Zilele acestea (5-7 martie a.c.) se întrunește Sinodul permanent al Bisericii Greciei pe luna în curs. Se așteaptă un mare răspuns la întrebarea dacă vor trebui excomunicați parlamentarii care au votat căsătoriile homosexuale sau nu. Unii Episcopi deja i-au scos din comuniune, alții, precum Ierotheos Vlachos, consideră că nu este binevenit un asemenea gest.
Unii Mitropoliți au excomunicat deja pe parlamentari
În așteptarea deciziilor Sinodului de a impune sancțiuni, sunt dați ca exemplu în acest sens într-un articol câțiva Mitropoliți, cum ar fi Serafim de Pireu, care a dat startul în această direcție, și Serafim de Kithire. Mitropolia de Pireu a oprit comuniunea cu senatorii care au votat pentru egalitatea tuturor spre căsătorie, care permite cuplurilor homosexuale să se căsătorească civil. În anunțul oficial se arată că nu vor fi chemați la nici o manifestare a parohiilor lor nici unul din cei 175 de parlamentari care au votat pentru legea în cauză, fiind avuți în vedere îndeosebi cei din suburbia de Pireu. Aceștia sunt numiți „conlucrători ai șarpelui” și au căzut din identitatea lor de creștini. Li se pune în vedere o răzgândire practică dovedită prin anularea legii în Parlamentul național pentru a fi reprimiți în comuniune.
Mitropolitul Serafim de Kithire a procedat în același fel, a numit legea votată ca fiind anticreștină, anticonstituțională și o necuviință. El a numit această chestiune ca fiind una de nivel pan-elenic și că este necesară o hotărâre a Sinodului mare al Ierarhiei, printr-o majoritate de 2/3, să-i afurisească pe parlamentarii care au votat da.
Mitropoliții Hrisostom de Patra și Αmfilohie de Kisamou au răspuns guvernului că preoții sunt în același timp părinți și soți și au chemat lumea să ia atitudine contra a tot ce le vatămă sufletul.
O excomunicare a parlamentarilor a făcut și Mitropolitul Nectarie de Kerkira (Corfu) la Sinaxa preoțească a Mitropoliei împreună cu toți preoții din eparhie.
Lista clericilor care au luat atitudine este, de fapt, lungă, incluzând episcopi, preoți și diaconi și se pune problema unei sciziuni în Sinod pe această temă.
Duhovnicia manierată a Mitr. Ierotheos Vlachos
Este deja cunoscută poziția unui Arhidiacon al Patriarhiei Ecumenice, Ioannis Chrysavghis, care a scris în apărarea legalizării căsătoriilor homosexuale civile încercând tot felul de artificii greu de comentat pentru a-și atinge ținta.
Însă este de mirare intervenția Mitr. Ierotheos, care este cunoscut ca un bun teolog și apărător al tradiției patristice ortodoxe. Din păcate, în ultima vreme, exprimă concepții foarte ciudate, care nu doar că nu sunt patristice, ci chiar necanonice. După ce a validat teoria primatului Patriarhului Ecumenic (papism ortodox) și a încurajat la vaccinarea anti-covid, acum îndeamnă la „cumpătare” față de cei care greșesc prin validarea păcatului homosexualității.
În textul său pledează pentru o atitudine validată sinodal, care să evite atât secularismul, cât și legalismul rigid. Cu alte cuvinte, dorește o dezicere de homosexualitate, dar și o evitare a condamnării și excomunicării celor care au votat legea în Parlamentul grec. În propriile sale cuvinte, „Nu avem în fața noastră dușmani, ci membri (ai Bisericii) cu propriile lor opinii și mai ales «în interiorul porților», adică pot fi clerici și teologi”. „Adevărul nu este învins niciodată, este pus la îndoială în prezent, dar rămâne nestricăcios în veci.” „Cei care au războit sau au pus la îndoială Biserica au trecut în anonimat, totuși Biserica rămâne și va rămâne în veci și ca instituție.”
Desigur că este de dorit o decizie sinodală pe această temă, însă nu una care să fie în consonanță cu cele propuse de Mitropolitul Ierotheos. Păcatul validării homosexualității prin legalizarea căsătoriei nu doar că poate fi, ci chiar se impune a fi pedepsit prin excomunicare. Adevărul Bisericii a rămas în picioare atâtea veacuri tocmai pentru că Părinții Sfinți dintotdeauna au stat împotriva minciunilor și fărădelegilor, nu pentru că ar fi fost indiferenți. Exemplul Apostolului Pavel este elocvent, când cere corintenilor să fie pedepsit cel care săvârșea păcatul desfrânării în mod sfidător și îi mustră pe aceștia că „s-au semețit” în loc mai degrabă să se fi întristat „ca să fie scos din mijlocul lor cel ce a săvârșit această faptă” (1 Cor. 5: 2).
