- ►
“Înșelarea înșelărilor! Aviz ortodocșilor! Nu cădeți în extaz! Papa Leon a citit Simbolul Credinței în forma sa originală, formulată în 325 și 381, fără adăugarea Filioque. ”Nu poate pom rău să facă roade bune. Au doară vor culege din spini struguri? sau din ciulini, smochini?” (Mt. 7, 18; 16). Ce viață aleasă și sfântă au Bartolomeu și celelalte capetenii ortodoxe? Nu mai vorbim de catolici și ceilalți eretici. Aceștia toți lucrează la venirea lui Antihrist! Trebuie să ne adaptăm războiului pe care-l duce diavolul sub masca binelui. „Vizita istorică și extrem de simbolică a Papei Leon al XIV-lea și a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Niceea, actualul Iznik din provincia Bursa din Turcia, marchează aniversarea a 1.700-a aniversare a Primului Conciliu Ecumenic. Cei doi lideri ecleziastici de la situl arheologic unde astăzi se află ruinele Bazilicii Sfântul Neofit au transmis un mesaj de unitate intercreștină, cu referire la Primul Conciliu Ecumenic însuși și la spiritul său, acela al unității și experienței comune a creștinilor. În timpul rugăciunii comune, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Papa Leon au citit Simbolul Credinței în forma sa originală, formulată în 325 și 381, adică fără adăugarea latină Filioque.””
vineri, 22:48:05, 28 noiembrie 2025
- ►
la articolul Notă critică faţă de Strategia Naţională de Apărare 2025-2030:
“Atunci când incompetenţa, slugărnicia faţă de străini şi trădarea de ţară sunt la cote maxime la aşa-zisele autorităţi… e o absurditate să mai discutăm despre Strategia Naţională de Apărare.”
miercuri, 22:57:27, 26 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Îndemnul la reacții de genul acesta nu-mi pare că vine dintr-um duh chibzuit și creștinesc. Dacă există suficienți oameni care să facă astfel de proteste și să aibă duh de mărturisire și de neliniște bună, nu de răzvrătire pătimașă, nu am nimic împotrivă. Eu personal nu mă simt la măsura să reacțiinez astfel și să am conștiința că o fac mânat de Duhul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, aș zice că, dacă cineva nu simte gravitatea lucrurilor la nivelul lor real, nu o va simți corect nici dacă sunt exagerate în duh alarmist. Eu cred că este important să avem discernământ și așezare bună pentru a ne durea și a reacționa din credință și inimă bună, nu din înfierbăntarea sângelui, din râvnă amară și fără cunoștință. Dumnezeu știe câți oameni mai are de partea Sa cu credință sănătoasă. Dar, la exterior, pare că sunt prea puțini și înghițiți de ceilalți necredincioși sau habotnici.”
duminică, 13:30:28, 23 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Deja BOR a semnat o erezie în Creta, are două schisme în Basarabia și Ucraina egale ca și gravitate cu cea creată de Bartolomeu, evenimentul cu IPS Irineu Pop la greco-catolici,rugăciunile în comun, sodomismul exacerbat în BOR etc etc. Ia mai lăsați un pic canoanele și puneți mâna pe pietre și o să vedeți un alt impact. Dacă i-ar pune lumea pe fugă, imediat i-ar pune pe gânduri. Ia mai faceți și niște greșeli din râvnă pentru Ortodoxie. Ce sunteți așa de stinși? Mai uitați-vă și la duh, nu numai la literă. O astfel de analiză, pe care ați scris-o, citind-o, unui ecumenist i s-ar liniști sufletul și ar deveni fericit și fără grijă în a-și urma calea și i-ar potoli pe cei cu oarecare râvnă. Ce-i cu moleșeala aceasta? Unde este DRAGOSTEA?! De aceasta am ajuns așa un popor de slab, că râde toată lumea de noi.”
sâmbătă, 18:32:31, 22 noiembrie 2025
- ►
la articolul Top 10 meta-trenduri ale decadei:
“Raportul din postarea anterioară trebuie(!) analizat din multiple puncte de vedere. Primul, și cel mai evident, este utilizarea idolatriei față de tehnologia digitală ca instrument de propagare a noii utopii: Epoca Abundenței. Al doilea, este imaginarea unui concept aparent politic, Epoca Abundenței, pentru a circumscrie un nou ethos, o îmbinare a spațiului social, cultural, mediatic, economic, cu orizontul de așteptare individuală și colectivă. În acest orizont de așteptare se potențează reciproc spaima de pericolele imediate (război, foamete, boală, dictatură) cu nădejdea „mântuirii” prin tehnologie. Al treilea, este folosirea Înșelării la scară largă, generală, holistică, multistratificată. Vă rog, (re)citiți articolul despre Propagandă, pentru a vă însuși un instrumentar minimal vizând agresiunea informațională și, mai ales morală, la care suntem supuși. Nu discutăm doar despre falsificarea datelor factuale, ci despre denaturarea modului în care ne simțim în raport de o falsificare știută, intuită sau prefigurată. Al patrulea, se referă la o esențială distincție de ordin pragmatic. Transumanismul nu este doar un sistem filosofic cu propteli politice de nivel înalt. Ci, după cum rezultă din documentul anterior, și o ofertă de consum de tehnologii, produse și servicii. Tendința noastră (puerilă) este de a judeca totul prin lentila moralist-politică sau, dacă vreți, microbistă (cine e bun și cine rău). Mulți credem că este suficient să ne dumirim în privința răului (ex: transumanismul e rău!). Dar distincția pragmatică despre care vorbesc vizează palierul intențional, cel în care lucruri știut sau crezut bune sunt folosite împotriva mântuirii noastre. Al cincilea, este așadar știința de a refuza, activ și cu intenție conștientă de efectele subsidiare, oferta de consum propusă de elita transumanistă a Iluminismului Întunecat, camuflat în Epoca Abundenței. Trebuie cunoscute bine, limpede, produsele (obiectele) și serviciile (înlesnirile) care stau la baza pericolului cu care suntem amenințați, dincolo de retorica moralistă a binelui/răului și folositorului. Iată, Identitatea Electronică (EUeID) este un pericol mortal, de gravitate extremă(!) și ireversibil în consecințele sale structurale! Al șaselea punct de vedere prin care trebuie citit raportul este natura Pericolului pe care îl intuim. În plan lumesc, pericolul este Sclavia, pierderea libertății și instituirea unui regim de stăpânire de o putere fără precedent asupra noastră. Niciodată în istorie între Stăpân și Rob nu se va fi instalat o asemenea asimetrie de putere precum este cea care se edifică în jurul nostru. Sub acest aspect, Sclavia pare un termen încă blând. În plan duhovnicesc, discutăm despre apostazie și despre ratarea mântuirii. Ideologia care animă acest parcurs este nu doar necreștină ci, acolo unde se descoperă, vădit luciferică, vădit antihristică. Al șaptelea, este lentila istorică. Nu vorbim despre ceva cu adevărat nou la nivel conceptual, ci noutatea vizează intensitatea și dimensiunea preschimbărilor. Dar, în esență, vorbim tot despre Stăpânirea trupurilor și minților, despre pierderea sufletelor, despre acumularea averilor, despre câștigarea lumii întregi și despre înrobirea tuturor popoarelor. Este bizar cu câtă ușurință este camuflată această destinație întunecată cu mantia idolatriei tehnologice! Complementar raportului postat anterior, vă îndemn, cel mai călduros cu putință(!), să urmăriți o conversație (în engleză) despre cartea scrisă de Iain Davis, una dintre cele mai reputate voci ale spațiului intelectual de alternativă. Este o conversație foarte reușită, de mare densitate, iar dacă înțelegeți engleza, este cu adevărat păcat să o ratați: https://open.substack.com/pub/dhughes/p/iain-davis-on-the-technocratic-dark?r=19j57g&utm_medium=ios”
sâmbătă, 13:29:14, 15 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Nu e clar mesajul „scapă cine poate”. E important a ne feri de rătăcirile ierarhiei acolo unde apar, e suficient a nu fi de acord cu ele. Nu e musai a rupe comuniunea sau, mai ales, a acuza pe cei care rămân în comuniune și nu reacționează fățiș.”
miercuri, 16:42:37, 5 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Părinte, mulțumim de intervenție. Observația mea este că apare o contradicție între a nu ne erija în Sinoade și a da hotărâri și, pe de altă parte, a ne „păzi de comuniunea cu cei aflați în comuniune cu cei excomunicați”. Este corect pastoral, dacă se poate, a ne feri chiar și de conslujirea cu ei, dar nu de comuniunea cerută, adică de pomenirea episcopilor. Nu există la noi această situație pentru că ierarhia română nu are comuniune cu ucrainenii schismatici, însă ar putea fi vorba de Siluan al Ungariei, care a conslujit cu un preot al lor, dacă nu mă înșel. Totuși merită atenție la nivel măcar teoretic. În rest, da, este chiar necesară vigilența și reacția față de ereziile și schismele care ne bântuie.”
miercuri, 16:25:44, 5 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Ce Sinod sa se întrunească și sa aplice Sfintele Canoane.? Ei sunt stat în stat! Totul e un circ și o amăgire! ” Scăpa cine poate!?””
miercuri, 03:58:49, 5 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Doamne, ajută! Mulțumim părintelui Lavrentie pentru aducerea în atenția noastră a cuvântului Sfântului Nicodim Aghioritul, care arată (în nota la Canonul 3 Apostolic) că încălcarea canoanelor atrage o vină reală înaintea lui Dumnezeu și a conștiinței Bisericii, dar pedepsele bisericești (caterisirea, afurisirea, anatema) devin efective doar atunci când sunt proclamate de Sinodul episcopilor aflați în comuniune canonică. Astfel, Sfântul Nicodim separă două planuri: 1. planul iconomiei divine și morale, unde cel ce calcă canoanele este deja osândit în conștiința Bisericii, chiar dacă încă nu s-a pronunțat un Sinod; 2. planul juridic și vizibil, unde numai Sinodul are puterea de a face publică și activă această osândă. De aceea spune Sfântul Nicodim: „nu sunt nici caterisiți efectiv, nici afurisiți ori anatematizați”, dar „sunt pasibili” de aceasta, adică se află sub vină și în așteptarea judecății bisericești. Această învățătură a Sf. Cuvios aghiorit previne două extreme. Prima este judecarea samavolnică, prin care cineva declară pe cont propriu că altul este „caterisit”, „excomunicat” sau „anatema”, fără autoritatea Bisericii, iar cea de-a doua este exprimată prin indiferența care socotește că nimic nu se întâmplă până când nu se dă o sentință sinodală. În realitate, spune Sfântul Nicodim, păcatul împotriva canoanelor te face vrednic de osândă chiar dacă nu ești încă oficial condamnat, iar datoria Sinodului este să „pună în lucrare” această osândă pentru îndreptare și păstrarea rânduielii în Trupul Bisericii. Este un echilibru adânc între dreptatea canonică și mila iconomică, între judecata văzută și cea nevăzută a lui Dumnezeu. Revenind la exemplul Canonului 2 al Sinodului de la Antiohia, acesta osândește comuniunea cu cei caterisiți sau excomunicați, spunând limpede că cel ce o face „se supune aceleiași pedepse”. Totuși, Sfântul Nicodim, în duhul Sfinților Părinți, ne arată că atunci când o cădere canonică nu a fost încă judecată sinodal, deși e vădită, credinciosul nu poate acționa ca un „sinod de sine”. De aceea, putem aplica o posibilă cale echilibrată, fără a cădea sub mustrarea Bisericii, astfel: 1. Nu aprobăm și nu urmăm greșeala, adică nu intrăm în comuniune liturgică sau duhovnicească cu ceea ce este vădit contrar canoanelor; 2. Nu rostim anateme personale, nici nu ne erijăm în judecători ai altora, pentru că anatema și caterisirea sunt acte ale Bisericii sobornicești, nu ale conștiinței individuale; 3. Ne păzim conștiința curată, ferindu-ne, pe cât ne este posibil, de comuniunea cu structura schismatică și cu cei aflați în comuniune cu cei excomunicaţi, dar fără a rupe comuniunea cu întreaga Biserică, atâta vreme cât nu există o condamnare oficială a celor vinovați. Aici se cere mult discernământ! Prin urmare, practic, până la o hotărâre sinodală (!), credinciosul se depărtează personal de cel osândit de conștiința Bisericii, fără a face dezbinare sau judecată, se roagă pentru îndreptarea celor care calcă canoanele și lasă dreptatea vizibilă în seama Bisericii, știind că dreptatea nevăzută a lui Dumnezeu deja lucrează. A fi nepăsători poate pune pe cei vinovați sub această lucrare a dreptății dumnezeiești, ce poate culmina cu osândirea celor vinovați. Să nu fie!”
miercuri, 01:12:55, 5 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Aici e răbdarea credinței, să nu fim găsiți ca niște lucrători în vie ticăloși, să nu începem să ne batem și noi joc de ogorul Domnului, văzând că El întârzie cu venirea Lui. Sf. Maxim a răbdat exil, la fel și mulți alți Sfinți mărturisitori (Vasile cel Mare, Grigorie Palama, Marcu Evghenicul ș.a.). Până la urmă istoria le-a dat dreptate. Însă contează mai mult că Dumnezeu i-a primit și e vai de apostați. Da, e vremea lor, dar vom cârti pentru perioada de încercare? Sau ne vom răzvrăti și vom încerca să ne facem dreptate? Nu, ci vom căuta dreptatea cea de la Dumnezeu, chiar dacă e greoaie și îngustă calea propusă.”
marți, 22:03:17, 4 noiembrie 2025
- ►
la articolul Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]:
“Pai, atunci, hai sa ne prefacem ca totul decurge bine, ca sa nu producem iesire din..”randuiala”.., caci inteleg ca cei care incalca vadit dogma si randuiala nu pot fi trasi la raspunderere fara sinod, pe cand cei care ii atentioneaza, conform canoanelor, asupra greselilor comise si incalcarilor randuielilor, sunt imediat caterisiti , fara drept de apel.. Bineinteles, comentariul nu este un sfat, ci o amara constatare…. ”
marți, 15:35:17, 4 noiembrie 2025
- ►
“Parintele Ieronim Cozma despre schisma actuala din BOR prin pomenirea ereticului Epifanie de megaereticul Bartolomeu pe siteul aparam-ortodoxia sectiunea live cu slujbe pe https://www.youtube.com/live/VCHUYTv-M_M?si=1IbQWjZAG_MjF5oH de la 2h 19 min la 2h 41 min – slujba din 2 noe. Exceptional merita ascultat cu toata familia de ortodocsi. Doamne ajuta.”
duminică, 21:26:30, 2 noiembrie 2025
- ►
“Da, pt că a criticat recunoașterea schismaticilor ucraineni și chiar a refuzat să meargă la întronizarea Arhiepiscopului Gheorghe. Practic, este pe o altă lungime de undă.”
joi, 14:09:08, 30 octombrie 2025
- ►
“Sarut mana Parinte! Spuneti: „Foarte posibil că atenția ierarhiei cipriote se va muta și asupra altor voci dizidente, cum ar fi Mitr. Neofit de Morfou, după cum a sugerat la un moment dat Arhiepiscopul în toiul discuțiilor de acum câteva luni despre destituirea Mitr. Tihic.” Adica Arhiepiscopul Ciprului in toiul discutiilor despre destituirea Mitr. Tihic, l-a luat in vizor si pe Mitr. Neofit? Daca da, de ce? Pentru ca nu tace si mai zice lucrurilor pe nume, si astfel sa inlature vocile incomode?”
vineri, 14:58:11, 24 octombrie 2025
- ►
“Când rusii au luat politic teritoriul României și au pus episcopi rusi au călcat canoanele apostolesti privind autocefalia.Atat timp cât au aparținut mitropoliei Moldovei cu sediul în România, Cernăuți și Chișinău sunt episcopii românești. Același lucru sa întâmplat între Constantinopol și Roma pentru teritoriul Bulgariei în perioada sf Fotie s.m.d ”
marți, 22:29:17, 14 octombrie 2025
- ►
la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):
“Între timp, Mitr. Neofit a promovat pe canalele oficiale ale Mitropoliei o Conferință a pr. Peter Heers în care validează oprirea pomenirii în anumite condiții, despre care am făcut cândva o mențiune. Cât despre vedenia în cauză, am scris la momentul acela răspunsul din Grecia: https://theodosie.ro/2020/01/09/reactia-corecta-fata-de-schisma-ucraineana-raspunsul-pr-manolis-fata-de-afirmatiile-mitr-de-morfu/”
marți, 23:48:36, 23 septembrie 2025
- ►
la articolul Ortodoxia rănită sinodal (prezentare de carte):
“http://arhiva.spc.rs/eng/elder_ephraim_opposed_recognition_ukrainian_schismatics_metropolitan_morphou_says.html Ce parere aveti Parinte de vedenia relatata de Ips Neofit de Morfu?”
marți, 16:44:37, 23 septembrie 2025
- ►
la articolul De ce este Cezar Avrămuţă un autentic Deţinut Politic?:
“VIDEO| Filmarea operativă – Ultrajul (1) Am exasperat pe mulţi cititori cu insistenţa mea pe situaţia judiciară a deţinutului politic Cezar Avrămuţă, victima unui regim de persecuţie de neimaginat cu doar puţină vreme în urmă. În lunile de când acesta se află în penitenciar, atenţia publică s-a mutat asupra regimului de executare a măsurii preventive, asupra grevei foamei de 20 de zile, asupra incidentului când Cezar s-a urcat pe puşcărie, apoi că este ţinut în lanţuri, că şi la medic este dus încătuşat şamd. Totuşi, nu trebuie uitat de la ce a pornit această imensă şi de necrezut cavalcadă de abuzuri care compromite profund ideea de stat de drept român, de integritate instituţională şi de dreptate în general. Vă prezint mai jos filmarea operativă realizată de cameramanul Jandarmeriei Române, needitată, în care este surprinsă aşa-zisa infracţiune de ultraj, constând în adresarea „vezi că te plesnesc!” destinată celui mai provocator dintre indivizii care, zi de zi, în primăvara acestui an l-au urmărit şi şicanat pe Cezar în activităţile sale de protest civic. De fapt, va deveni evident că acuzaţia de ultraj reprezintă o măsură de protejare instituţională a dispozitivului de forţă angajat săptămâni la rând în comiterea unui amplu concurs de infracţiuni. Nu vorbim de o faptă singulară de purtare abuzivă, ci despre un regim de persecuţie politică tutelat (la vedere) de Jandarmeria Română. Faptul că viaţa lui Cezar a fost un iad, că a fost amendat constant (peste 20 de amenzi contravenţionale de zeci de mii lei) pentru cele mai ridicole acuzaţii posibile, că s-a încercat intimidarea sa cu un dispozitiv de jandarmi dimensionat pentru galerii fotbalistice în deplasare, că din momentul în care ieşea din scara blocului şi până la revenirea la domiciliu era permanent filat, talonat, „interceptat” ca să folosim vocabularul Jandarmeriei, obstrucţionat, toate acestea întregesc imaginea unui regim complet scăpat de sub control, regim supraconvins de propria sa impunitate. Acuzaţia adusă lui Cezar este un tertip judiciar ieftin prin care victima este transformată mincinos în agresor pentru a nu permite agresorilor reali să fie traşi la răspundere. Întreaga linie de comunicare oficială insistă pe subiectul ultrajului lui Cezar ca nu cumva să începem să ne întrebăm cum este posibil, cum ar putea fi vreodată legal ceea ce se vede în filmarea de 20 de minute de mai jos. Întemniţarea lui Cezar vrea să ne facă să uităm de necesara întemniţare a celor 30-50-80 de jandarmi, de şefi şi de instigatori securişti care ar trebui purtaţi în lanţuri şi înfometaţi asemenea celui astăzi persecutat. https://t.me/theodosieblog Vă adresez rugămintea să vă călcaţi pe inimă şi să urmăriţi filmarea operativă în întregime(!). Nu vă opriţi la aşa-zisul ultraj, ci îngăduiţi până la final. După vizionare, întrebaţi-vă dacă dvs, în locul lui Cezar, aţi accepta legitimitatea oricăror măsuri dispuse asupra dvs din partea regimului care stăpâneşte ţara şi poporul. https://www.youtube.com/watch?v=cFASzNq3CTQ&list=PLUt-2TiZ0rna1YBgtKvuvFDmKtImTQi9O&index=46”
vineri, 00:16:44, 19 septembrie 2025
- ►
“Da și nu. A trecut ceva vreme de atunci. Am încercat, i-am dat mesaje, dar nu a fost dispus să vorbească. Am scris despre aceasta la momentul respectiv în articolul Răspuns întârziat…”
marți, 14:30:57, 16 septembrie 2025
- ►
“Pr Lavrentie ati luat legatura cu Mihai-Silviu Chirila cu privire la afirmatiile sale ca ati fost infiltrat in randurile nepomenitorilor?”
marți, 14:04:18, 16 septembrie 2025
- ►
la articolul Anticip!:
“Am avut (iar) câteva tatonări pe tema împotrivirii față de actele biometrice. Din păcate, alergăm în jurul aceluiași par „anticip” din 2009 încoace, cu exact funia acelorași fixații (manii?) și îndreptățiri, asemenea unui câine care ajunge să se lege singur. De departe, tabăra cea mai numeroasă pare a fi „scapă cine poate”, o abordare individuală, însoțită adesea de trufii punctuale: eu nu am card, nu am televizor, nu folosesc rețele sociale etc. Fiecare își imaginează metode de tergiversare, intârziere și eludare parțiala, „la chiuvetă”. Imensa majoritate simte că e ceva tare în neregulă cu lațul digital care se strânge în jurul gâtului nostru. Narativa progresistă nu mai este deloc, deloc, convingătoare prin promisiunile și ispitirile proprii, dar continuă să intimideze și să șicaneze prin marșul triumfal al impunității celor care au capturat statul. Noi, credincioșii „anticip” am rămas ultima mizerie socială, paratrăsnetul batjocoririi și ridiculizării. Noi avem multe trepte de urcat pâna să ajungem la categoria de dispreț social arătat așa-zișilor „antivaxxeri”. Aceștia invocă studii, problematizează pe tematici științifice medicale.. este vorba de altă ligă. Mulți aparținem ambelor triburi și simțim că disprețul pentru antivaxxeri este alta specie, este vizibil, este combătut, incriminat. Noi, cei „anticip” înca suntem reduși la binomul CARD=DRAC, practic, abisul analfabetismului funcțional din România. Nu există român care să nu-și fi râs în barbă ori în gura mare de proștii „cu cipurile”, ori care sa nu fi gustat o ironie fină sau o bășcălie groasă pe seama „troglodiților”. Anume pentru noi s-a inventat și colportat această etichetă: „troglodit creștinopat”, cinci trepte mai jos de „taliban ortodox”. Fiecare știre media despre pașapoarte, buletine, carduri de sănătate este astfel redactată încât să circumscrie un vid sociologic, o gaură neagră, să cuprindă un mesaj nescris, nerostit, dar evident adresat proștilor „anticip”. În spatele fiecărui „comunicat oficial” se poate zări rânjetul batjocoritor adesat „troglodiților”: voi nu veți putea accesa servicii medicale gratuite, voi nu veți putea călători, voi nu vă puteți autentifica în eGov.ro, voi nu puteți obține atestatul de domiciliu, voi nu veți figura în sistem, voi nu existați. Deși o țara întreaga râde de 20 de ani de credincioșii „anticip”, numai autoritățile române nu știu de ei, nu îi pomenesc în birocrația legală, nu îi includ în politici publice, deși fiecare comunicat oficial îi evidențiază în contrast, prin tehnica negativului. Nu care cumva să fim recunoscuți, respectați ca oameni ori chiar cetățeni, să facem pui, sa ne înmulțim, să ridicăm ciripitul, sa avem pretenții. Nu, noi nu avem voie să existăm! Din păcate, mulți dintre noi ne-am acceptat această soartă și am ales să nu existăm, să nu avem voce, să nu ne apărăm demnitatea. Dacă această capitulare nu ar avea crunte și cruciale consecințe duhovnicești, nici nu ar fi mare lucru. Dar pe cât de adâncă este ridiculizarea credincioșilor „anticip”, pe atât de mare este miza libertății și demnității omenești. Sunt convins că înțelegeți asta.”
marți, 08:00:02, 26 august 2025
- ►
la articolul Anticip!:
“MAI emite astăzi un comunicat oficial în care arată ca la nivel național nu se mai eliberează CI1997. Singurele documente de identitate ce se eliberează de către Evidența Populației sunt Cartea Electronică de Identitate (CEI) și Cartea de identitate Simplă (CIS). CIS nu reprezintă document de călătorie în UE și nici nu poate fi utilizată pentru accesarea serviciilor publice digitale. De asemenea, MAI a promovat legea de modificare a regimului Pașaportului Simplu Temporar astfel încât acesta nu se eliberează decât în situații excepționale. Documentul de călătorie oficial al statului român este Pașaportul Electronic. În acest moment, credincioșii care au invocat obiecțiuni de conștiință/motive religioase și care au solicitat o alternativă analogică sau excepții administrative (de tipul vamei digitale) încă din anul 2009 nu își mai pot exercita dreptul la liberă circulație în afara țării. Autoritățile române au ales, cu vădită rea-credință, să restrângă drepturile cetățenești și să constrângă birocratic și legislativ posibilitatea exercitării drepturilor constituționale. Soluțiile practice rămase sunt dificile. Ele presupun deplasarea în spațiul Schengen cu acte care nu sunt „document de călătorie” precum CIS, permis de conducere, carduri bancare, legitimații de serviciu și accesarea Pașaportului Simplu Temporar in caz de nevoie, cu mențiunea că MAI a schimbat formatul începând cu luna septembrie, adăugând un element de ancorare digitală constând în cod QR. Pentru cei care sunt împăcați cu codul QR (care nu(!) conține numărul 666, dar care se aliniază logicii antiumane de control automatizat și de reducere a omului la cod/număr) și care vor să călătorească în Serbia, Republica Moldova sau Ucraina, nu rămâne deschisă decât calea judiciară, de lunga durată, prin care să obțină echivalarea obiecțiunilor de conștiință/motive religioase cu o situație excepțională. Celor care nu sunt odihniți sufletește de aceste cvasi-soluții parțiale, nu le rămâne decât să își rezolve chestiunile personale, unde e posibil, prin mandatar cu procură notarială tradusă autorizat. Toți ceilalți care sunt prejudiciați sunt îndemnați să se constituie în asociații civile și în partide politice prin care să militeze pentru redobândirea drepturilor constituționale. Acesta din urmă nu este un sfat gratuit, dat fiind că anularea dreptului la liberă circulație este doar începutul. Autoritățile publice continuă politica intenționată de excluziune a cetățenilor cu convingeri religioase care se împotrivesc controlului digital, edificând un sistem de servicii publice digitale intenționat discriminatoriu și exclusiv. Soluții tehnice există și sunt numeroase: aliasuri de identificare, coduri OTP, vama digitală, entrypoint analogic etc. Există numeroase tehnologii analogice și digitale de substituire a identității digitale și portofelului digital, soluții verificate sau în curs de utilizare. Dar nu există bună-credință a autorităților statului român, dimpotrivă. Există două decenii de neîntreruptă rea-credință, abuz și minciună.”
duminică, 00:31:14, 24 august 2025
- ►
la articolul Iliescu.:
“BOR e ortodoxă doar cu numele. Este ecumenistă. Ce pogorământ să facă??? Chiar credeți ca Bunul Dumnezeu va fi de față? ”
miercuri, 14:54:26, 6 august 2025
- ►
“Nu e bine, e rău. Subordonează unor neînțelegeri bisericești punctuale cetățenia pierdută prin înfrângere în război a statului român a unor cetățeni din afara granițelor. Nu mai gândiți pătimaș aceste chestiuni. Nu sunt de joacă!”
marți, 21:44:06, 5 august 2025
- ►
“Din cuvintele și din faptele Mitr. Longhin eu am dedus ce am scris. Nu am nici o dovadă că ar fi avut informații mai mult decât cele publice. Catalogarea drept rus mi se pare hazardată, fără dovezi. Eu zic că e român ca etnie și manifestare și am chiar numeroase dovezi în sensul acesta. A face proces de intenție că zice altceva când nu e filmat, abia asta mi se pare o atitudine de fraiereală.”
marți, 12:15:36, 5 august 2025
- ►
“Din ce ați spus aici, înțelegem ca Longhin ar fi vorbit în necunostință de cauză. Chiar ne considerați prosti sa credem asta? ”
luni, 19:40:31, 4 august 2025
- ►
“Doar nu o fi fraier sa își dea arama pe față spunând public ce gândește știind ca e filmat. Dacă analizăm faptele, se observă ca apropiații rusului Longhin din România au boicotat mereu BOR-ul și au „mărturisit” ideologiile rusești propagate in Bucovina și Basarabia. Faptele … nu cuvintele calculate și ticluite din înregistrarea lor. ”
luni, 19:36:25, 4 august 2025
- ►
“E bine ca românii de peste Prut au cerut sa se ridice cetățenia rușilor care denigrează poporul și statul și Biserica României.. Vedeți aici ce zice această moldoveană. https://www.facebook.com/share/v/1CYr8V6zY5/ ”
luni, 19:30:20, 4 august 2025
- ►
la articolul Clima ca armă juridică de sufocare a suveranităţii: Avizul CIJ și capcana „dreptului la mediu”:
“Un material video de 12 minute: The Biggest Climate Scam Ever? https://www.youtube.com/watch?v=iWDEawUSyUY În el se face referire la documentarul: NOVA: Secrets of the Forest (2025) https://www.imdb.com/title/tt35932410/ https://www.pbs.org/wgbh/nova/video/secrets-of-the-forest/ https://www.pbs.org/video/secrets-of-the-forest-gijzto/ ”
luni, 00:47:13, 4 august 2025
- ►
la articolul Clima ca armă juridică de sufocare a suveranităţii: Avizul CIJ și capcana „dreptului la mediu”:
“În articolul anterior despre Climă ca armă de sufocare a suveranității am omis o idee evidentă, dar necesar a fi continuu și intenționat adusă în atenție: Mitul crizei climatiste este alimentat de toate statele lumii, de toate organizațiile internaționale și de infrastructura mediatică mainstream globală, fără excepție. Chiar și acele state a căror politică industrială sau de dezvoltare se află în focul presiunii climatiste, așadar sunt vizate și prejudiciate direct și imediat, toate aderă la mitul climatismului. Chiar și acele state ce au experți și oameni de știință de mare reputație, luptători pentru adevăr și integritate științifică, toate aceste state aplică același manual de represiune, descurajare, combatere, discriminare și compromitere. Finalmente, este util de observat că orice literă, virgulă sau cirtă, care diferă de dogma oficială a climatismului, este universal clasificată drept dezinformare și teorie a conspirației. Asta, peste tot, oriunde pe glob, în toate statele, organizațiile și instituțiile.”
duminică, 20:13:14, 3 august 2025
- ►
“Părinte, vă rog recomandați un duhovnic în Iași. Am fetele acolo la facultate. Un preot care să respingă eresul din Creta și să nu fie de acord cu schisma din Ucraina și să nu slujească cu ei. Poate să fie și preot pensionar.”
duminică, 17:21:33, 3 august 2025
- ►
“Azi am fost și m-am spovedit la duhovnic. La sfârșit l-am întrebat despre schisma din Basarabia. Reacția sa a fost de mânie la adresa mea. M-a întrebat dacă sunt român. După căteva contradicții cu el, m-a trimis să mă spovedesc la Moscova. Mi-a spus de URSS și că acolo în Moldova sunt români și cât de răi sunt rușii. Exact linia etnofiletismului. Eu nu m-am lăsat intimidat, explicând că baza ortodoxiei o reprezintă Sf. Canoane și nu românismul sau naționalismul. Și că schisma din Basarabia nu are niciun sens. În capcana aceasta a etnofiletismului au căzut și grecii. Așa încât la final, i-am cerut dezlegare mie și familiei mele să plecăm de la el. De acum trebuie să-mi caut alt duhovnic. Însă m-am întors fericit acasă. Duminică seara i-am trimis mesaj IPS Marchel și l-am întrebat cum să procedez cu duhovnicul meu. Iată răspunsul sfinției sale. „ Vă comunic părerea IPS Arhiepiscop Marchel la întrebarea Dvs; cercetati mai intâi circumstanțele asa-zisei slujiri împreună cu schismaticii din RM, poate a fost această ,„slujire” din nestiință, sau dacă a fost tocmai cu bună știință, dar preotul se caieste, atunci vă puteți călăuzi de el. Doamne, ajută.” Ieri i-am trimis alt mesaj în care l-am întrebat dacă „mitropolitului” Petru Păduraru i s-a ridicat interdicția de a sluji. Iată răspunsul. „ așa zisul mitropolit Petru Păduraru, după legile Bisericii Ortodoxe este episcopul Bisericii Ortodoxe Ruse, caterisit la Hotărârea Sinodului BORu, la data de 5 octombrie 1992, ceea ce înseamnă că, dânsul e lipsit (pe un timp) de dreptul canonic de a săvârși Sf Liturghie, de a hirotoni, de a… săvârși orice altă Sfântă Taina a Bisericii, precum și alte acțiuni cu caracter bisericesc. Caterisirea, pronunțată acum fără puțin 33 de ani în urmă, menționează durata „până la pocăința deplină și îndreptare”, după cum vedeți, nici de pocăință, nici de îndreptare nu putem vorbi. Așa se întâmplă,cu mici excepții, cu toți, care cad din Harul Dumnezeiesc, primindu-L pe care, ei promit cu JURĂMÂNT că vor respecta cu strictețe toate Legile Bisericii mântuitoare. La momentul, 30 07 25, caterisirea lui P. Păduraru nu a fost ridicată. La a mea parere, cel mai înfricoșător… moment constă în apropierea sfârșitului,… mâine — poimâine… ce vom răspunde înaintea Dreptului Judecator, atunci, când dezbinăm Biserica Lui Hristos Cea Sfântă? În cea ce privește condamnarea oficială, nu înțeleg întrebarea d-tale, despre care oficialități vorbesti, Sinodul BORu, care si-a pronunțat verdictul, este cea mai înaltă oficialitate a Bisericii Ruse, sau poate d-ta aștepți expunera, pe marginea acestui litigiu, a o altei oficialități bisericesti, păi o avem, așa zișii preoti din Mitropolia Basarabiei nu sunt primiti la slujbele de la Sf Mormânt, la Sf Munte, dacă numai nu tăinuiesc că sunt dintr-o structură schismatică, … Doamne, ajută.” Cred că lucrurile sunt clare.”
miercuri, 14:12:58, 30 iulie 2025
- ►
“Da, cel mai probabil a rămas oprit de la slujire. Însă, atâta vreme cât rușii conslujesc cu ai noștri, cred că nu există o problemă de netrecut pt duhovnic. Important e să ceri să aibă el o conștiință bisericească, să realizeze toate problemele și să nu fie indiferent sau promotor al ereziilor și schismelor. Dar nu e corect să-i impui asta, să-i ceri socoteală, ci să te orientezi singur ce ai tu de făcut. ”
miercuri, 09:46:47, 30 iulie 2025
- ►
“IPS Marchel este autoritate bisericească în Moldova. Și el spune clar cu subiect și predicat că Petru Păduraru este oprit de la slujire. Dacă era iertat nu ar mai fi spus acest lucru. Că are har, că nu are har, aceasta nu are mare importanță. Petru Păduraru și ceilalți preoți caterisiți și trecuți fără carte canonică la „Mitropolia Basarabiei”, nu mai pot sluji, nu pot hirotoni (care au fost episcopi), etc. Nici ai noștri nu au voie să slujească cu ei. Este foarte simplu. Se aplică Canoanele. Dacă Biserica rusă i-ar lăsa să vină la noi, ce-ar avea de câștigat cei din Moldova. Nimic. Ar avea numai de pierdut. Ce ortodoxie să învețe de la noi? Chiar dacă i-ar lăsa rușii să vină la noi, mai bine nu ar veni. Dacă se mântuiesc în Biserica lor, ce ne mai doare pe noi capul? Doamne ajută!”
