Părintele Mihail Deliorga expune în materialul video de mai sus viziunea și propunerea sa cu privire la unitatea la care ar trebui să ajungă cei care țin la credința ortodoxă. Eu am numit-o provocare pentru că reacția celorlalți va vădi cât de mult țin la învățătura sănătoasă a Ortodoxiei. Exemplul georgienilor, care au stat uniți în cererea lor de a ieși din Consiliul Mondial al Bisericilor în 1997 este unul de urmat și astăzi în esența sa de a avea o mărturisire comună, în care să nu se caute scoaterea în evidență a diferențelor, ci a unității.
Această linie a fost exprimată de mai mulți în diferite forme, printre care amintesc și poziția de acum mulți ani formulată în acest articol intitulat Principiile corecte ale întreruperii pomenirii.
Am reușit să ascult integral înregistrarea. Sunt oarecum descumpănit pentru că eu unul nu simt deloc că putem replica modelul georgian de esența căruia e ethosul, nu numărul (deși asta se vede). Modelul românesc este al celor puțini jertfiți pentru întreg neamul, cum au fost Sfinții Închisorilor chinuiți pentru tot restul.
Presimțirea mea este că ne apropiem de o astfel de încercare și că cernerea și vârful de lance de abia de acum urmează a fi verificat. Nu simt că urmează o perioadă liniștită sau una care să ne permită o contagiune calmă spre 1/3 din credincioși ci, mai degrabă, urmează momente ale adevărului când mulți clerici și credincioși vor constata deșertăciunea multora dintre cele ce i-au oprit să mărturisească.
În această cheie am înțeles eu îndemnul de a strânge rândurile. Iertați-mă! Doamne, ajută!
Aveți cunoștință dacă există vreo aplicație care să convertească automat în text un fișier audio? Chiar și cu inerentele greșeli făcute de un astfel de soft automat. Pot fi ușor depășite ca înțelegere de către mulți. Cred că ar ușura mult parcurgerea conținutului. Mi s-a părut că pe unele site-uri/ bloguri apare cu destulă ușurință și transcrierea.
https://riverside.fm/transcription
E de departe cel mai bun şi mai fidel motor de transcriere.
Noi avem cont Riverside de vreo 2-3 ani pentru podcastul pe care nu l-am mai făcut cu părintele Lavrentie, dar e un proiect la care s-ar putea să revenim la un moment dat.
Deocamdată însă sunt multe canale youtube şi tiktok, dar foarte puţine siteuri care să trateze, în scris, cu seriozitate şi în mod structurat subiecte teologice (între altele).
Scuzaţi offtopicul.
Este cunoscut faptul că, pentru a-L înlocui pe Hristos cu Antihrist – așa cum este revelat in Apocalipsa Apostolului și Evanghelistului Ioan Teologul Ipostasul Dumnezeului-Om Hristos trebuie sa fie pus la îndoială, astfel încât Hristos să fie redus la un om simplu, fondator al religiei presupuse a fi făcute de om a creștinismului, la același nivel cu fondatorii umani ai religiilor făcute de om.
Prin extremism apostatii înțeleg apărarea sinceră și clară a Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos. Conform “logicii” alternative a globaliștilor religioși, toate figurile de pe linia dreptei credinte (adică apărarea credinței în Adevăratul Dumnezeu) de la Abel la tâlharul de pe cruce și până în prezent, inclusiv martirii, mărturisitorii și cuviosii, au practicat extremismul.
Prin aceeași “logică” alternativă, ei acceptă, la nivel personal, uneori public, insinueaza cu întrebări subtile, următoarele:
“Dar ce fel de extremisti au fost acești Marturisitori! Nu puteau ei să arunce tămâie în cinstea idolilor, pentru a nu fi torturați și uciși de călăii lor și astfel să-și salveze viața? Dar de ce ne-ar păsa noua astăzi?
Noi, ca clerici și teologi, îi vom lăuda în discursurile noastre publice, dar personal vom evita exemplul lor ca fiind extremist!!
