Din nefericire, mesajul majoritar transmis prin întreruperea pomenirii pe considerentul că slujbele nu mai sunt neutre este unul de ruptură de grosul, de pliroma Bisericii, nu unul de vindecare a unui rău reprezentat de erezia ecumenistă. Cei mai mulți nu știu să-și explice acest lucru, de aceea o analiză a situației necesită efectuarea unor distincții pentru a se ajunge la o calibrare care să dea roade bune.
Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Avem mare nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
După cum am promis în articolul precedent, revin cu material video în care expun un răspuns-provocare și o poziționare pe tema ecumenismului semnat la Creta 2016 și a nuanțelor legate de întreruperea pomenirii.
Părinții din anii ’70, inclusiv Sf. Paisie Aghioritul, s-au confruntat cu zelotismul din vremea lor. Diferența consta în faptul de a rupe comuniunea liturgică și cu cei ce pomenesc pe episcop sau nu.
Sinaxarul ortodox menționează data de 25 iulie ca zi de pomenire a celor 165 de Sfinți Părinți adunați la Sinodul V Ecumenic. Mai ales pentru că mulți teologi contemporani încearcă să discrediteze lucrările lui și să le pună pe seama unor mașinații politice, am considerat că este necesar să fie cunoscut măcar textul final al deciziei din ultima ședință a acestui Sinod. Pe lângă aceasta, condamnarea origenismuluia fost formulată în 15 puncte.
Puțina credință este de înțeles, precum la tatăl copilului îndrăcit lunatic, care cerea Mântuitorului să-i ajute în necredința lui (Mc. 9: 24), însă împotrivirea față de adevăr fie în cunoștință de cauză, precum fariseii, fie din ignoranță și la îndemnul altora, precum cei ce strigau: Răstignește-L!, este un păcat greu.
Deși sunt hotărât să aplic canonul 15, tremur și mă cuprinde amețeala înaintea răspunderii pe care o port în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pentru o faptă care ar putea provoca o zguduire în sânul Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, am adus chiar un serviciu de cea mai mare importanță Patriarhiei, deoarece oprirea pomenirii a constituit o frână pentru Patriarh.
Ideea de „compromis pentru binele Bisericii” nu este nouă. Astăzi ea e justificată de nevoia pentru susținere financiară, sprijin internațional, dialog, pace șamd. Să-și pună cei puternici ai acestei lumi încrederea în tragerea sforilor și aranjamente. Calea noastră este diferită, după cum ar trebui să fie.
Μereu vor exista rătăciri, δαρ este necesară condamnarea oficială și poziționarea explicită a Ortodoxiei pe temele de credință în care este atacată. Nădejdea este că mereu Domnul are oamenii Săi credincioși, care păstrează în inimi curate adevărul mântuitor și el va birui atât la nivel bisericesc instituțional, cât și pe plan duhovnicesc în cât mai multe suflete.
Deși canonul 15 cere ca erezia criticată să fie limpede formulată, insist asupra unui aspect important: teoria ramurilor din documentele cretane nu este ambiguă și neclară, ci explicită. De fapt, nu avem un acvariu cu pești de tot felul, buni și răi, cum s-a mai scris, ci doar ceva nociv și atât.
![Este important ca întreruperea pomenirii să fie făcută sănătos [VIDEO]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2026/09/ekklisia-xristou.webp)
![Poziționare pe tema ecumenismului și a întreruperii pomenirii după materialul celor de la Calea spre mântuire [VIDEO]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2026/08/Pozitionare-1080x675.jpg)
