Comentarii:



Înapoi la prima pagină

  • Camelia

    la articolul Se preconizează expulzări ale monahilor „filo-ruși” din Sfântul Munte. Se adâncește ruptura între Fanar și Moscova:

    Doamne miluieste-ne pe noi, pacatosii! Doamne da-le mintea xea de pe urma sinu ingadui asemenea nelegiuiri! Doamne nu lasa Biserica sa se destrame!!!

    miercuri, 03:00:26, 18 mai 2022

  • Sara

    la articolul Patriarhul Chiril al Moscovei face apel la pace în Ucraina:

    De mult ar fi trebuit să aibă această intervenție, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Domnul să schimbe inimile cui trebuie.

    marți, 20:48:59, 17 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Joi, peste două zile, s-a anunțat deja că vor sluji împreună Patriarhul Porfirie și Arhiepiscopul Ștefan în catedrala Sf. Sava din Belgrad. Aceasta la puține zile după ce autoritățile macedonene anunțaseră o conslujire a ierarhilor macedoneni cu Patriarhul Ecumenic în următoarele zile, dar care cel mai probabil nu va avea loc.

    marți, 20:08:13, 17 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Încă nu au fost stabilite condițiile concrete de refacere a comuniunii. Dar parcă am citit fugitiv pe undeva că e posibil să urmeze o cernere a clerului macedonean (superior).

    marți, 16:03:53, 17 mai 2022

  • Mihai

    la articolul Biserica Sârbă duce la bun sfârșit dialogul cu macedonenii și pune capăt schismei. Le acordă autonomie internă deplină:

    Problema este că și în cazul schismei din Ucraina sunt implicați și indivizi străini de Ortodoxie

    marți, 15:56:31, 17 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    https://orthochristian.com/146155.html Cum e mai frumos. Acceptata și biserica Macedoniei în rândul surorilor.

    luni, 22:28:57, 16 mai 2022

  • Lin

    la articolul Se preconizează expulzări ale monahilor „filo-ruși” din Sfântul Munte. Se adâncește ruptura între Fanar și Moscova:

    Ăsta-i rezultatul unei ,,iconomii” la nesfârşit ,făcute cu nişte agenți politici infiltrați în Biserică,gen Patriarhul Bartolomeu şi alți ecumenişti (masoni) notorii de pe la noi sau de prin alte părți.Lupi îmbrăcați în piei de oaie,păstori năimiți,puşi să surpe Biserica(să o dezbine) din interior. Altă cale de luptă împotriva acestora nu este decât delimitarea de ei,izolarea lor. Adică întreruperea comuniunii cu ei… Altfel,aceştia îşi vor continua lucrarea împotriva Bisericii,împotriva lui Dumnezeu,cu sprijinul sau concursul celor care-i susțin,adică a acelora care păstrează comuniunea cu ei. Cei care păstrează comuniunea cu ei constituie elementul de sprijin prin care aceştia îşi pot continua în linişte atacul asupra Bisericii… Nu sunt atât de vinovați aceştia (ecumeniştii),cât cei care-i susțin sau îi tolerează în sânul turmei/Bisericii. Ecumeniştii n-ar avea nici o putere fără aceştia din urmă,care-i susțin. Toată forța lor constă în susținerea celor care păstrează comuniunea cu ei.Căci aceştia din urmă legitimează de fapt,tot răul pe care ecumeniştii îl provoacă în Biserică. Ei constituie masa de manevră sau asigură mediul prin care ecumeniştii se pot manifesta în Biserică. Cu diavolul nu se negocează… Răul trebuia tăiat din faşă… . Dar noi nici acuma nu ne-am trezit…

    luni, 12:39:32, 16 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Se vad diferiți de slavi. Plus politicul, care cere independenta și sufleteasca, neatarnare de alta bisericuță, cu atât mai mult dacă e de origine slava. Macedoneni sunt cam singurii greci ce ar fi avut autocefalie de la slavi. Care e cam dureros

    joi, 15:23:40, 12 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Problema reală este că Patriarhia Ecumenică nu are nici un drept să acționeze astfel, cu atât mai puțin să invoce faptul că a fost făcut un apel la ei ca instanță superioară. Mitr. Gavriil de Loveci (Bulgaria) a comentat (https://www.dogma.gr/kosmos/patriarcheio-voulgarias-gia-anagnorisi-ekklisias-skopion-aformi-gia-na-entathei-to-schisma-to-oik-patriarcheio-den-echei-perissotera-dikaiomata/142217/) că Fanarul nu are mai multe drepturi decât alte Biserici. Patriarhia Sârbă are jurisdicție acolo, iar cândva a fost teritoriu bulgar sub numele de Ohrida, străvechea denumire a Bisericii Bulgare. Nu știu multe informații despre situația macedonenilor, doar am făcut o trecere în revistă din perspectiva structurii ce ține de sârbi, care e una mică și relativ nouă. Ce nu înțeleg este de ce nu acceptă macedonenii statutul de autonomie, ca ucrainenii.

    joi, 14:14:54, 12 mai 2022

  • andrei-d

    la articolul O nouă acțiune provocatoare a Patriarhiei Ecumenice: primirea în comuniune a schismaticilor din Macedonia de Nord:

    Dacă nu ma înșel și la pf Teoctist au ajuns la un moment dat sa seara ajutor, dar pf i-a refuzat politicos. Deși e problema modul de primire, totuși e și un act bun în tot acest tăvălug, față de alte biserici care nu sunt închegate biserica Macedoniei e matura și organizata, neavând schisme interne. Cred ca și sârbii din politic nu le-au acordat independenta. Părerea mea e ca o meritau, și aici e și o parte bună.

    joi, 13:19:32, 12 mai 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Aleksandr Soljenițîn – Cum să reîntemeiem Rusia:

    Soljenițîn, NATO și destinul civilizației creștine   Cînd vorbesc despre salvarea creștinismului și civilizației europene, conservatorii și ortodocșii euro-atlantiști din România par inspirați mai degrabă de Soros și alți umaniști de diferite orientări decît de realismul tradiției creștine care ne arată că spiritul european actual este antihristic atît în esență, cît și în manifestările lui imediate. Spre deosebire de intelectualii creștini români, Soljenițîn observa într-un interviu din 2001:   „Încă din vremea Cortinei de Fier cele mai găunoase lucruri ajungeau pînă în Rusia: îmbrăcăminte stridentă, rock and roll, droguri, cultura pop – totul ieftin, cele mai triviale lucruri posibile. După prăbușirea Cortinei de Fier, situația a devenit și mai complicată. Nu a venit doar gunoiul. Au apărut multe influențe occidentale, calități diferite, categorii diferite de lucruri și nu aș spune că toate au fost negative. Dar compatrioții mei au primit totul cu sufletul deschis, totul! Am crezut că va începe o perioadă de fericire universală. Gorbaciov, de exemplu, și apoi Elțîn ne-au retras trupele din Europa fără nici o condiție. Citesc acum o carte de memorii despre cum Gorbaciov i-a spus Occidentului: «Sigur nu veți extinde NATO spre est?» Și ei au răspuns: «Oh, nu, nu, nu.» Lui Gorbaciov nu i-a trecut niciodată prin minte să obțină un document scris care garantează acest lucru. El a crezut doar în cuvîntul lor și asta a fost tot. Așa am întîmpinat noi Occidentul. Așa au început lucrurile, în acel spirit. Apoi am devenit extraordinar de dezamăgiți cînd am început să înțelegem aroganța, politicile reale ale puterilor occidentale.” (David Remnick, “Deep In the Woods: Solzhenitsyn, a new book, and the new Russia”, The New Yorker, August 6, 2001, https://www.newyorker.com/magazine/2001/08/06/deep-in-the-woods).   Soljenițîn era mai îngrijorat de valorile Vestului decît de lipsa lor, de subcultura de consum. Pentru că lipsa de scrupule nu apare doar prin desprinderea de valori, ci și prin cultivarea unor valori deformate prin redefinire. Tocmai aceste valori reinventate, sacre pentru ortodoxia euro-atlantistă, au distrus civilizația occidentală, „salvînd” creștinismul prin transformarea esenței lui. În aprilie 2006, Soljenițîn era acuzat de Vest că atacă NATO, făcînd jocul imperialismul naționalist slavofil. Joseph Pearce explică: Continuarea la: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/05/soljenitin-nato-si-destinul.html

    sâmbătă, 10:26:02, 7 mai 2022

  • Simona

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevarat a inviat!

    sâmbătă, 01:17:43, 7 mai 2022

  • Lucian

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Unii dintre ei ar putea sa nu faca un scop din intreruperea pomenirii. Ar putea sa accepte ca sunt oameni, ca se pot insela, si ca ar trebui sa se informeze mai bine cu privire la acest lucru. Ar putea sa accepte comuniunea si cu ceilalti pomenitori, insa nu o fac pentru ca ei sunt prea „curati” si se pot contamina de erezie. Ei nu mai tin legatura nici macar intre ei insisi (cei care au oprit pomenirea), decat pentru a se spovedi sau cu ocazia unui hram. Unii pana intr-atat au ajuns incar nu accepta dialogul nici cu proprii lor enoriasi care mai pun anumite intrebari. Enoriasi care au renuntat la duhovnicii lor, la orasele si confortul lor, la servicii si familii ca sa-i urmeze pe acesti preoti „marturisitori”. Insa propriul lor mod de viata marturiseste, si nu intreruperea pomenirii. Au ajuns ca niste papi mai mici, fac ascultare doar de ei insisi. Daca nu esti de acord cu ei, esti fie neinformat, fie incapabil. Exact ca la stilisti sau alte grupari schismatice. De aceea nici nu este pace intre ei, in comunitatile si enoriasii lor. Duhul Sfant e acolo unde e pace si bucurie. Ori la ei e duh de pustiire si tulburare. Toata ziua marea parte a enoriasilor lor se indeletnicesc cu profetiile despre apocalipsa, stirile despre razboi si acumularea de provizii si cultivatul pamantului pt ca vine foametea si murim de foame. Astea sunt doar cateva lucruri care cred ca ar putea fi facute, corectate.

    luni, 21:03:17, 2 mai 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Știu puțin ce se petrece, dar nici nu vreau să-mi imaginez măcar ce înseamnă trăiești în amăgire, în râvnă nesocotită. Nădăjduiesc să aveți tot mai multă pace și o atitudine mărturisitoare în continuare, dar fără extreme dăunătoare.

    duminică, 22:56:26, 1 mai 2022

  • Lucian

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Hristos a Inviat! Maica Domnului sa va rasplateasca pentru abordarea echilibrata pe care o promovati, si pentru toata munca Sf Voastre. Nu va dati seama cat de mult m-au ajutat informatiile din articolele cu privire la nepomenire. Vin dupa 4 ani petrecuti in mijlocul nepomenitorilor. Sufletul meu este atat de impovarat… Cu toate ca inca n-am fost la pomenitori (scriu articolul la cald), nici nu m-am spovedit inca (abia astept sa o fac!), am o pace pe care nu mi-o pot explica. Avand in vedere ca mi-am pus toata fiinta si viata mea in a urma un preot nepomenitor si calea pe care o promoveaza el, ar fi trebuit sa fiu daramat sufleteste. Am fost in inselare pana acum, am renuntat la servici, la casa, la familie. As fi spus in zadar, dar linistea pe care o simt in suflet ma face sa nu ma razvratesc. Si inca nu m-am spovedit, scriu la cald acest articol. Cunosc zeci de frati cu aceleasi framantari si nelinisti ca si mine. Sunt mutilati sufleteste, ostracizati, li se impune un anumit mod de a gandi. Nu stiu in ce masura cunoasteti ce se petrece in mijlocul unei astfel de comunitati. Rugati-va pentru ei, dar rugati-va si pentru mine! De maine incep o viata noua!

    duminică, 22:48:55, 1 mai 2022

  • Ortodox

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevarat a inviat!

    vineri, 12:19:39, 29 aprilie 2022

  • Ionuţ

    la articolul Hristos a înviat! și lumea cu pace s-a binecuvântat:

    Adevărat a înviat!

    duminică, 21:00:56, 24 aprilie 2022

  • Lin

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    ,,În plus,situația de atunci luată în discuție este foarte asemănătoare cu cea de azi”. Eu aş spune că există o diferență majoră: erezia a fost confirmată ,acceptată şi asumată sinodal ,de către tot Sinodul BOR. Nici un Episcop BOR nu se dezice sau nu condamnă documentele legiferate la Creta. Ceea ce înseamnă că oficial/la vedere/de la înălțimea Sinodului sau şi prin intermediul Sinodului , aceştia (episcopii) acceptă/propovăduiesc erezia ereziilor sau panerezia( care le cuprinde pe toate celelalte la un loc).Sau o acceptă într-un mod tacit…,nedezicându-se de ea. Un lucru (erezia) impus samavolnic pleromei,prin intermediul actelor sinodale ,ratificate/acceptate OFICIAL. Astfel,implicând întreaga Biserică (BOR),adică pe noi toți ,în adeziunea la erezia ecumenistă…Căci e vorba de documente oficiale ale BOR ratificate/acceptate oficial. Fără acordul nostru,fără consultarea noastră,fără consimțământul nostru,ci prin metode viclene şi samavolnice. Una e să-şi asume episcopul în nume propriu erezia (bineînțeles că acest fapt nu e lipsit de gravitate,ci din contră) şi alta să o statueze în numele /contul tuturor păstoriților lui,prin hotărâri sinodale.Căci asta s-a întâmplat:Sinodul(cea mai înaltă instanță a Bisericii) a decretat,a legiferat erezia/panerezia sau polierezia şi aclamă în mod halucinant,samavolnic,dictatorial că :,,Biserica Ortodoxă acceptă…”.Adică noi toți… Niciodată nu se va întâmpla asta,căci dacă am accepta,nu am mai fi Biserică.Ortodoxă(căci în afară de ortodoxie există doar erezie).Ori,ori…Nu se poate să fi ortodox fără mărturisire ortodoxă… Iar prin tăcerea noastră,prin lipsa noastră de reacție (nu este suficientă doar reacția verbală,căci lucrurile deja au fost tranşate/legiferate/statuate/oficializate,s-a trecut la alt nivel,fapt care face ca ,din punctul lor de vedere , poziția ta să pară o poziție de schismatic,răzvrătit,tulburător al noii paradigme/doctrine asumate oficial/sinodal) ei urmăresc să ne facă părtaşi la nelegiuirea lor din Creta,prin obținerea acordului nostru tacit.Căci dacă nu reacționăm,dacă nu ne revoltăm,dacă nu ne delimităm de ei,până la rezolvarea problemei,cele legiferate vor rămâne cuprinse în mărturisirea de credință a BOR,tocmai datorită lipsei noastre de reacție.Reacție care trebuie să fie proporțională cu gravitatea celor săvârşite,pt. a putea aduce lucrurile în firescul lor.Simpla noastră vociferare nu-i mai impresionează cu nimic(un exemplu:când e incendiu,degeaba strigi,te agiți,vorbeşti,explici,comentezi,dacă nu faci nimic concret,nu?Focul merge înainte.Faptele,acțiunile îl opresc,nu vorbele). Deci,prin împreună petrecerea cu ei(unitatea/comuniunea cu ei),nu facem altceva decât să legitimăm faptele/hotărârile/lucrarea lor,sā ne supunem hotărârilor lor.Să tragem la căruța lor(vociferând că nu suntem de acord,dar continuînd să tragem la căruță/să legitimăm fărădelegea săvârşită de ei la Creta).Să acceptăm ,,jocul” lor… .Adică ne facem părtaşi la lucrarea lor,la trădarea lor sau împreună conlucrăm la dăinuirea ereziei în Biserică,cum bine observă şi afirmă Părintele Theodoros Zisis. Aici nu e vorba de extremism,de ură,de habotnicie,de duh schismatic,de eretici condamnați sau necondamnați (asta e treaba Bisericii să o rezolve, nu ține de noi,ci de instituția sinodală),ci e vorba de erezie şi de atitudinea împotriva ei.E vorba de acțiune,de faptă.Este vorba de a te delimita de erezie,de a nu participa/conlucra la perpetuarea ei,cum bine afirmă Părintele Theodoros. Întreruperea comuniunii sau îngrădirea,este cauzată de fapta lor,de atitudinea lor,de erezia adoptată de ei sau impusă de ei,prin documente sinodale.Atitudinea lor,gestul lor mă condiționează la întreruperea comuniunii cu ei. Faptul că nu se dezic de erezia asumată oficial,cu capul descoperit,cu documente sinodale. Întreruperea comuniunii pe vremea Părintelui Epifanie sau în contextul acela,se poate afirma că avea rolul de protest doar… Dar acuma erezia este legiferată,impusă/acceptată sinodal…Întreruperea comuniunii acuma, reprezintă însuşi faptul că te îngrădeşti/delimitezi de ea (nu de Biserică. Căci ecumenismul,erezia nu e Biserică). Da ,este un protest dar este în acelaşi timp şi îngrădire de erezie,cum foarte bine învață Părintele Theodoros…

    miercuri, 11:51:13, 20 aprilie 2022

  • Sara

    la articolul Comuniunea cu ereticii potrivit Sinodului VII Ecumenic:

    Deci încă o confirmare că Sfântul Meletie al Antiohiei a fost hirotonit de arieni? Util articol.

    sâmbătă, 20:41:21, 16 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Din ce am prezentat în toate materialele despre calendar, este adevărat că pascalia este decalată și Pr. Ene Braniște are dreptate. Totuși această îndreptare trebuie făcută sinodal și pan-ortodox, iar aici intervine marea problemă și barieră. Greșeala constă în faptul că schimbarea calendarului s-a făcut unilateral, nu toată Biserica într-un cuget. De ce are cumva Pr. Ene dreptate? Pt că regulile de la Sinodul I nu au stabilit un calendar, ci doar repere astronomice. Treptat, au fost alcătuite tabele și calcule pascale care nu mai țineau cont de observarea astrelor și mesajele pascale ale Patriarhilor din Alexandria prin care anunțau data Învierii au căzut în desuetitudine. Așa că ne-am obișnuit cu aceste calcule și ignorăm faptul că ele nu țin cont de faptul că nu corespund realității. Părinții care le-au alcătuit sau susținut (Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschinul) nu știau că există un decalaj între calendarul iulian și anul solar de doar câteva minute.

    vineri, 09:28:21, 15 aprilie 2022

  • Alex

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Ar fi potrivit să-l citiți pe păr. Ene Braniște, unde veți avea surpriza să descoperiți că unui dintre cei mai mari teologi români ortodocși afirmă că cei care țin corect data Sfintelor Paști sun romano-catolicii. Faptul că BOR ține la o altă dată se datorește unei decizii de la Moscova. Deci tot Moscova. Unde sunt canoanele? Ceea ce s-a decis la Niceea- Constantinopol chiar Biserica Ortodoxă nu respectă pentru că așa vrea Moscova.

    vineri, 09:07:20, 15 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Am făcut o apreciere eronată asupra omiliei Sf. Ioan Gură de Aur (A 3-a împotriva evreilor) și revin asupra acestui aspect. De fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur a vorbit într-o omilie (a 3-a împotriva evreilor) despre cei care nu se supuneau hotărârii Sinodului I Ecumenic și încă țineau cont de data la care prăznuiau evreii Pesah-ul lor. Din cuvântare rezultă limpede că nu trebuie săvârșit Paștile după iudei, ci indiferent de sărbătoarea lor pentru că oricum nu este respectat fix timpul prăznuirii din cauza decalajului de câteva zile până duminică, în care trebuie să fie ținută Învierea. Cine nu respecta aceste prescripții se făcea vinovat de schismă. Altfel spus, în Biserică nu contează foarte tare precizia temporală.

    joi, 16:40:11, 14 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    In regula. Ma bucur ca nu am dus lumea in eroare.

    miercuri, 23:33:05, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Am editat între timp comentariul anterior. Da, a fost la o chilie din Provata a Sf. Artemie.

    miercuri, 23:31:06, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Tot caut, nu stiu unde am citit, e mult de atunci. Am impresia ca inainte de a merge la Filotheu… Sper sa nu ma insel, sau macar sa-mi dau seama…

    miercuri, 23:29:59, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Da, a fost la chilia Sf. Artemie. E posibil să fie vorba de Starețul Efrem viitor din Arizona.

    miercuri, 23:22:35, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Pai el a fost staret la Provata.

    miercuri, 23:13:07, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Nu cred că e vorba de starețul Efrem ulterior din Arizona.

    miercuri, 22:31:00, 13 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Interesant ca e vorba de un „monah Nicodim din obştea ieromonahului Efrem de la Provata, Sfântul Munte”. Ma gandesc ca a avut binecuvantare pentru corespondenta de la staret (Efrem Filotheitul (Arizonitul de mai tarziu)!

    miercuri, 22:29:10, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Aceleași probleme legate de întreruperea pomenirii au existat și în anii ’70 și există deja răspunsuri asumate de Părinți importanți și de urmat. Nu am pretenția ca Doxologia să dea dreptate nepomenitorilor, dar am remarcat că au preluat și ei într-un articol o poziție corectă. Cel mai probabil nu au știut ce fac, dar asta nu arată decât confuzia lor de care putem și noi profita cumva; este validată întreruperea pomenirii. Adică, deși într-un articol ei scriu că e o interpretare nouă, din altul, tot de-al lor, se vede că e veche și aprobată.

    miercuri, 13:58:59, 13 aprilie 2022

  • mihaibv

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    incerc sa inteleg sensul acestui articol, dar nu reusesc… si despre ce validare vorbim cand pe doxologia.ro legat tot de canonul 15 se scrie tendentios: „..De aceea observăm că este greșită interpretarea nouă care circulă astăzi, cum că nepomenirea ierarhului este un avertisment sau sancțiune dată acestuia, dar nu este schismă. Nepomenirea este schismă în toată regula, chiar dacă ea nu este asociată, în cazul preoților, pentru o vreme, cu alipirea de un alt episcop care nu este în comuniune cu cel nepomenit.” https://doxologia.ro/articole-teologice/canonul-15-de-la-sinodul-i-ii-861-poate-oferi-legitimitate-pentru-schisma

    miercuri, 12:43:57, 13 aprilie 2022

  • Andrei

    la articolul Întreruperea corectă a pomenirii (Arhim. Epifanie Teodoropulos):

    Sarut mana Parinte! Ma bucur ca ati redat un fragment din aceasta carte. Parintele Epifanie a avut harisma discernamantului, a dreptei socoteli. Aceasta carte m-a ajutat foarte mult sa nu cad in nicio extrema, nici la dreapta, nici la stanga. Cred cu tarie, ca aceasta carte este un reper pentru problemele de erezie si schisma cu care se confrunta Biserica.

    miercuri, 11:08:57, 13 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Eu cred că se poate împărtăși cineva în săptămâna luminată cu mai puțin post, adică în seara dinainte, nu toată ziua. Am citit cândva o îndrumare de acest fel a unui episcop rus. Bineînțeles că rămâne restul pregătirii, adică rugăciune, spovedanie și abținerea de la cele lumești, cum sugerează canonul 66 trulan.

    joi, 12:15:56, 7 aprilie 2022

  • Andrei-Nicolae

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Doamne ajută! Dar despre cei care se doresc a se împărtăşi în toate cele trei zile ale Sfintelor Paști sau chiar în toată Săptămâna Luminată, ori măcar de Izvorul Tămăduirii (se înțelege, fără post de mâncare) ce spuneți? Este îngăduit? Personal tind să cred că da, dar încă nu am tras o concluzie definitivă, deoarece am ascultat varii păreri, de la mai mulți părinți cu viață îmbunătățită. Sfinția voastră ce spuneți? La fel ca Moliftele Sfântului Vasile pe 1 ianuarie, care iarăși mi-au trezit nedumeriri, dar un părinte îmbunătățit mi-a spus că să se facă, fiind pogorământul Sfântului Vasile (mijlocit de însuși Sfântul). Se aplică aceast principiu și pentru primul subiect? Mulțumesc, post cu folos duhovniceasc!

    joi, 10:36:01, 7 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Nu s.a salvat ce am trimis la raspuns, sau…?

    marți, 20:46:30, 5 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    La pagina indicată în articol nu se scrie despre Francisc, ci despre ministrul austriac. Pe subiectul indicat, există un capitol întreg marcat ca atare.

    marți, 19:41:44, 5 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Da, multumesc mult! Cautasem la pagina indicata, pe fugă, mărturisesc, si nu gasisem. Din pacate atata vreme cat la Draganescu e pictat ca sfant, sfant ramane pentru o mulțime de ortodocși. Știți, banuiesc, ca este pictat si in noua catedrala ortodoxa din Munchen. Chiar si Clarvazatorul este pictat… Pe de alta parte (?), sunt ortodocși chiar si români care fac regulat pelerinaje la Medjugordje…

    marți, 19:19:10, 5 aprilie 2022

  • M.Samoilă

    la articolul Postul dinainte de împărtășire – o pregătire la care ținea Cuviosul Paisie Aghioritul:

    Mulțumim,Sfinte Părinte!

    duminică, 20:45:45, 3 aprilie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Puteți descărca de aici: http://karamazov.ro/images/stories/1.pdf

    duminică, 20:33:19, 3 aprilie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Cartea pr. Serafim Rose citată în articol urmărește pregătirea terenului pt Antihrist prin mentalitatea religioasă milenaristă, adică credința într-un rai terestru. Iar asta constă într-o spiritualitate decplată de la dreapta credință, primul înșelat notoriu fiind Francisc de Assisi. Începând cu el în mod deosebit s-a vorbit de o nouă epocă a „Duhului”, de un nou creștinism. Treptat s-a ajuns până la înlocuirea creștinismului cu deismul masonic. Ruperea de adevăr te expune minciunii, alipirii de pământ. Când cerul se închide, în singurătatea față de Dumnezeu, omul începe să iubească spasmodic pământul, să-l divinizeze cu agonie. Toate plăcerile carnale și căzute devin dragi, singurele prietene în izolarea față de luminile spirituale adevărate. Ba chiar evoluează într-o alipire tot mai mare și mai conturată. Probabil de aceea este Francisc de Assisi începutul decăderii, ca unul care a creat o spiritualitate nouă în mediul arid catolic. E o carte întreagă de sute de pagini cu mărturii istorice. Dar cred că ăsta e răspunsul la întrebare. Sper că e suficient de clar formulat.

    duminică, 18:47:11, 3 aprilie 2022

  • Ortodox

    la articolul Acuzația de etnofiletism adusă „lumii ruse” pe fondul războiului din Ucraina. Influențele politice occidentale asupra teologiei ortodoxe:

    Doamne ajuta! „Potrivit Ierom. Serafim Rose, începuturile noii religii antihristice coboară la Francisc de Assisi,…” Foarte interesant, puteți elabora putin, va rog?

    duminică, 16:12:31, 3 aprilie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Supravegherea biometrică a teritoriilor nelocuite:

    https://www.patrick-breyer.de/en/digital-cash-eu-parliament-attacks-anonymous-payments-in-cryptocurrencies-2/ Two committees of the European Parliament today approved a shared report on the regulation of cryptocurrencies. Pirate Party MEPs strongly oppose the text, since it would effectively prohibit anonymous payments and interfere with the fundamental characteristics of decentralised finance. The €1000 limit for anonymous transactions proposed by the EU Commission is to be abandoned. All users of hosted wallets will need to identify, as well as users sending unhosted funds to hosted wallets. The report was voted on by both the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs (LIBE) and the Committee on Economic and Monetary Affairs (ECON) and will be tabled to all MEPs in an upcoming plenary session.

    joi, 20:13:31, 31 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    Ideea de bază a Bisericii este că nu este interesată și nu depinde de modul cum își stabilesc evreii de astăzi data Paștelui lor. Mai ales că la vremea Sinodului I Ecumenic erau dezbinați și sărbătoreau unii înainte, alții după echinocțiu. Deci creștinii nu se iau după evreii de astăzi. Sau ziceți că ar trebui să-i luăm în considerare pentru a prăznui noi chipurile corect Învierea?

    duminică, 19:40:12, 20 martie 2022

  • Stefan

    la articolul Calendarul bisericesc. (2) Paștile trebuie să fie după Pesah-ul evreiesc?:

    mincinosilor!!! nu au cerut ei pe baraba dupa obiceiul evreilor in ziua de Pasti ca le elibera cite un intemnitar? sau nu se spune in evanghelia lui Ioan ca sa facut intuneric de la ceasul al 6 lea pina la al 9 lea si dupa spre seara a fost luat trupul de pe cruce sa nu ramina in ziua sabatului? ce tot bagati lunele voastre si zilele soarelui oare nu are loc cea mai mare zi in an VARA ? ce spalati creierul oamenilor!!! veti frica de Dumnezeu ca in Ziua venirii Domnului ISUS va va arde soarele de 2 sau 3 Ori mai tare!!!! zeul vostru o sa va arda La fel si Creciunul ce cautau pastorii in 25 Decembrie pe cimp cu oile in cimp?

    duminică, 18:02:27, 20 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Durata Postului Sfinților Apostoli:

    În mod evident va fi o problemă mai serioasă decât în 2019. Nici eu nu-mi dau seama cum se va proceda, dar asta nu arată decât problemele legate de introducerea defectuoasă a noului calendar.

    duminică, 17:38:05, 20 martie 2022

  • Pavel

    la articolul Durata Postului Sfinților Apostoli:

    Doamne ajută! Și ce se va întâmpla când Sf. Paști vor pica între 3 și 8 mai? În acest caz Postul Sf. Apostoli ar începe în ziua de Sf. Treime sau mai devreme (Rusalii, Sâmbăta Morților de vară sau zilele de miercuri, joi, vineri înainte de Rusalii). De exemplu, în 2024 Sf. Paști sunt pe 5 mai. După hotărârea Patriarhiei din 2015, Postul Sf. Apostoli ar începe în ziua de Sâmbăta Moșilor, 29 iunie fiind în sâmbăta după Rusalii, înainte de Duminica Tuturor Sfinților. Adică această zi a Sâmbetei Morților, ziua Praznicului Cincizecimii și Praznicul Sf. Treimi ar fi în Post, dezlegându-se doar la pește. Înțelegem, bineînțeles, marile foloase ale postului, însă Sf. Părinți întotdeauna nu au recomandat nevoința nesocotită și exagerările. De aceea, ajunarea este interzisă sâmbătă și duminica (cu excepția Sâmbetei Mari), nu se postește între Nașterea Domnului și Bobotează (exceptând Ajunul Bobotezei) și nici între Paști și Cincizecime (cu dezlegare la pește miercurea și vinerea), iar săptămâna după Rusalii este săptămână cu harți. Prin urmare, consider că a posti, chiar și cu dezlegare, în cel de-al doilea Praznic ca importanță după Paști, Pogorârea Sf. Duh, este o nevoință nesocotită, care nu aduce nici un beneficiu duhovnicesc, ci doar smintește. În zilele marilor praznice ale Sf. Paști, Pogorârii Sf. Duh, Nașterii Domnului și Botezului Domnului, Biserica a hotărât să fie „toate ale Praznicului”, nimeni să nu se mai nevoiască, nici să postească, nici să îngenuncheze, nici să facă metanii, după cuvântul Mântuitorului: „Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească”. Cred totuși că, în înțelepciunea sa, Sf. Sinod va reveni asupra acestei decizii și, printr-o derogare, să stabilească că Postul Sf. Apostoli nu poate începe mai devreme de marțea după Sf. Treime. Atunci în 2024 am avea 4 zile de post. Când Sf. Paști vor fi la 6, 7, respectiv, 8 mai, vor fi 3, 2, respectiv, o zi. Cine trăiește o viață autentic creștină, ține toate posturile, se poate împărtăși și cu o zi de post, altfel nimeni nu ar fi vrednic să se împărtășească de Bobotează, de exemplu. Chiar dacă prin adoptarea calendarului nou s-a dat peste cap Postul Sf. Apostoli, nu cred că ar trebui să stricăm rânduielile unor Praznice pentru a îndreapta, chiar și parțial, aceste neajunsuri. Doamne ajută și iertați!

    duminică, 17:05:06, 20 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul RoExit ❘ Decizia CJUE vizând forţa juridică superioară a recomandărilor MCV faţă de Constituţia României:

    https://flux24.ro/avocata-silvia-uscov-ccr-poate-declara-neconstitutionalitatea-tratatelor-constitutive-ale-ue-in-interpretarea-lor-data-de-cjue/ de Silvia Uscov, avocat, Managing Partner USCOV, preluare juridice.ro În contextul conflictului deschis de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care tinde să extindă pe cale jurisprudențială competența acordată de statele membre prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mi-am pus întrebarea dacă suntem condamnați la o simplă acceptare a acestei situații juridice sau putem face ceva pentru a readuce UE în matca dreptului. Când mă refer la extinderea competențelor UE într-un mod care încalcă ordinea de drept unională, stabilită în consens prin tratate de către statele membre, aduc în discuție recentele hotărâri pronunțate de CJUE, pe care le-am mai tratat aici[1] și aici[2], în contextul dezbaterilor vizând așa-zisa „supremație” a dreptului UE, care în fapt se limitează la prioritatea acestuia față de legile infraconstituționale ale statelor membre, deci nu și față de Constituțiile lor. Mi-am pus firesc întrebarea următoare: „Curtea Constituțională a României poate fi sesizată cu privire la neconstituționalitatea legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona prin care au fost modificate Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunității Europene?” Fără a relua argumentele de drept din cuprinsul articolelor anterior menționate, și fără a-mi propune să analizez in extenso de ce anume ar contraveni Constituției României prevederile tratatului la care se face referire în Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 107/2008, voi prezenta câteva repere despre posibilitatea sesizării CCR cu o excepție de neconstituționalitate. Conform art. 147 alin. 3 din Constituția României și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate tratatele internaționale a căror constituționalitate a fost verificată și constatată de CCR anterior ratificării lor, în procedura reglementată de disp. art. 146 lit. b) din Constituția României. Per a contrario pot face obiectul unei asemenea excepții tratatele care nu au trecut prin filtrul unei asemenea proceduri, respectiv tratatele internaționale nesupuse controlului de neconstituționalitate anterior ratificării lor. Ulterior ratificării, tratatele internaționale încheiate de România vor putea fi supuse controlului de constituționalitate prin procedura invocării unei excepții de neconstituționalitate față de legea prin care acestea au fost ratificate, ele făcând corp comun cu însuși actul normativ național care le-a conferit forță juridică în ordinea de drept internă.  Aceste concluzii se desprind și din art. 40 Legea nr. 590/2003 privind tratatele care tratează în primele 3 alineate controlul anterior de constituționalitate prevăzut de art. 146 lit. b) din Constituția României, iar în alin. 4 menționează faptul că: „prevederile prezentului articol nu aduc atingere procedurilor de control al constituționalității legilor şi ordonanţelor Guvernului, prevăzute de legea privind organizarea şi funcționarea Curţii Constituţionale. În cazul în care, în exercitarea atribuțiilor sale de control al constituționalității, Curtea Constituţională decide că dispozițiile unui tratat aflat în vigoare pentru România sunt neconstituţionale, Ministerul Afacerilor Externe, împreună cu ministerul sau instituţia în competenţele căruia/căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, va face demersuri, în termen de 30 de zile, pentru iniţierea procedurilor necesare în vederea renegocierii tratatului sau încetării valabilităţii acestuia pentru partea română ori, după caz, în vederea revizuirii Constituţiei.” Tratatul de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, precum și Tratatul de aderare al României la UE reprezintă, din punctul de vedere al oricărui stat membru, o normă de drept internațional, iar nu o normă de drept european. Prin urmare, el cade sub incidența dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Constituția României, care prevăd că „în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei”. Este adevărat că regimul tratatelor constitutive ale UE, al actelor de revizuire ale acestora, precum și al dreptului UE sunt prevăzute distinct în art. 148 din Constituția României, dar aceasta numai cu privire la procedura de aderare și la raportul între normele de drept al UE și legislația infraconstituțională, denumită în alin. 2 al aceluiași articol, prin sintagma „dreptul intern”. Așa cum am arătat în mai multe studii anterioare, în ierarhia normelor de drept românesc, “dreptul intern” este situat pe un palier inferior Constituției naționale, fără a o include pe aceasta. Astfel, putem observa că, până în prezent, Tratatul de la Lisabona (primul tratat ratificat de România în calitate de membru UE) nu a fost supus controlului de constituționalitate, la fel cum nu a fost supusă controlului de constituționalitate nici Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea acestuia. Instanțele judecătorești sunt obligate să sesizeze Curtea Constituțională atunci când una dintre părțile din cauzele aflate pe rolul lor invocă o excepție de neconstituționalitate al cărei obiect îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992. Astfel, aceste instanțe sunt ținute să sesizeze CCR cu privire la excepțiiile de neconstituționalitate a legilor adoptate în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, conform procedurii prevăzute de art. 148 alin. 3 prin raportare la art. 148 alin. 1 din Constituția României. Spre exemplu, invocându-se ca temei art. 2 TUE și art. 19 alin. 1 par. 2 TUE (articole nou introduse prin Tratatul de la Lisabona) în cuprinsul Hotărârii CJUE din 21.12.2021, Curtea de la Luxembourg pune sub semnul întrebării obligativitatea deciziilor CCR, acordând permisiunea instanțelor naționale, pe de o parte, să aprecieze dacă CCR este o instanță independentă față de puterile legislativă și executivă prin raportare la dreptul intern, iar, pe de altă parte, ca acestea să lase neaplicată o decizie a CCR dacă apreciază că ea este contrară art. 19 alin. 1 par. 2 TUE, art. 325 alin. 1 TFUE sau Deciziei 2006/928. Ceea ce se urmărește din partea CJUE este schimbarea de facto și nepermisă de ordinea juridică a raporturilor prevăzute de Constituția României dintre CCR și instanțele de drept comun, precum și modificarea competențelor lor constituționale. Potrivit Constituției României: – CCR este garantul supremației Constituției (art. 142 alin. 1 din Constituție), fiind singurul organ jurisdicțional de natură constituțională ce are atribuțiile prevăzute de art. 146 din Constituție și de legea organică a Curții (art. 146 lit. l din Constituție) – instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția în numele legii (art. 124 alin. 1 din Constituție), iar legea nu poate fi contrară prevederilor constituționale; după cum nu poate fi contrară nici prevederilor Tratatului, care, prin ratificare, devine parte din dreptul intern (art. 11 alin. 2 din Constituția României), ori celor ale actelor adoptate de instituțiile UE, care au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne (conform art. 148 alin. 2 din Constituție). Art. 1 alin. 5 din Constituția României prevede faptul că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Acest text impune două observații și anume: – Constituția se află în vârful piramidei sistemului normativ din România, inclusiv deasupra tratatelor la care statul român este parte singura excepție (aparentă) constă în soluționarea automată a conflictului de reglementări dintre actele normative adoptate de legislativul național și tratatele internaționale din domeniul drepturilor omului, ratificate de acesta, în sensul aplicării standardului de protecție celui mai înalt dintre cele prevăzute de normele concurente respective (art. 20 alin. 2 din Constituția României) de interpretare a dispozițiilor constituționale potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, respectiv aplicarea celui mai înalt standard de protecție a drepturilor omului – nu se face distincția între autorități, instituții, persoane private sau publice, instanțe judecătorești etc. Prin urmare, conform arhitecturii constituționale actuale, o instanță judecătorească nu este îndreptățită să lase neaplicată o decizie general obligatorie a CCR. Se cuvine să menționez aici că discutăm despre următoarele efecte ale deciziilor pronunțate de CCR: – odată ce CCR s-a pronunțat în sensul neconstituționalității dreptului național sau într-un conflict juridic de natură constituțională, atât considerentele, cât și soluția acelei decizii sunt general obligatorii erga omnes – odată ce CCR s-a pronunțat în sensul constituționalității dreptului național, atât considerentele, cât și soluția acelei decizii produc efecte exclusiv în raporturile cu cei care au ridicat excepția de neconstituționalitate. Forța juridică obligatorie a deciziilor CCR pentru instanțele judecătorești naționale derivă din art. 147 alin. 4 Constituție. Această afirmație este valabilă, atât în ceea ce privește soluția, cât și considerentele decizilor respective, și cu privire la conflictele juridice de natură constituțională prin raportare la principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În același context se impune a fi evocat și art. 1 alin. 5 Constituție, care prevede că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Îmi pot pune întrebarea în ce măsură CCR, sesizată pentru efectuarea controlului constituționalității Tratatului de la Lisabona înaintea ratificării acestuia, s-ar fi pronunțat în sensul conformității lui cu Constituția României, dacă ar fi ajuns la concluzia că, într-o anumită interpretare, respectivul tratat neagă supremația cu legea noastră fundamentală? Apreciez că nu ar fi putut constata conformitatea, și atunci tratatul nu ar mai fi putut fi ratificat în actuala formă, lăsând fără aplicare dispozițiile art 148 din Constituție, la care unii fac referire azi pentru a susține supremația dreptului UE în raport cu Constituția națională. În același sens, mă întreb cum ar fi decis CCR în cadrul controlului de constituționalitate ex ante, dacă ar fi conchis că o anumită interpretare a Tratatului de la Lisabona conferă CJUE competența de a controla deciziile sale și de a funcționa ca o adevărată instanță de apel în raport cu deciziile instanței naționale de contencios constituțional? Or, în conformitate cu Constituția României, ceea ce nu s-a făcut ex ante, se poate face ex post, căci o eventuală eroare de interpretare comisă de către cel care a ratificat tratatul (Parlamentul României), având consecințe atât de grave pe planul suveranității naționale, nu poate rămâne neîndreptată. Este adevărat și de netăgăduit că judecătorul național este primul judecător european și că se poate adresa CJUE cu o trimitere preliminară, dar trebuie să țină cont de faptul că hotărârea CJUE se limitează la interpretarea Tratatului (act de drept internațional public), iar în concepția legiuitorului constituant român, Tratatul nu se poate plasa pe același palier cu Constituția României și cu atât mai puțin deasupra acesteia. Locul Tratatului în ierarhia normelor sistemului de drept românesc este între Constituție și legile infraconstituționale. Aceasta face ca, atâta timp cât CCR nu s-a pronunțat printr-o decizie cu privire la un anumit act normativ, judecătorul național să poată aplica o hotărâre a CJUE fără probleme. Dimpotrivă, atunci când CCR s-a pronunțat printr-o decizie, judecătorul național nu are posibilitatea alegerii între aceasta și o hotărâre CJUE. Închei menționând faptul că instanțele naționale au deja un exemplu de practică judiciară unională stabilită prin sesizarea de către Curtea de Casație italiană a Curții Constituționale italiene în cauza Taricco II[3]. Astfel, așa cum se prevede în Hotărârea nr. 115/10.04.2018 a Curții Constituționale din Italia[4], „Curtea de Casație a ridicat probleme de constituționalitate ale art. 2 din legea 2 august 2008, nr. 130 (Ratificarea și executarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene și a unor acte conexe, cu act final, protocoale și declarații, făcute la Lisabona la 13 decembrie 2007), cu referire la articolele 3, 11, 24, 25, al doilea paragraf, 27, al treilea alineat, și 101, al doilea alineat, din Constituție. Dispoziția atacată dispune executarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), modificat prin art. 2 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 și ratificat prin legea nr. 130 din 2008, și, în consecință, ale art. 325 din acest tratat. Judecătorul de trimitere se îndoiește de legitimitatea constituțională a dispoziției, în partea în care, prin impunerea aplicării art. 325 TFUE, astfel cum este interpretată de Hotărârea Marii Secțiuni a Curții de Justiție din 8 septembrie 2015, în cauza C-105/14, Taricco, atrage neaplicarea art. 160, al treilea alin., și 161, al doilea alin., cod penal, când rezultă impunitatea sistematică a fraudei grave în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA).” (traducerea mea) Curtea Constituțională italiană a apreciat că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate pur și simplu pentru că „regula Taricco”, stabilită prin hotărârea pronunțată de CJUE în cauza Taricco I[5], nu poate fi aplicată în sistemul de drept italian nu numai din cauza prevederilor constituționale ale acestui stat, dar și din cauza prevederilor dreptului unional. Este de remarcat, astfel, că prin însăși considerentele deciziei Curți Constituționale italiene s-a îndepărtat de la aplicare o hotărâre a CJUE, chiar dacă decizia a fost în sensul respingerii criticilor de neconstituționalitate. În concluzie, apreciez că, pentru a salvgarda principiul securității juridice și supremația Constituției României, CCR ar avea competența de a se pronunța, în măsura în care ar fi sesizată, cu privire la o excepție de neconstituționalitate a Legii nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona.

    sâmbătă, 10:03:12, 19 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Supravegherea biometrică a teritoriilor nelocuite:

    Un alt subiect conex este asaltul legislaţiei europene asupra confidenţialităţii comunicaţiilor. Urmăresc de mai mulţi ani un europarlamentar foarte activ cu privire la subiectul ChatControl, o sursă excelentă de informaţii concludente. Tot Patrick Breyer anunţă adoptarea legislaţiei prin care toţi furnizorii de servicii de comunicaţii sunt obligaţi să controleze conţinutul mesajelor pentru a identifica materile pornografice cu minori. https://www.patrick-breyer.de/en/mass-surveillance-and-attack-on-encryption-civil-society-protests-against-eu-chat-control-plans/ 35 de organizații ale societății civile, inclusiv European Digital Rights (EDRi), Electronic Frontier Foundation (EFF), Asociația Avocaților Germani și Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), trag alarma cu privire la legislația pe care Comisia UE o va adopta pe 30 martie. Similar cu schema extrem de controversată „SpyPhone” a Apple, Comisia UE intenționează să oblige toți furnizorii de servicii de e-mail, chat sau mesaje să caute și să raporteze CSAM prin interceptarea, monitorizarea și scanarea în bloc a conținutului tuturor comunicărilor cetățenilor – chiar și acolo unde sunt criptate end-to-end. Societatea civilă pentru drepturile omului solicită Comisiei Europene „să se asigure că comunicațiile private ale oamenilor nu devin daune colaterale ale viitoarei legislații”, să vizeze suspecții mai degrabă decât să desfășoare supraveghere în masă și să prevină crearea CSAM în primul rând prin explorarea socială și intervenții umane. În comunicatul său de presă, EDRi avertizează că propunerea „ar submina esența criptării end-to-end” și „ar face din UE un lider mondial în supravegherea generalizată a populațiilor întregi”. „Așadar, cum ar putea UE să se pronunțe atunci când regimurile nedemocratice adoptă aceleași măsuri?” Europarlamentarul și apărătorul libertăților civile Patrick Breyer (Partidul Piraților Germani) comentează: „Acest atac al UE Big Brother asupra telefoanelor noastre mobile de către mașini de denunțare predispuse la erori, maşini care caută în toate comunicațiile noastre private, este primul pas în direcția unui stat de supraveghere în stil chinezesc. Următorul pas va fi ca oficiul poștal să deschidă și să scaneze toate scrisorile? Rețelele organizate de pornografie infantilă nu folosesc e-mail sau mesageri. Căutarea fără discernământ a întregii corespondențe încalcă drepturile fundamentale și nu va proteja copiii. De fapt, expune fotografiile lor private riscului de a cădea în mâini greșite și criminalizează copiii în multe cazuri.” Într-o opinie avizată, un fost judecător al CEJ a subliniat anul trecut că interceptarea fără mandat a comunicațiilor private încalcă jurisprudența Curții Europene de Justiție. Potrivit unui sondaj, 72% dintre cetățeni se opun scanării exhaustive a comunicațiilor lor private.

    vineri, 08:42:06, 18 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cred că nu eu sunt cel care-i răstălmăcește cuvintele. Nu îndemnul la rugăciune este ecumenist, ci viziunea triumfătoare pământească seamănă mai mult cu o concepție milenarist sincretistă. Săptămâna trecută a spus despre întreruperea pomenirii că ar fi rupere de Biserică. Prin asta arată că nu înțelege bine canoanele.

    vineri, 07:14:53, 18 martie 2022

  • Dan

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Cred ca par. Elpidie cand s-a referit la inchisoarea planetara pe care o pregatesc satanistii, nu a spus ca omul nu va mai putea face nimic, ci faptul ca cei care vor vrea sa ramana in sistem, adica in societatea digitala cu QR, cu restrictii stricte, si ingradiri draconice…isi vor pierde libertatea si NU liberul arbitru. Insa cei care vor refuza aceasta sociatate a viitorului vor trebui sa se descurce inafara ei. El ofera si solutia sa ai o gradina a ta, ceea ce inseamna ca se va putea trai greu dar se va putea trai si in afara societatii digitale de maine. NU rastalmaciti cuvintele par. Elpidie. Multe din cele ce le-a spus s-au dovedit reale si adevarate. Cand s-a referit sa facem toti un lant de rugaciune, nu a batut nici un apropo ecumenist, ci pur si simplu vremurile sunt de asa natura incat fiecare om e dator sa cada in genunchi inaintea Creatorului a lui Hristos si sa se roage. Si mai cus eama el s-a referit la credinciosii ortodocsi, si mai cu seama la credinciosii din Grecia, caci interviurile lui au fost la un post de radio de acolo, si in parohiile de acolo. DE CE VRETI SA RASTALMACITI CUVINTELE UNUI PARINTE CU INTENTIILE CELE MAI BUNE !? E trist si tragic aceasta cautare a dezbinarii intre crestini si in vremurile din urma! Hristos a spus…si vor fi toti o turma si un pastor! Adica toti ce se vor opune Antihristului si antihristilor care ne conduc astazi, vor fi toti o turma si Hristos pastorul tuturor celor ce rezista satanismului si nihilismului vremurilor noastre!

    vineri, 02:18:56, 18 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Introducere în tactica luptei anti-sindicale:

    Vă recomand un documentar Netflix, sugestiv atât din punct de vedere cultural, cât și sindical 🙂 https://www.netflix.com/title/81090071 https://www.youtube.com/watch?v=m36QeKOJ2Fc https://jacobinmag.com/2022/03/washington-workers-union-busters-verizon-organizing-anti-union/

    joi, 21:21:22, 17 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    https://www.facebook.com/674172844/posts/10160435710652845/ Pentagonul a investit 32 milioane de dolari pentru proiectului P-781 de transmitere a bolilor de la lilieci la oameni în Ucraina, cu cel puțin un an înainte de apariția pandemiei de Covid-19. Potrivit agenției Tass, ministerul rus al Apărării continuă să studieze materialele primite de la angajații laboratoarelor biologice ucrainene privind implementarea programelor biologice militare ale Statelor Unite și ale aliaților săi în blocul NATO de pe teritoriul Ucrainei. Componentele armelor biologice au fost create pe teritoriul Ucrainei și documentele confirmă transferul probelor biologice din Ucraina pe teritoriul țărilor terțe, inclusiv Germania, Marea Britanie, Georgia. Șeful trupelor de protecție nucleară, biologică și chimică din Rusia, generalul Igor Kirillov a arătat un document din 6 martie 2015, care confirmă participarea directă a Pentagonului la finanțarea proiectelor biologice militare din Ucraina. Directoarea biroului Agenției de Reducere a Amenințării Apărării din cadrul Departamentului Apărării de la Ambasada SUA la Kiev, Joanna Wintrol, s-a numărat printre supervizorii acestei activități. În timpul implementării acestui proiect, au fost izolate șase familii de viruși (inclusiv coronavirus) și trei tipuri de bacterii patogene (care provoacă ciuma, bruceloză și leptospiroză), a spus el. Documentele ucrainiene primite de Ministerul rus al Apărării indică faptul că cercetările în acest domeniu sunt sistematice, fiind efectuate începînd cu 2009, sub supravegherea directă a specialiștilor americani, în cadrul proiectelor P-382, P-444 și P-. 568. Biolaboratoarele din Kiev, Odesa, Lvov și Harkov au primit un total de 32 de milioane de dolari din SUA. Cercetări asupra gripei aviare „scăpate de sub control”. În cadrul proiectului Flu-Fly-Way ( gripa aviară ), Institutul de Medicină Veterinară din Harkov a studiat păsările sălbatice ca vectori pentru transmiterea gripei aviare înalt patogene. În același timp, au fost evaluate condițiile și consecințele, în care procesul de transmitere ar putea scăpa de sub control, ar putea cauza pagube economice și ar putea prezenta riscuri pentru securitatea alimentară. Documentele găsite de Forțele Armate Ruse confirmă implicarea acestui institut în colectarea tulpinilor de virusuri gripei aviare care au un potențial epidemic ridicat și pot fi transmise între specii.Daunele aduse de gripa aviară sectorului agricol din Europa s-au ridicat la circa 2 miliarde de euro. Vă mai amintiți cum a început în România demența cu gripa aviară ? Întâi au fost observate în Delta Dunării lebede sălbatice moarte, după care s-a pornit în Tulcea vînătoarea de păsări moarte din curţile oamenilor. Tulcea fiind la granița cu Ucraina. Epidemie în Donbas Kirillov a mai remarcat că numărul cazurilor de tuberculoză, cauzate de noi tulpini multi-rezistente a crescut în Donbass din 2018. Aceste date au fost confirmate de organul de sănătate publică. Peste 70 de cazuri de decese rapide au fost raportate ca urmare a apariției unui focar în zona așezării Peski. Acest lucru poate indica o infecție deliberată sau o scurgere accidentală a agentului patogen dintr-un biolaborator situat în Ucraina. Americanii lucrează cu agenți patogeni de probă, crescând progresiv această patogenitate, astfel încât acelasi tip de boală să nu fie tratabilă prin mijloace convenționale, să fie extrem de rezistente la antibiotice. Statele Unite și Ucraina au omis în mod intenționat să informeze, în rapoartele internaționale, despre cooperarea lor în sfera cercetări biologice. În conformitate cu Convenția ONU privind armele biologice (UNODA), toate statele membre participante trebuie să transmită Națiunilor Unite informații despre instalațiile utilizate și activitățile implicate în acest domeniu. Începând din 2016, când proiectele menționate anterior au intrat în stadiul lor de implementare, Statele Unite și Ucraina le-au eliminat în mod intenționat din rapoartele înaintate ONU, în ciuda orientării lor militare-biologice evidente. Ascunderea lor este un motiv pentru a ne gândi la obiectivele avute în vedere de Pentagon cu privire la utilizarea teritoriului Ucrainei. Igor Kirillov a reamintit, că în trecut, un astfel de comportament iresponsabil al SUA, dincolo de jurisdicția sa națională a condus doar la scuze formale în numele Administrației SUA. În octombrie 2010, președintele american de atunci, Barack Obama, a recunoscut oficial faptul că supune cetățenii din Guatemala la teste ilegale și au fost infectați intenționat cu agenți de sifilis și gonoree, iar acest lucru a fost făcut cu aprobarea Casei Albe. Săptămâna trecută, Kirillov a anunțat că în Ucraina a fost descoperită o rețea de peste 30 de laboratoare biologice, care ar fi fost operate sub controlul Agenției de Reducere a Amenințărilor pentru Apărare (DTRA) din cadrul Departamentului Apărării al SUA. Washingtonul susștine că toate declarațiile despre funcționarea biolaboratoarelor conduse de SUA în Ucraina sunt propagandă și dezinformare. *** https://youtu.be/MUgKTfe-IqA

    joi, 21:06:12, 17 martie 2022

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Chiar era păcat ca SUA și NATO să întrerupă minunata tradiție a bombardării țărilor ortodoxe în zilele Sfintelor Paști.

    miercuri, 09:11:58, 16 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Articolul de mai jos cuprinde în mod sintetic argumentul pentru care NATO urmează să închidă parţial spaţiul aerian deasupra Ucrainei în săptămâna următoare şi pentru care urmează să fie trimise trupe NATO, de data aceasta oficial, în vestul Ucrainei. În esenţă, prezumând paritatea nucleară, Occidentul consideră că este în măsură să confrunte Rusia într-un război convenţional purtat pe teritoriul Ucrainei. https://www.aspistrategist.org.au/the-case-for-direct-military-intervention-in-ukraine/ Occidentul poartă un război economic fierbinte împotriva Rusiei. Acest moment Rubicon a fost trecut. Occidentul duce acest război prin înarmarea Ucrainei și prin impunerea unei blocade economice care urmărește în mod explicit eliminarea regimului lui Vladimir Putin prin distrugerea economiei ruse (și e sigur că va fi distrusă). Ca parte a acestei ofensive economice devastatoare, Occidentul a confiscat aproximativ 400 de miliarde de dolari SUA – mai mult de 20% din PIB-ul Rusiei în 2021 – de la statul rus, prin înghețarea rezervelor băncii centrale ruse. Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace și acum suntem bine pe terenul altor mijloace. Cu toate acestea, acest război este foarte probabil să se încheie cu o înfrângere teribilă pentru Occident, *dacă* nu își schimbă strategia. Motivul este simplu: nu poți duce un război economic împotriva unui adversar ostil, cu arme nucleare, dacă accepți orice linii roșii nucleare pe care adversarul tău alege să le proclame. Dacă Ucraina va cădea și Rusia răspunde la războiul economic cu acțiuni susținute de amenințări nucleare, Occidentul fie va trebui să confrunte cacealmaua Rusiei, fie să aleagă înfrângerea – cu toate consecințele teribile pe care le-ar presupune. Deci, dacă Occidentul este dispus să confrunte cacealmaua nucleară a Rusiei în confruntarea inevitabilă care urmează, atunci are sens să o facem acum și să intervenim militar acum pentru a salva Ucraina de la un al doilea Holodomor. Blocada economică pe care Occidentul o impune Rusiei prin sancțiuni va paraliza economia Rusiei. Paul Krugman scrie că Rusia pare să se scufunde într-o depresiune economică gravă, iar J.P. Morgan prezice o prăbușire în linie cu cea a crizei datoriilor din 1998. Lovitura generală enormă asupra economiei ruse pe care o vor produce sancțiunile se va manifesta în nenumărate moduri dureroase. De exemplu, un thread fascinant pe Twitter sugerează că regimul de sancțiuni va elimina în mare măsură aviația civilă rusă. Consecințele devastatoare ale războiului economic al Occidentului asupra Rusiei vor afecta pe toți cei din acea țară pentru deceniile următoare. Cu toate acestea, oricât de paralizante sunt aceste sancțiuni pentru economia rusă în ansamblu, ele nu vor împiedica Rusia să finalizeze cucerirea Ucrainei (deși au un rol util de jucat). În acel moment, Putin va fi învingător – în propriile sale condiții. El va ști că Occidentul a privit cum forțele militare ruse sacrifică pe ucraineni, de teama amenințării sale de a escalada conflictul la nivel nuclear. El va ști că Occidentul i-a confiscat 400 de miliarde de dolari din banii săi și că regimul de sancțiuni avea scopul de a-l îndepărta de la putere. El va ști că regimul de sancțiuni va forța Rusia să se bazeze pe China, caz în care moștenirea sa va fi transformarea Rusiei în Belarusul Chinei. Putin va trebui să reacționeze. Și acea reacție va trebui să ia forma unei confruntări directe cu Occidentul pentru că nu va mai avea alte opțiuni. Când va veni acea confruntare, Occidentul va trebui fie să-l liniștească pe Putin punând capăt războiului economic și recunoscând cucerirea rusă a Ucrainei, fie să confrunte cacealmaua nucleară a lui Putin. Avantajul alegerii înfrângerii este că Occidentul va reduce riscul unei confruntări imediate cu Rusia. Cu toate acestea, alegerea înfrângerii va crea, de asemenea, consecințe negative enorme și nu va permite oricum Occidentului să scape dintr-o eventuală confruntare ulterioară cu Rusia și în condiții şi mai rele. Alegerea înfrângerii înseamnă că Rusia va fi purtat cu succes un război brutal împotriva unei țări în care Occidentul a investit cantități enorme de capital diplomatic și politic. Lecția pe care o vor trage alte regimuri ostile este că Occidentul nu va interveni direct în astfel de agresiuni, în fața amenințării de a folosi arme nucleare. Prin urmare, această înfrângere va încuraja atât proliferarea nucleară, cât și cuceririle brutale, a căror combinație va duce la o lume mult mai ostilă pentru Occident și pentru ideile occidentale. Alegerea înfrângerii îl va lăsa pe Putin triumfător. El va fi cucerit Ucraina și a prevalat asupra întregii puteri diplomatice, politice și economice a Occidentului. Putin are ambiții vaste, care urmărește să obţină cu nimic mai puțin decât să „repună în discuţie sfârșitul Războiului Rece, să revizuiască actualul sistem de securitate euro-atlantic și să recreeze o sferă de influență în statele din fostul Pact de la Varșovia”. Câștigând războiul din Ucraina în timp ce umilește Occidentul nu îi va tempera. Rusia lui Putin nu se va opri cu Ucraina. Alegerea înfrângerii nu va face de fapt nimic mai mult decât să stabilească bazele pentru următoarea confruntare. În următoarea confruntare, Rusia va amenința din nou că va escalada nuclear dacă Occidentul îi va depăși liniile roșii proclamate. Și care sunt acele linii roșii? În primul rând, Rusia nu poate pierde un război și, în al doilea rând, un inamic nu poate amenința prosperitatea Rusiei (presupun că „niciun patinator artistic rus nu va fi supus unui test de dopping” va veni mai târziu). Acestea sunt linii roșii fabuloase dacă adversarii tăi le cred şi le acceptă, pentru că îți oferă o putere enormă asupra capacității lor de a acționa. Dar aceste linii roșii nu sunt credibile. SUA au arme nucleare tocmai pentru a se asigura că nu este supusă acestui tip de constrângere nucleară. După cum a spus evaluarea posturii nucleare din 2018, „Potențialii adversari trebuie să recunoască că… orice escaladare nucleară nu va reuși să-și atingă obiectivele și, în schimb, va avea consecințe inacceptabile pentru ei”. Rusia va încerca să câștige războiul din Ucraina repetând tacticile pe care le-a folosit în capitala cecenă Grozny în anii 1990. Va încerca să forțeze populația ucraineană să se supună după război, ducând o campanie de crimă și teroare. Occidentul poate preveni această oroare intervenind direct în război cu suficientă forță militară pentru a se asigura că invazia Rusiei eșuează. Rusia plănuiește să scape oricum cu această oroare, obligând un Occident cu mult mai puternic să se supună amenințărilor sale nucleare. Acordarea victoriei în Ucraina lui Putin nu va conduce la pace în timpul nostru; în schimb, va asigura faptul că Putin va înfrunta din nou Occidentul. La un moment dat, Occidentul va confrunta cacealma nucleară a lui Putin. Să confruntăm bluful lui Putin acum și să salvăm Ucraina.

    marți, 19:50:22, 15 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Multumesc!

    marți, 11:06:28, 15 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    https://www.activenews.ro/stiri/Biserica-Ortodoxa-Rusa-din-Olanda-a-luat-decizia-sa-se-desparta-de-Patriarhia-Moscovei-dupa-declaratiile-patriarhului-Kirill-privind-agresiunea-rusa-din-Ucraina-173283 Incepe…?

    marți, 11:05:55, 15 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iurie Roşca a primit interdicţie de intrare în România:

    https://rumble.com/embed/vuifdr/?pub=4 Războiul de eliberare continentală sau dezrobirea popoarelor captive. Tactica suprimării disidenților ca necesitate de control total asupra țărilor vasalizate Suntem niște popoare captive ale plutocrației globaliste, care ne-a devastat economic si moral, ne-a vasalizat politic și ne folosește în orb împotriva inamicului sau strategic – Rusia. Întreaga istorie a ultimilor trei decenii și ceva nu este decât o ofensivă continuă a Occidentului colectiv asupra spațiului ex-comunist în scopul colonizării și exploatării acestuia. În cadrul aplicării acestei strategii, pentru occidentali nu contează ce regim politic este în Rusia și nici faptul cine anume este conducătorul ei, Țarul Nicolae II, Stalin sau Putin. Constantele geopolitice rămân neschimbate: Rusia trebuie distrusă. Și doar după distrugerea definitivă a Rusiei devine posibilă exercitarea unei dominații absolute asupra întregului continent Eurasiatic. Așadar, ieri, 10 martie, regimul marionetă de la Chișinău, controlat de către centrele de comanda din Occident, s-a năpustit asupra lui Iurie Roșca pentru a se răfui cu o voce care distonează radical de corul cacofonic al rețelei politico-mediatice și asociative care își alimentează conturile și zelul propagandistic din fondurile generoase ale plutocrației globale. Umila dumneavoastră slugă, gazetarul Iurie Roșca, a primit dintr-o dată trei lovituri: din partea Procuraturii, a Serviciului de Informații și Securitate și a rețelei de socializare Facebook. Și toate acestea ar fi rămas neobservate, daca puterea n-ar avea drept aliat de nădejde presa dominată, care a dezlănțuit un nou val de hăituire a subsemnatului. Insul care a dat indicații prețioase Procuraturii și SIS-ului este un oarecare Iulian Groza. Dar să le luam pe rând. Procuratura zice ca s-a autosesizatMai întâi Procuratura a anunțat ca a dat curs ordinului politic al lui Groza și că examinează povestea respectivă în cadrul unui proces penal. Delatorul cu pricina somează Procuratura prin următorul demers:“Mai încercam odată! Sesizare publică: Procuratura Generală a Republicii Moldova și Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Rog să fie întreprinse măsurile procesuale în rezultatul verificării și investigării faptelor cetățeanului Iurie Roșca prin prisma semnelor de infracțiuni prevăzute de Codul Penal al Republicii Moldova, inclusiv cele prevăzute de art. 140 Cod Penal” (sursa: Unimedia. Info care face trimitere la contul Facebook a respectivului tovarăș cuprins de mânie proletară.)Din mesajul de mai sus reies câteva lucruri. Unu. Ipochimenul pus pe rele a mai încercat sa îmi astupe gura cu ajutorul aparatului represiv al statului, dar fără succes. Doi. Atât Procuratura, cât și  SIS-ul au avut o reacție fulgerătoare de executare a ordinului respectiv, prinzând din zbor un mesaj plasat de către Iulian cel Groaznic. De aici mai rezulta ceva. Actuala stăpânire, formată dintr-o garnitură de mercenari din cohorta grantofagilor sorosisti, îmi poartă sâmbetele mai de demult și pândește orice pretext pentru a mă baga la răcoare. Nu știm daca groaznicul mercenar pus pe rele s-a mai trudit să scrie câte un demers oficial adresat celor doua instituții sau sigurul lui efort a fost o improvizație pe FB. Iulian Groza face trimitere la articolul 140 al CP, sugerându-le subalternilor de la Procuratură și SIS cum anume să realizeze suprimarea gazetarului Iurie Roșca. Citam integral articolul în cauză:“ Articolul 140. Propaganda războiului (1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu funcţie de demnitate publică se pedepseşte cu amendă de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.” Drept pretext, vehiculat la toate posturile TV și alte oficine ale presstituatelor plutocrației globaliste, ar fi servit o propoziție ruptă din context, mai exact, dintr-un material video de 39 minute și 3 secunde, care suna astfel: „Rețineți! Rugați-vă nu pentru încetarea războiului, ci pentru continuarea acestui război și pentru victoria Rusiei lui Putin împotriva globalismului satanist”. De altfel, doritorii ar putea găsi versiunea integrala a acestui video pe canalul meu Telegram, Iurie Roșca, la care mafia globalista încă nu are acces. Titlul este “Războiul ca necesitate și ca șansă a dăinuirii lumii”. (Vă amintesc: abonați-vă la canalele mele de pe Telegram, Rumble.com și Bitchute.com) Evident, este vorba despre o tentativă perversă de manipulare a opiniei publice prin trunchierea și distorsionarea mesajului meu. Amintesc și aici că din momentul declanșării operațiunii militare a Rusiei în Ucraina am realizat 11 înregistrări video cu vaste comentarii asupra premiselor, a mizelor și a posibilelor consecințe ale acestui război. Mi le asum pe de-a-ntregul. Iar cine are un minim discernământ, o elementara capacitate de analiză și măcar un dram de bun simt, nu poate sa nu constate că în amplele mele comentarii nu exista nici urma de “instigare la război”, așa cum pretinde cel care m-a turnat la Securitate și Procuratură. Iar daca e sa se facă uz la modul serios de art. 140 al CP “instigare la război”, atunci sub incidența acestuia cade întreaga rețea a presei dominante care din prima secundă a declanșării acestor ostilități militare s-a înregimentat cu arme și bagaje în tabără agresivă a Occidentului, practicând fără oprire o propaganda deșantată a războiului. A avut cumva vreo reacție vreun farsor onegist de teapa unui Groza în fata acestei interminabile mitralieri propagandistice în cei mai violenți termeni a presei occidentomane și, implicit, pro-regimul de la Kiev? Dar instituțiile de stat respective? De ce oare? Va voi spune ceva mai la vale. Securistul-șef face sluj in fata unui mercenar Preluăm de pe pagina oficială a securiștilor moldoveni comunicatul de presa care mă vizează: “Update: Prin Ordinul Directorului SIS nr. 20 din 10 martie curent, lista surselor cu conținut online care promovează informații ce incită la ură și război, în condițiile stării de urgență, aprobate prin hotărârea Parlamentului Nr. 41/2022 a fost completată cu portalurile: flux.md; iurierosca.md; rosca.md   Serviciul de Informații și Securitate reiterează apelul public către sursele de informare în masă în vederea prevenirii diseminării și eliminării imediate a articolelor/informațiilor false și a celor ce conțin limbaj care incită la ură și/sau violență”. Sursa dă și linkul cu Ordinul scanat, semnat de către directorul SIS Alexandr Esaulenco. Așadar, cele trei modeste resurse media de alternativă de care dispuneam au fost blocate. În aceste condiții mai are rost să mai vorbim despre încălcarea libertății de exprimare, a dreptului la opinie și la valorile democratice? Gata. S-a terminat balul. De când cu plandemia Covid-19 suprimarea tuturor libertăților democratice și exercitarea dictatorială a puterii de stat au devenit norma pretutindeni. Iar excepțiile doar confirmă regula. Inutil să îmi mai exprim regretul că în fruntea serviciului nostru de securitate stă un ins total lipsit de profesionalism, competență și spirit patriotic. Altminteri n-ar avea astfel de reacții de valet al unor agenți de influenta străini, pe care serviciul respectiv ar trebuia, dimpotrivă, să-i pască și să-i combată. Dar așa cum Esaulenco pricepe că țara se află sub controlul americanilor și a valeților europeni ai acestora, face și el ce i se ordonă pentru a-și menține funcția de șef.  Portretul unui filfizon vândut plutocrației globaliste Ia sa vedem noi totuși ce hram poarta insul care s-a năpustit asupra umilei mele persoane cu atâta furie. La o sumară navigare pe Internet constatăm fără surprindere ca numitul Iulian Groza este un grantofag umflat în pene, în conturi și în funcții de stat de către mafia financiara internațională. Un tip  crescut, dresat și finanțat de către centrele de influenta din Vest, suficient de virusat de molima occidentolatriei pentru a servi în calitate de pion al unor interese străine. Respectivul a apucat să activeze câțiva ani și la Externe, prinzând și un post de viceministru. Iar la ora actuală figurează drept director executiv – atenție! – al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, o organizație neguvernamentala care face parte din vasta armata a ONG-craiției. Ca să vă convingeți că este vorba despre un mercenar, o unealtă docila a Marii Finanțe Internaționale este suficient să intrați pe site-ul acestui zis institut și să vedeți cine îl finanțează. Desigur, pe primul loc invariabil găsim Open Society a gangsterului financiar internațional George Soros, după care urmează alte centre de finanțare a activităților subversive de colonizare legislativă, instituționala, economică și psihologică a statelor lumii. Sa încercăm a schița un portret de grup al acestei vaste rețele de mercenari ce constituie o adevărată armată de ocupație non-militara, al cărei exponent de frunte este Iulian Groza. Aceasta șleahtă de cosmopoliți spălați pe creier, fanatizați în spiritul ideologiei dominante până la anihilarea oricărui reflex de gândire autonomă, exercită un rol cheie în strategia de dominație a corporatocrației atlantiste. Anume lor le revine sarcina de fasonare a mentalului colectiv, dar și a politicilor statului în toate domeniile de activitate – de la politica externă și combaterea corupției până la sănătate și educație –  după calapodul impus țărilor ajunse în postura de vasali ai imperiului planetar american. Pentru a reuși deformarea percepției maselor asupra realității strategii occidentali au avut nevoie mai întâi de formarea unei armate întregi de soldați ai frontului de colonizare a țării. Iar după 30 de ani de selectare, școlire și organizare într-un păienjeniș ce acoperă întreaga societate, centrele de comanda vestice reușesc extrem de ușor să genereze partide și guvernări docile precum cea de astăzi.  Așadar, în persoana acestui filfizon spilcuit, dat cu gel pe cap și cu lac pe unghii, coafat și pudrat cochet de parca a evadat dintr-o vitrină a vreunei frizerii avem de a face cu un ins ordinar care prestează servicii celor care îl plătesc. Se știe, cine plătește, acela comanda muzica. Prin urmare, acest sorosel/șoricel agresiv și plin de sine reușește sa realizeze de minune sarcina de agent de influență străină asupra actului decizional din țara noastră. Un potențial spion în organul suprem de apărare și siguranță națională Și mai e un detaliu fundamental în toată tărășenia asta. Acest țafandache, acest bonjurist și pantalonar decupat din satirele lui Alecsandri și Caragiale, pe lângă (im)postura de mare director al unui ONG pâclișit, mai are o funcție care îi face să tremure pe cei de la Procuratură și de la SIS. El reprezintă puterea politică, guvernarea, regimul de la Chișinău în toată scârboșenia lui de liotă de nemernici pescuiți din rețeaua Soros, de la stafia din fruntea statului și până la caracuda din conducerea Parlamentului și a Guvernului. Așadar, aflăm cu stupoare, vorba lui Caragiale, că acest muțunache împăunat și ridicol până la grotesc este ditamai membru al Consiliului Suprem de Securitate. Personajul nostru din galeria teatrului de marionete este trecut ultimul pe lista acestui organ de stat extrem de important pentru siguranța națională, alături de tot felul de omuleni și gospodine care cel puțin au scuza de a deține o funcție de stat pentru a fi trecuți pe lista respectivă. Și de ce ne-am mira că fantele cu pricina e plasat la coada acestei liste pe post de exponent al ”societății civile”, dacă în chiar fruntea listei se află una care e trecută tot acolo astfel: ”Maia Sandu – Președinte al Președinte al Republicii Moldova, Comandant Suprem al Forțelor Armate”? Cu asemenea comandant suprem care se potrivește ca nuca de perete, de ce nu am avea încă un ”ochi de veghe” al lui Soros pus acolo frumușel să facă jocul străinilor? Tocmai de aceea am și zis că actuala guvernare nu e altceva decât guvernarea Soros. Nimic mai grav și mai respingător nu putea fi. Anume așa se explică promptitudinea fulgerătoare cu care au răspuns la apel Procuratura și SIS-ul la somația acestui slugoi al banksterilor occidentali. Ruptura geopolitica din Ucraina ca reașezare a lumii Războiul din Ucraina era inevitabil. Ofensiva Occidentului în spațiul ex-comunist, desfășurată cu succes timp de peste trei decenii și soldată cu devastarea economică și vasalizarea politică a acestora s-a împotmolit. Rusia a hotărât să riposteze agresiunii Vestului care folosește în orb Ucraina ca armă de război împotriva vecinilor ruși. Unul dintre scopurile de bază ale creării unei Ucraine antirusești rezidă în strategia americană de neadmitere a unității continentale eurasiatice. Sau, altfel zis, Ucrainei i se rezervă funcția de dinamitare a coridoarelor de cooperare energetică și comercială între Rusia și Europa în interesul SUA și, concomitent, în detrimentul deopotrivă al rușilor și al europenilor. Între paranteze fac aici trimitere la doua cărți semnate de doi autori francezi, pe care le-am tradus și le-am publicat la Universitatea Populară, acestea fiind extrem de utile pentru înțelegerea esenței conflictului militar de azi. Este vorba despre lucrarea lui Herve Juvin “Zidul de Vest nu a căzut” și volumul lui Ivan Blot “Colonizarea Europei”. Ele descriu cu lux de amănunte dominația militară, economică și culturală a Imperiului American asupra Europei Occidentale, care persistă în mod devastator încă din perioada postbelică, același model de dominație și control extinzându-se după căderea comunismului și asupra tărilor din zona noastră. O legitate istorică de fier: orice pace este una provizorie, fiind urmarea unui război Am mai spus-o și repet. Lumea unipolară a eșuat. Iar o reașezare geopolitică a relațiilor internaționale este imposibilă fără un război. Anume așa a fost de-a lungul întregii istorii a omenirii. Oare ce altceva a însemnat “Pax romana” decât dominația Romei asupra unor popoare cucerite prin forța armelor. Și așa a fost atât până la, cât și și după Imperiul Roman. Dar oare Pacea Westfalică a însemnat altceva. Amintesc. Pacea Westfalică este un tratat de pace încheiat în anul 1648, prin care a fost pus capăt Războiului de Treizeci de Ani. Dar par Pacea de la Paris oare nu a fost urmarea unui război? Amintesc din nou. Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Dar Pacea de la Ialta? Conferința de la Ialta din 1945 a fost la fel consecința unui alt război mondial.  Învingătorii s-au întâlnit pentru a stabili ordinea postbelica și echilibrul de forțe dintre puterile aliate în cadrul războiului. Odată cu prăbușirea URSS lumea a intrat în zona unor nesfârșite turbulențe geopolitice, produse anume de acest dezechilibru iscat în urma imploziei suferite de către unul dintre cei doi poli care asigurau echilibrul strategic la scara planetară. A urmat “momentul unipolar”, în care Imperiul American insista să-și instaureze dominația asupra întregii lumi. Țările mai slabe s-au văzut nevoite sa cedeze în fața presiunilor hegemonului. Însă Rusia și China, după ce și-au revenit și au acumulat suficient potențial economic și militar,  nu mai sunt dispuse să tolereze rolul de vasal atribuit de către americani, revendicându-și dreptul de a rămâne subiecți independenți ai politicii internaționale. De aici și toate fricțiunile dintre aceste supraputeri, care s-au soldat cu războiul din Ucraina. Altfel zis, imperiul în declin, SUA, nu-și mai poate menține dominația mondială, deoarece au apărut câteva state emergente, capabile să-i conteste supremația. Natura are oroare de vacuum. Același principiu este valabil și în geopolitică. Prin urmare, războiul era unul inevitabil. Iar înfrângerea catastrofală a SUA și a sateliților săi este una iminentă. Tocmai de aceea atlantiștii se zbat acum să facă din Ucraina un nou Afganistan, să producă iugoslavizarea Ucrainei prin ațâțarea, finanțarea și înarmarea ei contra Rusiei, precum și prin expedierea de mercenari din întreaga lume, prin eliberarea criminalilor de drept comun din închisori și prin repartizarea de armament în plină stradă oricărui aventurier.  Așadar, Pax Americana este pe punctul de a se prăbuși. Iar odată cu disoluția colosului american se va risipi și întreaga arhitectură geopolitică postbelică impusă de către acesta. Adică descompunerea NATO se va produce la fel de subit ca și destrămarea Pactului de la Varșovia. Iar UE ca suprastructură de dominație americană asupra Europei se va demantela la fel de rapid și spectaculos ca și URSS-ul acum trei decenii.  Paralela istorică este de-a dreptul izbitoare. SUA de astăzi reproduc cu fidelitate URSS-ul din perioada sfârșitului imperiului comunist. Aceeași gerontocrație a uzurpat puterea în stat, aceeași anchiloză în adaptarea la noile realități internaționale, același dogmatism ideologic (marxism vs. liberalism), aceeași epuizare a modelului economic, aceeași dezamăgire și dez-vrăjire a lumii față de ”miracolul american”. Paralela dintre soarta imperiului sovietic și a celui american mi-a amintit de cartea doamnei academician Hélène Carrère d’Encausse din Franța, care poartă titlul ”Imperiul spulberat: revolta națiunilor în URSS”.  Anume revolta națiunilor captive ale hegemonului american va spulbera acest colos cu picioare de lemn. Nu avem de ales. Prăbușirea colosului american este una dureroasa și sângeroasă. Chinurile nașterii unei lumi noi cere sacrificii majore. Dar altfel pur și simplu nu poate fi. Anume asta este însăși logica întregii istorii a omenirii. De aici și teza mea ”Războiul ca necesitate sau șansa dăinuirii lumii”. Restul e propagandă televizată și reacție naivă de babă plângăcioasă. Pacea nu este decât un interludiu între șirul infinit de războaie, care vor însoți istoria omenirii până la sfârșitul lumii. Ce va urma după ce americanii se vor retrage din Ucraina cu coada între picioare, așa cum s-au retras din Afganistan? Și după ce învingătorii se vor așeza la masa de negocieri ca sa stabilească o noua ordine mondială, care va fi una radical diferită decât cea pe care o râvnesc elitele globaliste. Iată un scenariu foarte probabil, pe care îl agreez în totalitate. Cum va arăta lumea postbelica, de după înfrângerea americanilor Scenariul de mai jos poate fi răsturnat doar de o eventuală, dar totuși puțin probabilă, extindere a războiului și intrarea lui in faza terminală a holocaustului nuclear. În rest, probabilitatea lui este una maximă. Retragerea americanilor de pe continentul european, însoțită de dizolvarea celor două structuri de dominație complementare – NATO și UE – va determina reunificarea continentului eurasiatic, pe care a profetizat-o Carl Schmitt în teoria „spaţiilor mari”, pe care a gândit-o și a râvnit să o realizeze Generalul Charles de Gaulle, pe care a teoretiza-o marele geopolitolog și filosof francez de origine română Jean Parvulesco și a fundamentat-o gânditorul ortodox rus Alecsandr Dughin în Teoria Lumii Multipolare. Am numit această viziune asupra lumii post-americane Destin Eurasianist. Sistemul de la Bretton Woods, care asigura supremația americană începând cu anul 1944 și până mai ieri, se aneantizează cu viteză cosmică. Tiparnița de imprimat dolari nu mai are nici o valoare. Războiul din Ucraina a aruncat-o în aer. Sancțiunile contra Rusiei au efectul bumerangului. Datoria SUA față de plutocrația globalistă depășește 20 de trilioane. Falimentul financiar al Americii va fi unul rapid, total și iremediabil. Colapsul economico-financiar al SUA va putea determina destrămarea teritorială a acestei federații și apariția unui șir de state independente precum Texas, Arizona, întregul Sud cu o puternică prezență hispanofonă s-ar putea desprinde de federație. Prăbușirea SUA va atrage după sine retragerea rapidă a tuturor bazelor militare americane din Europa și, foarte probabil, din lume. Din cel puțin două motive. Incapacitate financiară de a le mai întreține și revolta popoarelor europene împotriva ocupației militare americane. Retragerea militară de pe continent va decurge concomitent cu retragerea corporațiilor transnaționale americane. Acestea vor falimenta în serie ca rezultat al prăbușirii centrului și a sistemului economic bazat pe dominația dolarului în schimburile comerciale internaționale. Prin urmare, decolonizarea militară și decolonizarea economică a Europei va atrage după sine decolonizarea politică. Forțele politice suveraniste vor deveni dominante în toate țările europene. Sloganul perioadei istorice care se anunță cu o forță implacabilă va fi ”Yankee, go home!”. Popoarele europene îi vor izgoni pe americani până în apele Oceanului Atlantic. Și nu vor mai tolera niciodată imixtiunea lor brutală în treburile continentului nostru. Și întrucât geografia face istorie, Europa va ajunge la un parteneriat strategic cu Rusia și China. Însușind lecția istorică amară a politicii imperialiste perfide a anglo-saxonilor, care au dominat lumea mai întâi prin Imperiul Britanic, apoi prin Imperiul American, europenii, rușii și chinezii vor avea grijă să țină la distanță tentaculele ale acestui monstru bicefal. Revin încă o dată la cele spuse mai sus. Smulgerea din îmbrățișarea de fier, mortală, a SUA nu se poate produce decât în contextul unor rupturi geopolitice majore precum este operațiunea militară a Rusiei în Ucraina. Privite dintr-o perspectivă istorică și geopolitică corectă, acțiunile Rusiei se dovedesc a fi doar o reacție la ofensiva continuă a Occidentului colectiv. Pentru Rusia Ucraina reprezintă ultima redută de apărare. În fața acestei agresiuni, materializate și prin uciderea a circa 14 000 de civili în 8 ani în zona Donbasului și a Luganskului de către regimul de la Kiev, Rusia nu mai are unde se retrage. Iată de ce operațiunea de azi este doar o contra-ofensivă. Am putea spune și așa. Dintr-o perspectivă rusească, această țară se află din nou angajată într-un război patriotic asemeni celui din 1812 împotriva invaziei armatei lui Napoleon sau împotriva hoardelor naziste ale lui Hitler între 1941-1945. Este de fapt un nou Război pentru Apărarea Patriei. Victoria forțelor continentaliste asupra forțelor antlantiste se călește în aceste zile în focul purificator al războiului din Ucraina. Contra-ofensiva Civilizației Uscatului împotriva Civilizației Mării intră în faza ei decisivă. După o perioadă de peste trei decenii de marș triumfal al atlantiștilor în spațiul nostru ofensiva civilizației talasocratice a generat o viguroasă reacție de răspuns a civilizației telurocratice. Revenindu-și din transa istorică, ultima a pornit în contra-atac. Sloganele ”Jos nomenclatura!”  și ”Jos mancurții! ” își recapătă actualitatea Generația mea, care s-a ridicat împotriva regimului comunist și a dominației străine, mai ține minte cum scandam la mitingurile noastre ”Jos nomenclatura!”. Eram sătui până-n gât de îmbuibații puterii sovietice, de elita de partid și de stat. Astăzi a apărut o nouă specie de nomenclaturiști, de paraziți sociali, de pătură superpusă lipsită de orice atașament față de valorile naționale și față de Patrie. Este vorba despre ceea ce în literatura politologică se numește ONG-crația, expertocrația și mediacrația. Adică dominația asupra unei societăți, exercitată de către armata de mercenari finanțați din exterior și aserviți unor interese străine, ostile intereselor noastre naționale.Iată noua nomenclatură de care trebuie să ne debarasăm. Iată unde s-a oploșit această liotă de cosmopoliți, de mancurți, de neo-cominterniști, de neo-troțkiști aflați la cheremul celor mai odioase grupări criminale internaționale, conduse de niște monștri precum George Soros și Bill Gates. Anume din această tabără de briganzi cu papion face parte și eunucul pe nume Iulian Groza. Ca și cadâna din haremul lui Soros, Maia Sandu. Prin urmare, decolonizarea țărilor noastre, care va urma inevitabil după evadarea rușinoasă a americanilor de pe continentul nostru, presupune în mod obligatoriu aplicarea unei lustrații. Această lustrație trebuie să repete modelul lustrației aplicate foștilor nomenclaturiști comuniști și colaboratori ai organelor de represiune într-o serie de țări din zona noastră acum 30 de ani. De această dată, însă, cei trecuți pe lista elementelor dubioase vor fi ONG-crații și artizanii dezinformării din presa dominantă. Acestora trebuie să li se interzică pe viață ocuparea oricărei funcții publice și apariția în spațiul public. Ei trebuie trecuți în evidența serviciului de securitate ca persoane care au activat în interesul unor forțe străine, monitorizați din scurt și supuși unor măsuri profilactice de dezintoxicare ideologică și loializare față de propria țară. Deratizarea societății de aceste elemente ostile trebuie să excludă orice abuz sau violență din partea statului. O măsură imediată ce se impune după prăbușirea colosului american este dizolvarea tuturor organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă care au fost finanțate din exterior și au servit drept ”dispozitive de luptă” în cadrul războiului cognitiv purtat de plutocrația globalistă împotriva popoarelor noastre. Toate aceste fundații, centre, institute, televiziuni, portaluri etc. trebuie interzise prin lege. De asemenea, se impune interzicerea oricărei finanțări din exterior a organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă. Rețineți. Fără această vastă mașinărie de război, formată din multe mii de mercenari din teren și ”tunuri mediatice” de distrugere în masă a capacității de gândire și de control mental apariția unor simulacre politice precum PAS (partidul Acțiune și Solidaritate) și a unor stafii politice de genul Maiei Sandu ar fi fost imposibile. Această plevușcă politică ajunsă la guvernare trebuie dată la o parte. Această caracudă politică ce reprezintă la ora actuală un regim de ocupație străină va fi împrăștiată de vânturile schimbărilor majore ce se anunță tot mai puternic. Post-scriptumHotărât lucru, ziua de mâine nu va mai fi ca cea de ieri. Iar obsesia unor măscărici precum Iulian Groza de a mă vedea la pușcărie este lesne de înțeles. Odată pentru că așa îi cer stăpânii. Vă mai amintiți? ”Și mai potoliți-l pe Eminescu!„. Așa îi cerea, la indicația austriecilor și a nemților, ambasadorul de la Viena Petre Carp lui Maiorescu. Iar eu ca gazetar nu pot să nu urmez linia eminesciană în afirmarea adevărului și a interesului național, fără a ține seama de riscuri. În rest, cum va rândui Dumnezeu. Vocația, misiunea, destinul sunt de-asupra micilor șicane și chiar a fricii de moarte. Și apoi, lăsând modestia la o parte, oare niște mameluci alde Iulian Groza sau oricare altul din puzderia de onegiști plouați ar rezista unei polemici publice cu mine? Ar avea capacitatea intelectuală să contraargumenteze? Mă îndoiesc. Și deoarece contrastul îi dezavantajează, guvernanți n-au găsit nimic mai bun decât să-mi închidă gura prin hărțuieli, intimidări și tentative de a mă băga la răcoare.  Un alt aspect. Hăituirea metodică, denigrarea permanentă, diabolizarea și distorsionarea imaginii mele publice urmărește concomitent două scopuri. Primul: decredibilizarea mesajului meu care să nu fie primit de către public. Adică, în tehnica dezinformării asta se cheamă ”compromiterea sursei” sau a emițătorului de mesaj. În plus, lumea simplă, săraca, nu știe că televiziunile nu transmit informații, ci stări psiho-emoționale care se implantează direct în subconștientul victimei. Oamenii care privesc televizorul se pomenesc fără să-și dea seama în postura de purtători ai unor viruși informaționali, fără discernământ, fără spirit critic, fără capacitate de analiză autonomă. Televiziunile și alte dispozitive de război mediatic, specializate în denigrarea mea, reușesc să inducă atitudini de ură față de mine de o intensitate și virulență duse până la paroxism. Fiind răpuși intelectual și psihologic de aceste arme de distrugere în masă, tot felul de „cetățeni revoltați„ mitraliază cu mesaje războinice pe rețelele de socializare. Dorința acestor ”idioți utili” ai Sistemului este să mă vadă mort. Mesaje de genul ”Un glonte-n cap merită acest Roșca!”, ”Băi trădătorule, lasă că te prindem noi și îți dăm borhăiele afară!” curg gârlă pe rețelele de socializare. Astfel ajungem la cel de-al doilea scop al strategilor din spatele rețelei presei dominante: instigarea la asasinarea lui Iurie Roșca. Dacă tot e încarnarea răului absolut, trebuie să îl ucidem cât mai curând posibil, își zic tot felul de troglodiți și elemente declasate. Și, sincer vorbind, în această atmosferă plină de ură viscerală, fanatică, dementă nu m-aș mira să mă pomenesc cu un cuțit în spate sau cu un glonț slobozit în burtă. În plus, un asemenea final e perfect convenabil. Un patriot revoltat i-a tăiat beregata nesuferitului de Roșca și astfel a salvat țara de el. Dar Dumnezeu are grijă de toți. Și e bine să nu se uite proverbul ”Nu săpa groapa altuia, să nu cazi cumva chiar tu în ea”. Și mai e ceva de remarcat. M-am obișnuit deja de mulți ani cu asta. Atunci când ajung la ananghie, când sunt pe punctul de a fi sugrumat, mă înconjoară o liniște asurzitoare. Nici o persoană publică de aici sau din România nu zice nici pâs. Tac toți chitic și se retrag eroic în buruieni. Puzderia de amici nu prea se înghesuie să îmi ia apărarea. Și într-adevăr, de ce și-ar macula imaginea cu unul ca mine, atrăgându-și neplăceri și periclitându-și locul călduț și tihna în mlaștina medicorității? Doar o excepție notorie, care mă onorează nespus, a spart tăcerea. Domnul General Radu Theodoru, cel care la vârsta lui de 98 de ani consideră de datoria lui morală să ia apărarea unui jurnalist ca mine. Îi sunt profund recunoscător. Deja nu mai sunt singur cuc. Doamne ajută și pe curând, iubiții mei!Iurie Roșca11.02.2022 

    luni, 15:40:15, 14 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Răsfrângerea războiului din Ucraina asupra Bisericii:

    Nu doar că o parte din clericii și ierarhii Bisericii canonice din partea vestică a Ucrainei cer autocefalie și opresc pomenirea Patriarhului Chiril, dar o parte din biserici și mănăstiri sunt acaparate de schismatici și uniați cu forța. După cum relatează Orthochristian.com, în doar o săptămână, au fost luate 6 biserici în regiunea Ivano-Frankevsk.

    duminică, 13:12:29, 13 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    De aici se poate descărca (PDF) binevenita și lămuritoarea carte a Sfântului Nicolae Velimirovici – „Războiul și Biblia” (tipărită în 1927!)- https://patermihail.files.wordpress.com/2022/03/sfantul-nicolae-velimirovici-razboiul-si-biblia-1.pdf

    sâmbătă, 15:25:49, 12 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    Site-urile domnului Iurie Roșca au fost blocate de serviciile speciale de la Chișinău. Cele trei site-uri administrate de Iurie Roșca sunt flux.md, iurierosca.md și rosca.md asociate fostului deputat și lider al Partidului Popular Creștin-Democrat (PPCD), Iurie Roșca. Ordinul de blocare a site-urilor lui Iurie Roșca a fost emis joi de către directorul SIS, Alexandr Esaulenko, și a fost transmis Registrului Național al domeniului „md” și furnizorilor de servicii de rețea și/sau de comunicații electronice să blocheze imediat utilizatorii moldoveni să acceseze aceste site-uri. g4media.ro https://theodosie.ro/2021/08/14/iurie-rosca-a-primit-interdictie-de-intrare-in-romania/ https://rumble.com/embed/vuifdr/?pub=4

    vineri, 19:09:21, 11 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    https://evadare.ro/politica/este-lipsa-de-patriotism-sa-refuzi-razboiul/

    joi, 22:15:46, 10 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Cred că părintele se referă la acțiuni militare ofensive, nu la război de cucerire. Ofensive sau defensive, contează mai puțin, odată ce a intervenit cauza care aduce războiul.

    joi, 17:26:14, 10 martie 2022

  • mihaibv

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    „Așadar este iertată și acceptată participarea la războaie, doar să nu fie în scopuri greșite. Nu contează dacă sunt de agresiune sau de apărare, important este să fie pentru protejarea ordinii sociale și creștine.” Ma iertati parinte, insa aici nu pot fi de acord. Cum poate fi justificat pentru un crestin, un razboi de agresiune? ( Aici nu includ conflictul din Ucraina)

    joi, 09:35:35, 10 martie 2022

  • Ortodox

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Amin! Mulțumim! Domnul cu noi!

    marți, 13:30:47, 8 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    https://www.facebook.com/laurentiu.burcea/posts/5390625080977097 https://t.me/riaromd/158

    duminică, 18:58:37, 6 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    A se vedea și poziția majoritară a ortodocșilor români: https://www.facebook.com/trinitastv/videos/266715602290117/

    duminică, 18:35:43, 6 martie 2022

  • Sara

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Mulțumesc. Binecuvântați și iertați-mă pentru tot ce v-am greșit. Post cu folos duhovnicesc.

    duminică, 15:56:59, 6 martie 2022

  • Carmen V.

    la articolul Post cu folos, cu pace și cu pocăință!:

    Așa să ne ajute Domnul tuturor!

    duminică, 13:54:54, 6 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Sa nu dam verdicte,mai bine sa fim caldicei si sa gasim scuze unora care pornesc un razboi si ameninta cu arma nucleara. Si daca ajungem vecini cu ei sa le oferim flori si bomboane

    sâmbătă, 23:40:05, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Ceea ce spun e că războiul e cauzat de mai mult decât de faptul că Putin e criminal. În logica lucrurilor, faptul că ar fi criminal cântărește foarte puțin și nu explică nimic.

    sâmbătă, 23:28:04, 5 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Stati linistit,nu incerc sa va conving, nimeni nu o sa reuseasca sa va schimbe simpatia pentru putin si gasca lui.deghizata destul de straveziu, dupa parerea mea. Toti criminalii din istorie au avut motivele lor, haideti sa plangem pe umarul lor.

    sâmbătă, 23:23:56, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Nu doar în cazul dvs ci în întreaga societate românească există o aşa predispoziţie spre judecare în cheie exclusiv morală şi de căutare a formulărilor tari, care să justifice astfel de judecăţi, încât am ajuns să nu mai putem conversa. De aceea, pentru cineva care gândeşte cum o faceţi dvs: „niciun creştin nu poate găsi o justificare pentru războiul început de Putin” discuţia se încheie foarte repede, dar şi fără şansă de a se înţelege cum s-a ajuns la război şi fără şansă de a găsi calea spre pace. Se întâmplă asta deşi nu este războiul nostru şi deşi ar trebui să fim capabili de un pas în spate şi să încercăm să vedem care sunt argumentele ambelor părţi. Că sunt sau nu aceste argumente fondate, că Ucraina ar avea mai multe argumente decât Rusia, acestea sunt chestiuni subsidiare. Noi ar trebui să fim capabili înainte de toate să vedem care le sunt argumentele. Odată depăşită această etapă, s-ar putea să „găsim o justificare” sau chiar mai multe, pentru o tabără sau alta. Dar până nu vom purta discuţia aceasta, până nu facem o taxonomie fidelă sau măcar reprezentativă a criteriilor pe baza cărora fiecare tabără acţionează, opiniile dvs vor fi de natură sentenţioasă şi complet premature. Vă spuneţi părerea, după care nu mai sunteţi parte din conversaţie decât ca element perturbator, chestiune care este lesne de rezolvat tehnic, dar care nu produce niciun fel de valoare. Înţeleg că dvs sunteţi indignat că vi se pare că suntem mult prea deschişi din unghi moral spre argumentele ruşilor. Dar şi dacă dvs aveţi dreptate în totalitate, nu acest mod de a conversa o să ne convingă.

    sâmbătă, 22:55:09, 5 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Vă permiteți ușor să judecați și să puneți verdicte. Eu nu pot spune că aceasta este o cale a păcii. O fi adevărat ce spuneți, dar mi se pare de suprafață și avântat. Nu sunt de acord cu războiul, nu-l provoc, nu-l susțin, dar nici nu cred că știu eu mai bine de ce se bat oamenii acolo. Eu am dorit să sugerez să fim mai precauți și să înțelegem că războiul, din păcate, este în peisajul omenirii, chiar dacă nu a dat peste noi până acum. Și trebuie să înțelegem cum să-i facem față. Doresc o inimă bună, caldă, dar nu manipulabilă.

    sâmbătă, 22:32:07, 5 martie 2022

  • Marian

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Chiril nu are ce sa spuna,ca altfel nu se stie când il apuca cheful sa cada de la etajul 7. Altfel,niciun crestin nu poate gasi o justificare pentru razboiul inceput de putin. Greseala europenilor e tocmai ca au inchis ochii la atatea mizerii ale criminalului,dupa invadarea georgiei,a crimeei,dupa ruperea donbas si lugansk etc. Ca sa nu mai amintesc de halul in care e rusia. Putin uita istoria, criminalii sfarsesc rau.

    sâmbătă, 22:00:29, 5 martie 2022

  • Gheorghe Fedorovici

    la articolul Cum să înțeleagă un credincios războiul armat?:

    Binevenit articol, mă tem că zilele în care un asemenea articol mai poate să apară public sunt numărate. Ce spune Bănescu este extrem de grav. Practic prin acest text se inaugurează în mod oficial euro-ortodoxia, noul (euro)om și euro-creștinul. „Salvarea cu orice preț a civilizației Decalogului și a culturii europene a Dialogului” este de o ipocrizie diabolică, avînd în vedere că Putin susține că a trecut la măsuri militare după ce ani de zile i-a fost refuzat dialogul. Despre „democrația sacrosantă” voi vorbi într-o postare separat, pe blogul meu, cît de curînd. Observația lui Bănescu despre valorile care „elimină ca un antidot din corpul social impulsul necontrolat spre crima în masă”, este un model de retorică absurdă, ireală: de fapt, nu valorile elimină răul, ci persoana care se împotrivește răului. Iar ultimii doi ani de totalitarism sanitar ne-au arătat din plin cum funcționează „impulsul necontrolat spre crima în masă”. Sau poate a fost vorba despre un impuls controlat?  

    sâmbătă, 21:00:29, 5 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    https://www.facebook.com/1210514778/posts/10228061696106941/ https://www.facebook.com/1691631914/posts/10209366597797204/ Între timp, conturile Telegram ale RT și Sputnik au fost blocate. Rămâne soluția despre care am scris, anume, să căutăm efectiv apropierea (socială) de persoanele cărora li se pune pumnul în gură.

    vineri, 16:10:36, 4 martie 2022

  • Marian

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Nu,multumesc.gusa e un personaj nefrecventabil,iar dra pascal e nimeni. Dvs probabil ca ati cita si un criminal de razboi, daca ar spune ce vreti dvs.

    vineri, 09:21:49, 4 martie 2022

  • Marian

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Stiu definitia de dictionar, aroganta dvs arata doar ca habar n aveti ce e pe acolo. Eu am scris foarte clar ca batalionul azov s a infiintat in est, unde sunt multi rusi. E cam complicat de dat sentinte si de impartit oamenii in doua, iar termenul de rusofob nu prea isi are locul. Dvs chiar aveti impresia ca rusii din mariupol sau harkiv sunt fericiti sa si vada casele distruse la ordinul unui nebun?

    vineri, 09:17:06, 4 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Nu a încurcat nimeni termenii de rusofobi, rusofoni și rusofili. Despre subiectul Azov am așteptat să răspundă Andrei, dar dau eu un indiciu mai jos, cu precizarea că tema e tratată ff la suprafață: https://youtu.be/zu_AOOXQCqM

    vineri, 08:23:02, 4 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Cenzurarea ro.Sputnik.md este neconstituţională:

    Vă îndemn să citiţi şi articolul publicat pe contramundum.ro în care se descrie convingător mecanismul de extindere a cenzurii ca un obiectiv de control social de sine stătător, care se foloseşte de panica propagandei ruse ca simplu pretext: https://contramundum.ro/2022/03/02/propaganda-ruseasca-este-cea-mai-recenta-scuza-pentru-extinderea-cenzurii/ Cu alte cuvinte, cenzura ca instrument social este scopul principal, nu combaterea propagandei şi a fake-news, idee pe care am afirmat-o şi în articolul nostru. Pe aceeaşi temă, Guvernul, prin necunoscutul Directorat Naţional de Securitate Cibernetică, a dispus închiderea unui alt site, de data aceasta unul a cărui politică editorială este completamente anti-Rusia. Dovadă în plus că nu tema/subiectul/politica editorială deranjează ci faptul că nu există control (suficient) pe vectorii de mesaj care activează în spaţiul public. Mesajul lui Ovidiu Albu (via Facebook):Ma confrunt cu o situatie absolut nebuneasca si total absurda. Domeniul aktual24.ro a fost anulat brusc si absolut fara nicio explicatie in aceasta seara. Ulterior, a aparut un comunicat al Directoratului National de Securitate Cibernetica cu o lista de site-uri rusesti de propaganda interzise pentru fake news in care a fost bagat si aktual24.ro. Sunteti nebuni? Unde ati vazut propaganda pro-Moscova pe aktual24.ro? Sunt mii de trolli care ma injura, imi doresc toate ciumele si bolile pentru ca scriu rele de Putin si astia ma interzic pentru ca ii fac propaganda lui Putin? In plus, sunt invocate doua IP din Germania legate de aktual24.ro. Eu n-am mai fost in Germania de 10 ani si nici n-am pe nimeni acolo care sa scrie pentru site, lucru care poate fi dovedit foarte usor. (update: imi spus cei de la hosting, presslabs, ca la acele adrese de IP sunt serverele lor de fapt).Inca o data, este o dementa totala. Sunt convins ca toata povestea are legatura cu cresterea masiva de trafic din aceasta perioada, am ajuns la peste 300-400.000 de unici pe zi, tocmai cu stiri anti-Putin si anti-Kremlin. Le stiti, le-ati vazut. Undeva a deranjat extrem de tare si s-a bagat tocmai un fake news despre aktual24.ro.Am dus o munca titanica sa ajung aici, iar acum ma trezesc interzis in baza unei minciuni cat Rusia de mare. Este pur si simplu grotesc ce mi se intampla. Voi incerca maine sa aflu de unde a pornit aceasta dementa sinistra. Detalii pe situl G4media.ro

    vineri, 08:01:36, 4 martie 2022

  • MD Crismaru

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Cauti pe Google? Are si dex adica un fel de dictionar…RUSOFOBÍE s. f. ură față de ruși. (< engl. russophobia)

    vineri, 00:51:44, 4 martie 2022

  • Marian

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Batalionul azov e din est, de prin donetk, sunt multi de etnie rusa printre ei.e o situatie complexa,nu prea inteleg ce inseamna pentru voi rusofobi, ca vad ca incurcati cu gratie lucrurile.

    joi, 22:05:12, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Remarc un articol interesant, deși greșit în esența lui, despre iconomia față de mirenii neîngrădiți. Este de apreciat că are o logică și coerență lăudabile, prezintă frumos și convingător problema. De ce-l consider eronat? Din două motive: 1. Contrazice unele afirmații mai vechi dintr-o scrisoare semnată chiar și de Monahul Sava, în care se afirma că nu doar mirenii participau la slujbele părinților atoniți care au întrerupt pomenirea pe vremea Patr. Atenagora, ci și cei care pomeneau (se înțelege că sunt clerici), cu condiția să nu-l pomenească atunci când vin în mănăstire. În plus, se spune acolo că toți mirenii erau primiți la Potir, se înțelege că fără condiții. Deci nicidecum nu a fost vorba să fie primiți ca și catehumeni, cum spune autorul acum. 2. Întregul articol se bazează pe confuzia între erezia ca învățătură greșită menționată în canonul 15 și erezia ca grupare condamnată și configurată în afara Bisericii. De aici se pun în aplicare principii greșite de delimitare de eretici, care ar trebui să intre în acțiune doar în limitele ereziilor anatematizate, după cum am scris detaliat în articol.

    joi, 21:22:27, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Da, am scris invers. Rusofilii sau rusofonii sunt ăia de est, iar rusofobii cei din partea vestică a țării.

    joi, 20:32:16, 3 martie 2022

  • andrei-d

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Rusofilii nu sunt ăștia din est? Donețk și Lukansk? Iar rusofobii cei din vest, adică neonazistii din Lvov, denumiți și Batalionul Azov?

    joi, 20:25:41, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    E simplu. Cei din est (ucrainenii) au trimis batalioanele asupra celor din vest (rusofoni).

    joi, 17:41:54, 3 martie 2022

  • andrei-d

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Culmea, de ce ortodocșii din est și nu cei din vest, care sunt pe teritoriul batalionului Azov? Ei sunt în zonele ce stârnesc revoltele împotriva celor din est…estul e cel pentru care, cel puțin teoretic, au întrat rușii în Ucraina. Sau cel puțin unul din motive.

    joi, 17:37:40, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu stau să fac o recenzie a profețiilor Părintelui. Cine vrea este liber să le creadă, nu sunt așa de tranșant împotrivă. Eu personal nu am încredere. Cât privește declarația despre catolici și ortodocși, e filmată, se poate vedea cum o spune. Dacă e de folos cuiva ce spune pr. Elpidie, slavă Domnului! Eu prefer să mă țin deoparte pt motivele invocate și o neîncredere de fundal.

    joi, 12:22:49, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Mi se pare corectă decizia lui Vlad. Se vede limpede că puneți problema în diferite moduri ciudate cu concluzii răstălmăcite și absurde, ceea ce nu duce la răspunsuri edificatoare. Am rezumat conceptul de sealioning, ca să fie înțeles pe românește. Cum pot eu să răspund la nesfârșit la întrebări ridicole, care duc în derizoriu problematica? V-a oferit o soluție de ieșire rezonabilă fără de care cred că nu are sens continuarea polemicilor.

    joi, 12:19:02, 3 martie 2022

  • Radu vasile Spinu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Știm clar că o Elpidie a spus că ne vor face o ispita ori copii și în câteva săptămâni au făcut vaccinul pt copii antivirale.Stim că a spus că atunci când vor vrea sa vaccineze copii antivirale va intervenii Dumnezeu cu război.A început războiul Daca a spus că catolicii vor devenii ortodocși și ortodocși vor fi mai ortodocși asta nu înseamnă că iese din cadru ortodox ci că a vrut sa arate gravitatea a ceea ce se va întâmpla.

    joi, 11:28:05, 3 martie 2022

  • Mihai

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Într-adevăr cam de neînțeles această întrerupere a pomenirii, din ceea ce știm încetarea pomenirii se aplică în cazul abaterilor dogmatice și ereziilor și schismelor vădite, ceea ce nici Chiril nu este străin de erezii, dar că sa invoci un alt motiv de a pune Canonul 15 I-II Constantinopol în aplicare…

    joi, 11:16:24, 3 martie 2022

  • Lin

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Părinte Lavrentie,mă iertați. Am o rugăminte: Vă rog să nu dați curs intenției d-lui Vlad de a mă supune ,,triajului epidemiologic”,adică de a comenta numai pe un anumit culoar/secțiune,ca la Kaufland,ştiți…,unde se pun ziduri despărțitoare,iar pe un culoar/secțiune unii,pe altul alții… NU E CREŞTINEŞTE! În alt doilea rând,vreau să atrag atenția că Patriarul Rusiei,invocă pt. întreruperea pomenirii motive ce țin de credinťă sau de dreptate(spuneți dvs.),mai exact ,,de erori doctrinare sau canonice”(spune Patriarhul),deci nu pt.o erezie Condamnată ecumenic sau cum spuneți dvs. pt. O EREZIE DESPRINSĂ DE BISERICĂ… Vă mulțumesc,în eventualitatea că îmi veți publica în continuare comentariile…

    joi, 10:21:42, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Păi, trebuie respectată regula locului. Sau măcar invocate motive corecte, că dorește altă formă de pomenire, nu că ÎNTRERUPE pomenirea lui.

    joi, 09:07:59, 3 martie 2022

  • Darius

    la articolul Patriarhia Moscovei: oprirea pomenirii Patriarhului fără motive doctrinare sau canonice este schismă:

    Mă iertați! Dar de ce este schisma, din moment ce numai în Biserica Rusă este tradiția ca Patriarhul sa fie pomenit la fiecare slujba atât de episcop, cât și de preoți? Nu ajunge pomenirea doar a PF Onufrie, așa cum e tradiția în alte Biserici Locale?De exemplu, Episcopul Husilor nu pomenește Patriarhul, ci numai pe Mitropolitul Moldovei și este totul okay

    joi, 09:05:23, 3 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Nu înțeleg care este întrebarea, nu e formulată clar. Cine cu cine este sau se presupune că ar fi în comuniune? În general, întinarea prin comuniune, care presupune ceva rău, intervine când e vorba de erezii condamnate. Aceasta este singura părtășie interzisă. În cadrul Bisericii, chiar dacă există abateri, comuniunea se realizează pe crezul ei, nu pe credințele personale publice sau lăuntrice ale fiecăruia. Însă, repet, nu am înțeles care este întrebarea.

    miercuri, 19:37:15, 2 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Iertați părinte , păstrând o logică simpla , cei ce sunt in comuniune cu cei ce accepta învățătură de credință a episcopului , preoți SI consilieri ca fii duhovnicești unii altora , nu sunt toți în aceeași barcă , SI cu toți ce sunt in comuniune cu ei , iar când ajungem la mireni nuai este valabilă regula întinării prin comuniune ,? Mulțumesc .pentru răbdare !a iertați !

    miercuri, 19:27:36, 2 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    @Vitgil Gunoiul (2 martie 2022 15:21) Nu înțeleg de ce vă adresați mie (probabil) într-o replică pt Sara. Ea nu e preot sau monah. Nu pot să acuz pe un preot că este ecumenist și la un gând cu episcopul pt simplul fapt că e consilier sau preot. Cel mai probabil, funcționarii din episcopii sunt de acord cu ierarhii lor, dar își manifestă această adeziune prin cuvinte și fapte, nu prin pomenirea de la slujbe. Așadar când cineva se declară de acord cu Sinodul din Creta sau neagă întrunirea condițiilor pentru întreruperea pomenirii nu pot avea comuniune cu unul ca acesta pt că am decis să iau atitudine față de episcop pentru ecumenism și bineînțeles că nu pot să-i tratez altfel pe cei îi susțin acțiunile și opiniile. Mai simplu spus, respectând canonul 15, întrerup comuniunea cu oricine propovăduiește aceeași erezie (ecumenismul) cu capul descoperit și în public. Atitudinea corectă a fost explicată în 2017 de Pr. Teodor Zisis și de Pr. Evstratie, duhovnicul de atunci al Monahului Sava. Un rezumat poate fi citit pe Ortodoxia mărturisitoare.

    miercuri, 15:57:45, 2 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Iertați părinte , daca sfinția voastră participați la o liturghie cu un episcop participant la Creta , greșiți , iar daca la alta liturghie vă rugați cu consilierii episcopului nu greșiți , ? Consilierii sau alți preoți care pot fi chiar fii duhovnicești ai episcopului , au alta credință ,decât cea a episcopului lor , SI pe cale de consecință , fii duhovnicești ai acestor preoți nu au aceeași credință cu cea a duhovnicului lor ?,care e diferenta , cine greșește ?

    miercuri, 15:21:09, 2 martie 2022

  • dor

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    mai exact, trauma sufleteasca/duhovniceasca a unor ieromonahi greci, dupa vaccinare, marturisita de P. Sava Aghioritul: https://rumble.com/embed/vnxrzo/?pub=njyi1

    miercuri, 15:20:42, 2 martie 2022

  • Andrei

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Doamne ajuta Virgil! (sau Vitgil?). E foarte buna aceasta atitudine de marturisire a credintei in acest veac de apostazie, si apreciez foarte mult acest lucru. Asta arata ca mai sunt oameni cu duh viu, cu credinta vie! Dar pe langa aceasta virtute, e necesara si dreapta socoteala. Eu sunt impotriva sinodului din Creta, a ecumenisumului, a schismei din Ucraina, si multi altii cred la fel. Dar trebuie sa vedem ce au facut Sfintii in situatii asemanatoare. Cel mai bun exemplu sunt sinoadele ecumenice, si pentru asta trebuie sa citim Istoria Bisericii. Si astfel vazand ce au facut Sfintii in situatii asemanatoare, NU VOM GRESI! E o carte pe care am recomandat-o si altora, a parintelui Epifanie Teodoropulos „Cele 2 extreme, ecumenismul si stilismul”, o carte extraordinara. Daca vrei si poti, citeste-o. Mantuire!

    miercuri, 14:49:02, 2 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Vă rog să înţelegeţi că acesta a fost ultimul dvs comentariu pe blogul nostru, cu excepţia (eventuală) a celui pe care vi l-am cerut ca o dovadă de bună-credinţă şi care trebuie să cuprindă toate argumentele dvs legate de subiect, articulate în mod coerent. Dacă preţuiţi activitatea acestui blog şi doriţi să participaţi în continuare la conversaţie, vă rog să găsiţi răgazul necesar pentru ceea ce aştept de la dvs şi să vă abţineţi de la orice altă intervenţie până la acel moment. Iertaţi-mă!

    miercuri, 13:39:45, 2 martie 2022

  • Sara

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Foarte bune precizări și necesare. Mulțumesc de clarificări.

    miercuri, 13:26:37, 2 martie 2022

  • Mihai

    la articolul Trăsăturile ereziei necondamnate din canonul 15 I-II:

    Din păcate ei ecumenistii categorisesc Canonul 15 I-II Constantinopol că fiind schismă

    miercuri, 13:20:47, 2 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Îmi cer iertare că intervin iarăşi,dar o fac doar pt. a clarifica un aspect ,pt. a nu da loc interpretărilor şi ca o completare la subiectul ,,anatemei”. ,, Sf.Ap.Pavel spune să fie anatema cine nu iubeşte pe Domnul Iisus. Ar trebui înțeles la propriu acest lucru,să întrerupem efectiv comuniunea cu cel ce nu iubeşte pe Domnul?”,întrebați dvs…. Am răspuns mai sus ,dar vreau să completez pt. clarificare… Da,ar trebui la propriu întreruptă comuniunea cu cel ce nu iubeşte pe Domnul,vorbesc în contextul discuției noastre. Adică din perspectiva acceptării ereziei. ,,Cine nu iubeşte pe Domnul Iisus”,în acesta caz,se încadrează la citatul din Gal. (1;8),căci cine este în erezie,cine este împotriva adevărului,cine se împotriveşte adevărului,cine îl refuză şi-l respinge,este clar că nu-L iubeşte pe Hristos Domnul,care este însuşi Adevărul.Adică,altfel spus,refuză comuniunea cu Adevărul el însuşi;el însuşi se desparte de Adevăr,petrecând în erezie. În cazul acesta şi noi întrerupem comuniunea cu el,pt. că nu putem fi şi cu Domnul,în Adevăr , şi în erezie,cu ecumeniştii. Deci,la propriu trebuie întreruptă comuniunea cu cel ce nu iubeşte pe Domnul,pt. motivul că este ecumenist sau în erezie. Nu poți fi unit şi cu Hristos şi cu erezia… Erezia este cea care mă desparte de el,motivul pt. care mă delimitez de el/întrerup comuniunea cu el… În ceea ce priveşte felul cum a abordat subiectul anatemei Păr. Theodoros Zisis,mie mi se pare f. corect. Părintele face o legătură sau abordează acest subiect (al anatemei) la un loc cu ideea de renegare şi de afurisire,în contextul întreruperii pomenirii/comuniunii. Adică spune,parafrazez: dacă noi vă aducem altceva decât ați primit,adică erezia ecumenistă în cazul de față,atunci să nu ne ascultați,să ne anatemizați,să ne renegați şi să ne afurisiți.Toate acestea le foloseşte cu sensul de a întrerupe comuniunea sau de a ne îngrădi de erezie. Nu cred că dânsul (sau eu care îl citez pe dânsul) îndeamnă la ,,a da anatemei de unii singuri pe oricine schimbă ceva în dogmă”,cum insinuați dvs. Dânsul îndeamnă la îngrădirea de erezie,la întrerupera comuniuni,la îndepărtarea de cel care aduce altceva decât ați primit.Adică în sensul acesta vorbeşte. Adică nu se substituie unui Sinod,nu uzurpă instituția Bisericii,atunci când vorbeşte de anatemă,citându-l pe Sfântul Apostol Pavel sau eu citându-l pe Sf. Cosma Etolianul. Crede că Părintele Theodoros ştie care sunt atribuțiile Sinodului şi care ale dânsului. Nu cred că e vorba de confuzie aici sau de ,,inconsecvență” ,cum afirmați dvs. sau cum mă acuzați pe mine,dacă vreți. Este vorba că dvs.faceți aceste afirmații, pt. că nu acceptați un alt mod de înțelegere al problemei diferit de al dvs. sau care nu se încadrează modului/şablonului dvs. de înțelegere.

    miercuri, 11:45:42, 2 martie 2022

  • dor

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    P. Elpidie – Toți românii, să se roage si in pragul catastr. mondiale-2 interviuri.docx: https://cloud.degoo.com/share/HHGtn9jCIg-SZdrku6km5g Trauma ierom. grec vaccinat-text.docx: https://cloud.degoo.com/share/giCsvLtQ1CBMcPSfLGTY8w

    marți, 23:54:11, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu țin la epitetul de „nedeplină”, care să fie înțeles că nu e erezie. Am scris și contextul, adică nu se referă la o grupare ruptă de Biserică, adică nu e condamnată. Deci nu e la fel folosit termenul ca în celelalte canoane. Dar asta nu înseamnă că e mai puțin învățătură eretică. Ceea ce-i lipsește este condamnarea, care presupune obligativitatea de a intra în comuniune cu respectivii eretici, fapt care ar echivala cu acceptarea ereziei lor. În cazul unei erezii necondamate, care nu s-a constituit într-un grup separat, comuniunea cu cei ce o propovăduiesc nu este sancționabilă, doar este lăudabilă întreruperea pomenirii la slujbă, fără o obligație canonică. Dacă ar fi fost vorba de comuniunea cu un eretic condamnat, trecerea peste excomunicarea lui ar fi însemnat defăimarea renegării, deci acceptarea ideilor respectivului. În cazul unui eretic încă necondamnat, aflat în Biserică, intrarea în comuniune cu el nu reprezintă acceptarea ideilor lui eronate și nici participarea la o slujbă fără har. De aceea și canonul 15 vorbește de ruperea comuniunii strict cu episcopul locului (după cum spune Pr. Teodor Zisis în cartea sa despre îngrădire la pct II.1.a) și nu obligatorie. Că tot m-am lungit, Pr. Teodor, în cartea menționată mai sus, la subcap. II.1 vorbește de „episcop eretic sau cu cuget eretic” parcă pt a sublinia că nu poate fi exprimată perfect eroarea dogmatică în cauză. E evident că nu e vorba de cuget în sensul de gând ascuns. Cu iertare!

    marți, 22:20:40, 1 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Iertați părinte , o singură întrebare am : daca nu este vorba decât despre o erezie nedeplina in canonul 15 l- ll atunci ea nu mai este erezie , sau erezie necondamnata ! Mulțumesc ,mă iertați ! Nu mai trebuie sa te separi de cei ce o propovăduiesc SI de cei dimpreună cu dânșii ?

    marți, 21:57:07, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Am răspuns destul de lacunar din motivele invocate. Deci nu înțeleg de ce vorbiți de evitare a răspunsului când eu am spus explicit că scriu doar în mare și că voi detalia dacă voi considera necesar. Nu am scris că ar fi greșit faptul că ar fi sancționată de canonul 15 o erezie încă necondamnată; deci nu pricep reproșul. Iarăși, nu am scris de erezie mare sau mică, ci nedeplină, adică nu se constituie într-o grupare separată de Biserică, așa cum este înțeleasă și definită de toate celelalte canoane; asta nu înseamnă că e mai puțin erezie, nu am scris asta. Nu am scris că păcatele mici nu trebuie spovedite, chiar dacă ele fac o diferență în pocăința necesară pentru ele. Deci mi-au fost puse în gură numai lucruri pe care nu le-am spus și vă iert. Dar nu văd cum poate exista un dialog onest în aceste condiții. Sunt perfect de acord cu modul în care e descrisă oprirea pomenirii. Am făcut doar o precizare și rectificare pt că am folosit greșit niște expresii („erezie” și „propovăduire a unei erezii noi”). Din asta nu intenționez să ajung în alte și alte probleme cu încrâncenare.

    marți, 20:45:45, 1 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mă iertați , eu va răspund la orice întrebare , d- voastră nu procedați la fel , evitați răspunsuri simple care nu necesita explicații , (cel puțin pentru mine ). Daca 15 l-ll , condamna o erezie dogmatica necondamnata este ceva greșit ? Oare nu aici este cheia ? De ce atâta lupta în răstălmăcirea acestui canon ? Acest canon tocmai da posibilitatea celor ce vor de a întrerupe orice comuniune cu cei ce propovăduiesc erezia , SI cu cei împreună cu aceștia, care bineînțeles o accepta că buna . Dar cel mai dureros lucru este ” erezie deplină ” , m- ați pierdut , erezia poate fi mare sau mica ,deplină sau nedeplina , nu e tot erezie , păcatele mici nu mai trebuie spovedite , mă iertați .

    marți, 20:06:27, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Îmi cer și eu iertare. Nu-mi place felul cum e pusă întrebare și nu cred că există dispoziție de a primi un răspuns, totuși am să scriu ceva foarte pe scut. Intenția mea era de a face diferența între erezie condamnată și necondamnată. Toate canoanele folosesc termenul de eretic sau erezie cu referire la o eroare dogmatică, grup sau persoană condamnate de Biserică și excomunicate. Doar canonul 15 utilizează cuvântul erezie pentru o abatere dogmatică încă necondamnată. Conceptul de erezie presupune în primul rând o învățătură, dar și o grupare formată în jurul ei desprinsă de Biserică, de aceea am spus că e impropriu, adică nu e vorba de o erezie deplină. Ar mai trebui precizat că în canonul 15 nu e vorba de erezii condamnate, ci osândite/sancționate de Sinoade sau de Părinți. În cazul ereziilor condamnate, când cineva (un episcop) le-ar propovădui pe față, procedura ar fi de (re)primire în Biserică. Un caz elocvent îl reprezintă iconoclaștii din a doua perioadă, care au fost reprimiți prin mirungere și lepădarea ereziei la Sinodul din 843. Deci în canonul 15 e vorba de erezii menționate în treacăt la Sinoade sau înfruntate de Sfinții Părinți. Spre exemplu, ecumenismul intră în contradicție cu alineatul despre una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică introdus de Sinodul II Ecumenic, deși nu este pusă o anatemă asupra lui. Dacă va fi cazul, am să revin asupra acestui subiect mai pe larg, cu alte detalii.

    marți, 18:53:49, 1 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mă iertați părinte , nu mai înțeleg nimic , Pidalionul este greșit ? Dogmele greșite nu sunt erezii ? Pot exista greșeli în Pidalion , sau exprimări confuze ? Pina unde poate merge dorința de a nega evidențele ? Mă iertați!

    marți, 17:40:20, 1 martie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Andrei dragule ,la ce sfânt ai văzut dumneata învățând calea de mijloc , (a celor căldicei ) , când este vorba de adevăr nu mai exista a treia cale ( de mijloc ) , depinde ce dorești , SI pe cine vrei sa urmezi , mă ierți !

    marți, 16:39:26, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Domnule Vlad,nu mai are rost… Vă mulțumesc!

    marți, 16:34:56, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    – Ce poți să mai spui?… Vă tot mutați de la una la alta,dar n-ar fi o problemă… Problema e că nici nu vă interesează ce răspunsuri primiți.Căutați doar a vă justifica propria opinie. Acesta nu-i un dialog sincer,aveți dreptate. Eu unul m-am săturat… Dacă sunteți sincer veți găsi răspunsul şi la ultima întrebare,în cele scrise mai sus sau /şi cu alte ocazii… Tot timpul vă eschivați în a tranşa un subiect,iar asta denotă lipsă de sinceritate… În fine,e opinia mea… Mă iertați şi Dumnezeu să ne ierte!

    marți, 16:33:38, 1 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Am tot reflectat cu privire la un articol de follow-up pentru acesta şi mi-am dat seama că ceea ce voiam să scriu ar fi fost citit într-o cheie muuuult prea pro-rusă, deşi eu unul simt că ruşii nu ar vedea-o deloc aşa. În continuare insist că există un deficit acut, acut de înţelegere a poziţiilor beligeranţilor, dar nu e neapărat datorat ignoranţei, cât alegerii intenţionate de a ignora dreptatea celuilalt. Am fost foarte surprins să descoper prin Rod Dreher o conferinţă din anul 2015 a profesorului John Mearsheimer, o adevărată somitate a ştiinţelor politice, care spune lucrurilor pe nume şi contextualizează foarte pe aproape de poziţia în care mă găsesc şi eu. Invit pe oricine (cunoscător de engleză) să urmărească atât prezentarea cât şi sesiunea de răspunsuri. https://www.youtube.com/watch?v=JrMiSQAGOS4 Pe de altă parte, situaţia din Ucraina este, în opinia mea, rodul dorinţei Rusiei de a repune în discuţie întregul sistem de securitate din Europa, deci depăşeşte subiectul Ucrainei. Prof Mearsheimer însă atinge multe dintre elementele de interes ale zilelor noastre, inclusiv chestiunea conflictului civilizaţional. Nu se referă la chestiunea identitar religioasă a schismei ucrainiene, care s-a acutizat mult după momentul conferinţei şi care, în opinia mea, este folosită de Rusia ca pretext identitar, după cum am scris în răspunsul iniţial. Sunt multe alte elemente de avut în considerare, dar cred că prelegerea de mai sus reprezintă o bază suficient de articulată încât să fim sau să nu fim de acord, dar la obiect şi în mod util pentru o dezbatere necesară. Doamne, ajută! PS: În completare, oglinda europenistă: https://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document/EPRS_BRI(2022)729282

    marți, 15:59:43, 1 martie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Intervin cu rugămintea necesară să vă formulaţi poziţia într-un singur comentariu, pe care urmează să îl postez sub forma unui articol, acolo unde, în secţiunea de comentarii, vom purta toate aceste conversaţii pe care dvs le consideraţi necesare.  Insist asupra acestei rugăminţi întrucât ceea ce faceţi dvs seamănă nepermis de mult cu o anumită formă de trolling, numit sealioning, asupra căreia am mai avertizat şi care nu mai poate continua!   https://en.wikipedia.org/wiki/Sealioning sau https://medium.com/digital-diplomacy/welcome-to-advanced-trolling-sealioning-9bfb78fb1f51 Drept urmare, ca o dovadă de bună-credinţă din partea dvs, am aşteptarea să vă verificaţi activitatea pe blogul nostru (disponibilă din secţiunea Activity a profilului dvs de comentator) şi să vă sistematizaţi şi publicaţi poziţia adoptată de dvs cu privire la subiectul întreruperii pomenirii/comuniunii.  Vom continua discuţia din acel punct, la un articol dedicat poziţiei dvs, dat fiind că aglomeraţi excesiv celelalte articole pe acest subiect pe care îl consider central pentru blogul theodosie.ro şi pentru care urmează să creez o secţiune separată pe blog.  Dacă vă preocupă acest subiect cu adevărat şi găsiţi răgazul să vă puneţi ordine în gânduri şi să le aşterneţi în scris, articolul dvs va fi cuprins în respectiva (viitoare) secţiune a sitului nostru.  Vă rog să aveţi în vedere şi ceea ce am scris în acest comentariu. Vă mulţumesc pentru înţelegere! Iertaţi-mă!

    marți, 14:05:17, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mda, un răspuns în stil sectar. Denaturarea spuselor unor Părinți sau Sfinți și a cuvintelor Scripturii. Îmi faceți proces de intenție că aș pleda pentru dragoste în detrimentul dreptei credințe. Pur și simplu aiuritor. Cum pot să cataloghez acest gest??? Tocmai atitudinea asta mi se pare păguboasă. Am cerut un lucru simplu: unde spune Pr. Teodor să rupem comuniunea cu cei ce-i pomenesc pe pseudoepiscopi?

    marți, 13:40:03, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte Lavrentie,acesta e unul din motivele pt. care am ținut tot timpul să citez de la Păr. Theodoros… Cu mine puteți face ce doriți sau cum doriți ,dar eu vă sugerez să faceți acelaşi lucru cu Păr. Theodoros căci sunt chiar vorbele dânsului. Întrbați-l pe dânsul ce mă întrebați pe mine… Sau pe Sfântul Apostol Pavel,cum de îndrăzneşte să anatematizeze singur… Sau pe Sfântul Cosma Etolianul care spune pe deasupra că avem şi poruncă pt. asta. Întrebați-l dvs. de unde are poruncă,că doar un Sinod poate să facă asta… ,,Sfântul Apostol Pavel spune să fie anatema cine nu iubeşte pe Domnul Iisus…”,spuneți. Părinte Lavrentie,chiar şi evidența o negați?!Sau Scriptura?!Sunt cuvintele Scripturii…De ele se foloseşte Păr. Theodoros… ,,Dar:chiar dacă noi sau înger din cer v-ar propovădui altceva decât ceea cev-am binevestit noi,să fie anatema!” Gal (1;8) ,iar în versetul 7 accentuează :,,…ci numai că sunt unii care vă tulbură şi vor să strice Evanghelia lui Hristos”. Şi,spuneți dvs. că în erezie fiind sau îmrățişând-o ,iubeşti Adevărul? Ce legătură are Adevărul cu erezia? Despre ce vorbim… ,,…Adevărul şi Dragostea,în esența lor,sunt una şi aceeaşi:Hristos. Cine doreşte să se mântuiască,trebuie să meargă nu numai pe calea iubirii,ci şi pe calea adevărului. Pe când a manifesta ,,dragoste şi milă” față de rătăciri ïnseamnă A TRĂDA ADEVĂRUL şi,prin urmare,A TRĂDA DRAGOSTEA.” Deci despre ce vorbim?!……. Sfântul Apostol Pavel scrie că ,,dragostea se bucură de adevăr”… Eşti în erezie şi iubeşti Adevărul? Adică pe Hristos Domnul?! Dvs. ştiți……….

    marți, 13:27:19, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Sf. Ap. Pavel spune să fie anatema cine nu iubește pe Domnul Iisus (1Cor. 16:22). Ar trebui înțeles la propriu acest lucru, să întrerupem efectiv comuniunea cu cel ce nu iubește pe Domnul? În plus, el se adresează comunității corintenilor. De ce nu s-ar înțelege că anatema ar trebui să o dea ei ca Biserică? Pt că, atunci când se referă la excomunicarea desfrânatului sfidător din miljocul comunității le cere să-l dea satanei „adunându-se ei și duhul lui” (cf. 1Cor. 5:4). Deci nici anatematizarea nu se face așa, de persoane individuale după bunul plac. Un alt aspect: unde scrie Pr. Teodor că trebuie sau putem să ne îngrădim de cei aflați în comuniune cu pseudoepiscopii? Că văd că e ușor să-l faci să spună ce nu spune. În fine, mai-nainte era vorba că doar un Sinod poate da anatemei, acum că fiecare în parte. Puțină consecvență se poate?

    marți, 12:29:03, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Fac apel din nou la Păr. Theodoros căci dânsul răspunde f. bine la această întrebare. ,, Noi avem O PORUNCĂ ce spune să anatematizăm PE ORICINE ADAUGĂ SAU NU CREDE ÎN CEVA MIC din cele pe care le-au legiuit Părinții Bisericii noastre.” Sf. Cosma Etolianul. ,,Dar şi noi sau înger din cer dacă vă bine-vesteşte altceva decât v-am bine-vestit,să fie anatema!” Gal.(1:8) Păr. Theodoros explică: ,,Pavel ,Apostolul care s-a urcat la cer,gura lui Hristos,ne spune că,dacă eu sau înger din cer schimbăm cele pe care le-ați primit,atunci nu numai SĂ NU NE ASCULTAȚI,SĂ NU FACEȚI ASCULTARE,CI SĂ NE MAI ŞI ANATEMATIZAȚI. Împreună cu sfânta neascultare să ne renegați şi să ne afurisiți (să ne scoateți din comuniune sau altfel spus să nu păstrați comuniunea cu noi, ,, să ne renegați, să ne afurisiți”,în sensul de a ne despărți de voi,în înțelesul de a întrerupe pomenirea/comuniunea cu noi. Lucru care ne este îngăduit de Biserică,ca o măsură temporară,până când ea însăşi va purcede la ,,cercetare sinodicească” şi eventual condamnarea şi anatematizarea celor vinovați,dacă aceştia nu se vor pocăi. Oricum ,de facto,ecumeniştii sunt deja sub anatema-după învățătura Sfântului Ier. Teofan Zăvorâtul.Ei deja sunt despărțiți de Biserică,spune dânsul.Adică înțelegem că nu sunt în comuniune cu Hristos,lucru urmărit de creştini.Sunt despărțiți de Sfinții Părinți. Faptul că eşti despărțit/excomunicat/adică nu eşti în comuniune cu Biserica (soborniceşte vorbind),cu Hristos,cu Sfinții şi cu cei care întrerup pomenirea sau comuniunea cu tine (lucru îngăduit de Biserică înainte de cercetarea sinodicească ) te pune de fapt în postura de excomunicat,de afurisit,de scos /exclus de la comuniune-din cauza ereziei). Deci ,în sensul acesta vorbeşte Păr. Theodoros Z. Întreruperea comuniunii este echivalentul anatematizării,renegării,afurisirii,neascultării sfinte,delimitării de păcat,de erezie,de lucrarea drăcească. ,,Să ne afurisiți,să ne renegați,să ne anatematizați”,să ne afurisiți,să vă delimitați de noi,să întrerupeți pomenirea/comuniunea cu noi,pt. că noi nu vă aducem/bine-vestim ceea ce ați primit până acuma. Pt. că noi nu suntem în comuniune cu Hristos. Nu suntem cu Adevărul sau în Adevăr,ci în erezie… Astea se întâmplă înainte de cercetarea sinodicească. Acestea reprezintă o formă de apărare a organismului față de boala ereziei dacă vreți…O reacție a lui față de boală/erezie… Pentru o înțelegere mai exactă în contextul dat ,a se vedea punctul 3.Întreruperea pomenirii episcopilor care propovăduiesc o erezie este sfântă neascultare …şi punctul 4.Eclesiologie şi soteriologie primejdioase,din lucrarea Părintelui : ,,Chiar şi în rătăcire cu Biserica?”.

    marți, 11:59:57, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Asta spun și eu în mare, că erezia nu va fi înlăturată stând noi cu mâinile-n sân. Însă e o diferență între a ne delimita noi și a izola erezia, adică pe ierarhi și cei de un cuget cu ei. Una este să rupem comuniunea cu toți, socotindu-i eretici sau părtași la erezie, și alta e să întrerupem pomenirea doar a ierarhului, fără a ne desprinde de restul clericilor și credincioșilor. Ruperea comuniunii cu toți o înțelegeam justificată prin îndemnul de a da anatemei pe toți. Mai precis, pe ierarhi și pe toți cei în comuniune cu ei, că asta înseamnă efectiv anatema. Nu înțeleg bine cum au fost încadrate, ce însemnau citatele de la Ap. Pavel și Sf. Cosma în contextul întreruperii pomenirii.

    marți, 09:44:22, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu ,Părinte… Am mai scris/răspuns de altfel la acest aspect… Noi nu suntem,Sinod. Nu ne putem substitui unui Sinod… Ce putem face noi,până ce Biserica va rezolva problema…,este să ne facem datoria,să facem ce ține de noi,lucrarea noastră,care printre altele constă şi în aceasta:să ne delimităm de erezie,să ne îngrădim de ea,să o izolăm,să ne punem la adăpost,pánă când maica noastră Biserica va izbândi şi vaînlătura din aria ei erezia. Dar să nu uităm că Biserica nu este un lucru abstract,ci Biserica suntem noi (şi noi…).Iar ea nu va face nimic fără implicarea noastră…Este nevoie de noi pt. a eradica erezia,de implicarea noastră… Lucrurile nu se vor aranja de la sine,nu se vor mişca de la sine,dacă mădularele nu vor acționa… Biserica este un organism viu,iar ca orice organism viu,atunci când se îmbolnăveşte,suferă,pătimeşte…

    marți, 09:33:02, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu am făcut un comentariu ironic despre cele scrise în legătură cu conștiința sobornicească, ci am întrebat foarte serios și repet: Din citatul de la Sf. Cosma, de la Ap. Pavel și din alte surse, înțelegeți că trebuie să dăm anatemei de unii singuri pe cei ce schimbă ceva din dogme?

    marți, 08:59:12, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Când am scris eu comentariul PS dvs. nu era pe pagină… Da…,cum am spus,în asta constă diferența de abordare a problemei între Păr. Theodoros (care este pt. iconomie)şi Păr. Sava(care este pt.acrivie)… . În legătură cu ,,conştiința sobornicească”,este un comentariu ironic…bineînțeles. Fiecare să tragă concluziile singur din ceea ce învață Sfinții Bisericii… PS:categoric conştiința lor e sobornicească…,iar citatele le aparțin… Eu le-aş încadra corect,nu în răspăr…

    marți, 08:55:02, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Să înțeleg că a avea conștiință sobornicească înseamnă a da anatemei de unii singuri pe oricine schimbă ceva din dogme? Că asta cere Ap. Pavel, Sf. Cosma și Biserica în general? Am făcut ulterior în comentariu un PS care probabil nu a fost văzut.

    marți, 08:19:22, 1 martie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu ştiu dacă sunt diferențe esențiale,dar cred că este irelevant pt. tema discuției noastre,întru-cât Can.15 l-ll nu condiționează întreruperea pomenirii de astfel de detalii… Canonul face referire la ,,sfinte sinoade” (Ecumenice sau Locale ) şi la ,,Părinți”… Sinodul de la Lateran nu e trecut nici în Pidalion,apropo de ecumenicitate… Bineînțeles,el are importanța lui… Ecumenismul este anatematizat şi de un Sinod-ROCOR! Nu cred că e lipsit de importanță.Canonul face referire la codamnarea ereziei,pur şi simplu,nu spune că doar de un Sinod Ecumenic!!! ,,A fost dată o normă dogmatică doar pt. arealul lor,nu pt. toată Biserica”,spuneți. Arhiep. Vitalie de Montreal spune aşa:,,De jure Anatema care a fost dată de noi are un caracter strict local al ROCOR,dar de facto (de fapt) are o semnificație istorică imensă,pe plan universal,istoric şi ecleziastic…”. Fiecare să înțeleagă după conştiința sa… …………………………………….. O conştiință patristică,sobornicească: ,,Noi avem porunca ce spune să anatematizăm pe oricine adaugă sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Părinții Bisericii noastre”-Sfântul Cosma Etolianul. Ce diferență între teologia de azi şi teologia de altădată…

    marți, 02:29:54, 1 martie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    În privința Sf. Maxim este de precizat că pe vremea lui Sinodul de la Lateran era considerat ecumenic pt că a participat și un episcop din Ierusalim, iar restul Patriarhiilor erau în erezie și au fost condamnate și episcopii caterisiți. Pe când Sinodul ROCOR nu a emis nici o dispoziție de caterisire sau condamnare efectivă a ereziei ecumeniste. A fost dată o normă dogmatică doar pt arealul lor, nu pt toată Biserica. Cred că sunt diferențe importante, esențiale. PS: Ce vreau să subliniez este că întreruperea pomenirii este permisă înainte de condamnare sinodală, asta e clar; dar nu trebuie însoțită de punerea unor ziduri definitive între cine cu cine este în comuniune. Se poate opri pomenirea episcopului și atât, fără alte părtășii la erezie.

    luni, 22:04:36, 28 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    ,,Orice învățătură greşită dogmatic nu se constituie concret în erezie…”?! Inovație dogmatică =greşeală dogmatică=erezie… Si este echivalentul la :,,Dacă cineva vă bine-vesteşte altceva decât v-am bine-vestit,să fie anatema”.(Gal.1;8) Deci nu e nevoie de ,,o eroare deja condamnată” definitiv de Biserică,pt. ,,sfânta neascultare” sau pt.întreruperea pomenirii. Pe de altă parte,nu cred că Sfântul Maxim a greşit când a luat atitudine împotriva unei erezii necondamnate definitiv de Biserică. Pe de altă parte nu există dubii că ecumenismul nu ar fi o erezie,ci este recunoscută şi condamnată ca atare de toți Sfinții Părinți contemporani. Chiar şi de un Sinod ROCOR 1983. Deci avem şi condamnare sinodală. Ca pe vremea Sfântului Maxim,când Biserica Locală a Romei a condamnat erezia de atunci. Dar oricum este suficient să fie condamnată de Părinți ,conform Canonului 15 l-ll. Mai mult de atât,ecumenismul este panerezie sau poli erezie şi cuprinde în sine toate ereziile condamnate de Biserică. Păr. Theodoros Z. ,,Dincolo de faptul că Sfinții Părinți au condamnat deja această erezie,învățăturile carre stau la baza ei au fost condamnate de Sfinți din vechime şi de vechi sinoade,de Sfânta Scriptură însăşi,fiindcă atacă dogme esențiale ale Bisericii,este chintesența tuturor ereziilor…” . (a se vedea mai mult în ,,Îngrădirea de erezie nu este schismă”,pag.42. PS:Eu nu îndrăznesc să schimb noima Canonului 15 l-ll sau să afirm că :,, foloseşte improriu termenul de ,,erezie” şi de ,,propovăduire a unei erezii,pt. că e vorba de o inovație dogmatică (în fapt erezie n.m.)…” . Părintele Theodoros Z.: ,,…Şi deoarece înclinațiile spre (SFÂNTA n.m. ) NEASCULTARE față de episcopii răi se înmulțesc şi se întăresc,S-A RIDICAT ŞI NIVELUL TEOLOGIC ŞI BISERICESC al celor care susțin că ascultarea de episcopi,de ierarhie,pe care o identifică în mod rău cu Biserica,este obligatorie,chiar şi dacă ierarhia SĂVÂRŞEŞTE ,,GREŞELI”(sau ,,învățătură greşită dogmatic” n.m.), cum numesc liniştitor ereziile,rebotezându-le în cristelnița ecumenismului.(a se vedea mai mult în art. de pe acest site – ,,Chiar şi în rătăcire împreună cu Biserica?”,pag 7.

    luni, 19:13:58, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Comentariul acesta nu este decât dovada că e un dialog al surzilor. M-am referit la cu totul altceva. Vorbele mele au fost distorsionate pur și simplu, fără nici un argument, doar de dragul de a impune o altă viziune. Asta numesc dialog al surzilor. Nu o altă opinie, ci una care rupe mereu șirul și atât. Orice citat ar trebui încadrat corect, să poată fi verificat, nu doar pt a susține propria concepție, fără a putea fi priceput în contextul lui. Eu nu știu de unde este acel citat de la Pr. Teodor și am obosit să tot caut și să dau trimiteri, iar alții să-și permită să folosească argumente luate din vânt. Discuția este că pomenirea episcopului înseamnă o rugăciune care se încheie astfel: Dăruiește-l, Doamne, sănătos… „și drept învățând cuvântul adevărului”. Pus în legătură cu ce afirmă Ap. Pavel despre episcop, se înțelege că acel „cuvânt al adevărului” înseamnă cel încredințat episcopului, nu modul cum îl transmite el. Asta spun tâlcuirile liturgice. Dacă există alte argumente, să le văd. E ușor a spune din burtă că asta înseamnă, dar fără a aduce vreo dovadă. Cât privește citatul de la Pr. Teodor că pomenirea înseamnă identitate de credință cu episcopul, e o afirmație secundară. În acel pasaj scopul urmărit era de a arăta că nu este indispensabilă pomenirea ierarhului pt a fi valabilă Liturghia. În treacăt, spune Părintele că pomenirea înseamnă „în principal” (expresie netradusă în românește, probabil din scăpare, dar nu contează prea mult asta) identitatea de credință, de aceea se face, dar nu este esențială și nu e valabilă atunci când e vorba de pseudoepiscopi, adică propovăduitori ai unei erezii. Deci Pr. Teodor nu spune că există identitate de credință cu pseudoepiscopii, adică cu greșelile lor. Despre celălalt citat nu știu ce să spun, recunosc, cel cu îngrădirea de erezie. Dar ideea este de a aduce argumente și a purta o dezbatere la obiect.

    luni, 17:07:53, 28 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte,mă iertați! Am observat că aveți obiceiul să mă acuzați de nişte lucruri pe care chiar dvs. le comiteți cu mine… Concret,din comentariul de mai sus: În primul rând,dialogul există,dar faptul că nu achiesez la înțelegerea /opinia dvs. vă irită,vă nemulțumeşte şi vă determină să afirmați că nu urmează logica unui dialog. Păi numai dacă intru în logica dvs. dialogul are logică? Nu cred că ne aflăm la Piteşti,în epoca de tristă amintire… Numai acolo avea logică doar logica lor… Eu cred că există şi dialog în contradictoriu,cu intenția de a lămuri nişte lucruri… Ca să vă dau dreptate dvs.,ïn acest dialog,ar trebui să-l contrazic pe Părintele Theodoros Zisis sau …pe alții… Dar eu personal,cred că ceea ce spune dânsul,pe tema discutată este adevărat,adică eu împărtăşesc punctul de vedere a dânsului,care mi se pare identic cu al Bisericii. Mă refer în sens sobornicesc… În ceea ce priveşte citatul de la Păr. Theodoros,nu am avut în vedere că trebuie să-i afurisim pe episcopi (iar aici observ că nu sunteți atent la ceea ce spun,per ansamblu… Căci am spus-o şi altă dată că nu suntem Sinod şi nu ne putem substitui unui Sinod). Pur şi simplu l-am citat pe Păr. Theodoros,care a folosit citatul într-un context similar,dorind să atragă atenția că în mom. în care cineva îți bine-vesteşte altceva decât ceea ce ne-a fost binevestit(în cazul de față erezia ecumenistă),să fie anatema…( Dar asta nu o spune dânsul ,ci Sfântul Apostol Pavel…).Şi adaugă că, împreună cu sfânta neascultare să ne renegați şi să ne afurisiți.(Acolo Păr. vorbeşte la persoana l-a,pt.a nu leza sensibilitatea cuiva…).Nu l-am auzit pe Păr. să afurisească vreodată,dar nici acuzat pt. cele spuse.. Deci ,nu era un îndemn la afurisenie,ci o parafrazare la spusele Păr. Theodoros,pt. a scoate în evidență gravitatea situației…Adică, e un fel de a spune…, pt. a se înțelege cât de gravă este situația .Nimeni nu a îndemnat la anarhie în Biserică. Poate nu am fost foarte atent la formulare… Poate trebuia să fiu mai atent la nuanțe, cum că ,în astfel de cazuri,când erezia este propovăduită cu capul descoperit în Biserică, spune Păr. Theodoros că împreună cu Sfânta neascultare,să mă renegați şi să mă afurisți,dacă săvârşesc un astfel de act… Dar cine spune asta,dar în altă formă?Sfântul Apostol Pavel! Şi,ca şi concluzie,citatul dat de Păr. Theodoros chiar are legătură cu întreruperea pomenirii,tocmai de aceea e şi dat în acel context,în sensul că dacă Sfântul Apostol Pavel spune despre unul care învață altceva decât cele primite,chiar înger din cer de ar fi ,să fie anatema,asta ne îndreptățeşte scripturistic,că suntem datori într-o astfel de situație să ne îngrădim sau să ne despărțim de acela,care ne binevesteşte altceva…

    luni, 16:14:24, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mă simt dator să fac unele clarificări asupra celor scrise mai sus. Pot induce o confuzie între erezie și erezie nouă, între eretic și cel ce propovăduiește o erezie nouă. Orice învățătură greșită dogmatic nu se constituie concret în erezie decât după ce a fost contrată și condamnată definitiv de Biserică. Până atunci, ea poate fi înțeleasă ca eroare și chiar să nu afecteze mântuirea în anumite situații speciale. Mai mult, se poate întâmpla ca cei care le susțin să revină la linia sănătoasă înainte de a fi excomunicați, cum a fost cazul Fericitului Teodoret al Cyrului. Însă, pentru a elimina confuziile, este mai precis să se vorbească de greșeală dogmatică, nu de „erezie nouă”. Această inconsecvență a fost preluată după textul canonului 15, care cred că folosește impropriu termenul de „erezie” și „propovăduire a unei erezii” pentru că e vorba despre o inovație dogmatică, nu de o eroare deja condamnată.

    luni, 15:18:28, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mda, asta dovedește un dialog al surzilor. Adică pur și simplu turnat cuvinte fără șir și fără a urma logica unui dialog. Mai rău, fără a fi atent la ele. Spre exemplu, din citatul dat de la Pr. Teodor, că trebuie să-i afurisim evident nu se referă la oprirea pomenirii, asta fiind de competența unui Sinod. Nu-mi asum mai departe să tot descâlcesc ițe mereu încurcate.

    luni, 14:34:24, 28 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Aşa este,Sfântul Apostol Pavel îi numeşte pe apostol iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Dar nu pe Iuda! ,,La fel ,şi despre epicopi spune că sunt iconomi ŞI TREBUIE SĂ SE ȚINĂ DE CUVÂNTUL CEL CREDINCIOS AL ÎNVĂȚĂTURII (nu de cuvâtul mincinos şi hulitor al ereziei n.m.) şi puternic ai îndemna la învățătura sănătoasă (nu ecumenistă/eretică/anti evanghelică/potrivnică Sfinților Apostoli,Sfinților Părinți n.m.) şi să mustre pe cei potrivnici (nu să facă alianțe cu ei în CMB spre ex. n.m.)”. ,,Până la o caterisire a lui,el este însăcinat să ne îndrume în dreapta credință,chiar dacă nu o face (iar dacă nu o face,până la o caterisire a lui,noi avem datoria să nu primim altceva decât am primit ,nici dacă înger din cer ar aduce ceva diferit,ne spune Sfântul Apostol Pavel,iar Canonul 15 l-ll ne spune că avem datoria de a ne îngrădi de erezia lui,pâna la caterisirea lui,de a nu primi erezia adică şi ,,împreună cu sfânta neascultare,să-i renegăm şi să-i afurisim”,spune Păr. Theodoros Zisis)”. ,,Şi noi ne asumăm sarcina lui,nu abaterile”. Episcopul este supraveghetorul turmei,păstorul ei,garantul/păzitorul învāțăturii sănătoase a Bisericii,dar dacă este lup îmbrăcat în piele de oaie,atunci,, noi ne asumăm sarcina lui” prin îngrădirea de erezia/de abaterile lui,păstrând neatinsă/neschimbată învățătura ce am moştenit-o de la Sfinții Părinți. Ne asumăm sau primim/ascultăm/ne supunem lui dacă e episcop adevărat,dar dacă este lup îmbrăcat în piele de oaie/episcop care propovăduieşte ecumenismul sau episcop ecumenist sau pseudoepiscop cum îl numeşte Biserica ,atunci nu ne asumăm,nu primim,căci aşa ne învață Sfântul Apostol Pavel,aşa ne învață Evanghelia… Dacă nu am proceda aşa,Biserica ar fi înăbuşită de buruienile ereziilor…

    luni, 13:48:35, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Atunci Sava are dreptate, pt că, dacă ești la fel cu episcopul pe care-l pomenești, dacă acela e în rătăcire, atunci ești și tu, orice ai zice și face. Nu ai de ales decât să te îngrădești, altfel ești eretic. PS: Sf. Ap. Pavel îi numește pe apostoli „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”, adică și ai credinței. La fel, despre episcopi spune că sunt iconomi și trebuie să se țină de cuvântul cel credincios al învățăturii și „puternic a-i îndemna la învățătura sănătoasă și să mustre pe cei potrivnici” (Tit 1:9) Prin pomenirea episcopului noi nu ne împropriem ce face el, ci învățătura pe care trebuie să o transmită. Până la o caterisire a lui, el este însărcinat să ne îndrume în dreapta credință, chiar dacă nu o face; și noi ne asumăm sarcina lui, nu abaterile.

    luni, 12:22:11, 28 februarie 2022

  • Andrei

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Sarut mana Parinte! Multa rabdare mai aveti sa le rerererere, explicati, dovediti, aratati altora, care e calea de mijloc! M-a atins si pe mine foarte putin aceasta stare, dar datorita duhovnicului, Sfintiei Voastre si a altor duhovnici, am inteles. Bogdaproste pentru toate!