Dilema sofistică [moderata sau extremista (exagerata)] a adepților globalizării religioase – care este tocmai construită pe nisipul întrebării Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos – îi diferențiază de acum înainte pe cei care subscriu fără echivoc și fără ezitare la Ipostasul Dumnezeului-Om Hristos fata de cei care o pun la îndoială în diferite moduri, fățișe sau ascunse.
Dilema sofistică [moderatie sau extremism] a adepților globalizării religioase – care este tocmai construită pe nisipul contestarii Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos – creează deja cadrul pentru asocierea adepților săi cu cei care îi vor persecuta în viitorul apropiat pe credincioșii adevăratei Biserici prin utilizarea mecanismului de urmărire penală al statului, atunci când infracțiunea de “extremism religios”, va fi adusa împotriva celor care nu acceptă globalizarea religioasă, precum și cu utilizarea torturii moderne, când știința psihiatrică va fi probabil pusă în slujba guvernului autoritar deja emergent si care va fi modelat după regimurile comuniste din secolele 20 și 21.
De pilda, blasfemia din plandemie împotriva Sfintei Împărtășanii (prin achiesarea la eventualitatea transmiterii virusilor in biserici) și, prin urmare, împotriva Bisericii, adică punerea la îndoială a Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos.
Un exemplu de excomunicare este cel dat de Enciclica din 1848 care conține răspunsul patriarhilor ortodocși din Răsărit către Papa Pius al 9-lea.
Acest exemplu se referă la blasfemia împotriva Duhului Sfânt, care se realizează prin punerea la îndoială a oricărei dimensiuni a adevărului teologic (dogmatic) despre Persoana divino-umană a lui Hristos în cele două naturi ale Sale, divină și umană, și care se realizează fie prin erezie, fie prin ateism.
Είναι έγκυρος ο αφορισμός του Αμβροσίου κατά Πρωθυπουργού, Κεραμέως και Χαρδαλιά; | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2024/02/25/%ce%b5%ce%af%ce%bd%ce%b1%ce%b9-%ce%ad%ce%b3%ce%ba%cf%85%cf%81%ce%bf%cf%82-%ce%bf-%ce%b1%cf%86%ce%bf%cf%81%ce%b9%cf%83%ce%bc%cf%8c%cf%82-%cf%84%ce%bf%cf%85-%ce%b1%ce%bc%ce%b2%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%af/#more-87550
Sfantul Iustin Popovici:
In Persoana lui Hristos Dumnezeul-Om, Dumnezeu si omul sunt legati in chip nedespartit. Mintea omului nu este nimicita, ci este reinnoita, curatita, sfintita, indumnezeita si adancita,
dandu-i-se posibilitatea de a cunoaste adevarurile vietii in lumina Dumnezeului facut Om. In Dumnezeul-Om, Adevarul absolut este oferit in intregime intr-un mod real si ipostatic.
De aceea, numai El singur, dintre toti cei nascuti pe pamant, detine cunoasterea integrala a Adevarului si o poate darui mai departe. Un singur lucru ii ramane omului care doreste fierbinte sa cunoasca Adevarul: sa se faca una cu Dumnezeu-Omul Hristos, sa devina un singur trup cu El, si sa ajunga membru al trupului Sau dumnezeiesc-omenesc al Bisericii (Efeseni 5, 30; 3, 6).
Ajungand unul ca acesta (partas in trupul Bisericii), dobandeste “mintea lui Hristos” (I Corinteni 2, 16), gandind, vietuind, simtind intru Hristos, ajungand astfel la o cunoastere integrala a Adevarului.
Pentru omul (traitor) in Hristos, antinomiile mintii nu reprezinta contradictii ireconciliabile; ele sunt doar niste rupturi cauzate de miscarea pacatului stramosesc al omului.
Unindu-se cu Hristos, omul simte cum se unesc partile fragmentate, cum se intregeste mintea, devine intreaga, neimpartita, si prin aceasta ii ofera posibilitatea unei intelegerii integrale.
Adevarul este in mod obiectiv daruit in Persoana lui Hristos Dumnezeul-Om.
Dar modul in care acest lucru devine subiectiv, adica latura practica a teoriei crestine a cunoasterii, a fost rezolvata de Sfintii Parintii traitori ai Evangheliei.