marți, 21:38:31, 29 iulie 2025
- ►
“Din ce îmi amintesc, ÎPS Petru a trimis în 1999 Sinodului Rus o scrisoare de pocăință. A fost iertat și i s-ar fi încuviințat trecerea la Patriarhia Română. De asemenea, sunt câteva parohii românești din Ucraina cărora ierarhul locului, aparținând Bisericii Ortodoxe Ucrainene (PM) le-ar fi încuviințat anii trecuți trecerea la Mitropolia Basarabiei, ceea ce este semn de recunoaștere canonică neechivocă. PS Marchel este mai degrabă înverșunat decât drept, chiar când spune adevărul. Aici însă, dacă ÎPS Petru a fost cu adevărat iertat de Sinodul Rus, nu putem vorbi de lipsa harului. Pe de altă parte, înființarea Mitropoliei Basarabiei este necanonică și bazată pe temeiuri istorice false, aparent favorabile românismului, dar neadevărate, deci otrăvitoare. BORu nu a rupt comuniunea cu BOR, deși putea sa o facă justificat, probabil înțelegând dreptatea omenească, etnică, pe care noi o avem. Este posibil să fi ținut cont și de răul suferit din partea rușilor în istoria secolelor trecute, rău pe care ei îl recunosc. Dar modul insolent și neortodox în care noi condamnăm pe BORu ca fiind „cotropitoare” și necanonică, iar preoții și ierarhii Mitropoliei Chișinăului ruși ucigași străini de ortodoxie, ne compromite grav. Așadar, pentru mine, nu este o problemă de existență sau nu a harului, ci eu nu aș participa la slujbele celor ce țin de Mitropolia Basarabiei din pricina neadevărului și obrăzniciei cu care apără acest neadevăr. Apoi, e drept că putem găsi și la ruși abuz și obrăznicie. Însă atât timp cât Patriarhiile sunt încă în comuniune, neînțelegerile se pot îndrepta. De aici, de jos, nădejdea idealistă a mea este desființarea Mitropoliei Basarabiei de către BOR cu scrisoare de iertare adresată Sinodului Rus. Apoi, nădăjduiesc la iertarea și reprimirea înapoi în Mitropolia Chișinăului a preoților care au trecut necanonic la Mitropolia Basarabiei, după ce aceștia își vor fi recunoscut în scris greșeala și vor fi cerut reprimirea. Finalmente, nădăjduiesc la trecerea Mitropoliei Chișinăului și întregii Moldove în componența BOR, cu încredințarea și încuviințarea frățească a BORu. Voia Domnului.”
marți, 20:57:11, 29 iulie 2025
- ►
“Petru Păduraru este OPRIT de la cele sfinte. Video de acum un an. Persoanele hirotonite în cadrul „Mitropoliei Basarabiei” nu sunt preoți”
marți, 19:58:54, 29 iulie 2025
- ►
“Doamne, ajută! Nu există un impediment expres. Chiar dacă a slujit cu preoți schismatici, până la o condamnare oficială, nu este obligatorie oprirea comuniunii cu el. În ce privește natura efectivă a schismei, nu m-am documentat temeinic despre situația din Basarabia. Din ce-mi amintesc, rușii l-au scos și pe Mitr. Petru de sub oprirea de la slujbă, dar nu sunt sigur. El ar fi singurul problematic, restul episcopilor de acolo fiind hirotoniți valid. Spre deosebire de schisma din Ucraina, unde ierarhia lor este sub excomunicare și orice conslujire este interzisă expres, aici lucrurile sunt puțin mai ușoare, dar tot nerezolvate. Chiar și cei care slujesc cu schismatici ucraineni nu sunt anatematizați automat. Deci nu văd impedimente canonice, doar la nivel dihovnicesc să existe siguranța unei povățuiri corecte.”
marți, 15:58:48, 29 iulie 2025
- ►
“Prea cucernice părinte Lavrentie, doresc să vă pun unrmătoarea întrebare:Sunt din Suceava și am duhovnic la M-rea Sf. Ioan de la Suceava. Nu sunt preot. Dacă părintele meu duhovnic a slujit cu schismatici din Basarabia, mă mai pot spovedi la el? De vreo lună, s-a făcut slujbă „mare„ acolo la mănăstire împreună cu schismatici din Basarabia. Văd că acum fac slujbe și activități peste tot cu acești schismatici, așa încât nu mai știi care au slujit sau nu au slujit cu ei. Îi amestecă pe toți. Aproape că nu te poți feri de ei. Doresc de la Preasfinția voastră un răspuns, eu, nevrednicul. Mulțumesc foarte mult,”
marți, 09:31:42, 29 iulie 2025
- ►
“Părinte Eftimie, când mai aveţi ocazia, întrebaţi pe părintele Turtureanu dacă a existat un vot al locuitorilor din sat cu privire la trecerea sau nu la mitropolia basarabiei? Care a fost rezultatul? Întrebaţi de ce nu a încercat să ţină acest vot şi sfat lămuritor înainte de a decide cu apropiaţii săi schimbarea/ plecarea la mitropolia basarabiei? Cine ţine astăzi slujbele la biserica din sat? Finalmente, vi se pare în regulă să vorbiţi despre „politicieni” proruşi acolo unde a lucrat de fapt protopopul locului împreună cu oamenii care au rămas fideli Mitropoliei Chişinăului? Este firesc să reduceţi întreaga reacţie a oamenilor din sat la ideea de prorusism şi ilanşor? Prin analogie, vi s-ar părea just ca toţi cei care votează PSD, într-un anumit sat din România, să fie numiţi „ruşi”? Nu vi se pare evident că sminteala pe care o facem peste Prut cu această tactică de expansiune în forţă şi prin politica faptului împlinit nu are cum vindeca şi zidi nimic durabil?”
luni, 10:31:10, 28 iulie 2025
- ►
“Părinte, în înregistrare se vede cum IPS Longhin îndemna să nu se facă rupere de ierarhie, ci doar mărturisire. Chiar a făcut o remarcă, la un moment dat, că bine că mai vorbește cineva de bine pe ierarhi. În culise nu a spus nimic diferit de asta de atunci încoace. Există și predici în care critică pe Sava Lavriotul și pe mulți nepomenitori că ajung să facă răul mai mare decât Sinodul din Creta. Roadele sunt că nepomenitorii extremiști nu au mai pășit pe la Bănceni. Nu ai cum să vii la o întrunire despre nepomenire și să tragi concluzia că Mitropolitul nu iubește pe români pt că vorbește doar de subiectul propus. Nu știu eu detaliile cu etnicii pe care voiați să-i ajutați. Am punctat anumite lucruri din care se vede limpede că cel ce face scandal ești sfinția ta. E posibil să ai dreptate cu ce a fost la Crinăuți, nu cunosc bine, dar exagerezi în privința spuselor Mitr. Longhin și a implicațiilor cu nepomenitorii. Nu am scris că ați fi infiltrat, ci că, retrospectiv, ați avut o atitudine dubioasă atunci, care dă de gândit că ați venit pentru alte scopuri. În acest sens infiltrat. Nu aveți replici la subiect, ci doar puse pe arțag și provocare și nu-mi place atitudinea asta, de a devia mereu spre scandal. Doar n-ai vrea acum să ridic și problema pr. Ciprian, cu care nu sunt de aceeași baricadă la modul sugerat. Procedând așa, cu acuzații gârlă, e posibil să spuneți și adevăruri, dar pe mine nu mă convingeți nimic pt că văd clar, în anumite aspecte pe care le știu, că faceți dezinformări nerușinate și nu sunteți credibil. Nu am de gând să intru în jocul acesta al provocării. Impresia mea este că IPS Longhin a lăudat ce s-a întâmplat în Basarabia fără să știe detalii de la fața locului și având o părere generală asupra situației. Asta se deduce clar din spusele de la predică. Dacă era mai informat sau nu sau a avut alte intenții, eu nu am de unde să știu. Înțeleg că unii îl pot bănui de rău, dar eu nu pot face procese de intenție și doar sunt dezgustat de restul minciunilor care i se pun în cârcă (îndeosebi legat de nepomenitori).”
luni, 09:34:03, 28 iulie 2025
- ►
“Preotul român a fost scos afara de politicienii partidelor proruse din Moldova. Pe acești politicieni, PS Longhin ii felicita pentru fapta lor „eroică”… Detalii aici, în filmările de la fața locului. https://youtu.be/avX5i27mPlg?si=ohf6Yz9nZcimtlFH”
duminică, 19:29:59, 27 iulie 2025
- ►
“Iată ce duh de dragoste are mentorul nepomenitorilor din România. https://www.facebook.com/share/v/1GX87Ch7Ra/ Deja știu răspunsul vostru…Dar e bine sa fim sinceri, nu sa ne fofilam după cuvinte frumoase…”
duminică, 19:26:24, 27 iulie 2025
- ►
“Nu ai dovedit nimic. Ai confirmat prezenta mea acolo. Îți mulțumesc pentru asta. Ai arătat o înregistrare făcută în public, dar nu ai arătat discuțiile din culise. Pomul după roade se cunoaște. Toți nepomenitorii care au fost la Bănceni au dus o propagandă de insulare a ierarhiei BOR. Nu s-au rezumat la discuții teologice, au și recurs la cuvinte jignitoare și calomnii. Toți aveau același text, puțin diferit unul de altul, dar în principiu același. Același duh de instigare și scandal. Centrul lor era la Bănceni, toate raportările se făceau către Bănceni etc… Pana la prezenta mea acolo (pe care ai confirmat-o) am sperat în o lupta dreapta și corectă împotriva ereziei din Creta. Nesinceritatea mitropolitului Longhin m-a făcut sa îmi dau seama ca totul e cu substrat politic și un scop ascun în spatele atitudinii sale. Atumci mi-am dat seama că nu iubește românii, când a refuzat elegant sa susțină o parohie românească din Ucraina, o parohie săracă. Văzând ca era preocupat doar de subiectul opririi pomenirea în România, m-am decis sa nu întru în acest joc care ascunde în spate alte interese. Asa cum ai menționat, i-am povestit și de Paicu și de alții care se îndreptau spre schisma, dar PS Longhin a tinut-o pe a lui în continuare insistând la oprirea pomenirii. Ce duh aveau protejații (nepomenitori) mitropolitului Longhin in Romania? Duh de scandal și subminare. Exact ce a făcut însuși PS Longhin in predicile sale când se adresa BOR-ului… Sunt multe de spus. Toate la timpul lor… P. S. Apropoos… Eram un „infiltrat”? Al cui „infiltrat”? Hai sa fim serioși… Doar știi bine care era situația atunci. Acum recurgi la aceleași metode diversioniste ca prietenul tău Ciprian Mega de la Oradea. Doar sunteți de aceeași baricada. Nu?”
duminică, 19:22:43, 27 iulie 2025
- ►
“O mărturie impresionantă a preotului din Basarabia blamat si calomniat de către PS Longhin. https://www.youtube.com/watch?v=zRF_yUwPURw”
duminică, 19:03:07, 27 iulie 2025
- ►
“ce parere aveti despre planuita debarcare a ips petru in favoare ps veniamin?”
joi, 21:22:21, 24 iulie 2025
- ►
“Eu am reacționat la niște minciuni afirmate de Sfinția Ta legate de Mitr. Longhin. Cea mai mare, dovedită, este că ar fi instigat pe cei prezenți la Sinaxa de la Bănceni împotriva ierarhilor români, pe când adevărul este chiar invers. Dar poate că refuzul de a sluji atunci la Liturghie nu a fost pentru că erați obosit, ci pentru că nu voiați să aveți comuniune nici atunci și erați infiltrat de pe vremea aceea. În ecuația din Basarabia, puneți corect în context vorbele lui și veți vedea că nu a afirmat nimic nepotrivit. El nu critică Patriarhia Română în corpore, ci înființarea Mitropoliei Basarabiei peste cea existentă a Chișinăului într-o țară, adică stat diferit de România. Nu e vorba de etnie diferită, ci de organizare statală. Și trebuie să recunoaștem că au fost forțate canoanele bisericești. Părinte, înțeleg zelul pentru românism, dar nu șade bine să fie în contra rânduielilor bisericești.”
miercuri, 15:38:15, 23 iulie 2025
- ►
la articolul Arestare preventivă pentru uciderea unui animal:
“Deşi au fost numeroase alte ocazii de a completa acest articol de la ultima sa actualizare, am evitat să insist pe acest subiect ale cărui premise rămân neschimbate. Semnalez o nouă ştire despre un bărbat reţinut pentru 24 de ore şi apoi plasat sub control judiciar pentru 60 de zile pentru lovirea unui câine cu o rangă. Lovirea a survenit în timp ce îşi apăra animalul de companie, un câine de talie mică, ce fusese atacat de câinele lovit. Probabil că organul judiciar a constatat o depăşire a legitimei apărări. Stirea este preluată de pe situl Libertatea.ro care o formulează într-un cadru propagandistic, enumerând sancţiunile deosebit de severe care se dispun cu privire la relele tratamente aplicate animalelor. Aceste sancţiuni nu se rezumă doar la componenta materială, prin cuantum al amenzilor deosebit de mari, ci şi prin instituirea unor pedepse privative de liberate pe durate semnificative, de până la 7 ani. Reamintesc faptul că societatea noastră este martora producerii unui curent jurisprudenţial în domeniul măsurilor preventive care subordonează dreptul la libertate a persoanei umane faţă de dreptul la viaţă şi la sănătate a animalelor, pe care le include prin doctrină şi prin marja de protecţie în categoria persoanelor (non-umane), viziune contrară antropologiei creştine. Aceste ştiri sunt relevante întrucât instrumentarea strategică a unor instituţii judiciare, care la prima vedere par rezonabile şi adecvate, conduce la preschimbări axiologice de fond, de profunzime. Aceste transformări în ierarhia valorilor, unde consecinţele asupra vieţii şi viitorului oamenilor operează decisiv, sunt motivate de deziderate totuşi străine de intenţia afirmată a legiuitorului de a apăra împotriva uciderii sau schingiuirii animalelor şi pot fi traduse ca acte explicite de limitare a autonomiei persoanelor şi de declasare valorică omului în ansamblul creaţiei. Similar modului în care familia tradiţională este redusă propagandistic la ideea patriarhatului violent şi abuziv cu femeia, viaţa ţărănească şi creşterea tradiţională a animalelor a fost reconfigurată şi condiţionată de standarde de îngrijire care sunt străine de experienţa milenară a traiului ţărănesc autonom/autarhic, sub pretextul pedepsirii violenţelor extreme sau sadice faţă de animale, inflamate mediatic. Dacă anterior pedepsirea uciderii sau a vătămării animalelor era cauzată prin aplicarea dispoziţiilor care protejează dreptul la proprietate al oamenilor asupra animalelor sau sub pretextul protejării bunelor moravuri, astăzi sancţionarea acestor fapte se realizează pe baza unor drepturi ale animalelor (ale tuturor animalelor), drepturi care sunt impuse populaţiei printr-un aparat birocratic şi coercitiv disproporţionat, nedezbătut. Cadrul legislativ în vigoare conferă Puterii un pretext legal amplu şi cuprinzător de a interveni în detaliul vieţii ţărăneşti, de a supraveghea şi pedepsi drastic orice abatere de la un model modernizat de creştere şi îngrijire a animalelor. În raport de limitele de pedeapsă, orice apel la 112, indiferent de gravitatea sesizării, poate conduce la descinderi poliţieneşti care vulnerabilizează grav structura drepturilor cetăţeneşti şi garanţiile constituţionale. Discuţia nu este nici pe de parte una neimportantă! Curentul naţionalist trebuie să propună adecvarea legislaţiei la măsura protejării libertăţii şi autonomiei umane, prin statuarea explicită a prevalenţei libertăţii omului faţă de dreptul la viaţă sau la bună-îngrijire a animalelor. Instituţia bunelor moravuri trebuie astfel reafirmată şi operaţionalizată legislativ nu doar în privinţa conduitei faţă de animale, ci şi în alte privinţe, inclusiv cele care vizează sexualitatea, publicitatea, adunările publice şamd.”
miercuri, 11:49:23, 23 iulie 2025
- ►
“Am folosit același ton și același limbaj pe care mitropolitul Longhin îl folosea când ataca Biserica României. În curând voi venii cu detalii și cu demontarea celor din acest articol. Ma asteptam ca nepomenitorii sa-si apere „invățăorul”… ”
marți, 18:54:34, 22 iulie 2025
- ►
la articolul De ce este Cezar Avrămuţă un autentic Deţinut Politic?:
“https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=400000000659950&id_inst=3#%C5%9Eedin%C5%A3e Respinge contestația. Cezar rămâne în arest pentru următoarele 30 de zile, până la viitoarea verificare a măsurii preventive în cameră preliminară. Fiind acuzat de Evadare, șansele să fie eliberat sunt minime spre nule. Spun asta în logica nedreaptă a persecuției judiciare la care Cezar este supus în calitate de Deținut politic. În același timp, pentru a rezista fizic la solicitările fizice presupuse de participarea la termenul de judecată, în a 20-a zi de Greva foamei, Cezar a mâncat un iaurt, fără a menționa dacă a decis să încheie sau nu greva. Fiind încarcerat, Greva foamei este strict procedurată, Cezar fiind plasat în izolare, fără niciun acces la alimente, ieșirea din grevă fiind necesar a se consemna formal, în proces-verbal. Cunoaștem că Penitenciarul Rahova a supravegheat și întocmit rapoarte către Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) și Avocatul Poporului; astăzi a fost realizată și o inspecție parlamentară din partea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor. https://t.me/theodosieblog/1203 Deocamdată nu există recunoaștere formală a statutului de Deținut politic, toate instituțiile, autoritățile și instanțele tratându-l ca Deținut de drept comun. Cezar continuă să invoce, denunțe și condamne caracterul politic al persecuției sale.”
joi, 21:27:45, 17 iulie 2025
- ►
la articolul De ce este Cezar Avrămuţă un autentic Deţinut Politic?:
“Lupta contratimp pentru viaţa lui Cezar Avrămuţă În 16.07, intrăm în cea de-a 18 zi de Greva Foamei de când Cezar Avrămuţă denunţă persecuţia politică la care este supus şi de când îşi afirmă calitatea de Deţinut Politic. Până în acest moment Cezar a reuşit să depăşească tertipurile folosite de obicei de administraţia penitenciarelor pentru a frânge voinţa deţinuţilor care se încăpăţânează să rămână în Refuz de hrană după pragul de 5 zile. Spre deosebire de Greva Foamei pe care cineva o realizează în libertate, care presupune hidratare, asigurarea vitaminelor şi electroliţilor, Refuzul de hrană din penitenciar este procedurat în aşa fel încât povara fiziologică, stresul fizic să fie maxim, iar presiunea psihică realizată prin tratarea cu indiferenţă, prin impasibilitate, prin ameninţări subtile sau explicite, prin perturbarea somnului sub pretexte medicale şi prin specularea disperării vădite a apropiaţilor, să fie zdrobitoare. Lui Cezar Avrămuţă i s-a refuzat contactul cu familia, i s-a limitat dreptul la corespondenţă, a fost plasat în izolare, fără ieşire la aer, a fost ameninţat cu un regim sever de executare a restului de pedeapsă şi i-a fost refuzat, în zilele 12-13 ale Grevei, accesul la apă potabilă. Apropiaţii se zbat se obţină audienţe, răspunsuri la petiţii, intervenţia organelor sau instituţiilor de resort. Dar, regimul oligarhic ce s-a înstăpânit peste noi are răbdare. Aşteaptă ca duritatea formei de protest la care Cezar s-a angajat să îl frângă psihic şi fizic şi acesta să cedeze. Apoi, aşteaptă ca protestul lui Cezar să îşi consume energia mediatică, să se stingă sau să fie acoperit de vacarmul mediatic al zilei. Puterea aşteaptă impasibilă ca atenţia publică să se diminueze iar indignarea să se stingă. Regimul urmăreşte să îşi câştige legitimitatea şi să-şi valideze autoritatea prin stratageme de comunicare publică, de guvernare prin şoc şi traumatizare la adăpostul unui joc cinic de mimare a responsabilităţii, a solidarităţii sau chiar a patriotismului. Anularea alegerilor, nervul Loviturii de stat din decembrie, este justificată stângaci sau după caz, mincinos, din nou, în şedinţe CSAT sau de un minciuno-preşedinte care, astăzi, se preface că ţine partea „legionarilor”. Naţionaliştii sunt împinşi spre o polemică de rang secundar despre tehnica legislativă sau despre istorie, uitând că persecuţia este în toi şi că unul din simbolurile fanion le-a fost încarcerat şi adus în pragul morţii. În acelaşi timp, Franţa, noul reprezentant al stăpânirii, şi-a marcat şi funcţia de preşedinte CCR după cea de Preşedinte a ţării, şi se pregăteşte să ocupe vârful unuia dintre cele două servicii secrete principale ale ţării. Toate acestea pe fondul unui campanii făţarnice de afirmare şi promovare a valorilor democratice prin parlamentarism ritualic, prin asumare de răspundere şi prin jocul votului pentru moţiuni de cenzură. Întregul turbion de subiecte şi distrageri a atenţiei au menirea de a ne dirija spre locurile noastre, unde să stăm liniştiţi, receptivi, recunoscători şi admiratori ai înţelepciunii conducătorilor noştri. Să fim solidari, să suferim împreună, şi „să trecem uniţi” prin aceste încercări. Prosteala şi infantilizarea ce ni se impun în scopul normalizării politice sunt revoltătoare! Dar efortul acestora este în van cât timp, izolat undeva într-o celulă de la Penitenciarul Rahova, unul dintre cei mai buni români le acuză falsitatea, minciuna, ilegitimitatea: au minţit şi au anulat alegeri, au cenzurat, intimidat şi indus panică în electorat, au interzis candidaturi, au schimonosit procedura judiciară, au compromis integritatea procesului electoral. Aceştia, care se pretind buni şi drepţi, au furat alegerile şi s-au cocoţat pe locuri care nu le aparţin. Cezar Avrămuţă refuză să trăiască împăcat în realitatea mincinoasă ce ni se impune. Apelurile şi rugăminţile noastre către Stegar să renunţe la Greva Foamei nu sunt primite cât timp sunt emise din interiorul minciunii de stat. Nu putem fi credibili în faţa cuiva care a ajuns în pragul morţii dacă facem apologia compromisului de moment: c-o fi Nicuşor „de-al nostru”, c-o fi Bolojan „om de sacrificiu”, că suveraniştii vor ajunge curând la putere sau că sunt sondaţi cu marje electorale majoritare; că nuş ce altă victorie este aproape. Lupta contra timp pentru salvarea vieţii lui Cezar Avrămuţă presupune ca noi să abandonăm aceste iluzii şi să ne extragem din minciuna regimului politic oficial. Lupta pentru salvarea lui Cezar se dă în dreptul conştiinţei fiecăruia şi presupune o ruptură aproape anarhică de loialitatea faţă de stat şi faţă de regim. Presupune şi din partea noastră, metaforic ori ba, o tăiere a brăţării electronice de supraveghere. Doar aşa, Cezar ar găsi speranţă şi ar avea printre ce oameni sufleteşte-sănătoşi să se întoarcă, să nădăjduiască, să construiască. Altfel, apelurile noastre sună fals, rece, murdar, compromiţător. Salvarea lui Cezar nu poate veni decât în contextul unei reveniri în fire care să ne convingă mai întâi pe noi înşine şi abia apoi pe el. Dar, trebuie să recunoaştem şi faptul că nu sunt deloc puţini cei care speră să îl vadă pe Cezar înfrânt, că-şi primeşte şi acceptă condiţia mincinoasă de deţinut de drept comun, tuns şi fără barbă, mâncându-şi recunoscător porţia alimentară din gamela penitenciară, regretându-şi fapta, condamnându-şi poporul. Eu însumi sunt măcinat de aceste gânduri: la ce bun, „smereşte-te” frate, salvează-ţi viaţa, fii realist, să nădăjduim la vremuri mai bune! Cu alte cuvinte, revino printre noi (cei înfrânţi), chiar închis fiind. Dar, ceea ce cred că ni se cere este să mergem noi către el, nu să-l ademenim pe el în robia şi neputinţa noastră. Doar aşa, l-am salva şi pe el de la moarte şi pe noi de la ne-viaţă. Iertaţi-mă! https://t.me/theodosieblog/1198”
miercuri, 10:06:48, 16 iulie 2025
- ►
“A venit timpul sa nu mai tacem si asa mici cum suntem cu mica noastra cunoastere sa spunem adevarul!Dupa ce ca nu se ocupa de catehizarea si raspindirea cu adevarat a invataturilor pe care ni le-au lasat Domnul, Preasfintii Parinti si multi altii, mai au si doua oficioase de care se folosesc in niciun caz sa contrabalanseze nelucrarea lor, ci din contra, sa contrafaca sau sa rau interpreteze adevarata invatatura crestina…(ma refer la acest ziar Lumina si la postul tv Trinitas)…din pacate ei sunt prea ocupati cu alegatura pentru parale, afaceri, respectarea si slujirea politrucilor, oferirea birurilor din parohii pentru Patriarhie care e stat in stat si cu oameni de neatins sau controlat da…..sa tot depuna/depunem si sa primeasca la nesfirsit donatii „in contul Catredralei Neamului-nu pentru altceva”… in curind ei nu se vor mai putea deosebi de cei care sunt acum la putere….ceva de neimaginat, dar adevarat, dovada sunt si rangurile de stat si echivalarea retributiilor lor care sunt aliniate in rind cu cei din cercul guvernamental…(adica ranguri ecvhivalente pecuniar cu ale secretarilor de stat si ministrilor)….toti aliniati incet- incet sau mai bine zis ceva mai subtil sa pregateasca instalarea cea pe nu o asteptam si care sa nu fie, asa sa ne ajute Dumnezeu!”
sâmbătă, 16:41:08, 5 iulie 2025
- ►
la articolul Note de lectură despre lucrarea Ocultei:
“Vă mulţumesc pentru aceste Note de lectură. Întrebare: În secţiunea „Dezvăluirile intenţionate: o fază planificată a dominației” apar: 1. Ce este „revelația metodei”? apoi: 3. Literatura ocultă: de la secrete inițiatice la best-seller Lipseşte cumva punctul 2?”
joi, 21:43:56, 19 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Biserica Ortodoxă Română – Cvasi-Unitate militară Parlamentul a adoptat astăzi, cu amendamente neesențiale, proiectul de modificare a Legii Cultelor prin care se reafirmă pedepsirea cu închisoarea a preoților care, între altele, nu recunosc caterisirile dispuse cu încălcarea canonului 15 I-II Constantinopol și care își continuă slujirea. Modificarea Legii Cultelor ignoră ostentativ jurisprudența CEDO care protejează pe clericii care sunt sprijiniți de credincioși și ignoră și jurisprudența instanțelor românești care au aplicat normele CEDO incidente. Legea nouă ignoră aceste împrejurări cunoscute și sancționează cu privarea de libertate pe orice cleric caterisit, inclusiv a celor „concediați” abuziv, nedrept, necanonic. Prin modalitatea de incriminare aleasă, Ierarhia își vede redeschisă calea șicanărilor preoților mărturisitori care nu își pierd doar locul de muncă și venitul, dar pot fi evacuați din biserică și din casa parohială împotriva voinței credincioșilor, își pierd cercul social și rețelele de sprijin, dar pot fi și aruncați în închisoare printr-o simplă formalitate consistorială, inatacabilă în justiție. Puterea unui episcop este astăzi neegalată. Nici încălcarea unui decret prezidențial, nici a Hotărârilor de Guvern sau a Ordinelor miniștrilor nu te pot arunca direct în închisoare, ci acestea pot fi atacate în contencios administrativ. Dar nu decizia de caterisire necanonică! @theodosieblog Episcopul are astăzi coerciția judiciar-penală la dispoziție cum nu o are nimeni altcineva în România, nici măcar Președintele. Cu adevărat, „stăpânul” nostru! Legea a fost adoptată cu sprijinul și acordul Patriarhiei Române care (re)primește instrumentul transformării ascultării în comandă și în ordin pe unitate. Verticala puterii și disciplinarea „subordonaților” cunoaște standarde de neatins nici măcar în unitățile militare. Putere absolută, arbitrariu desăvârșit, liniște mormântală. Preoții mărturisitori vor trebui să ia aminte la aceste modificări și să se pregătească împotriva riscului de reluarea șicanelor judiciare. @theodosieblog Preoții care rămân tăcuți trebuie înțeleși și ajutați deoarece nicio altă funcție sau profesie, din sectorul privat sau din cel public, nu este atât de vulnerabilă la abuzul superiorului, abuz pe care legea îl consacră ca inatacabil și îl permite în forma sa cea mai distructivă pentru întreaga familie a preotului țintă: concediere + evacuare + închisoare. Efectele acestei legi vor afecta negativ viața Bisericii pe termen lung. Legea trebuie abrogată. PS. Sub sintagma „alte funcții clericale” pot fi condamnați și eventuali episcopi ce s-ar putea găsi în situația de a fi caterisiți și care nu ar accepta această decizie. Chiar Arhiepiscopi. În fața scandalurilor recente, acesta este modul în care crede statul că își ferește Biserica de tulburare și schismă. https://t.me/theodosieblog/1123”
joi, 19:35:04, 19 iunie 2025
- ►
la articolul Dreptul de a fi amuţit: Colonizarea libertății de expresie în numele toleranței seculariste:
“Domnule Vlad, Scrieti niste articole reusite si foarte inteleptitoare…insa va relatez un caz ca sa realizati ca exista din pacate multi…increzatori in minciunile susurate de posturile TV platite sa spuna „ce vrea sistemul”…va marturisesc aceasta situatie ca sa realizati cu cine avem de-a face…..(f pe scurt ca e aproape irelevant exemplul dat de mine)…anume ca din gura multor persoane de care ma atasasem „mi-au auzit urechile cum ca bine ca iesit Nicusor si nu Simion sau Georgescu ca inchideau granitele, ne scoteau din UE, din Nato….plecau multinationalele de la noi ”….si completez eu din univers….adica cu increzatorii astia in minciunile astea idioate cum sa facem sa ii trezim la realitate ca suntem constienti ca nu ne trezim toti in acelasi timp?”
