Reacții față de deciziile confuze ale sinodalilor greci pe tema autocefaliei ucrainene

După cum am remarcat într-un alt articol, deciziile Sinodului grec pe luna august cu privire la „autocefalii” ucraineni ridică semne de întrebare și induc multă confuzie cu privire la autoritatea cu care sunt investiți Întâistătătorii de Biserici autocefale. Problematic nu este doar dreptul Patriarhului de Constantinopol de a întemeia Biserici Autocefale, ci și așa-zisa prerogativă a Arhiepiscopului Greciei de a recunoaște structura bisericească ucraineană nou=înființată.

Biserica Rusă a reacționat prin purtătorul ei de cuvânt, Vladimir Legoida. Acesta acuză presiunea care se pune pe această chestiune, într-o declarație pe canalul Telegram:

„Modul în care este dezbătut de Biserica Greciei subiectul „bisericii” schismatice dă mărturie firește despre ascuțimea (severitatea) fără precedent a acestei probleme, precum și de presiunea care se exercită.”

El a mai adăugat că „Biserica Ortodoxă Rusă a arătat mereu că factorul cel mai important al acestei dezbateri trebuie să fie neliniștea pentru ucrainenii ortodocși, fiii Bisericii canonice, care sunt persecutați de unii radicaliști, ca rezultat al intervenției de la Fanar”.

Observațiile reprezentantului Bisericii Ruse sunt la obiect și ating atât mijloacele nepotrivite utilizate în scopul creării așa-zisei autocefalii ucrainene, cât și realitatea ignorată, dar evidentă, anume existența unei Biserici canonice pe teritoriul ucrainean, care nu poate fi trecută cu vederea. Nu avem de-a face cu un teritoriu necreștinat, ci cu unul în care există deja o Biserică Ortodoxă cu lungă istorie și tradiție.

Și în Grecia sunt exprimate indignări pe această temă.

1. Spiridon Zorbalas, membru al Comisiei antieretice al Mitropoliei din Patra, respinge public decizia Sinodului din două motive: „a) Patriarhia de Constantinopol nu are nici un drept absolut de a acorda autocefalie unei grupări schismatice dintr-o episcopie și spre paguba turmei/păstorului legitim și în timp ce această episcopie aparține unei alte (autoadministrate) Biserici (Patriarhia Moscovei). b) Întâistătătorul Bisericii Greciei nu are absolut nici un drept să se ocupe mai departe de un astfel de subiect, ba nici Sinodul permanent nu este autorizat să încredințeze așa ceva pentru că astfel de acțiuni contravin sinodalității Bisericii și creează condițiile unui primat «de tip papist»”.

2. Într-un alt articol de pe site-ul Katanixi.gr al Pr. Nicolae Manolis (apropiat de Pr. Teodor Zisis), sunt formulate și alte obiecții, printre care faptul că dreptul Patriarhului Ecumenic de a acorda autocefalie nu a fost întemeiat pe nici o referință canonică sau pe alte reglementări legale, iar subiectul este referit Ierarhiei de către Arhiepiscop, de parcă nu se putea face acest lucru prin votul sinodalilor. Se putea și se impunea convocarea Ierarhiei (Sinodul complet) în mod extraordinar pentru a dezbate problema ucraineană ca să nu mai fie dat răgaz schismaticilor să treiere în jurisdicția canonică ortodoxă din Ucraina.

Presa oficială bisericească de la noi (basilica.ro) a ales tăcerea pe marginea acestui subiect. Doar un singur articol cu privire la deciziile Sinodului grecesc din luna august, și acesta legat de canonizarea unui Părinte Ghervasie.