme de slujbe comune organizate de structurile CMB. B O Georgiană de multă vreme ( din 1962) este membru activ al CMB. Această participare exprimată prin activitatea înalților săi ierarhi echivalează cu căderea în erezie sau, mai bine zis, în esență chiar este erezie. Înalții ierarhi ai BOG s-au afirmat ca apologeți și propovăduitori ai ereziei ecumenismului atât în multiplele manifestări publice,cât și de pe amvon. La Sinodul Local al BOG din 1995 a fost consfințită și întărită participarea în această mișcare prin autoritate bisericească sinodală. Prin această consfințire s-a petrecut infiltrarea definitivă a ereziei în trupul Bisericii Locale a Georgiei. Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învățătură eretică, harul mântuitor din ea se împuținează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia (noi,BOR ,ne aflăm în 2021, după legiferarea ereziei…), harul mântuitor (atenție! nu se referă la cel sacramental,la preoție ș.a.m.d. -n.m.) se depărtează desăvârșit de la acea comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pt. membrii săi. Din situația creată în BOG există DOAR două ieșiri: sau Biserica renunță la rătăcirile sale, sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioșilor (nu Biserica,ci gruparea ecumeniștilor din ea, prin aplicarea Canonului 15 l-ll Constantinopol n.m.). Renunțarea Bisericii la eresul ecumenismului trebuie să se manifeste prin ieșirea din CMB. Altă cale nu este. … Așadar,ce îi rămâne unui creștin ortodox ce caută mântuirea și care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinței celei drepte,libere de urâciunea ereziei? ,,Iar ei au plecat din fața sinedriului,bucurându-se că s-au învrednicit,pt. numele Lui, să sufere ocară” Fapte 5:41 În continuarea scrisorii semnatarii au declarat că întrerup comuniunea euharistică cu patriarhul Ilia ll în baza Canonului 15 l-ll Constantinopol, adăugând cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul că eretici sunt și cei ce până și în chestiuni cât de mici nu sunt de acord cu învățătura Bisericii. PS: Este un prilej de meditație pentru toată lumea, acest fel de a aborda situația din Biserică, atunci când pătrunde în interiorul ei urâciunea ereziei…

    vineri, 13:15:36, 12 martie 2021

  • Elena

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Au facut mai mult decat cei care au ramas intre ziduri si considera ca “trebuie sa avem grija intati de sufletul nostru….”. Au atras atentia celor din jur ca nu e in ordine cu Creta , cu ecumenismul si tot s-a mai trezit cate unul. Imi pare rau dar cei care continua sa mearga la preotii care nu spun absolut nimic despre ecumenism si ‘care isi vad doar de sufletul lor” , sunt in mare eroare.Si asta este vina preotilor care din diverse motive, de la indiferenta pana la teama de caterisire TAC. E mai buine asa decat sa intrerupi pomenirea? cum poate deveni constient un mirean daca de la amvon nu i se spune nimic?

    vineri, 12:31:06, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Asta e f posibil. Și eu m-am confruntat cu asta, nu doar după ce am întrerupt pomenirea. Însă există și excepții pe alocuri. Totuși cea mai elocventă este prigonirea nepomenitorilor.

    vineri, 12:27:37, 12 martie 2021

  • Elena

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Imi pare , parinte dar in biserica , preotul care marturiseste clar impotriva sinodului din Creta nu prea e lasat sa ramana. Asa ca , daca vrei sa fii de partea Adevarului, nu prea mai ai ce cauta in biserica.