vineri, 04:04:54, 13 iunie 2025
- ►
la articolul Dreptul de a fi amuţit: Colonizarea libertății de expresie în numele toleranței seculariste:
“Consider necesară adăugarea rezumatului distinct pentru cartea Hate Speech întrucât am presimţirea că infracţiunea de instigare la ură va face carieră în anii ce vin. Aceasta este folosită nu doar pentru a reprima pe credincioşii ortodocşi ci pentru a filtra spaţiul public de elementele nealiniate ideologic. Hate speech conjugat cu fake news reprezintă un mecanism de amuţire socială pe scară largă, o veritabilă armă a războiului cognitiv ce se poartă împotriva noastră. Această armă produce efecte nu doar prin acţionarea sa directă, ci transformă spaţiul public într-un câmp minat în care abordarea anumitor problematici expune şi vulnerabilizează semnificativ. Acest pericol indirect, dar actual şi prezent, reduce drastic spaţiul libertăţilor individuale şi colective. Acesta este motivul pentru care consider că un rezumat ultra condensat al cărţii poate fi un bun ajutor de clarificare conceptual-doctrinară: SECȚIUNEA I – Geneza unui concept armat: Cum s-a născut ideea de „discurs al urii” în modernitatea liberală „Discursul urii” nu este un fapt natural, ci o ficțiune politică. Nu a existat dintotdeauna. A fost inventat. Și a fost înzestrat cu puterea de a condamna idei, nu doar fapte.” Modernitatea liberală se pretinde apărătoarea libertății de exprimare. Dar chiar din inima sa a fost plămădită o armă a tăcerii: noțiunea de „hate speech”. O noțiune care a crescut din frica de adevăr, din trauma istorică și din voința de a controla ceea ce poate fi spus. Termenul „hate speech” a fost consacrat în a doua jumătate a secolului XX, dar rădăcinile sale trebuie căutate în două crize majore: Holocaustul și segregarea rasială din SUA. Aceste două răni istorice au devenit izvoare de legitimitate pentru o nouă paradigmă juridică și morală: aceea în care libertatea de exprimare trebuie restrânsă pentru a preveni răul. Dar în această logică, cuvântul devine complice la crimă. Și astfel începe un proces lent și insidios de redefinire a discursului public. 1. O confuzie programată: ură, ofensă, incitare Carlson identifică o sursă majoră de abuz: confuzia între ură, ofensă și incitare la violență. În timp ce incitarea directă la omor a fost întotdeauna interzisă, noul regim juridic a început să penalizeze atitudinile, opiniile, convingerile. Nu mai era nevoie să îndemni la crimă – era de ajuns să contrazici dogmele dominante pentru a fi acuzat de ură. Această confuzie nu este întâmplătoare. Este strategică. Ea oferă elasticitate legii, permitând autorităților și platformelor să incrimineze după bunul plac. Discursul devine delict atunci când contrazice hegemonia ideologică. 2. Două traume, o singură soluție greșită: tăcerea După Holocaust, Europa a simțit nevoia de expiere. După segregare, America a vrut să repare. În ambele cazuri, s-a ales o soluție falsă: cenzurarea vorbelor, nu reformarea inimilor. Carlson arată cum lecția acestor traume a fost interpretată ideologic: dacă discursul rasist sau antisemit a precedat crimele, înseamnă că orice discurs controversat poate duce la crimă. Această presupunere a devenit dogmă politică. Iar dogmele politice nasc legi. 3. Cazul Skokie: libertatea de a urî vs libertatea de a spune În anii 1970, American Civil Liberties Union a apărat dreptul neonaziștilor de a defila într-un oraș locuit de supraviețuitori ai Holocaustului – Skokie, Illinois. Carlson examinează cazul în detaliu. Ce părea o aberație juridică a fost, de fapt, ultima tresărire a liberalismului clasic: ideea că libertatea de exprimare trebuie apărată chiar și (sau mai ales) atunci când este abuzivă, josnică, respingătoare. Dar acest moment a fost ultima suflare. Începând cu anii 1980–1990, valul progresist a împins societatea spre o paradigmă nouă: libertatea de exprimare nu mai este valoare supremă, ci una relativă, subordonată ideii de siguranță psihologică. 4. Europa – laboratorul ideologic al interzicerii În Europa Occidentală, sub umbrela Curții Europene a Drepturilor Omului, s-au stabilit precedente juridice care prioritizează „demnitatea” și „toleranța” în fața libertății de exprimare. Ce sună generos este, în realitate, o revoluție tăcută: dreptul de a nu fi ofensat a înlocuit dreptul de a spune adevărul. Această schimbare a fost justificată prin ideea că democrația însăși e fragilă și are nevoie de protecție împotriva vorbelor „toxice.” Dar această protecție nu e simetrică. Ea se aplică doar minorităților agreate ideologic, nu și creștinilor, tradiționaliștilor sau celor cu valori morale ferme. 5. De la justiție la pedagogie socială Carlson subliniază o mutație profundă: legile contra „hate speech” nu mai sunt doar un mecanism juridic. Ele devin instrumente educaționale. Statul și platformele își asumă rolul de pedagogi morali. Iar cetățeanul este redus la un copil ușor de traumatizat, care trebuie protejat de cuvintele prea dure, prea reale, prea verticale. Această infantilizare a conștiinței publice duce la un climat de rușine și frică. Frica de a greși, frica de a deranja, frica de a spune. 6. Vocabularul ca gard de sârmă Termeni precum „hate”, „harm”, „inclusivitate”, „safety” devin instrumente retorice ale cenzurii. Ei nu sunt definiți clar, dar tocmai această ambiguitate le dă putere. O propoziție poate fi „periculoasă” dacă cineva o percepe ca atare. Carlson denunță această logică a emoției ca tribunal. Nu mai contează intenția, adevărul, coerența. Contează reacția – subiectivă, volatilă, teatralizată. Iar aceasta devine baza condamnării. 7. De la societate liberă la societate tutelată Această secțiune a cărții construiește o idee-cheie: secolul XXI nu mai are încredere în om. De aceea, omul trebuie supravegheat. Gândirea trebuie ghidată. Cuvântul trebuie verificat. Discuția trebuie moderată. Carlson numește această tendință „surveillance liberalism.” Este, de fapt, sfârșitul liberalismului clasic. Și începutul unui regim în care libertatea este tolerată doar dacă se conformează. 8. Discursul „toxic” ca pretext pentru reeducare De la campusuri universitare la instituții internaționale, ideea de „toxic speech” este noul stigmat. Nu e nevoie să spui ceva violent. E suficient să spui ceva care contrazice „normele.” Normele sunt fluturele care se schimbă în fiecare anotimp. Dar ele sunt stabilite de o clasă ideologică – clasa morală autoproclamată. 9. Cui i se permite ura? Carlson observă un dublu standard flagrant: unele forme de ură sunt tolerate, altele sunt aspru condamnate. A urî religia creștină este permis. A ironiza tradițiile naționale este acceptabil. A batjocori simbolurile credinței e considerat „satiră.” Dar a critica ideologia de gen, avortul sau secularismul radical – devine „discurs al urii.” Este o justiție cu două fețe. 10. Întrebarea care rămâne La finalul acestei prime secțiuni, întrebarea e limpede: dacă nu avem voie să spunem ceea ce credem, ce înseamnă libertatea? Dacă orice cuvânt poate fi redefinit ca „discurs al urii”, atunci tăcerea este singura opțiune sigură. Dar tăcerea nu e neutralitate. Este capitulare. SECȚIUNEA II – Tehnologiile cenzurii: Mass-media, internetul și algoritmii drept justițiari morali Libertatea de exprimare a fost vândută algoritmilor. Nu ca troc, ci ca răscumpărare. Promisiunea internetului – o agora pentru toți – s-a transformat într-un laborator de selecție ideologică. Nu mai vorbim de cenzură în sensul clasic. Ci de o operațiune digitală rafinată, care elimină ideile neconvenabile fără să lase urme. Carlson analizează cu luciditate cum giganții tehnologici – Facebook, Twitter, YouTube, TikTok – au devenit gardienii noii ortodoxii sociale. Nu doar prin reguli impuse, ci prin modelarea comportamentului colectiv. Algoritmii, ghidați de idealuri ideologice și presiuni publice, au început să decidă ce merită văzut, ce trebuie ascuns, ce trebuie eliminat. 1. De la tipar la TikTok: agorele publice s-au privatizat În epoca modernă, tiparnița a fost cheia emancipării. Astăzi, spațiul de exprimare s-a mutat online, dar terenul este deținut de firme private. Carlson observă o mutație crucială: libertatea de exprimare este garantată constituțional față de stat, dar nu față de companii. Așadar, giganții digitali se ascund în spatele ideii de „platforme private”, dar acționează ca administrații ideologice. Iar pentru utilizatorul de rând, diferența între stat și corporație devine irelevantă: vocea lui e suprimată oricum. 2. Algoritmul nu dezbate. El șterge. Modul în care platformele reglează discursul nu este juridic, ci matematic. Nu există tribunal, nu există contradicție, nu există apărare. Există doar o mașină care etichetează, retrogradează, ascunde, șterge. Carlson denunță această justiție fără drept la replică, un regim de eliminare automată în care noțiuni vagi precum „hate” sau „toxicity” sunt codificate în linii de program. Această automatizare creează un paradox teribil: platformele afirmă că nu sunt răspunzătoare pentru conținutul publicat, dar decid unilateral ce poate fi văzut. 3. „Normele comunității” – legea nescrisă care guvernează lumea Fiecare platformă digitală are un set de „community standards”. Acestea nu sunt transparente, nu sunt coerente și nu sunt supuse niciunui proces democratic. Sunt documente ideologice, în care noțiuni precum „dignity”, „safety” sau „hate” sunt definite fluid, în funcție de presiunile momentului. Carlson critică aspru acest regim: normele nu sunt norme morale – sunt dogme morale volatile. Ele evoluează în funcție de activismul progresist și servesc la menținerea unui climat de conformism digital. 4. De la libertate la condiționare: mecanismul „self-policing” Una dintre cele mai perfide strategii este transferul cenzurii către utilizatori. În loc să intervină direct, platformele creează un climat în care utilizatorii înșiși devin paznici ai limbajului. Rușinarea publică, raportarea în masă, cancel culture – toate sunt fenomene de „autocenzură colectivizată.” Carlson arată cum acest mecanism anulează reflexul libertății: oamenii încep să-și controleze cuvintele, tonul, ideile – nu din convingere, ci din frică de stigmatizare. 5. Tăcerea nu se aplică tuturor: dublul standard algoritmic Cazurile prezentate de Carlson arată că platformele nu cenzurează simetric. Critici ai avortului, ai ideologiei de gen, ai multiculturalismului radical – sunt adesea penalizați, ascunși sau interziși. În schimb, discursuri ostile creștinismului, identității naționale sau valorilor conservatoare sunt tolerate, ba chiar promovate. Este o cenzură cu mască de echitate. Dar masca e transparentă pentru cine are ochi. 6. Reeducarea digitală: algoritmul ca agent moral Nu doar că algoritmul elimină ce nu convine. El și promovează activ ce trebuie acceptat. Carlson descrie acest fenomen ca pe o formă de inginerie socială digitală. Recomandările, trending-urile, reclamele ideologice – toate formează un univers în care doar o parte a realității e permisă. Adevărul nu e interzis – doar ascuns. Și înlocuit cu o narațiune acceptabilă politic. 7. Platformele și statul: o alianță informală, dar eficientă Un aspect-cheie evidențiat de Carlson este colaborarea tacită dintre giganți tehnologici și autorități. Guvernele solicită eliminarea anumitor tipuri de conținut, iar platformele execută fără dezbatere publică. Această colaborare creează un regim hibrid al cenzurii: statul nu mai trebuie să legifereze, platforma nu mai trebuie să dea socoteală. Iar utilizatorul rămâne suspendat între frică și neputință. 8. Internetul ca promisiune trădată Când internetul a fost inventat, era perceput ca o „piață a ideilor”. Un spațiu deschis, fără cenzură, fără granițe ideologice. Astăzi, este un spațiu supravegheat, controlat, curățat. Carlson numește această transformare „distopia conectată.” Libertatea digitală a fost înghițită de conformismul digital. 9. Cazuri-cheie: cine nu are voie să vorbească Carlson analizează mai multe situații concrete de eliminare abuzivă: lideri religioși suspendați pentru citate biblice, profesori penalizați pentru opinii morale, organizații interzise pentru opinii conservatoare. În toate cazurile, acuzația e aceeași: hate speech. Dar în realitate, este o simplă nealiniere la dogma dominantă. 10. Algoritmul e noua catedră de morală În concluzia acestei secțiuni, Carlson avertizează: deciziile morale sunt luate acum de mașini. Dar ele nu sunt neutre. Sunt codificate de oameni cu agende, ideologii, prejudecăți. Și cei care nu se conformează – dispar. SECȚIUNEA III – Legi ale tăcerii: Dreptul internațional, jurisprudența și ascensiunea cenzurii legale Cenzura a fost transformată în normă juridică. Legile care ar fi trebuit să apere libertatea au fost pervertite pentru a o condiționa. Carlson demască felul în care dreptul internațional, în loc să încurajeze exprimarea liberă, a devenit o unealtă de reglementare ideologică. „Discursul urii” a fost juridicizat fără a fi clarificat. Termenul a intrat în tratate, constituții, coduri penale, fără o definiție univocă, fără standarde ferme, dar cu o sarcină ideologică enormă: să separe binele de rău în conversația publică. 1. Dreptul internațional ca izvor de ambiguitate Carlson începe prin analiza Convenției internaționale pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (ICERD) din 1965. Acolo apare pentru prima dată, în mod oficial, interzicerea propagării ideilor „bazate pe superioritatea rasială”. Deși formularea pare legitimă, Carlson arată că ambiguitatea termenilor deschide drumul abuzurilor. Mai grav, convenția cere statelor să interzică „toate organizațiile care promovează idei de ură.” Dar cine definește ce înseamnă „ură”? Și cine are dreptul să interzică idei? 2. Europa contra America: două tradiții, o singură direcție Carlson compară cele două mari sisteme juridice – american și european. În timp ce SUA păstrează o tradiție puternică a libertății de exprimare (Primul Amendament), Europa, după Al Doilea Război Mondial, a optat pentru o versiune paternalistă a dreptului. În Europa, libertatea nu este absolută. Este o libertate condiționată de „necesitatea protejării demnității.” În practică, aceasta înseamnă că ideile pot fi interzise nu pentru că incită la crimă, ci pentru că „lezează sensibilități.” Carlson numește această abordare „justiție afectivă.” 3. Canada, Germania, Marea Britanie – triada cenzurii legale Această secțiune este una dintre cele mai dense și critice din lucrare. Carlson analizează în profunzime trei laboratoare juridice ale regimului anti-hate speech: Canada a instituit Comisii ale Drepturilor Omului cu putere de sancțiune pentru discursuri „ofensatoare” în media. Inclusiv materiale umoristice sau religioase au fost condamnate. Germania a adoptat în 2017 legea NetzDG, care obligă platformele să elimine în 24h orice conținut „potențial ilegal.” În realitate, platformele preferă să elimine preventiv, pentru a evita amenzile. Marea Britanie a adoptat legi care criminalizează „hate incidents” – fapte care nu sunt infracțiuni, dar sunt „percepute ca ofensatoare.” Un paradox juridic care distruge prezumția de nevinovăție. 4. De la infracțiuni reale la delict de gândire Carlson atrage atenția asupra unei derive grave: discursul este tratat ca fapt penal chiar dacă nu produce efecte concrete. Nu mai contează dacă ai provocat violență, ci dacă cineva s-a simțit ofensat. Astfel, emoția înlocuiește obiectivitatea. Și „victima” devine judecătorul. 5. Victimizarea ca putere politică Carlson notează o schimbare majoră de paradigmă: nu intenția agresorului contează, ci impactul asupra presupusei victime. Această „epistemologie a traumei” oferă minorităților nu doar protecție, ci putere de veto moral. Se naște astfel o ierarhie inversată, în care cei mai vocali ofensați au puterea de a impune tăcerea celorlalți. Legea nu mai apără pe toți în mod egal. Ci amplifică glasul celor agreați ideologic. 6. Cuvântul interzis devine faptă: teoria impactului indirect În multe legislații analizate de Carlson, apare ideea că discursul poate contribui indirect la un climat care favorizează ura. Prin urmare, poate fi interzis în numele prevenției. Această doctrină a impactului indirect nu cere dovezi. E suficientă o conexiune ipotetică între cuvânt și posibilul rău viitor. Este o justiție profetică, în care cuvintele sunt condamnate pentru ceea ce ar putea produce. 7. Educația ca reeducare ideologică Carlson critică proiectele educaționale care, sub pretextul toleranței, promovează reeducarea morală. Nu mai este vorba de învățarea argumentării, ci de antrenarea în tăcere. Elevii și studenții sunt învățați ce nu au voie să spună, ce trebuie să aprobe, cum să evite „problemele.” Este o inginerie socială prin programă. 8. Dreptul nu mai protejează libertatea – o reglementează Această idee devine centrală în gândirea lui Carlson: dreptul contemporan nu mai apără libertatea de exprimare. O gestionează, o condiționează, o redefinește. Legea nu mai este un zid protector. Este o poartă rotativă, prin care trec doar ideile validate de consensul ideologic. Ceilalți – sunt lăsați pe dinafară. 9. De la pluralism la ortodoxie juridică În loc să garanteze diversitatea de opinii, statul devine arbitru al corectitudinii morale. Carlson avertizează asupra pericolului: o societate în care statul decide ce este adevăr și ce este ură este o societate care nu mai e liberă. 10. Soluția nu e mai multă lege, ci mai mult curaj Carlson nu respinge nevoia de reglementare în cazurile grave. Dar denunță tentația autoritară de a folosi legea pentru a forma conștiințe. Nu legea trebuie să învingă ura, ci libertatea. Nu prin interzicere, ci prin dezbatere. SECȚIUNEA IV – Păcatul de a vorbi în numele credinței: Discursul religios sub acuzația de ură Religia nu a fost niciodată neutră. Dar într-o lume care idolatrizează neutralitatea seculară, ea este tratată ca amenințare. În climatul juridico-mediatic creat în jurul „discursului urii”, credința nu mai este o formă de expresie legitimă – ci o sursă potențială de infracțiune. Carlson, deși prudentă în abordarea religiei, oferă suficiente puncte de plecare pentru o lectură critică. În logica noii ordini discursive, credinciosul devine suspect prin simplul fapt că mărturisește. 1. De la mărturisire la incitare: cum se inversează sensul vorbelor sacre Predicile, pasaje din Scriptură, formule de rugăciune – toate acestea pot deveni, în regimurile legii contra urii, „dovezi de intoleranță”. Nu mai contează contextul sau tradiția. Contează efectul perceput de audiență. Dacă cineva se simte ofensat de un text religios, autorul poate fi incriminat. Această inversare semantică este una dintre cele mai grave distorsiuni. Cuvântul sacru e transformat în armă simbolică. 2. Cazuri concrete: pastorii interziși, episcopii anchetați Carlson menționează, în treacăt, cazuri în care pastori, preoți sau lideri religioși au fost investigați sau sancționați pentru opinii privind căsătoria, genul, sexualitatea, sinuciderea asistată. Chiar dacă afirmațiile sunt formulate scriptural, ele devin pasibile de sancțiune. Exemplul canadian e ilustrativ: în unele provincii, citarea unor pasaje biblice critice față de comportamente sexuale este tratată ca incitare la ură. Adevărul religios este reîncadrat ca opresiune ideologică. 3. Dreptul la libertate religioasă – subordonat normelor ideologice În toate regimurile legale analizate de Carlson, există o linie de fractură periculoasă: libertatea religioasă e acceptată doar dacă se conformează discursului secular. Adică, ai voie să crezi – dar nu să exprimi. Să te rogi – dar nu să predici. Să ai convingeri – dar nu să le formulezi în public. Această subordonare a credinței față de dogma corectitudinii politice înseamnă anularea de facto a libertății religioase. 4. Religia „moderată” – religia sterilizată Carlson observă tendința autorităților și media de a promova o versiune „moderat-integrată” a religiei. Asta înseamnă: fără absoluturi, fără excluderi, fără morală verticală. Religia acceptabilă este una emoțională, simbolică, nedogmatică. Cu alte cuvinte: fără conținut și fără coloană vertebrală. Este o formă subtilă de secularizare forțată a credinței. 5. „Respectul” ca dogmă de anihilare O parte importantă din retorica hate speech este cerința de „respect.” Dar acest „respect” este o capcană semantică. Nu înseamnă respect reciproc, ci obligația de a accepta orice viziune – mai puțin pe cea religioasă. Carlson denunță această inegalitate: doar religia e obligată să se „adapteze.” Celelalte ideologii sunt intangibile, ne-negociabile, sacrosancte. 6. Toleranța – înțeleasă ca neutralizare a religiei Conceptul de „toleranță”, așa cum e aplicat în discursul legal și mediatic actual, este, de fapt, un mecanism de dezactivare a mărturisirii religioase. Carlson arată că toleranța nu mai înseamnă coexistență, ci retragere tăcută a religiei din spațiul public. Este o toleranță unilaterală: creștinul trebuie să tacă. Celălalt – trebuie lăudat, afirmat, celebrat. 7. Interzicerea „valorilor”: o revoluție tăcută Valorile religioase – căsătoria, viața, moralitatea sexuală – sunt sistematic asimilate „urii”. Nu pentru că ar instiga la violență, ci pentru că exprimă o ordine. Iar ordinea, în ochii secularismului progresist, este periculoasă. Pentru că ea presupune adevăr. Carlson sugerează că adevărul în sine a devenit problematic – tocmai pentru că e exclusivist. 8. Cenzura simbolică: imaginea religiei în mass-media Carlson observă că religia, mai ales în formele ei tradițional-creștine, este prezentată în media mainstream într-un mod caricatural: fanatică, înapoiată, patriarhală, agresivă. Este o stigmatizare simbolică ce pavează drumul cenzurii. Când religia e pictată ca sursă a urii, orice discurs religios devine suspect. 9. Neîncrederea ca dogmă: credinciosul e periculos În mentalitatea secularistă consolidată prin retorica „hate speech”, credinciosul nu mai e un cetățean. E un subiect de supravegheat. Carlson notează o tendință de tratament asimetric: religia e văzută ca risc, nu ca resursă. Asta înseamnă că drepturile religioase sunt tratate ca excepții temporare, nu ca libertăți fundamentale. 10. Să taci ca să fii tolerat Aceasta este concluzia sumbră a acestei secțiuni: libertatea religioasă este garantată doar celor care renunță să o exercite. Dacă îți mărturisești credința, dacă trăiești public Evanghelia, dacă afirmi ordinea morală – ești „intolerant.” Carlson ne lasă cu o întrebare fundamentală: Poate exista libertate religioasă fără libertatea cuvântului? SECȚIUNEA V – Economiile tăcerii: Profit, putere și piața reglementării ideologice Cenzura are un preț – și o valoare de piață. Sub masca protecției și siguranței, regimul hate speech a devenit o industrie. Carlson sugerează – fără a o afirma direct – că tăcerea nu este doar impusă din motive etice. Este și vândută, cumpărată, reglementată la comandă. Ceea ce începuse ca o dezbatere despre libertăți fundamentale s-a transformat într-o piață de conformism. 1. Publicitatea nu vrea risc – ci loialitate obedientă Carlson arată cum marile companii de publicitate au devenit arbitri morali indirect. Platformele sociale, dependente de veniturile din reclame, dezvoltă mecanisme de moderație pentru a nu deranja brandurile. Conținutul este eliminat nu pentru că e ilegal, ci pentru că „nu e safe for advertisers.” Aceasta e o mutație periculoasă: judecata juridică este înlocuită de ratingul de marketing. 2. Valorile ca strategie de brand: activismul corporatist Multinaționalele au descoperit că a fi „progresist” e profitabil. Companiile adoptă retorica anti-ură, nu din convingere morală, ci ca strategie de imagine. Carlson notează cum retorica incluziunii este folosită pentru a fideliza publicul tânăr, urban, ideologic calibrat. În realitate, valorile sunt ambalajul profitului. Iar discursul acceptabil este determinat de ce se vinde bine, nu de ce este adevărat. 3. Platformele nu sunt neutre – ci administratori ideologici Fiecare decizie de moderație are un cost economic și un impact politic. Carlson identifică o alianță tacită între platforme, guverne și ONG-uri ideologizate care împart lumea în opinii bune și rele. Dar acest proces este finanțat și calibrat de interese comerciale. Ceea ce pare o problemă de etică publică este, în fond, o ecuație de eficiență financiară. 4. Industria tăcerii: moderatori, firme de consultanță, algoritmi comerciali Regimul discursului urii a generat o întreagă industrie: firme de moderație în masă, algoritmi de „toxicitate,” consultanți în „brand safety.” Este o economie a controlului discursiv. Iar actorii acestei piețe au tot interesul să extindă definiția urii – pentru a justifica propria existență. Cu cât mai multe riscuri sunt inventate, cu atât mai mult profit se obține din „protecție.” 5. Costul tăcerii: cum sunt penalizați cei incomozi Carlson prezintă, indirect, cum vocile conservatoare, religioase sau tradiționale sunt sistematic defavorizate în algoritmii de monetizare. Canale demonetizate, conturi suspendate, limitări de difuzare. Este o formă de penalizare economică a exprimării. Libertatea devine scumpă – iar conformismul, recompensat. 6. Ura ca narațiune perpetuă: fără sfârșit, fără criterii Pentru ca acest sistem să funcționeze, ura trebuie menținută ca narațiune permanentă. Nu poate fi rezolvată – trebuie doar „monitorizată,” „combatută,” „reevaluată.” Asta asigură bugete continue, contracte, granturi, activitate. Ura devine mitul fondator al unei birocrații ideologice globale. 7. Statul ca garant al profitului ideologic Carlson subliniază cum statul nu doar acceptă intervenția comercială în spațiul discursiv, ci o subvenționează. Programe educaționale, inițiative anti-hate speech, parteneriate public-private – toate sunt finanțate pentru a întări consensul ideologic. Nu adevărul e obiectivul. Ci stabilitatea ideologică. 8. Ideile ca marfă: marketplace of acceptable opinions Adevăratul „târg al ideilor” nu este unul liber. Este un supermarket în care unele idei sunt pe raftul de lux, iar altele sunt interzise la vânzare. Carlson avertizează asupra unei iluzii: piața liberă a opiniilor funcționează doar în măsura în care regulile pieței sunt echitabile. Când platformele, guvernele și investitorii dictează ce se poate spune – piața devine monopol ideologic. 9. Tăcerea ca avantaj competitiv Organizațiile care se conformează narativelor dominante primesc acces la fonduri, vizibilitate, parteneriate. Cele care refuză – sunt excluse. Carlson numește acest fenomen „silent compliance” – conformare prin reținere. Să taci strategic devine o formă de supraviețuire. 10. Prețul plătit: pierderea demnității civice În concluzie, Carlson avertizează: nu doar libertatea de exprimare e în joc – ci însăși ideea de cetățenie liberă. Dacă exprimarea devine condiționată de interese economice, dacă ideile sunt cenzurate pentru a proteja piața și nu societatea, atunci cetățeanul devine client, iar adevărul – produs cu preț variabil. SECȚIUNEA VI – Să redăm cuvântul cetăţenilor: Soluții reale și condiții pentru o libertate autentică Regimul discursului urii nu este doar nedrept – este și contraproductiv. Carlson recunoaște, cu luciditate, că eliminarea discursului ofensator nu vindecă societatea. Dimpotrivă, o fragilizează. În fața acestei constatări, se impune o întoarcere radicală la premisele fondatoare ale libertății moderne – nu acelea deformate de secularism, ci cele izvorâte din demnitatea omului liber. 1. De la cenzură la reziliență Carlson sugerează că scopul societății democratice nu trebuie să fie eliminarea discursului ofensator, ci construirea unei culturi capabile să-l înfrunte. A proteja prin interdicție înseamnă a infantiliza. A tolera înseamnă a întări caracterul civic. Libertatea se apără nu prin mușamalizare, ci prin înarmarea rațiunii. 2. Educație pentru curaj, nu pentru conformare Sistemele educaționale, susține Carlson, trebuie reformate nu pentru a filtra gândirea, ci pentru a o fortifica. În loc de liste de expresii interzise, școlile trebuie să ofere: Tehnici de argumentare și contraargumentare. Instruire în empatie rațională, nu afectivism vulnerabil. Antrenament în gestionarea conflictului verbal, nu în evitare. Elevul trebuie pregătit să răspundă – nu să ceară protecție. 3. Recunoașterea legitimității pluralismului dur Un spațiu public viu presupune tensiuni, contraste, expresii radicale. Carlson avertizează că încercarea de a uniformiza vocea publică duce la anemie democratică. Societatea trebuie să accepte: Disconfortul ideologic. Prezența opiniilor contrare hegemoniei culturale. Legitimitatea mărturisirii religioase, morale, naționale. Libertatea fără fricțiune e doar aparență. 4. Refacerea liniei roșii: între incitare reală și exprimare dură Una dintre cele mai urgente măsuri, în opinia lui Carlson, este clarificarea juridică a graniței dintre discurs penal și discurs liber. Aceasta presupune: Renunțarea la criteriile subiective („m-am simțit ofensat”). Reintroducerea cerinței de intenție explicită de a provoca violență. Separarea faptului de impactul emoțional presupus. Fără standarde obiective, dreptul devine un instrument de represalii ideologice. 5. Suveranizarea algoritmică: control democratic asupra platformelor Carlson semnalează nevoia unei reglementări publice reale a platformelor digitale. Nu în sensul cenzurii de stat, ci al obligativității de transparență: Codurile de moderare trebuie să fie publice. Algoritmii de difuzare și penalizare trebuie auditați. Deciziile de interzicere să fie supuse recursului. Spațiul digital trebuie readus sub autoritatea cetățeanului, nu a corporației. 6. Drepturi reale pentru religioși, conservatori, naționaliști O adevărată libertate de exprimare nu înseamnă protejarea vocilor „progresiste,” ci garantarea dreptului de exprimare celor incomozi. Carlson indică faptul că: Creștinii trebuie să aibă dreptul de a-și mărturisi valorile fără teamă de incriminare. Gândirea conservatoare trebuie să aibă spațiu public fără a fi stigmatizată ca ură. Identitățile naționale nu sunt „regresive,” ci parte a patrimoniului democratic. A nu fi de acord cu mainstream-ul nu este ură. Este pluralism. 7. Întoarcerea la libertatea ca prioritate morală Carlson oferă o pledoarie indirectă pentru întoarcerea la viziunea clasică a libertății: nu ca absență a răului, ci ca posibilitate de a căuta binele în mod liber. Acest ideal presupune: Curaj intelectual. Responsabilitate civică. Deschidere față de riscuri în numele adevărului. Libertatea nu e un spațiu steril – ci o luptă asumată. 8. Dezvăluirea intereselor ideologice din spatele tăcerii O altă măsură implicită susținută de Carlson este demascarea rețelelor de influență care instrumentalizează hate speech pentru putere ideologică. Aceasta implică: Investigarea relației dintre guverne și ONG-uri radicale. Analiza intereselor comerciale în cenzura de platformă. Cartografierea actorilor care profită de panicile morale. Cenzura justificată moral este adesea finanțată cinic. 9. Repunerea cetățeanului în centrul ordinii juridice Ultimul nivel de reformă vizat de Carlson este cel politic: recuperarea voinței cetățeanului împotriva aparatului ideologic. Ea sugerează că democrația nu poate supraviețui dacă: Deciziile esențiale sunt luate de birocrații ideologice. Vocea publicului e ignorată în favoarea activismului legal. Legile nu sunt făcute pentru oameni, ci pentru ordine ideologică. Legea trebuie să exprime libertatea, nu să o condiționeze. 10. Cuvântul ca putere morală, nu delict penal În final, Carlson reafirmă ideea că discursul, oricât de dur, nu este crimă. Este simptom, reacție, uneori exces, dar nu pericol de moarte. Într-o lume fragilă, avem nevoie nu de mai multă tăcere, ci de mai multă verificare publică a convingerilor. Tăcerea impusă nu vindecă. Doar prelungește minciuna.”
miercuri, 15:11:37, 11 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Ca să fiu mai precis, iată ce scrie în Comunicatul oficial al Episcopiei: „încălcarea Mărturisirii de la hirotonie și a Actului de onestitate și fidelitate față de Biserică; insulta, calomnia și defăimarea autorității bisericești; săvârșirea de fapte contrare moralei creștine, ordinii publice și bunei-cuviințe; instigarea la atitudini și fapte de dezbinare; provocarea de tulburări grave în rândul clericilor și credincioșilor; neascultarea în formă continuată față de autoritățile bisericești; contrazicerea publică sistematică a pozițiilor oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române; săvârșirea de slujbe în alte jurisdicții bisericești fără binecuvântările canonic necesare”.”
joi, 23:18:38, 5 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Foarte multe și mărunte. Că are asociație, că e nesupus față de ierarh, diferite acuzații aduse de preoți, că… Probabil ideea că a fost caterisit pt nepomenire e preluată de la Pr. Matei, dar mi se pare o diversiune (poate involuntară) pt a produce dezbinare.”
joi, 15:53:43, 5 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Sarut mana Parinte! Daca nu a fost caterisit pentru ca a intrerupt pomenirea, atunci care sunt motivele?”
joi, 14:19:14, 5 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Întâi de toate, e foarte bine că a adus în discuție homosexualitatea din cadrul ierarhiei. Episcopii pot înfruntați pe orice subiect, nu doar pe erezie, ca și cum problemele morale nu există și nu vatămă. Apoi trebuie observat că nu a fost caterisit pentru întreruperea pomenirii, ceea ce plasează pedeapsa în sfera abuzului și poate fi ridicată de o instanță superioară.”
joi, 09:17:59, 5 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Răspund cu un comentariu postat pe grupul de Telegram unui frate care este în acelaşi gând cu dumneata: În principiu sunt de acord, dar cu nuanţarea faptului că părintele nu a reacţionat din pricina păcatelor ierarhilor şi slujitorilor. Dacă acesta ar fi fost cazul, ar fi reacţionat cu mult timp înainte, dat fiind că părintele a fost apropiatul părintelui Ioan Buga, primul care a scris despre aceste subiecte. Părintele Ciprian insistă asupra faptului că nu mai vorbim despre o stare de păcat generalizat ci despre o strâmbare a vieţuirii şi funcţionării Bisericii, care include şi erezia, pe care a denunţat-o separat, dar nu după cât am fi vrut noi. Este adevărat că părintele Ciprian şi-a asumat această cale extrem de primejdioasă de a ieşi din litera canonului, dar nu îndrăznesc să judec întrucât nu ştiu ce îi spune conştiinţa şi ce binecuvântări are, inclusiv din partea unor ierarhi români.Este posibil şi să deschidă părintele Ciprian noi drumuri, adecvate vremurilor de adâncă trădare pe care le trăim. Din păcate, foarte mulţi alţi părinţi care au pornit pe această cale au eşuat în schismă.Dar, la acest moment, eu nu consider că părintele Ciprian era dator să se angajeze mai mult în combaterea ereziei. Măcar de-ar fi făcut-o şi ceilalţi preoţi din parohie în a zecea parte. Atât cât a invocat-o, eu unul o consider, cu inima împăcată, suficientă. În scurta conversaţie pe care am avut-o cu sfinţia sa i-am cerut să întocmească scrisoare separată pentru erezie. Acum consider că am greşit cerându-i asta.Îmi menţin aşadar părerea iniţială, nădăjduiesc să fie deschizător de drumuri, deşi înţeleg deplin ceea ce frăţia ta susţii.”
miercuri, 22:03:13, 4 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Numai că în cazul arhiereului din Cipru, caterisirea e invalida. Nu are niciun argument.”
miercuri, 20:32:39, 4 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“O caterisire nedreaptă, nu o face automat invalida. El nu trebuia să aduca în discuție problema homosexualității, ci să facă referire strict la problema teologică, care-i dădea dreptul să întrerupă pomenirea. Atât. Mie mi se pare, că parcă părintele și-a cerut caterisirea, pozând in victima. Canonul spune clar, că nu ai voie sa întrerupi pomenirea decât în cazul unei erezii. Părerea mea, că părintele a făcut o mare greșeală. Vedem și cazul arhiereului din Cipru. De abia așteaptă ecumeniștii să-ți găsească cusur, că să te dea deoparte. Prin asta, le-a dat apa la moara, și mi se pare că astfel compromite și acțiunea de întrerupere a pomenirii unui ierarh, o duce în derizoriu, de ajunge lumea sa creadă, că cine întrerupe pomenirea e razvratit, schismatic.”
miercuri, 20:31:27, 4 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“OFFTOPIC: În privinţa părintelui Ciprian Mega, nu vă împărtăşesc opinia. Motivul pentru care părintele Ciprian a intrat în conflict cu episcopul Sofronie nu se limitează doar la faptul că acesta este homosexual. Dimpotrivă, părintele Ciprian a precizat de mai multe ori că nu asta îl interesează (păcatul personal al ierarhului), ci strâmbarea vieţii bisericeşti prin impunerea sodomiei drept criteriu de (pre)selecţie a slujitorilor clericali şi a împuterniciţilor eparhiali, caracterul prădalnic/prăduitor al ierarhiei bisericeşti, minciuna şi duplicitatea. Părintele Ciprian nu a denunţat (doar) unele căderi morale ale unora sau altora ci a invocat inclusiv abaterile de natură dogmatică, care sunt de altfel cunoscute. Atât cât au fost invocate şi argumentate în public, eu le consider arhi-suficiente pentru nepomenirea ierarhului. Înţeleg că acestea au fost menţionate şi în mai multe scrisori pe care părintele Ciprian le-a adresat părintelui patriarh. E drept că părintele Ciprian nu a formulat o scrisoare publică de încetare a pomenirii pentru motivul ereziei (nici după Creta), dar intuiesc că s-a ferit să intre în categoria (noastră a) nepomenitorilor. Întrucât motivul conflictului cu ierarhul nu este de natură pur personală, ci a fost provocat de episcop din pricina verticalităţii slujirii părintelui Ciprian, acesta fiind cel prigonit, iar nu provocatorul conflictului, convingerea mea este că sancţiunea caterisirii este nedreaptă (nu doar greşită/eronată). Spun nedreaptă în sensul că a fost aplicată viclean, ca să intimideze şi să reducă la tăcere o voce care denunţă căderi de neignorat, să marginalizeze şi să compromită. Aşadar problema caterisirii nu este că ar fi eronată, adică rezultatul unei neînţelegeri sau a greşitei aplicări a prevederilor canoanelor bisericeşti, ci că este nedreaptă, că nu urmăreşte apărarea Bisercii şi a dreptei credinţe ci acoperirea şi impunerea tiranică a răului (inclusiv a ereziei) ca instrument de lucru în viaţa Bisericii. Pentru aceste motive şi până în acest moment, eu nu recunosc ca validă caterisirea părintelui Ciprian Mega şi mă rog pentru sfinţia sa să nu cadă în schismă sau să greşească cu adevărat faţă de Mântuitorul şi faţă de Sfântă Biserica Lui. Lupta în care a fost tras este grea şi primejdioasă dar deocamdată consider că se ţine pe linia dreaptă. ONTOPIC: Recunosc că motivul pentru care eu m-am sesizat rezidă în puterea complet discreţionară recunoscută unor ierarhi compromişi moral de a uzita neîngrădit de instrumentele coerciţiei penale împotriva preoţilor nepomenitori. Legea propusă este nedreaptă pentru că instituie o categorie de super-demnitari ai statului a căror decizie arbitrară poate conduce la aplicarea pedepsei cu închisoarea în mod direct. De pildă, dacă nu respectaţi un decret al preşedintelui României, o Hotărâre de Guvern, o Hotărâre a Consiliului Judeţean sau Local, statul trebuie să obţină obligarea la conformare printr-o hotărâre judecătorească în care se verifică dacă respectiva decizie este legală şi temeinică şi dacă trebuie într-adevăr respectată. Ierarhii sunt singura categorie faţă de care nu se verifică legalitatea sau corectitudinea caterisirii ci, indiferent dacă e corectă sau nedreaptă, ea obligă instanţa să pronunţe o condamnare penală. Acest aspect este scandalos. Totodată, legea nu face distincţie între activitatea frauduloasă sau nefrauduloasă a persoanei incriminate. Situaţia este diferită în cazul în care un individ oarecare pretinde înşelător că este preot sau monah pentru a obţine anumite avantaje incorecte, faţă de situaţia în care credincioşii cunosc starea de conflict şi nedreptatea care a stat la baza pronunţării unei caterisiri. Faptul că preoţii caterisiţi nedrept sunt puşi în aceeaşi oală cu excrocii este, din nou, scandalos. Pentru aceste motive consider că se impune respingerea proiectului de lege şi completarea legii cu amendamentele pe care le-am propus în comentariul anterior.”
miercuri, 18:57:22, 4 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Hristos s-a inaltat! Nu stiu cazul parintelui Botez, dar in cazul parintelui Mega, consider ca caterisirea este valida. Din cate stiu, a intrerupt pomenirea pe motive de apucaturi homosexuale ale episcopului, iar asta nu e un motiv canonic. Participarea credinciosilor de rand la aceste consultari, presupune o cunoastere ortodoxa (canonica, teologica) a problemelor din Biserica. Sunt foarte putini credinciosi care cunosc si inteleg. Asta e realitatea. Cel mult are trebuie, ca la alegerea unui arhiereu, sa aiba un cuvant si staretii, staretele, preotii (imputerniciti de obstile lor), dar asta in situatia in care si acestia au aceasta cunoastere ortodoxa, pt ca sunt si din randul clericilor si a cinului monahal, care nu cunosc efectiv notiuni de baza ale credintei ortodoxe.”