Adevarul nu este o notiune produsa de rationamente logice, nici una psihica, sau metafizica, ci este Persoana vesnica, Adevarul = Persoana.
Si nu numai Adevarul = Persoana, ci si Adevarul = Persoana divino-umano; in aceasta consta intreaga deosebire esentiala intre Adevaratul crestin ortodox si toate celelalte religii si mici religii din afara Adevarului.
La un moment dat nu intelegerea e importanta, ci expresia puternica si majora a unor probleme, a continutului lor.
Adevarul urmeaza ca o consecinta a acestor sinceritati si fidelitati absolute. Compromisul si targuiala nu duc la Adevar. Adevarul e o problema de tensiuni la nivelul maximalitatii.
Iubirea e ceea ce vadeste ce-i din Adevar in om: acolo unde nu e Adevarul, nu e Iubirea. Exemplul despre aceasta il da diavolul: diavolul e in afara Adevarului fiindca e in afara Iubirii.
Fara Adevar, Iubirea si-ar pierde vederea, s-ar afunda in intuneric si ar ajunge oarba; fara Iubire, Adevarul s-ar vesteji si ar muri pentru totdeauna.
Domnul Hristos este deopotriva Adevar desavarsit si Iubire desavarsita: acestea sunt nedespartite in El, precum pupila de ochi. Cel ce are Adevarul are Iubirea. Adevarul nu poate trai intr-un suflet in care nu-i salasluita Iubirea, fiindca Iubirea este viata Adevarului, suflarea Adevarului si inima Adevarului.
Adevarul dinlauntrul cuiva il trage pe acela la Iubirea pentru Adevarul dinlauntrul celorlalti.
Acesta este singurul si unicul Adevar, prin care “cei ce umbla intru adevar” (II Ioan 4) se unesc intr-un intreg, intr-o singura fiinta sau intr-un singur trup, “Biserica si de aceea Biserica este stalpul si temelia Adevarului” (I Tim. 3, 15).
Asa incat porunca de a umbla intru adevar si porunca iubirii intreolalta nu sunt decat o singura porunca, valabila totdeauna.
Ce semnifica timpul din jocul paginii dvs. ?
Cred că am înțeles viziunile relativ antagonice ale mirenilor Liviu și Aurelian prezentate spre finalul materialului audio cu referire la atitudinea mănăstirilor, a monahilor și pustnicilor față de ecumenism. În anumite proporții pe care numai Domnul le știe cred ca ambele pot fi valide.
Pe cât de adevărat este că ecumenismul este bine certificat ca erezie care bântuie Biserica de peste o sută de ani (dacă ne gândim fie și numai la condamnarea locală de către Sinodul ROCOR, apoi după cum rezultă din scrierile și învățăturile unor sfinți ca Iustin Popovici și Paisie Aghioritul), pe atât de cunoscut este și faptul că mari nume din Ortodoxia contemporană au condamnat și ele ecumenismul, dar au considerat destul de sigur (acțiunile lor o arată) că nu este încă momentul să întrerupă comuniunea cu superiorii lor pe motiv de erezie parafată la Creta. Aceste nume mari (ca de ex: Mitropoliții Atanasie de Limassol, Neofit de Morfou, Ierotheos de Nafpaktos și Serafim de Pireu; Părintele Rafail Noica) deși cam toți cei cunoscători le știm sau simțim ca fiind antiecumeniste, este sigur că au analizat și decis că magnitudinea erorilor – cum îi place monahului Teologos de la Athos să repete – de la pseudo-sinodul din Creta nu este determinantă/ atât de acută sau mare încât să treacă la întreruperea pomenirii. Or fi aplicat, o vreme încă, iconomia. Potrivit viziunii prevăzătoare a lui Aurelian, la aceste nume mari menționate am putea adăuga și pe pustnicii iluminați, îndumnezeiți, de ce nu? Iar potrivit viziunii critice a lui Liviu, or fi și destui monahi și/sau clerici, inclusiv ierahi printre ei, reci ori căldicei, chiar ecumeniști sadea care nu au acționat vizibil (pt noi) dpv al luptei antiecumeniste, dar despre care putem însă nădăjdui să se trezească cândva, să-și vină în fire având în vedere cuvântul potrivit căruia Domnul ne iubește pe toți și așteaptă ca să ne pocăim și să ne vindecăm.