    luni, 12:12:30, 28 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    De aceea nu ne înțelegem… Părintele Theodoros afirmă categoric că prin întreruperea pomenirii ne îngrădim de erezie. Iar dvs. nu recunoaşteți acest lucru … Părintele afirmă clar că este erezie în Biserică şi că pt. a te îngrădi de ea este necesar să întrerupi pomenirea/comuniunea cu ecumeniştii ,care şi-au ,,externalizat” erezia şi o afişează în mod oficial/legal,cu antet oficial/sinodal/de la amvon/ cu capul descoperit sau cum doriți… Diferența dintre Păr. Theodoros şi Păr. Sava constă nu în faptul că prin întreruperea pomenirii nu te îngrădeşti de erezie ,căci ambii afirmă acelaşi lucru: prin întreruperea pomenirii episcopului ecumenist te îngrădeşti de erezie. Este mai mult decât evident acest lucru! Diferența între cei doi este că Păr. Sava îi consideră pe toți cei care nu întrerup comuniunea ,ecumenişti,iar Păr. Theodoros nu,în sensul că există multe nuanțe care trebuie avute în vedere…Ca de pildă frica,neştiința,lipsa de curaj ş.a.m.d. Dar în acelaşi timp,spune despre aceştia că,contribuie la dăinuirea ecumenismului/ereziei în Biserică,însă fără ai cataloga ca eretici, cum procedează Păr. Sava,motivând (Păr. Theodoros) că aceştia au cuget ortodox … sau cel puțin nu sunt de acord cu ecumenismul.

    luni, 12:00:45, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Am spus că nu și că fragmentați poziția pr. Teodor, care în mod explicit s-a delimitat de Sava și restul atoniților din cauza acestei idei, adică a părtășiei la erezie.

    luni, 10:51:35, 28 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte Lavrentie,am o rugăminte, vă rog să-mi răspundeți la această întrebare: prin intermediul Can. 15 l-ll,prin nepomenirea episcopului,ne îngrădim de erezie (aşa cum învață Păr. Theodoros Z.) sau nu? Nu aş dori să trecem peste acest subiect din nou…

    luni, 10:41:21, 28 februarie 2022

  • Marian

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Ucrainenii lupta, prietene.si noi o sa luptam.mai putin astia care ati vazut numai conspiratii si apocalipse in pandemie.nu intamplator sunteti aceeasi care pupati condurul rusesc.nu i problema, vor lupta altii,in timp ce voi veti vorbi la nesfarsit de sexul ingerilor

    luni, 02:20:03, 28 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Răspund acum ceva pe scurt, dar oricum discuția este deja foarte amplă și probabil greu de urmărit de alții pt că e imprecisă în anumite puncte. Voi reveni cu un comentariu mai amplu în acest sens. Obligația Bisericii se concretizează prin aplicarea unei pedepse celui ce nu se conformează sau măcar o respingere a faptei lui. Spre exemplu, canonul 15 prevede caterisirea celor care opresc pomenirea episcopilor pentru motive oarecare (nedogmatice), dar anulează sancționarea clericicilor care opresc pomenirea pt erezie fără să prescrie vreo pedeapsă pt episcopul care va face asta. În acest cadru, credincioșii care nu opresc pomenirea pt că nu sunt pregătiți suficient dogmatic sau duhovnicește, care trebuie să se ocupe mai mult cu pocăința de păcatele lor decât cu greșelile episcopului nu au vreo vină și nici obligație. Spre deosebire, ereticii trebuie nu doar să se pocăiască, ci să se și desprindă de structura lor și să vină la Biserică prin botez. Ce vreau să spun este că putem specula pe marginea cuvintelor Pr. Teodor, dar trebuie să vedem care este mesajul său real de ansamblu. El nu vede o părtășie la erezie prin pomenirea episcopului, lucru subliniat de nenumărate ori pt a se delimita de poziția Monahului Sava Lavriotul. Hai să fim cinstiți! Or fi expresii interpretabile în textele Sfinției Sale, dar e nevoie să le înțelegem în sensul autorului.

    duminică, 23:23:48, 27 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu cred că poate fi vorba de o obligație în sensul strict al cuvântului.Nu cred că Biserica obligă la ceva.Nu cred că încalcă libertatea cuiva.Bineînțeles că spunând cuiva că e obligat,nu primeşte acest lucru… De aceea trebuie reformulat: ,,În cazul că superiorul propovăduieşte în public în Biserică vreo învățătură eretică,atunci respectivii au dreptul ŞI datoria ca imediat să se despartă de acel superior”. Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca. Au dreptul(adică posibilitatea binecuvântată),dar şi datoria… Cred că despre asta e vorba: despre datorie. În mom. când ,,există posibilitatea binecuvântată să întrerupi pomenirea”,eşti dator să o faci,căci este vorba de erezie.(Este vorba de legătura ta cu Hristos sau cu erezia.Este vorba de mântuire.) Sau,eşti obligat să o faci,pt. a te delimita de păcat,de ceea ce te desparte de Adevăr-Hristos.Căci nu poți şi cu Hristos şi cu erezia.Ori,ori…Adică eşti nevoit să faci o alegere: între Hristos şi minciună/hulă/erezie… Erezia este o lucrare diavolească! Nu este ceva abstract. Nu poți fi şi cu Hristos şi cu erezia,în înțelesul de mai sus. Lucrurile dacă nu sunt privite superficial sau oarecum teoretic,sunt foarte grave,din punct de vedere soteriologic… Dacă cineva te învață altceva (ceva diferit) de ceea ce ai primit, să fie anatemizat,ne spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea am dat acele citate de la Păr. Theodoros Zisis,căci ele chiar ,,ating esența”… De aceea am insistat şi pe faptul că Păr. Theodoros vorbeşte şi de îngrădirea de erezie,care este motivația pt.întreruperea pomenirii… De aceea Păr. Theodoros are această înțelegere patristică a Canonului 15 l-ll,pt. că nu-l lasă fără subiect,adică erezia. Erezia propovăduită cu capul descoperit,erezia prezentă în Biserică, face obiectul celei de-a doua părți a Can 15 l-ll Constantinopol, fapt pt. care ortodocşii/drept-slăvitorii au dreptul dar şi datoria să întrerupă comuniunea,să se îngrădească, ,,să se păzească de erezie şi prin zidul (îngrădirii n.m.) să izgonească erezia din spațiul Bisericii”, cum spune Păr. Theodoros Zisis.

    duminică, 22:54:18, 27 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Adaug doar că disocierea Pr. Teodor de gruparea Sava s-a produs tocmai pt că nu era de acord cu părtășia la erezie a preotului față de episcop. Dacă un preot este ortodox nu devine automat ecumenist prin pomenirea episcopului.

    duminică, 18:08:23, 27 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    România intră în război împotriva Rusiei! https://www.facebook.com/100030214351614/posts/696332171383922/ Intrarea României în război! Decizia de a trimite Ucrainei muniție înseamnă că suntem de acord ca gloanțe românești să ucidă soldați ruși. Este implicare directă în războiul ruso-ucrainian, mult, mult, în afara oricărui cadru de asistență umanitară la care România s-ar fi putut lăsa angajată. Furnizare de muniție unuia dintre combatanți și ignorarea avertismentului explicit emis de celălalt combatant (agresor) reprezintă agresiune militară. Pe fondul unui impuls umanitar firesc din partea societății românești pusă în fața unui val de refugiați înspăimântați, președintele României a luat o decizie cu adevărat crucială, care marchează intrarea României în Război. Anterior, societatea românească a primit garanțiile liderilor politici precum că: „România nu se va lăsa atrasă în război!” Fac apel public să se revină asupra deciziei luate și să se inițieze o platformă de dezbatere care să prezinte societății noastre baza argumentativă pentru tipul acesta de decizii cu implicații istorice. Nu neg dreptul liderilor României de a propune intrarea României în război împotriva Rusiei, oricât de nebunește sună acest lucru, dar sunt împotriva demersurilor aparent umanitare și de solidarizare, care ne bagă războiul în casă pe ușa din dos. Tipul acesta de intervenție pasămite umanitară: *trimitem plasturi, pansamente, pături, jucării, căști și muniție* este nedemn și completamente străveziu! Faptul că sunt invocați „aliații” nu ne absolvă de răspunderea unei decizii asumate, reprezentativă pentru întreaga societate. Nu putem accepta intrarea furtivă în acest război. E un început atât de umilitor că s-ar putea să nu-l spele nici măcar un deznodământ fericit pentru România (dacă așa ceva este posibil, lucru de care mă îndoiesc). România trebuie să rămână în afara conflictului ruso-ucrainian!

    duminică, 17:44:40, 27 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu știu să răspund deplin de ce a formulat așa Pr. Teodor. Aș putea să vin cu explicații, dar cred că cel mai bine ar fi să fie întrebat ce crede exact. E în viață. Văzusem cândva un discurs video despre nepomenire al său (min. 27:50) și spunea că formula de la Liturghie: „Întâi pomenește, Doamne, pe episcopul nostru, pe care-l dăruiește întreg… și drept învățând cuvântul adevărului” nu reprezintă o afirmație, ci o urare, o dorință ca ierarhul să facă asta. Dar mai spunea că există alte momente ale Liturghiei (la vohodul mare) unde este pomenit episcopul ca unul care drept învață cuvântul adevărului. Eu nu știu la care alte expresii face referire în acest sens. Nu știu să fie formule speciale nici la Liturghia arhierească. Posibil să mă înșel. Aș fi avut de spus mai multe despre restul observațiilor, dar nu cred că este cazul. Mai întâi ar trebui rezolvată această dilemă de mai sus. Am citit și comentariul ultim, dar nu mi se pare relevant. Adică nu atinge esența. Una este să existe posibilitatea binecuvântată să întrerupi pomenirea și alta obligația. Oficialii Bisericii neagă posiblitatea.

    duminică, 16:24:56, 27 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Păr. Theodoros Zisis: ,,…Îngrădirea nu te îngrădeşte de Biserică,ci DE EREZIE. Cel îngrădit ridică în mijlocul spațiului Bisericii un zid ca să se păzească şi pe sine şi pe alții DE EREZIE şi prin zid să izgonească EREZIA din spațiul Bisericii”. ………………………………………….. ,,…chiar şi greşeală să facă episcopul (spun ecumeniştii şi susținătorii lor sau cei aflați în comuniune cu ei n.m.),trebuie să facem ascultare (sau altfel spus,să nu întrerupem comuniunea n.m.). Aceasta înseamnă că, şi dacă învață sau primeşte o EREZIE, CARE NE CONDUCE LA CHIN (a se vedea consecința soteriologică n.m.),trebuie să-l urmăm şi noi în chin? Curioasă şi rătăcită ecleziologie şi soteriologie (învățătură despre mântuire). Totuşi ascultarea de episcop nu e necondiționată,nici fără discernământ.Ascultăm de episcop,…,de ierarhie,CU O DELIMITARE DE NETRECUT(!), CU CONDIȚIA NECESARĂ CĂ ÎNVAȚĂ DREPT CUVÂNTUL ADEVĂRULUI,că nu falsifică Evanghelia şi Tradiția patristică. În caz contrar,este valabil ce ne recomandă Sfântul Apostol Pavel,CA SĂ MENȚIONĂM NUMAI UNA DIN MULTELE MĂRTURII SCRIPTURISTICE ŞI PATRISTICE. Spune că, atunci când unii se străduiesc să schimbe Evanghelia,să ne mute ,,la o altă Evanghelie”,atunci chiar şi eu dacă fac asta sau coboară înger din cer ŞI VĂ ÎNVAȚĂ CEVA DIFERIT DE CEEA CE AȚI PRIMIT, atunci el esta anatematizat :,,Dar şi noi sau înger din cer dacă vă bine-vesteşte altceva decât v-am bine-vestit,să fie anatema!(Gal.1:8) Pavel,Apostolul care s-a urcat la cer,gura lui Hristos,ne spune că, dacă eu sau înger din cer schimbăm cele pe care le-ați primit,atunci nu numai să nu ne ascultați,să nu faceți ascultare,ci să ne mai şi anatematizați.ÎMPREUNĂ CU SFÂNTA NEASCULTARE,SĂ NE RENEGAȚI ŞI SĂ NE AFURISIȚI. Chiar din primul capitol al articolului nostru am prezentat un fragment DIN LANȚUL DE ABATERI ERETICE ALE IERARHIEI,CARE TREBUIA SĂ-I FI CONDUS LA CATERISIRE ŞI EXCOMUNICARE. Pliroma ortodoxă se nelinişteşte şi se zbate unde suntem conduşi în final. Şi,în loc ca păstorii să alunge LUPII EREZIILOR (ierarhii ecumenişti n.m.),ca să nu sfâşie turma,EI ÎI LINIŞTESC pe credincioşi şi spun SĂ FACEM ASCULTARE (să nu întrerupem comuniunea n.m.) şi să-i ÎNLESNIM SPRE LUCRUL LOR DEZASTRUOS. ECLESIOLOGIA ŞI SOTERIOLOGIA ACESTEA PRIMEJDIOASE,legate şi de rătăcirea episcopocentrismului,despre faptul că şi în situația când ,,Biserica”,adică ierarhia,face o greşeală,trebuie să rămânem cu greşeala (să nu întrerupem pomenirea/comuniunea n.m.) în interiorul ,,Bisericii” (adică împreună cu gruparea /ceata ecumenistă n.m.) fără să ne despărțim,a circulat aici de câțiva ani (atenție n.m.) CA SĂ FRÂNEZE ŞI SĂ SLĂBEASCĂ TENDINȚELE SPRE SFÂNTA NEASCULTARE, care (atenție din nou n.m.) S-AU ÎNTĂRIT DUPĂ PSEUDO-SINODUL DIN CRETA. Şi ,deoarece înclinațiile spre neascultare față de episcopii răi se înmulțesc şi se întăresc, (atenție n.m.), S-A RIDICAT ŞI NIVELUL TEOLOGIC ŞI BISERICESC AL CELOR CARE SUSȚIN CĂ ASCULTAREA (adică comuniunea cu episcopii ecumenişti n.m.) DE EPISCOPI,DE IERARHIE,PE CARE O IDENTIFICĂ ÎN MOD RĂU CU BISERICA,este obligatorie,chiar şi dacă ierarhia săvârşeşte ,,greşeli”,cum numesc liniştitor ereziile,rebotezându-le în cristelnița ecumenismului. Şi,deoarece acest lucru este neînstare să-i convingă pe cei cu dispoziție spre o sensibilitate ortodoxă elementară,(atenție din nou n.m.) APELEAZĂ LA RĂSTĂLMĂCIREA CELOR SPUSE DE SFINȚII PĂRINȚI ÎN LEGĂTURĂ CU ALTCEVA ŞI PE ALT SUBIECT,aşa încât cei lipsiți de bănuieli SĂ CONTINUE SĂ-I CONSIDERE PATRISTICI şi mai rău : EREZIA ŞI RĂTĂCIREA SĂ RĂMÂNĂ INVULNERABILE (sau…la locul lor,nemişcate din loc n.m.) şi,ca o ciumă duhovnicească,SĂ SE ÎNTINDĂ NEÎMPIEDICATE ÎN CORPUL BISERICII. MAI ALES DEVIN ŞI MAI CREDIBILE ACESTEA SPUSE CÂND SUNT PROPOVĂDUITE NU DE ECUMENIŞTI CUNOSCUȚI,pe care nu-i crede pliroma ortodoxă,ci de episcopi şi ALȚI CLERICI CONSIDERAȚI TRADIȚIONALIŞTI ŞI PATRISTICI !!!…”. Mda…

    duminică, 14:37:52, 27 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Vă rog să mă iertați,trebuia să fiu mai exact pt. a nu crea confuzie… Nu este vorba de o apoziție… E vorba de un alt citat,mai clar,care conține şi conjuncția ,,şi”,care ne arată că se face referire la două lucruri distincte. De aceea am şi ales citatul,pt. că era mai evident acest aspect,însă nu am dat şi pagina. Mă iertați! Citatul îl găsiţi la pag.28. În altă ordine de idei,ca să fiu înțeles mai bine,atunci când vorbesc/vorbim de comuniune,nu cred că trebuie să ne oprim superficial la aspectul acesta imediat,palpabil:comuniunea membrilor Bisericii întreolaltă,adică episcopi,preoți,mireni şi atăt… Este vorba de o comuniune mai profundă,cu Hristos,cu Sfinții Apostoli,cu Sfinții Părinți… E vorba de o continuitate,de sobornicitate,unde erezia nu-şi are loc. Nu pot privi lucrurile în mod/stil ecumenist,minimalist… În sensul acesta mă folosesc de unele citate,ca de ex.:,,Biserica se află acolo unde este adevărul,cei care nu sunt cu adevărul sunt în afara Bisericii (nu ca instituție,bineînțeles n.m.)”. Dar o Biserică (am în vedere aici comuniunea cu ecumeniştii în Biserică,adică cu cei care mărturisesc o credință străină/diferită de cea a Sfinților Părinți) lipsită de sobornicitate,de adevărul nealterat sau cu adevăr amestecat cu ecumenism,cu erezie,este un lucru f.grav şi nu ştiu unde sunt limitele supraviețuirii duhovniceşti într-o atare conjunctură,în care eşti pus în mod anti-evanghelic să uneşti ce nu poate fi unit :Adevărul cu erezia! Mărturisirea adevărului nealterat,neamestecat cu erezia,te face părtaş la sobornicitate.Ecumenismul în schimb,te scoate din sobornicitate,te face părtaş la erezie… În sensul acesta am apelat şi la următoarele citate,cu alte ocazii: ,,Comuniunea DĂ MĂRTURIE DESPRE UNIRE,o concretizează şi o manifestă în cel mai înalt grad(atenție la însemnătatea comuniunii în acest context cu ecumeniştii n.m.); însă unirea cu Biserica (în sens sobornicesc ,nu instituțional n.m.) nu este determinată de comuniune (CARE ESTE UN SCOP ŞI NU POATE FI UN MIJLOC),ci de mărturisirea dreptei credințe”. Şi într-adevăr,în sobornicitate nu te ține comuniunea,cu ecumeniştii,ci mărturisirea dreptei credințe,pe care ecumeniştii nu o mărturisesc,despărțindu-se de Sfinții Părinți,adică renunțând la sobornicitate. ,,Pt. Sfântul Maxim (şi în general asta vedem la Sfinți n.m.),comuniunea ESTE COMUNIUNE CU Hristos ,iar această comuniune SE FACE MAI ÎNTÂI prin MĂRTURISIREA COMUNĂ a credinței celei adevărate în El. Dacă Hristos (Adevărul n.m.) nu este mărturisit aşa cum se cuvine,comuniunea cu El şi cu cei care-L mărturisesc în chip drept (deci vorbim aici de sobornicitate n.m.) devine imposibilă.(…). …acela care nu-L mărturiseşte(…) în conformitate cu Tradiția (deci iară se are în vedere sobornicitatea n.m.), se plasează în afara Lui (deci ce te plasează în afara Lui? Lipsa sobornicității,cauzată de erezie n.m.). ,,Mărturisirea şi apărarea dreptei credințe se face de către Părinți în numele Bisericii Soborniceşti,spre subzistența ei ; pt. cauza Bisericii Soborniceşti şi Apostolice au luptat Apostolii Lui şi Sfinții Părinți care le-au urmat,şi învățătorii,şi mucenicii (…). Dimpotrivă,cei care mărturisesc învățături eretice (ecumeniştii n.m.) se împotrivesc Bisericii Soborniceşti şi lucrează spre nimicirea ei”. De ce am scris toate cele de mai sus? Care-i legătura noastră cu ele? Revin la Păr. Theodoros Zisis. ,,Episcopul este pomenit pt. a se arăta că cel care pomeneşte şi cel care este pomenit AU ACEEAŞI CREDINȚĂ, că ambii sunt ortodocşi,că cel pomenit ARE ACEEAŞI CREDINȚĂ cu cel care pomeneşte,CĂ AU ACEEAŞI CUGETARE -ŞI-aceeaşi credință. Nu subestimăm locul însemnat,esențial,pe care episcopul îl are în Biserică (…),însă toate acestea sunt valabile atunci când e vorba de un episcop ortodox,şi nu de un PSEUDOEPISCOP(ecumenist adică n.m.). idem pag.40 …..eu aşa înțeleg…

    sâmbătă, 22:28:17, 26 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    E adevărat că problematica este complicată, dar nu reușesc să urmăresc/accept logica expusă. Nu știu unde există textul că zidul se ridică pt a ne separa de erezie ȘI de pseudopepiscopi. În primul text nu e vorba neapărat de grupare, ci de una sau mai multe persoane, adică episcop și cei de un gând cu el. Dar, mai important, partea a doua este o explicitare a celei dintâi, nu se referă la altceva pt că nu e legată prin conjuncția „și”, ci e vorba de o apoziție, adică de expunerea problemei în alți termeni. Deci prin „pericol și dușman” se înțelege tot episcopul sau gruparea din jurul lui, care să nu propășească în starea lui și să ajungă să provoace la propriu schisme și dezbinări în Biserică sau, mai bine zis, erezii. Interpretarea se dovedește a fi așa din faptul că această frază este urmată de cea citată de mine în comentariul anterior, unde vorbește de opoziția erezie vs. Biserică sau episcop adevărat vs. pseudoepiscop. Așadar ne îngrădim de episcop pt că el e un pericol. Nu există încă o erezie, ci propovăduirea unei erezii noi, adică tentativa de a introduce o erezie. Pt a nu evolua în rău lucrurile, atunci se iau măsuri din timp împotriva răului, care este episcopul. Nu există încă o contracarare a unei erezii pt că doar un Sinod o poate stabili, nu fiecare după opinia lui, chiar dacă ar avea dreptate. Citatul despre Biserica ce se află acolo unde este adevărul este de la Sf. Grigorie Palama, despre care am scris cândva, preluat de pr. Teodor Zisis. Am zis de un tablou general pt că observ tendința de a interpreta diferite pasaje, ca mai sus, după un anumit șablon. În plus, nu văd rigoarea prin care să fie verificat șablonul. Spre exemplu, dacă prin comuniunea cu episcopul am fi preluat erezia lui publică, atunci întreruperea pomenirii ar fi fost obligatorie, nu doar lăudabilă. Și ereziarhii ar fi fost chemați la Sinoade ca deja condamnați și excluși din comuniune. Și s-ar fi stabilit reguli pt primirea prin botez a noilor eretici. Dar nu se găsesc astfel de decizii pt că nu stau așa lucrurile. Chiar nu se pot observa aceste lucruri clare? Eu în general am scris pe orice fațetă am găsit de cuviință ca să existe dovezi și să mă verific și pe mine pt că e un subiect care trebuie cercetat riguros, descoperite mărturii patristice, înțelese… Dar nu văd sinceritatea dorită. Cu iertare.

    sâmbătă, 17:07:32, 26 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    ,,…pt. a clarifica noțiunea de îngrădire,şi în special cine este persoana sau care sunt persoanele de care se îngrădeşte cineva (aici e vorba de grupare n.m.) , care este pericolul,duşmanul pt. respingerea căruia se ridică zidul,pt. a se împiedica înaintarea şi răspândirea acestuia (aici este vorba de erezie şi de RĂSPÂNDIREA acesteia n.m.)”,spune Părintele Theodoros Z. Lucrurile sunt intrinseci,nu se pot delimita,separa,căci atunci,dacą am vorbi de un episcop ,fără a avea în vedere erezia în care se află,delimitarea de acesta nu ar avea fundament şi ar duce la schismă. Pe de altă parte,evanghelic vorbind,duşmanul nu este arhiereul/ierarhul,ci păcatul ,erezia. Lupta nu este cu omul,ci cu păcatul. Însuşi Canonul motivează întreruperea comuniunii,având ca obiect/motiv erezia. De aceea şi specifică/menționează că,întreruperea comuniunii se face doar atunci când erezia este afişată/propovăduită cu capul descoperit/oficializată,adică impusă ca şi credință a Bisericii. Deci nu episcopul e problema,ci erezia propagată/răspândită de acela. Altfel spus: Erezia este hulă,este respingerea adevărului. Creştinul are ca şi țel unirea cu Adevărul. Deci nu poți fi în Adevăr,dar şi în erezie în acelaşi timp. Pentru a fi în Adevăr,trebuie să te delimitezi/îngrădeşti de erezie…Este o condiție indispensabilă! De ce întrerup comuniunea cu pseudoepiscopul?Pt. că acesta este unit cu erezia/este în erezie. Ori eu nu pot fi şi cu episcopul,în erezie,şi cu Hristos,adică în Adevăr. Ori,ori… Bineînțeles că în practică aceste lucruri nu se întâmplă instantaneu,dar acesta este obiectivul urmărit/spre asta trebuie tins,asta trebuie avut în vedere sau… asta este strategia de urmat,cum bine spune Părintele Arsenie Papacioc. Nu poți să te îngrădeşti de erezie fără să te delimitezi de purtătorul ei…Asta e chiar noima întreruperii comuniunii… Dacă te desparți de episcop fără motivația îngrădirii/delimitării de erezia propagată de acela,eşti schismatic din start. Nu cu episcopul am eu treabă,nu dânsul e problema,ci erezia difuzată de acela. Eu mă feresc de erezie,nu de episcop. Am în față Adevărul şi erezia,care nu pot fi unite… Pt. a fi cu episcopul în Adevăr,trebuie ca acesta să renunțe la erezie… În fine… ,,Biserica se află acolo unde este adevărul,cei care nu sunt cu adevărul sunt în afara Bisericii (e vorba de sobornicitate aici. n.m.). Se mint aşadar pe ei înşişi,SPUN MINCIUNI cei care se numesc pe sine şi unii pe alții păstori şi arhipăstori,atunci când nu au credința cea dreaptă (sobornicească n.m.). FIINDCĂ CREŞTINISMUL NU ARE ÎN VEDERE PERSOANELE,CI ADEVĂRUL ŞI ACRIVIA CREDINȚEI: ,,Cu adevărat noi nu am învățat că Creştinismul este definit de persoane, ci de adevăr şi de acrivia credinței”.”-Păr. Theodoros Zisis. Şi un ex. foarte elocvent: ,,…zidul se ridică pt. a ne separa DE EREZIE —ŞI— de pseudoepiscopi”. Deci sunt două noțiuni distincte….

    sâmbătă, 15:04:17, 26 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Deci nu ați avut surse credibile pe care să vă sprijiniți și ați recurs la autoritatea altora. Nu e vina mea că acele surse nu sunt credibile, că există altele mai bune și mai clare, că există traduceri neclare șamd. Chiar ar trebui să vă bucurați că se aduc clarificări în privința acelor texte, că vedeți cum stau lucrurile în mod real. În ce privește autoritatea Părinților Floca și Teodor Zisis, mă limitez doar la citatele din al doilea Părinte, primul fiind irelevant (citatul și persoana, care nu s-a ocupat îndeaproape de îngrădire). Cartea din care ați citat a Pr. Teodor se numește „Îngrădirea nu este schismă”. În ea este analizat canonul 15 pt a răspunde la următoarea chestiune: „Ce rezultă din textul canonului? Se îngrădește cineva de Biserică sau de erezie, de episcopi adevărați sau de pseudoepiscopi?” (p. 10). Este evident că termenul erezie nu este folosit în sensul de dogmă eronată, ci de grupare aflată în opoziție cu Biserica. Această idee este întărită de precizarea apozițională: episcopi vs. pseudoepiscopi. Există și alte expresii similare în carte, precum la p. 15, pe care ați și citat-o mai sus. Cum explicați această neputință de a nu înțelege că e vorba de erezie în sensul de grupare, nu de învățătură? Deci acele citate „se încadrează” fix în modul „meu” de a înțelege lucrurile. În orice caz, nu am cerut o argumentare patristică, ci un tablou, o imagine de ansamblu, care ulterior se vede dacă este coerentă și se potrivește cu tradiția patristică. M-ați înțeles foarte greșit. Nu am scris că cel care are o altă percepție este extremist, ci dacă are o viziune extremistă și forțată, care chiar provoacă pagube Bisericii. Altfel spus, eu am făcut disponibile diferite texte și aspecte teologice pentru a facilita sau a confrunta înțelegerea altora. Nu forțez pe nimeni să spună ca mine, accept orice replică, dar să fie întemeiată. Și, duhovnicește, atrag atenția asupra caracterului extremist al unor poziționări pt că mă doare, mă întristează, nu ca să dau în cap cuiva. Cel mai important este duhul, care poate fi sesizat de oricine cu cuget bun, nu e nevoie neapărat de erudiție și studiu. Acestea din urmă ar trebui folosite în scopul edificării duhovnicești.

    sâmbătă, 13:30:15, 26 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte Lavrentie, cu tot respectul şi aprecierea,dvs. ,nu cătați să înțelegeți ce spun,nu eu…,căci eu nu am exprimat propria mea părere,ci ce spun Părinți cu o vastă experiență sau vaste cunoştințe pe tema discutată. Nu e vorba de mine… E vorba de Păr. Theodoros Zisis,de Păr. Arhid.Prof.Dr. Ioan N.Floca,care au în spate multe cercetări,multe cunoştinţe,multă cunoaştere şi o înțelegere de ansamblu a problematicii în discuție. Nu e nevoie să argumentez eu nimic în plus pt. a justifica afirmațiile acestor personalități. Chiar şi Gheronda Gavriil şi alţi Părinţi înduhovniciţi,aşteaptă,respectă şi primesc cuvântul Păr. Theodoros Zisis,care este extrem de clar şi categoric şi care presupune o experiență de zeci de ani şi de studiu pe surse patristice pe acest subiect. Orişicum,dacă aş purcede la o încercare de a argumenta personal cu exemple concrete din viața Bisericii,finalitatea ar fi una dusă în derizoriu. De ce? Cu alte ocazii când am încercat să fac acest lucru,am ajuns la un stadiu în care dvs. fie afirmați că textele sunt traduse greşit sau că traducerile editurilor sunt tendențioase,fie că afirmația/exemplul/citatul este eronat sau neadevărat ,iar când exemplificam cu sursa (caz concret) Viețile Sfinților,cele 12 volume,spuneați că nu e adevărat că e greşit…(exemplele sunt pe site-ul dvs.,nici o problemă…) ş.a.m.d. Aşadar,în acest context,provocat de dvs.,am renunțat la a creiona un tablou cu exemple concrete,repet,demers dus de dvs. în derizoriu şi am crezut că măcar autoritatea unor personalități precum cele amintite mai sus ar putea constitui un argument în a accepta că mai există şi o altă înțelegere /abordare pe această tematică,decât cea afişată de dvs. Nu dvs. sunteți criteriul… Sunt şi alte puncte de vedere,indiscutabil credibile… Faptul că nu se încadrează în şablonul/înțelegerea dvs. ,nu înseamnă că e vorba de ură,extremism sau mai ştiu eu ce acuzații preferați… Acesta nu e un dialog onest. Eu nu scriu aici să-mi pierd vremea.. Apropo de dl. Vlad… Dumnealui e mai sincer,în sensul că e dispus să accepte şi alte păreri… Nu de altceva,dar această atitudine, cum că cel care are o altă înțelegere e extremist,plin de ură ş.a.m.d. ,este caracteristic luptei de clasă dinainte de ’89…Adică e încadrat la duşmanul poporului,bandit sau mai ştiu eu cum… Într-adevăr,între comunism şi ecumenism nu prea există diferențe…,cam acelaşi lucru în esență… Mă iertați pt. franchețe…

    sâmbătă, 11:16:08, 26 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    https://solidnews.ro/externe/2022/02/25/din-donbas-spre-novorusia/ Analistul Petru Romoșan vorbește despre Novorusia și Ucraina occidentală, teză cu care nu sunt deloc de acord și pe care o consider extrem de periculoasă. Nu cred că Rusia vrea altceva decât întreaga Ucraina. Au o experiență nefericită cu Germaniile, Rusia nu va permite o Ucraină de vest mai prosperă care să-i dezechilibreze constant pe cei de la est. Rusia vrea statut de țară cucerită militar, cu vărsarea sângelui rusesc, pentru întreaga Ucraină. Rusia vrea graniță directă cu Ungaria/Slovacia, obținută cu preț de sânge. Lucrurile acestea au natură de „act fondator” și de „act făuritor” de istorie iar rușii înțeleg foarte bine asta. Dacă NATO intră cu soldați un centimetru în Ucraina, războiul se extinde în Europa până când una din părți este declarată învinsă.

    sâmbătă, 10:06:21, 26 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Am mai discutat despre aceste texte. În general, e vorba în ele despre faptul că îngrădirea se face nu de Biserică, ci de un grup ce profesează o erezie. Afirmația diac. Floca am mai spus că este o eprimare nu foarte clară a aceluiași lucru. Fără să mai spun că nu e un reper absolut. Dacă un conducător nu-și face datoria, asta nu înseamnă că subordonații sunt vinovați. Dacă ei se dezic de el, asta pur și simplu nu înseamnă că prin acest gest se delimitează de greșelile lor, ci că nu acceptă ca el să coonducă mai departe. Mai concret, abaterile episcopului nu invalidează tainele cu care a fost însărcinat. Credincioșii nu trebuie să păstreze intacte tainele pt că ele nu sunt atinse, ci să condamne necredincioșia/trădarea/nevrednicia arhiereului. Acesta este obiectul canonului 15 (partea a 2-a). Pur și simplu nu căutați să înțelegeți ce spun, ci rămâneți într-o înțelegere proprie și atât. Asta arată lipsă de onestitate. Dar nu numai atât, nu prezentați un tablou clar, limpede a nepomenirii, ci doar contraziceri punctuale care nu fac o imagine de ansamblu. Asta deși Vlad v-a cerut cândva acest lucru.

    sâmbătă, 02:52:10, 26 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte Lavrentie, am să las textele să vorbească de la sine. Spuneți: ,,Iar întreruperea pomenirii nu reprezintă o dezicere de această abatere a lui,tocmai pt. că nu avem părtăşie decât la credința Bisericii prin episcop”. Deci,să vedem: Can.15 l-ll:,,…căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor PENTRU OARECARE ERES…”. ,,…dacă vreun cleric constată că episcopul său profesează vreo erezie,el este liber să se despartă de acesta fără nici o formă (Can 15 l-ll ),pt. că nu se desparte de episcop,CI DE O EREZIE.”-Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca ,,…în cazul în care superiorul propovăduieşte în public în Biserică vreo învățătură eretică,atunci respectivii au dreptul şi DATORIA CA IMEDIAT SĂ SE DESPARTĂ de acel superior…”.-Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca ,,…zidul (întreruperea comuniunii n.m.) se ridică pt. a ne separa de erezie şi de pseudoepiscopi”.-Păr. Theodoros Zisis ,,…este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox(…),percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică ŞI NU DE EREZIE ŞI DE PSEUDOEPISCOPI”.-Păr. Theodoros Zisis. ,,…În acest caz trebuie să ne îngrădim IMEDIAT şi înainte de cercetarea sinodală,să ridicăm zid de apărare,SĂ IZOLĂM EREZIA,să ne punem la adăpost. EXISTĂ DECI VREO ÎNDOIALĂ CĂ ÎNGRĂDIREA SE FACE FAȚĂ DE EREZIE,şi nu de Biserică,de pseudoepiscopi,şi nu de episcopi adevărați?”.-Păr Theodoros Zisis. Dacă considerați că aceste texte de mai sus reprezintă ,,ură oarbă față de ierarhi” sau că ele constituie o atitudine extremistă…,dvs. ştiți… Obs.: În ceea ce priveşte ,,schimbarea tainelor” ,eu nu am pomenit de aşa ceva… Este pur şi simplu ideea dvs…. PS:Revenind la afirmația dvs. de la început: ,,Iar intreruperea pomenirii nu reprezintă o dezicere de această abatere a lui…”,spuneți dvs. Prin această afirmație a dvs.,lăsați efectiv fără obiect Can 15 l-ll sau mai clar spus,contraziceți acest Canon…

    sâmbătă, 02:23:18, 26 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Evident că asta are în vedere, nici nu am scris altceva. Dar asta arată statutul episcopului. Atunci când un ierarh devine rătăcit, ne raportăm la el după criteriile Bisericii, nu cu o ură și dispreț oarbe, care ne fac să închidem ochii la canoane și rânduieli. PS: Tocmai acest statut al episcopului arată că pomenirea lui nu înseamnă împroprierea trădării lui de credință. Iar întreruperea pomenirii nu reprezintă o dezicere de această abatere a lui tocmai pt că nu avem părtășie decât la credința Bisericii prin episcop, ci vorbim de o sancționare a devierii ierarhului, arătăm că el se depărtează de credința Bisericii, nu toată Biserica. El nu-și face datoria, el e în decor. Mai limpede spus, credincioșii sunt părtași prin pomenire la tainele pe care trebuie să le iconomisească episcopul, anume credința, Sfintele Taine și ordinea canonică. Prin oprirea pomenirii ei arată că ierarhul, nu tainele pe care le chivernisește s-au schimbat. Arată că el e vinovat că nu le ține cum trebuie, nu că s-au perimat tainele încredințate lui din cauza abaterilor sale. Din păcate, prin atitudini extremiste, nu se mai transmite acest mesaj clar și corect, ci o confuzie totală, care acoperă în ceață greșelile ierarhilor. De aceea spun: Vai de cei care reacționează așa, extremist, pt că adâncesc problemele în Biserică!!!

    vineri, 23:21:47, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Ce pot să mai spun? Chiar citire selectivă. De aceea cele 3 precizări arată ignoranță și dispreț față de ce am scris mai sus și ură oarbă față de ierarhi. Am scris clar că în materie de credință nu poate decide un Sinod Local. Deci încă nu se poate vorbi de o „credință ecumenistă a BOR”, ci doar de un atentat la adresa ei. Când ierarhul nu e un reprezentant fidel, nu trebuie urmat, ci avem chiar dreptul de a-l mustra prin oprirea pomenirii. Aștept măcar o sinceritate în a citi, dacă nu în a scrie.

    vineri, 23:19:51, 25 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    PS: Sfântul Apostol Pavel are în vedere ,,slujitori ai lui Hristos”, nu lupi îmbrăcați în piei de oaie sau pseudoepiscopi sau minciunoepiscopi ,cum îi numeşte Biserica pe aceia care mărturisesc altceva decât credința Sfinților…….

    vineri, 23:18:16, 25 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Bine prietene. Apoi dacă-i perimată, ce ne rămâne? Lătrăm prin gard, iar când ne vor intra în curte o să ne întrebăm dacă, totuși, nu se putea și altfel, dacă chiar era perimată. Cam asta se întreabă ucrainienii acum.

    vineri, 23:17:43, 25 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mulțumesc de răspuns, Părinte. Două aspecte aş vrea să punctez: -,,…nu cred la fel cu PF Daniel ca om/ ierarh,ci la fel cu ce reprezintă el,credința Bisericii…”. După Creta,conform documentelor sinodale legiferate/acceptate de BOR/Biserică,ecumenismul este asumat oficial,prin documente,de către instituția sinodală/forul suprem al Bisericii/BOR şi , în documentele sinodale ale Bisericii se afirmă (parafrazez): BISERICA ACCEPTĂ/recunoaşte că în afara ei există şi alte Biserici…,deci pe cale de consecință,că ea Biserica Ortodoxă,nu e Una şi Unica,ci…(nu mai reiau toată mizeria ,,teologiei” ecumeniste). Aşadar,dvs. nu credeți ca PF Daniel,ci credeți la fel cu ce reprezintă el,credința Bisericii,spuneți. Eu întreb:care credință a Bisericii? Cea sobornicească/dreapta credință? Sau cea ecumenistă care a fost adoptată de BOR/Biserică,la Creta? PF Daniel nu reprezintă credința sobornicească/nu este reprezentantul ei,iar lucrul acesta e evident pt. toată lumea (inclusiv pt.dvs. căci nu credeți ca dânsul,spuneți),ci dânsul reprezintă credința ecumenistă a BOR/Bisericii,adoptată la Creta.Dânsul promovează în numele Bisericii ecumenismul.Dânsul spune că Biserica pe care o reprezintă acceptă,învață s.a.m.d. , aceste lucruri (Şi chiar poate dovedi cu documente sinodale acest lucru!!!). Fapt dovedit de documente,semnătură,mărturisire ş.a.m.d. Obs: 1.nu încerc să fiu ironic,ci chiar aşa văd lucrurile din însăşi faptele petrecute concret. 2. nu doar PF învață aşa,conform ( documentelor cretane), ci însăşi BOR/Biserica. Asta este realitatea! Nu vorbesc prostii! Există documente,există fapte,există cursuri,profesori,clerici,catedre în cadrul facultăților,există broşuri,există slujbe,există nenumărate exemple ,din păcate. 3.eu nu neg Biserica,ci vorbesc despre o realitate creată ÎN BISERICĂ,de către ecumenişti (ierarhie,Sinod,cler ş.a.m.d.) -al doilea aspect este cel legat de citatul dat de dvs. din l Cor.4:1 Ierarhul este reprezentant al credinței (şi garant/păzitor al ei), dar ce ne facem când acesta nu mai reprezintă credința ,sobornicească,ci una străină de Sfinții Apostoli,Sfinții Părinți şi Sinoadele Ecumenice… Ce ne facem când păstorii noştri sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie,care nu intră pe uşă,ci sar pe aiurea…?

    vineri, 23:13:26, 25 februarie 2022

  • Marian

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Diplomatia perimata? Cu rusii,da. La ei diplomatie inseamna minciuni, minciuni si iar minciuni. Multe lucruri bune de impartit cu rusii? Nu e problema de opinie diferita. Tot textul e plin de fabulatii,dar vad ca toti pe aici sunteti prajiti si o tot dati cu ortodoxia si alte bazaconii.

    vineri, 23:11:26, 25 februarie 2022

  • Popescu

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Suntem tentați, uneori, să desprindem de context unele lucruri (Învățăturile lui NB, în cazul de față). O acțiune (recomandare) desprinsă de context nu-i deloc dezirabilă. Este indubitabil că orice act sau fapt (element, ca să vă citez pe dvs.) are un rost. Nu am negat acest lucru. Însă rostul în cauză poate fi distrugerea sau desăvârșirea. De aceea ne-a lăsat Dumnezeu libertatea alegerii.

    vineri, 22:06:07, 25 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Exact asta *nu* spun Învățăturile Sfântului Voievod Neagoe Basarab, că acțiunea politică ar fi ruptă de latura spirituală, duhovnicească, dimpotrivă! Spune Ianolide că nu există niciun aspect al viețuirii noastre individuale sau colective care să nu aibă greutate duhovnicească. Nici măcar cel mai mundan element nu e lipsit de rost! Aici cred că e loc de dezvoltare a civilizației românești, în linia Învățăturilor… Vă rog, îngăduiți bizareria 🙂

    vineri, 21:49:50, 25 februarie 2022

  • Popescu

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Ordinea de prioritate a motivelor operațiunii militare perfect justificate (din punctul meu de vedere) a Rusiei în Ucraina nu o poate cunoaște decât stafful președintelui rus. Ceilalți, oricine ar fi ei, pot face doar deducții, mai mult sau mai puțin realiste, în funcție de atributele proprii și informațiile autentice la care au acces. Cât privește politica internațională a unui stat, în cazul de față Rusia, consider că nu trebuie să aibă o amprentă spirituală. De ce? Pe arena internațională, un stat își apără INTERESELE sale, care evident că sunt MUNDANE. Spiritul ține de veșnicie, nu de efemer, precum lumea și interesele ei. În plan internațional se operează cu acele pârghii pe care le înțeleg actanții. Dacă Mântuitorul Iisus Hristos Însuși (a Cărui putere, elocință și înțelepciune au rămas neegalate până astăzi) nu a fost înțeles de contemporanii Săi, cum ar putea fi înțeles un simplu muritor, fie el chiar șef de stat? Deci spiritul nu poate fi trăsătura dominantă a politicii internaționale. Cunosc, ca urmare a contactului direct și nu din cărți sau mass-media, mediul (academic) din America, Europa, Asia. Din fiecare am avut câte ceva de învățat.

    vineri, 21:43:58, 25 februarie 2022

  • Dan

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Hristos a înviat! Nu sînt fan Putin, dar sînt scârbit de ipocrizia şi dubla măsură ale SUA. Am citit ceea ce a scris Gheorghe Fedorovici pe blogul Cumpăna ortodoxă. Cred că mulţi dintre cei intoxicaţi de mass-media n-au habar de multiplele faţete ale acestui conflict. Ca o completare, pun aici trimitere către 4 articole pe acest subiect (cine e interesat şi are timp, poate frunzări comentariile aferente fiecărui articol): What Are Secret US Bio-laboratories Doing in Ukraine? https://www.stalkerzone.org/what-are-secret-us-bio-laboratories-doing-in-ukraine/ Ce vrea Putin? – What Putin wants? https://www.unz.com/mwhitney/what-putin-wants/ The Crisis in Ukraine Is Not About Ukraine. It’s About Germany https://www.unz.com/mwhitney/the-crisis-in-ukraine-is-not-about-ukraine-its-about-germany/ Ce se întâmplă pe front? https://trenduri.blogspot.com/2022/02/ce-se-intampla-pe-front.html

    vineri, 21:37:40, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Am scris mai înainte, în comentariul 4059, despre valoarea unei hotărâri sinodale și nu reiau aici. Nu înțeleg care e legătura cu credința în comparația cu acceptarea păcatului. Nu cred la fel cu PF Daniel ca om/ierarh, ci la fel cu ce reprezintă el, credința Bisericii. Faptul că ierarhul este reprezentant al credinței, nu generator al ei se vede din cuvintele Ap. Pavel: „Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1Cor. 4: 1). Nu mai menționez aici decât cuvintele lui Hristos: „Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos” (Mt. 23: 10).

    vineri, 20:09:05, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Deciziile sinodale au valoare de lege, însă nu și în domeniul credinței; aici are putere doar un Sinod Ecumenic (panortodox). Sau în situația în care o decizie dogmatică a unui Sinod Local este însoțită de ruperea comuniunii cu cei care nu acceptă hotărârea lor. Credinciosul, cleric inferior sau mirean, are aceeași credință cu ierarhul. Însă nu e vorba de credința lui personală, publică sau privată, ci cea pe care este învestit să o reprezinte, adică a Bisericii din care face parte. Altfel s-ar înțelege că există o sumedenie de credințe, după câți episcopi există. Episcopii nu sunt stăpâni asupra credinței, nu o dictează, ci o reprezintă. Deci ei purtători ai credinței, nu generatori ai ei. Unisonul din Ortodoxie nu este dat de faptul că arhiereii se pun de acord benevol, ci pt că depind pur și simplu de credința Bisericii. Sper că se înțelege că eu nu am aceeași credință cu ierarhul, ci împreună cu el și prin el am aceeași credință cu a Bisericii.

    vineri, 19:52:10, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    O viziune mai limpede, lucidă asupra evenimentelor, nu pur și simplu anti-rusă, cu accent pe poziționarea BOR: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/02/biserica-ortodoxa-romana-institutie.html Miza conflictului are rădăcini mari în laturile civilizațională, politică, economică și culturală, dar, adaug eu, ține și de trecutul îndepărtat și mai apropiat nu doar al Ucrainei, ci chiar al întregii lumi civilizate.

    vineri, 18:40:36, 25 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Ar fi fost bine dacă motivul invocat de dvs ar fi fost măcar în primele douăzeci între cele pentru care preşedintele Vladimir Putin a decis intervenţia armată asupra Ucrainei. Părerea mea este că schisma ucrainiană, dacă ar fi fost între motivele luate în considerare, ar fi trebuit să genereze un cu totul alt tip de reacţie. Sunt de acord că SUA a produs acest tip de agresiune asupra ortodoxiei şi că, dacă am fi avut conducători patrioţi, însufleţiţi româneşte, ar fi trebuit să fie o linie roşie. Cel puţin pentru mine asta a fost ruptura definitivă cu SUA, agresiunea vădită, flagrantă asupra ortodoxiei, consumată prin recunoaşterea schismaticilor ucrainieni de către Fanar. Sunt trei lucruri care m-au transformat din filoamerican absolut în adversar al prezenţei SUA în România: închisorile secrete pentru tortură ale CIA în România, o mizerie care a spurcat pur şi simplu statul român, ruşine pe care nu o vom putea spăla secole de-a rândul. Apoi maniera degradantă de reprezentare diplomatică şi ingerinţele cunoscute în politica internă (cu accent pe sistemul de justiţie). Iar capac mi-au pus sinodul din Creta şi schisma ucrainiană, ambele produse de SUA. Pe de altă parte, Rusia este într-un curs de evoluţie care are prea puţin de-a face cu ortodoxia. Păstrează prototipul civilizaţional ortodox, care poate fi foarte uşor recunoscut de cei credincioşi, însă maniera de aducere la îndeplinire a legatului spiritual rusesc este unul completamente lumesc. Asta cred. Eu unul nu găsesc nimic spiritual în prezenţa internaţională a Rusiei, deşi argumentele lor invocă preponderent resorturi spiritual-morale. Nu judec în registrul bine/rău nici pe ruşi, nici pe americani. Sunt mult mai îndatorat americanilor pentru ceea ce sunt decât ruşilor. Simt însă că noi, românii, trebuie să căutăm o apropiere mult mai mare de ruşi ca să ne înţelegem rostul şi să ne clădim un tip de civilizaţie. Îngăduiţi, vă rog, tipul acesta de opinii.

    vineri, 18:39:37, 25 februarie 2022

  • Popescu

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Situația este complexă și dificil de priceput de către nevolnicii politicieni autohtoni care timp de 32 de ani au trădat și spoliat România, susținuți fiind ierarhii BOR, fățiș sau nu. Faptul cel mai recent al acestei tovarășii distructive este interdicția accesului meu, ca ortodox, la Sf. Liturghie și la Sf. Împărtășanie de Sărbătoarea Învierii Domnului, în 2020. Pentru BOR, și politicienii cărora le-a ținut isonul, a fost mai importantă joaca de-a distribuitul „luminițelor” în detrimentul Sf. Taine proprii Credinței Ortodoxe. Pentru asta șeful BOR a fost premiat de președintele României. Având în vedere că Biserica Ortodoxă din Ucraina a fost sfâșiată de SUA, cauzând o SCHISMĂ girată de ocupantul scaunului de la Constantinopol, reacția Rusiei este mai mult decât îndreptățită. Dumnezeu însuși îngăduie (atenție la nuanță) războaiele atunci când oamenii (în cazul de față „elitele”, ca să vă citez) nu vor să renunțe la cerbicia lor. Am spus că Rusia a fost și este perfect îndreptățită să reacționeze pentru că altfel ar fi fost luată drept „prostul satului”. Sunt totuși câțiva ani de când SUA își bat joc de Biserica Ortodoxă din Ucraina. SUA au făcut acest lucru și în România, din 2020 încoace, pentru că au găsit terenul propice prin obediența și arghirofilia ierarhilor. Poporul român își va lua plata curând pentru cârdășia ierarhiei BOR cu erezia și apostazia.

    vineri, 16:56:49, 25 februarie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Iertați părinte , oare Sinodul este un act oficial oarecare ? nu este legea in biserica ,? ( după ce sunt acceptate de întreaga pleroma ) , mai puțin cei pe care îi alungă din mănăstiri SI ii scot afara din biserici . Dar dacă cei ce au rămas în biserici SI mănăstiri accepta Creta , atunci Sinodul este mare SI sfânt ? . Cel ce a rămas în biserică , nu are aceeași credință cu ierarhul ? Iertați părinte !