miercuri, 15:42:41, 4 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Nu cred că ar fi asta o soluţie. Soluţiile lumeşti fac mult rău Bisericii şi riscăm să facem un rău mult mai mare. Căderile se înfruntă bisericeşte, cu mărturisire, cu pocăinţă şi cu îndelungă răbdare. Este drept că funcţionează o contraselecţie în privinţa ierarhilor şi în privinţa multor preoţi, dar nu referendumul pare soluţia potrivită. Nici nu ştiu practic cum ar trebui acţionat pe mai departe.”
marți, 15:42:38, 3 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Eu as fi de acord ca in cazul in care inaltii ierarhi ai BOR nu.si protejeaza credinciosii organizand proteste/ militand pt.interzicerea unor manifestatii scabroase, care sfideaza bunul- simt public si onoarea de crestin / protestand in scris, la conducerea laica a tarii sau mobilizand credinciosii, calugarii, preotii, etc…impotriva celor care se manifesta cu sfidare la adresa ortodoxiei..revin: acei inalti ierarhi sa fie DESTITUITI de catre popor prin REFERENDUM sau prin strangerea de semnaturi, si SA AVEM PASTORI CARE SE INGRIJESC DE SUFLETELE PASTORITILOR, NU LUPI IN PIEI DE OAIE, cum spun Insusi Hristos si Sfintii Apostoli…Indiferent ca de apropie sau nu zilele din urma, ortodocsii sa aiba dreptul sa.si aleaga pastorii dupa FAPTELE lor…cum scrie la Sfanta Scriptura!”
marți, 12:40:38, 3 iunie 2025
- ►
la articolul PL-X 166/2025 vizând completarea legii cultelor aduce pedepse cu închisoarea pentru mărturisitorii ortodocşi:
“Plx 166/2025 trebuie amendată în mod necesar cu dispoziții care: a) protejează împotriva abuzului penal; b) garantează transparența forurilor de conducere și a celor elective din cadrul cultelor recunoscute; c) evită reglementările ce impun exclusivismul teritorial al slujirii. Astfel, îndrăznesc să pun în discuția cititorilor următoarele propuneri de amendamente: Amendament pentru protecția libertății religioase și împotriva abuzului penal„Exercitarea activităților religioase de către persoane care au fost hirotonite sau recunoscute potrivit statutului cultului și care, din motive de conștiință religioasă, nu mai sunt afiliate unei structuri ierarhice, nu poate fi considerată infracțiune, atâta timp cât nu se face uz de titluri, funcții sau atribuții false ori neacordate de cultul respectiv.Nu constituie exercitare fără drept a unei profesii sau activități supuse autorizării acele manifestări religioase care exprimă convingeri personale ori colective, desfășurate în afara structurilor oficiale, fără scop comercial, fraudulos sau înșelător.”apoi, Amendament pentru garantarea transparenţei instituţionale a cultelor recunoscute„Forurile de conducere ale cultelor recunoscute în România care au personalitate juridică publică trebuie să publice anual componența nominală a organelor deliberative, elective și executive, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.În cazul în care respectivele foruri exercită atribuții de natură electorală, jurisdicțională, disciplinară sau administrativ-financiară cu efecte asupra membrilor cultului, transparența compunerii acestora este obligatorie în vederea asigurării dreptului la informare al credincioșilor.”şi Amendament pentru împiedicarea exclusivismului teritorial„Art. XX – (1) Exercitarea atribuțiilor religioase de către un cleric recunoscut potrivit statutului unui cult recunoscut, în afara unității în care a fost numit, nu poate fi interzisă sau sancționată, dacă aceasta are loc:a) cu acordul expres sau implicit al comunității religioase locale ori la cererea credincioșilor;b) fără uzurparea unei funcții, calități sau titulaturi care nu îi aparține;c) fără exercitarea abuzivă a autorității ierarhice asupra comunității respective.(2) Limitarea exercitării slujirii religioase în afara unității de numire nu se poate face decât pentru motive temeinic justificate, proporționale și conforme cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea religioasă.”. Vă reamintesc că pe rolul parlamentar se află în dezbatere finală proiectul de modificare şi completare a Legii cultelor care propune prevederi ce pot fi folosite pentru a persecuta judiciar şi chiar trimite la închisoare pe clericii mărturisitori (caterisiţi abuziv) şi pe mirenii care îi sprijină pe aceştia. Link canal Telegram: https://t.me/theodosieblog Vă rog smerit să vă exprimaţi opinia în privinţa propunerilor sus-indicate în secţiunea de comentarii de la acest articol.”
luni, 18:28:21, 2 iunie 2025
- ►
la articolul PROPAGANDA – ARMA INVIZIBILĂ A EPOCII DIGITALE:
“Am făcut repetate trimiteri la această carte (şi la Manualul SAGE privind propaganda) în articolele sau în comentariile publicate pe blog. De cele mai multe ori am adăugat şi titlul şi link de descărcare către situri care pun cartea la dispoziţie. Cu toate acestea, desele invocări ale cărţii au reprezentat mai degrabă un alibi retoric şi un argument de autoritate decât o angajare a argumentelor şi ideilor punctuale. Este nedrept din partea mea să prezum că cititorii sau interlocutorii s-ar grăbi să caute ideile la sursă. Pe de altă parte, blogosfera ortodoxă suferă crunt din pricina penuriei de idei şi perspective sistematizate, filtrate de tot ceea ce constituie barbologie şi verbiaj inutil. Suntem în situaţia în care a devenit foarte dificilă comunicarea pe tematici de bază pentru viaţa noastră comunitară, motiv pentru care este mai mult decât necesară o lărgire a perspectivelor, o deschidere către informaţii şi conceptualizări valoroase. Avem mare nevoie de un repertoriu de idei verificate prin care să putem asambla niveluri superioare de înţelegere. Acesta este motivul pentru care în perioada următoare voi publica câteva rezumări şi adaptări ale unor cărţi care tratează subiectele de interes într-un mod profesional, chiar savant. Întrucât publicarea unor simple note de lectură nu ar fi fost îndeajuns de coerentă şi de lămuritoare, am apelat la AI pentru a sistematiza şi comprima la un nivel mulţumitor cuprinsul cărţilor, în articole de tipul Longread, ce presupune un timp de lectură de maxim 30 minute. Am urmărit să păstrez structura originală a cărţii, astfel încât secţiunile să poată fi aprofundate individual de cei interesaţi. Cu toate acestea, în ciuda extragerii ideilor de bază şi a perspectivelor valoroase, se pierde enorm, enorm, din substanţa cărţii. Însă, faţă de nivelul precar al conversaţiei publice din mediul digital, gândesc că acest demers poate aduce roade bune.”
luni, 20:30:51, 26 mai 2025
- ►
la articolul Să stăm bine, să stăm cu frică!:
“Astfel de probleme s-au înrădăcinat în Biserică, din păcate. Sunt ultra-cunoscute cazurile patriarhului Nicodim şi ale patriarhului Teoctist. Din păcate, deşi problemele au ajuns să fie cunoscute de un număr mare de persoane, patriarhii respectivi au rămas în demnităţile lor. Nădejdea mea era ca un eventual Preşedinte să pună piciorul în prag şi să le impună să se retragă. Fără o astfel de presiune, care nu trebuie să fie neapărat una publică, probabil că toţi aceşti pederaşti şi pedofili vor rămâne pe tronurile lor. Nu cred că aceştia mai au ruşine de oameni încât să se retragă. Vedem şi eschiva Patriarhiei în cazul pedofilului Onilă, care a rămas episcop deşi este închis şi care, probabil, va fi recuperat după executarea pedepsei de închinătorii lui Antihrist pentru a spurca pe mai departe din scaun de episcop pocăit şi penitent. De asta mă tem şi ştiu că fără „ordin pe unitate”, nu sunt şanse de schimbare. Pentru păcatele noastre cred că este îngăduit aşa.”
luni, 15:25:48, 26 mai 2025
- ►
la articolul Video | Cine este Cartelul Bancar? (I):
“Da, mulțumesc pt sinteză! Tare interesant si folositor. Ar fi excelent de studiat si însușit de către politicieni…”
luni, 10:38:36, 26 mai 2025
- ►
la articolul Video | Cine este Cartelul Bancar? (I):
“Prăbușirea antichității – O lecție uitată despre oligarhie, datorie și ruina civilizației de Michael Hudson „Roma a fost distrusă nu de barbari, ci de cămătarii care au capturat sistemul monetar.” 1. Preludiu la prăbușire – Ideologia datoriilor și capturarea libertății Istoria oficială a Occidentului ne cere să privim Grecia și Roma ca borne ale progresului, ca civilizații iluminate care ar fi îndepărtat lumea de „despotismul oriental”. Dar această narațiune e o amăgire. Sub masca democrației și a ordinii romane s-a ascuns o acumulare sistematică de putere în mâinile unei oligarhii rentiere care a sugrumat orice speranță de libertate economică și justiție socială. Michael Hudson ne arată, fără echivoc: ceea ce s-a întâmplat în Grecia și Roma nu a fost un progres, ci o ruptură tragică de la principiile economiei echilibrate ale Orientului antic. Civilizațiile mesopotamiene proclamau periodic amnistii ale datoriilor – restabileau echilibrul, eliberau oamenii din robia cămătărească, întăreau statul prin menținerea unei agriculturi funcționale. Grecia și Roma, în schimb, au refuzat aceste „Curățiri ale răbojului”. Au preferat o „libertate” care însemna, de fapt, puterea nelimitată a creditorilor de a jefui. „Așa-zisa libertate romană a fost libertatea oligarhiei de a fura tot.” Această „libertate” s-a tradus în legi ce au făcut sacrosanctă datoria, în piețe libere doar pentru cămătari, în confiscări masive de pământ, și într-o clientelă politică înfometată, menținută prin panem et circenses. Acesta este „modelul occidental” de care ne mai mirăm că se repetă și azi. Hudson denunță nu doar un trecut pierdut, ci o moștenire activă: pro-creditorismul înscris în ADN-ul dreptului roman a fost preluat de neoliberalismul contemporan, care proclamă „contractul” și „dreptul de proprietate” drept sfinte, dar tace când milioane devin sclavi prin datorii imposibil de achitat. 2. Rădăcinile otrăvite – Cum a ajuns cămătăria în Grecia și Italia „Antichitatea nu a inventat datoria cu dobândă – a pervertit-o, smulgându-i funcția de reechilibrare.” Contrar mitului progresist, dobânda nu este o „descoperire naturală” a economiei. Nici Grecia miceniană, nici Creta minoică nu practicau cămătăria. Dobânda a fost importată – din Fenicia, Siria, Babilon – dar fără frâiele morale și administrative ale Orientului. Fără curățirea răbojului, fără corvoada mutuală, fără responsabilitatea față de echilibrul social. Ce a ajuns în Grecia a fost o formă degenerată, fără limite, care a transformat împrumutul într-o capcană permanentă. În Mesopotamia, datoriile se acumulau inevitabil – ani slabi, inundații, războaie. Dar regii acționau: proclamau amnistii, liberări jubiliare, anulau datoriile agricole, restituiau pământul pierdut, restaurau ordinea. Scopul era clar: menținerea clasei de mici agricultori liberi, care furnizau muncă, hrană și soldați. A lăsa datoriile să transforme țăranii în sclavi era o sinucidere politică. „Palatele Orientului au fost mai democratice economic decât republicile oligarhice ale Occidentului.” Grecii au adoptat datoria, dar nu și soluția. În loc să elibereze periodic, au consolidat cămătăria ca armă de clasă. Cei bogați nu doar că împrumutau, ci confiscau. Dobânda ducea la pierderea pământului, la sclavia datornicilor, la subjugarea completă. Rezultatul: revolte, tiranii reformatoare, și – în cele din urmă – o dictatură financiară transformată în dogmă legală. În Knossos, ne spune Plutarh, împrumuturile se făceau printr-un ritual teatral în care debitorul „răpea” banii, pentru ca, în caz de neplată, creditorul să poată invoca nu doar o datorie, ci un act de violență. Legea nu proteja debitorul – îl criminaliza. 3. O civilizație construită pe cămătărie și violență Hudson arată limpede cum cămătarii antichității au jefuit sistematic nu doar indivizi, ci orașe întregi. Templele, piețele, chiar proprietățile publice au fost ipotecate și pierdute în fața creditorilor privați. Acolo unde Mesopotamia își făurise un sistem pentru a preveni oligarhiile, Grecia și Roma au folosit datoria ca unealtă de dominație, mascând jefuirea în spatele unui „drept”. „Legea romană a fost instrumentul perfect pentru legalizarea nedreptății.” Capitolul 2 – Reformatorii tirani și războiul împotriva cămătăriei „În Grecia, libertatea s-a născut din datoria anulată și pământul redat țăranului.” În secolul VII î.Hr., Grecia fierbea. O mare parte a populației fusese împinsă în sclavie prin datorii. Cămătarii confiscau pământuri, iar țăranii liberi deveneau servitori legați de glie sau sclavi vânduți. Această polarizare socială era explozivă – și a explodat. Răspunsul nu a venit de la mase, ci de la o categorie paradoxală: membrii ramurilor secundare ale elitelor, marginalizați de oligarhii principali. Aceștia au devenit… tirani. Dar nu orice fel de tirani. Reformatorii. „Tiranul grec n-a fost un despot oriental, ci singura frână împotriva despotismului oligarhiei.” Într-o epocă în care legile erau scrise de cei bogați pentru cei bogați, tiranii greci din orașe precum Corint, Megara, Sicyon sau Samos au preluat puterea prin voința poporului și au făcut exact ce făceau cândva regii din Orientul antic: au anulat datoriile și au redistribuit pământul. La Corint, Cypselus (cca 657–627 î.Hr.) a preluat controlul de la clanurile aristocratice, a confiscat averile dobândite prin cămătărie și a investit în infrastructură comunală. Fiul său, Periander, a continuat politica publică – temple, drumuri, porturi – într-o viziune economică de stat, finanțată din surse colective, nu prin exploatarea celor săraci. „În epoca tiranilor, Grecia a cunoscut pentru scurt timp un echilibru social imposibil sub oligarhie.” Reformatori similari au apărut în Megara (Theagenes), Sicyon (Orthagoras și nepotul său Cleisthenes) și pe insula Samos (Polycrates). Toți au înțeles același adevăr simplu: o societate nu poate fi stabilă când pământul e concentrat în mâinile câtorva, iar majoritatea este înglodată în datorii imposibil de plătit. Hudson insistă asupra unui punct esențial: acești tirani nu au fost „dictatori” în sensul modern, ci contra-oligarhi populari. Ceea ce i-a făcut „tirani” în ochii istoricilor scriși sub patronajul elitelor a fost exact ceea ce i-a făcut salvatori în ochii poporului: curajul de a rupe lanțul cămătăriei. De ce au eșuat reformele? În ciuda impactului lor profund, reformele tiranice n-au avut viață lungă. Dinastia lui Cypselus a fost răsturnată, iar odată cu ea au fost eliminate politicile pro-debitori. Fără instituții solide care să apere reechilibrarea socială, Grecia a căzut din nou sub controlul aristocrațiilor cămătărești. Tiranul devenise o excepție, nu o regulă. „Istoria i-a numit tirani pentru că au fost singurii care au îndrăznit să încalce regulile impuse de cămătari.” Sistemul financiar era deja infectat. Niciun sistem de „restart” – nicio curățare a răbojului – nu a fost instituționalizat. Orice reformă depindea de voința personală a liderului și putea fi imediat răsturnată. Asta a transformat economia într-o bombă cu ceas. Fără amnistii periodice, datoria nu putea decât să crească. Și a crescut. Iar creditorii s-au înarmat cu legi și mercenari. Capitolul 3 – Sparta: cum a întârziat prăbușirea, evitând cămătăria și redistribuind pământul „Spre deosebire de Grecia și Roma, Sparta a supraviețuit un timp pentru că a refuzat să devină o societate a cămătarilor.” Într-un peisaj grec bântuit de foamea creditorilor și de ruinarea țăranilor, Sparta a rămas un paradox. Timp de secole, nu a fost cuprinsă de crizele datoriei, de răscoalele datornicilor sau de tiranii reformatori. De ce? Pentru că a decis să nu permită dezvoltarea unei oligarhii financiare. Sparta a preferat să stăpânească – și să înrobească – alte popoare, decât să-și distrugă propria structură socială. A cucerit Messenia și a transformat întreaga populație în helóți – un fel de iobagi semi-sclavi, obligați să muncească pământul în beneficiul clasei conducătoare spartană, homoioi („egalii”). În schimb, Sparta a interzis argintul ca monedă, a limitat drastic acumularea privată și a impus o egalitate forțată între cetățenii săi. „Sparta n-a interzis cămătăria din umanism, ci din militarism.” Această structură rigidă și autarhică nu a fost una democratică, ci o formă de totalitarism auster. Dar a funcționat. Lipsa pieței libere, a monetarismului și a cămătăriei a ținut în frâu polarizarea socială. Sparta a fost, pentru un timp, imună la dinamica autodistructivă care roade societățile bazate pe dobândă și acumulare nelimitată. „Prin egalitate forțată, Sparta a suspendat legile economiei oligarhice.” Aici, Hudson introduce o nuanță esențială: succesul spartiat nu s-a bazat pe legi naturale, ci pe o decizie ideologică și politică de a pune capăt competiției economice în interior. Cu alte cuvinte, Sparta a creat o economie închisă, susținută prin opresiune externă și uniformizare internă. Nu a fost o utopie – ci o baricadă. Dar timpul acestei excepții avea să expire. Deja în secolele IV–III î.Hr., Sparta se confrunta cu aceeași boală pe care o evitase cu prețul înrobirii altora: cămătarii interni începuseră să se ridice, iar pământul începea să fie concentrat în tot mai puține mâini. Aceasta va duce, mai târziu, la încercările disperate ale regilor Agis, Cleomenes și Nabis de a reînvia echilibrul prin reforme radicale – dar despre asta vom vorbi în capitolul 8. „Sparta a întârziat dezastrul nu prin progres, ci prin conservare extremă.” Este o lecție amară. Acolo unde restul Greciei se prăbușea sub greutatea cămătăriei, Sparta a rezistat temporar prin disciplină colectivă și printr-un sistem etatist fără precedent în lumea greacă. Nu a oferit un model de urmat pentru libertate, ci un avertisment: fără control asupra acumulării și asupra datoriilor, orice societate se va autodistruge sau va recurge la dictaturi colective pentru a supraviețui. Capitolul 4 – Solon: legiuitorul care a tăiat lanțurile, dar a cruțat moșiile „Solon a eliberat oamenii, dar nu a eliberat pământul. Iar fără pământ, libertatea e o iluzie.” În anul 594 î.Hr., Atena fierbea. Criza datoriilor amenința cu prăbușirea ordinii sociale. Țăranii își pierduseră pământul, mulți deveniseră sclavi pentru neplată, iar restul trăiau în frică. O revoltă era iminentă. Pentru a evita o tiranie populară, aristocrația l-a investit pe Solon cu puteri depline – o mutare disperată care a marcat un punct de cotitură istoric. Solon nu a fost un revoluționar, ci un reformator moderat. Dar ceea ce a făcut a schimbat cursul istoriei: a interzis sclavia pentru datorii între cetățeni atenieni. A proclamat o seisachtheia – o „scuturare a poverilor” – și a anulat toate obligațiile personale care înrobeau debitorii. Pentru prima dată într-o cetate greacă, cămătarii nu mai puteau transforma datoria în sclavie. „Atena a fost salvată printr-o amnistie economică, nu printr-un contract social.” Dar Solon a refuzat să meargă până la capăt. Nu a redistribuit pământul. Nu a confiscat proprietățile acumulate prin abuz. A păstrat ordinea proprietății – și, odată cu ea, a păstrat baza unei noi polarizări. Țăranii eliberați rămâneau fără resurse, obligați să muncească pe pământul altora sau să emigreze. Cămătarii pierduseră dreptul de a înrobi, dar nu și puterea economică de a domina. „Solon a tăiat lanțurile de fier, dar a lăsat lanțurile de aur.” Hudson observă limpede: succesul aparent al reformei soloniene s-a datorat contextului economic. Atena a beneficiat de o epocă de creștere, de extinderea comerțului și de veniturile din minele de argint de la Laurion. Aceste condiții au permis evitarea unei noi crize… pentru o vreme. Dar fără instituții care să prevină acumularea excesivă, boala a revenit. Solon a introdus și o reformă politică importantă: a creat noi clase civice bazate pe avere, nu pe naștere. A oferit celor mai săraci un cuvânt (limitat) în Adunare. Dar sistemul a fost conceput pentru a împăca oligarhia, nu pentru a democratiza cu adevărat. Și nici nu a rezolvat tensiunea dintre datorie și libertate economică. „Atena lui Solon a fost un compromis: libertatea civilă fără libertate economică.” Dezamăgirea a fost atât de puternică, încât Solon a părăsit orașul timp de zece ani. O perioadă de confuzie și luptă între facțiuni i-a urmat plecării. În cele din urmă, Atena avea să fie salvată, încă o dată, nu prin reforme moderate, ci printr-un nou tiran – Peisistratos – care va relua firul reformator acolo unde Solon se oprise. Capitolul 5 – Peisistratos: tiranul care a făcut ceea ce Solon n-a îndrăznit „Atena i-a dat puterea lui Peisistratos nu pentru că era tiran, ci pentru că era singurul care îndrăznea să lupte cu bogații.” După dezamăgirea reformei moderate a lui Solon, Atena a rămas suspendată între două lumi: o aristocrație lacomă care nu voia să cedeze nimic, și o populație obidită care nu mai putea răbda. În acest vid de autoritate, a apărut Peisistratos – un lider carismatic, venit din rândurile nobilimii, dar care a înțeles suferința poporului. Peisistratos nu a venit cu teoria – a venit cu fapta. A preluat puterea prin sprijin popular și a inaugurat o domnie de tip nou: autoritară dar redistributivă, centralizată dar orientată spre echilibru social. Fără a expropria moșiile aristocrației, a redistribuit pământul public și a acordat sprijin financiar fermierilor mici. A instituit împrumuturi fără dobândă din fonduri publice pentru cei care nu își permiteau unelte agricole. „În vreme ce Solon a refuzat redistribuirea, Peisistratos a ocolit conflictul – și a dat oamenilor pământ fără a stârni război civil.” Nu a abolit cămătăria, dar a slăbit puterea cămătarilor. A investit în lucrări publice: drumuri, apeducte, temple. A stimulat producția agricolă și exporturile, a sprijinit meșteșugurile și comerțul. A impus o ordine fiscală care a redus abuzurile aristocrației. În loc să distrugă clasele de sus, le-a adus la masa statului – dar cu reguli impuse de sus. „Tiranul a devenit garantul libertății economice a poporului.” Michael Hudson notează cu forță: Peisistratos a fost printre puținii conducători care au reușit să creeze un echilibru real între stat, popor și elite – nu prin democrație parlamentară, ci prin voință executivă clară, orientată spre echitate socială. N-a făcut reformă agrară clasică, dar a îmblânzit oligarhia. N-a rupt sistemul de dobândă, dar a pus între stat și cămătari un zid protector. Într-o perioadă de pace și prosperitate relativă, Atena a cunoscut o stabilitate rară în lumea greacă. Nu au existat revolte. Producția a crescut. Sărăcia extremă a fost atenuată. Peisistratos și fiii săi au menținut o guvernare de tip paternalist timp de decenii. „Tirania reformatoare a fost mai justă decât oligarhia legalistă.” Desigur, nu a fost o utopie. Controlul asupra libertății politice a fost real, dar libertatea economică a crescut. Poporul nu mai era înlănțuit de datorii. Cei fără pământ nu mai erau condamnați la foame. Iar cămătarii nu mai domneau nestingheriți. După moartea lui Peisistratos, fiii săi nu au mai avut același sprijin popular. Regimul a fost răsturnat, dar amintirea epocii a rămas. Când democrația ateniană s-a format ulterior, a fost construită pe fundația economică lăsată de tiranie: o clasă de mici agricultori relativ liberi, nu de sclavi ai datoriei. Capitolul 6 – Cleisthenes: părintele democrației și dușmanul oligarhiei ereditare „Democrația nu s-a născut din visul libertății, ci din necesitatea de a rupe clanurile.” După epoca reformelor lui Peisistratos, Atena s-a trezit din nou amenințată de oligarhie. Clanurile nobile – înrădăcinate, bogate și influente – acaparaseră instituțiile, pământurile și puterea religioasă. În acest context tensionat, Cleisthenes a lansat o revoluție tăcută: nu cu sulița, ci cu reorganizarea teritorială. În anul 508 î.Hr., Cleisthenes a reconfigurat cetatea după o logică nouă. A eliminat triburile ereditare și a împărțit populația în zece triburi geografice, amestecând elitele cu țăranii și artizanii. În locul apartenenței de sânge, a impus apartenența la solul comun. Votul și reprezentarea nu se mai bazau pe neam, ci pe locul în care trăiai și munceai. „Cleisthenes a distrus puterea oligarhică prin geometrie politică.” Această reformă aparent tehnică a avut efecte explozive. A creat o Adunare în care elitele nu mai controlau totul. A permis cetățenilor obișnuiți să participe la justiție, administrație și decizie. A redus influența marilor familii, tocmai când acestea se pregăteau să restabilească o dominație completă. Era prima democrație funcțională a lumii antice – și ea s-a născut nu din idealism, ci dintr-o lovitură de geniu tactic împotriva oligarhiei. „Democrația ateniană nu a fost un experiment, ci o contralovitură strategică.” Hudson subliniază: reforma lui Cleisthenes a fost posibilă pentru că s-a sprijinit pe fundația economică lăsată de Peisistratos. Fără reducerea presiunii datoriilor, fără micii proprietari existenți, fără stabilitatea relativă, nu ar fi existat nicio masă civică aptă pentru guvernare directă. Reforma politică s-a așezat pe o reformă economică deja înfăptuită – chiar dacă informal. Dar pericolele nu au dispărut. Elita economică a rămas. Bogăția nu a fost redistribuită. Cămătarii nu au fost desființați. Tot ce s-a realizat a fost o nouă arhitectură politică, care putea fi oricând deturnată – iar istoria Atenei va demonstra cât de fragilă era democrația în fața banului și a trădării din interior. „Cleisthenes a legat demosul de pământ – dar n-a reușit să-l dezlege de datorie.” Pe termen scurt, reforma sa a dus la un secol de efervescență democratică: teatrul, filosofia, cetățenia activă, arta civică. Pe termen lung, însă, lipsa unei soluții permanente la problema datoriei și a polarizării economice avea să lase democrația vulnerabilă – mai ales când aurul Delosului și corupția internațională au intrat în scenă. Capitolul 7 – Roma: republica oligarhilor și începutul cămătăriei instituționalizate „Republica Romană n-a fost o democrație timpurie, ci o dictatură mascată a creditorilor.” În anul 509 î.Hr., Roma își alungă ultimul rege și proclamă republica. Istoria oficială ne vorbește despre o epocă de „libertate”, de „virtute civică”, de „lege”. Dar ceea ce a urmat a fost de fapt instaurarea unei oligarhii dure, inflexibile, în care puterea a fost preluată de marii proprietari de pământ și marii creditori – patricienii. Michael Hudson demontează mitul fondator. Noua republică a Romaei n-a făcut nimic pentru țăranii datoriți, pentru plebea înfometată sau pentru soldații aruncați în luptă doar ca să-și piardă pământul. În loc să urmeze modelul mesopotamian al amnistiilor periodice sau pe cel atenian al reformelor democratice, Roma a transformat datoria într-un sistem de sclavie instituționalizată. Datoria se plătea cu libertatea. „În Roma, dreptul s-a născut nu ca scut al cetățeanului, ci ca sabie a creditorului.” Sistemul nexum – contractul de datorie prin care debitorul devenea servus – a fost piatra de temelie a republicii. Legile celebre ale celor „12 Table” nu au limitat această sclavie pentru datorie, ci au codificat-o. Doar dobânda a fost reglementată. Cămătarii romani puteau pune mâna pe trupul debitorului – să-l sechestreze, să-l umilească, să-l reducă la muncă forțată. Dacă datoria nu era plătită la timp, debitorul putea fi ucis sau vândut ca sclav. În același timp, templele – asemenea celor din Grecia și Orient – deveneau centre de concentrare a metalelor prețioase. Dar, spre deosebire de Orientul antic unde comorile templului erau folosite pentru binele comunității și iertarea datoriilor, în Roma acestea erau folosite pentru finanțarea războaielor și apoi pentru profitul oligarhiei. Aurul și argintul fondurilor sacre erau împrumutate cu dobândă statului în timp de război și trebuiau rambursate – uneori chiar cu „dobândă religioasă”. „Banii Romei au fost fabricați din zei topiți și plătiți înapoi ca aur profan.” Această simbioză între finanțele sacre și expansiunea militară a creat o economie bazată pe jaf extern și îndatorare internă. Roma cerea tribut din ce în ce mai mare de la aliații și inamicii cuceriți, folosea tezaurele pentru a-și plăti mercenarii și războaiele, apoi împrumuta din nou, alimentând un ciclu perpetuu de violență financiară. Hudson notează că acest model roman de „monedă religioasă” – topită din statui și podoabe divine – a fost și expresia unei mentalități care separa total economia de dreptate. În timp ce Orientul proclama deror (libertatea jubiliară), Roma proclama pignus (garanția asupra corpului debitorului). „Republica Romană a fost prima formă de capitalism imperial.” Acest sistem nu a fost accidental – a fost conceput, apărat și perpetuat cu o rigoare nemiloasă. Cei care au încercat să îl schimbe vor fi, fără excepție, eliminați violent. Capitolul următor ne va duce la primele revolte ale plebei – și la primele martiraje politice ale celor care au cerut pământ și libertate. Capitolul 8 – Agis, Cleomenes și Nabis: ultima încercare de salvare a Spartei prin reformă radicală „Când cămătarii au preluat puterea, doar o nouă tiranie morală putea salva libertatea.” La sute de ani după legile austere ale lui Lycurg, Sparta se regăsea într-o criză profundă. Pământul se concentra din nou în mâinile unui număr mic de familii. Cetățenii homoioi („egalii”) dispăreau, iar armata devenea dependentă de mercenari. Helóții și periokii, cândva ținuți în supunere, acum se revoltau. Sparta îmbătrânea, coruptă de aur și dobândă. În acest context a apărut regele Agis al IV-lea (244–241 î.Hr.), un idealist care voia să reînvie legile fondatoare. A propus anularea tuturor datoriilor și redistribuirea pământului către cetățeni egali. Dar oligarhia spartană a reacționat cu furie. Agis a fost arestat și executat împreună cu mama și bunica lui – primele victime ale unei revoluții pașnice. „Reforma economică reală nu e niciodată o simplă lege – e o luptă pe viață și pe moarte.” După el, Cleomenes al III-lea (235–222 î.Hr.) a preluat torța. Dar lecția era învățată: reforma nu putea reuși fără forță. Cleomenes a abolit datoriile, a redistribuit pământul și a eliminat dintr-o lovitură consiliul oligarhic corupt – ephoratul. A impus o austeritate spartană autentică și a reînviat egalitarismul civic. Dar a fost învins militar de o coaliție condusă de Macedonia. Reforma lui a fost distrusă cu sabia. În ultimă instanță, apare Nabis (207–192 î.Hr.) – un personaj considerat de istoricii romani un tiran odioasă. Dar Hudson ne cere să privim dincolo de propaganda cuceritorilor. Nabis a fost ultimul conducător grec care a implementat integral un program de justiție economică radicală: a eliberat sclavii, a împărțit pământul, a naționalizat proprietățile oligarhilor fugiți și a creat o armată populară. Roma, aliată cu Sparta oligarhică în exil, l-a atacat și l-a ucis. „Oligarhia a supraviețuit, egalitatea a fost distrusă, iar Sparta n-a mai fost niciodată liberă.” Lecția celor trei reformatori e amară. În ciuda curajului, a legitimității populare și a urgenței reformelor, fără putere militară superioară și fără sprijin internațional, nicio revoluție economică nu poate rezista. Roma și Macedonia au garantat ordinea cămătărească pe întreg cuprinsul Greciei, iar modelul eliberării prin redistribuire a fost stins pentru secole. „În lupta dintre datorie și libertate, victoria o decide sabia, nu legea.” Capitolul 9 – Roma și prima secesiune a plebeilor: datoria ca lanț civic „În Roma, libertatea se oprea la poarta cămătarului.” La doar câteva decenii după fondarea Republicii, Roma s-a confruntat cu o criză internă profundă. Plebea – cetățenii săraci, țăranii-soldați – erau copleșiți de datorii. După fiecare campanie militară, se întorceau acasă pentru a-și găsi pământurile pierdute și corpurile revendicate de creditori. Cei care nu puteau plăti erau încarcerați, torturați, reduși la sclavie. În 494 î.Hr., sătui de nedreptate, plebeii romani au făcut un gest fără precedent: s-au retras de pe câmpul de luptă și s-au refugiat pe colina Sacra. Refuzul lor de a mai lupta pentru o republică care îi înlănțuia prin datorie a pus statul în criză. Nu barbarii, ci propriii cetățeni refuzau să apere orașul. „Secesiunea plebeilor a fost primul act politic anticapitalist din istoria romană.” Sub presiunea acestei revolte, patricienii au fost forțați să facă concesii. A fost creată funcția de tribun al plebei, un reprezentant ales exclusiv de cetățenii simpli, cu dreptul de a interveni împotriva abuzurilor oligarhiei. Dar problemele structurale au fost doar cosmetizate. Datoriile nu au fost anulate. Sistemul nexum – care permitea reducerea la sclavie pentru neplată – a rămas. Hudson subliniază: ceea ce a început ca o criză economică, a devenit o criză constituțională. Tribunii nu aveau putere reală de a reforma ordinea financiară. Datoria continua să fie garantată prin forță. Secesiunile următoare (449, 445, 287 î.Hr.) vor repeta același tipar: plebeii cer reforme, oligarhia cedează simbolic, dar păstrează controlul economic. „Roma a oferit reprezentare politică fără eliberare economică.” Criza datoriilor nu a fost un episod trecător. A fost constantă. Războaiele aduceau pradă, dar și mai multe datorii. Marile familii închideau cercul: împrumutau bani, cumpărau pământul confiscat, își