    vineri, 12:23:28, 12 martie 2021

  • Bogdan

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    O posibila confirmare sau completare lamuritoare la unele opinii exprimate in aceasta discutie: https://fgmanu.ro/2021/02/19/centenar-valeriu-gafencu-suferinta-traire-in-duh-si-jertfa-pentru-hristos/ „Iată aşadar care au fost antecedentele şi în cazul lui Valeriu Gafencu, fondul sufletesc dinspre care el şi cei din grupul din care făcea parte au purces pe calea desăvâşirii duhovniceşti, ca o prelungire firească a preocupărilor lor anterioare. Ele nu au însemnat altceva decât o importantă lucrare pregătitoare asupra ogorului lor sufletesc, pentru a permite mai apoi rodirea în el a seminţei evanghelice. Mai precis, dorinţa iniţială de a se orienta după calea Bisericii s-a transformat în trecerea de la imaginea unui reper considerat drept mai mult sau mai puţin îndepărtat, la identificarea vie şi desăvârşită cu acesta.”

    vineri, 09:48:23, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Cred că nu citești cu atenție. Sf. Sofronie a fost în comuniune cu Patriarhii monofiziți de Alexandria și Constantinopol. Există și scrisori către aceia în care combate monotelismul, dar îi și numește împreună-slujitori. S-a încercat în Cipru o dezbatere sinodală, care a rămas indecisă, fiecare cu ale lui. Deci în mod conștient a fost în comuniune până la moartea sa cu monofiziți vădiți, dar necondamnați sinodal. La toate Sinoadele Ecumenice ereticii erau invitați spre dezbatere și considerați episcopi deplini și în comuniune. Mai ales la al VII-lea, au fost primiți 11 iconoclaști care s-au pocăit. Aceștia împiedicaseră cu forță armată ținerea Sinodului cu un an mai înainte. Deci iată situații în care Sfinții au fost clar în comuniune cu ereticii până la condamnarea lor ani la rândul. Nu mai vorbesc de Părinții contemporani cu ecumenismul, printre care Sf. Iustin Popovici. Apropo, el comentează astfel despre canonul 15: “dacă se găsea cineva care să înceteze să-l pomenească [pe acel episcop care mărturisea erezia], chiar înainte de condamnarea lui de către un Sinod, atunci, nu numai că acea persoană nu era vinovată, ci fapta sa era vrednică de laudă, aceea de a fi condamnat un pseudo-episcop…”. Nu spune că e obligatoriu, ci e bine dacă se găsește cineva să întrerupă pomenirea. În plus, nu există nici măcar o dovadă de la Sfinți că ar fi obligatorie. Nu înțeleg cum poți susține că e patristic ce spui tu.

    vineri, 08:09:51, 12 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Bine v-ati exprimat..Poate chiar au slujit împreuna deci,..nimic dovezi,in plus aceste adunari Sinodale poate au fost pentru a dezbate existenta ereziei fiind pentru toti incert acest lucru sau convingerea ca monofizitii impartasesc cu tarie eresul lor, Eu va amintesc,avem peste 100 de ani de ecumenism,Sfinti care spun ca este erezia ereziilor inclusiv dumneavoastra impartasiti acest lucru,si aproape 5 ani decand a fost parafat sinodal si noi invocam in continuare comuniunea..atentie,Liturgica desi nu aveti dovezi suficiente..

    vineri, 07:07:59, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    La asta m-am referit. Au fost în comuniune liturgică. Poate chiar au slujit împreună, cum e cazul Sf. Sofronie, care s-a adunat la un Sinod cu monofiziții în Cipru și cel mai probabil au și slujit laolaltă, deși lucrurile au rămas indecise. Cel puțin se pomeneau reciproc în diptice ani la rândul, da.

    vineri, 00:21:31, 12 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu stiu daca m-ati inteles,dar eu am specificat clar si-am întrebat…Erau convinși Sfintii de erezia respectiva si totusi aveau comuniune LITURGICA cu ei…ani la rând,cum e in cazul de fata?..Poate va referiți la comuniunea de gen..bună ziua,ce mai faceti,cititi aici o scriere Patristica poate va mai treziți din erezie..etc