Așadar, în această cheie de înțelegere, ESENȚIALĂ rămâne conștientizarea existenței ereziei și ralierea la lupta împotriva ei, fără a urmări cu lupa dacă X sau Y întrerupe și el comuniunea cu superiorul său. După cum există ierarhi ecumeniști până-n vărful unghiilor, există și ierarhi români care în mod cert au cuget și simțire ortodoxă de felul mitropoliților menționați. În altă ordine de idei, precum suntem mâhniți de indolența a prea mulți pomenitori, la fel cred că ar trebui să ne dea de gândit și mugurii mândriei pe care-i observăm din cuvintele, mimica, gestica, tonul, ironiile, glumele, acuzele și superioritatea afișată de către unii dintre nepomenitori, mireni îndeosebi. Nepomenirea nu o văd deloc compatibilă cu mândria. Simțirea lăuntrică te încredințează despre aceasta dincolo de vorbe.
Din interacțiunea mea cu ierarhi, preoți pomenitori și nepomenitori și alți mireni în urma scrisorilor, memoriilor, audiențelor, discuțiilor ocazionale și protestelor anti ecumeniste, apreciez că pentru a ralia un nr cât mai mare dintre credincioși la acțiunea de condamnare a ecumenismului ar fi utilă și întocmirea unui document maxi – sintetic în format A4 față-verso în care să se explice… ce este erezia ecumenismului și în ce constă gravitatea ei. Ulterior, pe acesta ar trebui să-l tipărim și difuzăm la cât mai mulți clerici și mireni, mănăstiri, biserici, conștienți fiind că acesta va fi un proces cu o durată de ani sau zeci de ani. Aceasta deoarece mulți dintre credincioșii mireni nu știu încă ce este ecumenismul sau măcar ce este aceia o erezie… Lipsa de cateheză este o realitate. Am convingerea că inclusiv printre noi mirenii (ne)pomenitori există confuzii, înțelegeri deficitare. Și este firesc, nu avem pregătire teologică și nici mari nevoitori (iluminați) nu suntem.
Aș adăuga faptul că inclusiv dintre clerici spun sau dau de înțeles că nu au timp (ex: „voi audia în mașină”) sau răbdare ori talantul ca să parcurgă texte cu explicații lungi sau să audieze materiale video de 3 – 5 ore… Aceștia au alte virtuți sau sunt prinși în alte activități pastorale.
Revenind la documentul al cărui subiect ar trebui să fie descrierea (gravității) ecumenismului, la redactarea acestuia este de dorit să participe cât mai mulți dintre cei care au detectat erezia și care au și pregătirea teologică necesară. Ar fi suficienți și părinții care au vorbit în acest material audio, dar musai de evaluat din punctul de vedere al destinatarilor care, desigur, trebuie să fie cât mai mulți, de la ierahi la mirenii deficitar catehizați. Să fie după Adevăr, dar în termeni cu multă atenție aleși astfel încât să fie digerabil atât de către cei mici, cât și de către cei mari.
Doamne ajută!
Dacă vă e de folos , uitati-va peste articol, plus , jos la comentarii . ( O fii binesau nu ce zice un comentator despre acel părinte..nu știu ..vedeți voi ) :
https://danielvla.wordpress.com/2024/03/02/atentie-la-grupul-de-chat-de-pe-telegram-al-preotului-mihail-deliorga-si-la-cenzura-desantata-a-acestuia/
Da, știu despre ce este vorba, însă nu are dreptate. Comportamentul său a fost foarte arogant și certăreț. Nu știu exact care este politica Părintelui Mihail de a gestiona comentariile, în sensul că șterge unele irelevante, nu am urmărit asta, dar nu am ce să-i reproșez în mod real.
Cel inflamat și nedispus la dialog, cu un limbaj ofensator a fost chiar DanielVla, din ce am observat eu.
Multumesc de răspuns.
Doamne ajută