extindeau puterea în Senat. Reformatorii autentici vor veni – dar abia în epoca Gracchilor. Și vor plăti cu viața. Capitolul 10 – Lex Licinia (367 î.Hr.): când Roma a încercat să limiteze lăcomia „Roma n-a cunoscut egalitatea, dar a simțit frica – și a scris o lege ca să oprească prăpastia.” În 367 î.Hr., după decenii de revolte, secesiuni și proteste plebeice, Roma a fost obligată să accepte un compromis istoric. Sub presiunea maselor și a instabilității cronice, tribunii Licinius și Sextius au propus și impus o reformă numită ulterior Lex Licinia-Sextia. Această lege a încercat să stăvilească acumularea nelimitată de pământ și datoria perpetuă care distrugea țărănimea romană. S-a impus un plafon de 500 iugeri (cca 125 hectare) pentru posesiunea de pământ public (ager publicus). În plus, legea a acordat dreptul unuia dintre cei doi consuli să fie plebeu – o lovitură directă dată aristocrației senatului. „Lex Licinia n-a fost o revoluție, ci o frână pusă lăcomiei fără măsură.” Partea cea mai importantă însă a fost legată de datorie: legea a stabilit că dobânda deja plătită să fie scăzută din principal, iar restul datoriei să fie achitat în trei ani. A fost o victorie parțială, dar reală. Pentru prima dată în istoria Romei, statul recunoștea că datoria dobândită cu dobânzi abuzive era o problemă socială – și intervenea pentru a o limita. Michael Hudson subliniază clar: această lege nu a venit din voința nobilimii, ci din presiunea de jos. Oligarhia a făcut concesii pentru a salva structura statului. Reprezentarea politică a plebeilor fusese garantată, dar abia acum se încerca o reformă economică autentică. „Cămătarii au fost obligați, pentru prima oară, să dea înapoi.” Și totuși, Lex Licinia nu a fost aplicată riguros. Deși era lege, marii proprietari au continuat să o încalce. Pământul s-a reconcentrat, dobânzile au crescut din nou, iar războaiele externe au agravat problema. Roma avea să fie obligată să revină obsesiv la aceeași problemă: cum să mențină o clasă de țărani-soldați, în timp ce economia e dominată de creditorii bogați? „Legea n-a reușit să redea pământul, dar a demonstrat că teama de popor poate scrie dreptate.” Aceasta a fost prima – dar nu ultima – încercare de reformă agrară și financiară în Roma. Următoarele secole vor aduce figuri mai radicale – Gracchii, Cato, Caesar – dar miezul problemei va rămâne același: pământul și datoria. Capitolul 11 – Roma devine imperiu: pământul furat, sclavia extinsă, datoria ignorată „Imperiul roman n-a fost construit de cetățeni liberi, ci de țărani ruinați și sclavi capturați.” Pe măsură ce Roma se extindea, ceea ce trebuia să fie o republică a cetățenilor-proprietari s-a transformat într-o oligarhie militaro-financiară care a deturnat războaiele în afaceri private. Terenurile cucerite nu au fost împărțite soldaților, ci au fost acaparate de marile familii senatoriale. Din ele s-au născut latifundiile – moșii uriașe lucrate de sclavi. Michael Hudson arată că, în loc să recompenseze soldații cetățeni cu pământ și libertate, Roma a dezvoltat o economie a prăzii și a exproprierii. Prizonierii de război erau transformați în sclavi și folosiți pentru agricultură intensivă. Iar țăranii romani, plecați pe front, își pierdeau pământurile și se întorceau… datori, dezrădăcinați și fără viitor. „Roma a folosit pământul public ca mită pentru oligarhie, nu ca răsplată pentru cetățeni.” Reformele au fost cerute mereu – dar ignorate sistematic. În teorie, pământul cucerit era ager publicus, proprietate a poporului. În practică, era închiriat pe termen nelimitat marilor familii, apoi tratat ca proprietate privată. Armata devenise o unealtă a expansiunii imperiale, dar soldații n-aveau nimic de câștigat – decât moartea sau sărăcia. Hudson scoate în evidență caracterul schizoid al modelului roman: pe de o parte, glorificarea cetățeanului-soldat; pe de alta, distrugerea clasei țărănești prin cămătărie și excludere economică. Consecința? Un oraș tot mai dependent de importuri, de muncă sclavagistă și de clientelism politic. „Imperiul a crescut, dar republica a murit – sufocată de propria lăcomie.” Pe fondul acestei prăbușiri sociale, Roma a încercat să mențină aparențele: donații de grâne, spectacole publice, distribuții simbolice. Dar esența rămânea neschimbată. Oligarhia controla terenul, banii, datoria și politica. Iar săracii – cetățeni sau nu – deveneau mase de manevră. Această dinamică avea să genereze marile revolte ale secolelor următoare, culminând cu Gracchii, Marius, Sulla și, în final, Cezar. Dar toate încercările de reformă vor întâlni aceeași rezistență feroce a clasei conducătoare, gata să ucidă pentru a nu ceda pământ sau putere. Capitolul 12 – Gracchii: pământ, moarte și revolta contra oligarhiei romane „Când legea a încetat să slujească poporul, singura cale rămasă a fost martiriul politic.” Într-o Romă sfâșiată de polarizare economică și sărăcie rurală, doi frați au îndrăznit ceea ce nimeni nu mai cutezase de la Lex Licinia: să revendice pământul în numele cetățenilor. Tiberius și Gaius Gracchus au pus în centrul agendei republicane ceea ce Roma ignorase de secole: reformarea structurii agrare și oprirea cămătăriei mascate prin arendă și exploatare. Tiberius, tribunu în 133 î.Hr., a propus o lege simplă, dar devastatoare pentru aristocrație: reconfirmarea plafonului de 500 iugeri din Lex Licinia, cu redistribuirea pământului public ocupat ilegal. În plus, cerea ca surplusul să fie împărțit între cetățenii fără pământ. Fără violență, fără confiscări, doar o aplicare a legii. „Ceea ce i-a înfuriat pe nobili n-a fost reforma, ci faptul că cineva îndrăznea să o aplice.” Senatul a reacționat cu brutalitate. Tiberius a fost acuzat că vrea să devină rege – acuzația supremă într-o republică care trăia în frica fondatoare a tiraniei. A fost linșat public în forul roman, iar cadavrul său aruncat în Tibru. Reforma murise… dar ideea nu. Fratele său, Gaius, a preluat flacăra zece ani mai târziu. Mai abil politic, a reușit să treacă o serie de legi în favoarea poporului: reînnoirea distribuției de pământ, subvenții pentru grâne, reforme judiciare și fiscale. Însă a mers și mai departe: a încercat să rupă controlul senatului asupra provinciilor, să creeze o putere populară reală. „Gaius n-a fost doar un reformator – a fost un revoluționar constituțional.” Dar și el a plătit cu viața. După o campanie de denigrare și provocări violente, Gaius a fost vânat de bandele senatului și forțat să se sinucidă în 121 î.Hr. Mii de susținători au fost masacrați. Republica demonstrase încă o dată că reforma e trădare atunci când amenință averile sacrosancte ale patricienilor. „Gracchii au murit pentru o Romă care putea fi dreaptă – dar n-a vrut.” Michael Hudson subliniază dimensiunea ideologică a momentului: Roma a avut o șansă reală să reconcilieze libertatea politică cu justiția economică. Dar a refuzat. Oligarhia a preferat violența, iar moștenirea Gracchilor avea să fie înăbușită… până când alte crize vor cere alți reformatori – Marius, Cezar, Augustus. Capitolul 13 – Marius, Sulla și militarizarea clientelei politice „Roma n-a murit de sabie, ci de dependența cetățenilor față de armatele personale.” După eșecul Gracchilor, Republica Romană a intrat într-o spirală de instabilitate în care singura monedă de schimb rămasă era loialitatea militară. Într-o societate unde pământul fusese acaparat de aristocrație și datoria îngenunchease țărănimea, singura șansă de supraviețuire devenise… înscrierea în armata unui general ambițios. Gaius Marius, un „om nou” fără origine patriciană, a spart bariera socială în 107 î.Hr. când a fost ales consul. A inițiat o reformă militară care avea să schimbe definitiv echilibrul Republicii: a permis voluntarilor fără proprietăți să se înroleze în armată, în schimbul promisiunii de solde și, mai ales, pământ după serviciu. „Cetățeanul liber a fost înlocuit de soldatul dependent de general.” Această inovație aparent democratică a declanșat o transformare radicală. Armatele nu mai erau fidele Republicii, ci generalului care le hrănea și le dădea pământ. Fidelitatea civică a fost înlocuită de clientelism militar. Marius a învins în Africa, în Germania, și a fost considerat salvatorul Romei – dar a deschis ușa unui tip nou de putere: puterea personală armată. Lucius Cornelius Sulla, aristocrat pur sânge, a învățat lecția. A profitat de haosul creat de războaiele sociale și l-a înfrânt pe Marius. Dar mai mult decât atât: în 82 î.Hr., Sulla a ocupat Roma cu propria armată – o blasfemie juridică, dar o realitate politică nouă. A devenit dictator și a lansat prima listă oficială de proscripții – asasinate legale contra adversarilor politici, confiscări masive de bunuri, represiune violentă. „Republica a fost ucisă cu edictul, nu cu votul.” Sulla a impus un program de restaurare oligarhică: a redus puterile tribunilor, a întărit Senatul și a legalizat represiunea ca metodă de control social. Dar moștenirea sa cea mai durabilă a fost ideea că Republica poate fi suspendată legal, iar violența poate fi un mijloc legitim de guvernare în numele „ordinii”. „Marius a dat soldaților speranță, Sulla le-a dat impunitate.” Roma nu mai era o Republică în sensul tradițional. Era un câmp de luptă între generali susținuți de mase de soldați fără pământ, fără viitor și cu un singur contract: fidelitatea totală față de cel care le promite hrană și glie. Capitolul 14 – Caesar: reformatorul moderat care a murit ca un revoluționar „Caesar a atins ceea ce Gracchii au visat – și a plătit același preț.” După secole de criză agrară, de violență politică și de promisiuni trădate, Iulius Caesar a venit cu un plan simplu, lucid și periculos pentru oligarhie: să limiteze datoria, să redistribuie pământul și să stabilizeze statul prin echitate socială, nu prin represiune. În perioada 49–44 î.Hr., în plin război civil, Caesar a propus o serie de reforme economice moderate, dar extrem de eficace. A suspendat executările datornicilor, a stabilit că suma deja plătită sub formă de dobândă trebuie scăzută din principal, și a anulat penalitățile fictive acumulate în timpul războiului. Nu a proclamat o anulare totală a datoriilor – dar a eliminat partea ilegitimă, abuzivă, parazitară. „Caesar n-a distrus proprietatea, ci i-a limitat abuzul – iar asta i-a fost de neiertat.” Mai mult, a interzis ca averea mobilă să fie folosită ca garanție exclusivă și a cerut ca cel puțin 75% din valoarea unei proprietăți ipotecate să fie deținută efectiv în Italia. A fost o măsură de suveranitate economică – împotriva speculanților globali ai epocii, care exportau capitalul Romei spre Orient sau spre războaiele personale. Apoi a fondat colonii pentru veterani, dar nu le-a dat pământul altora, ci a folosit terenuri publice sau nelocuite. Reforma sa agrară a fost rațională, echilibrată, dar profund amenințătoare pentru cei care dețineau mii de hectare din ager publicus. „Caesar a reușit ceea ce Sulla a suprimat cu sânge: să scrie o lege care taie dobânda.” Pentru toate acestea, a fost asasinat în 44 î.Hr., chiar în clădirea Senatului. Nu pentru că voia să fie rege, ci pentru că voia să limiteze puterea nobilimii rentiere, să aducă stabilitate prin justiție economică, nu prin frică. Complotiștii l-au ucis în numele „Republicii”, dar republica murise cu mult înainte – Caesar doar încerca să o salveze de oligarhia care o sufoca. Concluzie – Lecția distrugerii: când datoria devine lege și justiția e trădare „Democrația economică a fost sugrumată în leagăn de cămătarii care au făcut legile.” Michael Hudson nu scrie doar o istorie – ci un rechizitoriu. Prăbușirea antichității nu a fost un accident al vremurilor, nici un rezultat al invaziilor barbare. A fost o alegere politică și economică: aceea de a proteja creditorii în dauna cetățenilor, de a transforma datoria într-un mecanism de dominație, de a elimina orice memorie instituțională a eliberării periodice, a ștergerii răbojului, a echilibrului social. Din Orientul antic al Mesopotamiei, unde regii proclamau periodic libertate (amargi, deror) și reluau de la zero contractele pentru a preveni sclavia generalizată, istoria s-a scurs spre Occidentul roman – unde contractul, nu comunitatea, a devenit sacru. Și odată cu el, sclavia a redevenit lege. „Barbarii n-au cucerit Roma – Roma s-a sinucis economic și moral.” Roma nu a căzut pentru că a fost slabă militar. A căzut pentru că și-a distrus clasa de mici proprietari, și-a transformat armata în mafii clientelare și a ucis fiecare reformator care a încercat să restabilească echilibrul. De la Gracchii la Caesar, de la Agis la Nabis, același destin: moartea celor care au vrut justiție. Hudson avertizează: modelul roman – al acumulării fără limite, al datoriei nesuspendabile, al statului capturat de oligarhie – este modelul Occidentului modern. FMI-ul, băncile centrale, dobânda compusă, austeritatea impusă de sus – toate poartă ADN-ul Romei, nu al Babilonului. „Civilizația s-a prăbușit când eliberarea a fost înlocuită cu executarea.” Această carte este o chemare la luciditate. Nu putem restaura libertatea decât dacă înțelegem ce a distrus-o. Nu putem construi o economie dreaptă dacă nu ne eliberăm de dogmele juridice ale oligarhiei romane. Nu putem clădi o societate liberă fără să reinstaurăm ideea de amnistie, de iertare economică, de reîncepere periodică. Apel final – Să rupem lanțul Romei: pentru o economie eliberatoare, nu cămătărească Cei care astăzi suferă sub povara datoriilor, a chiriilor nesfârșite, a creditelor fără sfârșit, trăiesc aceeași istorie – sub altă formă. Timpul în care popoarele acceptau că datoria este sacră și omul este secundar trebuie să se încheie. Lecția antichității nu e trecut – e un avertisment actual.”
duminică, 23:37:17, 25 mai 2025
- ►
la articolul Video | Cine este Cartelul Bancar? (I):
“Am ales cartea lui Stephen Mitford Goodson pentru a pune început acestui subiect întrucât prezintă o perspectivă istorică asupra fenomenului cămătăresc-bancar, pe care îl identifică în mod corect ca principalul motiv al războaielor din istoria omenirii. Autorul nu se fereşte să încalce graniţele corectitudinii politice şi să expună adevărul în modul cel mai direct. De altfel, acesta a şi fost concediat din funcţia de bancher central după ce a publicat un articol succint despre eforturile lui Napoleon Bonaparte şi ale lui Adolf Hitler de a se elibera din strânsoarea monetar-bancar-cămătărească a „finanţatorilor internaţionali” în care se găseau. Articolul respectiv poate fi citit aici: https://mk.christogenea.org/articles/bonaparte-hitler-versus-internation-bankers-stephen-m-goodson Pe de altă parte, faptul că istoria ultimelor secole (ultimului mileniu) este grevată de puterea financiară a dinastiilor evreieşti produce un tip de orbire care ne împiedică să înţelegem, în ansamblu, natura profund umană a relaţiilor de putere, dominaţie şi înrobire a popoarelor şi a statelor. Din acest motiv, înainte de a părăsi documentarea istorică şi de a aborda frontal politicile economice de distrugere a statelor şi comunităţilor prin îndatorare, pentru a ne elibera din corsetul reducerii întregii discuţii la Ocultă, găsesc oportun să completăm prima parte a cărţii cu un excurs completator în istoria imperiului Roman şi a oraşelor greceşti (chiar dacă şi acestea aveau diasporă evreiască). Se va observa cu uşurinţă că patimile omeneşti sunt cele care animă un anumit sistem politic şi economic şi că reducerea întregii problematici la Rothschild, Sasoon şi alţii reprezintă o gravă eroare ce împiedică o înţelegere mai profundă a realităţilor politice, economice şi financiare. Se va observa din rezumatul pe care vi-l propun că problematicile financiar-economice ale antichităţii se reproduc fidel până în zilele noastre şi că inclusiv viaţa economică a principatelor româneşti şi chiar reformele funciare la zi, sunt o constantă istorică şi un efect al aceloraşi procese. Anume aceste procese trebuie înţelese, iar a ne opri iar şi iar în dreptul evreilor, chiar şi în privinţa chestiunilor reale, ne împiedică să evoluăm. Indiferent că e vorba despre evrei sau nu, esenţial este să înţelegem mecanica proceselor de dominaţie şi de înrobire şi să ne ferim de acuzaţii şi învinovăţiri generalizate, chiar şi dacă ar părea justificate calitativ. Cartea The Collapse of Antiquity de Michael Hudson (descarcă Get .pdf sau .epub)reprezintă o veritabilă comoară întrucât reia cauzele profunde ale prăbuşirii celor două civilizaţii antice. Vă îndemn să parcurgeţi întreaga carte întrucât rezumatul pe care îl public mai jos este simplificat şi comprimat dincolo de linia după care comit o nedreptate cărţii. Dar, cei care nu pot lectura direct în limba engleză, se vor folosi de câteva fărâme care luminează rădăcinile problematicii Cartelului Bancar.”
duminică, 23:15:03, 25 mai 2025
- ►
la articolul Etapa a 2-a de stabilizare a regimului hibrid:
“Linkul nu apare, am postat de doua ori…e cenzura…cautati pe Activenews sau pe adresa de FB pt P Bogdan Florin Vlaicu”
sâmbătă, 18:32:05, 24 mai 2025
- ►
la articolul Etapa a 2-a de stabilizare a regimului hibrid:
“Poate e de folos pt cineva…. Cursul 187 de vindecare sufletească; 23.05.2025.https://www.facebook.com/100012995081762/videos/2131596347356402?locale=ro_ROCit despre pareri ma abtin, ca e mai bine asa…”
sâmbătă, 18:27:42, 24 mai 2025
- ►
la articolul Etapa a 2-a de stabilizare a regimului hibrid:
“https://x.com/FredricMorenius/status/1925533884441116790 Apar, din străinătate, primele problematizări convingătoare în privința rezultatului din 18 mai. În urma agregării datelor publicate pentru secțiile de vot și în urma comparării celor două tururi apar discrepanțe nefirești în cazul rezultatului lui ND. Mai mult, aceste discrepanțe par a fi manipulări grosolane ale datelor pentru unele secții de vot, rezulate prin multiplicări repetate ale cifrelor. Totodată, astăzi AUR a reclamat faptul că nu i se permite auditarea sistemului electronic de gestiune electorală al AEP/STS. Deși cercetările publicate pe Twitter/X sunt premature și nu sunt (încă) verificate/confirmate de alți analiști sau instituții, ele au o aparență de veridicitate care obligă la continuarea verificărilor și la acceptarea ipotezei că rezultatul scrutinului ar fi fost diferit. https://t.me/theodosieblog/1043 Obligația de a înlătura aceste bănuieli credibile cade în sarcina statului român în ansamblu, prin Guvern sau Președinte, indiferent de competența materială a instituțiilor implicate electoral. Dată fiind istoria politică de dată recentă, falsificarea cu totul a rezultatului nu doar că nu poate fi exclusă, dar se plasează în vârful listei ipotezelor posibile.”
sâmbătă, 01:34:55, 24 mai 2025
- ►
la articolul Reflecţii şi abstracţiuni electorale:
“Și ca sa mergem cu raționamentul si onestitatea pana la capăt, cand ne referim la Cartelul Bancar, la ce/cine ar trebui sa ne mai referim?”
sâmbătă, 20:54:20, 17 mai 2025
- ►
la articolul Să stăm bine, să stăm cu frică!:
“„ci o lucrare adâncă și dezlănțuită a vrăjmașului asupra Bisericii, una care nu se înfruntă neapărat prin scoaterea la lumină a necurăției…” Cum se infrunta? Va multumesc ”
sâmbătă, 16:41:57, 17 mai 2025
- ►
la articolul Înfruntarea păcatelor smintitoare din Biserica noastră:
“Dincolo de stufărișul legislației actuale bisericești, faptul că Patriarhia refuză să-l caterisească expres pe fostul ierarh Corneliu de la Huși dovedește complicitate și neîndreptarea lucrurilor. Pare o poziție securistică, de stabilire a dominării asupra instituției prin evitarea recunoașterii că și episcopii greșesc și încă grav. Pr. Ciprian Mega a rezumat corect situația când scrie că nu este echivalentă retragerea benevolă din scaun cu caterisirea. La momentul demisiei lui Onilă, chiar și purtătorul de cuvânt, Vasile Bănescu, declara că după condamnarea irevocabilă Sinodul va putea lua decizia caterisirii. În mod evident, este presupusă la acea dată lipsa condamnării lui. Pe lângă acest fapt, Pr. Ciprian aduce o aceste două argumente tari: 1. a trăit într-o vilă de la Mănăstirea Văratic în retragerea sa cu salarizare ca episcop și toate facilitățile, 2. au mai existat cazuri de retragere din scaun fără să însemne oprirea de la slujbă, cu atât mai puțin caterisirea, dintre care amintesc eu pe Sfinții Ignatie Briancianinov și Teofan Zăvorâtul. Se știe că într-un an a citit Evanghelia la slujba de a doua zi de Paști, în prezența PS Calinic al Sucevei (atunci vicar la Iași). Foarte probabil a slujit și cu alte ocazii, dar nu cred să fi dorit asta. Mai degrabă vedem o pactizare din partea Sinodului cu Corneliu. Nu-l caterisește pentru că e de-al lor și din frica să nu dea în vileag alte fapte similare ale ierarhilor noștri. Depunerea din treaptă nu are doar rol de pedepsire, ci și de îndreptare a lucrurilor, de punere a lor pe făgașul normalității. Sf. Ap. Pavel vorbește de curățirea aluatului prin excomunicarea celor vinovați din comunitate. Reținerea sau docilitatea preoților din Vaslui care nu vor să șteargă sau să deterioreze chipul lui Corneliu pictat în bisericile lor și justificarea Patriarhiei că acestea sunt patrimoniu cultural vădesc doar clica și lipsa coloanei vertebrale întinsă dincolo de ierarhia superioară în rândul preoțimii de rând. Se promovează astfel o altă „normalitate” în Biserică, a acceptării răului și păcatului ca normă pentru că Dumnezeu oricum lucrează dincolo de aceste greșeli. Dar este uitată pocăința și manifestarea ei concretă prin fapte, nu sfidarea lui Dumnezeu prin încălcarea legii Lui. Nu se cere ștergerea tuturor ierarhilor care au avut abateri de pe biserici ca o practică generalizată, ci măcar permiterea uneia demne față de cel depistat că era lup. Este necesar să ne dezicem de astfel de gesturi, să criticăm la nivelul nostru silnicia Patriarhiei din respect față de Domnul nostru și Evanghelia Lui. Duhul autentic de smerenie, pocăință și de credință simplă care nu judecă pe alții, dar care refuză să scoată o cirtă din lege are frica de a nu fi socotiți „foarte mici în împărăția lui Dumnezeu”, adică scoși afară, după tâlcuirea Sf. Ioan Gură de Aur. Nu putem învăța pe alții ceva străin de cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, adică să justificăm fărădelegea sub masca sfințeniei. Cine se va rușina de ierarhi sau de altă instanță lumească va da răspuns în fața îngerilor și a lui Dumnezeu Însuși. Deocamdată este înfiorător faptul că Sinodul nostru acționează ca unul care nu are cap pe Hristos, ci pe cineva străin. Nici un episcop nu a făcut notă discordantă, cum s-a întâmplat, spre exemplu, în Sinodul Greciei sau al Ciprului pe tema recunoașterii schismaticilor ucraineni.”
miercuri, 11:25:22, 14 mai 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Doamne, ajută! Am să încerc să răspund într-o ordine logică. Orice infractor este astfel din momentul săvârșirii fărădelegii, dar asta în fața lui Dumnezeu și în sufletul său. Noi nu știm detaliile, ci doar putem stabili vinovăția prin cercetare. De multe ori, unii sunt achitați după cercetare, deși păreau vinovați înainte. Un exemplu conclident este Theodoret al Kirului, care a scris împotriva Sf. Chiril intens, dar la Sinodul IV Ecumenic și-a retras acuzațiile și a rămas episcop. La fel se poate întâmpla și acum. Unii ierarhi ecumeniști pot aduce dezvinovățiri care să-i absolve în fața unui Sinod, după cum precizează și canonul 2 al Sf. Atanasie. Așa s-a întâmplat și cu episcopii iconoclaști la Sinodul VII. În plus, Tainele lor au fost valabile. Deci cred că e bine să nu ne considerăm Dumnezeu și să declarăm noi înainte de vreme și fără procedurile cuvenite cine este eretic și cine nu este. Ar fi o mândrie enormă. Ecumenismul poate fi condamnat. Când? După cum va da Dumnezeu și după cum lucrăm și noi. Peste 10 ani? Nu știu. Poate mai repede. Dar cu siguranță atitudinea oțărâtă și confuză nu duce la condamnarea lui, ci ar putea contribui cel mult la problematizarea unora în sensul cel bun. E nevoie de acțiuni precise și legiuite, nu de năduf și judecare pripită. Numai un Sinod cu acceptarea masei credincioșilor poate condamna erezia. Desigur că ar fi fost bună oprirea pomenirii în masă, chiar și acum. Dar nu văd rostul unor asemenea speculații decât că vom judeca pe aproapele și fierbem în suc propriu degeaba. Deocamdată sper că puteți găsi un duhovnic acceptabil și slujbe la fel, adică părinți ortodocși (indiferent dacă pomenesc sau nu) și cât se poate de pricepuți în a vă ajuta să scăpați de păcate.”
duminică, 23:57:29, 11 mai 2025
- ►
la articolul Speculaţii vizând alegerea papei:
“Follow-up după alegerea Papei Leon al IVX-lea Alegerea primului papă american este una surprinzătoare (pentru mine), deși existau toate semnalele posibile că noul papă urma să fie ales cu implicarea la vedere a puterii americane. În aceste condiții, până într-un punct, se putea spune că am fi avut un „papă american” indiferent de numele cardinalului ales de conclav, aceasta fiind ideea de fond a articolului. De altfel, eu unul am interpretat fotografia papei-trump ca pe un semnal la vedere că rezultatul alegerii reflectă exclusiv alegerea lui Trump (ceea ce e posibil să fie adevărat) și că vom avea un proxy-pope (un papă prin procură). Pentru ipoteza unui papă american prin procură, varianta maghiară era una dintre cele mai viabile și singura care îndeplinea jaloanele unui plan strategic de lungă durată. Vizita recentă la Budapesta a criminalului Netanyahu, de 4 zile, semnala o mobilizare intensă a politicii maghiare și în acest scop. Ratarea acestui obiectiv amână orizontul așteptărilor maghiare pentru încă 15-20 de ani cel puțin, având în vederea vârsta noului papă. Alegerea lui Prevost respectă superficial ciclicitatea geografică, acesta având o origine europeană (franco-italiană) vădită prin numele său a cărui pronunție angaja fonetica limbii franceze, nu pe cea a limbii engleze. Aceasta este singura concesie geopolitică făcută Europei la alegerea noului papă. Dar pasajul esențial al articolului asupra căruia revin cu un comentariu suplimentar este următorul: Nu trebuie ignorate nici relaţiile politice de deosebită apropiere cu regimul Trump, precum şi cu celelalte mari puteri cu influenţă la nivel mondial. Astfel, se poate argumenta că regimul Trump ar putea avea chiar mai multe de câştigat (cu siguranţă mai puţine de pierdut) de pe urma sprijinirii cardinalului maghiar decât dacă ar insista pentru desemnarea primului papă american, discuţia fiind una de profunzime, bine documentată de cartea a cărei copertă ilustrează acest articol. Era oarecum de la sine înțeles că la alegerea unui nou papă se urmărea evitarea candidaților cetățeni ai unei superputeri, despre care s-ar fi putut specula că integrează în aceeași demnitate cea mai importantă putere hard cu cea mai influentă putere soft a lumii. De altfel, era cunoscută și vehiculată opinia unui cardinal american din trecut care afirma că primul papă american va putea fi ales abia după apusul puterii imperiale americane. Cardinalul Prevost ocupa oricum una dintre cele mai importante funcții de putere din Vatican, în calitate de conducător al consistoriului catolic care gestionează problematica resurselor umane și a numirii clerului înalt. Controlul resurselor umane este o poziție cheie în orice organizație și ocuparea de către un american părea a fi o concesie maximală. Apoi, Prevost fusese recent (2023) ridicat în treapta de cardinal de către papa Francisc, fiind astfel circumscris curentului progresist din interiorul catolicismului, așteptările largi fiind în sensul alegerii unui papă cu vederi mai conservatoare. De altfel, după alegere, acesta a fost prezentat ca fiind moderat în raport de excesele progresiste, nu conservator cum l-a fi portretizat presa de stânga. Au existat inclusiv încercări de a-l prezenta ca adversar al regimului Trump, probabil pentru a dilua din șocul integrării puterii hard și soft despre care am amintit. Mai trebuie amintită și istoria relațiilor americano-catolice, una zbuciumată. Puțini cunosc faptul că recunoașterea diplomatică a Vaticanului de către SUA este de dată recentă, din timpul președintelui Reagan (1984) justificată fiind de alianța anticomunistă. Chiar și acum sunt voci care consideră neconstituțională recunoașterea unei autorități politice pentru religia catolică, aspect care ar reprezenta o încălcare a amendamentului constituțional vizând tratamentul egal al religiilor. Este important de reținut că SUA s-au construit și dezvoltat pe un filon manifest anticatolic, catolicismul fiind nu doar interzis, dar și persecutat activ în majoritatea coloniilor americane. În colonii, catolicismul nu se putea manifesta decât în privat, fiind interzisă cu severitate orice manifestare publică. Abia după războiul de independență și în raport de sprijinul francez, SUA au extins toleranța religioasă și către catolici, chestiuni explicate în detaliu în cartea amintită. Atitudinea manifest anticatolică a SUA s-a menținut vreme îndelungată, atât pe filieră protestantă cât și evreiască, singurii președinți americani afiliați religiei catolice fiind: John F. Kennedy și John Biden. Nici dinspre Vatican nu a existat vreo deschidere deosebită, politica militară americană, cu multiplele sale incursiuni și campanii militare, fiind frecvent criticată și condamnată, aspect care ne așteptăm să continue. Din aceste motive speculam că un papă maghiar ar fi fost cel mai „american” cu putință. Finalmente, un cuvânt despre alegerea numelui noului papă. Prevost însuși a declarat că a avut în vedere corespondența revoluțiilor tehnologice, Leon al XIII-lea fiind autorul Enciclicei Rerum Novarum despre drepturile și îndatoririle capitalului și muncii în contextul industrializării. Astfel, noul papă se angajează identitar în efortul de călăuzire a credincioșilor catolici în contextul post-umanist/trans-umanist al revoluției digitale și a noilor descoperiri tehnologice, menționând expres tematica Inteligenței Artificiale. Este deci demn de consemnat împreunarea în persoana noului papă nu doar a funcțiilor de hard power și soft power, ci și cea de smart power, triumvirat care va beneficia de consacrarea reputațională a religiei catolice în deceniile ce urmează.”
duminică, 20:44:06, 11 mai 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Parinte,va rog sa ma iertati ca ma bag si eu ca musca-n lapte,dar am si eu niste intrebari la care sper sa-mi raspundeti.Sa zicem ca sunt un om de jos,din multime,nu ma pricep la filozofii si nici la subtilitati etimologice.Dar tare as vrea sa stiu:care credeti dvs.ca ar fi situatia in BOR la ora actuala daca imediat dupa „sinodul” din creta,inainte de octombrie 2016,50%,60% sau chiar mai multi preoti ar fi intrerupt pomenirea episcopilor,indiferent ca ar fi facut-o pentru a se ingradi de erezie sau doar de episcop?Eu una cred ca situatia BOR ar fi fost cu totul alta acum. Referitor la disputa din comentariile de mai sus,cred ca gresiti asteptand o condamnare sinodala a episcopilor eretici-asta nu se va intampla nici in 100 de ani-doar n-or sa se autocondamne -si pe masura trecerii timpului,ei se inglodeaza mai tare in erezie,nici vorba sa iasa din ea. Pe situl „Predania Patristica” am citit un articol care m-a convins si pe mine.Sa spunem ca vine un hot,intra in casa peste mine ,imi fura ce apuca si imi omoara si un membru al familiei.Ce ziceti,este hot acest personaj,sau astept hotararea judecatoreasca -ce poate apare dupa 5-6 ani-care sa-l declare hot?asa este si cu ereticii nostri ierarhi si eu sunt convinsa ca si preotii care-i pomenesc sunt in aceeasi situatie. S-a spus mai sus in comentarii ca anumite erezii au durat si 100 de ani.Eu,omul din multime,vin cu marea mea intrebare:la cine ma pot spovedi si impartasi in actuala situatie? sunt cu un picior-sau aproape amandoua- in groapa.Credeti ca pot accepta cu usurinta sa ma duc in fundul iadului pentru ca preotii nostri sunt pomenitori de eretici si eu n-am la cine ma duce?Ce sfat imi oferiti in aceasta situatie?Nu am 100 de ani inainte ca sa astept disparitia ereziei. Va rog sa ma iertati si ,daca vreti,va rog sa-mi dati un sfat competent.”
joi, 21:01:23, 8 mai 2025
- ►
la articolul Înfruntarea păcatelor smintitoare din Biserica noastră:
“ Tacerea Patriarhiei care doar a motivat ca Episcopul „era retras” nu ne mai prezinta incredere…altceva decit sa taca e injositoare pt noi aceasta atitudine asa cum suntem noi credinciosii….taci despre Creta, ii tot ascunzi si favorizezi pe cei care batjocoresc pe Hristos Domnul….oare cita credibilitate le mai putem acorda unor asemenea impostori politici carora nu le pasa de soarta acestui popor? ”
miercuri, 04:38:21, 7 mai 2025
- ►
la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:
“Nu cunosc nimic despre acest lucru. Îmi amintesc că la alegerile precedente au fost relatări precum că AUR contestă procesele verbale din secţie, după formular. Era o declaraţie dată de dl Dorin Lulea în sensul că e o strategie a partidului. Nu văd nimic nelegal în asta, deşi eu unul nu sunt de acord cu abuzarea procedurilor în scopul obţinerii de capital mediatic.”