    vineri, 16:39:00, 25 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu contează dacă celelalte Biserici Locale le recunosc sau nu.Contează ce facem noi. B.O.R. Contează dacă noi acceptăm erezia sau nu… Adică,nu pot spune că nu mă afectează,că nu e grav, că nu s-a întâmplat /schimbat nimic,pt. că cei de lângă mine nu păcătuiesc.,dacă eu însumi sunt în păcat /păcătuiesc. Dacă eu accept păcatul,dacă eu îl săvârşesc,pot spune că nu-i o problemă,pt. că încă nu toți fac la fel ca şi mine? Cinste celor care nu acceptă documentele cretane… Dar noi … ?!! PS: Părinte,vă rog să-mi răspundeți la o întrebare: Dvs. credeți la fel ca şi Părintele Patriarh Daniel? Mărturisiți aceeaşi credință ca şi dânsul?

    vineri, 16:11:42, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Vorbim cu înțelesuri diferite. Am scris că documentele cretane sunt acte oficiale. Doar că nu orice act oficial pur și simplu schimbă credința Bisericii. Ele sunt un pas spre modificare, dar încă nu a fost implementată. Până nu le recunosc toate Bisericile Locale sau nu se produce o rupere a comuniunii dintre ele, nu ajung să constituie o răsturnare a credinței, ci doar o etapă. Cu atât mai puțin nu am scris că credința ierarhilor semnată în Creta nu este una cu cea ortodoxă. Am folosit termenul „Crez” cu sensul de credință în ansamblul ei nu doar Simbolul de credință. Totuși nici acum nu a fost modificat Simbolul mai mult decât în trecut, adică se dau sensuri noi cuvintelor, fără vreun adaos sau omitere. Dacă eu am înțeles greșit că devii ecumenist prin simpla pomenire, atunci cum trebuie înțeles corect ultimele cuvinte din comentariu? Că te face părtaș la erezie comuniunea la care se adaugă tăcerea? Eu personal cred că este ecumenist doar cel ce susține asta sau e de acord în mod expres cu ierarhii, fără legătură cu pomenirea sau cu tăcerea simplă (lipsa de poziționare).

    vineri, 12:48:35, 25 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte,am înțeles… ,, Nu există oficial două credințe,ci una,cea dreaptă”,spuneți dvs. Deci pt. dvs. documentele cretane şi deciziile sinodale nu sunt acte oficiale! Sau cele mărturisite în ele nu sunt oficiale. Pt. dvs. credința ierarhilor noştri,mărturisită/propovăduită oficial şi stipulată în documente sinodale,başca predată şi în institutele de teologie şi … difuzată în fiecare parohie din țară (vezi broşura),este una cu cea ortodoxă,adică este,spuneți dvs., ,,cea dreaptă”. (Care incontestabil este oficială!) Dacă nu faceți diferența între ea şi învățătura Sfinților Părinți,adică dacă nu delimitați/separați una de alta şi mai mult,spuneți că este una…dvs. ştiți… Mai mult… În perioada Sinoadelor Ecumenice,nu se modificase Crezul,dar ereziile intrate în Biserică produceau reacția vehementă a credincioşilor… Adică pt. faptul că nu se atenta la Crez,ortodocşii nu afirmau că există ,,o credință,cea dreaptă”, că nu s-a schimbat Crezul ,ci problema era erezia. Nu schimbarea Crezului. Nu schimbarea Crezului era problema,ci erezia din Biserică! ,,Deci nu devii ecumenist fără să ştii,prin simpla pomenire”. Eu spun una ,dvs. înțelegeți alta… Am spus că sunt pomenitori care nu sunt ecumenişti în cugetul lor,dar formal sunt în tabăra lor şi în fapt legitimează ecumenismul,prin tăcerea lor,prin lipsa lor de reacție şi prin comuniunea păstrată cu ei….

    vineri, 11:33:07, 25 februarie 2022

  • Vitgil Gunoiu

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Iertați părinte , nu am spus că este vorba de ” obligație juridică ” , ci doar de întreruperea comuniunii , 15 l-ll , „ingradindu- se pe sine- si despre împărtășirea numitului Episcop ,ai înainte de Sinodiceasca cercetare ” SI toate acestea , ” … Se despart ….pentru oarecare eres osândit de sfintele canoane ” . Aceștia ” s-au învrednicit de cinstea cuvenită celor dreptslavitori ” , Pidalion pag. 362 , deci Biserica îi cinstește nu ii condamna , SI totul pentru ” oarecare eres osândit de sfintele canoane”. Pentru mine lucrurile sunt foarte limpezi SI clare , mă iertați !

    vineri, 10:44:34, 25 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Nu e pupat în fund, dar e o opinie diferită. De altfel, incapacitatea de a accepta că pot exista puncte de vedere diferite este cauza principală a conflictului militar din Ucraina. Oricând veţi întâlni etichete precum nebun, criminal, psihopat, idiot util, rusofil, putinist, dughinist etc vă îndemn să verificaţi dacă nu cumva sunteţi într-o poziţie în care pur şi simplu nu pricepeţi ce vrea interlocutorul să spună sau să obţină şi atunci alegeţi să nu acceptaţi. Pe facebook, putem face lucrul ăsta la nesfârşit, decantându-ne în fel de fel de bule. În viaţa reală, tipul acesta de atitudine este considerat o jignire şi,dacă suntem nevoiţi să locuim în aceeaşi sufragerie (globală), finalmente se va ajunge la un demers de pedepsire a părţii mai slabe de către cel mai puternic. Care astfel va vrea să facă ordine, din perspectiva sa. Sunt sigur că mulţi dintre ucrainieni ar fi vrut ca dl preşedinte Zelinski et company să fi abordat altfel nemulţumirile ruşilor. La fel şi georgienii. Mi-e că urmăm noi românii. Tipul acesta de conversaţie şi negociere reprezintă activitate politică şi diplomatică. Eu cred că noi avem şocant de multe lucruri bune de obţinut şi de împărţit cu ruşii, cu concesii minimale. A se vedea şi articolul precedent despre Rusia lui Soljeniţîn. Dar nouă diplomaţia ni se pare perimată şi nefolositoare cât timp putem să ne reactualizăm judecăţile morale de care suntem dependenţi. Iertaţi-mă!

    vineri, 09:37:56, 25 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Tocmai că pomenirea episcopului nu înseamnă acceptarea credinței propovăduite de el, ci a Bisericii pe care o reprezintă. Canonul 15 nu impune, nu prevede obligația juridică de a opri pomenirea. Ca să fie mai clar, pe ce vă bazați când faceți aceste afirmații, de unde le știți?

    vineri, 07:01:59, 25 februarie 2022

  • Vitgil Gunoiului

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Iertați părinte ! Mă refer la cuvintele din ultima dvs afirmație , citez : ” nu devi ecumenist prin simpla pomenire a episcopului ” . Eu știu că pomenirea episcopului înseamnă acceptarea credinței propovăduite de către acesta , iar daca acesta , numai puțin de a greșit , dar a schimbat adevărul de credință , am obligația ( dacă vreau să rămân în adevăr ) ( adică cu Dumnezeu ) sa intrerup comuniunea , 15 l-ll , pare un lucru firesc , normal , sa faci asta , sa te separi de cei ce au o învățătură greșită , o erezie .”Mărturisirea unei credințe neortodoxe de către această Biserică excluzând orice comuniune cu ea ” Vreți ca ……sa vin să mă cuminec in biserica care propovăduiește aceste lucruri SI sa intru in comuniune cu cei care respingând chipurile pe diavolul resping de fapt pe Dumnezeu ” Sf Maxim Mărturisitorul . Mă iertați părinte !

    vineri, 01:23:34, 25 februarie 2022

  • Marian

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    Ce mizerie sinistra acest pupat in curul rusesc.nici macar capsali si alti cretini n-au ajuns la un nivel atat de abject.

    vineri, 01:10:43, 25 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conflict militar fierbinte în Ucraina:

    https://www.facebook.com/100001030464537/posts/5247031808674449/ https://www.facebook.com/615797168507934/posts/4970259129728361/ https://www.facebook.com/100004656725016/posts/2083620021803202/ https://www.facebook.com/bogdan.r.herzog/posts/7404628599554715 https://www.facebook.com/100002947556344/posts/4867666373341566/ https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/10160517660941614 https://www.facebook.com/moise.guran/posts/7081951921845794 https://www.facebook.com/109765571626217/posts/128698546399586/ https://www.facebook.com/cozminhoreagusa/posts/728849068501237 https://www.facebook.com/corneliu.berari/posts/3427402707486465 https://www.facebook.com/paltinel.iustin/posts/5563140240372671 https://www.facebook.com/adrian.onciu.official/posts/2698019047008695 https://www.facebook.com/1393615366/posts/10227442739479515/

    joi, 22:09:52, 24 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Nu e un răspuns la subiect. Crezul nu a fost schimbat în BOR, precum nici în întreaga Biserică. Deci cei care îi pomenesc pe ierarhi nu-și însușesc o dogmă eretică, ecumenismul. Adică nu există oficial două credințe, ci una, cea dreaptă. Pe lângă asta, există o tentativă, un proces de alterare a ei, la care participă episcopii și toți cei de u cuget cu ei, nu toți care-i pomenesc. Schisma declanșată de deciziile cretane nu este una la propriu, ci doar o dezbinare. S-a format o tabără ecumenistă, dar nu conturată structural, canonic și administrativ, ci pe simpatii. Deci nu devii ecumenist fără să știi, prin simpla pomenire a episcopuluu, ci doar dacă îți însușești această învățătură.

    joi, 21:21:14, 24 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    ,,Toți aceştia au o credință personală,chiar dacă e publică…”. Toți au o credință personală. Da. Dar credința mea personală trebuie să fie credința Bisericii,credința sobornicească. Noi nu putem crede şi mărturisi altceva decât au crezut şi mărturisit şi ce am primit de la Sfinții Apostoli,Sfinții Părinți şi Sfintele Sinoade. Dacă aş crede şi aş mărturisi altceva,personal,nu aş mai fi ortodox,următor al Sfinților Părinți sau drept slăvitor… Ecumeniştii au şi ei credința lor,personală,dar ea nu mai este cea sobornicească/ortodoxă,ci una eretică.Hulitoare.Iar acuma au şi legiferat-o,adică au impus-o sinodal.Adică afirmă că Biserica învață aşa!!!!!!!Că Biserica crede aşa!Adică şi eu şi dvs. şi membrii Bisericii… De neconceput! Inadmisibil! Ca şi ortodox,mai ales cleric, nu îți este îngăduit să mărturiseşti/accepți/propovăduieşti altă credință.Una personală,diferită de cea ortodoxă. De aceea te şi numeşti ortodox,adică pt. că mărturiseşti/crezi ortodox,(pt. că credința ta personală e identică cu cea a Bisericii) adică eşti drept slăvitor,nu ecumenist…. În mom. când crezi/mărturiseşti altceva,eşti sub osânda anatemei ,spune Sfâtul Teofan Zăvorâtul,chiar dacă nu ai fost judecat şi osândit încă,de o instanță. Iar acest lucru se întâmplă,concret,de la mom. când tu personal crezi/mărturiseşti altceva decât dreapta credință. ,,Cei care nu au întrerupt pomenirea sinodalilor,au credința semnată de ei în Creta,pt. că e o dogmă oficială”. Într-acolo merg lucrurile… Pe asta se mizează…,în timp… Procedural,repet,s-a făcut maxim posibil la acest mom. Chiar dacă nu toți cei aflați în comuniune cu ecumeniştii sunt ecumenişti în cugetul lor,dar formal sunt în tabăra lor şi legitimează actele lor.Adică sunt susținătorii lor,cum spune şi Păr. Theodoros Z. Şi de ce vorbesc de tabere? Pt. că acestea există de facto! Ecumeniştii nu sunt în tabăra ortodocşilor. Nu urmează Sfinților Părinți. S-au separat de ei. Se dezic de ei. Au CREAT O SCHISMĂ ÎNLĂUNTRUL Bisericii.O schismă creată înainte de ,,cercetarea lor sinodicească”,conform Canonului 15 l-ll. O schismă, de care cei care întrerup pomenirea lor,se silesc să izbăvească Biserica,în continuare… Să o stopeze…Să nu se mărească…(Izolând problema/boala/erezia.Îngrădindu-se de ea. Nu de Biserică.Iar de erezie te fereşti,în cazul nostru,distanțându-te de promotorii ei. Depărtându-te de ei,cum învață şi Sfântul Apostol Pavel). Pt. că a te despărți de Sfinții Părinți ,a nu urma lor,a mărturisi altceva,asta reprezintă deja o schismă,o despărțire,o ruptură… ( Iar noi ştim că păcatul se face etapizat…!) Iar această ruptură nu e provocată de ortodocşi (atrag atenția asupra acestui aspect!),ci de către ecumeniştii care deja au provocat-o,prin despărțirea lor de Sfinții Părinți. Spune Părintele Iustin Pârvu : ,,Dacă mai marii noştri nu urmează/nu ascultă de mai marii lor,Sfinții Părinți,noi cum să ascultăm de ei?”. Ascultarea se face până la păcat! Nu-i judecăm! Dar nu-i urmăm! Căci ei nu sunt garanți ai învățăturii sănătoase a Bisericii,ci lupi îmbrăcați în piei de oaie… Vrăjmaşi ai Adevărului! Treaba lor! Şi aici nu vorbim de ură,dar…,,dragostea se bucură de adevăr”… Cine îşi iubeşte copilul,îl ceartă,nu(atunci când greşeşte)?

    joi, 16:41:47, 24 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Este vorba de comuniunea liturgică, de credincioșii care vin la slujbă, de clericii care slujesc sau ierarhii pomeniți. Toți aceștia au o credință personală, chiar dacă e publică. Subiectul pe care îl ridicați este diferit, conex. Încerc eu să-l identific așa: cei care nu au întrerupt pomenirea sinodalilor au credința semnată de ei în Creta pt că e o dogmă oficială. E adevărat că e o învățătură semnată oficial, dar asta nu înseamnă că a înlocuit Crezul din BOR. Invocăm canonul 15 (partea a 2-a) față de ierarhii care propovăduiesc erezia ecumenistă adoptată sinodal. Nu înțeleg nici acum cum spuneți că sunt două credințe, încerc în continuare să identific eu, corectați-mă dacă nu am înțeles corect. Nu există o schismă la propriu în BOR, ceea ce ar însemna două grupări separate. Cel puțin nu provine din partea ierarhilor. Ci există dezbinare prin introducerea unei dogme greșite. În situația aceasta, crezul BOR nu a fost schimbat, decizia din Creta acceptată la București nu constituie o schimbare la acest nivel. Nu doar pt că nu s-a impus în teren recunoașterea ereticilor ca Biserici, dar În România nu poate exista un crez diferit de restul lumii ortodoxe decât dacă se ajunge la o rupere a comuniunii cu cei absenți de la Colimbari, lucru care nu s-a produs. Documentele oficiale din Creta și de la București atestă un atac la adresa credinței, dar nu au produs încă o schimbare a ei. S-ar fi întâmplat asta doar dacă era un Sinod panortodox sau semnatarii ar fi rupt comuniunea cu restul. Deocamdată e limpede că există un gros de ierarhi în toată lumea care acceptă ecumenismul, dar nu au ajuns la măsura să formeze o nouă structură sau să acapareze toată Biserica; mai au un pas. Îndrăzneala lor e mare, dar nu e încă deplină, nu s-au rupt efectiv de Biserică și nu s-au depărtat total și irevocabil de credința ortodoxă.

    joi, 13:36:08, 24 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Părinte Lavrentie, ştiu că înțelegeți f. bine ceea ce am scris,dar totuşi mulțumesc pt. întrebările puse,pt. a lămuri mai bine cele afirmate anterior. Am să încerc să rămân pe subiect,pt. a nu devia şi la alte nuanțe enunțate de dvs. în comentariu. ,,Deci tot de două credințe personale faceți vorbire,dar cu specificația că publice”, spuneți dvs. . Nu! La Creta s-a afirmat :,,Biserica Ortodoxă acceptă…”. Şi s-au adoptat documente la nivel sinodal,bisericesc,instituțional. Deci… Mă refer la două credințe diferite,afişate/mărturisite oficial în Biserică (în BOR). Mă refer la credința sobornicească a Bisericii şi la credința ecumenistă adoptată de B.O.R.,în mod oficial. Adică instituționalizată.Exprimată concret în documente oficiale/sinodale,asumate de întreaga ierarhie şi de o mare parte din cler, în varii forme şi nivele (cu nuanțele de rigoare,dar care în esență au rolul sau efectul de legitimare). ,, …înțeleg că susțineți că există două credințe în Biserică…”. Nu susțin,ci constat. Este o realitate. Eu nu am credința mărturisită de B.O.R. în documentele sale oficiale,adoptate după Creta.Legiferate. ( Eu mărturisesc,cu darul lui Dumnezeu,credința mărturisită de Sfinții Părinți. Lor le urmez,nu ecumenistilor). Este o situație provocată de ecumeniştii din Biserică.Este efectul FAPTELOR lor. Este de necontestat! La Creta s-a decis în numele Bisericii,nu în nume personal. În documente nu se spune : Ierarhul cutare acceptă ,ci Biserica Ortodoxă acceptă… E vorba de instituția Bisericii -Sinodul. E vorba de documente sinodale,nu de păreri/credințe personale. Acuma se spune :Biserica acceptă/învață…, nu episcopul cutare (bineînțeles,aceste lucruri se impun prin intermediul episcopilor şi a clericilor ecumenişti,uneltele ecumenismului). Nu putem nega acest lucru. Eu nu incriminez pe nimeni,ci doar constat realitatea din teren. Eu nu am credința enunțată/adoptată de documentele cretane. Nu am credinťa asumată/mărturisită de Sinodul B.O.R. Oficial. Ceea ce Sinodul şi-a asumat şi mărturiseşte după Creta,nu este credința sobornicească. Nu e credința Sfinților Părinți. E altă credință. Şi nu e personală,ci oficială. Mai mult…Este pusă în seama noastră ,fără consimțământul nostru! Şi asta print-un ,,viciu de procedură”,respectiv anularea sinodalității.La Creta. Procedural,nu mai au ce să facă.Au trecut ,,greul”. Acuma aşteaptă să se coacă roadele (otrăvite). ,,Însă nu pricep dacă există două Biserici sau una,două grupări scindate sau un amalgam de credincioşi…”. Există o singură Biserică. O Biserică în care la Creta,în mod special /evident au provocat o schismă. Schisma de care vorveşte Biserica în Canonul 15 l-ll Constantinopol. Schisma provocată de ecumenişti,care s-au rupt/despărțit de Sfinții Părinți şi au renunțat la sobornicitate,alegând să mărturisească o altă credință decât cea ortodoxă,sobornicească. Adică o altă credință,diferită de cea a Bisericii soborniceşti,dar … în Biserică (pt. că ne aflăm ,,înaintea cercetării sinodiceşti” a celor ce susțin ,acceptă şi mărturisesc/propovăduiesc ecumenismul/erezia). Dovada (că există o a doua credință,diferită de cea a Sfinților Părinți) sunt documentele cretane,asumate şi acceptate (oficial/sinodal) , în numele Bisericii, pe care sinodalii o reprezintă.

    joi, 11:41:18, 24 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Deci tot de două credințe personale faceți vorbire, doar cu specificația că publice. Asta subînțelegeam și eu, nu mă refeream la credințe tainice, private, ci „cu capul descoperit”. Din cele ce scrieți, înțeleg că susțineți că există două credințe în Biserică. Însă nu pricep dacă există două Biserici sau una, două grupări scindate sau un amalgam de credincioși care aderă la unul din cele două curente. Iarăși, nu înțeleg ce presupune expresia „două credințe diferite oficial”. Sunt proclamate oficial sau sunt puse în opoziție în mod oficial? Este tranșată problema ecumenismului deja? Eu cred că faceți confuzie între pledoaria pentru erezia ecumenistă (la nivel sinodal) și acceptarea ei definitivă. Cât privește istoria bisericească și disputele pe teme dogmatice, nu faceți referire la evenimente concrete. În plus, există câteva situații consemnate în care unii Sfinți au rămas în comuniune cu ereticii necondamnați, cum este Sf. Sofronie al Ierusalimului cu monoteliții și Sf. Fotie cu filioquiștii la Sinodul VIII. Fără să mai menționez că Sinoadele Ecumenice îi socoteau clerici deplini pe eretici (Nestorie, Dioscor, iconoclaști…) până la condamnarea lor. Și nu considerau că existau deja două credințe în Biserică, ortodoxă și eretică, ci că era în primejdie și subminată cea dreaptă și o întăreau prin anatematizarea erorilor dogmatice. Ca o notă aparte, situația de pe vremea monoteliților se aseamănă foarte tare cu cea din vremea de acum. Nu era impusă dogma nouă, dar nu se permitea negarea ei, era un soi de conviețuire între credința dreaptă și cea strâmbă. Sf. Maxim a luptat să întrunească un Sinod pt a tranșa problema. Asta ar trebui să facem și noi. Dacă aveți în minte situații concrete istorice, trebuie contextualizate, de văzut în ce măsură se potrivesc cu vremea noastră. Cea mai mare diferență este între ereziile și ereticii condamnați și cei încă neanatematizați. Suntem în situația în care drobul de sare stă să cadă; nu trebuie să reacționăm ca și cum a și căzut, ci să preîntâmpinăm să nu se întâmple pt că pericolul este real.

    joi, 08:36:06, 24 februarie 2022

  • Lin

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mă iertați ,Pārinte! Doar azi am văzut articolul dvs. O observație…Punctual… Spuneți:,,Mărul discordiei îl reprezintă concepția conform căreia comuniunea liturgică înseamnă şi o punere în comun a credințelor personale ale celor ce participă la rugăciune”. Exact ăsta e mărul discordiei,dar nu în forma eronată (nu ştiu dacă voit sau nu) prezentată de dvs. Tocmai aici este problema,că nu e vorba de o credință personală(întotdeauna duceți discuția în zona asta,pt. a vă putea apoi argumenta ideile…). Este vorba ,deci, nu de o credință PERSONALĂ,ci de o credință oficială/propovăduită cu capul descoperit/acceptată sinodal/legiferată. Însăşi noima juridică a expresiei de ,,a lua act”, demonstrează indubitabil acest lucru,şi anume că ecumenismul este legiferat,instituționalizat. Că cei care au luat act,acceptă cu capul descoperit,de la înățimea Sinodului,adică oficial,adică în numele Bisericii sau dacă vreți prin intermediul instituției sinodale,că noua lor credință/mărturisire de credință este ecumenistă. Deci nu e vorba de o credință personală,ci de o ACCEPTARE SINODALĂ/OFICIALĂ.Şi nu doar de către ecumenişti ,CI DE CĂTRE TOȚI CEI AFLAȚI ÎN COMUNIUNE CU EI,PE CARE ACEIA ÎI REPREZINTĂ. TOTUŞI,VORBIM AICI DE SINOD, de instituția sinodală,de ierarhia Bisericii aflată în postură oficială… Ecumeniştii în mod oficial îşi recunosc noul lor crez (cum că ereziile sunt biserici/biserică). Cu acte/documente sinodale. Ei oficial recunosc că nu urmează Sfinților Părinți. Iar cei care nu sunt ecumenişti, în cugetul lor,dar sunt în comuniune cu ei,după acceptarea sinodală a ereziei ,care le cuprinde pe toate celelalte (inclusiv pe cele condamnate de Biserică!!!), deci,cei care sunt în comuniune cu ecumeniştii,nu fac altceva decât să legitimeze hotărârile de la Creta! Hotărâri aflate în deplin dezacord cu învățătura sobornicească a Bisericii…În deplin dezacord cu însuşi Crezul Bisericii. Revenind… Dacă avem de a face cu o credință oficială,asumată ca fiind a Bisericii (nu în sens sobornicesc vorbesc aici de Biserică,ci instituțional),de către ecumenişti/de către ierarhie (să nu spuneți că nu-i aşa,căci vă contrazic documentele acceptate sinodal),deci susținută pe temei oficial,cu capul descoperit/de la înălțimea Sinodului ,înseamnă că vorbim de DOUĂ CREDINȚE: -una ortodoxă,sobornicească,a ortodocşilor; -a doua,ecumenistă(eretică),ne sobornicească,a ecumeniştilor. Deci… Dacă avem două credințe diferite,OFICIAL,pe ce se întemeiază comuniunea?! CARE ESTE FUNDAMENTUL COMUNIUNII, în înțeles ortodox? Nu este mărturisirea dreptei credințe/aceleiaşi credințe? Nu este ADEVĂRUL? ATENȚIE! Vreau să menționez un lucru f.f. important,pt. a evita o deviere de la subiect sau o shimbare de macaz : În istoria Bisericii,pe timpul ereziilor, slujbele erau la fel,Crezul la fel,în Biserici se slujea la fel… Nu mărturiseau alt crez… Slujbele erau neschimbate… Era vorba poate ,,doar” de o literă într-un cuvânt şi … era război,era pe viață şi pe moarte,la propriu! Acuma avem documente întregi,cretane sau mai vechi şi mai eretice,acceptate de cele cretane…Avem ,,Sinod”…Avem învățământ teologic ecumenist… Avem ierarhie pregătită şi ,,licențiată” de eretici,avem PRACTICĂ ECUMENISTĂ… Deci , revenind,problema nu este o ,,punere la un loc a credințelor personale” ,cum spuneți dvs., ci problema este că există OFICIAL,două mărturisiri de credință diferite,care nu pot fi puse la un loc!!!!!! Căci ce părtăşie este între Adevăr şi minciună…?!? Nu discutăm de credința personală a ecumeniştilor,ci de credința oficială a lor!!! Parafată sinodal! Instituționalizată prin documente oficiale… Ca şi în trecut: Nu conta că mărturiseau la Liturghie la fel,că slujeau la fel,că nu erau încă condamnați/judecați… Conta o literă într-un cuvânt sau dacă vreți ,,o iotă”, ,, o cirtă”… Sau,nici Scriptura nu o mai luăm în considerare?!? Sau: ,,nu am venit să aduc pace ,ci sabie…” Este şi aceasta dur? Sau extremist? PS: Nădăjduiesc că se observă că nu am judecat pe nimeni…Nu am etichetat… Asta aşa,ca să nu fiu acuzat gratuit… Vă mulțumesc pt. îngăduință…

    joi, 00:00:01, 24 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Mai scriu a nu știu câta oară că nu am ceva cu P. Elpidie, ci subliniez că este o învățătură greșită aceea că omul își poate pierde liberul arbitru prin intervenția inteligenței artificiale și să fie controlat la nivelul acesta. Mie personal nu-mi inspiră încredere și cred că am toată libertatea să spun acest lucru. Dacă cineva are evlavie și îi respectă cuvintele, nu am eu nimic împotrivă. Una este a fi mărturisitor și alta a avea discernământ. Spre exemplu, pe vremea Sf. Ciprian al Carrtaginei au existat mulți mucenici care provocau sminteli crunte, după cum reiese din Epistolele sale. Ei dăruiau o așa-zisă iertare înainte de martirajul lor. Și mulți nu se mai spovedeau la preoți pe baza acelei iertări. Iar Sf. Ciprian a primit descoperire să evite mucenicia în prima prigoană a lui Deciu pentru a ajuta Biserica să combată această rătăcire, precum și cochetarea cu ereziile și schismele din acea vreme. Până la urmă, a murit mucenic în a doua prigoană a lui Deciu. Ce vreau să spun este că chinurile și suferințele pentru Hristos exterioare nu sunt o garanție a discernământului. Trebuie apreciate și respectate, dar asta nu înseamnă să primim idei false. De altfel, nu zic că P. Elpidie este cu new age, dar poate prelua din neatenție astfel de idei, așa cum Sf. Grigorie de Nyssa a preluat apocatastaza de la Origen, spre exemplu.

    marți, 19:45:18, 22 februarie 2022

  • Marius

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Eu am vorbit personal cu P. Elpidie și ne-a spus atât problemele noastre duhovnicești-în amănunt-dar fără să jignească și ne-a zis și cum să facem să le depășim. Este un om foarte duhovnicesc, prooroc, înaintevăzător și străvăzător. Numai atât nu are-față de P.Justin-pușcăriile și lupta anticomunistă. Nici nu avea cum. Are însă ani de martiriu în Africa, cu vrăjitori, foame, sete … ispite. De cum a fost hirotonit, a venit la el un mason și i-a propus să intre în frătia lor. A refuzat. Ăla i-a zis … toată viața ta vei avea de suferit pentru asta. Eu cred că de aia l-au trimis în Africa, ca să-i facă capătul. Dar el a botezat acolo mii de copii negri. Cum poate să fie cu new age un asemenea om al lui Dumnezeu ? Ne-a mai zis că față de fiii duhovnicești să ne purtăm ca față de frați-surori în Hristos-dacă vrem să aibe reușită în viața duhovnicească. Părintele Justin Pârvu a spus sa-l avem ca un luminator al zilelor noastre. Asa ca p Lavrentie, pică toată polologhia dumitale, inspirată de arhiconi.

    marți, 19:30:49, 22 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Tocmai gândirea aceasta hiliastă/milenaristă este greșită, a unei bunăstări spirituale pe pământ, nu în rai.

    marți, 15:29:54, 22 februarie 2022

  • Marian Bataiosu

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu exista pecete fara Antihrist! Unde e Antihrist? L-a vazut cineva? Cum vorbiti voi despre Fiul lui Lucifer ca despre cineva viu, cand el nici macar nu s-a nascut? Voi faceti confuzie intre pre-pecete si pecetea propriu-zisa, ca semn al acceptarii lui Antihrist, in persoana, drept mesia si dumnezeu. Deoarece Lucifer vrea ca fiul sa „implineasca” intocmai profetiile despre MESSIAH, pentru ca lumea sa-l recunoasca drept adevaratul fiul al lui dumnezeu, va face in asa fel ca lucrurile sa se desfasoare intocmai, deci viata lui Antihrist va imita viata lui Iisus Hristos. S-a nascut Iisus dintr-o Fecioara si de la Duhul Sfant, asa se va naste Antihristul dintr-o falsa fecioara si din duhul lui Satana. A avut Iisus un inaintemergator, asa va avea si Antihristul, pe Profetul Mincinos. A predicat Iisus trei ani, tot atat va predica si Antihristul inainte de a i se pune corona pe cap in Templul din Ierusalim de catre Patriarhul ortodox al Ierusalimului. A inviat Iisus dupa trei zile, asa va „invia” si Antihristul. Are Iisus o Imparatie, asa va avea si Antihristul. Pentru Iromonahul Lavrentie, Fratie, esti in eroare! Intocmai ca Sfintii Parintii, Parintele Elpidios vorbeste despre triumful Ortodoxiei (Apoc. 17, 154) si despre cele trei decenii de pace paradisiaca postbelica. Dupa razboi, din actuala populatie a lumii va mai ramane o treime, fapt ce va determina aparitia unei instutii mondiale puternice pentru a mentine pacea globala, asa cum s-a intamplat dupa terminarea conflagratiilor mondiale anterioare, si anume a unui Guvern Mondial. Sediul Guvernului Mondial nu va fi stabilit la Ierusalim, asa cum vor evreii, ci la Bucuresti, pentru ca asa mi-am propus eu in Proiectul meu de Tara. Pentru ca eu am stabilit ca politica externa a Romaniei va fi indreptata inspre increstinarea neamurilor in duh ortodox, majoritatea supravituitorilor vor imbratisa ortodoxia, astfel ca Romania va deveni Noul Canaan, iar Bucurestiul va fi Noul Ierusalim. Dupa 1990, eu sunt cel care, de pe pozitia de potential prezidentiabil, mi-am propus, in programul meu politic, construirea canalului Dunare-Bucuresti si mutarea capitalei adinistrative la Targoviste, pentru a lasa Bucurestiul sa fie cu adevarat Orasul Bucuriei. De asemenea, mi-am propus sa construiesc aici cea mai mare biserica din lume, dupa planurile Ierusalimului ceresc… Si uite asa profetiile se leaga intre ele prin intermediul umilei mele persoane, pentru ca Romania sa fie la sfarsitul lumii ce a fost la inceputurile ei. Deci, lasa blogareala pe seama mirenilor si indeplineste-ti intocmai datoriile de crestin care a murit lumii, pentru ca nu esti la nivelul Parintelui Elpidie pentru a-l judeca cu dreptate. Si nici pe mine!

    marți, 14:49:23, 22 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    cateva din numele care au luat la puricat aceste seruri in afara de cei de la quinta columna sunt: Carrie Madej Zandre Botha Robert Young platforme unde puteti vedea ce au gasit sunt: odysee.com rumble.com bitchute.com

    marți, 14:32:11, 22 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    sub pretextul ca aparati ortodoxia, induceti in eroare voit pe cei care nu se descura a citi sau a vizualiza materialele in limba engleza. De ce nu ati tradus in romana raportul la care va referiti in articol?? Ca sa aprecieze oamenii singuri ce spune acel raport, nu sa le spuneti dvs si cei care se ocupa de „factchecking” ce trebuie sa stie, caci asta faceti. Adica ati depus efort in a traduce un material al celor care se ocupa cu „factchecking” si ati ales ca tocmai raportul cu pricina sa ramana netradus!! Ii mintiti pe oameni voit si cu buna stiinta, caci noi care ne descurcam a vizualiza materiale in limba engleza stim din mai multe surse ca exista nu doar oxid de graphene ci alte „chestii” care nu aveau ce cauta in flacoane. Iar cei de la quinta columna au aratat in inregitrarile video cum in decurs de cateva zile apar pe lame nano-procesoare care se auto-asambleaza in timp. Aici sunt doar cateva surse:https://www.bitchute.com/video/5QeFJMKMuBZn/https://www.bitchute.com/video/pfSyHRCIDxFG/https://www.bitchute.com/video/78St4NEySsbq/https://www.bitchute.com/video/uaHdyTr9FNs8/https://www.bitchute.com/video/jWcekrgBHI6m/https://www.bitchute.com/video/jWcekrgBHI6m/https://ro.technocracy.news/modernas-top-scientist-we-are-actually-hacking-the-software-of-life/ In prezent exista un pericol mai mare decat ecumenismul – e vorba de transhumanism si tot ce face acest site e sa acopere cat de mult se poate aceasta realitate fata de cei care nu se descurca in limba engleza. Chiar daca acest comentariu nu va fi sters, un aspect nu poate fi negat- si anume ca nu a fost tradus raportul cu pricina ca singuri oamenii sa-si faca o parere. Cei care se descuraca in limba engliza stim foarte bine ca acel raport (alaturi de alte surse din mai multe tari ale lumii) arata existenta unor materiale care nu aveau ce cauta in acele flacoane si comparat cu literatura de specialtitate ceea ce s-a gasit in flacoane arata a fi oxid de graphene si/sau derivate de graphene Si nu uitati ca cei din Japonia au si retrimis peste un milion de flacoane pentru ca erau contaminate (iar in contextul de fata sa credem ca a fost o greseala neintentionata ar fi o naivitate din partea noastra ). Chiar la resurse, la punctul 4. se arata ca se foloseste oxid de graphene tocmai intr-un vaccin impotriva covid ca si transportor al informatiei genetice, autorul acestiu articol faultandu-se singur in incercarea de a convinge ca nu exista oxid de graphene in aceste vaccinuri. Jucati un rol la fel ca si David Icke si ce faceti aici e dezinformare doar pt cei care nu se descurca in limba engleza.

    marți, 12:22:45, 22 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Multumesc pentru raspuns!

    luni, 14:40:08, 21 februarie 2022

  • andrei-d

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Ecumenismul e condamnat și de ROCOR și de Sinodul II Ecumenic, ceea ce e normal, dar căderea nu e când susții o erezie, ci după ce ești chemat în fața forului de judecata și tot o susții. Filioque exista cel puțin din 589 (Sinod III Toledo), iar aparent se pare ca Sf. Grigorie Dialogul nu a avut obiecții, data fiind împrejurarea acelei formulări la vremea respectiva. Într-un final filioque e condamnat de Sf. Fotie în sec. IX dar nu condamna nominal nici pe franci nici Biserica Spaniei, ceea ce înseamnă că sunt în comuniune. La 1054 se împlinesc 465 de ani de la prima oficializarea a Filioque într-o regiune și totuși nu a fost nimeni excomunicat sau considerat eretic sau inafara Bisericii. Varlaamismul la fel, Sf. Grigorie Palama condamna întai erezia, apoi nominal aderenții ei, nicidecum după anatematizarea ereziei cade cineva automat din har. Acum la fel, chiar de ar fi anatematizată erezia de un Sinod Ecumenic(eu cred că e deja Sinodul II Ecumenic), până când membrii nu își fac biserică paralelă sau să fie nominal anatematizați ierarhii aceia nu cad din har de la sine.

    luni, 13:56:24, 21 februarie 2022

  • Sara

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Mă întreb ce vor spune acribicii de cazul Sf. Meletie. A fost hirotonit de arieni dar a ținut dogma ortodoxă, a fost prigonit pentru ea și a întors pe mulți arieni la credință. Pentru că a fost hirotonit de arieni s-a produs schismă în Biserică. Acribicii din Antiohia îl voiau pe Paulin, care fusese hirotonit canonic. Dar Paulin credea într-un singur ipostas. Pe atunci dogma despre ipostasurile Sf. Treimi nu fusese clar explicată și Paulin nu putea fi acuzat de erezie. Dar Sf. Părinți l-au preferat pe Sf. Meletie pentru că acesta credea în cele 3 ipostasuri. Vedem acribie dogmatică și iconomie pastorală, exact cum ați explicat. Sf. Meletie a prezidat chiar sinodul al II-lea până a murit. L-a hirotonit diacon pe Sf. Vasile cel Mare cu care era într-o relație foarte strânsă.

    duminică, 21:07:31, 20 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Da, există multe expresii în diferite scrisori și predici ale sale în care este formulată ideea unui primat al lui Petru instituit chiar de Hristos. Există traduceri în engleză ale operelor sale. Interesante aspecte, pe care nu le-am studiat bine pt că nu mă pasionează foarte tare și pot apărea probleme de falsificare. Mai este un alt Sfânt Leon, al III-lea, tot Papă al Romei, care a pus să fie scris Crezul pe plăci de piatră fără Filioque, dar el credea în purcederea și de la Fiul. În orice caz, în Ortodoxie ne bazăm pe consensul Părinților, nu doar pe un Sfânt sau altul. Iar Sf. Fotie spune că greșelile unor Sfinți nu au fost absolute, adică nepocăite, ci niște păreri eronate pe chestiuni nediscutate pe vremea lor temeinic de Biserică. Deci nu vorbim de un compromis dogmatic, canonizările nu înseamnă acceptarea la modul absolut a tuturor învățăturilor Sfinților în parte, mai ales dacă intră în contradicție cu alți Părinți și Sinoade. Duhovnicește vorbind, au mai fost Părinți simpli care aveau concepții greșite, dar care aveau legătură vie cu Dumnezeu. Însă, când au descoperit că e greșită gândirea lor, au renunțat la ea. Erezia înseamnă că stărui împotriva unei dogme conștient, nu din scăpare. Problema în cazul nostru este alta, duhovnicească, mai ales după ce am ascultat astăzi un interviu cu Monahul Sava Lavriotul. Pogorământul pe care-l face Biserica este de altă natură. Ea primește pe unii eretici fără botezare sau canonizează pe unii Sfinți sau primește în comuniune pe unii clerici care au greșeli dogmatice, dar punând ca barem dreapta credință. Îngăduim ca alții să facă unele abateri pentru a-i atrage, dar pe care nu le facem noi. Spre exemplu, i-a lăsat în comuniune pe episcopii franci filioquiști, nu i-a caterisit, dar la Sinodul VIII s-a stabilit că Filioque este erezie. Adică îi lasă pe ei să decidă dacă se rup de Biserică și țin mai mult la erezia lor sau rămân măcar în comuniune cu dreapta credință. La fel, Sf. Vasile spunea să-i primim pe cei care nu cred despre Duhul Sfânt că este creat, pt ca mai apoi, în comuniune cu Biserica, să se lămurească și asupra detaliilor, că este deoființă cu Tatăl și e Dumnezeu desăvârșit (Epistola 1113). Pe când cei care consideră că este părtășie de credință comuniunea liturgică, pe lângă faptul că e o concepție greșită, ei singuri fac apoi rabat și acceptă așa-zicând erezia. Este o inconsecvență evidentă. Pun accent pe comuniune, o consideră vitală, dar fac concesii. Așa se întâmplă când primim logica omenească și asupra acestui fenomen aș vrea să atrag atenția.

    duminică, 17:33:14, 20 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    „Se mai pastreaza si 96 de cuvantari la sarbatorile imparatesti si la sarbatorile de peste an. Primele cinci, tinute la aniversarea suirii sale pe scaunul episcopal, trateaza despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologica.” https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-leon-mare-143773.html

    duminică, 09:00:21, 20 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Puneți problema tendențios. Cred că e permisă o critică sinceră. Dacă greșesc undeva, sunt gata să accept. Dumnezeu să ne călăuzească pe toți spre adevărul în Hristos!

    sâmbătă, 23:31:06, 19 februarie 2022

  • Xenia

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    De la marturisire https://ortodoxinfo.ro/2017/09/14/un-alt-marturisitor-al-dreptei-credinte-scrisoarea-anti-sinod-creta-ieromonahului-lavrentie-carp-de-la-manastirea-sfintii-trei-ierarhi-din-iasi-catre-mitropolitul-teofan/ la vorbirea impotriva si judecare. Cum e posibil parinte? Dumnezeu sa va calauzeasca spre Adevar.

    sâmbătă, 23:20:48, 19 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Unii ortodocși mai studioși au găsit o serie de întâmplări din istorie care seamănă cu situația actuală din Africa (min. 22): https://youtu.be/2TPGh3pEYtw?t=1320 Primul exemplu mi se pare relevant, despre protomaroniții din Siria și Liban care au preferat să fie în comuniune cu Roma, care era singurul scaun ortodox la acea vreme, pentru a evita să fie sub ierarhia monofizită. Restul exemplelor par a fi mai mult decizii Sinodale acceptate de toate părțile, nedisputate, de schimbare a jurisdicției pentru timpuri îndelungate sau chiar pentru totdeauna, cum e cazul bulgarilor, care au trecut de sub Roma sub Constantinopol pe motiv de erezie și alte abateri deja formate în vremea respectivă (865-869). Mutarea teritoriului Iustiniana Prima de sub Roma tot sub Constantinopol nu a fost o dispută dogmatică, ci o hotărâre a împăratului, la care s-au conformat factorii bisericești. În orice caz, trebuie documentate toate aceste situații cu documente sau relatări istorice precise și concludente.

    sâmbătă, 18:59:40, 19 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    În primul rând, sunt necesare mai multe informații precise: în ce fel a fost Sf. Leon promotor al primatului papal? În cazul Sf. Grigorie de Nyssa, canonizarea sa nu presupune acceptarea doctrinei apocatastazei. În general, canonizarea nu se înțelege ca infailibilitate a celui cinstit ca Sfânt. În paralel, Biserica face precizările de rigoare acolo unde este necesar, cum e cazul Fer. Augustin, alt exemplu.

    sâmbătă, 13:53:05, 19 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Daca Sf Leon cel Mare, pe langa lucrurile bune stiute, este promotorul primatului papal, cum consideram cinstirea sa ca sfant? Iconomie (dogmatica?), compromis, treaca de la noi, mai sunt si altii in aceeasi situatie (Grigorie de Nyssa etc.)?

    sâmbătă, 13:46:10, 19 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Apostazia nu este înlăturată prin reacții schismatice, ci printr-o împotrivire unitară și corectă. Oricum nu poate fi condamnat ecumenismul decât într-un Sinod, nu pe coclauri de orișicine. Am scris și în articol că scopul este să se ajungă la o condamnare oficială. Doar unitatea în duhul corect, al lui Dumnezeu, poate atinge acest țel.

    vineri, 09:56:44, 18 februarie 2022

  • Mihai

    la articolul Iconomia bisericească se poate face la nivel dogmatic sau pastoral?:

    Bun, și cine sa condamne ecumenismul, care sinod?! Pt că apostazia sa instalat pretutindeni

    vineri, 06:27:19, 18 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Analistul Petrişor Peiu despre îngroparea economiei naţionale:

    Lecţia de macroeconomie. România a intrat în recesiune tehnică în ultimul semestru din 2021. Vine un dezastru     România a intrat în recesiune tehnică în ultimul semestru al anului trecut. Dacă nu se iau măsuri radicale urgente privind intervenţia publică / reglementarea preţurilor la energie şi gaze naturale pe durată limitată, după aprilie 2022, România va resimţi cea mai mare criză economică şi socială din ultimii 30 ani. Ieri, Institutul Naţional de Statistică a publicat date privind evoluţia PIB în trimestrul 4 din 2021. În ciuda declaraţiilor de basm, economia României a suferit o cădere puternică în semestrul 2 din anul trecut. Creşterea economică cu două cifre a fost un balon de săpun care s-a spart, lovindu-se de realitatea economică crudă. România a decelerat puternic din punct de vedere economic în trimestrul 3 şi şi-a accentuat căderea în trimestrul 4 din 2021. INS indică un plus de 0,1% in trim 3 2021 (în marja de eroare) şi o cădere de 0,5 % în trim 4 din 2021. O încetinire atât de abruptă – de la 13,4% la 2,7% nu a avut România decât în ​​​​perioadele de criză economică majoră (a se vedea trimestrul 2 faţă de trimestrul 1 din anul 2020 – intrarea în pandemie / carantină). Cu siguranţă atunci când Institutul Naţional de Statistică va introduce în serie date privind evoluţia PIB din Q1 2022 (indiferent că vorbim de creştere economică de 1% sau 2%), seriile de date din urmă se vor revizui şi vom observa că România a avut recesiune tehnică în semestrul 2 din anul trecut, trimestrele Q3 2021 si Q4 2021 reflectând cădere economică (se pot face modelări pe baza detaliilor furnizate de INS aici). Ce să mai spunem? Încă din august / noiembrie anul trecut am scris pe platformele Adevărul şi Ziarul Financiar cu privire la faptul că „ruptura dintre mesajele oficiale privind evoluţia economică şi realitatea economică internă este din ce în ce mai profundă”. Titlurile analizelor au fost Economia românească, între chin şi amin, detalii aici şi Trei tendinte care arata caderea economiei in 2022, detalii aici. Am vorbit despre o revenire economică nesustenabilă, despre faptul că se observă acumularea unor dezechilibre majore precum explozia datoriei guvernamentale (+ 57 de miliarde de euro în doar doi ani), adâncirea deficitelor comerciale şi de cont curent la valori mult peste pragul de alertă, atingerea unor deficite bugetare record şi finanţarea din ce în ce mai dificilă a acestora. Am scris atunci că anul 2022 va fi mai complicat decât anul 2021, din perspectiva acumulării unor cauze / dezechilibre / evoluţie interne şi externe puternice, de natură să conducă la scăderea competitivităţii economice, pierderea puterii de cumpărare şi accentuarea sărăciei. Presiunile bugetare vor atinge un nivel fără precedent, iar criza socială va acumula tensiuni, inclusiv pe fondul exploziei preţurilor la utilităţi. Ultimele trei trimestre mi-au dat dreptate. Realitatea economică şi socială indică fenomene îngrijorătoare. Explozia preţurilor la energie şi gaze naturale a apărut în principal din cauza Liberalizării iraţionale. Să implementezi un astfel de proces pe pieţe neconcurenţiale, imature şi cu înţelegeri de tip duopol/oligopol cooperant, pe o bursă nereglementată corect (cu marea majoritate a tranzacţiilor pe termene foarte scurte, speculative, invers faţă de ceea ce se întâmplă în ţările dezvoltate), nu poate conduce decât la un eşec major al pieţei. Este ceea ce vedem astăzi. Şocul creşterii preţurilor la energie şi gaze naturale este atât de puternic încât va provoca o recesiune mai puternică decât cea trăită de România în perioadele de criză 1997-1999, 2009-2011 şi 2020. Este mai puternic decât orice şoc de natură financiară. În România, crizele financiare nu lovesc puternic şi direct toate companiile şi toată populaţia, financializarea şi gradul de intermediere financiară fiind reduse, adâncimea crizei fiind limitată. În schimb, şocul cauzat de preţurile energiei şi gazelor naturale loveşte direct şi puternic până la nivelul celor mai mici companii şi a celor mai sărace gospodării din România. Loveşte la fundaţie, rupe pânza de păianjen economică şi distruge plasa de siguranţă socială. Şocul creşterii preţurilor la energie va lovi mai puternic decât şocul cauzat de virusul pandemic. Dacă în cazul virusului, există un compromis între agresivitate şi contagiune, în cazul exploziei preţurilor la energie vorbim de amândouă procesele – este şi agresiv şi provoacă şi contagiune ridicată. Prezentul îl trăim şi observăm cu toţii. Insolvenţe, falimente, restrângerea activităţii, căderea consumului şi a investiţiilor, concedieri. Explozia inflaţiei (cauza fiind dată în proporţie de 80% de creştere a preţurilor la energie şi gaze) a devenit deja un şoc persistent, ce afectează puterea de cumpărare. Tensiunile sociale se acumulează. Dar viitorul? Nu arată deloc bine. Indicatorii semnal/proxy privind evoluţiile economice viitoare sunt de natură să îngrijoreze. Iată, de exemplu, evoluţia preţurilor la producţia industrială, plus 33,3% în decembrie 2021 faţă de decembrie 2020. Creşteri de preţuri la producţia industrială de 42,3% pe piaţă internă şi 17,9% pe piaţă externă nu a mai avut România în ultimii 25 de ani, cel puţin. Dacă vreun decident crede că o creştere a preţurilor nu se va reflecta într-o proporţie însemnată în preţurile bunurilor de consum, se înşală. Dacă vreun decident crede că o creştere a preţurilor la bunurile industriale nu va scoate majoritatea companiilor româneşti atât din pieţele externe cât şi de pe pieţele interne, se înşală din nou. La detaliu, lucrurile sunt şi mai grave. Dacă nu se iau măsuri radicale şi urgente privind intervenţia publică / reglementarea preţurilor la energie şi gaze naturale pe durată limitată, din aprilie 2022 – aşa cum prevede Directiva 944 a Parlamentului şi a Consiliului European din 5 iunie 2019, România va resimţi cea mai mare criză economică şi socială din ultimii 30 ani. Deprecierea dramatică a puterii de cumpărare va fi însoţită de greve şi tulburări sociale zilnice. Se va intra în cercul vicios al morţii economice (reducerea activităţii, PIB mai mic, venituri mai reduse, austeritate, cerere mai mică….ş.a.). Vom constata înfriguraţi falimentul companiilor de producţie industrială şi servicii suport precum şi al celor din industria alimentară şi auto. Primul val va lovi 25% din industrie (cu energointensivitate medie si mare) si 33% din industria alimentară si auto (340.000 salariati vor avea locurile de munca afectate).Vom asista la probleme în funcţionarea statului român şi furnizarea unor servicii publice esenţiale – vor cădea instituţii publice – scoli, universitati, spitale, muzee, teatre… şi chiar reţele de infrastructură critică – transport, iluminat… Pansamentul pus pe rană până în aprilie opreşte sângerarea, dar nu este suficient. Schemele de compensare şi plafonare vechi şi actuale sunt de natură temporară şi nu pot fi prelungite. Orice povară aruncată în plus pe buget nu va avea ca efect decât suprapunerea unei crize economice profunde peste criză energetică. Soluţiile de reducere a taxării nu vor face decât să prelungească şi mai multă infecţia provocată de şocul creşterii preţurilor la energie şi să arunce bugetul în aer. Nu aceasta este alternativa. Nu mai există timp, de cel puţin o lună. Inacţiunea şi tergiversarea luării unor măsuri radicale provoacă daune iremediabile în economia şi societatea românească. Situaţia se deteriorează rapid. Fereastra de oportunitate se va închide în curând, urmând validarea unui dezastru economic şi social de proporţii. A nu te uita în sus nu înseamnă că o „cometă” nu face deja ravagii. Se vede de la nivelul solului, de la firul ierbii. https://m.adevarul.ro/economie/stiri-economice/lectia-macroeconomie-romania-intrat-recesiune-tehnica-ultimul-semestru-2021-vine-dezastru-1_620cbea05163ec42710c3509/index.html

    miercuri, 22:34:37, 16 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Sunt mult prea ocupat acum ca să vă pot răspunde, dar promit să revin cu datele pe care le cunosc, în zilele următoare. Știu că le-am mai postat în anii trecuți, dar nu-mi amintesc articolele. Le voi căuta și voi răspunde la obiect, atât cât mă duce mintea. Vă rog, îngăduiți. Doamne, ajută!