Concesiile față de păcat produc strâmtorarea zilelor noastre
Amintim că o atitudine similară a avut Mitropolitul și față de Sinodul din Creta și ecumenismul legalizat acolo îndemnând la indiferență față de cele întâmplate pentru că chipurile Biserica tămăduiește prin asumare toate greșelile care apar în sânul ei. A mai dat atunci, la Iași, exemplul unor Sinoade din sec. al IV-lea, care s-ar fi succedat unul după altul și ar fi discutat tema formulării dogmatice corecte asupra credinței în Sfânta Treime până la Sinodul II Ecumenic, când s-a ajuns la o concluzie finală. Însă aceea era o manipulare, pentru că acele peste 40 de Sinoade s-au anatematizat reciproc, ortodocșii și ereticii arieni între ei, nu au conlucrat.
Concesiile acestea de a înghiți „cu semeție” toate fărădelegile sunt, de fapt, trădări ale credinței și vom da seama de această apostazie gravă. „Smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18: 7).
Desigur că există atitudini extreme, de toleranță față de păcat sau răutate față de păcătoși, dar calea de mijloc nu înseamnă lipsă de atitudine și de intransigență, ci și frică de a nu ne rușina de Hristos în fața acestei lumi păcătoase.
Below is the full text of the Metropolitan of Nafpaktos:
The bill for the civil marriage of homosexuals was passed by the majority of the Members of Parliament of the Hellenic Parliament and is the law 5089/16-2-2024 entitled “equality in civil marriage, amendment of the Civil Code in other provisions”. The arguments on both sides have been made, and the historian of the future will examine this matter with fairness and objectivity.
The Church, as it should have done, through the Hierarchy, confessed its belief in man, marriage and the family, but also expressed its opinion to the Parliamentarians with strong legal arguments. The decisions of the Hierarchy were specific, sober, careful, without threats, they showed the combination of love and truth. However, it was not heard by the majority of the Greek Parliament, for various reasons. Despite this, many Members of Parliament of all political factions agreed, for various reasons, with the Hierarchy’s decision, despite the psychological pressure they received.
This means that the Church expressed itself synodically, but also synodically it must deal with the whole situation created after the passing of the new law 5089/2024.
The question is how the Church will manage the situation that came from the passing of this law and as it was passed. I will offer some thoughts on this matter.
First of all, the Church should not consider itself defeated in this struggle. Truth is never defeated, disputed for the moment, but remains imperishable through the ages. “The truth is great and prevails.” The word truth consists of the negative a and oblivion which denotes something that comes out of obscurity, oblivion. This is much more true of the truth about God, man, marriage, family, society.
The Church has experience of twenty one centuries and its head is Christ. Those who fought or questioned the Church went into obscurity, but the Church as an institution remains and will remain throughout the ages. Thus, there should be no reason for frustration to prevail, nor for jerky movements to be observed by Clergy, monks and laity, because such movements show weakness.
However, at the present stage, with the experience it has, the Church must manage in the best possible way the situation created by the change in the institutional role of the family, following the amendment of the Civil Code.
Obviously, unity is required in the Hierarchy and the Church, so that no splits are attempted, which will please its “enemies”. This means that there should be no disruptive actions, individual actions and the imposition of various public tariffs on those who voted for the law. The way in which the Church will manage this problem must be the result of discussion and decision of its Synodal Bodies. The Church must be active coordinates.
Let me remind you that the Supreme Authority of the Church of Greece is the Hierarchy, while the Synodal authority that implements the decisions of the Hierarchy and makes recommendations to it is the Permanent Holy Synod• and the Synodal Committees make the necessary recommendations to the Permanent Holy Synod, in order to reach the Hierarchy.
Therefore, in the first phase, the management of this matter must be done by the Permanent Holy Synod, which meets every month, in which High Priests with experience, judgment and wisdom participate during this period. We should trust her and when the time is ripe for a special detailed and sober proposal to be prepared to the Hierarchy. Obviously, composure, discernment, sobriety are required, which are characteristics of mature ecclesiastical and theological discourse and not fragmentary, convulsive and individual discourse. Both extremes are always dangerous, that is, zealotry and endotism.
Above all, it must be understood that we do not have enemies in front of us, but members of our Church, who have their own views, which were formed under the influence of various ideological, philosophical and social currents and need special treatment. We cannot teach that the Church is a spiritual healing center, that Christ came into the world as a physician and not as a judge, and we act as prosecutors. Therefore, we do not have enemies before us, but members with their own views and even “within the gates”, that is, they can be theologians and clergy.
This means that it is necessary to study by the Synodal Bodies of the Church the great problem of secularization, which concerns all members of the Church, which secularization is observed in theology, church life, worship and pastoral care. The problem of the secularization of spiritual life must also be studied. Both secularization and legalization are contemporary ecclesiastical problems. The Church is open to everyone, but necessary conditions are needed to live in its space.
Also, the big issue of “entitlement” must be studied, i.e. what is a right and what is not, what is meant by equality of all people in the right and whether all rights can be satisfied, and what is “entitlement”. Fr. Ioannis Romanidis said almost half a century ago that the Church in the future, and he meant our time, will face serious problems arising from ecumenism-relativism, the development of science and the demand for rights. These are exactly the modern problems.