luni, 15:43:56, 5 mai 2025
- ►
la articolul Azimuturi politice – Nerecunoaşterea alegerilor prezidenţiale:
“https://www.luju.ro/guvernarea-legii-in-romania-a-fost-anulata Guvernarea legii în România a fost anulată Scris de: prof. dr. Adrian SEVERIN Hotărârea Curții de Apel Ploiești (CAP) prin care a fost anulată hotărârea CCR referitoare la anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, provocând intrarea în scenă a CSM și ÎCCJ, în rol de braț înarmat al unei puteri politice opresive, a acționat ca un revelator al decesului democrației constituționale românești, al guvernării legii și al drepturilor cetățenești fundamentale.Dacă, prin definiție, lovitura de stat este un act violent – fie că violența este fizică, fie că este morală – care vizează schimbarea regimului de guvernare prin schimbarea a cel puțin unora dintre elementele sale esențiale, executat de cei care au suficientă putere – fie ea dobândită legal fie ilegal – spre a ajunge la un asemenea rezultat ilegitim, ceea ce s-a petrecut în România din luna decembrie 2024 și până în luna aprilie 2025 nu poate fi calificat decât ca lovitură de stat. Prin acest act, România a trecut de la regimul democrației constituționale la un regim hibrid; adică a devenit un stat guvernat abuziv, în care au loc fraude electorale sistematice, guvernul exercită presiuni asupra opoziției politice, justiția este aservită, presa este controlată, intimidată și subordonată propagandei oficiale, supremația legii este abolită, societatea este manipulată prin dezinformare și teroare colectivă, cultura politică este intenționat ținută la nivelul precarității, iar sfera politicii este netransparentă, izolată de societatea civilă și fără nici o responsabilitate publică. CE A FĂCUT CCR? 1. În primul rând, trebuie să ne întrebăm ce este CCR sau cărei puteri îi aparține. Este deja unanim acceptat faptul că instanța de contencios constituțional – așa se definește CCR – nu face parte din puterea judecătorească. Compoziția puterii judecătorești este foarte explicit definită de Constituție și componentelor acesteia, enumerarea fiind limitativă, nu li se mai poate adăuga nimic. De ce legiuitorul constituant a făcut această separare? Rațiunea de a fi a CCR a fost aceea de a asigura atât conformitatea legilor cu ordinea fundamentală stabilită prin Constituție – legea legilor, precum și uniformitatea interpretării Constituției de către instituțiile create prin dispozițiile exprese ale acesteia. Competențele acestor instituții și validitatea actelor lor este apreciată sub incidența dreptului constituțional, iar nu a dreptului administrativ. Când competențele respective au ca obiect chiar garantarea ordinii constituționale, iar nu organizarea aplicării legilor infraconstituționale și funcția lor esențială nu este aplicarea în concret (concretul social și economic) a legilor infraconstituționale, ele nu sunt nici chemate nici echipate pentru a stabili realitatea faptelor, ci sunt ținute a defini exclusiv cadrul cel mai general în care faptele trebuie să se nască, să trăiască și să moară. Paza conformității acestor fapte cu legislația, legislație a cărei conformitate cu Constituția se găsește în paza CCR, este asigurată de instanțele judecătorești. Acestea sunt cele care în silogismul juridic introduc faptele ca premisă minoră. În scopul stabilirii realității faptelor au fost concepute proceduri de natură a permite ca adevărul judiciar să fie atât de aproape de adevărul absolut încât să justifice prezumția absolută că ceea ce a fost stabilit de judecători poate ține locul realității, echivalând cu ea – res judicata pro veritate habetur. CCR nu are o asemenea funcție, nu o poate îndeplini și nu are mijloacele necesare pentru a o îndeplini. Ca garant al conformității constituționale a legilor, CCR nu poate fi și cel care aplică în concret legile sau verifică aplicarea lor. Altminteri separația și echilibrul puterilor s-ar strica și instanța de contencios constituțional s-ar putea găsi în conflict de interese. 2. CCR are competența de a interpreta inclusiv prevederile Constituției care stabilesc competența sa, fără ca respectiva interpretare să fie supusă vreunei căi de atac, respectiv verificării unui terț. CCR este propriul său regulator de competență. Regula care sintetizează această procedură poartă, în dreptul internațional uniform, numele de Kompetenz-Kompetenz. Ea nu permite, însă, CCR să își asume competențe care aparțin unei alte puteri sau unei alte familii de putere decât cea din care ea face parte. Cu alte cuvinte, identificându-și competența, CCR nu se poate transforma, oricât de extensivă ar fi interpretarea normelor constituționale pertinente, din instanță de control / contencios constituțional, care aparține puterii legislative, în instanță judecătorească, în componentă a puterii judecătorești. Chiar și atunci când are de soluționat un litigiu juridic de natură constituțională, CCR nu se pronunță asupra disputelor referitoare la situația de fapt și nici nu poate fi sesizată cu asemenea dispute, ci, în condițiile în care faptele nu sunt contestate, explică înțelesul normelor constituționale aplicabile, plecându-se de la premisa că părțile în dispută, întrucât aparțin aceluiași sistem instituțional, nu se află în conflict de interese, ci doar în dezacord cu privire la înțelesul Constituției. De aceea, hotărârile pronunțate pentru soluționarea unor asemenea litigii nu sunt susceptibile de executare silită, în mod normal ele executându-se benevol sau, după caz, prin ignorarea manifestării neconstituționale și validarea directă a efectelor celei constituționale. 3. Se impune mereu reamintit faptul că rostul CCR este acela de a conserva ordinea stabilită de Adunarea Constituantă (legiuitorul constituant) adaptându-le totodată la contextul socio-economic în continuă transformare, astfel încât continuitatea dorită și discontinuitatea inevitabilă se împace. Această misiune rămâne valabilă și atunci când este vorba despre soluționarea litigiilor juridice de natură constituțională, precum și în executarea oricărei alte competențe conferite de Constituție sau de legislația adoptată din porunca explicită a legii fundamentale. Altminteri, legislația infraconstituțională nu poate încredința CCR sarcini și nu îi poate conferi competențe care nu sunt prevăzute de Constituție sau care ar implica schimbarea naturii ei juridice, ca subiect de drept constituțional. Cu alte cuvinte, dacă legile infraconstituționale sau chiar textul constituțional, atribuie CCR competențe care sugerează aplicarea procedurilor rezervate puterii judecătorești, prevederile respective vor trebui interpretate în așa fel încât să nu scoată instanța de contencios constituțional din cercul identității sale de garant al Constituției. Dacă o astfel de interpretare este imposibilă, prevederea în discuție trebuie înlăturată ca fiind neconstituțională. Nici prin interpretarea Constituției și nici prin legi infraconstituționale, CCR nu poate fi transformată din Adunare Constituantă permanentă cu atribuții limitate la asigurarea conformității constituționale a legilor și a actelor efectuate de subiectele de drept constituțional, deci o instituție politico-juridică, în instituție a puterii executive ori a puterii judecătorești, adică politică în sens partizan. Impactul activității CCR se înregistrează asupra procesului legislativ, respectiv doar asupra definirii premisei majore a silogismelor juridice; silogisme a căror realizare este de competenţa puterii judecătorești, căreia CCR nu îi aparține. 4. Actele administrative pe care CCR le poate adopta, ca, de altfel, orice altă instituție publică, sunt cele care privesc organizarea sa internă, precum și relațiile cu terții născute conjunctural, în afara celor specifice funcției sale de bază. Decizia CCR de a nu comunica anumite informații privind activitatea sa de bază / specifică, anumitor petenți, este un astfel de act administrativ. Asemenea acte sunt supuse controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ. Deciziile și hotărârile CCR (distincție introdusă de legea infraconstituțională care nu este echivalentă celei referitoare la instanțele judecătorești, întrucât se referă la obiectul actului, iar nu la caracterul său definitiv ori provizoriu), sau deciziile și avizele CCR (distincție aflată în textul legii fundamentale) nu sunt acte administrative, ci acte de drept constituțional. Acestea nu sunt supuse controlului judecătoresc, așa cum nici Constituția nu este supusă controlului judecătoresc. Constituția se interpretează și se aplică de puterea judecătorească, dar nu se amendează, iar deciziile / hotărârile CCR, conținând interpretarea oficială, deci general obligatorie, a Constituției nu pot fi amendate sau anulate de instanțele judecătorești. Supremația acestora este valabilă și în raport cu dreptul Uniunii Europene. 5. În speța referitoare la alegerile prezidențiale din 2024, începând cu interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă și continuând cu anularea rezultatelor scrutinului, CCR, urmând, în mod evident, o instrucțiune ilegitimă de interes politic paraconstituțional, a emis hotărâri de competența puterii judecătorești, încălcând astfel teritoriul rezervat instanțelor judecătorești, precum și principiul constituțional al separației puterilor. Acesta nu este un conflict de competență, ci un abuz de competență care nu poate limita sfera competențelor generale ale puterii judecătorești. În schimb, lipsind de legitimitate hotărârea CCR (dreptul încetează acolo unde începe abuzul), obligă instanțele judecătorești la apărarea competențelor lor și astfel la respectarea separației puterilor. Instanțele judecătorești, exercitând o putere separată de cea încredințată CCR, au deplina libertate de a-și verifica propria competență în a judeca spețele cu care sunt sesizate și de îndată ce se constată a fi competente, judecă pur și simplu, ignorând faptul că o instituție terță, aparținând unei alte puteri fără competență judiciară, s-a pronunțat într-o chestiune de resortul lor. La urma urmelor, și judecătorii pot și trebuie să interpreteze Constituția în cauzele pe care le instrumentează. În chestiunea anulării alegerilor, CCR și-a depășit competența, dar nu a hotărât nimic în sensul de a exclude explicit competența puterii judecătorești. Dacă ar fi făcut-o, abuzul era și mai evident, iar acesta ar fi îndreptățit în grad și mai înalt tratarea hotărârii CCR ca inexistentă. Nu se punea problema anulării căci aceasta ar fi presupus existența unei instanțe de rang superior care să aprecieze validitatea hotărârii / deciziei CCR (eventual ignorând, pe o cale extraordinară de atac, caracterul său definitiv). Or, o asemenea instanță nu există și problema conflictului de competență nu se pune întrucât acesta apare doar între instanțele aparținând aceluiași sistem jurisdicțional. Singura ieșire era posibilă în baza distincției dintre actul nul și actul inexistent. Actul unei instanțe aflate în afara puterii judecătorești care pronunță o hotărâre de competența generală a acestei puteri, pentru această putere pur și simplu nu există. Dacă, în final, se ajunge la o criză constituțională, rezolvarea aparține doar factorului politic; iar pe plan politic mandatarul suprem al poporului suveran este Parlamentul. CE A FĂCUT CAP? 1. Este evident că judecătorul Curții de Apel Ploiești era convins a priori că ne aflăm în fața unei lovituri de stat date prin intermediul CCR. De fapt, aceasta este convingerea majorității celor care s-au interesat de subiect (români și străini, deopotrivă), chiar dacă unii nu o recunosc public sau explicit. Spre deosebire de (pseudo) juriștii care susțin că nu există remedii legale pentru a sancționa o asemenea crimă și a determina întoarcerea la ordinea constituțională, magistratul Alexandru Vasile s-a alăturat celor care cred că nu poate exista o încălcare a legii sau o fraudare a legii din care să rezulte o situație juridică valabilă, precum și că unei încălcări săvârșite în condiții și cu mijloace excepționale trebuie să i se răspundă prin soluții juridice excepționale – adică printr-o interpretare imaginativă a legii și prin aducerea în joc a principiilor generale ale dreptului. Nici un judecător nu poate refuza să soluționeze o cauză pe motiv că legea este insuficientă, lacunară sau neclară. Indiferent dacă argumentele juridice invocate de judecătorul respectiv pentru a-și stabili competența de a analiza și anula o hotărâre a CCR stau în picioare sau nu, efortul său de a anihila efectele loviturii de stat sunt cu totul lăudabile din punct de vedere moral. Pentru asta el ar trebui recompensat, iar nu pedepsit. Un asemenea efort face onoare justiției române, altminteri dezertoare de la îndatoririle sale moral-juridice. 2. Pentru a putea trece la analiza hotărârii CCR privind anularea alegerilor prezidențiale de la finele anului 2024, judecătorul CAP a opinat, alături de alți juriști (inclusiv cei care au întocmit acțiunea cu care fusese sesizat) că hotărârile instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și definitive numai în măsura în care ele se situează în interiorul cercului delimitând competența acestei instanțe, cele care exced respectiva competență având natura juridică a actului administrativ; or, actele administrative pot fi anulate în procedura contenciosului administrativ, de instanțele judecătorești. Odată concluzia aceasta asumată, s-a putut trece la examinarea actului contestat și cu acest prilej a putut fi identificat și confirmat un lung șir de încălcări ale Constituției și legii. Au dreptul moral de a critica această soluție cei care au soluții alternative, iar nu cei care nu pot găsi nici o soluție și insistă că o decizie abuzivă a CCR care echivalează cu o lovitură de stat nu poate fi contracarată în drept și scapă oricărei sancțiuni judiciare. Cei din urmă au obligația de minimă decență a tăcerii. Dacă hotărârea CCR ar fi fost, într-adevăr, act administrativ, motivele anulării lui existau cu supra de măsură. Magistratul ploieștean a exclus din analiză, ca fapt de la sine înțeles, posibilitatea ca instanța de contencios constituțional să fi pronunțat o hotărâre de competența puterii judecătorești. Aceasta întrucât fie nu și-a putut imagina CCR invadând terenul puterii judecătorești, ceea ce ar fi fost o culpă atât de mare încât ar fi echivalat cu intenția malignă (culpa lata dolus equiparatur) și ar fi constituit o fraudare a legii / Constituției, fie pentru că, anticipând riscul casării sentinței sale de către mult politizata și decredibilizata ÎCCJ, a ținut să se pronunțe și asupra fondului hotărârii criticate, iar nu doar să o înlăture ca inexistentă. 3. În realitate, cel puțin în opinia mea, hotărârea CCR a fost un act al puterii judecătorești emis printr-o fraudă constituțională și de aceea toate efectele sale materiale sunt lipsite de bază juridică; nu în ultimul rând, întrucât frauda corupe totul (fraus omnia corrumpit). Nu vorbim, așadar, despre un act administrativ deficient, ci despre o hotărâre judecătorească emisă de o persoană din afara puterii judecătorești. Un act administrativ emis de o persoană competentă dar afectat de vicii este anulabil; un act judiciar emis de o persoană din afara sistemului judiciar, fie el și temeinic justificat pe fond (ceea ce nu este cazul în speță), echivalează cu un act inexistent în ordinea sistemului judiciar. Or, un act inexistent nu se anulează, ci pur și simplu se ignoră. Astfel, în lipsa hotărârii CCR nr 32/ 2024, rămânea în vigoare hotărârea CCR nr. 31 / 2024, iar toate măsurile luate de BEC prin acte administrative, în contradicție cu aceasta din urmă, erau lipsite de bază legală. În consecință, se putea dispune încetarea procesului electoral în curs, subsecvent anulării procesului electoral precedent, și reluarea celui din urmă de acolo de unde fusese întrerupt. Reticența mea față de anularea pe cale judecătorească a unor hotărâri ale CCR, considerate ca acte administrative prin extensie, este întărită de amintirea disputei recente, alimentate de Curtea de Justiție a UE, care le cerea judecătorilor români să treacă peste deciziile instanței române de contencios constituțional, deci să le lase fără efecte, adică să le anuleze, atunci când acestea ar fi putut afecta interesele „europene”. Astfel, nu numai deciziile CCR, ci însăși Constituția României erau puse pe o poziție inferioară dreptului UE, supremația legii fundamentale și, odată cu ea, expresia juridică a identității noastre naționale fiind negate. Atunci au fost destui judecători dispuși să meargă pe o asemenea cale. Iată un motiv suplimentar pentru a prefera să evităm posibilitatea ca instanțele judecătorești să aprecieze și să evalueze pe fond deciziile / hotărârile CCR. Așa zisul precedent care se invocă, legat de anularea actului prin care CCR refuza să facă publice anumite informații legate de activitatea sa, este cu totul diferit de cauza privind anularea alegerilor adusă în fața CAP; atunci, neîndoielnic, nefiind vorba de dispoziții date în exercițiul competenței de control constituțional, era vorba despre un act administrativ. 4. Neconsiderând hotărârea CCR nr. 32 / 2024 ca inexistentă (în doctrina juridică mai veche se făcea distincția între actele juridice nule și cele inexistente, iar argumentele aduse de o asemenea teorie ar fi putut fi valorificate în contextul actual), judecătorul Alexandru Vasile, a trecut la cercetarea fondului ei. Chiar dacă hotărârea sa a fost casată de ÎCCJ, valoarea analizei profesionale efectuate de el este inestimabilă. Poate că un judecător al Curții de apel nu avea dreptul să intre în motivarea deciziei CCR, dar odată ce a făcut-o, el a scos la iveală fapte revoltătoare cu caracter penal. Fiind casată, hotărârea CAP nu produce efecte juridice directe, dar ea are efectul juridic de a „pune în întârziere” Parchetul care, având în mână un adevărat rechizitoriu, este obligat să declanșeze o urmărire penală aptă a atașa forță juridică acestui act de acuzare moral. A nu o face, constituie un abuz, dacă nu chiar o favorizare a infractorului. CE AU FĂCUT CSM ȘI ÎCCJ? 1. Adoptând teza actului administrativ al CCR, vădit netemeinic și esențial nelegal, judecătorul Alexandru Vasile și-a oferit posibilitatea de a spune public, din înălțimea scaunului judecătoresc, că „regele este gol” – respectiv anularea alegerilor prezidențiale din 2024 nu are nici o bază constituțională / legală, iar CCR este autor al unei lovituri de stat. Altminteri nu avea ce anula, căci dacă o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță necompetentă este lovită de nulitate, o hotărâre de competența puterii judecătorești emanând de la un for aflat în afara sistemului acesteia nu poate fi considerată decât ca inexistentă din punct de vedere juridic, ca un fapt fără relevanță juridică care nu mai are de ce fi evaluat pe fond. Dacă argumentele pe care magistratul CAP și-a întemeiat competența de a aprecia, evalua și desființa actul anulării alegerilor, pentru a dispune apoi reluarea acestora (reluarea turului doi) printr-o adevărată restitutio in integrum, erau eronate, soluția era casarea hotărârii lui de către instanța ierarhic superioară. Tocmai de aceea în sistemul judiciar, spre deosebire de cel al controlului constituțional, au fost prevăzute mai multe trepte de jurisdicție. Revederea soluțiilor pronunțate într-o cauză de către alți judecători de nivel superior și, deci, presupus, mai experimentați, reduce posibilitatea erorilor judiciare sau, mai precis, probabilitatea ca o eroare judiciară să rămână definitivă. Așadar, o hotărâre judecătorească eronată poate fi corectată, după caz, pe calea apelului, recursului sau chiar pe căi extraordinare de atac, iar nu prin sancționarea, ostracizarea, demonizarea celui care a pronunțat-o. Acesta este un judecător independent, ceea ce înseamnă că el se supune numai legii, așa cum o înțelege el inclusiv prin recurgere la principiile generale ale dreptului, care îi circumscriu conștiința juridică. Actele lui beneficiază de prezumția de bună credință, iar dacă cineva îl suspectează de rea credință, aceasta trebuie dovedită. Oricum, este de bun simț (care nu poate fi legiferat) că, în lipsa unor contraargumente extraordinare, o asemenea suspiciune trebuie formulată și verificată numai după epuizarea tuturor căilor de recurs judiciar, căci altfel judecătorii recursului vor fi puși sub o presiune psihopolitică inacceptabilă, locul lor fiind luat de inspectorii judiciari sau de procurori. Asta înseamnă că CSM, garantul independenței judecătorilor, nu avea de ce se repezi asupra curajosului magistrat CAP predându-l inspecției judiciare, mai ales pe motivul ridicol că hotărârea lui nu se asemăna cu cele ale altor mai mulți judecători, formulate în spețe similare. Cu atât mai puțin justificat era un astfel de demers cu cât, sub aspect moral, o soluție juridică menită a contracara o lovitură de stat, oricât de extravagantă ar fi ea, se cere premiată, iar nu blamată. Caracterul minoritar al soluției date la CAP nu este, per se, dovada incorectitudinii acesteia. Fiecare judecător este liber de a se pronunța așa cum socotește potrivit, atât timp cât practica nu a fost uniformizată prin intervenția instanței supreme. Ba chiar și atunci modificarea jurisprudenței nu poate fi exclusă la modul absolut. Or, ce a făcut CSM? Prin gestul ostentativ de a cere Inspecției judiciare să declanșeze cercetarea disciplinară a magistratului CAP, gest însoțit de mici sugestii strecurate pe surse cum că acesta ar fi pasibil chiar de urmărire penală, nu a dorit doar pedepsirea unui act judiciar deranjant pentru clica oligarhică ajunsă prin „efracție” la conducerea statului, ci și intimidarea preventivă a judecătorilor instanței de recurs, ÎCCJ, fie ei și cunoscuți pentru obediența față de exigențele factorului politic. Frica judecătorilor păzește bostănăria oligarhilor statului subteran. Nu există o dezertare mai patentă de la rolul constituțional al CSM, decât inițiativa represivă a acestuia. Nu există dovadă mai elocventă a complicității acestuia la lovitura de stat din 6 decembrie 2024. Nu există crimă mai mare împotriva independenței justiției și judecătorilor. Nu există compromitere mai sigură a credibilității actului de justiție. Când autorii loviturii de stat vor fi aduși în fața răspunderii lor penale, de pe banca inculpaților, alături de judecătorii CCR, vor sta cu siguranță și membrii secției de judecători a CSM. 2. De aici ștafeta nelegiuirii a fost preluată de ÎCCJ. Cum analiza procedurii are precedență față de cea a fondului, iar decizia prin care a fost casată hotărârea CAP întrunește un exces de motive procedurale apte a o plasa sub ghilotina nulității absolute (dintre care amintim doar violarea cu „cruzimi” a dreptului sacru la apărare, prin punerea reclamantei intimate în situația de a nu-și putea susține cauza), analiza motivelor casării rămâne fără rost. Așa cum am spus anterior, culpa lata dolus equiparatur. Violarea normelor procedurale și a garanțiilor unui proces corect la nivelul celei mai înalte instanțe judecătorești, beneficiară a prezumției de competență maximă, a fost atât de ostentativă și de excesivă încât exclude teza erorii, pentru a fi ea însăși proba relei credințe; o rea credință care constituie element determinant pentru angajarea răspunderii penale a magistraților în cauză, iar nu doar a răspunderii disciplinare (mergând până la excluderea din magistratură). Evident, casând pe argumentul necompetenței generale a instanțelor judecătorești de a cenzura deciziile CCR, judecătorii ÎCCJ nu au mai pus în discuție și constatările CAP referitoare la temeiurile anulării alegerilor de către CCR. Respectivele constatări, chiar dacă lipsite, prin efectul casării, de forță juridică, rămân astfel intacte ca fotografie a faptelor și ca silogism juridic informal. Pe un asemenea fundal devine indiscutabil faptul că ÎCCJ, CSM și CCR constituie cei trei stâlpi de rezistență ai ordinii oligarhice care prin efectul loviturii de stat din 6 decembrie a înlocuit ordinea democrației constituționale românești. Aceasta cu complicitatea CNA și a SRI, precum și cu aportul favorizant al instituțiilor de forță – parchet, poliție, jandarmerie, armată – care nu au făcut nimic pentru a apăra ordinea constituțională a României potrivit competențelor ce le revin din Constituție și legile infraconstituționale. CE ESTE DE FĂCUT Judecătoarele ÎCCJ pot invoca ca circumstanță atenuantă în apărarea lor doar faptul că au emis o decizie de casare cu vicii pe care și un student din anul întâi al celei mai slabe facultăți de drept le-ar fi putut evita, pentru a face astfel cât mai vizibilă și imposibil de tăgăduit magnitudinea presiunii politice cărora magistrații le-au fost supuși de conducerea politică a statului. Judecătorul CAP a pus în lumină enormitatea de netăgăduit a derapajului constituțional săvârșit prin decizia CCR 32 din decembrie 2024. Toate arată cu degetul acuzator către membrii clicii oligarhice care a confiscat puterea statului român afectând libertățile individuale, disprețuind identitatea culturală a națiunii și subminând securitatea națională ale românilor. Un stat care violează astfel ordinea constituțională este un stat violent, iar dacă instituțiile garante pentru guvernarea legii nu pot pune capăt violenței statale, reacția naturală este aceea a violenței civice, sociale. Un proverb american spune că alternativa este votul sau glonțul. Votul nu se rezumă la un gest formal, ci sintetizează dreptul neîngrădit al cetățenilor de a alege și de a fi aleși (cu excepția cazului în care pedeapsa stabilită de instanțele judecătorești pentru anumite infracțiuni grave include și interzicerea drepturilor electorale). Când acest drept este interzis fără o hotărâre judecătorească validă, pe baza unor informații care nu se bucură de autoritatea lucrului judecat și urmând interesele unor clanuri politice corupte, naționale și transnaționale, precum și atunci când guvernarea legii nu are vigoarea necesară pentru a-i impune nelegiuirii legea, și ordinii oligarhice sau tiranice, ordinea democrată, în cimitirul democrației vorbește doar glonțul. Acesta nu înseamnă neapărat confruntarea fizică, ci poate fi afirmarea puterii politice a celor mulți în condiții legitimate nu de lege, ci de principiile generale ale dreptului, de dreptul natural, de dreptul paralegal la libertate, dreptate și fericire, în opoziție cu puterea opresivă a grupurilor de interese oligarhice. Acolo unde guvernarea legii a fost anulată, singura care mai poate guverna este puterea. Rămâne să vedem dacă puterea celor puțini sau puterea celor mulți va prevala în cele din urmă. Răspunsul la această întrebare depinde de poporul român, de voința și fermitatea puterii celor fără de putere. P.S.: Exercițiul electoral din luna mai 2025, respectiv farsa alegerilor prezidențiale din 2024 desfășurate într-un cadru neconstituțional, potrivit regulilor agreate de clica oligarhică aflată la guvernare, nu schimbă nimic din cele scrise mai sus. Reintrarea în ordinea constituțională se poate face numai prin reluarea alegerilor fără îngrădiri artificiale nici ale dreptului de a candida nici ale libertății de expresie în campania electorală, în paralel cu tragerea la răspundere a autorilor loviturii de stat.”
luni, 15:38:51, 5 mai 2025
- ►
la articolul Partidul AUR şi protestele de la ora 17:00:
“Off topic. Îmi doresc să știu ce părere aveți, în calitate de jurist și actual/ fost membru AUR despre presiunile care se fac de către acest partid asupra reprezentanților din secții, de a înainte acele întâmpinari indiferent dacă sunt sau nu probleme în secție. Vă mulțumesc!”
luni, 13:13:17, 5 mai 2025
- ►
la articolul Să stăm bine, să stăm cu frică!:
“Părintele Ciprian Mega a început să publice povestirea „Pătru din Țara Cantoanelor” despre crima din pasiune pederastă comisă de părintele patriarh în tinerețe, pe când studia în Elveția: https://www.facebook.com/share/15dCz9zGMq/ Postez linkul facebook întrucât în comentarii intervin mai multe persoane care par a cunoaște despre ce e vorba, precum și istoricul de securist al patriarhului despre care, totuși, se știu mai multe, dimpreună cu internările la psihiatrie din tinerețe. În unul dintre comentarii, părintele Ciprian anunță că va publica și raportul Securității despre parvenirea căruia am scris mai sus. Cred că e necesar un răgaz pentru ca cei câțiva ierarhi curați, câți or mai fi în Sfântul Sinod, să îl roage pe părintele patriarh să se retragă, împreună cu întreg alaiul său de amanți și de fameni. În același timp, cei 27 de ierarhi pederaști despre care circulă înregistrările privind certurile din sinod, ar face să facă un pas înapoi, să se retragă la (aceeași?) mănăstire, în liniște și pe tăcute. Mulțimea credincioșilor trebuie să privească cu oarecare înțelegere dat fiind că actuala catastrofă bisericească nu e consecința exclusivă a neputințelor și patimilor personale ale ierarhilor, ci rezultatul planului Securiștilor comuniști și apoi postdecembriști de a captura, șantaja și controla Biserica Ortodoxă Română. Din câte cunosc, același plan a fost încercat și în alte țări, și în alte confesiuni. Contraselecția a fost încurajată și gestionată din afara Bisericii, sub tutela directă a masoneriei, direct sau prin securiști. Am face bine dacă, om cu om, am ruga pe preoții din jur să îndrăznească să dea un îndemn smerit ca cei încărcați de greșeli să se retragă, poate chiar înainte de sfințirea picturii Catedralei, ca să nu întinăm mai mult această lucrare. Sunt mulți ierarhi cu probleme de sănătate, unele chiar grave, cărora le-ar fi de folos și trupește să se retragă, inclusiv părintele patriarh. Nădăjduiesc sincer să nu fim trecuți prin rușinea și obrăznicia ținerii de scaun, cu asemenea lucruri ieșite la iveală, în obișnuita impertinență a securiștilor de a nega/răstălmăci realitatea. Să ne dea Domnul putere și înțelepciune să trecem nesmintiți și credincioși peste vremurile ce vin!”
sâmbătă, 23:13:19, 3 mai 2025
- ►
la articolul Azimuturi politice – Nerecunoaşterea alegerilor prezidenţiale:
“Cu o analiză în aceiași termeni oferită de dl Adrian Severin ziarului ieșean BZI: https://www.youtube.com/live/nZHVzm__8rY?si=By9yLXznNd3_yrfn”
miercuri, 22:03:04, 30 aprilie 2025
- ►
la articolul Ultima şi cea din urmă dezbatere despre buletinele electronice:
“Într-adevăr, tot ce ne rămâne este să facem apel la conștiințele celor implicați în aparatul de funcționare al acestor instituții. De salvat istoria, probabil e prea târziu. Însă a salva suflete este o luptă ce merită dusă până în ultimul moment. Mult succes în dezbaterea de mâine! ”
marți, 23:35:56, 25 martie 2025
- ►
la articolul Ultima şi cea din urmă dezbatere despre buletinele electronice:
“Ei nu se lasă cu nici un chip”
marți, 07:49:21, 25 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Repet pentru ultima dată: continuarea discuției o accept doar în particular, spre exemplu pe canalul de Telegram al Theodosie.ro. Este o poveste și asta să ataci tema comuniunii Părinților cu ereziarhii, dar să scrii despre pr. Teodor Zisis și să ai pretenția că ești pe subiect. Un motiv în plus să nu am ce comenta, pe lângă multe altele.”
vineri, 23:44:49, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Între timp a mai apărut un comentariu al dvs. ,pe care nu-l citisem,dar consider că în ceea ce am scris maivsus sunt lămurite și cele adăugate de dvs. în ultimul comentariu. Doar o observație: Părintele Theodoros spune că nu toată Biserica este contaminată de erezie, dar această precizare nu se referă la situația BOR. Adică în această afirmație nu înțelege prin Biserică =BOR… ”
vineri, 20:12:38, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Deci, nu afirmă nimeni că asta impune Canonul 15:obligativitate. Eu nu am spus nici unde asta, deci nu înțeleg de ce insistați și reproșați în acest dialog lucruri care nu au fost rostite (am mai atras atenția asupra acestui aspect!).Acestea sunt afirmații gratuite,fără acoperire.Eu nu spun ceea ce spune Părintele Sava,de câte ori să repet acest lucru? Ceea ce am spus este că atunci când erezia este oficializată/propovăduită/prezentă în Biserică, creștinul /clericul are dreptul și datoria să întrerupă comuniunea cu episcopul ecumenist. Deci, este dator să facă asta, din cauza ereziei… Aceasta este afirmație consacrată în teologie,de manual dacă vreți…Nu sunt ,,petarde aiuristice și atitudini gol triumfaliste”… Așadar, aceste întrebări ar trebui să le adresați Pârintelui Sava, nu mie… Am spus clar că eu sunt de acord cu ceea ce învață Părintele Theodoros Zisis,iar dânsul niciunde nu afirmă că ești obligat…Fiecare e liber să facă ce vrea… Acuma,referitor la a doua întrebare: cum de au fost Părinții în comuniune fără vină cu ereziarhii până la condamnarea lor ca o practică sinodală consacrată? Oare Părintele Theodoros Zisis nu cunoaște practica și experiența Bisericii când afirmă cele pe care dânsul le învață și pe care le-am tot prezentat aici și pe care dvs. le contraziceți/tăgăduiți? Oare dânsul nu cunoaște practica sinodală consacrată? Oare dânsul nu are habar de iconomie când învață ce învațā? Dar asta nu-l împiedică să meargă pe o cale împărătească, fără extreme de-a dreapta (ca Părintele Sava ) sau de-a stânga (ca PărinteleLavrentie). Derogarea de la normă nu trebuie să devină normă, în nici un caz.Excepția doar confirmă norma. Părintele Theodoros prezintă foarte clar atitudinea pe care trebuie să o aibe ortodocșii în lupta cu erezia. O prezintă în lumina învățăturii Sfintei Scripturi, Sfinților Părinți și Sinoadelor Ecumenice. În schimb, dvs. pe toate le relativizați… ,;Dincolo de pr. Teodor, practica Sinoadelor este clar normativă”,spuneți. Oare Părintele Theodoros nu este în consonanță cu Sinoadele și cu învățătura Sfinților Părinți? De aceea,pentru că are foarte multă experienťă în această luptă,a sintetizat atât de bine această situație în care ne aflăm, prin următoarele cuvinte: ,,…chiar și greșeală să facă episcopul, trebuie să facem ascultare. Aceasta înseamnă că, și dacă învață sau primește o erezie, care ne conduce la chin, trebuie să-l urmăm ṣi noi în chin? Curioasă și rătăcită ecleziologie și soteriologie. Totuși ascultarea de episcop nu e necondiționată, nici fără discernământ. Ascultăm de episcop,…,de ierarhie, CU O DELIMITARE DE NETRECUT(!), cu condiția necesară că învață drept cuvântul adevărului, că nu falsifică Evanghelia și Tradiția patristică. În caz contrar, este valabil ce ne recomandă Sfântul Apostol Pavel, ca să menționăm numai una din multele mărturii scripturistice și patristice. Spune că, atunci când unii se străduiesc să schimbe Evanghelia, să ne mute ,, la altă Evanghelie „, atunci chiar și eu dacă fac asta sau coboară înger din cer și învață ceva diferit de ceea ce ați primit, atunci el este anatemizat:,, Dar și noi sau înger din cer dacă vă bine-vestește altceva decât v-am binevestit, să fie anatema!Gal.(1,8) Pavel,Apostolul care s-a urcat la cer, gura lui Hristos, ne spune că, dacă eu sau înger din cer schimbăm cele pe care le-ați primit, atunci nu numai să nu ne ascultați, să nu faceți ascultare, ci și să ne mai și anatemizați. Împreună cu sfânta neascultare, să ne și renegați și să ne afurisiți.(…) Și,ín loc ca păstorii să alunge lupii ereziilor,ca să nu sfâșie turma, EI ÎI LINIȘTESC PE CREDINCIOȘI și spun să facem ascultare (să stăm în comuniune n.m.) și sā-i înlesnim spre lucrul lor dezastruos. Eclesiologia și soteriologia acestea SUNT PRIMEJDIOASE, legate și de rătăcirea episcopocentrismului, despre faptul că și în situația când ,;Biserica „,adică ierarhia, face o greșeală, trebuie să rămânem cu greșeala în interiorul ,,Bisericii”,FĂRĂ SĂ NE DESPĂRȚIM, a circulat aici de câțiva ani ca să înfrâneze și să slăbească tendințele spre sfânta neascultare., care s-au íntărit după pseudo-sinodul din Creta. Și, deoarece înclinațiile spre neascultare faťă de episcopii răi se înmulțesc și se întăresc, S-A RIDICAT ȘI NIVELUL TEOLOGIC ȘI BISERICESC CARE SUSȚIN CĂ ASCULTAREA DE EPISCOPI, DE IERARHIE, PE CARE O IDENTIFICĂ ÎN MOD RĂU CU BISERICA,este obligatorie (sau ,,în consonanță cu practica sinoadelor”,mai nou n.m.), chiar și dacă ierarhia săvârşeşte ,,greșeli”, cum numesc liniśtitor ereziile, rebotezându-le în cristelnița ecumenismului. Și,deoarece aceat lucru este neînstare să-i convingă pe cei cu dispoziție spre o sensibilitate ortodoxă elementară APELEAZĂ LA RĂSTĂLMĂCIREA CELOR SPUSE DE SFINȚII PĂRINȚI ÎN LEGĂTURĂ CU ALTCEVA ȘI PE ALT SUBIECT, * aşa încât cei lipsiți de bănuieli să continuie să-i considere patristici și mai rău: erezia și rătăcirea să rămână invulnerabile și ca o ciumă duhovnicească, să se întindă neîmpiedicate (prin neridicarea stâvilarelor împotriva ei,respectiv întreruperea pomenirii/comuniunii n.m.) în corpul Bisericii. MAI ALES DEVIN ȘI MAI CREDIBILE ACESTEA SPUSE CÂND SUNT CÂND SUNT PROPOVĂDUITE NU DE ECUMENIȘTI CUNOSCUȚI, pe care nu-i crede pliroma ortodoxă, ci de episcopi și ALȚI CLERICI CONSIDERAȚI TRADIȚIONALIȘTI ȘI PATRISTICI …”(!!!?!)- * ,,Dăm prea tare în penibil, dacă ar fi să fie continuate replicile la nivelul acesta.(…) Nu voi răspunde la provocările astea ieftine,până nu sunt rezolvate problemele esențiale…”. Acesta este un exemplu tipic pentru acest gen de manevre… De aceea eu aş rămâne pe subiectul în discuție: ,,Îngrădirea este față de erezie, și nu de Biserică, de pseudoepiscopi, și nu de episcopi adevărați”… Dacă acest aspect nu este lămurit, nu are rost o continuare a discuției,pentru că totul capătă alt sens śi toate vor fi răstălmăcite…Sfânta Scriptură,Sfinții Părinți,spusele Părintelui Theodoros Zisis, pe care le avem ca îndrumar în această situație,a prezenței ereziei în Biserică (nu în afara ei, prin intermediul ecumeniștilor din ea)… P.S.: Învățătura Bisericii,a Sfinților Părinți despre lupta cu erezia este una, limpede și clară, iar faptul cum au judecat Sinoadele diferite situații în care Biserica s-a luptat cu ereziile este alta…Nu puteți garanta dvs. la nimeni că un viitor Sinod Ortodox va găsi vinovat sau nevinovat pe cineva care a păstrat comuniunea cu ecumeniștii care au legiferat panerezia în Biserică… În contextul zilelor noastre, când nu te exileazá, maltratează, schingiuește sau omoară, dacâ întrerupi pomenirea și alte aspecte , cu care nu mai lungesc discuția… Pe mine mă interesează învățătura Bisericii despre lupta cu erezia,așa cum ne-o prezintă Părintele Theodoros Zisis,nu fel și fel de înterpretări bazate pe o ,,eclesiologie și soteriologie primejdioase”,cum bine ṣi în cunoștință de cauză le cataloghează Părintele Theodoros Zisis. Mă iertați!”
