La Liturghia de la Mănăstirea Rila, au slujit împreună Patriarhii de Constantinopol și de Bulgaria, unde au fost pomenite dipticele, incluzând pe schismaticul Mitropolit Epifanie din Ucraina. existat un protest al credincioșilor bulgari față de această vizită, însă fără efect.
Din fericire, există o inerție de a primi inovațiile teologiei moderne, printre care și ecumenismul, însă, din păcate, nu există o teologie bine articulată și ancorată în duhul ortodox autentic. Teologia baptismală, căsătoriile mixte, personalismul constituie doar câteva puncte de divergență, însă în spate există duhuri diferite, al lumii și al Evangheliei.
Procesele verbale ale dezbaterilor pentru draftul documentului despre ecumenism ajută mult la înțelegerea cadrului general al textului. Am făcut un rezumat doar al ideilor care mi s-au părut mie interesante pe plan dogmatic, adică pe subiectul definirii implicării Ortodoxiei în mișcarea ecumenică.
Istoricul întreruperii pomenirii în Athos în secolul trecut, prescripțiile canonului 15 și mărturiile patristice arată că întreruperea pomeniri nu permite ruperea comuniunii cu cei ce pomenesc pe episcop. Prin combaterea ierarhului păstrăm unirea Bisericii.
Din nefericire, mesajul majoritar transmis prin întreruperea pomenirii pe considerentul că slujbele nu mai sunt neutre este unul de ruptură de grosul, de pliroma Bisericii, nu unul de vindecare a unui rău reprezentat de erezia ecumenistă. Cei mai mulți nu știu să-și explice acest lucru, de aceea o analiză a situației necesită efectuarea unor distincții pentru a se ajunge la o calibrare care să dea roade bune.
Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Avem mare nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
După cum am promis în articolul precedent, revin cu material video în care expun un răspuns-provocare și o poziționare pe tema ecumenismului semnat la Creta 2016 și a nuanțelor legate de întreruperea pomenirii.
Părinții din anii ’70, inclusiv Sf. Paisie Aghioritul, s-au confruntat cu zelotismul din vremea lor. Diferența consta în faptul de a rupe comuniunea liturgică și cu cei ce pomenesc pe episcop sau nu.
Sinaxarul ortodox menționează data de 25 iulie ca zi de pomenire a celor 165 de Sfinți Părinți adunați la Sinodul V Ecumenic. Mai ales pentru că mulți teologi contemporani încearcă să discrediteze lucrările lui și să le pună pe seama unor mașinații politice, am considerat că este necesar să fie cunoscut măcar textul final al deciziei din ultima ședință a acestui Sinod. Pe lângă aceasta, condamnarea origenismuluia fost formulată în 15 puncte.
Puțina credință este de înțeles, precum la tatăl copilului îndrăcit lunatic, care cerea Mântuitorului să-i ajute în necredința lui (Mc. 9: 24), însă împotrivirea față de adevăr fie în cunoștință de cauză, precum fariseii, fie din ignoranță și la îndemnul altora, precum cei ce strigau: Răstignește-L!, este un păcat greu.