    miercuri, 13:16:13, 16 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    nu prea ma agreati, asa-i? Santate si Dumnezeu sa va binecuvinteze!

    miercuri, 12:35:28, 16 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Editasem deja comentariul cu indicația citatului și cu unele precizări. E un indiciu. În ce privește ip-urile, am scris că nu mi-ați dat această dovadă. Încă nu am făcut eu experimente în acest sens.

    miercuri, 11:05:07, 16 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    ” Treaba cu ip-urile tine de realitati concrete si e indicat sa verificati personal, asta ca sa nu ramaneti in credinte (ca sa nu va bazati doar pe cuvantul cuiva). Oricine poate verifica cu un telefon cu bluethooth activat. Pt telefoanele Samsung, huawei sau iphone cred ca trebuie o aplicatie tip bluethooth scanner. Eu am verificat cu o tableta huawei si apar codori de 12 caractere litere si cifre grupate cate doua despartite de : ” imi cer iertare fata de cititori, dar dvs sunteti „putin inteligent” sau va faceti ? (frazele de sus din ghilimele nu apar in comentariile mele la dvs pe monitor ?????) Nu stiu cum puteti vorbi de abaterile de la linia credintei cand dvs nu faceti minimul necesar sa cautai singur in cartea apocalipsei; o sa precizez unde in Apocalipsa, nu pt dvs. ci pt cei care vor citi aceste randuri – in capitolul 9 ” 6.Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei”

    miercuri, 10:59:35, 16 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Eu nu neg absolut și din start posibilitatea implantării unor cipuri prin vaccinare sau a unor componente intruzive. Ce spun este că nu există încă dovezi convingătoare în acest sens. Înțeleg că aveți o convingere că există ip-uri în vaccinați, dar nu-mi dați o dovadă convingătoare decât că trebuie să vă cred pe cuvânt. Tot nu mi-ați dat o referință despre oamenii care ar vrea să moară și nu vor putea. Probabil vă referiți la Apoc. 9:6: „vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei”. Da, e vorba cel mai probabil despre „oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor”. Nu știu să interpretez acest citat, dar poate fi un indiciu în sensul pe care-l sugerați, însă nu atât de convingător. Este vorba de trâmbița celui de-al cincilea înger, care a adus lăcuste vătămătoare pe pământ. Interesant este că la a șasea trâmbiță au ieșit cai care chiar omorau pe oameni și totuși ei nu s-au pocăit de răutățile lor. Deci mai târziu au libertatea, posibilitatea de a se pocăi. În principiu, nu cred că omul își poate pierde liberul arbitru și pe considerentul că Dumnezeu nu ar îngădui asta. Am scris și în articol despre cazul lui Iov, ca diavolul s-a atins doar de trupul lui, nu și de suflet, iar aici e avută în vedere judecata lui, mintea. Căci avea arătări și coșmaruri care să-i afecteze sufletul, dar și vorbele destabilizatoare ale prietenilor și ale femeii lui… Dar nu i-a fost atinsă libertatea. Și asta cred că e valabil pt oricine în afară de cei îndrăciți și împătimiți peste măsură. Și, iertați-mă, dar cele ce scrieți nu sunt dovezi, ci sună mai mult a frici și necredință care seamănă mai mult a SF, după cum spuneți. Eu nu încerc decât să mă țin de credința ortodoxă, în care am încredere, și de orice alt argument chibzuit. Și cred că am libertatea să atrag atenția oricui e de bună credință asupra unor abateri clare de la linia credinței.

    miercuri, 10:21:53, 16 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    daca exista nano-tehnologie de control cum iti vei mai pute manifesta liberul arbitru? Daca cineva iti controleaza mintea cum iti mai exerciti liberul arbitu? Atunci Aspazia Otel Petrescu cade in conspiratii cand vorbeste despre experimentele NASA si cum nano-tehnologia isi pierde puterea in prezenta Sfintei Impartasanii. NASA, DARPA poate doar pt dvs exista ca sa faca cercetari in folosul omului, sigur asta e motivul pricipal pt care exista si pt care sunt finantate.

    miercuri, 02:32:11, 16 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Treaba cu ip-urile tine de realitati concrete si e indicat sa verificati personal, asta ca sa nu ramaneti in credinte (ca sa nu va bazati doar pe cuvantul cuiva). In ceea ce priveste speculatiile , poate doar pt dvs reprezinta speculatii. Chiar nu puteti sa ne faceti sa ne indoim ca nu am vazut ce am vazut si nu am auzit ce am auzit. Nu aveti decat sa va documentati, sa cercetati, desi din cate se pare nu dati nici un semn ca ati fi dispus sa faceti asta. E vorba de Apocalipsa, ca doar am specificat ca fac referirire la oamenii de la sfarsitul vremii : oamenii vor cauta moartea si moartea ii va ocoli – si sincer, din felul in care puneti problema, parca ma astept sa discreditati si Apocalipsa doar ca sa nu fim atrasi in „conspirationism”; David Icke nu e o sursa de incredere si cine a fost curios a si aflat ca acesta e mason. Oamenii iau lucrurile asa cum sunt. Si daca David Icke spune ce spune e pt ca mare parte din ce zice e real; doar ca rolul lui e probabil acela de capta atentia oamenilor spre ai duce oriunde (gaia sau ce credinte prezinta el in expunerile lui), numai sa nu-si indrepte atentia catre Adevaratul Dumnezeu Si cine stie daca nu cumva si cei care realizeaza acest site nu sunt ca David Icke, adica eu chiar incep sa iau in calcul o astfel de posibilitate. Cercetati metoda de „izolare” a inchipuitilor virusi si cine e curios va descoperi de ce nicaieri in lume, nici o institutie cand e intrebata in scris nu poate oferi documentatie pt izolarea covid-19 , ci doar pt variantele inchipuitului virus. Virusul covid-19 asa cum e prezentat pe internet (ca asa se declara oficial ca au facut vaccinul – au luat informatia genetica a virusuli de pe internet) nu a mai putut fi izolat de nici o institutie din lume, tot ce au gasit ulterior au fost doar variante, multe. Ce ziceti de acesta conspiratie – virusologia e o sarlatanie- si stiu pe ce ma bazez cand afirm asta. Deci cu ce sunt injectati oamenii din toata lumea? Faptul ca aceste vaccinuri sunt tip ARN nu va da de gandit? Pe doctorita Carrie Madej o vad o persoana de buna credinta si incep sa am rezerve daca dvs sunteti. Robert Young, Zandre Botha si altii (al caror nume nu l-am retinut) arata ca exista in aceste seruri componente folosite in IT , componente care in decurs de cateva zile formeaza microprocesoare vizibile si la un microscop optic. Daca as avea microscop as incerca sa vad si eu ce e in aceste seruri doar ca sa nu mai aud astfel de abordari asa cum aveti dvs. Codurile pe care le emit persoanele vaccinate sunt unice, asta probabil pt ca tehnologia e atat de avansata incat reactioneaza cu ADN-ul unic al persoanei- aici e intr-adevar o speculatie , dar care are foarte mult sens. Dar daca ma insel si nu aveti interese ascunse, fiti deschis catre realitati care suna a filme SF. Transhumanismul nu e o prostie si daca desconsiderati din start o astfel de posibilitate s-ar putea sa va expuneti fara sa stiti unor realitati distructive pt suflet mai ales. Parintele Elpidie e omul Lui Dumnezeu si e trist ca nu vedeti asta doar pt ca afirma lucruri pe care nu le intelegi si suna a filme SF. Studiati patentele firmelor farmaceutice pt aceste seruri.

    miercuri, 02:11:27, 16 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    E nevoie de replici mai clare pt a nu ne împotmoli în detalii. În ce privește ip-urile persoanelor vaccinate, am scris condițiile care mi s-ar părea relevante experimentarea lor și nu mi-ați răspuns suficient de limpede. Să înțeleg că ați procedat cum am scris eu? Când vorbiți despre oamenii care vor dori să moară și nu vor putea, la ce anume vă referiți? În care Evanghelie este menționat acest aspect? Cât privește blocarea de orice fel a accesului la liberul arbitru… astea chiar sunt speculații. Dacă până și demonii au liber arbitru, atunci nu știu cum ar putea oamenii să fie deposedați de el. Concluziile pe care le trageți sunt pur și simplu pripite. Chiar dacă ar exista ip-uri ale celor vaccinați, asta nu înseamnă automat că există tehnologie de control și nici pierderea liberului arbitru. Un device cu ip nu înseamnă control al minții musai, ci poate doar localizare GPS. Nu l-am caracterizat pe P. Elpidie drept conspiraționist, ci că propagă mesaje deja consacrate în mediul conspiraționist, gen David Icke. Mie personal nu-mi inspiră încredere Părintele, dar nu vreau să-l cataloghez în vreun fel și nici nu cer altora să se poziționeze cumva față de el. Dar atrag atenția asupra unor idei clar neortodoxe, cum este pierderea liberului arbitru.

    marți, 17:39:38, 15 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    foarte trist sa-l vedeti si sa-l caracterizati pe parintele Elpidie ca si conspirationist. Daca parintele afirma niste lucruri care par a fi mai greu de inteles despre cum va fi viitorul, personal nu o sa-l discreditez pt ca atat a inteles mintea mea limitata si dvs cam faceti asta. Si emit coduri acele persoane vaccinate, cred ca ati citit cat se poate de clar ca am verificat personal cu tableta mea. Si nu sunt singura care afirma asta. Se verifica ca persoanele vaccinate emit coduri si nu vre-un dispozitiv. persoanele vaccinate emit coduri, persoane si nu dispozitive. Deci exista tehnologie de control in noi in acest moment. Deci se poate sa-ti pierzi liberul albitrul, de fapt sa ti se blocheze accesul la liberul arbitru. Sa stiti ca sunt in continuare constiienta si nu am pierdut din vedere nici un moment ca felul in care imi traiec viata ma va ajuta sa ma mantuiesc sau ma va osandi. Ce se intampla in prezent ne arata ca e necesar sa sporim atentia noastra in fata curselor pe care le intinde cel rau prin slujitorii lui. Si aduceti-va aminte de ce se spune in evaghelie despre oamenii de la sfarsitul timpului cum isi vor dori sa moara si nu vor putea – va suna a conspiratie? Chiar suna, doar ca nu ramane la nivel de teorie cum dvs tot incercati sa ne convingeti. Ce se intampla cu aceste vaccinuri pun bazele a ceea ce chiar Evanghlia ne prezinta – cum se poate sa se petreaca asa ceva – oamenii sa isi doreasca sa moara si sa nu poata? CUM? Va rog, emiteti o ipoteza! Eu personal incep sa vad un raspuns la acesta intrebare

    marți, 15:44:32, 15 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    Corect! Si nu face niciun comentariu personal! :))

    marți, 13:49:27, 15 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Nu am ceva personal împotriva Pr. Elpidie, ci a ideilor conspiraționiste care se găsesc și la Sfinția Sa. Din ce știu, acum este în Grecia, în niște insule, dar nu cunosc amănunte ce a făcut și cum a plecat din Africa. Nu știu să se fi detectat ip-uri ale vaccinaților într-un mod rezonabil. Am văzut un filmuleț la un moment dat cu cineva care detectează ip-uri multe într-un bar. Un astfel de experiment mi s-ar părea convingător dacă s-ar face într-un loc izolat, în care nu sunt detectate gadget-uri, apoi să fie adus un om vaccinat în prezența căruia să apară un ip. Altfel e posibil să fie detectat altceva din zonă. Ceea ce mă interesează în mod deosebit este să fie abordată corect tema pecetluirii/însemnării antihristice. Aceasta se face în primul rând în faptele noastre, nu atât într-o formă, ștampilă concretă. Și, poate un aspect mai important, o primim chiar și înainte de venirea lui Antihrist în persoană, după cum explică P. Atanasie Mitilineos pasajul din Apocalipsă 20:4 într-o filmare publică pe care sper să am ocazia să o traduc integral. Deci aspectul cel mai important este să urmărim la nivel duhovnicesc să nu fim marcați de Antihrist în faptele noastre, să nu deviem spre o luptă la nivel trupesc, doar părut duhovnicească.

    marți, 13:17:27, 15 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    „ca sa-l poata face cineva, il vor pecetlui” – persoanele vaccinate emit coduri, deci sunt intr-un fel pecetluiti (nu e vorba evident, de acea pecete din apocalipsa). Oricine poate verifica cu un telefon cu bluethooth activat. Pt telefoanele Samsung, huawei sau iphone cred ca trebuie o aplicatie tip bluethooth scanner. Eu am verificat cu o tableta huawei si apar codori de 12 caractere litere si cifre grupate cate doua despartite de : Am incercat si cu telefon motorola si xiaomi si apar si pe acestea cand au bluethooth activat. Deci da, sunt pecetluiti intr-un fel. Si va rog, daca parintele Elpidie a rezistat vrajitorilor din Africa care sacrifica copii in ritualurile lor inchinate celui rau, sa va mai ganditi daca ce exprima experima pt ca e inselat; oricum, timpul va comfirma sau nu spusele parinetlui Elpidie. Un om care nu a fugit din fata unei astfel de lupte e mare in fata lui Dumnezeu! Sa tineti cont ca totusi prin partea noastra de lume vrajitorii inca nu au ajuns la o asemenea rautate!

    marți, 12:37:40, 15 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    intr-o masura mai mica sau mai mare suntem prinsi cu totii in matrix, iar dvs poate un pic mai mult. Parintele din inregistrarea de mai sus e foarte mult e prins de matrix si sansele lui ca sa-l recunoasca pe antihrist (daca va fi in viata in acele vremur) sunt doar teoretice si l-am si intrebat acest lucru intr-o postare pe pagina dumnealui de facebook – mi-a sters postarea (mai exista si posibilitate foarte serioasa ca parintele insusi sa intretina constient si liber matrix-ul, ca doar spusele parintelui Iustin ca „va vor vinde” nu sunt cuvinte rostite in vant ). N-am nici un dubiu ca exista si interese! Si puneti-va intrebarea cum e posibil ca oamenii de la sfarsitul vremii sa isi doreasca sa moara si sa nu poata?? Asta cred ca nici filmele SF nu au prezentat. Poate ca ceea ce se prezinta in evaghlie devine posibil cu ceea ce se intampla in prezent!! Dupa cum am spus, nu v-ati informat suficient si intr-o masura destul de mare sunteti captiv in matrix.

    marți, 11:21:51, 15 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    https://patents.google.com/patent/CN112220919A/en?oq=CN112220919A Dvs vreti sa ne convingeti ca nu exista oxid de graphene in vaccinuri?! Pai ati urmarit link-ul pe care chiar dvs l-ati postat la resurse???????? Linkul acela prezinta patent in care se precizeaza foarte clar ca se foloseste oxid de graphene ca si transportor al informatiei genetice din vaccin.

    marți, 10:49:24, 15 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Va rog sa precizati o institutie, macar care a izolat virusul. Ce institutie din lume a prezentat documentatie in care sa vedem numele si prenumele celor care au facut izolarea, in care se descrie tehnica folosita si rezultatele. Atentie! nu variante!

    marți, 10:40:23, 15 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    https://r3media.ro/biserica-ortodoxa-romana-desfasoara-un-proiect-pilot-pentru-a-creste-responsabilitatea-ecologica-bor-sustine-ca-ar-exista-o-criza-de-mediu-ora-pamantului/ Nici nu stiu ce ar mai fi de comentat…

    marți, 10:09:51, 15 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    Despre ceea ce spune părintele Elpidie, dar mai ales despre modul cum o spune, avem câteva rezerve. Eu, personal, îndrăznesc să nu am încredere în sfinţia sa pentru motivele despre care a scris părintele Lavrentie în articolul de mai jos: https://theodosie.ro/2021/08/13/speculatiile-apocaliptice-aluneca-spre-new-age-cazul-pr-elpidie/

    luni, 17:02:04, 14 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Nu ştiu să vă răspund la această întrebare. Sunt doar câteva înregistrări care m-au pus pe gânduri dintr-o puzderie de înregistrri care par create doar ca să fie virale pe tiktok. Încă nu sunt lămurit în privinţa magnetismului vaccinal şi mi-e teamă să nu fie o nouă farsă de tipul „marcării izotopice”. Deocamdată rămân circumspect că e veridic. Nu am întâlnit reacţia asta la niciunul dintre cei vaccinaţi din jurul meu.

    luni, 16:58:52, 14 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Nu ştiu dacă mă informez suficient, însă încerc să fiu disciplinat atunci când verific chestiuni de tipul acesta. Nu am găsit nimic credibil care să susţină această teză, în afară de ce am publicat mai sus. Vă rog să luaţi în considerare că există o categorie largă de persoane care obţin avantaje materiale şi morale promovând teze, informaţii şi interpretări incorecte. Am discutat despre acest subiect şi cu domnul doctor Mircea Puşcaşu, după conferinţa de la Iaşi. A rămas să-mi trimită nişte linkuri pe care le găseşte convingătoare când va avea răgaz să o facă. Dar deocamdată nu am reuşit să găsesc nimic care să mă facă să cred altceva. Nu exclud că s-ar putea să greşesc, dar sunt sincer când scriu ceea ce scriu şi mă angajez să-mi schimb părerea cu promptitudine când voi avea elemente în plus. Iertaţi-mă!

    luni, 16:54:50, 14 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Fact checking ca instrument de presiune socială. Fals argument de ne-vaccinare: Oxidul de grafen:

    Cum adica surse anonime si neasumate? Vorbiti ca si cum nu ati trai in realitatea reala. Ce au gasit cei din Spania au gasit si altii din Polonia, Africa de Sud, America, Austria si sunt persoane care se prezinta cu nume si prenume, nu ca surse anonime; si ii si putem gasi si oficial, nu sunt persoane inventate. Cred ca nu va informati suficient.

    luni, 11:14:57, 14 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Sunt (departe de a fi) lepădare de Hristos vaccinarea și pașaportul „anti-covid”?:

    otrava ar putea doar sa te omoare,nu iti modifica genomul pt a pune o amprenta satanica peste ceva ce Dumnezeu a creat

    duminică, 19:10:46, 13 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Sunt (departe de a fi) lepădare de Hristos vaccinarea și pașaportul „anti-covid”?:

    sa mai adaug ceva- am terminat acesta facultate de medicina si se pare ca nu am priceput nici unul ce citim si invatam- ma refer la metoda de izolare a inchipuitilor virusi. Pt cine e curios dr. Andrew Kaufman e un inceput bun; dr.Stefan Lanka (care se recomanda ca fost virusolog) e un alt nume si mai sunt. Pt cine e curios sunt destule informatii (pe care chiar daca nu le pot verifica personal – faptul ca campaniile de vaccinare au inceput intodeanuna pe curbe descendente ale epidemiilor, faptul ca de la an la an erau mai putine cazuri de ceea ce numeau poliomielita-de exemplu- chiar daca nu pot verifica personal aceste afirmatii au sens, au foarte mult sens), multe informatii – bitchute.com si odysee.com gazduiesc inca puncte de vedere care nu sunt sterse asa cum se intampla pe youtoube. Dialogul lui Mike Adams cu Andrew Kaufman pt mine a fost inceputul constientizarii ca am crescut intr-un cult al vaccinarii https://www.bitchute.com/video/Zez4gdpUfHEK/

    duminică, 16:02:43, 13 februarie 2022

  • dor

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    P. Elpidie

    sâmbătă, 23:49:38, 12 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    https://fb.watch/b7IJymnk9c/ Mare și mult trac am avut. Îmi cer iertare. Doamne, ajută!

    sâmbătă, 20:17:16, 12 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Sunt (departe de a fi) lepădare de Hristos vaccinarea și pașaportul „anti-covid”?:

    si pt dvs ce inseamna informatie sigura? Chiar? Adica oamenii aia nu au nimic mai bun de facut cu timpul cu viata lor decat sa abereze nebunii ce suna a filme SF pe internet? Am acultat acei oameni! Arata a persoane forte normale, persoane care fac ce fac pt ca au constiinta!

    sâmbătă, 20:01:50, 12 februarie 2022

  • emilia

    la articolul Sunt (departe de a fi) lepădare de Hristos vaccinarea și pașaportul „anti-covid”?:

    Ma iertati! Daca nu stiti, DOCUMENTATI-VA!!!!! Caci se pare ca de peste o suta de ani mai suntem participanti si intr-un alt cult decat cel ortodox! Cultul vaccinarii! Halucinant! Si sunt persoane care vorbesc azi despre virusulogie si pt cine e interesat afla ca e o sarlatanie!! Nu stiti pt ca nu ati avut in fata informatiile prin care sa intelegeti singur realitatea reala! Sau va inchipuiti ca virusii se vad la microscop asa cum toti (aproape toti) medicii cred. In prostia mea asta credeam si eu – ca virusii se vad la microscop, dar nu e asa !!! NU! daca vreti mai mult documentati-va despre metoda de „izolare” a inchipuitilor virusi. Deci?! Traim sau nu intr-un cult al vaccinari? Din reactia pe care o veti avea la citirea acestor randuri o sa vedeti pe propria piele daca mai sunteti participantul si la alt cult decat cel ortodox!

    sâmbătă, 19:53:48, 12 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Pr. Ciprian Mega, III. Patriarhia Alexandriei, sub mânia rusească (https://www.facebook.com/ciprian.mega/posts/510814757288906?__tn__=%2CO*F)

    vineri, 21:07:38, 11 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    Comunicatul recent al Patriarhiei Române, asumat și publicat de data aceasta pe site-ul oficial Basilica, dovedește o dată în plus că valorile autentic creștine sunt străine celor ce conduc sau reprezintă BOR. În același limbaj dincolo de pretențios și străin de exprimarea pescărească a apostolilor, tributar peste măsură filozofiei, ni se spune ce este creștinismul, anume cu accente lumești, aristocratice. Astfel, modul de viață creștin trebuie să fie „fondat pe o gândire luminată de cuvintele lui Hristos”, dar și „hrănit de cunoaștere, nu parazitat de ignoranță, lene intelectuală și spirituală” și să exprime „o stilistică a decenței și o conduită morală aristocratică, nu huliganică”. Cred că este destul de evident că apostolii și mulți dintre Sfinți nu au avut o stilistică aristocratică, ci s-au manifestat foarte direct și fără menajamente. Însuși Mântuitorul a folosit de multe ori cuvinte dure la adresa fariseilor, saducheilor, cărturarilor, a regelui Irod și arhiereului evreilor, spunând lucrurilor pe nume. Corectitudinea politică manierată și parfumată pe care Patriarhia vrea să o impună drept model de creștinism este la fel de respingătoare ca fățărnicia fariselor de odinioară. Binele și răul nu țin de „politețe” nici măcar în manifestările publice. Desigur că duhul rău, agresiv, huliganic sau machiavelic este străin de morala creștină, dar binele evanghelic trebuie să fie iubitor de adevăr, de dreptate, simplu, răbdător și necăutător la față. Indicațiile Patriarhiei nu se încadrează în aceste repere, din păcate, chiar dacă vorbesc despre autenticitate. Altfel spus, este de dorit să fie dobândită o cultură vastă, însă esența constă în a îngrădi politețea și aristocrația manifestării în limitele moralității adevărate, nu a o ajusta pe aceasta din urmă (moralitatea) și a o încadra în tipare care țin de estetică. Există o serie de nedreptăți prin care a fost impusă legea care sancționează negarea holocaustul cu tentă comunistă, stigmatizatoare și revanșardă, care au fost discutate la vremea respectivă, spre exemplu aici. Este foarte posibil să fi existat extremisme, dar trebuie să existe discernământ și posibilitatea de a le discuta, nu de a cataloga fără drept de apel persoane și fapte din trecut, care ar putea avea nuanțe. Putem foarte ușor aluneca, dacă nu s-a produs deja acest lucru, într-o morală dubioasă, chiar contrară creștinismului, pe care nu e normal să o ridicăm în slăvi.

    vineri, 19:59:49, 11 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    Deja e programul foarte încărcat. Vor fi vorbitori suplimentari faţă de cei indicaţi pe afiş. Oricum, intenţionez să organizez mai multe conferinţe de acest fel, însă sub egida Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare, dar tot pe teme civice şi de interes comunitar. Voi lua în calcul atunci şi o invitaţie pentru conducerea şi membrii Ligii. Am văzut că au reuşit să întoarcă nebunia din universităţi şi campusuri, chiar împotriva presiunilor făcute de asociaţii studenţeşti capturate de interese totalitare. Nu e deloc, deloc puţin lucru şi am o mare admiraţie pentru succesul lor.

    vineri, 11:01:12, 11 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Conferinţă Iaşi – 12 februarie 2022, despre Unitatea civismului românesc:

    Poate nu ar fi rau sa invitati (daca nu ati facut-o deja) si Liga studentilor din Iasi.

    vineri, 10:40:20, 11 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    In regula, iertare!

    vineri, 10:35:37, 11 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    Vă rog să nu postaţi doar linkuri în secţiunea de comentarii. Ideal este să vă spuneţi propria părere şi, când e nevoie, să faceţi trimitere la detalii sau să preluaţi unul sau două pasaje relevante în sprijinul celor afirmate. Dacă intenţia dvs este să realizaţi un colaj, atunci adăugaţi mai multe linkuri într-un singur comentariu, cu o scurtă prezentare a ideii principale. Iertaţi, vă rog!

    joi, 12:57:09, 10 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    BOR s-a exprimat deja cu privire la o problema (si) politica importanta -Sfintii inchisorilor. Fenta !

    joi, 10:20:56, 10 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    https://www.stiripesurse.ro/george-simion-a-evitat-sa-spuna-daca-zelea-codreanu-a-fost-un-criminal-asta-vreti-sa-spun_2232955.html George Simion, copreședintele AUR, a fost întrebat, la postul B1TV, dacă liderul mișcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a fost un criminal.Redăm mai jos dialogul lui George Simion cu moderatorul Silviu MănăstireSilviu Mănăstire: A fost Corneliu Zelea Codreanu un criminal?George Simion: Criminal înseamnă când omori oamnei. Asta vreți să spun…?Silviu Mănăstire: Cu cuvintele dumneavoastră.George Simion: Apoi mă puneți să spun că Ceaușescu a fost un criminal. A fost un criminal?Trăiau în niște perioade în care se omorau oameni. La fel Carol II-lea putem spune a fost un criminal. Eu sunt un politician care e chemat la emisuni să zică de Zelea Codreanu, Ceaușescu… Pe mine vreau să mă catalogați pentru faptele mele. Să mă lăsați în pace cu legionarii! Nu sunt legionar!Silviu Mănăstire: Nu am reușit să scot nimic despre legionari de la dvs.George Simion: Aveți o pasiune. Trăiți în trecut. Eu privesc în viitor.

    joi, 10:19:02, 10 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    https://www.stiripesurse.ro/george-simion-contesta-varianta-bisericii-ortodoxe-nu-exista-comunicatul-l-ati-vazut-pe-site-ul-p_2232995.html Copreședintele AUR, George Simion, susține că ultimul comunicat al Bisericii Ortoxe Române, prin vocea lui Vasile Bănescu, nu este unul valabil. În respectivul comunicat Biserica Ortodoxă se delimita de lupta politică, mai ales că partidul AUR a fost asociat cu Biserica Ortodoxă.„L-ați văzut pe site-ul Patriarhiei? Nu există. A fost elucubrant. A fost pe un grup de Whatsapp. A folosit cuvinte sofisticate, fără să ne indice clar partidul AUR”, a spus George Simion, la postul B1TV.BOR, prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu, se delimitează de orice alăturare cu factori politici (întregul comunicat poate fi citit aici).Pasaj din comunicat: „Ispita unirii lor conduce inevitabil la edulcorarea religiei și la butaforizarea politicii, ambele efecte fiind profund dăunătoare sănătății organismului social. Amestecarea lor nătângă a făcut deja prea multe victime în istorie, inclusiv în cea românească, și orice încercare de transgresare a graniței dintre ele s-a dovedit constant sortită eșecului moral și toxicului exces populist.”

    joi, 10:18:33, 10 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    https://www.stiripesurse.ro/vasile-banescu-bor-reactie-dupa-ce-ips-teodosie-l-a-ridicat-in-slavi-pe-vladimir-putin_2231775.html Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, face miercuri precizări față de recentele afirmații apologetic-admirative față de președintele Vladimir Putin ale arhiepiscopului Teodosie.„Așa cum deja se știe, arhiepiscopul Teodosie obișnuiește să se pronunțe „sui generis” inclusiv pe teme extra-bisericesti.În virtutea autonomiei eparhiale de care se bucură și pe care alege să o folosească adesea în mod original, are desigur dreptul să se exprime liber pe orice temă, fără ca asta să însemne că se exprimă în numele BOR, ci în nume strict personal. Mai ales atunci când își exprimă preferințe sau varii afinități în legătură cu anumite persoane.BOR comunică public în plan decizional și la nivelul orientării sale instituționale doar prin Sfântul Sinod și prin Cancelaria acestuia, nu printr-un anumit ierarh”, transmite Vasile Bănescu.Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, susţine, într-un interviu la Radio Dobrogea, că președintele rus Vladimir Putin este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte Athos şi la Ierusalim, iar românii îl văd ca „răufăcător”.„Domnul Putin, care este atât de vehiculat în zilele acestea şi văzut atât de negru, nu-i negru cum îl prezintă toată lumea. Am spus-o şi o spun fără frică şi fără nicio ezitare. Este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte şi la Ierusalim. În ţara sa, şi Putin, şi Medvedev, sunt ctitori. Şi am fost pe urmele lor în excursie şi m-am minunat câtă jertfă au făcut. Şi noi îi judecăm ca pe nişte răufăcători. Sigur că au păcatele lor. Ei nu răspund pentru păcatele înaintaşilor care au adus comunismul. Dar nu l-au adus ei. Cei care au adus comunismul, cei din vest, ei au plantat comunismul. Că Marx şi Engels nu sunt din Rusia. Sunt de altă origine”, a declarat arhiepiscopul.

    miercuri, 21:51:53, 9 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Update 2: Fotografiile retuşate color ale Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu:

    Pffff… exact. Ce scăpare! O să vorbesc pentru rectificare.

    miercuri, 00:16:21, 9 februarie 2022

  • Angelica B.

    la articolul Update 2: Fotografiile retuşate color ale Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu:

    Fotografia nu respectă realitatea: Valeriu Gafencu avea ochii albaştri, nu căprui.

    marți, 23:40:16, 8 februarie 2022

  • Sara

    la articolul Politica și religia – o temă vastă, tratată bâlbâit în mesajul purtătorului de cuvânt al BOR:

    Dl Bănescu nu știm pe cine reprezintă. Până la urmă doar Sf. Sinod se poate pronunța în astfel de probleme. Aveți multă dreptate în analiza făcută. Biserica Ortodoxă Română trebuia să facă catehizare. Nu a făcut-o. Nu a luat atitudine publică atunci când ar fi trebuit. Multe de zis. Reacția a fost nefirească și nefiresc se poartă și acum. Pe de o parte se dezice de unii, dar nici nu oferă soluții concrete la problemele actuale, de parcă alții ar trebui să le rezolve. Se retrage din spațiul public de parcă e o rușine să vorbim de Hristos și de învățăturile ortodoxe.

    marți, 10:01:37, 8 februarie 2022

  • Ortodox

    la articolul Update 2: Fotografiile retuşate color ale Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu:

    Minunata poza, minunat gestul! Sa avem parte de rugaciunile lui! Bogdaproste!

    luni, 19:39:31, 7 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Actualizare ▏(Ne)aplicarea Certificatului Covid19 pe teritoriul național:

    https://theodosie.ro/2021/08/13/speculatiile-apocaliptice-aluneca-spre-new-age-cazul-pr-elpidie/

    duminică, 20:41:49, 6 februarie 2022

  • dor

    la articolul Actualizare ▏(Ne)aplicarea Certificatului Covid19 pe teritoriul național:

    duminică, 00:26:27, 6 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Patriarhia Română se dezice de Hristos în loc să apere poziția corectă a IPS Teodosie:

    Biserica se dezice de AUR: „Amestecarea nătângă a religiei cu politica a făcut deja prea multe victime” Biserica dezavuează confundarea programatică a (ultra)naţionalismului cu patriotismul luminat şi echilibrat de credinţa în valorile fidelităţii religioase, afirmă într-un comunicat de presă purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu. El mai spune că amestecarea politicii cu religia a făcut deja „prea multe victime”. Comunicatul vine la câteva zile după ce în spațiul public au apărut informații că membri ai BOR susțin demersurile partidului de extremă dreapta, iar Bisericii i s-a cerut o poziționare față de AUR. Potrivit lui Bănescu, precizarea BOR vine după apariţia în presă, în ultimele zile, a unor „speculaţii referitoare la cripto-alianţe ale unei formaţiuni politice şi grupuscule ‘ortodoxe’ cu Biserica, care ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic naţional pe anumite teme şi necesităţii unor lămuriri a poziţionării Bisericii faţă de entităţi politice care îi parazitează prestigiul şi îşi asociază din proprie şi impură iniţiativă numele trecător cu numele veşnic al Bisericii”. „Confundarea programatică a (ultra)naţionalismului zgomotos exacerbat şi grav compromis ideologic cu patriotismul luminat şi echilibrat de credinţa în valorile fidelităţii religioase, culturale şi spirituale ale propriului popor, confiscarea populistă a nobilelor teme creştin-conservatoare rupte xenofob & filetist de contextul spiritual al Europei, nu fac decât să compromită aceste fundamentale teme, motiv pentru care Biserica dezavuează orice formă de exces apărută în marginea lor”, subliniază Bănescu. El spune că „nimic nu e mai străin creştinismului real şi Bisericii autentice decât instrumentalizarea credinţei şi a simbolurilor sale în cheie politică, orice culoare ar avea aceasta şi oricât de seducător ar suna vocea sirenelor ei”. „’Cele ale lui Dumnezeu’ sunt, prin firea lor, şi aşa trebuie să rămână, precum a spus Însuşi Hristos, deplin separate de „cele ale Cezarului”. Ispita unirii lor conduce inevitabil la edulcorarea religiei şi la butaforizarea politicii, ambele efecte fiind profund dăunătoare sănătăţii organismului social. Amestecarea lor nătângă a făcut deja prea multe victime în istorie, inclusiv în cea românească, şi orice încercare de transgresare a graniţei dintre ele s-a dovedit constant sortită eşecului moral şi toxicului exces populist”, arată Bănescu. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei consideră că aceia care „îngână în lungi litanii politicianiste numele lui Dumnezeu, al ţării şi al Bisericii, ne pot face tuturor un imens serviciu, imposibil de ignorat în posteritate, slujindu-se onest de arhisuficientul instrumentar politic democratic, evitând atent luarea în deşert a numelui Domnului, cultivând decent memoria adevăraţilor eroi, urmând în toate pilda oamenilor exemplari care prin jertfă de sine au creat România modernă, călcând cu sfială pragul bisericii şi evitând, pe cât posibil, ‘fluieratul’ în ea”. „Biserica propovăduieşte îndumnezeirea omului prin „urmarea lui Hristos” şi clarificarea sa morală prin asimilarea mesajului curat al Evangheliei, nu ‘rinocerizarea’ omului prin pervertire ideologică, denunţată lucid de toate spiritele mari şi oneste care au reflectat la acest grav fenomen din modernitatea noastră târzie, traumatizată de două cumplite totalitarisme, ambele de sorginte socialistă şi purtând masca binelui, ambele adversare ale autenticei credinţe în Dumnezeu şi ale realei libertăţii ca rod al acesteia”, a mai transmis Vasile Bănescu.

    vineri, 18:30:11, 4 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Actualizare ▏(Ne)aplicarea Certificatului Covid19 pe teritoriul național:

    LUJU.RODICTATURA DUPA COVID – Certificatul verde a fost doar inceputul. Odioasa ordonanta de urgenta prin care Guvernul restrictioneaza drepturile si libertatile fundamentale impune fiecarui roman sa detina un „certificat digital”. Restrictiile dupa adoptarea acestui act vor fi crunte si se intind pe „un deceniu digital” gandit de von der Leyen. In numele digitalizarii, Comisia Europeana pregateste liste negre pentru presa si se preocupa de „mostenirea digitala” dupa moartea individului (Documente) Luni de zile s-au invartit in jurul certificatului verde si a necesitatii detinerii unui astfel de act de catre toti romanii, cu conditia vaccinarii pentru garantarea accesului la munca, invocand pandemia de covid-19. Nu le-a iesit, vaccinarea fiind la un procent mult sub cel dorit de autoritati, astfel ca Guvernul Ciuca s-a vazut despuiat la anuntul vestii ca OMS si cam toate statele incep sa renunte la restrictii, declarand finalul pandemiei de covid-19. Problema majora este ca acest certificat verde pe care unii si l-au dorit implementat nu a avut nicio treaba cu tinerea sub control a coronavirusului, asa cum vaccinare nu are nicio treaba cu transmiterea bolii (caci nu are, au spus-o specialistii: Toti, vaccinati sau nevaccinati, pot transmite intr-o masura sau alta!) si a fost doar inceputul pentru ceea ce joi, 3 februarie 2022, a reprezentat ziua in care a fost implementat „certificatul digital”. „Certificat digital” care, desi se sustine ca este implementat pe durata pandemiei de Covid-19 (care, iata, se incheie oficial) facandu-se trimiteri la Decizii si Regulamente europene care vizeaza covid-19, adoptate inca din vara lui 2021, este prevazut a se intinde pe un „deceniu digital” gandit de Comisia Europeana. Atentie si corelare! Premierul Ciuca a trecut de la verde la digital Cu un procent nesatisfacator de vaccinati in Romania Guvernul condus de premierul Nicolae Ciuca, dupa ce a vazut stins in Parlament proiectul PLX 545/2021 prin care se dorea introducerea certificatului verde la locul de munca, a luat pe sest, credem noi, decizia adoptarii unei ordonante de urgenta menite sa implementeze un nou tip de certificat. Certificatul digital! S-a intamplat joi, 3 februarie 2022, cand a aparut pe ordinea de zi a sedintei de Guvern punctul 2 privind adoptarea unei Ordonante de urgenta privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor masuri pentru punerea in aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19. Necesitatea adoptarii acestui certificat digital a fost justificata de pandemia de covid care isi canta ultimele zile si a fost facuta printr-o OUG, si nu printr-o lege, desi restrictiile impuse prin acest act normativ sunt cu efecte intinse si aduc atingere vadita drepturilor si libertatilor fundamentale.   Atentie, decizia de adoptare a OUG-ului privind certificatul digital vine si in contextul in care Comisia Europeana condusa de Ursula von der Leyen (foto alaturi de Nicolae Ciuca) a anuntat ca ia in calcul ca certificatul de vaccinare sa fie extins pana in 2023, in ciuda incheierii pandemiei de covid-19, motivand ca „virusul inca circula”. Consiliul Legislativ a impus scoaterea din OUG a articolului care violeaza drepturile fudamentale ale romanilor Atentie, s-a ales ordonanta de urgenta (desi caracterul de urgenta al pandemiei de covid-19 nu mai este justificat) in locul initierii unui proiect de lege care ar fi necesitat o ampla dezbatere in Parlament, cu atat mai mult cu cat vorbim despre restrangerea drepturilor si libertatilor. O spune chiar Consiliul Legislativ ai carui specialisti desi au emis joi, 3 februarie 2022, un aviz favorabil pentru acest OUG, au impus scoaterea din actul normativ a articolului care afecteza direct drepturile si libertatile romanilor. Vorbim despre art. 12 indice 2, alin. (2) in care se precizeaza ca regulile de acceptare a certificatelor se stabilesc: -„pentru intrarea pe teritoriul Romaniei, prin Hotarare a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta; -pentru desfasurarea activitatilor pe teritoriul national, se stabilesc prin Hotarare a Guvernului”. https://www.luju.ro/static/images/2022/februarie/04/oug_2.jpg Or, semnaleaza Consiliul Legislativ, cum poate fi vorba despre o restrictie a unor drepturi si libertati fundamentale aplicata printr-o Hotarare a Guvernului, atat timp cat acest tip de restrictii si restrangeri nu pot fi impuse decat prin lege, adoptata de Parlament? Cui ii pasa, premierul Nicolae Ciuca a decis adoptarea unei ordonante asumate si semnate doar de el! Iata ce a retinut Consiliul Legislativ: „La pct.4, la textul propus pentru art. 12 indice 2, precizam ca, potrivit art.1 din Regulamentul UE 2021/953, acesta are ca obiect stabilirea de reguli pentru a facilita titularilor respectivelor certificate exercitarea dreptului de libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19, contribuind, de asemenea, la facilitarea eliminarii treptate in mod coordonat a restrictiilor privind libera circulatie instituite de statele membre, in conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a limita raspandirea SARS-COV-2. Prin urmare, norma propusa pentru art. 12 indice 2 alin. (2), referitoare la stabilirea regulilor de acceptare a certificatelor pentru desfasurarea activitatilor pe teritoriul national prin hotarare a Guvernulului, nu se integreaza tematic in obiectul de reglementare al actului normativ de baza. De altfel, prin impunerea unor reguli privind acceptarea certificatelor pentru desfasurarea activitatilor pe teritoriu Romaniei, norma care are ca efect restrangerea exercitarii unor drepturi, constituind o afectare a drepturilor fundamentale, in sensul art. 115 alin. (6) din Constitutie, astfel incat nu poate fi adoptata prin ordonanta de urgenta, si, cu atat mai mult, prin hotarare a Guvernului. Mentionam ca, in jurisprudenta sa constanta, de exemplu, prin Decizia nr. 157/2020, Curtea Constitutionala a statuat ca ‘afectarea/restrangerea drepturilor sau libertatilor fundamentale nu se poate realiza decat prin lege, ca act formal al Parlamentului’. Se impune, de aceea, eliminarea din proiect a respectivei dispozitii”. Certificatul digital care trebuia adoptat „no matter what” La baza adoptarii OUG-ului lui Ciuca privind „certificatul digital” stau, pe rand: -Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2021, (UE) 2021/953 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare si vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulatie pe durata pandemiei de COVID-19; -Decizia de punere in aplicare (UE) 2021/1073 a Comisiei Europene din 28 iunie 2021 de stabilire a specificatiilor tehnice si a regulilor de punere in aplicare a cadrului de incredere pentru certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European si al Consiliului’ -Decizia de punere in aplicare (UE) 2021/2301 a Comisiei Europene din 21 decembrie 2021 de modificare a Deciziei de punere in aplicare (UE) 2021/1073 de stabilire a specificatiilor tehnice si a regulilor de punere in aplicare a cadrului de incredere pentru certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European si al Consiliului. Parcurgand documentele CE si ale PE ne-am oprit atentia asupra documentului „mama” care reglementeaza modul de functionare al „certificatului digital”: Regulamentul (UE) 2021/953 din 14 iunie 2021, care stabileste in clar cum va opera acest „pasaport” pentru europeni, mentionandu-se ca la data adoptarii Regulamentului (in plina pandemia de covid-19) masurile sunt necesar a fi adoptate pentru limitarea raspandirii covid-19. Azi cand Ciuca invoca un astfel de Regulament pentru adoptarea certificatului digital in actuala situatie (in care pandemia este aproape de a se incheia conform specialistilor) este nu doar tardiv, ci si suspect. Apare totusi ca fiind necesara invocarea de catre Guvern a acestor acte, de vreme ce aici sunt definite notiuni care, corelat cu alte documente, ar avea rolul de a fi aplicate pe un intreg „deceniu digital”: „-„certificat digital al UE privind COVID”inseamna un certificat interoperabil care contine informatii referitoare la situatia titularului, din punctul de vedere al vaccinarii, al rezultatului testarii sau al vindecarii, eliberat in contextul pandemiei de COVID-19; -„interoperabilitate”inseamna capacitatea sistemelor de verificare dintr-un stat membru de a utiliza date inregistrate de un alt stat membru; -„cod de bare”inseamna o metoda de stocare si reprezentare a datelor intr-un format vizual care poate fi citit automat; -„sigiliu electronic”inseamna un sigiliu electronic astfel cum este definit la articolul 3 punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014; -„identificator unic al certificatului”inseamna un identificator unic atribuit, in conformitate cu o structura comuna, fiecarui certificat eliberat in conformitate cu prezentul regulament; -„cadru de incredere”inseamna normele, politicile, specificatiile, protocoalele, formatele de date si infrastructura digitala care reglementeaza si permit eliberarea si verificarea in mod fiabil si in conditii de siguranta a certificatelor pentru a asigura credibilitatea” Declaratia Comisiei Europene care pregateste cetatenii pentru „deceniul digital”: „O transformare digitala centrata pe oameni” Oricat ar parea de inofensiv, prin denumirea aleasa pentru ceea ce s-a dorit a fi o alta forma a certificatului verde covid-19, certificatul digital adoptat golaneste de Guvernul condus de premierul Nicolae Ciuca este de fapt, in opinia noastra (si nu credem ca ne inselam) obiectivul care trebuia indeplinit de acest guvern, in ciuda procentului vaccinarii, numarului de cazuri de covid, situatiei pandemice si chiar in ciuda legilor nationale. Cu sau fara ordin de la Comisia Europeana, Guvernul Ciuca a adoptat, in al 13-lea ceas, la spartul targului certificatul digital anti-covid care poate fi perceput cu usurinta ca parte integranta a ceea ce poarta numele de „transformare digitala” pentru un „deceniu digital” asupra caruia Uniunea Europeana s-a pronuntat la finalul lunii ianuarie 2022 (de aici poate caracterul de urgenta al OUG-ului lui Ciuca!). „Odata cu accelerarea transformarii digitale, a venit momentul ca Uniunea Europeana (UE) sa se pronunte cu privire la modul in care valorile si drepturile sale fundamentale ar trebui aplicate in mediul online”, isi justifica Comisia Europeana Declaratia privind drepturile si principiile digitale pentru deceniul digital adoptata la Bruxelles in 26 ianuarie 2022 care stabileste, printre altele, care sunt tintele capilor din Europa pentru urmatorii 10 ani, respectiv luarea unor masuri de digitalizare menite, zic ei, „sa promoveze un model european de tranzitie digitala, centrat pe oameni, care sa se bazeze pe valorile europene si sa aduca beneficii tuturor persoanelor si intreprinderilor”. Cum? Prin punerea oamenilor in centrul transformarii digitale pentru ca acestia sa isi poata urmarii „aspiratiile cu respectarea deplina a securitatii si a drepturilor lor fundamentale”. De aceea, Comisia Europeana s-a angajat prin declaratia din 26 ianuarie 2022 ca fiecarui european, privat sau entitate juridica, sa i se ofere „o identitate digitala accesibila, sigura si de incredere, care le confera acces la o gama larga de servicii online”. Presa si libertatea de exprimare, in pericol. Comisia Europeana face liste negre Pana si serviciile media si sursele de informare pe care le-ar alege europenii sunt supuse filtrului, daca nu chiar sanctiunii de catre Comisia Europeana. Sustinem aceasta intrucat Comisia Europeana „se angajeaza” sa creeze un mediu online „in care oamenii sa fie protejati impotriva dezinformarii si a altor forme de continut daunator”. Pentru aceasta Comisia isi propune sa ia „masuri pentru a combate toate formele de continut ilegal, proportional cu prejudiciul pe care il pot cauza, cu respectarea deplina a dreptului la libertatea de exprimare si de informare si fara a stabili nicio obligatie generala de monitorizare”. Sigur, cu respectarea drepturilor fundamentale online, indeosebi a libertatii de exprimare si de informare”. Cum altfel?! Comisia Europeana se angajeaza sa asigure dreptului oricarui cetatean sa decide ce se intampla cu „mostenirea digitala” dupa moartea sa De asemenea, Comisia Europeana se angajeaza sa consolideze „cadrul democratic pentru o transformare digitala care sa aduca beneficii tuturor si sa imbunatateasca viata tuturor europenilor”, sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca atat valorile Uniunii, cat si drepturile persoanelor, astfel cum sunt recunoscute de dreptul Uniunii, sunt respectate atat in mediul online, cat si offline, si in timpul vietii, dar si dupa moarte. Caci, da, Comisia Europeana a considerat ca este necesar sa se stabileasca ce se va intampla cu „mostenirea digitala” dupa moartea cetateanului. Vazand toate aceste reglementari mai vedeti intamplatoare graba adoptarii prin OUG a unui astfel de certificat digital? *Cititi aici Regulamentul (UE) 2021/953 *Cititi aici Decizia de punere in aplicare (UE) 2021/1073 *Cititi aici Decizia de punere in aplicare (UE) 2021/2301 *Cititi aici Declaratia europeana privind drepturile si principiile digitale pentru deceniul digital *Cititi aici Avizul Consiliului Legislativ pe OUG-ul privind certificatul digital *Cititi aici OUG-ul lui Nicolae Ciuca privind certificatul digital

    vineri, 09:42:45, 4 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Actualizare ▏(Ne)aplicarea Certificatului Covid19 pe teritoriul național:

    Certificatul sanitar, adoptat prin Ordonanță de Urgență? Ce proiect se află pe agenda ședinței de Guvern de joi. Avertismentul avocatului Elena Radu https://www.facebook.com/mihaisilviuc/posts/5252809094737979 https://www.facebook.com/mihaisilviuc/posts/5252746594744229 https://www.facebook.com/mihaisilviuc/posts/5251205024898386 https://www.facebook.com/varujan.vosganian.5/posts/2067802686718269 https://www.facebook.com/paul.andrei18/posts/5540908795936184 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1523046644747479&id=100011264746098 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1523014334750710&id=100011264746098 https://www.facebook.com/silvia.dutu/posts/4961137703952285 https://www.facebook.com/adrian.severinmep/posts/2705256009619067 https://www.facebook.com/anca.radu.cj/posts/10226602975841877 https://www.facebook.com/anca.radu.cj/posts/10226601396802402 https://www.facebook.com/anca.radu.cj/posts/10226600246173637 https://www.facebook.com/anca.radu.cj/posts/10226599304070085 https://www.facebook.com/anca.radu.cj/posts/10226598269564223 https://www.facebook.com/sorin.balan.777/posts/5002457196471165 https://www.facebook.com/sorin.balan.777/posts/5002093003174251 https://www.facebook.com/iulian.capsali/posts/4907111189376489 https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/303993318428678 https://www.facebook.com/marinaioana.alexandru/posts/4435599176546155 https://t.me/DanDiaconu/769 https://www.facebook.com/StareaDeLibertate/posts/468846884917019 https://www.facebook.com/420223274709970/posts/5008754875856764/ https://www.facebook.com/1484031871/videos/636741277575211/

    joi, 19:13:14, 3 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Extras: Caţavencii: Putin a ajuns un Petru cel Mare pe dos Cristian Teodorescu: Cînd am aflat că Aleksandr Soljenițîn l-a lăudat pe Vladimir Putin fiindcă vrea să redea Rusiei măreția de altădată să pic jos. Măreția Rusiei poate lega un fost deținut politic și disident de un fost kaghebist? Armand Goșu: Sigur că poate să-i lege. Putin s-a inspirat copios din ideile lui Soljenițîn. Nu este primul kaghebist care l-a îndrăgit pe marele scriitor și disident antisovietic. Și Primakov, tot Direcția I a KGB-ului, după care, în calitate de director al serviciului de spionaj după prăbușirea URSS, a organizat SVR, apoi ministru de Externe și prim-ministru, era un mare admirator al lui Soljenițîn. Acest mixt de panslavism, ortodoxie și antiamericanism propus de Soljenițîn, încă din 1994-1995, după ce s-a întors în Rusia, în locul ideologiei comuniste victimă a perestroikăi, s-a bucurat de mare succes nu atît în zona oamenilor de cultură, cît în elita politică rusească ce provenea din nomenclatura sovietică și instituțiile militarizate. De altfel, Soljenițîn are o contribuție importantă la formarea ideologiei putiniste. Și nu doar a ideologiei. De pildă, Putin și Soljenițîn considerau amîndoi că revoluția din 1917 și venirea bolșevicilor la putere erau rezultatul unui mare complot al ocultei mondiale. Nu exclud că Soljenițîn l-a influențat pe Putin și în proiectul rescrierii istoriei. (…)

    miercuri, 13:56:04, 2 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Probabil că nu, doar au trecut în altă barcă.