vineri, 19:59:28, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Nu e nevoie de a răspunde la cealaltă întrebare, mai ales tot cu sofisme de acest gen. Poziția pr. Teodor nu este cea sugerată, ci este departe de discuția referitoare la contaminarea cu erezia prin pomenire (pag. 65-67 din broșura sa) El primește pomenirea episcopului ca iconomie și chiar consideră că atoniții care o impun sunt prea lipsiți de îngăduință. Scrie explicit că nu s-a contaminat toată Biserica de erezie. Acceptă participarea la slujbele săvârșite de clerici ortodocși în cuget, chiar dacă pomenesc pe ierarh. În pedica sa se referă la sine, nu la toți. El se simte dator să oprească pomenirea, nu o vede ca obligație generală. Aceste distorsionări îngreunează orice dialog și chiar nu am nevoie de alte și alte citate scoase din context, care trec peste afirmațiile clare. Prefer ca viitoare replici să fie în privat și eventual, după o concluzie, pot fi făcute publice. E greu să tot comentez cu cineva pe care nici nu-l cunosc. ”
vineri, 17:38:37, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“,,Dacă atunci, iubiții mei,în urmă cu câți ani?…în 1970, în urmă cu 47 de ani (cuvântul a fost rostit în 2017 n.m ) fusese depășită orice limită a așteptării, ce limită de aşteptare ne-a mai rămas acum, după dezastrul pe care l-a provocat Patriarhul Bartolomeu și ecumeniștii? Mai de mult am scris un text în care spun că Ortodoxia este în pericol și am demonstrat ce pervertire am suferit, ce erodare am suferit în ierarhie, ce pervertire am suferit în facultățile de teologie, ce pervertire am suferit chiar și în Sfântul Munte.De atunci câți au au trecut? Mai există vreo justificare de a amâna întreruperea pomenirii, când de acuma avem și o ,,consfințire ” sinodală a ecumenismului? (…) Însă acel punct nodal (linie roșie n.m.) care dovedește că trebuie să întrerupem pomenirea, este Sinodul din Creta. NU MAI E LOC DE AMÂNARE A avut loc ,,consacrarea” ecumenismului (ereziei n.m.) la cel mai înalt nivel!”.-Părintele Theodoros. P.S.: ,,Așadar,ce îi rămâne unui creștin ortodox ce caută mântuirea și care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea dreptei credinței , libere de urâciunea ereziei? (…) Din situația creată (…) există doar două ieșiri:sau Biserica (ecumeniștii din Biserică n.m ) renunță la rătăcirile sale , sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioșilor (…) Altă cale nu este.-spun Părinții georgieni care și-au izbăvit Biserica de erezie… Așadar,obligativitatea ieșirii din erezie derivă din dorința omului de a se mântui.Dar acest lucru nu e obligatoriu pentru cine nu are această dorință… La cealaltă íntrebare voi răspunde mai târziu, acuma n-am timp…”
vineri, 12:17:22, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Dăm prea tare în penibil dacă ar fi să fie continuate replicile la nivelul acesta. Probabil aceasta este și tactica de a compromite dezbaterile teologice prin petarde aiuristice și atitudini gol triumfaliste. Nu voi răspunde la provocările astea ieftine până nu sunt rezolvate problemele esențiale: cum de au fost Părinții în comuniune fără vină cu ereziarhii până la condamnarea lor ca o practică sinodală consacrată și acceptarea faptului că pr. Teodor Zisis nu consideră obligatorie oprirea pomenirii. Pentru că trebuie pornit mereu de la afirmațiile clare spre cele mai obscure și implicite. ”
vineri, 10:02:51, 21 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Faptul că dvs. nu sunteți de acord cu Părintele Theodoros Zisis s-a înțeles, asta este, dvs. știți… Dar faptul de a nu fi de acord cu Sfântul Apostol Pavel sau cu Sfântul Ioan Gură de Aur asta este foarte grav.Cu toate că și dezacordul cu Părintele Theodoros Zisis cam tot aia înseamnă, căci învățătura dânsului este o continuare sau o mărturisire a învățăturii Sfinților Bisericii… În primul rând dvs. schimbați noima Canonului 15 l-ll , care prin întreruperea comuniunii cu pseudoepiscopul exact asta produce: o separare de pseudoepiscop și de erezia propovăduită de acela. A spune că întrerupi pomenirea/comuniunea cu pseudoepiscopul, dar nu pentru a te separa de erezie, ci din alt motiv, este o răstălmăcire evidentă a Canonului. Însuși Canonul asta clarifică, și anume că cei care se despart de pseudoepiscop nu o pot face decât pentru un singur motiv -EREZIA.Altfel ar intra în schismă. Nu se poate afirma că despărțindu-te de pseudoepiscop nu te desparți și de erezia oficializată de acela,căci asta ar însemna fie o neînțelegere a celor exprimate de Canon ,fie o contrazicere a lui intenționată. Dacă cineva nu se desparte de episcop și de erezia propovăduită de acela, ci afirmă că se desparte doar de episcop, fără să se separe și de erezie, înseamnă că nu știe ce face când aplică Canonul sau că în realitate nu aplică Canonul… Revenind la aspectul separării/despărțirii,pe care dvs. îl identificați cu un duh schismatic și nepatristic care ar duce la izolare, enclavizare ș.a.m d., haideți să vedem dacă aşa este… Sfântul Ioan Gură de Aur, la explicarea versetului din Rom.:(16,17-18): ,,Și vă îndemn,fraților,să vă păziți de cei ce fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei…”. Să vă păziți-zice el-de cei ce fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Aceasta este mai cu seamă rāsturnarea Bisericii: a se face dezbinări.Aceasta este arma diavolului;aceasta răstoarnă totul pe dos. Întrucât trupul Bisericii este unit, diavolul nu poate găsi loc de intrare;dar făcându-se dezbinări, el se furișează pe nesimțite, pătrunde înăuntru,și pe urmă vin smintelile. Astfel,dar,smintelile vin din dezbinări. Dar dezbinarea de unde vine? De la dogmele sau credințele ce sunt contra învățăturii Apostolilor. (…)Așadar,nu ar fi sminteli, nu ar fi dezbinare, dacă nu s-ar plăsmui nici o credință împotriva învățăturii apostolice, ceea ce și aici arătându-o,Apostolul zicea:,,împotriva învățăturii „. Și ce să le facem celor dedați la astfel de fapte rele? Dar iată că Apostolul nu ne răspunde:,,Aruncați-vă asupra lor, apucați-vă la ceartă cu ei, și bateți-i cu pumnii „, ci : ,,DEPĂRTAȚI-VĂ DE EI!”. Dacă ei făceau asta din neșiință, sau din amăgire, ar fi trebuit se îndrepte; dar fiindcă de bunăvoie păcătuiesc, fugiți de ei, zice.”… Iar Canonul ce zice de aceștia care se despart pe sine de comuniunea cu aceștia din cauza ereziilor pe care le propovăduiesc? Zice:,, …se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocși.Căci (…) s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări „. Deci nu s-au enclavizat , ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări… Cine? Cei care s-au despărțit de episcopii ecumeniști,prin întreruperea pomenirii…”
joi, 12:21:08, 20 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Exact.”
miercuri, 09:29:59, 19 martie 2025
- ►
la articolul Minciuno-președintele:
“Excelentă analiză! Pentru prima oară pot să spun că sunt de acord cu cele afirmate de dvs., referitor la fenomenul cretan… Parafrazându-vă: În mod esențial ierarhia BOR a introdus în trupul Bisericii o otravă fatală-erezia, pentru care ierarhia nu cunoaște leacul și față de care nici nu vădește vreo preocupare. BOR prin episcopii ei se afundă într-un regim al minciunii/ereziei, propunând pe mai departe erezia/minciuna ca mijloc suplimentar de securizare a ordinii sau ca mijloc de păstrare a unității(comuniunii) în Biserică. ,;Această cale,fără patetism, este ucigătoare”. Pentru cei în cunoștință de cauză, un număr minuscul de preoți nepomenitori, prin denunțarea individuală a sinodului din Creta și prin îngrădirea de erezie, au determinat o amplă compromitere a ierarhiei ecumeniste, în modalități inimaginabile anterior Ruperea comuniuniicu pseudoepiscopii e infinit mai mult decât simpla înfruntare prin mustrare… Demersul de păstrare a comuniunii/unității bisericești în condițiile legiferării ereziei/minciunii în Biserică, va fi corodat de viermele ereziei pe care se străduiesc să o impună conștiinței noastre bisericești. Erezia te desparte de Dumnezeu în mod categoric, căci ea este lucrarea diavolului… Ce părtășie este între Adevăr și minciună?… ”
miercuri, 08:30:15, 19 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Deci dvs. spuneți că îngrădirea nu are legătură cu separarea de erezie, ci oprim pomenirea doar ca o mustrare și înfruntare și că de fapt putem păstra comuniunea cu ecumeniștii, până la o eventuală condamnare sinodală a lor. Deci nepomenirea este doar ca mustrare și înfruntare,nu și pentru a ne pune la adăpost sau a ne separa, dacă bine înțeleg… Căci așa se înťelege,spuneți, și faptul că facem aceasta spre folosul Bisericii și nu al nostru,…Adică nu ne enclavizăm noi,nu ne izolăm de restul,ci doar mustrăm,ínfruntăm erezia prin mărturisirea adevărului și în acest mod încercăm să izbăvim Biserica cumva și de schisme și dezbinări și în același timp ajutându-i și pe alții să conștientizeze pericolul… Și toate acestea sunt în consonanță cu Sinoadele Ecumenice… Am înțeles bine sau am înțeles greșit?”
miercuri, 01:50:56, 19 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“,,Așadar oprim pomenirea ca o înfruntare și mustrare, nu pentru a ne pune la adăpost (…), chiar și pr. Teodor scrie, printre altele că izolăm erezia și pe eretici,nu pe noi de ea”,spuneți. Părintele Theodoros Zisis spune că izolăm erezia și pe eretici,dar nu se limitează la atât. Spune Părintele Theodoros: -,,Iar zidul pe care îl ridică cineva pentru a se apăra se numește îngrădire „. -,,Este clar că utilizarea cuvântului,,îngrădire ” presupune existența unui pericol, a unui duṣman, în fața căruia, pentru a te apăra, ridici un zid”. – ,,…În acest caz, trebuie să ne îngrădim imediat și,,înainte de cercetarea sinodală”, să ridicăm zid de apărare, să izolăm erezia, să ne punem la adăpost.” -,,…prin întreruperea pomenirii episcopilor cu cuget eretic ne păzim și îi păzim pe credincioși de panerezia ecumenismului, fără să creăm schismă supunându-ne unei alte jurisdicții bisericești, necanonice și pomenind la slujbe alți episcopi.” Iar judecarea episcopilor în cauză aşteptăm să fie făcută de instanța menită să o facă,respectiv Sinodul… Pe de altă parte, referitor la cele afirmate de dvs.: ,,Una este cauza opririi pomenirii,care este erezia,și alta este obiectul separării,care este comuniunea. Chiar dacă au legătură între ele, nu sunt același lucru”,spuneți. Prin oprirea pomenirii se întrerupe comuniunea,din cauza ereziei. Simplu… Nu poți întrerupe pomenirea episcopului înainte de cercetarea sinodală decât dintr-un singur motiv:erezia acceptată și mărturisită de către acela.Astfel,prin întreruperea pomenirii te îngrădești de erezia propovăduită de acela. Nu poți întrerupe comuniunea cu episcopul înainte de cercetarea sinodală decât dintr-un singur motiv:erezia acceptată și mărturisită de către acela.Astfel,prin întreruperea comuniunii te îngrădești de erezia propovăduită de acela. Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii,numită în Canon,,îngrădire „:,,îngrădindu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numește episcop”. Deci cum te îngrădești? Prin întreruperea pomenirii… Ce faci prin întreruperea pomenirii? Te îngrădești de comuniunea cu cel ce se numește episcop…Te îngrădești de erezie,deci,căci de asta se face întreruperea comuniunii… Altfel, dacă întrerupi comuniunea pt. alt motiv, te plasezi în schismă… ,,…În limbajul bisericesc termenul ,, îngrădire” a fost introdus prin Canonul 15 al Sinodului l-ll (…) , în care este evident și limpede ca lumina zilei care este pericolul care impune îngrădirea:EREZIA ȘI EPISCOPII ERETICI. ” ,,Zidul se ridică pentru a ne separa de erezie și de pseudoepiscopi „. ,,Această îngrădire (întreruperea pomenirii/comuniunii n.m.) nu provoacă schismă, fiindcă nu se îngrădește nimeni de Biserică, ci de erezie…”. Puteți să le învârtiți cum doriți dvs….. Eu cred ceea ce învață Părintele Theodoros Zisis,nu altceva.Simplu și clar… Deci, prin întreruperea pomenirii se întrerupe comuniunea cu episcopul ecumenist,din cauza ereziei propovăduită de acela … Detalii mai sus… Dacă dvs. aveți o altă învățătură sau dacă înțelegeți altceva prin întreruperea pomenirii,dvs. știți… Mă iertați!”
marți, 17:52:28, 18 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Cred că este evident că avem perspective și abordări duhovnicești diferite care, se pare, nu lasă să ajungem nici măcar la o înțelegere comună, cu atât mai puțin la un acord. Zic asta pt că mesajul de mai sus îmi confirmă că nu citiți ce scrieți. Una este cauza opririi pomenirii, care este erezia, și alta este obiectul separării, care este comuniunea. Chiar dacă au legătură între ele, nu sunt același lucru. A relua aceeași idee la infinit mi se pare lipsă de înțelegere și atenție, nicidecum limpezime. Dacă mă atacă cineva, eu nu mă separ pentru că aș fi părtaș la răul lui, ci ca să mă apăr, să-l stopez sau să-l neutralizez. Canonul 13 arată că oprirea pomenirii echivalează cu a judeca pe episcop din postura de superior al lui, nu ca dezicere de eroarea lui. Această idee de sancționare sau osândire este reluată de canonul 15 și jistificată pe motiv că ierarhul în cauză este pseudo-episcop și pseudo-învățător, adică e în greșeală. În privința abaterilor morale, nu avem dreptul să judecăm pe superiori, ci doar să-i reclamăm. Însă avem acest drept în privința ereziei, dar și acesta în parte pentru că nu se soldează cu scoaterea din scaun. Așadar oprim pomenirea ca oʻ înfruntare și mustrare, nu pt a ne pune la adăpost. Așa se înțelege și faptul că facem aceasta pt folosul Bisericii, nu al nostru. Chiar și pr. Teodor scrie, printre altele că izolăm erezia și le eretici, nu pe noi de ea. Iar apelarea doar la canonul 15 din tot corpul de canoane simodale este un artificiu viclean prin care se eludează dovada principală că a fost foarte adesea păstrată comuniunea cu ereziarhii până la momentul condamnării lor fără a fi asta o greșeală. Am păstrat acest dialog pentru a înțelege și eu toate resorturile teoretice la care pot apela unii și în speranța că poate exista un dialog, însă continuarea pe același model surd și cu fente nu mi se pare constructivă. Înțeleg că asta vă e cadrul gândirii și poate nu o faceți cu viclenie, dar eu îl socotesc defectuos și fără ieșire în acest caz. PS: Există și un principiu de interpretare a textelor sfinte, enunțat și de Sf. Vasile cel Mare: mai întâi se pornește cu afirmațiile clare, incontestabile și apoi se merge mai departe cu cele mai obscure și înalte. ”
marți, 13:31:17, 18 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Sinoadele emit și Canoane, iar principalul Canon sau cel mai important (în privința asta) ,care se ocupă de problema noastră,adică oficializarea ereziei în Biserică sau prezența ereziei în Biserică, este Canonul 15 l-ll Constantinopol,care vorbește în mod explicit despre îngrădirea de erezie…Căci singurul motiv pentru care se poate aplica îngrădirea sau întreruperea comuniunii înainte de o cercetare sinodală, este contextul în care erezia este prezentă/mărturisită oficial în Biserică. Ați afirmat :,,Impresia mea e că nu citești ce scrii. Îngrădirea este de comuniune și prin oprirea pomenirii se realizează o rupere a comuniunii. Nu are legătură cu separarea de erezie…”,spuneți. Să vedem… ,,…căci se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit (…), de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică”,spune Canonul 15. Deci,de ce se despart /îngrădesc de comuniunea cea cu întâiul stătător/de ce se îngrădesc de comuniune…? Pentru oarecare eres osândit! Pentru că acela propovăduiește erezia în public și cu capul descoperit o învață în Biserică! Deci nu se îngrădește,nu întrerupe pomenirea sau nu se desparte de comuniunea cu episcopul, din cauza comuniunii,ci din cauza ereziei pe care acel episcop o învață,o propovăduiește ca învățătură a Bisericii! E limpede ca lumina zilei… Pe Părintele Theodoros Zisis eu nu îl răstălmăcesc. Eu spun ce spune dânsul sau mai exact, îl citez: -,,..în cazul în care episcopul,mitropolitul,patriarhul propovăduiesc erezia(…)trebuie să ne îngrădim imediat și ,,înainte de cercetarea sinodalā”, să ridicăm zid de apărare, să izolăm erezia, să ne punem la adăpost”. -,,…nu sunt două lucruri diferite îngrădirea și întreruperea pomenirii/comuniunii…). -,,Este clar că utilizarea cuvântului ,,îngrădire” presupune existența unui pericol, a unui duṣman, în fața căruia, pentru a te apăra, ridici un zid. În limbajul bisericesc termenul,,îngrădire” a fost introdus prin Canonul 15 al Sinodului l-ll, desfășurat în timpul Sfântului Fotie cel Mare (861), în care este evident și limpede ca lumina zilei care este pericolul care impune îngrădirea:EREZIA ȘI EPISCOPII ERETICI.” – ,,Această îngrădire nu provoacă schismă, fiindcă nu se îngrădește nimeni de Biserică, CI DE EREZIE;nu se îngrădește de un episcop ortodox, ci de un așa-zis episcop, pe care canonul îl numește în continuare pseudo-episcop și pseudoînvățător.” -,,Întreruperea pomenirii episcopului locului presupune deci din partea acestuia acceptarea și propovăduirea ereziei „, spune Părintele Theodoros Zisis. Spuneți: ,,Dacă îngrădirea ar fi de erezie,atunci ar fi obligatorie, dar nu e considerată aş de pr. Teodor ” Canonul nu obligă, dar credincioșii ,,au dreptul și datoria de a se despărți imediat ” de acel pseudoepiscop … Deci este un drept și o datorie a creștinilor să se delimiteze de erezie. Căci ,,ce îi rămâne unui creștin ortodox ce caută mântuirea și care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinței celei drepte, libere de urâciunea ereziei?(…)Există doar două ieșiri: sau Biserica renunță la rătăcirile sale (la erezie/ecumenism n.m.), sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioșilor(adică se despart/îngrădesc de ecumeniști n.m.)”, spun Părinții georgieni care au izbăvit Biserica lor de erezie… Iar Părintele Theodoros spune: ,,Să se aducă la cunoștința conducerilor bisericești în mod categoric că în cazul în care vor continua să participe și să susțină panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios, calea pe care se impune să o urmeze credincioșii, clericii și mirenii, CALEA MÂNTUITOARE,CANONICĂ ȘI ÎN DUHUL SFINȚILOR PĂRINȚI, este NEÎMPĂRTĂȘIREA, adică întreruperea pomenirii episcopilor, care se fac împreună responsabili și părtași la erezie și înșelare. ” Și tot Părintele Theodoros Zisis ne atenționează, prin cuvintele Sfântului Grigorie Teologul: ,,Iar dacă cineva este fiară rea și sălbatică și nu e în stare să înțeleagă cuvintele de contemplație și teologice, să nu se ascundă în tufărișuri hoțește și cu răutate, cu scopul de a pune mâna pe vreo dogmă sau pe vreun cuvânt al nostru, sărind pe neașteptate din ascunziș și să sfâșie prin insulte cuvintele noastre sănătoase, ci tot mai departe să stea și de munte să se depărteze, sau altfel va fi lovit cu pietre și se va strivi și va pieri ca un om rău, căci pietre sunt pentru cei sălbatici cuvintele adevărate și tari”. PS: Am primit observația că ,,mă îngustez și problematizez doar pe acest subiect…”. Păi n-avea rost să ne avântăm mai departe,dacă în acest subiect clar,evident,adică faptul că îngrădirea este de ,,erezie și de episcopi eretici” nu putem cădea de acord… Mă iertați Părinte! Mă iertați fraților! Un post cu folos să avem!”
marți, 01:38:03, 18 martie 2025
- ►
la articolul Vai celui ce confundă harul lui Dumnezeu cu lumina naturală a minții:
“Eu consider că esența este ca asceza să fie mereu însoțită de pocăință și credință, nu de rutină, cu atât mai puțin să nu existe așteptări spre daruri duhovnicești înalte. ”
duminică, 19:42:47, 16 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Până reveniți dvs.,aș completa eu ceva,care mie mi se pare important. Citind mai cu atenție afirmațiile dvs.,am preluat și eu o idee care mi s-a părut bună,dar aș dori să revin asupra ei,pt. că astfel de expresii,dacă nu sunt atent formulate pot duce uṣor la interpretări și denaturări tendențioase… La o analiză mai atentă am realizat că nu e corectă această perspectivă a dvs. sau că nu mă reprezintă și astfel am spus că e mai bine să clarific eu problema sau să pun stavilă de la bun început,pentru a nu lăsa bulgărul rostogolit să declanșeze o adevărată avalanșă… Dacă discuția ar fi una lipsită de contre și într-un duh mai potolit,nu cred că ar fi necesară o astfel de clarificare, dar atunci când orice cuvânt sau expresie este întoarsă pe toate părțile și interpretat în fel și chip ,este util acest demers sau această clarificare. Deci,este vorba ,printre altele,de expresia: ,,noi restabilim hotarul Bisericii,gardul Bisericii „. Această expresie este cuprinsă în citatele următoare: -,,Noi mărturisim tocmai că cel care este în afara Bisericii să înțeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii „,spuneți dvs. ,la care eu am comentat: ,,Pentru că acela e în afara Bisericii (adică în erezia ecumenistă),prin faptul că a trecut în afara hotarului Bisericii (prin erezia acceptată),noi întrerupem comuniunea cu dânsul pentru a-l mustra,dar și pentru a nu ne plasa și noi împreună cu el în afara Bisericii (în erezia ecumenistă).Așadar, noi îl așteptăm înapoi în Biserică, adică să renunțe la erezie.” Și…, -,,Erezia rămâne în afara Bisericii, iar prin mărturisirea învățăturii curate noi restabilim hotarul Bisericii,gardul Bisericii „,ați spus dvs.,iar eu am comentat pe marginea acestei afirmații următoarele: ,,Și eu spun la fel… Prin aplicarea Canonului 15 l-ll, adică prin îngrădirea de erezie și bineînțeles, prin mărturisirea învățăturii curate, noi am restabilit hotarul/gardul/zidul Bisericii, dincolo de care se găsesc cei care au căzut în înșelarea ereziei, cei care se află în ecumenism „. Pe deoparte trebuie să retrag cele afirmate de mine,iar pe de altă parte să spun că nu sunt de acord cu afirmațiile dvs., în contextul discuției noastre,deoarece Canonul 15 l-ll nu are în vedere aceste aspecte,și anume,de a restabili hotarul sau gardul Bisericii,ci de a da posibilitatea de a contracara erezia, când aceasta este propovăduită în Biserică, și de a ,,ridica stăvilare în fața puhoaielor ecumenismului și ale pseudosinodului”; ,,ridicăm ziduri,baraje, ne îngrădim de erezie și creăm ostroave ale Ortodoxiei”… De a ne pune la adăpost în fața tăvălugului ereziei,până când Biserica va rezolva problema… Aşadar,îngrădirea nu are ca scop restabilirea hotarelor Bisericii, granițelor Bisericii, ci zidul ridicat prin întreruperea comuniunii este împotriva ereziei din Biserică, pentru a o izola,pentru a ne pune la adăpost. Cu ,,restabilirea” granițelor Bisericii se ocupă fie un Sinod, fie în ultimă instanță Dumnezeu. Voi reformula așadar cele ce am afirmat,pentru a îndrepta greșeala: Am comentat eu,în ton cu cele afirmate de dvs.: ,,Pentru că acela e în afara Bisericii (adică în erezia ecumenistă),prin faptul că a trecut în afara hotarului Bisericii(prin erezia acceptată),noi întrerupem comuniunea cu dânsul pentru a-l mustra,dar și pentru a nu ne plasa și noi împreună cu el în afara Bisericii (în erezia ecumenistă). Aşadar,noi îl așteptăm înapoi în Biserică,adică să renunțe la erezie.” Rectificare: Pentru că acela este în erezie,prin faptul că a acceptat-o și pentru că a introdus-o în Biserică,și pentru că o mărturisește în Biserică oficial,noi întrerupem comuniunea cu dânsul pentru a-l mustra,dar și pentru a ne pune la adăpost,pentru a ne îngrădi de erezie,a ne delimita de ea,pentru a nu ne plasa și noi împreună cu el în ecumenism sau pentru a nu participa și noi împreună cu el la ecumenism… Ca gest de delimitare/separare de erezia pe care acela o propovăduiește și în care ne-a atras și pe noi,prin legiferarea ei.Căci de ce să petrecem în ecumenism dacă pe noi nu ne reprezintă?De ce să acceptăm învăťături străine de învățătura Bisericii? Aşadar,noi îl așteptăm să renunțe la erezie,pentru a fi din nou în comuniune.Dar nu îl așteptăm petrecând și noi cu el în erezie… Și… ,,Și eu spun la fel… Prin aplicarea Canonului 15 l-ll,adică prin îngrădirea de erezie,și bineînțeles,prin mărturisirea învățăturii curate,noi am restabilit hotarul/gardul/zidul Bisericii,dincolo de care se găsesc cei care au căzut în înșelarea ereziei,cei care se află în ecumenism „. Rectificare: Prin aplicarea Canonului15 l- ll,adică prin întreruperea comuniunii,și bineînțeles,prin mărturisirea învățăturii curate,noi ne-am îngrădit de erezia introdusă în Biserică,am ridicat zidul împotriva ereziei,delimitându-ne de ea și nefăcându-ne părtași la erezia în care se află cei din Biserică,aflați în ecumenism. Și,în sfârșit: Spuneți dvs.:,,Noi nu ridicăm un zid față de cei cu cuget eretic,ci clericii rup comuniunea cu episcopul care propovăduiește erezii,ca să mustre,să alarmeze,să ceară sinodului să restabilească hotarul Bisericii…” Iar eu am comentat: ,,Afirmați că nu ridicați un zid față de cei care au cuget eretic, dar în același timp afirmați că cei care propovăduiesc erezii se află în afara Bisericii… Trebuie atunci să vă hotărâți dvs. unde vă plasați: în Biserică sau în afara ei,împreună cu ecumeniștii? Dacă ei sunt dincolo de hotar și dvs. dincoace, cum atunci nu ridicați un zid?Cum nu sunteți separați? Nu spuneți dvs. că:,,cel care e în afara Bisericii să înțeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii? ” Nu spuneți dvs. că:,, Erezia rămâne în afara Bisericii ?”. Ori dacă dvs. nu ridicați zidul,dacă nu întrerupeți comuniunea,înseamnă că sunteți uniți,în comuniune cu ecumeniștii,de aceeași parte a hotarului „… Rectificare la cele afirmate de mine: Dacă dvs. nu ridicați un zid față de cei care au cuget eretic și care propovăduiesc/mărturisesc erezia oficial în Biserică,adică dacă nu întrerupeți comuniunea cu ecumeniștii, dvs. participați la ecumenism,sunteți făcut părtaș la ecumenism sau nu? Sunteți îmreună cu ecumeniștii în ecumenism sau nu? Dacă dvs. afirmați că ecumeniștii sunt dincolo de hotar și dvs. dincoace,atunci nu ridicați un zid? Și dacă spuneți câ ridicați un zid,în ce constă zidul,dacă dvs. nu întrerupeți comuniunea,căci nu există zid /îngrădire fără întreruperea comuniunii? Dvs. spuneți că ,,erezia rămâne în afara Bisericii”… Dar ea în acest mom. este în Biserică… Iar dacă dvs. nu ridicați zidul,dacă nu întrerupeți comuniunea cu ecumeniștii,înseamnă că sunteți uniți ,ín comuniune cu ecumeniștii,adică în tabăra lor,în ecumenism…”
duminică, 16:16:22, 16 martie 2025
- ►
la articolul Vai celui ce confundă harul lui Dumnezeu cu lumina naturală a minții:
“Părintele Arsenie Papacioc care nu era neapărat un adept al tipicului, ci mai mult al trăirii continue în si cu Hristos Dumnezeu, spunea: ” tu zi” cand era vorba despre rugaciunea minții si a inimii, mi-a plăcut asta, pentru ca una este lupta în lume și alta este în isihie. Frumos explicată profunzimea acestei rugăciuni dar de înțeles o va înțelege doar cel ce are pe Dumnezeu revelat!”
duminică, 07:21:36, 16 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Nu am timp să vă răspund azi-mâine dar voi reveni și voi edita acest comentariu. O fac strict pentru că mă recunosc în logica dvs deși din modul în care dialogați nu trag nădejde că vom avea folos. Am citit cartea pr Zisis și când a apărut și cu un an în urmă, tot din cauza unor conversații similare purtate cu ucenicii pr. Claudiu Buză. Nu am găsit că sunt în dezacord cu pr Zisis, dar consider că sunt în dezacord cu înțelegerea frăției tale despre „îngrădire”. Faptul că nu reușiți să problematizați dincolo de acest punct și că reveniți circular la „îngrădirea” pr Zisis este semn rău pentru mine, anume că vă îngustați pătimaș înțelegerea ca să corespundă convingerii despre ridicarea zidurilor împotriva ecumenismului. Ca să vă ajut să înțelegeți ce spun, față de ce ați scris, nuanțez că desfacerea comuniunii se face **în caz de erezie** mai degrabă decât **pentru motiv de erezie**. Pentru motiv de erezie se întreprind toate celelalte eforturi menite să izbăvească Biserica de erezii, în vreme ce instrumentul nepomenirii se face în principal pentru alarmarea/atenționarea Bisericii. Voi reveni cu răspunsul la întrebările despre îngrădire, după care o să vă rog să-mi spuneți de ce practica sinoadelor e diferită de modul dvs de a înțelege îngrădirea, de ce desfacerea comuniunii a lucrat simultan cu menținerea comuniunii (nu a aparenței, din politețe, pogorământ, ci deplină!). Revin aici sau în comentariu separat, dar răspunsul se regăsește în comentarii anterioare la articolele din categoriile menționate.”
sâmbătă, 19:51:00, 15 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Considerând că în lipsa unui răspuns la íntrebările de mai sus, poziția dvs. este cea enunțată în comentariul din 14 martie 15:55 și că nu mai aveți altceva de adăugat,probabil considerând că cele de mai sus sunt suficiente pentru a lămuri tema asupra cărei eu am insistat prin cele două întrebări,am să continui dialogul din acest punct… (Trebuie să specific că prin următorul dvs. comentariu,respectiv din 14 martie 20:24,am reușit să înťeleg mai bine poziționarea dvs. la această problemă…) ,;…acest canon (15 n.m.) nu face vorbire explicită despre îngrădirea de erezie ci că aceasta se deduce printr-o operațiune logică.Principalul este că acest Canon 15 l-ll vorbește doar de ruperea comuniunii cu episcopul care propovăduiește o erezie. Opinia mea e că folosirea neatentă a termenului de ,,îngrădire” a produs o greșită înțelegere a normei canonice, extinzând interpretarea către ideea ridicării de ziduri în interiorul Bisericii,cum spui frăția ta, ceea ce este o imposibilitate”,spuneți dvs. Tocmai că punctul central al părții a doua a Canonului (cea care ne interesează pe noi) îl reprezintă erezia propovăduită cu capul descoperit în Biserică de către cel ce se numește episcop.Deci Canonul nu vorbește ,,doar de întreruperea comuniunii” ,ci și de motivul pentru care aceasta se face, respectiv erezia prezentă în Biserică (sau introdusă în Biserică de episcop) motiv pentru care a śi fost alcătuită această a doua parte a Canonului. Și bineînțeles că atunci când vorbește de ruperea comuniunii, o face DOAR pentru motivul ereziei prezentă în Biserică.Altfel,întreruperea comuniunii înainte de cercetarea sinodicească ar fi interzisă,ar constitui schismă. Așadar,scopul întreruperii comuniunii nu poate fi altul decât delimitarea de erezia propovăduită.E limpede ca lumina zilei.Pentru acest motiv,pentru erezie, se face întreruperea comuniunii,nu pentru persoana episcopului,ci pentru erezia promovată de acela !… ,,Opinia mea e că folosirea neatentă a termenului de ,,îngrădire” a produs o greșită înțelegere a normei canonice, extinzând interpretarea către ideea ridicării de ziduri în interiorul Bisericii, cum spui frăția ta, ceea ce este o imposibilitate”,spuneți. Așa este, …,adică e opinia dvs. … Dacă dvs. insinuați că Părintele Theodoros Zisis a folosit termenul de îngrădire în mod neatent,dvs. spuneți,eu nu cred aşa ceva!… Dacă dânsul înțelege greșit norma canonică,eu nu cred aşa ceva!… Bineînțeles,nimeni nu e fără de greșeală,decât Bunul Dumnezeu,dar nu cred că Părintele Theodoros Zisis a fost neatent și a interpretat greșit aceste lucruri… Și într-adevăr,zidurile se ridică în interiorul Bisericii,prin aplicarea Canonului 15,căci în scopul acesta a fost alcătuit acest Canon,pentru erezia și promotorii ei din interiorul Bisericii. Cum să fie o imposibilitate? Haideți să ne folosim de cuvintele dvs.,căci dacă aş fi spus-o eu e clar că eram catalogat drept schismatic sau ,,cu duh de schismă”… Deci,ce spuneți dvs.? ,,Noi mărturisim tocmai că cel care este în afara Bisericii să înțeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii,iar desfacerea comuniunii reprezintă mustrarea acestuia spre atenționare, spre întoarcerea la dreapta credință, ca să nu fie dat anatemei”,spuneți. Da,magistral,…,însă trebuie comletat cu niște amănunte… Pentru că acela e în afara Bisericii (adică în erezia ecumenistă) prin faptul câ a trecut în afara hotarului Bisericii (prin erezia acceptată),noi întrerupem comuniunea cu dânsul pentru a-l mustra, dar și pentru a nu ne plasa și noi împreună cu el în afara Bisericii (în erezia ecumenistă).Aşadar, noi îl așteptăm înapoi în Biserică, adică să renunțe la erezie… ,,Erezia rămâne în afara Bisericii,iar prin mărturisirea învățăturii curate noi restabilim hotarul Bisericii, gardul Bisericii, dincolo de care se găsesc cei care au căzut în înșelarea ereziei”,spuneți. Și eu spun la fel… Prin aplicarea Canonului 15 l-ll,adică prin îngrădirea de erezie și bineînțeles,prin mărturisirea învățăturii curate,noi am restabilit hotarul/gardul/zidul Bisericii ,dincolo de care se găsesc cei care au căzut în înșelarea ereziei,cei care se află în ecumenism… ,,Noi nu ridicăm un zid față de cei cu cuget eretic,ci clericii rup comuniunea, cu episcopul care propovăduiește erezii,ca să mustre ,să alarmeze, să ceară sinodului să restabilească hotarul Bisericii în înțelegerea tuturor credincioșilor, inclusiv a acelora care afirmă despre ei înșiși că se află în interiorul Bisericii, dar propovăduiesc erezii cu capul descoperit”,spuneți dvs. Păi sigur că nu noi ridicăm zidul,ci clericii împreunâ cu credincioșii lor,prin întreruperea comuniunii,care asta înseamnă:îngrădire de erezie și mărturisire… Și da,acesta este scopul:de a provoca Sinodul Bisericii pentru a rezolva aceasta criză…Pentru a restabilii hotarul Bisericii…Însă pânâ la acel moment nu trebuie să luăm și noi parte la erezie,ci să ne delimităm/îngrădim de ea. Aici e o problemă gravă în cele afirmate de dvs.: Afirmați că nu ridicați un zid față de cei cu cuget eretic,dar în acelaśi timp afirmați că cei care propovăduiesc erezii se află în afara Bisericii… Trebuie atunci să vă hotărâți dvs. unde vă plasați:în Biserică sau în afara ei,împreună cu ecumeniștii… Dacă ei sunt dincolo de hotar și dvs. dincoace,cum atunci nu ridicați un zid?Cum nu sunteți atunci separați? Nu spuneți dvs. că:,,cel care este în afara Bisericii să înțeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii?”. Nu spuneți dvs. că :,, Erezia rămâne în afara Bisericii? „. Ori, dacă dvs. nu ridicați zidul,dacă nu întrerupeți comuniunea, înseamnă că sunteți uniți ,în comuniune cu ecumeniștii,de aceeași parte a hotarului… Doar mărturisirea,fără îngrădire,nu este îngrădire… ,,Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel íncât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii „,spune Părintele Theodoros Zisis. Dar dvs. nu sunteți de acord cu acest lucru,dvs. spuneți că: doar prin(n.m.) ,, mărturisirea învățăturii curate noi restabilim hotarul Bisericii,gardul Bisericii,dincolo de care se găsesc cei care au căzut în îșelarea ereziei”. Deci dvs. vă îngrădiți sau stați dincolo de gard,doar prin mărturisire,fără întreruperea pomenirii/comuniunii…Dvs. știți… Eu cred ce spune Părintele Theodoros Zisis … Nu trebuie să mă îndemnați pe mine să ies din logica înrădăcinată și din suprapunerea celor două chestiuni:desfacerea (întreruperea) comuniunii și îngrădirea de erezie… Dacă aceste lucruri nu ar fi identice atunci și Sfântul Maxim,și Sfântul Teodor Studitul,și Sfântul Grigorie Palama,și Sfântul Maxim Mărturisitorul și toți Sfinții Părinți, nu s-ar fi despărțit de cei care propovăduiau erezii, ci doar ar fi mărturisit adevărul și atât… Dar ei nu s-au oprit aici și s-au îngrădit de erezie prin întreruperea comuniunii… Dacă conștiința vă spune să stați în ecumenism și în comuniune cu ecumeniștii, dvs. știți…Este conśtiința dvs. În încheiere: ,,Îngrădirea nu te îngrădește de Biserică, ci DE EREZIE. Cel íngrădit ridică în mijlocul spațiului Bisericii un zid ca să se păzească pe sine și pe alții de erezie și prin zid să izgonească erezia din spațiul Bisericii „. Deci,acesta nu este duh schismatic,numai în cazul că îl acuzați și pe PărinteleTHEODOROS ZISIS de schismă,căci sunt cuvintele dânsului… Mă iertați!”