    vineri, 00:14:52, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Păi, am există mărturii patristice, am scris cât am putut de explicit și de documentat acest lucru, dar tu numești asta alcătuire de texte și cântat în strună ecumenismului. Spui că nu au existat Sfinții care să nu fi rupt imediat comuniunea cu ereticii, chiar înainte de condamnarea lor, dar numești vorbe în vânt dovezile că au existat. Sf. Chiril al Alexandriei, Sofronie al Ierusalimului împreună cu Sf. Maxim, Sf. Fotie la Sinodul VIII, toți Părinții de la Sinoadele Ecumenice asta au făcut. Au avut comuniune cu ereticii până la condamnarea lor. Nu există nici o mărturie validă că este obligatorie oprirea comuniunii cu astfel de oameni. Bineînțeles, mă aștept să spui că pur și simplu nu e adevărat că așa crezi și atât. Cu iertare, asta am eu de zis. Chiar și sinodalii din ROCOR din 1983 au avut comuniune cu ecumeniștii din vremea lor…

    vineri, 00:03:31, 12 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu sunt în temă cu natura etnică a acestor popoare, dar principiul ar fi că trebuie să ceară acest lucru ierarhii canonici în mod legitim, nu făcând schismă. În al doilea rând, intervine aici ceea ce a propus f bine delegația română la discuțiile despre autocefalie. Constantinopolul susținea ca poate fi dobândită prin apel la ei, rușii că trebuie făcută cerere la Biserica mamă, iar noi am susținut cel mai corect că se poate aplea la o mediere a celorlalte Biserici. Dar, cel mai important, nu prin intervenții despotice papiste ca ale Fanarului, nici tiranice ca ale rușilor.

    joi, 23:55:23, 11 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Erau convinși Sfintii de erezia respectiva si totusi aveau comuniune liturgică cu ei…ani la rând,cum e in cazul de fata?

    joi, 23:53:53, 11 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Tocmai,Iuda a fost eretic din momentul cand a gandit,nu de cand si-a luat banuțul,deci,nici decand l-a exclus Hristos,ci de cand s-a exclus singur..Înțelegeți “chestia” cu hotararea Sinodului?

    joi, 23:47:47, 11 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    De unde poți să tragi o astfel de concluzie? Adică Sfinții aceștia au scris texte și au elaborat o teologie vastă pt că nu erau convinși? Nu pot să pricep în ruptul capului cum ai putea ajunge la o asemenea idee. Dimpotrivă, argumentările au apărut și ar trebui să apară și acum ca să dovedească fără dubii și să convingă pe cei îndoielnici, nu pe cei ce le scriu.

    joi, 23:42:37, 11 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Din ce spuneti dumneavoastra aici,sa inteleg ca nu sunteti convins ca în Creta s-a legiferat sinodal o erezie?

    joi, 23:39:45, 11 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Ioane,ce-ai tu rânduit mai mult decat sa intrerupi pomenirea si comuniunea cu ereticul pana la un Sinod care le rezolva pe toate,pt a izbavi Biserica de Schisma si erezii…sau esti si tu un “viteaz” pus pe fapte mari?..canalul youtube iti lipseste.Sezi blând “prietene”!

    joi, 23:37:00, 11 martie 2021

  • Stelian

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Doamne Ajuta Andrei!A nu crede că singura lupta eficienta împotriva minciuno-sinodului din Creta este doar ce au rânduit Dumnezeu Sinodal,arata un duh schismatic si eretic.Asa cum spune Elena Ecumenismul a prins teren iar voi,faceti texte.A face comparatie cu stilistii din tara sau din alta parte stiind prea bine ca aici e vorba de o erezie arata ca duhul eretic ecumenist își face treaba..E absolut uimitor cat de lucid vorbiti voi de erezie si contraziceti cele rânduite de Biserica..Care Sfânt din Biserica a fost perfect convins de săvârșirea eresului si a rămas în comuniune cu ereticii?Te pomenesti ca Părintele Epifanie e mai intelept decat un Sinod?..Va las aici un exemplu,poate va face omul ăsta sa înțelegeți mai bine bezna la care contribuiti https://youtu.be/_3oTax4HfH0