    miercuri, 13:49:00, 2 februarie 2022

  • Andrei

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Dar clericii africani care au aderat la exarhatul rusesc, au intrerupt pomenirea ierarjilor lor, pe motiv ca sunt de acord cu autocefalia schismaticilor din Ucraina?

    miercuri, 13:46:35, 2 februarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Încă nu știu ce să zic. Pe de o parte, am auzit că unii Sfinți au făcut hirotonii în alte jurisdicții pe timp de erezie; pe de altă parte, este interzisă crearea de structuri bisericești separate. Totodată, Exarhatul nu este o formațiune nouă, ruptă de Biserică, iar intervențiile Sfinților în alte zone cred că s-au limitat la consacrarea de clerici și atât. Formarea acestui Exarhat forțează o rezolvare a conflictului, dar încetățenește obiceiul intruziunii jurisdicționale. Nu mă pot pronunța clar, dar înclin să cred că nu există baze canonice pt această inițiativă sau nu a fost întemeiat într-un mod corespunzător. Eu l-aș vedea mai mult ca un departament prin care Patriarhia Moscovei să asigure asistență clericilor africani care au întrerupt pomenirea episcopilor lor, dar care nu activează efectiv în teritoriul Bisericii Alexandriei și nu presupune pomenirea nominală a unui episcop. Dar nu e calitatea mea să mă pronunț, ci îndeosebi Sinodul rus ar trebui să aducă explicațiile datorate.

    miercuri, 13:33:16, 2 februarie 2022

  • Andrei

    la articolul Precizări ale Sinodului Bisericii Ruse referitoare la crearea Exarhatului din Africa:

    Sarut mana Parinte! Deci exista acoperire canonica pentru decizia BORu de a infiinta exarhat in Africa, in jurisdictia Patriarhiei Alexandriei?

    miercuri, 09:48:19, 2 februarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studierea obligatorie a disciplinei „Istoria Evreilor.Holocaustul” este o agresiune făţişă:

    https://www.youtube.com/watch?v=jRUqJBM_udI

    vineri, 14:45:09, 28 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Vizita dezmințită a Patriarhului sârb și pretențiile papiste ale Fanarului:

    https://www.facebook.com/ciprian.mega/posts/505202111183504

    vineri, 14:25:37, 28 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Pe chestiune, de la 58:13-01:01:05 : https://youtu.be/bEGkFXAn1C4?t=3493 *ceea ce susţin eu este că moldovenismul românesc şi un proiect federativ insularizat în Moldova Mare, circumscris României mari, permite reunificarea cu tot cu Transnistria, Bucovina şi Bugeac.

    joi, 21:43:10, 27 ianuarie 2022

  • Ogîrcin Radu Sasa

    la articolul Speculațiile apocaliptice alunecă spre New Age. Cazul Pr. Elpidie:

    Asa este parinte… Plus cred ca este bine sa meditam si la ce a spus marele duhovnic prodromit roman Petroniu Tanase, el nu era de acord cu fobia aceasta de 666, ci spune la un moment dat: ,, Numarul, zice Sfantul Maxim, este semnul faptuirii, al lucrarii, si el arata celor familiarizati cu stiinta numerelor, savarsirea virtutii sau a pacatului, dupa cum locul din Scriptura are inteles de lauda sau rau”.Astfel acelasi numar poate avea inteles bun, sau rau dupa cum activitatea omului aratata de numar este buna sau rea.” Cu alte cuvinte, dacă noi suntem smeriți și facem binele, nu ne poate afecta o simplă scriere a acestui număr…Iar referitor la pecetluire pe mâna dreaptă și pe frunte, și aici părintele are o viziune duhovnicească foarte importantă aș putea spune: ,, Fruntea arata puterea de cugetare a omului, mana dreapta arata puterea lucratoare, de savarsire a binelui. Pecetluirea mainii si a fruntii cu numarul fiarei insemneaza punerea in slujba raului a fruntii si a mainii, a cugetarii si a lucrarii. Cu alte cuvinte, fiara va sili pe oameni sa-i slujeasca cu devotament, sa faca raul cu toata fiinta lor, trup si suflet, cu cugetul si cu fapta. Lucrul asa trebuie inteles, pentru ca o simpla scriere pe frunte sau pe mana a unui numar, fie el si numarul 666, ce rau poate pricinui cuiva? Nici unul, evident! Ba dimpotriva! Daca cineva se straduieste sa implineasca dumnezeiestile Porunci si se fereste cu tot dinadinsul de pacat, duce adica o viata crestina aleasa, atunci numarul de om 666 nu mai are inteles rau, ci bun, deci nu mai este numarul fiarei si inscrierea lui pe mana si pe frunte arata pe omul virtuos si nu omul cazut in robia fiarei. Straduinta fiarei de „a pecetlui pe toti” oamenii cu numarul sau nu este greu de inteles. Binele si raul sunt potrivnice unul altuia, nu pot sta impreuna niciodata, asa cum nu sta lumina cu intunericul. “Nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona”, zice Domnul Hristos (Matei 6, 24). Asa cum Dumnezeu, care este binele suprem si izvorul a tot binele, cere de la ucenicii Sai Sa-L iubeasca din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul (Matei 27, 37); tot asa si diavolul, care este intruparea raului, nu poate cere de la oameni altceva decat raul. La sfarsit, cand fiara va avea putere mare asupra oamenilor si va da razboi Sfintilor, nu va mai lupta impotriva oamenilor numai cu minciuna si cu viclesugul, ci va folosi sila, constrangerea, va sili pe oameni ca sa-i faca voia sa savarseasca pacatul, chiar fara sa vrea.” Iar referitor la cumpărare și vindere, și aici trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în erezie: ,, Cei pecetluiti cu numele fiarei pot cumpara fara nici o restrictie, evident ce le vinde fiara, adica pacatul sub toate formele. Astfel, in timp ce lucrurile legate de religie sunt interzise, mijloacele de savarsire si raspandire a pacatului se afla din abundenta peste tot: literatura pornografica, spectacole nerusinate etc. Depozitele fiarei sunt pline si lumea le cumpara fara opreliste. Cu alte cuvinte, cei pecetluiti de fiara, cei ce duc o viata stricata, pacatoasa, pot cumpara si vinde fara restrictii materia necesara satisfacerii pacatului; pe cand cei nepecetluiti, slujitorii lui Hristos, nu pot cum­para, nici vinde cele necesare pentru viata lor crestina.” Eu cred, deci, că ar trebui să fim atenți și la aceste cuvinte ale părintelui Petroniu…

    joi, 21:20:09, 27 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Nu despre federalizare este vorba ci despre Reunificare! Să înţeleg că proiectul nostru este ca Republica Moldova să intre în componenţa României aşa, pur şi simplu, încât să rămânem „stat unitar şi indivizibil”? Să le grupăm noi raioanele câte 3-4 şi le facem judeţe, apoi gata.. le adăugăm la România? În loc de Parlamentul din Chişnău, vor avea şi ei un Consiliu Judeţean acolo. Cum altfel decât pe calea unui proiect federativ am putea integra Republica Moldova şi eventual Bucovina şi Bugeacul? Iar dacă se va ajunge la un proiect federativ (căci altfel pur şi simplu nu se poate!) oare cum o fi mai bine, să punem Chişnăul în contrapondere cu Bucureştiul? Sau oare nu ar fi mai bine să fie pus în contrapondere cu Iaşul, cu Cernăuţi şi cu Tiraspol? Iar Moldova Mare să funcţioneze alături de Muntenia şi Transilvania într-un cadru federal? Iar dacă se face Moldova Mare oare nu ar fi bine ca ethosul moldovenesc, greutatea simbolică să aparţină Iaşului şi moldovenilor români? Iar moldovenii, nu ar fi bine să datoreze făurirea Moldovei Mari tuturor românilor, decât să o datoreze ruşilor şi ungurilor? Sau poate visăm că-i ocupăm militar şi refacem greşelile din interbelic. Dar eu nu asta spun! Articolul este despre ideea de moldovenism, idee care în prezent este configurată exclusiv de partea pro-rusă. Faptul că Moldova Mare este un proiect rusesc reprezintă un risc disproporţionat pentru noi. Eu nu propun un moldovenism de polaritate inversă, care să intre în competiţie cu cel rus, ci propun un moldovenism românesc care să cunoască civilizaţia rusă, limba rusă, astfel încât să avem o şansă de înfrăţire, toţi cei care locuim pe aceste meleaguri. Dacă ne-am apuca să construim în această direcţie, RoExitul s-ar produce de la sine. Nu ar avea forma promovată astăzi de domnul Dan Chitic, un RoExit menit să ocupe o naraţiune nu să reprezinte efectiv un instrument de propăşire, de ridicare a naţiunii române. Subliniez că eu am fost finalist EPSO, m-am înscris la Centrul de studii europene – la Master de Dezvoltare Regională tocmai în ideea de a găsi forma europeană în care să se facă Moldova Mare. Ştiu ce vorbesc când mă refer la instituţii europene, nu am antipatii anti-europene gratuite. Ştiu ce e de admirat şi ceea ce ne lipseşte nouă din cultura birocratică europenă. Dar la cum mă duce mintea şi la ce cunosc, eu nu văd nicio cale de reîntregire a Moldovei în interiorul Uniunii Europene. Am văzut şi pe Mihai Şomănescu că se teme de scenariul iugoslav, că dacă am accepta un proiect federativ ne-am război în scurtă vreme. Păi şi care e alternativa? Să rămânem înstrăinaţi, să ne minţim şi să trăim în aşa minciună că vrem Unire când nu o vrea nimeni de fapt? Mereu vor fi astfel de pericole, de asta am şi scris că nu Ştefan cel Mare şi Sfânt este modelul, pentru că roadele vorbesc de la sine, cu Petru Rareş şi cu Iancu Sasu de pildă. Modelul pentru moldovenism trebuie să fie Sfântul Neagoe Basarab, care a reuşit o aşa înfrăţire în poporul său cum nu a existat pe urmă în neamul nostru. Vedeţi şi Brâncoveanu cât a avut de pătimit de pe urma Cantacuzinilor. În fine.. Ceea ce mă doare e că nici măcar nu avem curajul să discutăm despre lucrurile acestea. „statul unitar şi indivizibil” e un fel de „nu s-a schimbat nimic” şi băgăm capul în nisip. Dar vă rog, spuneţi cum credeţi dvs că se va face unirea. Măcar doamna Carmen spune sincer că ea nu vede că se poate face. Dar unioniştii de la noi sunt toţi cu „Basarabia e România” pe buze, fără să poată explica cum anume, în ce fel este şi poate fi România. Pur şi simplu ne îmbătăm cu o lozincă. Vă rog iertaţi-mă!

    miercuri, 22:15:25, 26 ianuarie 2022

  • Jan

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Cum sa-ti vina in cap ideea de federalizare? Mihai Viteazul, Mihai Eminescu au murit pentru a uni cele trei provincii si tu vii acum sa le separi? Ca sa ce? Sa fie mai usor de dezintegrat de straini? Si nu am inteles? Mai faci parte din AUR? Ratasem stirea cu intrarea d-tale in AUR, dar ma bucur ca te-ai decis. AUR are nevoie de oameni capabili. Insa, pe langa faptul ca federalizarea este o idee anti-romaneasca, este si total inoportuna discutia despre asa ceva. Scopul principal al AUR este sa ajunga cu oameni de calitate la guvernare! Apoi, faceti ce trebuie pentru România, iar nu pentru străini cum se executa acum partidele sistemului! Fortza AUR! Doamne, ajută!

    miercuri, 21:22:17, 26 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    https://danielvla.wordpress.com/2022/01/26/argumentarea-abuzului-intimidarii-si-discriminarii-grosolane-a-jandarmilor-la-actiunea-de-marturisire-impotriva-ecumenismului-de-ieri-25-ianuarie-2022/

    miercuri, 21:12:15, 26 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Da, este o mare temere de federalizare, de regionalizare, într-atât de mare încât am ajuns să vorbim despre Reunificare exclusiv în termeni idealişti, fără nicio legătură cu realitatea din teren. Este ceva ce pe mine mă macină de ani de zile, faptul că nici măcar nu avem curajul să vorbim deschis despre viitorul nostru. Pur şi simplu ne prefacem că dorim Unirea, ne sună bine ca discurs, dar ferească-ne Sfântul să vedem exact ce anume presupune acest lucru sau de ce nu s-a realizat Reunificarea până acum. E o fugă de noi înşine, de responsabilitatea nostră faţă de identitatea de român. De frică, acceptăm ca român să însemne o simplă stafie, o etichetă. Cam cum păţim şi cu creştinismul de altfel. condițiile geopolitice actuale nu fac posibilă această unire acum sau în viitorul apropiat.Tare mi-e că o să fie posibilă mai repede decât vrem noi şi tare mi-e că nu o să ne placă deloc. Iertaţi-mă! Filiala AUR:Ne dorim sa ramanem verticali in NATO si intr o Europa a natiunilor, ca stat unitar, independent, suveran si indivizibil.Şi cu asta am rezolvat reunificarea. Asta e ce ne dorim de ani de zile. Ne-om uni când o vrea Tiraspolul să intre în NATO.

    miercuri, 15:07:33, 26 ianuarie 2022

  • Carmen V.

    la articolul Moldovenismul românesc şi lecţiile istorice aduse la zi: „Europenii ne-au înşelat!”:

    Doamne, ajută să se unească România cu Basarabia! Totuși, condițiile geopolitice actuale nu fac posibilă această unire acum sau în viitorul apropiat. Ba din contră. Rusia va interveni militar imediat. Așa a procedat în Crimeea și, în zilele noastre, în Ucraina. Rușii consideră Basarabia teritoriul lor, cucerit prin luptă în războiul din 1806-1812. E vorba de mentalitatea cuceritorului. Așa gîndesc și ungurii în legătură cu Transilvania. Iar noi nu vom avea sprijin din partea aliaților europeni. Europa nu a dorit ca România să fie o țară puternică în zona Marii Negre, dovadă pentru acest lucru stau acțiunile de jefuire a patriei noastre din 1990 încoace. Românii au greșit că s-au încrezut prea mult în politicienii corupți, marionete ale U.E., și autorități. Mai rău este că sînt printre noi cetățeni români care promovează politicile federaliste și de separare a provinciilor istorice românești. E păcat că strămoșii noștri și-au dat viața pentru niște idealuri mărețe, iar noi nu sîntem în stare nici măcar să păstrăm ce am primit curat și prețios de la ei: credința, țara, valorile familiei.

    miercuri, 14:53:35, 26 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (II): „Valahii ne-au înşelat!”:

    „Proasta guvernare interbelică a însemnat, în cele din urmă, eşecul absolut al centralismului administrativ (de factură liberală şi de influenţă franceză). Conducerea afacerilor publice de la Bucureşti, într-o manieră ultracentralizată, a provocat eşuarea statului şi înstrăinarea populaţiei locale de instituţiile publice (percepute ca sălaşuri ale pungăşiei şi parazitismului social). Măcinată de corupţie politică şi ineficienţă administrativă, România Mare a prestat servicii publice de o calitate atât de precară, încât a nemulţumit pe toată lumea. Atât în Basarabia, dar mai ales în Transilvania, a fost larg răspândită percepţia socială potrivit căreia Guvernul de la Bucureşti a transformat provinciile unite în satrapii, pe care le administra ca pe nişte colonii. Pretutindeni au fost recrutate, pentru administraţia provincială, cele mai slabe şi mai corupte elemente locale, dornice de îmbogăţire uşoară şi obediente faţă de partidul de guvernământ. Din cauza sistemului centralizat, comunităţile locale nu aveau nicio putere reală asupra proceselor administrative: priveau neputincioase cum corupţia înflorea – în forme şi manifestări necunoscute în Austro-Ungaria sau Rusia ţaristă -, iar bruma lor de prosperitate se diminua în ritmuri tot mai accelerate. Principala explicaţie a acestui fenomen generalizat a constat în faptul că administraţia publică locală din Regatul României – subordonată complet organismelor tutelare centrale – a fost, mai curând, un instrument politic al guvernului naţional utilizat pentru a institui o ordine socială extractivă. În această circumstanţă, trebuie făcută observaţia că toate cercetările realizate de Şcoala Sociologică de la Bucureşti au reliefat ataşamentul populaţiei faţă de vechile autonomii locale şi regionale, în care autoritatea publică era exercitată direct de către comunitate sau delegată unor mădulari aleşi din sânul acesteia. În România Mare, administraţia publică nu se găsea sub controlul sau influenţa comunităţilor locale. Organele statului de la toate nivelurile erau dependente, exclusiv, de centrul politic, reprezentat de Guvernul de la Bucureşti. Astfel se explică comportamentul ofensator şi inacceptabil – generalizat pentru întreaga cuprindere a teritoriului naţional – al funcţionarilor publici în raport cu comunitatea rurală. Practic, aparatul de stat funcţiona în contradicţie cu nevoile şi interesele locale.” https://www.mediafax.ro/cultura-media/o-carte-pe-zi/o-carte-pe-zi-sociologia-proastei-guvernari-in-romania-interbelica-de-bogdan-bucur-18570856

    miercuri, 13:32:30, 26 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (II): „Valahii ne-au înşelat!”:

    Moldova, între unirea politică și uitarea economică. „Hora se joacă la Iași, dar banii se împart la București” Deși la fiecare 24 Ianuarie România sărbătorește, an de an, Unirea de la 1859, în ultimii ani tot mai multe voci din zona Moldovei critică în mod direct lipsa unor acțiuni ferme din partea Bucureștiului în ceea ce privește dezvoltarea regiunii de nord-est a țării, una din cele mai sărace din întreaga Uniune Europeană. https://www.fanatik.ro/wp-content/themes/FanatikTwenty/assets/images/transparent.pngUnirea Moldovei, „în cuget și mințiri”Asociația Mișcarea pentru dezvoltarea Moldovei, una din recentele organizații locale din Moldova care militează pentru un interes mai mare al guvernanților în ceea ce privește dezvoltarea acestei regiuni a subliniat ironic luni, 24 ianuarie, că regiunea este unită cu Muntenia și Ardealul doar pe hârtie. „Subdezvoltarea Moldovei nu este un dat istoric. Mutarea tuturor instituțiilor politice și administrative la București, absența unui nivel regional de gestiune teritorială și subfinanțarea cronică a regiunii reprezintă principalele cauze ale situației economice actuale. Lipsa infrastructurii mari gâtuie de decenii economia Moldovei. Cauza este dezinteresul și incompetența politicilor centraliste care repartizează banii și prioritizează proiectele de investiții după o logică fără legătură cu dezvoltarea pe termen lung a unei regiuni esențiale strategic pentru România”, arată asociația într-un comunicat de presă. Asociația Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei cere descentralizarea, regionalizarea, construcția autostrăzilor care să lege Moldoa de restul țării. De altfel, în urmă cu doi ani, membrii asociației au organizat un protest chiar cu ocazia manifestărilor de Ziua Unirii de la Iași, premierul Orban fiind atunci fluierat pentru lipsa investițiilor în Moldova. „Problemele Moldovei sunt deja vechi de decenii, și ne-am săturat de vorbele goale pe care le auzim de la o guvernare la alta. Hora se joacă la Iași, dar banii se împart la București, iar pentru Moldova nu se găsesc niciodată bani pentru modernizarea unor căi ferate, nu s-au alocat bani pentru autostrăzi”, declara atunci președintele asociației, istoricul Dorin Dobrincu. O nouă regionalizare și autonomie locală Vocile din Moldova care s-au alăturat acestei mișcări cer descentralizare și o regionalizare care să permită o mutare a deciziei politice de la București spre nivelul local, acuzând politicienii locali că, în loc să conlucreze pentru binele local, aceștia „stau în genunchi în fața șefilor de partid”. „O viziune socio-economică care să promoveze interesele regiunii Moldova nu se poate realiza însă fără reforma regionalizării politice a României, definită prin reducerea puterii de la București în favoarea polilor regionali. E nevoie de statuarea în Constituție a unor Guverne (regionale) și a unor Parlamente (regionale), pe model italian, în viitoarele Regiuni Moldova, Transilvania, Muntenia etc. care să coexiste cu Instituțiile centrale ale statului român”, scrie într-un editorial publicat pe site-ul asociației Mișcarea pentru dezvoltarea Moldovei, profesorul Alexandru Cohal. În opinia acestuia, în viitorul stat regional-național român, unele puteri legislative, decizionale/executive vor fi conferite regiunilor prin introducerea nivelului regional în politică (alegeri), administrație, economie. În plus, profesorul Cohal subliniază că toate regiunile istorice ale României au mai multe motive pentru a se constitui în entități politice subsumate statului național, motive vizibile în istoria României de dinainte și de după 1989: „Banatul și Bucovina cu moștenirea lor habsburgică prin care doresc să se distingă de restul țării, mult mai balcanică prin contrast, Transilvania cu resturile încă prezente de identitate austro-ungară, mai ales dar nu numai în mentalul colectiv al minorităților de acolo”. „Moldova vine cu identitatea sa culturală proeminentă deși evident muzeificată și festivalizată, în care problemele minorităților locale (țigani, evrei, lipoveni, ceangăi etc.) apar mult mai obscurate de agenda media. Regiunile istorice ale României sunt în realitate astăzi subordonate politic și economic unei unice regiuni, București/Ilfov, unica regiune dezvoltată a țării, reprezentare mumificată și non-funcțională a statului centralist român. Regiunile istorice sunt lipsite de putere decizională și astfel sunt pietrificate în subdezvoltare de un stat ineficient și golite de aderența activă a cetățenilor săi la un pact social autentic”, mai arată profesorul Alexandru Cohal. Acesta susține că actuala administrare a României face din copiii mei moldoveni cetățeni de rang inferior ai României şi nu le oferă nicio șansă într-o lume deschisă, dinamică, cosmopolită, provocatoare. „Actuala planificare administrativă a „regiunilor de dezvoltare” ale Moldovei jignește în fiecare zi pe oricare dintre locuitorii din Iaşi, Vaslui, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea şi Galați căci ea a fost făcută fără nici un fel de argumentare culturală, etnică, religioasă. Regiunile de Nord-Est şi de Sud-Est, adică actuala împărțire a Moldovei în două, pe axa punctelor cardinale Nord – Sud, reprezintă o îngrămădire fără noimă a unor județe, operațiune care, după cum vedem de ani buni, NU creează dezvoltare pentru moldoveni ci contribuie la perpetuarea unui fals economic, cultural şi politic”, mai arată sursa citată. Cât de săracă este Moldova Datele INS arătau la finalul anului 2019 că, în ceea ce privește sistemul de drumuri publice, regiunea nord-est avea cel mai prost sistem din întreaga țară, iar acest lucru era determinat nu doar de lipsa autostrăzilor. Astfel, deși această regiune istorică are cel mai mare număr de kilometri de drumuri publice (14.909 de kilometri dintr-un total de 86.400), doar „6.385 km sunt modernizati, iar din acestia numai 2.876 km sunt modernizati cu imbracaminti usoare rutiere. Județul Neamț are 2.039 de km de drumuri publice, iar dintre aceștia 571 sunt modernizați, în timp ce, la polul opus, se află Suceava, care din cei 3.145 de km de drumuri publice, 1.844 sunt modernizați”, arăta o analiză publicată de Ziare.com. La fel, prin regiunea nord-est, din cei 17.873 de km de drumuri naționale trec 2.665 de km, adică mai puțin de 15% din total. La partea de drumuri județene și comunale, din totalul de 68.518 km cât sunt la nivel național, 12.244 de km trec prin Moldova, iar modernizați sunt doar 3.885 de km, arată datele INS. În ceea ce privește contribuția la Produsul Intern Brut, cele opt județe ale Moldovei reprezintă circa 13%, 135,9 miliarde lei din 1.040,8 miliarde lei total national pe 2019. Asta deși, ca populație, aceleași județe au circa 25% din populația țării, Iașul fiind cel mai populat județ al țării cu aproape 1 milion de locuitori. De altfel, Iașul nu reprezintă decât 3% din economia românească, fiind depășit de alte cinci județe: Constanța, Timiș, Cluj, Brașov și Prahova. Spre exemplu, potrivit datelor INS din 2019, județul Suceava, care reprezintă al cincilea județ al țării ca populație, reprezintă doar 1,8% din întreaga economie, fiind depășit de alte 15 județe. În ceea ce privește performanța economică, Iașul, județul cel mai dezvoltat din Moldova, are un PIB per capita de 8.519 euro, adică cu 25% sub media națională și doar pe locul 22 pe țară. În același clasament, Vasluiul are un PIB pe cap de locuitor cu peste 50% sub media națională. Situația dramatică a autostrăzilor Chiar dacă cauzele pentru care Moldova este regiunea istorică cea mai puțin dezvoltată a țării nu pot fi reduse doar la deciziile autorităților de la București, acest lucru rămâne valabil poate cel mai mult în ceea ce privește construcția autostrăzilor. De altfel, lipsa completă a autostrăzilor din Moldova era adusă în atenția publicului în vara anului 2019, atunci când omul de afaceri Ștefan Mandachi, lansa mișcarea „ȘîEu” – construind, simbolic, primul kilometru de autostradă din regiune. Doi ani mai târziu, acesta, într-un alt moment de protest, îngropa și punea cruce aceluiași kilometru de autostradă despre care susținea că rămăsese singurul din Moldova. „Iată noutățile, după doi ani: nu avem nicio autostradă în toată regiunea istorică Moldova! S-a finalizat doar o centură ocolitoare la Bacău, de câțiva kilometri, pe care nici bine nu intri, că în două minute ești obligat să ieși. De 31 de ani, de la Suceava la București tot șapte ore faci, tot istovit ajungi. La fel cum de la Suceava spre capitala Transilvaniei, Cluj, drumul este la fel de anevoios, fără 1 milimetru de autostradă. Nu s-a schimbat ABSOLUT NIMIC”, scris omul de afaceri în vara anului 2020. La finalul acelui an, Moldova avea să aibă parte însă de primii ei kilometri de autostradă veritabilă. Președintele Iohannis și premierul de la acea dată, Ludovic Orban, participau la inaugurarea a 16,2 kilometri de autostradă, parte din centura de ocolire a municipiului Bacău. De altfel, pe hârtie, Moldova ar trebui să fie tăiată de două mari autostrăzi: A8 – Autostrada Unirii și A7 – Autostrada Moldovei. Aceasta din urmă ar trebui să aibă 330 de kilometri și să traverseze Moldova de la nord, de la granița cu Ucraina, la sud și să fie astfel realizată legătura cu Muntenia și Bucureștiul. Autostrada ar urma să pornească de la Pașcani, din nord, și să treacă prin Bacău, Focșani, Buzău pentru a se opri la Ploiești. În ceea ce privește Autostrada Unirii, ar trebui să lege Târgu Mureș de Iași și Ungheni, cu o lungime de 320 de kilometri, costurile pentru acest proiect sunt uriașe, CNAIR estimând în jur de 6,14 miliarde de euro. În 2021, ministrul Cătălin Drulă declara într-un interviu pentru Hotnews că segmentul montan din această autostradă este „de două ori mai greu decât Sibiu-Pitești” și, în ceea ce privește întreaga autostradă, acesta sublinia că „este cel mai greu proiect de infrastructură al României”. În mai 2021, ministrul Drulă anunța începerea proiectării A8. În ceea ce privește realizarea ei, trebuie subliniat că în septembrie 2021 Camera Deputaților, a stabilit prin lege ca termenul pentru finalizarea Autostrăzii Unirii să fie 31 decembrie 2030, adică cu patru ani mai târziu decât termenul stabilit inițial. La finalul anului trecut, CNAIR anunța că firma de proiectare Acciona din Spania a predat un studiu de fezabilitate incomplet pe mai multe capitole pentru A8. Era al treilea termen pentru livrarea documentației tehnice, după alte două încercări ratate. În ceea ce privește Autostrada Moldovei, ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu a anunțat chiar luni, 24 ianuarie 2022, că anul acesta va începe construcția primelor sectoare ale autostrăzii. „Ploieşti-Buzău: 63,25 km. Contractele pentru cele 3 loturi ale acestei secţiuni urmează să fie semnate. Buzău-Focşani: 82,44 km. A fost aprobat Proiectul Tehnic! Lansarea în licitaţie a contractului pentru construcţia acestei secţiuni a intrat în linie dreaptă”, a scris pe Facebook Sorin Grindeanu. Bucureștiul, din nou criticat la Iași Abandonarea Autostrăzii Unirii în favoarea Autostrăzii Moldovei a fost criticată de vocile locale de la Iași din nou. Într-un alt editorial de opinia apărut pe site-ul asociației Mișcarea pentru dezvoltarea Moldovei, Bucureștiul este acuzat că a abandonat un proiect esențial pentru dezvoltarea regiunii, unul care ar lega Moldova de Europa, în favoarea unui proiect, A7, văzut mai degrabă ca un instrument de control birocratic de la centru. Mai mult, este invocat și un argument istoric, fiind sugerat că încă de după Unire, obsesia elitei moldovene a fost o legătură directă pe calea ferată cu Europa, „dar i s-a pus pumnul în gură și s-a decis ca drumurile comerciale care veneau din Galiția și Ungaria să nu treacă prin Moldova spre Orient, ci prin Muntenia, ca să beneficieze Bucureștiul”. „Bucureștiul nu e un generator de dezvoltare pentru restul țării, ci un gropar birocratic, un hoț de resurse umane, care profită de pârjolul regiunilor rămase tot mai mult în urmă. Această paradigmă mentală funcționează incorigibil, alimentată din toate părțile de experți mesianici și super analiști bucureșteni, catadicsind să ne spună flegmatic că nu știm ce-i bine pentru noi și că șansa noastră e să-i ascultăm pe ei. Doar pe ei. Și acum, când A8 e eligibilă pe toate planurile și finanțările europene, se găsesc napoleoni dâmbovițeni să pledeze patriotard pentru prioritizarea A7 și renunțarea/amânarea autostrăzii A8, Iași-Târgu Mureș. (…) A7 nu are o funcție economică, ci una preponderent birocratică, constituind o modalitate eficace de control a teritoriului de către statul centralist. A7 este o autostrăduță birocratică, ștreangul, condiționarea, instrumentul de putere și dominare a teritorului de către centru. A8 este exact opusul: emanciparea economică a Moldovei de sub condiționalitatea Capitalei, modul de a se integra, de a fi integrată în piețele occidentale de producție și circulație a mărfurilor și capitalurilor”, se arată într-un articol de opinie publicat de Mișcarea pentru dezvoltarea Moldovei.

    miercuri, 10:44:10, 26 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (II): „Valahii ne-au înşelat!”:

    Dorin Dobrincu: „Elitele politice și administrative nu au o viziune pentru dezvoltarea Moldovei” ♦ istoricul ieșean Dorin Dobrincu, președintele Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, crede că măsurile pentru reducerea decalajului între Moldova și celelalte regiuni ale țării nu vor veni de la politicieni, ci în urma unor presiuni sociale Reporter: Cum ar trebui să privim de fapt ziua unirii, 24 ianuarie, ce este de sărbătorit? Dorin Dobrincu: Strict istoric, 24 ianuarie 1859 a fost ziua în care Adunarea Electivă de la București l-a ales domnitor al Valahiei pe Alexandru Ioan Cuza. Cu puțin timp înainte, mai precis la 5 ianuarie 1859, colonelul Cuza fusese ales domnitor al Moldovei de Adunarea Electivă de la Iași. Cele două țări își păstrau instituțiile, aveau adunări (să spunem parlamente) diferite, capitale diferite, fiind practic unite prin persoana domnitorului și prin constituirea unei Comisii Centrale, cu sediul la Focșani, care avea misiunea de a elabora legi comune pentru cele două părți. În termeni tehnici, noua creație politică era o confederație. S-a folosit mai întâi numele de Principatele Unite, apoi cel de România. În același timp, s-a impus – într-un mod autocratic, fără consultare, dar nu fără proteste interne, în special în Moldova – un model politic administrativ imitat după cel francez, și anume cel centralist. De altfel, Cuza însuși îl imita pe Napoleon al III-lea, fapt vizibil inclusiv în portul uniformei, în aranjarea bărbii etc. Treptat 24 ianuarie s-a impus ca sărbătoare oficială. Unitatea a fost sublimată, fiind opusă particularității, specificității regionale. Deși legată factual doar de București, această zi a fost în cele din urmă mutată simbolic în principal spre Iași. După 1989, și în special în timpul mandatelor unor primari lipsiți de anvergură, incompetenți și/sau implicați în scandaluri de corupție, care păreau să caute compensații și perdele de fum, Iașul a devenit locul unor festivități cu aspect de pelerinaj secular. Aici pot fi văzute mărimile politice din centrul puterii, în căutare de legitimitate populară sau de mascare a neputinței de a pune în practică promisiunile aruncate generos de la tribună.  De ce nu s-au schimbat politicile care defavorizează Moldova nici după 1989? Moldova a fost defavorizată încă din a doua jumătate a secolului XIX în privința stabilirii politicilor de dezvoltare. Adoptarea modelului centralist a avut impact asupra distribuirii resurselor bugetare, indiferent că era vorba de infrastructura feroviară sau rutieră, de educația publică, de favorizarea investițiilor private. În timpul regimului comunist, mai ales în a doua parte a acestuia, s-a avut în vedere un fel de „dezvoltare armonioasă” a teritoriului, însă pornind tot dintr-o perspectivă centralistă. Adică la București se decidea unde și cum trebuiau făcute investiții, până la nivel de cătun, de multe ori fără legătură cu realitățile locale și fără impact cuantificabil și durabil. După 1989 s-au schimbat multe în România, țara a devenit una democratică, a intrat în cluburi de valori – NATO și Uniunea Europeană –, în acest fel primind și garanții de securitate fără precedent, fiind influențată în sensul transparenței instituționale, având acces la fluxuri de capital, a avut loc o evidentă îmbunătățire a calității vieții. În același timp, din punct de vedere al alcătuirii interne, anumite lucruri nu s-au schimbat, au continuat să meargă pe același făgaș. Peste toate, corupția este vivace, în pofida unor intense – și pare-se trecute – acțiuni de combatere a acestui flagel profund dăunător instituțiilor statului și societății. Se remarcă accentuarea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. În condițiile instalării treptate a concurenței teritoriale, judeţele vestice ale României, beneficiind de o accesibilitate mai bună la nucleul economic european, au avut posibilitatea de a-şi valorifica mai eficient avantajele comparative şi competitive, devenind atractive pentru investițiile străine. Izolate de marile fluxuri continentale, judeţele Moldovei au fost ocolite de implantările economice ale marilor companii. Elitele politice și administrative postcomuniste nu au avut o viziune pentru dezvoltarea Moldovei. Cele de la București erau interesate doar de ceea ce avantaja centrul, iar cele județene și locale au fost total incapabile să gândească regional. În fapt, elitele județene și locale „moldovenești” joacă rolul de ieniceri ai centrului, urmărind doar beneficii personale sau de grup. Schimbarea politicilor ce defavorizează Moldova nu poate veni de la actualele elite de pradă. La sfârșitul secolului XIX și în perioada interbelică s-au constituit alianțe ale parlamentarilor moldoveni, din toate partidele, care luptau pentru atragerea de investiții publice în Moldova. Mai e posibil așa ceva în ziua de azi? Într-adevăr, în fața defavorizării Moldovei la nivelul deciziilor luate la București, care o plasau în plan secund din punct de vedere politic, instituțional și al investițiilor publice, au existat în a doua partea a secolului XIX și în prima parte a secolului XX reacții dinspre regiune, dintr-o perspectivă explicit sau implicit regionalistă. Acestea au pus alături oameni politici din diverse partide, intelectuali din universități sau școli secundare, jurnaliști, proprietari, antreprenori ș.a.m.d. Astfel au fost constituite, spre exemplu, Comitetul pentru apărarea intereselor economice și culturale ale Moldovei, în 1891, sau Frăția Moldovei Unite, în 1918-1919. Gazetele epocii și arhivele sunt pline de informații, luări de poziție, memorii, rapoarte, comentarii și polemici. Ignorarea deliberată a regionalismului moldovenesc, din motive ideologice, timp de aproape un secol, a luat sfârșit în condițiile unei societăți libere, unde opinia informată și dezinhibată e asumată și propusă publicului interesat. În fața realității unei regiuni destructurate teritorial, lipsită de pârghii administrative, cu o coeziune internă precară, defavorizată de politicile centraliste, au existat încercări politice alternative. Poate cea mai cunoscută a fost înființarea Partidului Moldovenilor, în 1997, de Constantin Simirad, primar Iașului. Era însă mai degrabă o soluție de avarie a unui personaj aflat în căutarea unui colac de salvare. Formațiunea nu avea baze solide, nici intelectuale sau ideologice, nici politice sau de masă, așa că la câțiva ani după aceea s-a topit, din cauze de oportunism cras, în PSD, supa primordială a politicii românești în postcomunism. Coaliții ale politicienilor din Moldova în vederea susținerii unor proiecte esențiale pentru dezvoltarea regiunii nu prea s-au văzut, poate cu excepția celei tacite pentru votarea Legii 291/2018, privind construirea Autostrăzii Unirii/A8, Ungheni-Iași-Târgu Neamț-Târgu Mureș. Însă și aceasta a fost mai degrabă rezultatul presiunii remarcabile venite dinspre societatea civilă, în mod special a asociațiilor civice prodezvoltare. Contraselecția din partidele actuale, educația precară, cultura politică primitivă și interesul doar pentru propria chiverniseală și pentru jocurile interne și din fiefurile electorale, incapacitatea organizatorică și corupția extinsă, ei bine, toate acestea fac improbabilă capacitatea majorității politicienilor actuali de a se reuni în mod real pentru susținerea dezvoltării Moldovei. Care sunt principalele efecte ale sărăcirii Moldovei? Aș aminti trei efecte ale sărăcirii Moldovei: scăderea influenței acesteia în blocul geopolitic românesc, izolarea și depopularea prin migrația masivă. Într-un stat dominat de diverse oligarhii, cu baza mai ales în București, Muntenia și Ardeal, vocea Moldovei nu se aude din punct de vedere politic. Cum am mai spus, nu întrevăd nicio șansă de schimbare cu actuala clasă politică, obedientă în fața liderilor de partid din sediile centrale de la București. Izolarea regiunii afectează economia și populația, investitorii nu vin acolo unde nu sunt autostrăzi și căi ferate moderne, unde rețelele electrice ori de gaz sunt subdimensionate, dar și unde mediul de afaceri nu este prietenos. Asta par să nu fi înțeles cei mai mulți politicieni. Nu întâmplător, ideea dezvoltării regionale, cu autostrăzile în prim-plan, a fost promovată îndeosebi de asociațiile civice moldovenești. În privința depopulării, reamintesc că Moldova a cunoscut încă din timpul comunismului o migrație consistentă a forței de muncă spre regiunile și orașele industrializate ale României, îndeosebi spre București, Brașov, Timișoara, Hunedoara și Valea Jiului, cu toții aflați în căutarea unor oportunități economice. Și câteva centre regionale au atras oameni din județele Moldovei, mă gândesc în mod special la Iași și Galați. După un recul cauzat de contracția economică a anilor 1990, migrația moldovenilor a luat o amploare nebănuită în anii 2000, mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, de această dată spre Occident. Astfel s-a ajuns ca, potrivit datelor disponibile, în mai puțin de două decenii unul din cinci moldoveni să nu fie în regiune, nici măcar în România, ci în afara țării. A fost vorba și de o supapă socială, pentru că migranții și-au putut rezolva probleme personale presante, în plus mulți dintre ei au fost influențați de societățile gazdă, preluând idei și comportamente specifice lumii moderne. Dar a fost și o pierdere, pentru că era vorba de oameni activi, de multe ori cu inițiativă, care în alte condiții ar fi lucrat aici, măcar unii dintre ei ar fi fost implicați în viața comunităților lor, ar fi contribuit la ridicarea acestora. Cum se poate schimba această situație, ce soluții există? Dezbaterea publică, democratizată prin creșterea importanței mass-media online și apariția rețelelor sociale, a permis nașterea, conturarea și difuzarea în spațiul public a unei perspective de jos în sus. O viziune regională, de pe poziții explicit regionaliste, a venit în ultimul deceniu dinspre societatea civilă. Va fi însă nevoie de mai mult de atât, inclusiv de o expresie politică, în care ideile liberale și democratice, inclusiv cele regionaliste să se combine cu pragmatismul, organizarea solidă și acțiunea eficace. Soluțiile pentru ieșirea din subdezvoltare – care are cauze politice, administrative și sociale – sunt la îndemâna noastră. Descentralizarea în punctele esențiale și mai ales regionalizarea par să fie respinse de guvern și chiar respinse de o parte a populației. Având în vedere această situație, există măsuri pe care le poate lua guvernul central pentru a diminua decalajul între regiunile României? Guvernele românești postcomuniste au luat unele măsuri de descentralizare, deși cu întârziere, uneori lipsind de putere entitățile descentralizate, alteori pasând responsabilități, însă cu resurse insuficiente sau inexistente. Cât despre regionalizare, despre aceasta s-a tot vorbit în ultimii 25 de ani, însă nu s-a depășit faza discuțiilor. Așa-numitele „regiuni de dezvoltare” nu pot fi luate în serios. Sunt în cel mai bun caz niște unități statistice decupate în birourile din București, în 1998, ținându-se rareori cont de geografie, istorie și comunicații. Ideea regionalizării a scos în evidență atât spaimele din societate, legate de autonomie, autoguvernare regională, cât și incompetența și lipsa de curaj a partidelor politice ajunse la guvernare. Nivelurile intermediare lipsesc în acest moment din sistemul administrativ românesc. Am în vedere mai întâi regiunea, situată între nivelul național și cel județean, apoi ceea ce ar trebui să existe între comune și județe, ceva asemănător plășilor, existente în România până în 1950. Având în vedere că majoritatea absolută a unităților administrativ-teritoriale (UAT) nu se pot susține financiar, ar fi indicată trecerea guvernanței locale la cel din urmă nivel. Nu susțin că regionalizarea reprezintă un panaceu, însă aceasta mi se pare esențială pentru o reală coeziune regională, pentru o bună administrație și pentru dezvoltare. Iar în cazul Moldovei cred că e obligatoriu ca întregul teritoriul dintre Carpați și Prut, Siret și Focșani să se regăsească în aceeași regiune. În privința numelui, acesta există, este cel istoric, nu e cazul să se inventeze nume după punctele cardinale. Geometria își are rolul său, însă nu în privința entităților și identităților regionale. Guvernele de la București nu au făcut practic nimic pentru reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile României. Centralismul nu a făcut decât să favorizeze concentrarea și mai accentuată a capitalurilor în centrul politic, să aloce investițiile în infrastructura modernă aproape exclusiv în zonele mai bogate și să vândă promisiuni și iluzii regiunilor defavorizate. Investițiile publice în infrastructură – spre exemplu, legarea Moldovei de Ardeal printr-o autostradă – ar fi ajutat la atragerea de investiții private în economia din regiunea noastră, ar fi oferit locuri de muncă multora dintre cei plecați în străinătate și probabil în bună măsură pierduți pentru Moldova și pentru România. Lipsa de viziune, preocuparea exclusivă pentru ce se întâmplă azi și dezinteresul față de concetățenii aflați departe de centru se moștenesc practic de la o guvernare la alta, indiferent de culoarea politică sau de declarațiile frumos ambalate. A fi moldovean a devenit de-a lungul timpului un stigmat, aproape. De unde vine asta și ce legătură are cu educația, sărăcia, factorul politic? Când Moldova și Valahia au pornit la drum împreună, în urmă cu 163 de ani, locuitorii celor două foste principate erau pe picior de egalitate. Moldovenii nu se simțeau inferiori celor din sud, ba în anumite privințe aveau chiar motive de mândrie, reieșite din sursele de epocă, inclusiv din cele literare sau de presă. Însă concentrarea rapidă a puterii la București i-a pus pe moldoveni în fața unei situații greu de acceptat: marginalizarea și decăderea politică și economică a Moldovei și inferiorizarea locuitorilor acesteia. Inclusiv apărarea regiunii estice a României, în fața unei probabile invazii rusești, după 1878, a fost sacrificată pentru protejarea Munteniei – promovată insidios ca un fel de „Piemont” românesc – și a Bucureștiului. Asta a și atras reacțiile amintite anterior. Însă mai ales după Al Doilea Război Mondial s-a conturat în alte regiuni ale României – în special în Muntenia, îndeosebi la București, și în Ardeal – imaginea moldoveanului rural, pauper, needucat, un fel de român de nivel inferior. În condițiile foametei din 1946-1947, care a afectat regiunile din estul țării, au avut loc masive, deși temporare călătorii spre sud și vest ale moldovenilor sărăciți de război și de secetă, în căutare de lucru și de hrană pentru familiile rămase acasă. Ulterior, odată cu industrializarea forțată din anii comunismului au avut loc migrații ample din Moldova. Era vorba mai ales de oameni tineri, care locuiau în condiții modeste, în zone semighetoizate, și prestau deseori munci grele și necalificate. În plus, iar acesta era cazul în București, nou-veniții vorbeau o limbă considerată a nu se încadra în canonul muntenesc, acesta având pretenții normative. Toate acestea au dus la accentuarea și la consolidarea percepției negative a localnicilor despre moldoveni. După 1989, deși migrațiile interne intraregionale s-au atenuat, luându-le locul cele externe, au apărut alte instrumente de stigmatizare, prin tabloidizarea presei, prin promovarea imaginii moldoveanului bețiv și leneș, prin identificarea „găinii ce năștea pui vii” în locuri exotice, prin aceeași aruncare în deriziune a dialectelor regionale. Acest proces de marginalizare și stigmatizare atrage însă și contrareacții, ce par să crească în coerență. Mulți comentatori politici au constatat după rezultatele ultimelor alegeri că moldovenii s-au trezit, că opțiunile lor de vot au cunoscut schimbări semnificative, că au votat masiv altfel, contra PSD, partidul favorit în regiune. Noua alianță dintre PSD și PNL îi va adormi la loc? Politică românească în ansamblu a cunoscut schimbări semnificative în ultimii ani. Însă cea din Moldova a atras atenția în mod special, prin scăderea ponderii votului pentru PSD, prin creșterea ponderii votului pentru PNL, prin apariția votului pentru USR. În același timp, la ultimele alegeri s-a văzut și votul pentru noul partid AUR. Aceste schimbări au fost posibile ca urmare a disputelor politice interne, a migrației, a frustrărilor acumulate în societate, în ultima etapă și pandemiei de covid-19. Așa cum e ea, scena politică din regiunea noastră mi se pare mult mai echilibrată în acest moment față de cum era în urmă cu cinci sau zece ani. Nu știm ce se va întâmpla în viitor, însă cred că acesta va fi influențat de pandemie și de criza economică, ambele în plină desfășurare, de situația externă, mai ales de cea din proximitatea noastră, de propaganda agresivă dinăuntru și dinafară, cu potențial destabilizator. Unirea de facto a Moldovei cu țara – prin infrastructură – și dezvoltarea regiunii spun că vor și președintele Iohannis, Guvernul, PNL, PSD și USR, mai nou și AUR, că tot e 24 ianuarie. Cum separăm bunele intenții de festivism și populism? Declarațiile bombastice sunt caracteristice politicienilor populiști de peste tot. Cei din România nu fac excepție. Aceștia sunt campioni la agățarea de un trecut idealizat și la promis investiții, autostrăzi, spitale regionale, săli de sport, facilități pentru investitori și multe altele. Asta se întâmpla mereu înainte de pandemie, într-un ritual crispat, pe scena ridicată în Piața Unirii din Iași auzindu-se periodic discursuri în acest sens rostite de președintele și premierul României, de președinții celor două camere ale Parlamentului, de miniștri, deputați, senatori, președinți de consilii județene și primari etc. La sfârșit se făcea o horă, în care se prindeau oficialii cu oamenii veniți să asiste, iar primăria ieșeană oferea un program artistic de gust îndoielnic și o farfurie cu cârnați sau plăcinte poale-n brâu. Festivismul și populismul nu lăsau loc decenței. Nu știu să fi ascultat discursuri oficiale memorabile de 24 ianuarie. Uneori am văzut dezbateri bune pe teme legate de trecut, în legătură cu această zi, însă numai acolo unde erau măcar câțiva profesioniști, nu doar propagandiști camuflați în savanți. Ce își propune Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei pentru perioada următoare legat de politicile centraliste promovate de București? Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei are mai multe obiective: promovarea intereselor regiunii pe agenda națională, dezvoltarea, eliminarea discriminărilor în privința alocărilor bugetare, încurajarea investițiilor publice –în special în infrastructura de diferite tipuri –și private, refacerea coeziunii regionale, recuperarea patrimoniului memorial al Moldovei, modernizarea statului român. Susținem regionalizarea României, ca proiect important atât pentru o mai bună administrație, cât și pentru economie. Vom insista în mod deosebit în privința regionalizării, cu atât mai mult cu cât politicienii români nu par capabili să susțină mai mult de două-trei clișee legate de acest subiect. Asociația va monitoriza în continuare cum se derulează proiectele vitale pentru regiunea noastră, spre exemplu, autostrăzile, ceea ce se întâmplă cu anumite instituții din administrația centrală, județeană și locală, va semnala discriminările regionale și derapajele politicienilor. Interviu realizat de Cătălin MORARU, apărut în Monitorul de Botoșani, 24 ianuarie 2022

    marți, 18:55:50, 25 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (I): „Valahii ne-au înşelat!”:

    Da, vedeți în finalul articolului link de descărcare .pdf. E interesantă și partea a II-a a studiului: https://theodosie.ro/2022/01/14/studiul-istoricului-mihai-chiper-despre-moldova-ii-valahii-ne-au-inselat/

    sâmbătă, 13:07:38, 22 ianuarie 2022

  • Iulian Boia

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (I): „Valahii ne-au înşelat!”:

    Foarte interesant acest studiu! E disponibil și într-o formă tipărită?