Specialized decisions on the manner of Baptism of children, on the manner of participation of the princes in the Divine Liturgy, on the treatment of homosexuals who have a “civil marriage” etc. must be taken by the Permanent Holy Synod immediately and later by the Hierarchy of the Church Greece, when the conditions are ripe, after a mature and documented proposal. It is not possible to leave this great issue, which has important dimensions, to the initiative and opinions of each member of the Church, Clergy, monk and layman.
The Apostolic Council of 48 AD and all the Local and Ecumenical Synods have shown us the way in which the Church deals with problems. There is no need for complacency, nor carelessness, but illumination from God and a mind sober and enlightened by the Holy Spirit.
Finally, it must be understood that the Church, as ecclesiastical history has shown, adequately discusses the issues, does not act hastily, under the pressure of time, but waits for things to mature, so that its decisions are not easily changed, and to be timeless and above all lifesaving for people.
_________________________________
Textul ÎPS Ierotheos ar fi fost perfect pentru România anului 2018. Am putea crede că pentru noi e tardiv acum, însă pentru greci, care deja au votat și adopțiile homosexualilor, nu doar căsătoriile, este complet neavenit, e pură (politică) aplanare a tensiunilor, a dezgustului și clară îmbrobodire. Grecia este azi, din persepectiva valorilor politice, un stat anticreștin. Poporul o fi el oarecum ortodox, statul nicidecum.
Eu sper ca îndemnul ÎPS Ierotheos să fie ascultat la noi, nu doar să ne așteptăm rândul să ne declarăm surprinși “de ofensiva legislativă” a pederaștilor.
Dacă până și pentru legiferarea de către Cezar a căsătoriilor și adopțiilor homosexuale, noi cei din Biserică mai trebuie să reanalizăm situațiunea… cu scopul de a avea o reacție a Sinodului musai în integralitatea sau majoritatea sa, apoi nu știu ce să mai cred.
Deocamdată există o reacție infimă a Sinodului în sensul că au mutat serbarea Duminicii Ortodoxiei de la Mitropolia Atenei (catedrală) la Mănăstirea Petraki pentru a nu mai fi primiți politicienii ca în fiecare an. Era obiceiul să rostească ei Simbolul de Credință. E f puțin, mai mult o bătaie în retragere decât mustrare și delimitare.
Vom vedea și alte decizii zilele astea.
Este vorba de Mitropolitul Nectarie de Kerkira, nu Nichifor.
Ierotheos Vlachos, pe lângă vaccinarea in prime-time, s.a exprimat in sensul ca daca nu ne vaccinam iar cineva va lua boala de la noi si va muri din aceasta cauza, noi, vinovații, trebuie sa fim canonisiti ca fiind ucigași ai semenilor nostri!!!
Chiar ma gandeam sa i scriu pe adresa mitropoliei și sa.l intreb ce parere are de cei care s.au vaccinat la indemnul său si au murit dupa vaccinare !!!
Doamne ajuta! Incep din ce in ce mai mult sa ma indoiesc de discernamantul si duhovnicia IPS Ierotheos. Sunt bune si aceste incercari! Astfel se alege graul de neghina, si se vadesc gandurilor multor inimi! Stii de cine sa te feresti.
In cazul IPS sale, caderile au venit una dupa alta. Desi in Creta a fost o nuca tare, si chiar la sinodul grecesc din toamna, a tinut piept presiunilor, totusi cand a venit la Iasi, i-a luat apararea IPS Teofan, si cred ca de acolo a inceput caderea (asta e parerea mea, asta am sesizat eu).
A urmat sustinerea vaccinarii, a schismei din Ucraina, si acum indeamna la o cumpatare! Noaptea mintii! Pentru pacatul homosexualitatii, Dumnezeu a ars cu foc si pucioasa din cer, cele doua cetati! Si nu e vorba doar de pacatul homosexualitatii, ci vor sa infieze si copii! Imi venea greu sa inteleg ce voia sa spuna un pustnic care avea Harisme ale Duhului Sfant dupa 70 sau mai mult de ani in pustie, ca daca Harul Duhului Sfant il va parasi, se va lepada de Hristos.
Eu cred ca asta se intampla cu IPS Ierotheos. E prea semet in tot ce zice si face, se crede cam infailibil, si Harul il paraseste, si de aici, cadere dupa cadere! Fereasca Dumnezeu! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea oameni sfinti cu discernamant!
Apropo de vaccinare… Daca acest vaccin dpdv medical era impecabil, chiar vindeca oamenii de aceasta boala, si impecabil dpdv etic si moral (nu ar fi continut celule de fetusi, desi producatorul a negat, fosti angajati au confirmati lucrul asta), doar faptul ca acest vaccin se voia a se face prin presiune, santaj, amenintari, ar fi fost de ajuns ca orice om cu mintea limpede si normala, sa refuze, pe motiv ca nu exista bine facut cu forta, sau vorba romanului “dragoste cu de-a sila, nu se poate”.
Asa cum ati spus si dvs! Cati oameni au murit cu zile, de la vaccinurile astea!