    joi, 23:19:33, 11 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Biserica nu e musai în afara ML, ci nu e dependentă de ea. Am cunoscut oameni care au trăit și au vorbit laudativ la adresa mișcării. Printre ei este și p. Iustin. Au deprins o conduită care i-a ajutat să se apropie de Dumnezeu, să se roage, să fie cinstiți… Bine, evident că au fost devieri crase, e greu de identificat ce anume a fost și ce acțiuni nu au reprezentat Legiunea. Dar în mod clar organizarea cuiburilor și idealurile lor au avut și ceva bun. Sfințenia ține de mai mult de atât, dar nu e chiar corect să condamnăm la modul absolut mișcarea legionară și pe simpatizanți fără contextualizare sau să negăm orice aport pozitiv al ei la formarea Sf. Valeriu Gafencu.

    joi, 23:17:08, 11 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Nu este Sf. Valeriu până nu acceptam ca biserica e inafara legiunii…..

    joi, 22:35:14, 11 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Eu unul cred că această discuție se va impune singură atunci când ni se va descoperi Sfântul Valeriu. Indiferent cine va fi canonizat în 2025, discuția pe bune va fi când ni se vor dezvălui Sfintele sale Moaște. Sper numai să nu se întâmple cum a fost cu părintele Calciu.

    joi, 21:46:15, 11 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Ești conștient Vlad ca biserica nu va purta o discuție reala. Și dacă va purta, biserica e singura ce va salva sufletele celor adormiți. Nu sentimentele nu parerile,ci Hristos. De aceea am și cerut o mica lămurire…iertare. Oricum nu de noi depinde, ci de Hristos.

    joi, 21:26:46, 11 martie 2021

  • Iin

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Vlad Mihai Agache Răspuns la cuvântul dvs. din articolul,, întinarea prin erezie…” Vă împărtășesc în mare măsură gândurile, mai ales duhul lor. Ceea ce am scris, nu am scris cu intenția de a afirma că dacă nu fac așa… -anatema! Nu! Dar, nu poți intra într-o luptă sau lucrare fără un plan, o orientare… În plan concret și eu personal sunt,, obligat” să procedez cu foarte multă atenție și delicatețe, căci lupta nu este cu aproapele, ci pt.aproapele. El trebuie câștigat, nu ,, principiul meu”(adică nu este o luptă de orgolii),care nu e decât un mijloc folosit pentru ajutorarea aproapelui meu. Pe de altă parte, lupta nu este cu aproapele ci cu păcatul (erezia). Dar,pt. o boală (erezia),ajunsă în stadiul acesta, există un medicament. Eu trebuie să am în vedere acel medicament/tratament sau schema lui sau strategia (cum spunea Părintele Arsenie Papacioc). Însă în practică, acest medicament/tratament, îl aplic după nevoia fiecărui caz în parte, nu așa… otova, ca ăștia acuma cu tratamentul în,, pandemie”. Nu pot porni la drum/luptă cu ,, sloganuri” gen: ,, nu oricine este în comuniune cu ecumeniștii/erezia, este părtaș la erezie”” sau ,, poți fi părtaș la erezie că nu te afectează, tu ai cugetul tău ” sau ,, canonicitatea salvează Biserica “( da, fără ea nu se poate, dar nu ea o salvează,ci Adevărul, mărturisirea dreptei credințe n.m.) sau…sau…, nu mă mai întind cu alte exemple. Sunt multe orișicum astfel de,, citate”. Dacă acestea ar constitui strategia după care se duce lupta cu erezia…praf și pulbere. Norma /Canonul este acrivia. Iconomia se face raportat la Canon,nu? Nu iconomia este regula,ea nu anulează Canonul. Iconomia se poate aplica la fiecare caz în parte. De la caz la caz/de la pacient la pacient/de la situație la situație. Nu omori/pierzi pacientul cu medicamentul/tratamentul, căci atunci n-ai făcut nimic. Dar nici nu faci un tratament cu apă de ploaie. Spre exemplu: dacă le spui oamenilor că nu-i afectează părtășia la erezie,cum îi mai poți motiva să ia atitudine?! E doar un exemplu… În sensul acesta am scris ce am scris… Un alt exemplu, din partea cealaltă: georgienii nu au ieșit din CMB cu iconomia,ci cu acrivia,cu Canonul (prevalându-se de Canonul 15 l-ll Constantinopol). Și nu au așteptat discuții interminabile cu Nestorie, Arie s.a.m.d. A se vedea cazul Fericitului Teodoret. Omul nu renunță așa ușor la niște convingeri…și atunci există niște soluții…că în cazul Fericitului… Și,revenind, georgienii nu au fost talibani,ci au mers pe niște principii sănătoase. Nădăjduiesc să fiu înțeles în ceea ce am încercat să exprim,f.pe scurt. Vă mulțumesc! Mă iertați!