    sâmbătă, 11:59:05, 22 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul RoExit ❘ Decizia CJUE vizând forţa juridică superioară a recomandărilor MCV faţă de Constituţia României:

    https://www.luju.ro/nu-exista-argumente-juridice-care-sa-sustina-suprematia-dreptului-ue-in-relatia-cu-constitutia-nationala Nu exista argumente juridice care sa sustina suprematia dreptului UE in relatia cu Constitutia nationala SCRIS DE: PROF. DR. ADRIAN SEVERIN Disputa avand ca obiect primatul deciziilor CJUE fata de deciziile CCR este de fapt o disputa care vizeaza acreditarea suprematiei dreptului european fata de Constitutia Romaniei, iar aceasta are ca tinta finala desfiintarea statului roman prin confiscarea totala a suveranitatii sale de catre o UE care nu isi mai are izvorul in acordul de vointa al natiunilor fondatoare. Incercarea de a lasa Romania fara nici o putere este expresia unui proiect politic fara nici o legitimitate juridica, fara nici o legatura cu dreptul. Promovarea proiectului de catre straini se numeste imperialism. Promovarea lui de catre romani se numeste tradare. A-i inventa o baza legala se numeste inselaciune.   ACTIUNEA ANTI-CONSTITUTIONALA A ICCJ Un distins jurnalist roman m-a rugat sa comentez Incheierea ICCJ din 13 mai 2019 prin care, la solicitarea Asociatiei „Forumul Judecatorilor din Romania”, s-a adresat CJUE o „cerere de decizie preliminara” avand ca obiect interpretarea tratatelor constitutive ale UE in vederea solutionarii unui presupus conflict nascut dintr-o alegata incalcare a ordinii de drept conventional europene de catre o anumita decizie a CCR. Intrebarea adresata CJUE de catre ICCJ suna astfel: „Articolul 2 al Tratatului privind Uniunea Europeana, articolul 19 alineatul (1) din acelasi tratat si articolul 47 din Carta drepturilor fundamentala a Uniunii Europene (care este, la randul sau, parte integranta a TUE – nn) trebuie interpretate in sensul ca se opun interventiei unei curti constitutionale (organ care nu este, potrivit dreptului intern, instanta de judecata) cu privire la modalitatea in care instanta suprema a interpretat si aplicat legislatia infraconstitutionala in activitatea de constituire a completurilor de judecata?” O intrebare gresit formulata nu poate primi decat un raspuns gresit. Scopul era ca raspunsul gresit sa aiba autoritatea unei institutii europene, in conditiile in care, pentru romanii iesiti dintr-o istorie a inchinarii la tot felul de porti straine, tot ceea ce vine din strainatate este sacru. Inainte de a ne ocupa, insa, de intrebare, sa ne ocupam de actorii acestui prin act al tragediei. „Forumul Judecatorilor din Romania” este asociatia inregistrata de judecatori ai Miscarii #rezist. In conditiile in care in Romania exista deja o asociatie profesionala a judecatorilor (Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania), alaturi de care functiona si Asociatia Magistratilor din Romania (incluzand si judecatori si procurori), ambele conduse de personalitati prestigioase ale lumii justitiei, carei nevoi ii mai putea raspunde si o alta asemenea entitate? Raspunsul este evident. Partidul politic al Miscarii #rezist este USR, partid antinational (antinational nu inseamna federalist, caci federalismul nu neaga neaparat suveranismul), „coloana a cincea” a fortelor globalismului dogmatic de inspiratie macroniana, cu centrul la Paris. Atat UNJR cat si AMR s-au opus constant politizarii actului de justitie, inclusiv prin preluarea in legislatia romana a directivelor oligarhice formulate de eurocratia bruxelleza ilegitima. Pentru anihilarea acestei opozitii, atat prin spargerea unitatii de gandire si actiune a societatii civile din interior, cat si prin compromiterea ideii de societate civila insasi in ochii marelui public, au fost inventate asemenea entitati pseudo profesionale. In realitate ele sunt antene ale partidului politic respectiv, la randu-i agent al unor forte si interese para nationale, actionand sub acoperire civila. Iata cine a declansat operatiunea de subminare a CCR si de negare a suprematiei Constitutiei. Al doilea actor a fost ICCJ. Este vorba despre „partenerul de nadejde” al DNA (potrivit celebrei marturisiri a neuitatei Livia Stanciu), la randul sau „partener de nadejde” sau, mai exact, „brat inarmat” al unor servicii de informatii romane, capturate, potrivit recunoasterii unor fosti sefi ai acestora, de omologii lor occidentali. Chiar daca multi dintre tovarasii de arme ai fostei presedinte a „instantei supreme” s-au pensionat, urmele adanci lasate de ei in cugetul si practicile institutiei nu s-au putut sterge atat de repede, ele fiind, de altfel, cu grija intretinute de epigonii lor, produs al unei suprarealiste incrucisari intre meduze si rechini. Prin urmare, ICCJ ramane un alt instrument al fortelor subterane („statul subteran”) care urmaresc anihilarea puterii politice a natiunii romane. PERVERSITATEA UNEI INTREBARI APARENT NEVINOVATE FJR si ICCJ si-au dat asadar mana pentru a ridica la fileul CJUE (institutie europeana formata netransparent din politruci cu studii juridice, numiti politic de guvernele statelor membre, cu observarea si in conditiile raporturilor de putere dintre membrii UE) mingea suprematiei dreptului UE in raport cu Constitutia Romaniei. Incheierea ICCJ, mentionata anterior, a oferit CJUE ocazia de a statua, sub cuvant ca interpreteaza tratatele constitutive ale UE, faptul ca in concursul dintre ordinea constitutionala a statului roman si respectivele tratate, acestea din urma au intaietate. Ideea centrala a intrebarii este nu cum se interpreteaza niste articole din TUE, ceea ce era de competenta CJUE, ci daca de principiu TUE se poate „opune interventiei unei curti constitutionale”; adica interventiei CCR efectuata, evident, in exercitarea competentelor conferite ei de Constitutia Romaniei. In realitate, nici un articol din vreun tratat constitutiv al UE nu prevede prioritatea sau suprematia dreptului UE in raport cu constitutiile nationale. Daca ar fi facut-o, tratatul nu ar fi putut fi ratificat, intrucat ratificarea este pretutindeni subordonata conformitatii cu legea fundamentala a statului in cauza. Lucrul acesta trebuia cunoscut de judecatorii ICCJ care, pe acest considerent, ar fi trebuit sa respinga cererea FJR ca inadmisibila. Ei bine, nu! Ei intreaba care este interpretarea data de CJUE anumitor texte din TUE, solicitand-o ca apoi sa spuna daca intelesul astfel conferit acestora nu contravine intelesului dat de CCR unor legi infraconstitutionale romane. Intrebarea nu are rost decat daca s-ar pune in concurs interpretarea data de CJUE dreptului UE cu interpretarea data de CCR dreptului roman, pentru a stabili care prevaleaza. Or, CCR nu interpreteaza dreptul roman infraconstitutional, ci Constitutia Romaniei, pentru a verifica daca legislatia infraconstitutionala este conforma cu prevederile constitutionale; iar CJUE nu este o instanta de apel a deciziilor CCR. In speta, CCR nu interpretase in nici un fel legislatia infraconstitutionala, ci constatase ca ICCJ, ca exponent al puterii judecatoresti, incalcase competentele puterii legislative si modificase actele normative ale celei din urma. In discutie nu fusese interpretarea normelor infraconstitutionale romanesti, ci verificarea imprejurarii daca adoptarea anumitor norme se realizase sau nu cu violarea principiului constitutional al separatiei puterilor, precum si reafirmarea faptului ca o norma de drept administrativ nu poate modifica o norma de drept constitutional (respectiv legile nu pot fi amendate prin acte administrative). Pe de alta parte, ICCJ nu interpretase intr-un anume fel legi infraconstitutionale, ci, cu prilejul organizarii activitatii sale, incalcase Constitutia, intrand intr-un conflict juridic de natura constitutionala cu Parlamentul. Un conflict care, bineinteles, avusese un impact negativ si asupra activitatii jurisdictionale, ajungandu-se la situatia scandaloasa ca anumite persoane sa execute condamnari pronuntate de judecatori a caror prezenta in completul de judecata era ilegitima. O CONFUZIE JURIDICA TRANSFORMATA IN EXCES DE PUTERE POLITCA Intrebarea corecta era nu daca tratatele constitutive ale UE interzic instantei nationale de contencios constitutional sa cenzureze interpretarea data legislatiei infraconstitutionale de catre puterea judecatoreasca, ci daca tratatele respective ar fi interzis sanctionarea actelor normative neconstitutionale adoptate de puterea judecatoreasca pentru organizarea activitatii sale. Ceea ce ar fi excedat competenta CJUE intrucat ar fi implicat interpretarea de catre aceasta a Constitutiei Romaniei; interpretare care constituie monopolul CCR, dupa cum tot monopol al CCR este si competenta de a solutiona conflictele juridice de natura constitutionala dintre puterile statului roman. Pentru a fi pe intelesul celor mai putin informati, sa amintim ca speta de la care se plecase era aceea in care CCR constatase ca o hotarare a Colegiului ICCJ prin care se stabilea ca presedintele completelor de cinci judecatori nu se mai desemna aleatoriu, hotarare avand caracter de act administrativ, modifica o lege care impunea constituirea acestor complete exclusiv prin tragere la sorti. CCR mai retinea, in considerentele deciziei sale, ca principiul constituirii aleatorii a completelor de judecata are si rolul de a garanta obiectivitatea si neutralitatea judecatorilor, ceea ce asigura atat caracterul echitabil al proceselor, cat si increderea societatii in actul de justitie. Unde era, asadar, aici interpretarea dreptului infraconstitutional? Totul se limita la verificarea conformitatii intre procedura folosita pentru adoptarea unor norme juridice si procedura prevazuta de Constitutie. Putea fi procedura legislativa prevazuta de Constitutia Romaniei in conflict cu tratatele UE? Putea CJUE cenzura aceasta procedura, anuland deciziile CCR care o explicau cu forta obligatorie printr-o interpretare oficiala? Perversitatea intrebarii consta in aceea ca i se dadea impresia CJUE ca trebuie sa cerceteze relatia dintre dreptul intern romanesc (legislatia infraconstitutionala) si dreptul UE (tratatele constitutive ale UE), cand in realitate, i se cerea sa conchida ca judecatorul roman trebuie sa dea prioritate dreptului UE, chiar si atunci cand aceasta implica ignorarea deciziilor CCR; ceea ce insemna, de fapt, ignorarea Constitutiei Romaniei, adica a identitatii constitutionale a statului roman, respectiv negarea suveranitatii si chiar a existentei acestuia ca subiect de drept international de sine statator. In ceea ce o priveste, CJUE s-a prefacut ca nu observa confuzia si a scos ordinea constitutionala a Romaniei in afara ordinii de drept al UE, iar puterea judecatoreasca romana (intreaga autoritate judecatoreasca, de fapt) in afara ordinii constitutionale romane, lasand-o pe aceasta in afara protectiei judiciare. Mai departe stafeta a fost preluata de catre Comisia europeana (factorul politic) care, nici mai mult nici mai putin, a amenintat statul roman cu suspendarea drepturilor sale ca membru al UE daca refuza sa aplice „decizia CJUE”. ALTA INTREBARE, ALT RASPUNS ABERANT Pe cand lucram la redactarea textului de fata a fost dat publicitatii un Comunicat de presa al Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Comunicatul nr. 13/22 din 20 ianuarie 2022) referitor la Concluziile avocatului general in cauza C-430/21. Documentul contine si urmatoarea nota de subsol: „Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.” Prin urmare, nu este vorba despre pozitia CJUE, care dupa cum ne-au invatat propagandistii, cu si fara studii juridice, ai Miscarii #rezist / USR, in cazul comunicatelor CCR, se exprima prin decizii iar nu prin declaratii ale birourilor de presa. Iata, insa, ca un comunicat cu privire la un simplu pas intermediar in cadrul unei proceduri neterminate a CJUE este in ordine si salutat (unul dintre cei care intentionat confunda pozitia avocatului general cu cea a CJUE, dandu-i si o interpretare tendentioasa, este nimeni altul decat fostul ministru userist Stelian Ion), in timp ce un comunicat prin care CCR isi sintetizeaza jurisprudenta „creeaza probleme” (apud alt ex ministru, profesorul Valeriu Stoica). Potrivit Comunicatului mentionat, avocatul general al CJUE, dl Anthony Collins (un nume ce ne aminteste de Brexit), apreciaza ca „Principiul independentei judecatorilor, coroborat cu articolul 2 TUE si cu articolul 47 din carta, se opune unei dispozitii sau unei practici din dreptul national, potrivit careia instantele nationale nu au competenta de a examina conformitatea cu dreptul Uniunii a unei dispozitii de drept national pe care o decizie a instantei constitutionale a statului membru a declarat-o ca fiind constitutionala. Acelasi principiu se opune declansarii unei proceduri disciplinare si aplicarii de sanctiuni disciplinare in privinta unui judecator ca urmare a acestei examinari”. Aceasta minunata concluzie este formulata ca propunere de raspuns la o alta cerere de decizie preliminara, formulata cu referire la interpretarea acelorasi art. 2 si 19 din TUE, precum si a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de asta data de Curtea de Apel Craiova, un alt notoriu cuib de magistrati #rezist, si are ca obiectiv politic desfiintarea SIIJ – punctul principal al platformei politice a USR, prin realizarea caruia se urmareste readucerea justitiei sub controlul binomului DNA-SRI. Pentru a se ajunge la rezultatul dorit, avocatul Collins porneste de la „principiul independentei judecatorilor” pe care il aplica in raport nu cu puterea politica, ci cu Constitutia pe care judecatorii au jurat. Prin urmare sperjurul este calea spre independenta magistratilor romani. Caci, ceea ce distinsul avocat al CJUE nu pare a sti este ca „decizia instantei constitutionale a statului membru” este chiar lectura oficiala a Constitutiei, iar CCR nu este instanta judecatoreasca si, detinand monopolul interpretarii oficiale (cu caracter general obligatoriu) a Constitutiei nationale, nu are de ce solicita CJUE, inainte de a se pronunta asupra constitutionalitatii legilor romane, opinia asupra interpretarii dreptului UE (care, dupa cum vom vederea imediat, face parte din dreptul intern romanesc). PRIORITATEA DREPTULUI UE ESTE CONDITIONATA Teoretic este posibil ca o lege adoptata de legiuitorul national sa fie conforma cu Constitutia nationala, dar sa nu fie conforma cu dreptul EU, care, la randul sau, nici el nu ridica probleme de constitutionalitate in statul legiuitorului national (in speta Romania). O atare diferenta poate rezulta din imprejurarea ca legiuitorul national si cel comunitar (federal) au interpretat diferit actele fondatoare (Constitutia si respectiv tratatele constitutive ale UE, altminteri perfect congruente) care le calibreaza demersurile. In acest caz, nimic nu se opune ca judecatorul national, in cauza in care este sesizat, sa acorde prioritate normei de drept comunitar, in masura in care, repetam, nici aceasta nu contravine ordinii constitutionale nationale. Astfel totul este coerent, atat la nivel national cat si la nivelul uniunii. Pentru ca judecatorul national sa procedeze astfel trebuie intrunite, insa, trei conditii: i. judecatorul sa se pronunte in cadrul competentei sale procesuale, astfel cum este definita de legea forului (lex fori); ii. sa existe o norma de drept pozitiv national si una de drept pozitiv al UE intre care apar contradictii (in sistemul de drept romanesc si, in general, in cel continental european, influentate de traditia romanista, spre deosebire de sistemul de common-law, legea este totdeauna produsul vointei reprezentantilor poporului, parlamentarii si delegatii lor, iar nu produsul judecatorilor si ea nu emana prin interstitiile procedurii); iii. normele care intra in conflict sa aiba un grad suficient de tehnicitate, precizie si de claritate pentru a putea fi comparate, asa incat sa se stabileasca exact ordinea de drept definita de fiecare dintre ele, fara a fi implicate elemente de oportunitate politica sau a fi indispensabil recursul la considerente subiective tinand, in ultima instanta, de politica legislativa, iar nu de aplicarea legii (intre o norma de drept al UE vaga, atragand interpretari subiective din categoria celor specifice puterii legislative, si o norma nationala clara care nu contravine in mod evident principiilor de drept comunitar, de fapt aceleasi cu principiile de drept constitutional national, cea din urma va avea aplicabilitate, intrucat, in asemenea cazuri, conflictul este fals, exclusiv aparent). Or, problema pervers adusa in atentia CJUE de Curtea de Apel Craiova, pentru a permite emiterea unei decizii europene utile agendei useriste privind negarea suveranitatii nationale, era departe de a intruni aceste conditii. De aceea, Curtea de Apel din Craiova ar fi trebuit sa respinga ca inadmisibila solicitarea aceluiasi „Forum al Judecatorilor din Romania”, care ridicase anterior problema aplicarii acelorasi dispozitii ale TUE in dreptul romanesc, de asta data acompaniat de surata sa geamana, „Miscarea pentru apararea statutului procurorilor”. Din aceleasi ratiuni, si CJUE ar fi trebuit sa isi declare necompetenta in solutionarea cererii cu care fusese sesizata. Departe de a o face, sub pretextul ca interpreteaza dreptul UE in contextul litigiului de drept intern romanesc in cadrul caruia neclaritatea cu privire la intelesul legii europene s-a ivit, CJUE se pronunta, de fapt, asupra substantei acestui litigiu; si o face de o maniera care aduce atingere raportului politic dintre Romania si UE, distrugand echilibrele de putere stabilite prin tratatele constitutive ale UE, in defavoarea statelor membre si dincolo de ceea ce ele au acceptat la semnarea acestora. In speta, judecatorul roman avea exclusiv competenta sa verifice calitatea procesuala a reprezentantului SIIJ potrivit legii care guverna statutul personal al acestei structuri a parchetului, si doar daca, prin ipoteza, procedand astfel ar fi constatat o contradictie cu dreptul UE, ar fi putut decide excluderea acestuia din proces. O asemenea cercetare nu putea privi insa si considerentele de oportunitate politico-administrativa privind organizarea SIIJ, care nu erau de competenta puterii judecatoresti, ci a celei legislative sau executive. Judecatorul nu se poate pronunta asupra unor aspecte care ii exced competenta procesuala. In al doilea rand, in speta care a ocazionat implicarea CJUE, nu era aplicabila nici o norma de drept al UE; nu exista nici o norma de drept al UE care sa prevada cum si in ce conditii se organizeaza unitatile de parchet. Mai mult, de principiu, atributul organizarii judecatoresti este lasat de tratatele constitutive ale UE in competenta statelor membre. Ca atare, actul normativ privind infiintarea SIIJ nu s-a ciocnit de nici un alt act normativ adoptat la nivelul UE privind infiintarea unor structuri similare. Asadar, nu CCR nu i-a permis judecatorului cu „usereul in suflet” sa aplice dreptul UE, ci dreptul UE nu exista. Dreptul UE este format din actele cu caracter normativ adoptate de institutiile create de tratatele constitutive, cu respectarea liniilor directoare trasate de acestea. Tratatele respective sunt instrumente de drept international public, supuse principiului Pacta sunt servanda. Or, potrivit vointei partilor care le-au incheiat, dreptul UE nu este creat de CJUE. CJUE aplica si interpreteaza dreptul UE, dar nu il creeaza. Nu il creeaza nici macar prin traducerea principiilor generale din tratate in norme tehnice. La analogia dreptului se recurge numai atunci cand norma tehnica lipseste, iar nu pentru a o inlatura. Or, in speta, ea lipsea din dreptul UE, dar nu si din cel national. In fine, dispozitia CJUE care ar fi trebuit aplicata de judecatorii „independenti” din Romania suna asa: „o reglementare nationala care prevede infiintarea SIIJ este contrara dreptului Uniunii in cazul in care instituirea sa nu este justificata de imperative obiective si verificabile legate de o buna administrare a justitiei si nu este insotita de garantii specifice identificate de Curte.” (Era vorba de norme care sa asigure independenta judecatorilor.) Or, in care act normativ adoptat de legislativul UE se gasesc aceste conditii? Mai mult, ele sunt principii, nu norme juridice precise. In plus, sunt principii care trebuie sa orienteze politica legislativa a statului, stat care isi organizeaza justitia in cadrul stabilit de Constitutia sa. Daca optiunile organizatorice ale statului, exprimand optiunile sale politice de oportunitate, ar incalca TUE, s-ar crea un litigiu in executarea acestuia, implicand statele membre si institutiile europene mandatate sa vegheze la respectarea obligatiilor conventionale ale semnatarilor, pe de o parte, si statul in defect, pe de alta parte, ceea ar conduce la declansarea unor proceduri, inclusiv judiciare, pentru remedierea situatiei. Solutionarea sau evitarea litigiilor dintre statele membre sau dintre ele si UE nu sunt de competenta instantelor judecatoresti nationale. Avocatul general al CJUE se preface ca nu vede aceste aspecte. De ce? Pentru ca obiectivul este ca prin blamarea CCR care, vezi Doamne, exclude Romania din UE impunandu-i valori contrare dreptului UE, sa nege obligativitatea respectarii Constitutiei de catre judecatorii romani, transformand sperjurul acestora, pentru care, evident, ar trebui aspru pedepsiti (si nu numai disciplinar), in act de eroism european. UN FALS CONCURS NORMATIV SI UN ABUZ JURISDICTIONAL ICCJ a sesizat CJUE cu o „cerere de decizie preliminara”. Prin aceasta se cerea, ca prim pas, interpretarea articolului 2 al Tratatului privind Uniunea Europeana, articolului 19 alineatul (1) din acelasi tratat si articolului 47 din Carta drepturilor fundamentala a Uniunii Europene, care chipurile ar fi interzis CCR sa verifice modul in care CJUE a decis sa incalce regula, cu radacini constitutionale, a formarii aleatorii a completelor de cinci judecatori. Curtea de Apel din Craiova, la randul sau, a cerut CJUE sa interpreteze aceleasi articole pentru a arata ca ele interzic CCR sa ii opreasca pe judecatorii romani de la a desfiinta, practic, o unitate a parchetului creata printr-o lege constitutionala, cat timp infiintarea acelei unitati sau verificarea legalitatii si oportunitatii acesteia nu sunt (inclusiv potrivit Constitutiei) de competenta puterii judecatoresti. Sa vedem rapid ce spun aceste texte. Articolul 2 TUE suna asa: „Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre femei si barbati”. Evident, TUE este un tratat (de drept international public) prin care statele membre au constituit UE, asezand-o pe temelia valorilor lor comune, valori a caror recunoastere, deja existenta la data acordului de vointa, este constata (iar nu dispusa / convenita) de partile contractante. Aceasta recunoastere unanima este chiar premisa acordului de vointa. Art. 2 TUE da nastere obligatiei statelor semnatare de a construi UE in conformitate cu valorile comune mentionate si, apoi, obligatiei (institutiilor) UE de a se organiza si functiona respectandu-le, iar nu obligatiei acelor state de a adopta valorile unei UE, pe atunci, abia in statu nascendi, in ovo, si a se conforma acestora. TUE nu stabileste ordinea constitutionala a statelor membre, ci ordinea constitutionala a UE. Sa comparam acest text cu cel al art. 1 (3) din Constitutia Romaniei, care suna asa: „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme”. Prin urmare, ipoteza se verifica: valorile in considerarea carora Romania a convenit sa adere la UE sunt aceleasi cu cele care stateau, in momentul aderarii (si apoi al semnarii Tratatului de la Lisabona) la baza ordinii sale constitutionale, ceea ce explica de ce Romania a putut ratifica TUE. Ca parte la TUE, Romania are dreptul de verifica si a cere ca UE sa respecte valorile pe care se intemeiaza statul roman, conform Constitutiei sale, iar nu invers. CJUE trebuie sa garanteze statelor membre transpunerea acelor valori in legislatia comunitara infra-conventionala, raspunzand politic in fata lor daca nu o face in mod corespunzator. Iar UE nu ar putea adopta un alt set de valori decat cu acordul Romaniei. Articolul 19 TUE, spune urmatoarele: „Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunale specializate. Aceasta asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor. Statele membre stabilesc caile de atac necesare pentru a asigura o protectie jurisdictionala efectiva in domeniile reglementate de dreptul Uniunii”. Prin urmare, CJUE se ocupa de interpretarea si aplicarea tratatelor constitutive ale UE, iar nu de interpretarea si aplicarea Constitutiilor nationale. Cu permisiunea acestora, statele respective au atribuit uniunii competenta de a legifera in anumite domenii. Fie ca aceste competente sunt exclusive (ceea ce inseamna ca legislativul UE legifereaza fara a se mai consulta in prealabil cu legislativele nationale) sau partajate (ceea ce inseamna ca legislativul UE, inainte de a legifera, consulta legislativele nationale daca acestea au argumente din care rezulta ca ele ar fi mai potrivite pentru a adopta legislatia necesara intr-o anumita speta), actele normative adoptate in exercitarea lor (care formeaza dreptul UE / acquis comunitar) sunt obligatorii in statele membre ca si cand ar fi drept national; iar in masura in care intre legislatia adoptata de legiuitorul national si cea adoptata de legiuitorul unional (evident, nu cu obiect identic, caci intr-un stat nu pot exista doua sisteme de drept obiectiv in acelasi timp, ci cu obiect invecinat) ar aparea unele contradictii, cea din urma prevaleaza. Daca legislativul UE ar abuza, legiferand in domenii aflate in afara competentelor atribuite lor sau cu ignorarea principiilor stabilite prin tratate, statele membre pot sesiza CJUE pentru a restabili conformitatea legislatiei europene cu tratatele constitutive ale UE; iar daca acele abuzuri ar incalca si Constitutiile nationale, instantele nationale de contencios administrativ vor sanctiona si neconstitutionalitatea lor. In orice caz, protectia jurisdictionala a persoanelor afectate prin incalcarea normelor de drept al UE, a ramas, potrivit art. 19 TUE, de competenta statelor membre. Ce sa mai verifice atunci CJUE? A verifica daca sistemul judiciar national (acela care, in cazul Romaniei, de pilda, include SIIJ) nu cumva impiedica respectarea valorilor mentionate in art. 2 din TUE, inseamna a lasa, printr-o speculatie inadmisibila, fara efect dispozitiile art. 19, fraza finala. Art. 47 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclama „dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil” („Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt incalcate are dreptul la o cale de atac eficienta in fata unei instante judecatoresti…”). Or, potrivit art. 19 TUE, antecitat, este clar ca stabilirea „cailor de atac necesare pentru a asigura o protectie jurisdictionala efectiva” este rezervata legislativului statelor membre inclusiv in domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Atunci unde mai este concursul normativ. Nu este. Ramane doar abuzul jurisdictional al CJUE, urmat de cel politic al Comisiei europene. DEFINITIA NORMATIVA A VALORILOR UE Pornind de la observatia ca potrivit art. 2 TUE „statul de drept” este o valoare pe care se intemeiaza Uniunea, ICCJ, ca si Curtea de apel Craiova, au considerat ca CJUE are competenta de a verifica daca intre interpretarea dispozitiei de drept european respective data de ea insasi si interpretarea data aceleiasi valori in dreptul national, inclusiv de catre CCR, exista conformitate. Fara indoiala ca aceasta abordare a fost acceptata cu placere de CJUE, ea deschizand calea controlului asupra conventionalitatii legilor romane cu excluderea controlului constitutionalitatii lor. Ca este o fortare a notei, am demonstrat-o. Sa vedem, insa, ce se intelege prin „stat de drept” – o sintagma regasita deopotriva in TUE si in Constitutia Romaniei. Asa cum am mai avut prilejul sa o spun, expresia romaneasca „stat de drept” nu are nici un sens, ea fiind o traducere gresita a expresiei franceze „état de droit”. In limba franceza, cuvantul „état” inseamna „stat”, dar si „stare”. De asemenea, „droit” inseamna „drept”, dar si „lege”. Astfel, traducerea exacta este „stare de legalitate”; adica „suprematia legii”. Aceasta corespunde perfect expresiei sinonime din limba engleza, unde, de fapt, isi are si originea: „rule of law”, in care „rule” inseamna „regula”, dar si „guvernare”. Prin urmare: „guvernarea legii”. Expresie care nu trebuie confundata cu „guvernarea prin lege”, intrucat s-a observat ca prin lege au guvernat si dictatorii. De aceea, „guvernarea legii” (expresie si valoare care in limbajul curent romanesc a intrat ca „stat de drept”) este obligatoriu de asociat cu „democratia”. Impreuna sunt izvor al drepturilor omului. Legile adoptate nedemocratic, prin care sunt, inevitabil, negate drepturile individuale ale omului, nu sunt totuna cu valorile din art. 2 al TUE. Guvernarea legii, democratia si drepturile omului, constituie o treime unica si nedespartita, a carei „gardian” in ordinea paneuropeana este Consiliul Europei, iar nu UE. (Tratatul de la Lisabona impune UE sa adere la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si sa devina, astfel, si membru al Consiliului Europei.) Odata aceste aspecte clarificate, trebuie sa cautam cum sunt definite „statul de drept” / „guvernarea legii” si „democratia” in dreptul intern romanesc si in cel european, pentru ca abia apoi sa putem cere, eventual, CJUE sa verifice daca intre ele exista contraziceri. Ceea ce constatam este pe cat de surprinzator pe atat de adevarat: nici in dreptul UE nici in cel national termenii consacrati prin normele constitutive pertinente nu au fost explicati, dezvoltati si transpusi in norme tehnice care sa beneficieze de claritate si predictibilitate. Or, fara claritate si predictibilitate „guvernarea legii” este iluzorie intrucat deschide drumul arbitrariului si abuzului. Dupa cum, nerecunoasterea dreptului statelor membre ale UE de a-si pastra identitatea constitutionala stabilita prin decizia natiunilor / popoarelor lor, este o incalcare a principiului democratiei. Daca cu „guvernarea legii” este ceva mai simplu, intrucat asta se poate reduce la ideea, formulata si de Constitutia Romaniei, ca nimeni nu este mai presus de lege, ca in fata legii toti sunt egali si ca nimeni nu poate avea drepturi si obligatii care nu izvorasc din lege sau sunt interzise de lege, cu democratia este mult mai complicat. Cu mare dificultate, cu ceva ani in urma, in locul unei definitii, Consiliul Europei a adoptat un numar de douazeci si trei de criterii pentru masurarea progresului democratic al statelor membre (democratia nefiind niciodata perfecta, ci numai perfectibila) in baza unui raport intocmit chiar de catre autorul randurilor de fata. In aceste conditii, ce i se cerea CJUE? Sa isi asume sarcina legiuitorului si sa faca ce nu a facut acesta? Sa afirme ca „statul de drept” nu se rezuma la ceea ce expresia spune, adica la „guvernarea legii”, ci ca el inseamna nu doar suprematia normei adoptate de institutiile legitimate democratic in acest sens, ci si un anume continut al legii? Sa dispuna ca judecatorii, care au jurat sa respecte si sa apere Constitutia, pot interpreta legea nationala in lumina unor interese supranationale, inlaturand interpretarea data legii fundamentale a natiunii de institutia abilitata de insasi Constitutie sa o faca? Interventia CCR nu este oare tocmai in interesul aplicarii legii si deci o expresie a guvernarii legii; mai exact a legii legilor nationale, a legii fundamentale? Trebuia CJUE sa defineasca ea democratia, in locul statelor membre si al legiuitorului european care nu au convenit asupra intelesului ei? Si mai ales trebuia ca CJUE sa faca asta negand democratia nationala, in conditiile in care deocamdata democratia moderna este un sistem de organizare a societatii inventat doar de natiuni, iar democratia transnationala, care ar fi trebuit sa fie UE, este abia in stadiul de experiment? Nu cumva fortand nota si incercand sa o ia inaintea vointei statelor membre, legitimate democratic, CJUE submineaza insasi cauza pe care pretinde ca vrea sa o serveasca? Aceea a realizarii unei federatii pan-europene, care insa nu poate fi decat una a statelor-natiune. ICCJ a cerut CJUE sa interpreteze o legislatie inexistenta, in conditiile in care era evident ca principiile constitutionale ale UE nu aveau cum fi aplicate in mod direct. Una este cand o asemenea opera o realizeaza CEDO, in conditiile in care Consiliul Europei este o organizatie interguvernamentala in cadrul careia cetatenii statelor membre exercita un drept individual de recurs in apararea drepturilor lor individuale, si alta cand se incearca modificarea naturii juridice a UE pe cale judecatoreasca. Daca va fi sa avem „Statele Unite ale Europei”, statele europene o vor decide, iar nu judecatorii CJUE. ROSTUL „DECIZIEI PRELIMINARE” A CJUE Sa mai adaugam ca, aptitudinea curtilor de justitie a statelor membre de a adresa cereri CJUE pentru interpretarea tratatelor UE, cereri la care aceasta este competenta sa raspunda prin asa numitele „decizii preliminare”, a fost gandita de noi, cei care am participat direct la redactarea amintitelor tratate, pentru a facilita o uniformizare a interpretarii legislatiei comunitare. In masura in care asemenea interpretari nu sunt obligatorii, ele puteau oferi si un ghidaj cu privire la transpunerea in legislatie a unor standarde nedefinite tehnic de tratate (standarde juridice nedeterminate) precum democratia sau statul de drept. Cu privire la asemenea cereri CJUE nu avea de solutionat un litigiu si de aceea decizia sa era „preliminara”. Cuvantul „preliminar” nu anunta o viitoare decizie a CJUE, abia aceea obligatorie, ci o viitoare decizie a instantelor judecatoresti nationale competente a solutiona diferite cauze in care era important sa se stabileasca un inteles corect si pe cat se poate uniform al normelor de drept al UE. Potrivit art. 19 (3) al TUE, invocat de avocatul general Collins, „CJUE hotaraste in conformitate cu tratatele: … b) cu titlul preliminar, la solicitarea instantelor judecatoresti nationale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii si la validitatea actelor adoptate de institutii;” (institutiile UE, evident). Deci totul este clar, „prin decizii preliminare” CJUE se poate pronunta numai cu privire la intelesul dispozitiilor din tratatele constitutive ale UE sau poate spune daca actele emise de institutiile UE se bucura de validitate sau sunt nule. Atat! Prin asemenea decizii nu se fac aprecieri cu privire la legislatia statelor membre sau la practicile institutiilor nationale, cu atat mai mult atunci cand este vorba despre Constitutie sau instantele nationale de contencios administrativ. Cum pot fi calificate, in asemenea circumstante, altfel decat ca abuzive, deciziile preliminare ale CJUE in care este condamnata pozitia CCR si se stabilesc drepturi pentru diverse institutii nationale (in speta, instantele judecatoresti), cu incalcarea legilor nationale care le guverneaza pe acestea? Litigiul pe care CJUE ar fi putut fi chemata sa il solutioneze putea interveni in cazul in care un stat membru reclama abaterea unei norme de drept al UE de la prevederile tratatelor UE sau o institutie a UE acuza o norma de drept national pentru a fi in contradictie cu dreptul UE. In speta, nu exista nici un litigiu intre o institutie a UE si un stat membru, nici un conflict reclamat de vreo institutie a UE, respectiv de vreun stat membru, intre dreptul UE si legile adoptate de legiuitorul national. Atunci de ce CJUE s-a pronuntat ca si cand ar fi avut de solutionat un litigiu si de ce unei decizii „preliminare” i se da caracterul unei decizii de fond a carei respectare se cere sub amenintarea a tot felul de sanctiuni? Faptul de a transforma o interpretare generala a legii destinata sa orienteze activitatea instantelor nationale pe linia convergentei la nivel comunitar, in dispozitie obligatorie pentru guvernul sau parlamentul unui stat membru, limitandu-le exercitiul atributiilor lor (exclusive sau partajate) si stabilind continutul raporturilor dintre puterile statului in afara ordinii constitutionale a acestuia, constituie un abuz patent pe care numai nebunii si tradatorii il pot sustine, atasandu-i consecinte constrangatoare in spatiul national romanesc. DIAVOLUL VREA SA NE CONVINGA CA NU EXISTA Se zice ca cea mai perversa inselaciune a diavolului este aceea de a ne convinge ca el nu exista. Tot astfel, cea mai perversa inselatorie a inamicilor suveranitatii statului roman este incercarea de a ne convinge ca propria noastra Constitutie ne obliga la cedarea acesteia.In acest sens ne este citat art. 148 (2) din Constitutia Romaniei care are urmatorul continut: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. In realitate, nimeni nu contesta prioritatea tratatelor constitutive ale UE si a reglementarilor de drept comunitar (mentionarea acestora separata arata ca legiuitorul constituant roman a inteles natura juridica diferita a celor doua izvoare de drept, de care a separat si „actul de aderare” – drept international public, respectiv drept al UE) fata de legile interne, numai ca aceasta se judeca in cadrul ordinii stabilite prin Constitutia Romaniei. Altminteri, daca renuntam la Constitutie, inseamna ca renuntam si la stat, iar daca state nu mai sunt, din cine mai este formata UE? Nu reiau multele argumente de drept care au fost aduse pentru a demonstra ca sintagma „legile interne” din art. 148 nu se refera si la Constitutie, ci numai la legile infraconstitutionale. Ma voi limita la a spune ca nu putem trata Constitutia ca pe un meniu à la carte din care fiecare poate alege articolul care ii place, ignorandu-le pe celelalte. Toate articolele trebuie in egala masura respectate, intrucat ele se sprijina unele pe altele creand un tot care se constituie intr-o ordine coerenta definitorie pentru identitatea statului roman. Renuntarea la un singur articol, inseamna renuntarea la actul de identitate a Romaniei si astfel, renuntarea la Romania. Daca asa este, atunci trebuie sa citim intreg art. 148 care, in paragraful (4), precizeaza ca „Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).” Asadar, CCR nu este chemata sa ofere asemenea garantii. De ce? Pentru ca ea garanteaza respectarea Constitutiei, iar Constitutia nu se supune dreptului UE si actului de aderare, ci invers, acestea trebuie sa respecte Constitutia. Intr-adevar, potrivit art. 142 (1), „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei.” (si deci, per a contrario, nu si cel al „suprematiei” sau, mai exact, al „prioritatii” dreptului UE fata de ordinea de drept interna), iar potrivit art.147 (4), adica un singur paragraf inaintea mult invocatului articol 148, „Deciziile Curtii Constitutionale… sunt general obligatorii….” Aceste dispozitii o consolideaza pe cea din art. 1 (5) al legii fundamentale care dispune ca „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale… este obligatorie”. Daca art. 1, 142 si 147 din Constitutie nu ar mai fi valabile, inseamna ca nici art.148 nu ar mai fi, intrucat nu este de loc evident ca acesta din urma ar stabili o exceptie de la dispozitiile celorlalte. Daca legiuitorul constituant ar fi vrut sa o faca o spunea explicit. Nu a facut-o nu doar pentru ca nu a vrut, ci pentru ca ea era imposibila sub aspectul stiintei dreptului constitutional si al doctrinelor juridico-politice referitoare la constituirea si functionarea statului si dreptului. Pentru ca lucrurile sa fie cu desavarsire clare, trebuie facut referire si la art. 11(2) din Constitutie, potrivit caruia „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”, ca si la art. 147(7) care dispune ca „Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat”. Asadar, tratatele constitutive ale UE, tratate cu care toata legislatia europeana infra-conventionala trebuie sa fie conforma, odata ratificate de Parlamentul roman, intrucat s-a constatat ca sunt conforme cu Constitutia Romaniei, fac parte din „dreptul intern” romanesc, in raport cu care Constitutia detine suprematia (art.1). Acesta a fost textul legii fundamentale romane la data semnarii tratatului de aderare a Romaniei la NATO si, dupa ce l-au luat la cunostinta si i-au acceptat conditiile, considerandu-le conforme cu valorile europene, tratatele constitutive ale UE si acquis-ul comunitar, celelalte state membre ale UE au admis intrarea Romaniei in randurile lor cu drepturi egale si depline. Or, intr-adevar, pacta sunt servanda (angajamentele legal asumate trebuie respectate). Prin semnarea actului de aderare a Romaniei la UE si apoi, prin semnarea tratatului UE de la Lisabona, care a fost supus ratificarii Parlamentului roman, UE si statele membre au acceptat suprematia Constitutiei Romaniei, si astfel faptul ca dreptul UE se situeaza deasupra legilor interne romanesti, dar in cadrul ordinii stabilite de Constitutie, deci in subordinea acesteia. Atunci ce mai doreste CJUE? Ce mai doresc cei care vor sa subordoneze Constitutia dreptului UE? Ce mai vor cei care aseaza deciziile CCR sub controlul CJUE? Nu exista nici argument juridic care sa sustina suprematia dreptului UE fata de Constitutia nationala. Exista doar incercari de ordin politic. Ele trebuie respinse, atunci cand vin din afara, si pedepsite (inclusiv penal) cand vin dinauntrul societatii romanesti. In plus, Romania este perfect indreptatita in prezent sa aduca in dezbaterea statelor membre, la nivelul politic cel mai inalt (Consiliul European sau, eventual, conferinta interguvernamentala), problema incalcarii tratatelor constitutive ale UE de catre CJUE, in complicitate cu Comisia Europeana.

    vineri, 17:01:42, 21 ianuarie 2022

  • Ioan R

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Observ că este al treilea an consecutiv când la ortodocși se va organiza la Biserica „Mănăstirea Cașin”. Probabil că locul le ajută ecumeniștilor: pe lângă că parohul este evident pro-ecumenism, biserica aceasta este clar mai ferită de poporul care se poate întâmpla să treacă prin zonă și, în plus, am observat că permite accesul prea-sfințitului cu însoțitorii săi prin laterala bisericii, evitându-se astfel oarecum protestatarii. Din ce am văzut la comentarii, probablil că anul acesta va participa PS Ieronim (ecumenist sadea) și nu celălalt vicar patriarhal, Varlaam Ploieșteanul. Doamne ajută să se organizeze pentru ultima oară!

    vineri, 14:56:42, 21 ianuarie 2022

  • Aaaa

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Multumesc! Doamne Ajuta!

    joi, 18:15:29, 20 ianuarie 2022

  • Darius

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcop Vicar Patriarhal!

    joi, 16:12:06, 20 ianuarie 2022

  • Aaaa

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Care Parinte Ieronim, de la ce Biserica? Multumesc!

    joi, 12:16:16, 20 ianuarie 2022

  • andrei-d

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Tot asa cum existența proorocilor mincinoși din VT trebuia sa testeze credința poporului, asa și acum, fără ei cum s-ar testa fidelitatea multora? Pe lângă protocoalele de care sunt acuzați medicii făcând malpraxis, oare în Biserica nu semnează și ei mici protocoale prin care-și practica malpraxisul duhovnicesc?

    miercuri, 10:04:32, 19 ianuarie 2022

  • Lin

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Virgil a recunoscut în privința ,,statutului” Părintelui loan…,era firesc. Eu ce să recunosc? Da, nu pot să primesc,pt. că dacă ar fi să vă dau dreptate dvs.,Părinte,ar însemna să-l contrazic pe Părintele Theodoros (adică să nu primesc cele învățate de dânsul) şi sincer,cred că dânsul are dreptate. Înțelegerea Părintelui Theodoros este diferită de a dvs. în această problemă… Înțelegerea dânsului mi se pare mult mai apropiată de cea a Sfinților Părinți… . Aşa văd eu lucrurile…,mă iertați! Nu e un afront… Vă mulțumesc mult pt. răbdare şi îngăduință!

    marți, 22:53:23, 18 ianuarie 2022

  • Darius

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Poza este de anul trecut, anul acesta a fost PS Părinte Ieronim.

    marți, 21:11:34, 18 ianuarie 2022

  • Ygo

    la articolul Continuă și în 2022 participarea ortodoxă la săptămâna de rugăciune amestecată pentru așa-zisa unitate creștină:

    Ar trebui scris asa:,,Săptămâna curviilor intre culte „

    marți, 19:48:27, 18 ianuarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Măcar Vitgil a fost în stare să recunoască unde a greșit, să revină. Nu știu ce aș putea să precizez în plus față de ce am scris deja pt a ieși din confuzia între cauza și obiectul întreruperii pomenirii. Mă pot mulțumi cu gândul că pur și simplu nu sunt primite explicațiile; nu am de ce să continui și asta este.

    marți, 19:21:31, 18 ianuarie 2022

  • Lin

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    ,,Oprirea pomenirii pune o despărțire față de erezia episcopului ca învățătură greşită? Sau urmăreşte să producă o separare între gruparea eretică formată de episcop şi cei ortodocşi?”. Eu cred că ambele sunt corecte şi complementare. De ce? Interesul nu este să mă despart de episcop,de persoana lui,ci de învățătura lui/erezia în care se află şi pe care o afişează oficial,adică în numele Bisericii. Iar acest lucru nu-l pot face decât dacă mă despart de el. Nu pt. persoana lui mă despart de el,pt. că nu este condamnat(ne aflăm înainte de judecata sinodală),ci pt. învățătura pe care acela mi-o prezintă/o propovăduieşte (adică erezia),care nu este a lui Hristos,categoric. Dânsul nu urmează Sfinților Părinți,cu alte cuvinte,şi atunci nici noi nu-l urmăm/ascultăm pe dânsul,atâta timp cât nu renunță la erezie(obs.:această întrerupere a pomenirii este un act care se petrece înlăuntrul organismului Bisericii). Dacă ne-am afla după judecata lui sinodală sau după condamnarea lui,atunci nu am avea comuniune cu dânsul pur şi simplu pt. că nu ar fi membru al Bisericii. Dar până atunci,cum mă pot delimita/îngrădi de erezia dânsului,cât timp dânsul este episcopul meu,căci în virtutea episcopiei pe care o are,ar trebui să particip la slujbele dânsului,adică ar trebui să păstrez comuniunea cu dânsul,adică să recunosc că am aceeaşi credință cu dânsul,adică atunci sau în consecință să-l urmez pe dânsul/să fiu cu dânsul. Pe dânsul care nu-i urmează pe Sfinții Părinți,pe dânsul care uzurpă învățătura lor şi a Sfinților Apostoli. Pe dânsul care crede,învață şi face altceva decât învață Biserica(atunci ce este dânsul?Episcop sau pseudoepiscop?Trebuie urmat,ascultat sau nu?) Pe ce se bazează comuniunea cu dânsul/ascultarea de dânsul,dacă dânsul mărturiseşte altă credință decât cea a Bisericii? Sau dacă vreți,un amestec de ortodoxie şi erezie,care înseamnă acelaşi lucru :altceva dacât învață Biserica. Şi,revenind la cele două întrebări. Da, ,,erezia episcopului ca învățătură greşită” , ,, produce o separare între gruparea eretică formată de episcop şi cei ortodocşi”,din cauza ereziei acceptată/propovăduită şi impusă Bisericii de către episcop prin adoptarea/legiferarea ei prin intermediul Sinodului şi nu numai… Ca şi concluzie: ce mă desparte de episcop? Erezia în care acela se află. De erezia lui mă despart sau din cauza ei sau pt. ea,nu din alt motiv. Nu am comuniune cu dânsul,pt. că mă îngrădesc de erezia lui,adică de învățătura pe care o impune Bisericii şi care nu este a Bisericii şi pe care eu nu o primesc.Şi modul concret prin care îi arăt acest lucru este întreruperea comuniunii cu dânsul. Mă despart de el pt. că nu vreau să mă despart de Sfinții Părinți ,(de care dânsul s-a despărțit),de învățătura Bisericii, la care dânsul a renunțat,prin primirea unei alte învățături,străină de Adevăr… Nu am nimic cu persoana dânsului,ci cu erezia propovăduită de dânsul. De erezia propovăduită de dânsul vreau să mă îngrădesc,dar nu pot dacă nu mă despart de dânsul… De aceea şi Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca spune:,,…dacă vreun cleric constată că episcopul său profesează vreo erezie,el este liber să se despartă de acesta fără nici o formă (conform Can.15 l-ll),pentru că nu se desparte de episcop ci de o erezie. Însă pt. cazurile când nu există vreun astfel de motiv (adică erezia n.m.)…,atunci trebuie să se supună cazul respectiv sinodului…”. Şi iarăşi spun: nu persoana este problema,ci erezia profesată de aceea . ,,… Căci lupta voastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui,ci împotriva Începătoriilor,împotriva Stăpâniilor,împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de întuneric,împotriva duhurilor răutății care sunt în stihiile cereşti”, de unde şi vin aceste învățături mincinoase şi hulitoare -ereziile. Despărțirea de dânsul este şi pt. dânsul,dacă vrea să i-a aminte…,este un gest de dragoste şi pt. dânsul,chiar dacă acuma nu pare aşa… Este un semnal de alarmă,un leac amar dar… necesar…

    marți, 16:19:25, 18 ianuarie 2022

  • Vitgil Gunoiului

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Mă iertati Parinte , am făcut o mare confuzie , Arhid . Ioan N Floca , nu este sfant părinte ,mă iertați !

    marți, 13:37:35, 18 ianuarie 2022

  • Vlad-Mihai Agache

    la articolul Studiul istoricului Mihai Chiper despre Moldova (II): „Valahii ne-au înşelat!”:

    https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/unirea-principatelor-romane-asa-cum-a-fost-168547.html De Ioan Aurel Pop Extras: Echilibru fragilSe mai întreabă unii dacă unirea nu s-a făcut în detrimentul moldovenilor, dacă noua Românie nu a fost cumva prea centralizată la București, mai ales că supărarea unor moldoveni s-a auzit încă din epocă. Natural, un act precum acesta – ca toate marile înfăptuiri ale istoriei – nu putea să nu stârnească și nemulțumiri. Domnul Cuza și Mihail Kogălniceanu – ambii moldoveni – au căutat să men­țină un echilibru (domn moldo­vean – capitală munteană; ­pri­ma universitate modernă la Iași – a doua la București etc.), dar nu a fost unul perfect și nici nu a durat foarte mult. Înalții funcționari din Moldova își vedeau posturile reduse sau amenințate, „Iașii vechilor zidiri”, unde Vasile Lupu – cel cu fire mai mult împărătească decât domnească – făcuse „Trei Ierarhii” și unde Dimitrie Cantemir – primul mare român de anvergură internațională – îl primise pe Petru cel Mare, deveneau un oraș de provincie. Și apoi, tradițiile de autonomie ale Principatului Moldovei se topeau toate în instituții croite după reguli noi și plasate în capitala de la Bucu­rești. Și, totuși, la scara istoriei, pentru binele națiunii române în ansamblul său, dincolo de moldoveni, munteni sau ardeleni, actul a fost drept și necesar. În aceste locuri de la marginile Europei civilizate, locuri de interferență între Occident și Orient, o Românie cu statut de „Principate Unite” și cu instituții paralele la București și Iași, fără o putere centralizată, nu avea nici o șansă de dăinuire. Dovada este că România creată atunci și augmentată prin actele de la 1877-1878 și 1918-1920 există (cu rășluirea de după Al Doilea Război Mondial) și astăzi.

    marți, 13:17:20, 18 ianuarie 2022

  • Vitgil Gunoiului

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    Mă iertați părinte , nu as putea vre-o data sa afirm că un sfânt se exprimă neclar , SI cum reușiți sfinția voastră să tăgăduiți ceea ce biserica a aprobat , ce sa facem îl ștergem de la sfinți părinți pe Arhid. Ioan N Floca , SI cei ce au hotărât să fie trecut în Pidalion au greșit ? , Dane ierte Dumnezeu ! Repet , eu nu vreau decât adevărul ! Acel adevăr care te eliberează ! Te eliberează de păcatul ereziei , prin întreruperea comuniunii cu cei ce l-au acceptat SI propovăduit , cu capul descoperit ( sinodal ) , ! Mă iertați părinte !

    marți, 12:19:22, 18 ianuarie 2022

  • Ierom. Lavrentie

    la articolul Calea lui Hristos, nu doar adevărul Lui pentru a confrunta pe episcopii ecumeniști. Soluționarea sinodală (Pr. Peter Heers):

    E o exagerare partea cu transcrisul din Sfinții Părinți; nu l-aș număra musai printre ei pe Arhid. I. Floca. În plus, e vorba doar de o exprimare neclară a aceluiași lucru: despărțirea este de ierarh, nu de învățătura lui, doar că nune simplu episcop, ci unul eretic. Ar fi absurd să se înțeleagă delimitarea de învățătură, nu și de arhiereu.

    marți, 09:56:36, 18 ianuarie 2022