    joi, 20:50:39, 11 martie 2021

  • andrei-d

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Și eu sunt pentru eroii națiunii… Dar e prea mult. Domnul vrea sa ii salvam și pe ei

    joi, 20:50:24, 11 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Dar, după, cum ați scris, “întreruperea pomenirii si-a comuniunii”, ce ați mai făcut concret? Sau, gata, ați rezolvat problema Bisericii (nu a dvs personal!) prin aceasta? “(…) ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări.”

    joi, 20:01:11, 11 martie 2021

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Păi, anatema a fost scrisă cu mult înainte. Dar bineînțeles că și ei cad sub incidența ei.

    joi, 19:56:15, 11 martie 2021

  • Elena

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Adică ierarhilor care au semnat la Creta, nu?

    joi, 19:55:12, 11 martie 2021

  • Elena

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Bulgarii l-au lăsat singur pe papa in Biserica. Patriarhul nostru ce a făcut? IPS Teofan ce a făcut? Chiar suntem orbi?

    joi, 19:53:25, 11 martie 2021

  • Ioan R

    la articolul Anatema din 1983 – un bastion contra ecumenismului și expresie a tradiției ortodoxe autentice:

    Nu realizați distincția elementară între ereticii condamnați și cei încă necondamnați. Dar, dacă tot sunteți așa mare luptător împotriva ereziei acestea a ecumenismului precum lăsați de înțeles, v-aș ruga să ne scrieți cum ați acționat dvs în mod concret împotriva ei. În linii mari, desigur. Ca să mă pot folosi și eu și cine mai binevoiește, desigur. Mulțumesc!

    joi, 19:52:05, 11 martie 2021

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Ce să facem cu Institutul Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.)?:

    Foarte greu de purtat o astfel de dezbatere, cel puţin la nivelul nostru, care să aibă totuşi o anumită greutate. Nu este suficientă doar documentarea, care este totuşi esenţială, dar mai e necesar şi un efort de transpunere, de înţelegere a duhului acelor vremuri şi a inerţiilor istorice, sociale şi culturale, poate chiar şi a celor duhovniceşti. Mi-am propus mai demult să scriu pe acest subiect (măcar) un articol ciot, în jurul căruia să se sintetizeze mai multe concluzii pe care le-aş considera necesare şi care sunt importante pentru sufletul meu. În cele din urmă am ales să-mi exprim poziţia prin ilustraţia de la pagina Despre theodosie.ro (proiectată cu mulţi! ani în urmă), în care las Casa verde în ceaţa istoriei, urmărind alte tipuri de evoluţii. Limbajul artistic este mult mai substanţial şi mai apt să transmită idei complexe decât cel textual şi, în principiu, cam nimic din ce fac şi ce scriu nu este întâmplător, chiar dacă sunt exprimate la un nivel rudimentar. Este evident că în ML au existat elemente justificate de critică, o pleiadă de greşeli de ordin material dar şi spiritual, dar nu accept să discut despre acest lucru cu oricine şi nu de pe poziţii acuzatoare/denigratoare. Nu sunt interesat să dezbat subiectul ML cu cei care nu vor să vadă partea validă, sănătoasă a românismului şi a ortodoxiei din ML. Iar dacă ajungi să le vezi, atunci trebuie totuşi să ne apropiem de acest subiect cu ceva mai multă înţelegere decât am găsit până acum la cei ce vor să-şi exprime o părere proprie pe acest subiect. Este inerent să găseşti răul în orice întreprindere umană, dar puţini sunt cei care au capacitatea de a recupera ceea ce este valoros. Această aptitudine (de a pune în valoare) reprezintă prin ea însăşi un element critic, dat fiind că, în lumina binelui, răul se infirmă în mod firesc, fără să mai fie nevoie să facem noi eforturi taxonomice, să distingem ce e rău de ce a fost bine în ML şi de câte feluri a fost acest rău. Dincolo de faptul că eu mă simt constrâns, limitat, din punct de vedere juridic, să tratez acest subiect, cred că avem mare nevoie de lecturi complementare despre românii din acele vremuri. De pildă, mie mi-au ajutat foarte mult lecturile despre societăţile studenţeşti din Bucovina de dinainte de primul război mondial, apoi partea aceasta de personalizare a istoriei, de îndrăgostire de oamenii care au trăit în acele vremuri, pentru a putea avea o înţelegere mai largă, dar care totuşi să nu se rupă de partea profesionistă a ştiinţei, despre care am încercat să sugerez în Năzuinţe (XXIII). Aparent fără niciun fel de legătură, dar eu am gândul acesta că noi nu ne putem înţelege interbelicul dacă nu înţelegem (despre) ce a scris Soljeniţîn. E o teză a mea ce pretinde mai multe explicaţii, la care voi ajunge la un moment dat când voi scrie despre Rusia. Căci dincolo de toate acuzele care se aduc ortodocşilor că-s putinişti, că-s dughinişti sau mai ştiu eu cum, cu adevărat eu unul sunt (şi cred că mulţi mireni ar trebui să fim) soljeniţînist. Revenind. Acestea ar fi câteva elemente de principiu cu care aş porni eu în dezbatere dacă aş fi liber să o fac. Însă, în lumina subiectului propriu-zis, al canonizărilor anunţate pentru anul 2025, cred că o astfel de discuţie este subsidiară celei cu caracter politic care trebuie adusă la zi. Mă refer la faptul că atunci când Biserica deschide acest subiect firest este să înceapă cu ceea ce e legitim în firea lucrurilor. Dacă deschizi subiectul canonizării mărturisitorilor din perioada comunistă, nu ai cum să nu începi discuţia de la persoana lui Valeriu Gafencu decât dacă îţi doreşti deturnarea subiectului. Ca să fiu şi mai explicit, eu nu aştept să se înceapă de la Corneliu (cum simt că e bine), întrucât această convingere îmi aparţine şi este, din ce am văzut, una singulară în rândul ortodocşilor practicanţi. Dar despre subiectul Sfinţilor Închisorilor relevant şi concludent este Sfântul Valeriu Gafencu. Faptul că pe surse sunt înaintate alte nume, care nu au nici măcar o fracţiune din aura de evlavie populară a acestui tânăr Sfânt, îmi întăreşe această impresie de confiscare şi îngropare a unor aşteptări şi năzuinţe legitime. De aceea zic că subiectul compatibilităţii ML cu sfinţenia este subsidiar subiectului despre libertatea Bisericii de a aborda în proprii termeni chestiunile ce ţin de esenţa cultului. Facem cum facem şi tot la ecumenism şi laşităţile specifice ajungem, la duhul acesta care împiedică orice deschidere reală de la inimă la inimă. Sunt unele lucruri care chiar nu ar trebui să facă obiectul discuţiilor