sâmbătă, 14:12:13, 15 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Problema este a nu-l răstălmăci și pe pr. Teodor. Dacă practica Sinoadelor este limpede pe o temă, nu mai e nevoie de apelat la alte comentarii, mai ales dacă încurcă și mai tare. Nu mai comentez acum citatele de la pr. Teodor pt că e suficient ce zic Sinoadele.”
sâmbătă, 13:59:46, 15 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Ați scris mult,dar pe mine m-ar interesa un aspect,pentru a nu devia în alte direcții,pentru moment… Pentru dvs. aplicarea Canonului 15 reprezintă îngrădire de erezie sau nu? Și,considerați că în Biserică,instituțional,avem erezie sau nu? Dacă doriți sā-mi răspundeți la aceste două întrebări…”
sâmbătă, 08:32:42, 15 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Mă gândeam că îți va fi piatră de poticnire ideea imposibilității zidului din răspunsul meu, dar văd că te-ai oprit în distincția interiorul/în afara Bisericii. M-am exprimat așa încercând să îți schimb perspectiva, căci e limpede că în afara Bisericii sunt cei care au fost deja condamnați iar cei care încă nu au fost condamnați sunt încă în interiorul ei, chiar dacă propovăduiesc erezii. Însă, vorbind despre ridicarea zidurilor, mi s-a părut potrivită și de ajutor această exprimare. Încerc o clarificare și spun că propuneam un mod de a îi privi pe cei care cugetă și propovăduiesc dincolo de marginile dogmatice ale învățăturii ortodoxe, cei care prin teologhisirea lor, prin nuanțele și înțelegerile pe care le afirmă public se situează în apropierea sau se suprapun peste învățături care au fost condamnate de Sfintele Sinoade sau de părinți. Așadar, la o astfel de „în afara Bisericii” mă refeream, deși mai potrivit era să spun (poate) „în afara dogmei”. Spun „poate” pentru că mă îndoiesc că frăția ta ai fi ales să înțelegi ce zic iar întrucât eu știu de la mine însumi cu câtă obstinație îndreptățeam ideea de „îngrădire de erezie” am considerat că nu-ți pot fi de ajutor și nu are rost dialogul. Apoi. Am intuit bine că problema frăției tale stă în „îngrădirea de erezie” despre care consideri că decurge direct din prevederile canonului, deși canonul stipulează doar ruperea comuniunii cu scop de mustrare și alarmare față de propovăduirea minciuno-episcopului. O problema practică ce izvorăște din această eroare se referă la atitudinea nepomenitorilor care consideră că „îngrădirea” cu sensul de insularizare, de punere la adăpost, este scopul canonului. Prin urmare, de îndată ce „se îngrădesc”, efortul teologic se orientează către justificarea, către îndreptățirea, acțiunii de „îngrădire” și își imaginează că justețea, corectitudinea inițiativei lor va convinge și pe alții și că izbăvirea de schisme și erezii se va face prin contagiunea nepomenirii. Dacă însă citim canonul 15 I-II în litera sa, vom vedea că el nu menționează „îngrădirea de erezie” ci, explicit, desfacerea comuniunii ca mustrare și mijloc de alarmare a Bisericii, de atenționare asupra celor propovăduite de minciuno-episcop. Odată consumată alarmarea, ea trebuie substanțializată de efortul de a identifica precis conținutul și natura învățăturilor eretice în funcție de concretul situației și de efortul de a-i aduce pe cei înșelați înapoi la adevăr. La acest efort sunt chemați pomenitorii și nepomenitorii laolaltă, uniți în același duh al dorinței de a izbăvi Biserica de erezie. Nu doar studiul teologic este de strictă necesitate, ci și efortul coroborat de a convinge pe cei care au greșit sau care au acceptat greșeala ierarhilor. Iar a convinge presupune nu doar teologhisire ci și faptă creștinească, îngăduință, îndelungă-răbdare, influențare, sugestionare și orice e altfel omenește posibil și curat. Accentul se mută astfel de pe contagiunea nepomenirii către re-convertirea celor care au depășit hotarul învățăturii ortodoxe prin ceea ce propovăduiesc sau cred. Distincția aceasta este evidentă și astăzi, dat fiind că: efortul nepomenitorilor se consumă în apărarea corectitudinii nepomenirii (a „îngădirii”), că studiile teologice sunt scrise în scop de justificare a nepomenirii sau de condamnare a minciuno-episcopilor, a ereziei, nu de izbăvire, de vindecare în ansamblu a Bisericii de erezie, acționând ca un medic asupra tuturor cauzelor care favorizează răspândirea bolii în trupul Bisericii, până când intervine bisturiul anatemelor. De altfel, aceasta este și nuanța notabilă între mărturisirea părintelui Lavrentie care spune că întreruperea pomenirii și comuniunii nu este suficientă (și nici necesară dacă se strică sensul corect al alarmării) și restul nepomenitorilor care „se îngrădesc” și care consideră că singură corectitudinea „nepomenirii” în toate detaliile ei este aptă să izbăvească Biserica de erezie, chiar dacă manifestă deschidere spre dialog/dezbatere. Eu nu aș avea nicio problemă cu ideea „îngrădirii de erezie” dacă ea ar fi înțeleasă corect, nu în duh schismatic de ridicare a zidurilor în interiorul Bisericii cum afirmi frăția ta. Îngrădirea de erezie se face prin întreruperea pomenirii și prin mărturisirea și lucrarea celor ortodocși, nu (doar) prin izolare, insularizare, punerea la adăpost. De aceea este importantă experiența istorică a vindecării de erezie, când ruperea comuniunii a lucrat împreună cu menținerea comuniunii cu ereziarhii până în ultima clipă, a anatematizării. Aceasta este înțelegerea mea de acum. Sper să îți fie de folos! Iertare pentru neputință!”
vineri, 20:24:17, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Da,mulțumesc pentru disponibilitatea de a dialoga… De folos sunt cele adevărate, corecte, în concordanță cu cugetul Bisericii… ,,Erezia rămâne în afara Bisericii,iar prin mărturisirea învățăturii curate noi restabilim hotarul Bisericii,gardul Bisericii,dincolo de care se găsesc ei, cei care au căzut în înşelarea ereziei”. Erezia este în interiorul Bisericii.Este legiferată,predată în școlile teologice,mărturisită de ecumeniștii din Biserică… Canonul 15 nu vorbeşte despre erezia din afara Bisericii !!! ,,Căci cei care se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor (deci nu face referire la erezie din afara Bisericii n.m. ) pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți,firește adicā, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public, și CU CAPUL DESCOPERIT ÎL ÎNVAȚĂ ÎN BISERICĂ”… Deci e limpede nu?Vorbim de erezie prezentă în Biserică,spune Canonul! Canonul nu vorbește de întreruperea comuniunii cu ereticii din afară,nu?Nu permite Biserica să ai comuniune cu aceeia! Ci canonul vorbește de întreruperea comuniunii cu cei care se află dincoace,nu dincolo de gardul Bisericii…Căci episcopii din scaunele episcopale sunt în Biserică,nu?Și ei sunt cei care au căzut în înșelarea ereziei,nu? (Obs.: Toată discuția noastră se limitează la realitatea instituțională a Bisericii,căci altfel discuția este mult mai dură,dar nu e cazul aici și acum.) ,,Noi mărturisim tocmai ca cel care este în afara Bisericii să înțeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii, iar desfacerea comuniunii reprezintă mustrarea acestuia spre atenționare, spre reîntoarcerea la dreapta credință, ca să nu fie dat anatemei”,mai spuneți. Repet,Canonul 15 nu are treabă cu cei care se află în afara Bisericii. Și…,nu ai cum să desfaci comuniunea cu cel care se află în afara Bisericii,pentru simplu motiv că nu poți fi în comuniune cu unul ca acesta. Despre ideea ridicării de ziduri în interiorul Bisericii,vedeţi la comentariul din 14 martie 16:15,ca să nu mă mai repet… ,,Noi nu ne îngrădim (individual) de erezie,ci ne străduim să izbăvim Biserica de schisme și de erezii”. Păi dacă nu vă îngrădiți de erezie,dacă nu întrerupeți,adică, comuniunea cu ecumeniștii,nici nu puteți vorbi că vă străduiți să ,,izbăviți Biserica de schisme și de erezii” în sensul în care o afirmă Canonul,deși îl citați… Pentru că însuși Canonul 15 spune că ,cei care întrerup pomenirea/comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci aceștia ,,s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”….Adică citatul din Canon la care faceți referinťă,la aceștia se referă,nu la cei care n-au întrerupt pomenirea/comuniunea…….”
vineri, 17:23:13, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“,, În ultima vreme se vorbește adesea de ,,îngrădire ” și de credincioși ,,îngrădiți”, folosirea acestor cuvinte fiind însoțită de multe ori și de INTERPRETAREA GREȘITĂ ȘI MAI DEGRABĂ DELIBERATĂ A CONȚINUTULUI LOR CONCEPTUAL. Substantivul ,,îngrădire” este derivat al verbului a îngrădi, care, potrivit dicționarului, înseamnă ,,a fortifica, a despărți printr-un zid, a ridica un zid despărțitor”. Prin urmare, cuvântul ,,îngrădire” înseamnă ,,despărțire prin intermediul unui zid, întărire”; iar zidul pe care îl ridică cineva pentru a se apăra se numește îngrădire. Este clar că utilizarea cuvântului,,îngrădire ” presupune existența unui pericol, a unui dușman, în fața căruia, pentru a te apăra, ridici un zid. În limbajul bisericesc termenul ,,îngrădire” a fost introdus prin Canonul 15 al Sinodului l-ll, desfăşurat în timpul Sfântului Fotie cel Mare (861),în care este evident și limpede ca lumina zilei care este pericolul care impune îngrădirea: EREZIA ȘI EPISCOPII ERETICI.(…) …pentru a clarifica noțiunea de îngrădire, și în special cine este persoana sau care sunt persoanele de care se îngrădește cineva, care este pericolul, dușmanul pentru respingerea căruia se ridică zidul, PENTRU A SE ÎMPIEDICA ÎNAINTAREA ȘI RĂSPÂNDIREA ACESTUIA. !!- CE REZULTĂ DIN TEXTUL CANONULUI? – !! Se îngrădeşte cineva de Biserică SAU DE EREZIE, de episcopi adevărați sau de pseudoepiscopi? (…) ,,…În acest caz, trebuie să ne îngrădim imediat și ,,înainte de cercetarea sinodală” ,să ridicăm zid de apărare, să izolăm erezia, să ne punem la adăpost. Există deci vreo îndoială că îngrădirea este față de erezie, și nu de Biserică,de pseudoepiscopi și nu de episcopi adevărați? (…) ,,…astfel încât ecumeniștii cu cuget eretic să-și închidă gurile nerușinate și să înceteze terorizarea celor necunoscători cu teama schismei, IAR DIN PARTEA NOASTRĂ, SUSȚINĂTORII TĂCERII ȘI AI RELAXĂRII să se gândească mai bine și să acționeze cu mai multă îndrăzneală și, URMÂND ÎNDEMNURILOR SFINȚILOR PĂRINȚI,să nu se teamă de izolarea de oameni, ci de izolarea de Dumnezeu śi de Sfinți”. Oare Părintele Theodoros Zisis nu știe ce vorbește?Oare dânsul răstălmăcește?Oare dânsul nu este în consonanță cu Sinoadele Ecumenice și cu Sfinții Părinți?Părintele Theodoros Zisis nu cunoaște practica Sinoadelor Ecumenice? Să mă iertați, dar scopul meu nu este de ,,a băga strâmbe și de a reduce totul la propria logică”, ci din contră, de a limpezi niște lucruri și de a mă folosi în acest demers nu de logica mea ,ci de învățătura celor cu experiență… Mă iertați!”
vineri, 16:15:06, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Frate, sunt mai multe traduceri ale canonului 15 I-II. O să găseşti nu doar ,,îngrădindu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numește episcop”, ci şi „se îndepărtează de comuniunea”, „se despart de comuniunea” sau „se desfac de comuniunea cu episcopul”, cum a tradus părintele Lavrentie aici: https://theodosie.ro/2024/05/06/intreruperea-pomenirii-este-conform-canoanelor-o-mustrare-a-episcopului-pentru-erezie/ Exact acest subiect o să-l găseşti dezbătut şi răzbătut în comentariile de la articolele din categoria Întreruperea pomenirii şi Întreruperea comuniunii, articole pe care le poţi selecta din căsuţa din dreapta (desktop) sau josul paginii (mobil). Similar, am mai scris că şi eu am pornit la drum de pe poziţia frăţiei tale, considerând că mă îngrădesc de erezie am rupt legătura (comuniunea?) cu toţi cei care nu condamnau adunarea cretană. Ulterior, cu greu, am înţeles că acest canon nu face vorbire explicită despre îngrădirea de erezie ci că aceasta se deduce printr-o operaţiune logică. Principalul este că acest Canon 15 I-II vorbeşte doar despre ruperea comuniunii cu episcopul care propovăduieşte o erezie. Opinia mea este că folosirea neatentă a termenului de „îngrădire” a produs o greşită înţelegere a normei canonice, extinzând interpretarea către ideea ridicării de ziduri în interiorul Bisericii, cum spui frăţia ta, ceea ce este o imposibilitate. Erezia rămâne în afara Bisericii, iar prin mărturisirea învăţăturii curate noi restabilim hotarul Bisericii, gardul Bisericii, dincolo de care se găsesc cei care au căzut în înşelarea ereziei. Noi mărturisim tocmai ca cel care este în afara Bisericii să înţeleagă că a trecut în afara hotarului Bisericii iar desfacerea comuniunii reprezintă mustrarea acestuia spre atenţionare, spre reîntoarcere la dreapta credinţă ca să nu fie dat Anatemei. Noi nu ridicăm un zid faţă de cei cu cuget eretic, ci clericii rup comuniunea cu episcopul care propovăduieşte erezii ca să mustre, să alarmeze, să ceară sinodului să restabilească hotarul Bisericii în înţelegerea tuturor credincioşilor, inclusiv a celora care afirmă despre ei înşişi că se află în interiorul Bisericii dar propovăduiesc erezii cu capul descoperit. Preocuparea noastră nu trebuie să fie pentru ridicarea zidurilor (deşi este firesc să nu am comuniune cu cei care propovăduiesc erezii) ci pentru mărturisirea dreptei credinţe, pentru lămurirea caracterului eretic al propovăduirii, pentru limpezirea teologică a chestiunilor contencioase. Întrucât am împărtăşit aceleaşi convingeri ca ale tale, destulă vreme, te îndemn să încerci să ieşi din logica înrădăcinată şi din suprapunerea celor două chestiuni: desfacerea comuniunii şi îngrădirea de erezie, chiar dacă consideri că ele reprezintă acelaşi lucru şi sunt în egală măsură enunţate de canon. Noi nu ne îngrădim (individual) de erezie ci ne străduim să izbăvim Biserica de schisme şi erezii, asta completează canonul în ultima propoziţie. Faptul că am stăruit anterior în astfel de greşeli mă împiedică să fiu mai categoric de atât şi să particip în continuare la dialog. Aceasta este opinia mea de acum, sper să îţi folosească. Iertare.”
vineri, 15:55:16, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Impresia mea este că nu citești ce scrii. Îngrădirea este de comuniune și prin oprirea pomenirii se realizează o rupere a comuniunii. Nu are legătură cu separarea de erezie. Dincolo de pr. Teodor, practica Sinoadelor este clar normativă. Dacă aceasta dovedește indubitabil că nu există vinovăție din comuniunea cu ereticii necondamnați, ce nevoie este de alte dezbateri? Doar ca să mă arătați pe mine diferit de pr. Teodor? Ei bine, sunt în consonanță cu Sinoadele Ecumenice. Totuși dialogul este util în măsura în care e constructiv și nu se limitează la a băga strâmbe și a reduce totul la propria logică, fără a lua în seamă ce spune celălalt. Din comentariile de la celălalt articol am reținut faptul că nu aveți răspuns la mai multe puncte, deși nu am insistat acolo pe ele. Nu aveți mărturii patristice, nu puteți explica dubla măsură a pomenirii între Patriarhii și a episcopului de către preot și nu aveți cum să spuneți că ar fi fost vinovată comuniunea cu ereticii până la condamnarea lor. Restul sunt detalii. ”
vineri, 14:59:01, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Îngrădirea este de erezie în mod evident. Să vedem de ce: ,,Această întrerupere a pomenirii (comuniunii n.m ) este numită în Canon ,,îngrădire” : ,, îngrădindu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numește episcop”. NU SUNT DOUĂ LUCRURI DIFERITE îngrădirea și întreruperea pomenirii(/comuniunii n.m.). Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii(/comuniunii n.m.), astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii (comuniunii n.m.)”.-Părintele Theodoros Zisis. Așadar, cum te poți îngrădi de erezia propovăduită de episcop? Prin întreruperea comuniunii cu acesta…Aceasta întrerupere a comuniunii reprezintă îngrădirea de erezie… ,,…În acest caz, trebuie să ne îngrădim imediat și ,,înainte de cercetarea sinodală”, să ridicăm zid de apărare, SĂ IZOLĂM EREZIA,SĂ NE PUNEM LA ADĂPOST „.-Părintele Theodoros Zisis O observație de bun simț: atunci când ați tradus cartea Părintelui Theodoros Zisis, nu ați menționat că,,Sfântul Marcu nu era într-o situație asemănătoare cu ecumenismul de astăzi”, ci din contră: ,,Recomandă Sfântul Marcu să ne ferim de cei cu cuget latin,care corespund ecumeniștilor de azi,aşa cum fuge cineva de șerpi…”(…) ,,Pe cât ne îndepărtăm de ecumeniști, ne apropiem de Dumnezeu”.-Părintele Theodoros Zisis”
vineri, 14:02:21, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Sunt mai multe aspecte de analizat,în ceea ce afirmați dvs. Dar să pornesc de undeva… ,,Îngrădirea presupune consolidarea ,,zidului” Bisericii,nu ridicarea unui zid în interiorul acesteia”. Biserica are zid,are dogme,învățături,canoane,are tot ce-i trebuie…Nu are lipsă de ceva, ci trebuie doar aplicat,folosit de ceea ce are…,în cazul nostru Canonul 15 l-ll… Aplicarea acestui Canon este echivalentul ridicării zidului împotriva ereziei! Pe de altă parte, acest Canon se folosește în situații în care episcopii cu cuget eretic se află în scaunele lor episcopale,în rangurile lor. De aceea zidul trebuie ridicat în interiorul Bisericii,căci noi aici nu vorbim de eretici din afara Bisericii,pentru care ne folosim de alte ziduri/canoane,ci trebuie ridicat pentru pseudoepiscopi,aflați pe tronurile episcopale… Așadar, în contextul nostru, erezia este în Biserică,mărturisită de episcopi legitimi/necondamnați,iar zidul împotriva lor trebuie ridicat,în sensul explicat de Părintele Theodoros Zisis. Repet,nu vorbim de erezii din afara Bisericii,ci de erezie prezentă în Biserică… Deci, ce rost are să vorbim despre ,,consolidarea zidului Bisericii”,când erezia este înlăuntrul ei?… Tratamentul trebuie aplicat pe zona cu probleme sau …cu rost,nu fără rost… Încă o dată, însuși Canonul 15 l-ll nu vorbește de erezie din afara Bisericii,împotriva căreia să ,,consolidăm zidurile Bisericii”,ci de o erezie prezentă în Biserică și promovată de către membrii ei… O erezie care a cuprins ,, persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie…”, cum spune Părintele Theodoros Zisis. Nu abordez și alte aspecte deocamdată, pt. a nu ne împrăștia…”
vineri, 13:06:21, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Canonul 15 face referire strict la îngrădirea de comuniune, nu de erezie. Evident că motivul este erezia, dar îngrădirea este de comuniune, după cum ați și scris. Ideea de a te găsi în erezie și a nu fi eretic este o găselniță. Iar procedura Sinoadelor respinge categoric teoria că ar fi cineva vinovat pt că e în comuniune cu un ereziarh necondamnat. Chiar și Sfinții au păstrat comuniunea, nu mai zic de mulți credincioși de rând. Nu e folositor să inventăm raportări nepatristice. Sf. Marcu Evghenicul nu era într-o situație asemănătoare cu ecumenismul de azi. Unirea de atunci îi plasa pe filocatolici automat sub anatemă. Deci nu e un exemplu util. Dacă îngrădirea ar fi de erezie, atunci ar fi obligatorie, dar nu e considerată așa de pr. Teodor.”
vineri, 12:07:35, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Deşi am mai intervenit cu aceste gânduri în comentarii anterioare, îndrăznesc să adaug şi aici observaţia că, după puţina mea înţelegere (inclusiv a cărţii pr Zisis), îngrădirea presupune consolidarea „zidului” Bisericii, nu ridicarea unui zid în interiorul acesteia. Prin reafirmarea adevărului de credinţă sunt arătate limitele, marginile, hotarele dogmatice ale credinţei, iar prin întreruperea comuniunii cu episcopul, Biserica este chemată să constate/consfinţească depăşirea acestui hotar de episcopul eretic. Eforturile noastre ar trebui să se îndrepte spre readucerea celor rătăciţi înapoi în Biserică şi spre mărturisirea curată a învăţăturii de credinţă. Totodată, cei care se simt pregătiţi, trebuie să lămurească aspectele teologice care aşează o convingere exprimată public (chiar asumată sinodal) în interiorul sau în afara zidului Bisericii. Ceea ce putem observa este că mare parte din energia noastră se consumă, de ani de zile, pe subiectul poziţionării zidului şi cât de înalt şi de gros să fie acesta şi foarte puţină energie se alocă studiului teologic care să lămurească şi să convertească (nu doar să tranşeze!) îndepărtarea de dreapta credinţă, căderea în erezie şi consecinţele ce decurg din acestea, dat fiind concretul situaţiei noastre. Vindecarea/Izbăvirea Bisericii de schisme şi de erezii depinde în mod crucial de acest din urmă efort, nu doar de subiectul şi praxisul nepomenirii/îngrădirii. De asemenea, lipseşte atitudinea de mărturisire a ortodoxiei care să urmărească convertirea celor eretici, nu doar condamnarea şi mustrarea. Iar prin aceasta am în vedere inclusiv chestiuni pragmatice de tipul: pe cine contactăm pentru dialog, cu ce intenţii/obiective imediate, cum proiectăm conversaţiile cu interlocutori care să aibă reprezentativitate pentru convingerile/poziţiile care s-au iscat în urma adunării cretane. Astfel de dialoguri şi tatonări au loc şi acum, cu greutate, chiar dacă nu ajung neapărat în ochii celor mulţi. Adaug că îi înţeleg foarte bine pe cei care consideră că ereziarhii nu au niciun fel de disponibilitate spre dialog şi că ierarhii, în ansamblul lor, sunt o catastrofă. Dar asta nu ne scuteşte de efortul de a ajunge la inima împietrită a acestora, fie direct, fie prin apropiaţii acestora, iar preocuparea pentru asta trebuie să fie sinceră şi vie, nu mimată, nu doar bifate iniţiativele care să ne îndreptăţească judecata şi condamnarea lor. Repet; foarte puţină energie depun nepomenitorii în acest scop, iar eu personal consider că dacă s-ar întruni acum un sinod pentru condamnarea semnatarilor sinodului din Creta, ar putea constata că noi toţi am făcut prea puţine pentru îndreptarea celor ce au greşit, pentru convingerea acelora sub aspect teologic. Nu este sigur că faţă de aceştia s-ar putea pronunţa o anatemă, cât timp erezia ecumenistă în multiplele ei capete de manifestare nu a fost vădită şi convingător situată în afara zidurilor Bisericii cea Una. Aşa văd eu lucrurile. Iertaţi!”
vineri, 09:57:16, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“,,Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului”. Aceasta este deosebirea fundamentală între modul de raportare la chestiunea ecumenismului din Biserică,al dvs., față de modul de raportare la erezia din Biserică, a Părintelui Theodoros Zisis. Din perspectiva Părintelui Theodoros titlul ar suna cam aşa: ,,Mărturisirea prin întreruperea pomenirii sau îngrădirea de erezie, este vitală,în contextul actual, când avem o,,consfințire” sinodală a ecumenismului,… pentru a rămâne în Duhul Adevărului” ,… căci ce părtășie are adevărul cu minciuna/erezia? Poți să petreci în adevăr și în ecumenism/erezie,în același timp?! E clar că trebuie făcută o alegere:ori cu Dumnezeu,ori cu diavolul (în ecumenism/erezie)… Faptul că dvs. nu acceptați că suntem în erezie,(nu eretici,pentru că nu noi am intrat în erezie,ci episcopii ne-au băgat în erezie ,în CMB,iar din 2016 au acceptat-o sinodal ,ca și credință a Bisericii* – mă refer la BOR), vă dă ,,libertatea” de a afirma că întreruperea pomenirii nu reprezintă îngrădire de erezie,ci ,, îngrădirea de comuniunea cu episcopul”. Însă ,prin întreruperea pomenirii, nu ați făcut altceva decât că v-ați îngrădit…de erezie(nu mai sunteți în comuniune cu episcopul ecumenist,cu erezia lui)… Chiar și titlul cărții invocate de dvs. ,,Îngrădirea nu este schismă”, face trimitere la acest aspect,de îngrădire de erezie…Căci cauza îngrădirii și obiectul ei îl constituie erezia,nu comuniunea cu episcopul (sau dacă vreți, comuniunea/părtășia cu erezia). Nu v-ați îngrădit de episcop din cauza comuniunii (fără legătură cu motivația ereziei) ,ci din cauza ereziei pe care acesta o mărturisește/acceptă oficial. Căci dacă v-ați îngrădit de episcop pentru alt motiv decât erezia propovăduită de acesta,atunci sunteți în schismă…Dacă însă v-ați îngrădit** de episcop pe motiv de erezie, adică pentru că acesta mărturisește/acceptă erezia oficial atunci : ,,Există deci vreo îndoială că ÎNGRĂDIREA ESTE FAȚĂ DE EREZIE ,și nu de Biserică,de pseudoepiscopi,și nu de episcopi adevărați? „,ne spune Părintele Theodoros Zisis… Se pare că pentru dvs. există această îndoială,cum că îngrădirea nu este față de erezie(,,…am afirmat că mă îngrădesc de erezie,deși acum îmi dau seama că îngrădirea este doar de comuniunea cu episcopul”…). Si iarăși,se pare că nu sunteți de acord cu acest adevăr sau cu această învățătură,pentru că dacă ați fi de acord cu ea,ar trebui să fiți de acord și cu alte aspecte,pe care nu le agreați,ca de exemplu: ,,Recomandă Sfântul Marcu să ne ferim de cei cu cuget latin,care corespund ecumeniștilor de azi,aşa cum fuge cineva de șerpi. Și,de asemenea,avea convingerea că pe cât se îndepărtează de Patriarhul filocatolic și de cei de un cuget cu el,pe atât se apropie de Dumnezeu și de Sfinți și pe cât se desparte de aceștia, se unește cu adevărul și cu Sfinții Părinți și teologii Bisericii”. Pe cât ne îndepărtăm de ecumeniști,ne apropiem de Dumnezeu”, ne învață Părintele Theodoros Zisis. * sau adăugată la mărturisirea Bisericii **,,S-a dovedit că termenul ,,îngrădire „, cu toate că e corect și canonic, creează neînťelegeri și oferă ocazia celor rău intenționați să îi confere extensii semantice pe care nu le are. În orice caz, și în cadrul canonului ponderea semantică vizează întreruperea comuniunii, a pomenirii, care este determinată și clară ca sens și nu permite interpretări greșite și extensii. Noțiunea de zid le permite,de pildă,ecumeniștilor să susțină că se ridică un zid care separă de Biserică, în timp ce,după cum am arătat, zidul se ridică pentru A NE SEPARA DE EREZIE ȘI DE PSEUDOEPISCOPI. De aceea și uzitarea termenului ,,îngrădire „nu este întâlnită în dicționarele teologice și în indicele de termeni din lucrările de teologie și nomocanonice. Folosirea acestui termen e relativ recentă, și în locul acestuia trebuie să se folosească expresia ,,întreruperea comuniunii” și încă și mai bine ,,întreruperea pomenirii „(…) Termenii ,,pomenitori” și ,,nepomenitori” sunt potriviți și astăzi,punându-i în dificultate pe cei care vor sā-i prezinte pe ,,nepomenitori” drept schismatici,întrucât aceștia nu trec la nici o acțiune schismatică, ci pur și simplu nu îi pomenesc pe episcopii eretici sau cu cuget eretic”. P.S.: Toate cele scrise mai sus vi le-am scris cu drag,nu pentru a vă învenina…Poate așa ,prin dialog,anumite lucruri devin mai limpezi,pentru noi toți… Mă iertați!”
vineri, 01:59:16, 14 martie 2025
- ►
la articolul Mărturisirea prin întreruperea pomenirii este necesară în contextul actual virusat de ecumenism pentru a păstra sarea Duhului:
“Bună argumentare! Se mai știe că există destul de mulți Ierarhi care neintrerupând pomenirea totuși nu sunt de acord cu ecumenismul validat cumva la Creta, eu cred ca si acesta este unul dintre motivele pentru care încă nu s-a pus în discuție această problemă, cei care au întrerupt pomenirea fără a fi schismatici sunt puțini și probabil ierarhia Superioara percepe aceasta ca pe o asumare a acestui Sinod și a ereziei sale! Cred ca dacă s-ar înmulții cei care întrerup pomenirea „canonic” (sa zicem), s-ar crea premizele de a deschide un dialog pe această problemă. E ceva de genul: „împăratul este gol” dar toți tac de frica lui, ori asta nu se aplică în ortodoxie!”
joi, 13:46:25, 13 martie 2025
- ►
la articolul Respingerea candidaturii lui Călin Georgescu este stalinism 2.0:
“Jandarmii spun că „polițiștii sub acoperire” cu canistre de benzină la un protest sunt un fake-news Mesajul s-a răspândit în mod rapid pe rețelele de socializare, așa cum s-a întâmplat și în alte cazuri de fake-news. „Facem precizarea că imaginile prezentate în videoclip sunt dintr-un protest desfășurat în Piața Victoriei într-un eveniment mai vechi, iar persoanele surprinse în acestea nu sunt polițiști sub acoperire, așa cum se sugerează în mesajul viralizat. Este vorba despre angajați ai unui post de televiziune, care se aflau la fața locului pentru a realiza o transmisiune live din Piața Victoriei”, au explicat jandarmii. Aceștia au oferit detalii despre imaginile care circulă pe rețelele de socializare.„Persoanele în civil care apar în imagini, având canistre în mână, se îndreptau către zona de protest din direcția Bulevardului Buzesti. În momentul în care au fost întrebați de jandarmi cu privire la obiectele pe care le transportau, aceștia au explicat că recipientele conțineau combustibil destinat autoutilitarelor postului de televiziune, aflate pe teren pentru a asigura transmisiunile. Deoarece aceștia nu aveau asupra lor legitimațiile de serviciu, o a treia persoană, reprezentând același post de televiziune, a venit pentru a le confirma identitatea”, au transmis reprezentanții jandarmilor. Jandarmeria Română reiterează faptul că „acțiunile sale sunt întotdeauna transparente și conforme cu legea, iar informările care circulă pe rețelele de socializare care sugerează alte realități sunt nefondate și nu reflectă realitatea.”„Încurajăm cetățenii să se informeze exclusiv din surse oficiale și să manifeste responsabilitate în comunicarea și distribuirea informațiilor. Dezinformarea poate avea consecințe grave, iar răspândirea de mesaje false poate alimenta confuzia și panică în rândul populației. Jandarmeria Română va continua să comunice în mod transparent cu cetățenii și, de fiecare dată când vor fi identificate astfel de mistificări ale realității, va prezenta public aceste dezinformări, pentru a asigura un climat de încredere și siguranță în rândul cetățenilor”, a precizat Jandarmeria. Articolul Jandarmii spun că „polițiștii sub acoperire” cu canistre de benzină la un protest sunt un fake-news apare prima dată în Mediafax. https://www.mediafax.ro/social/jandarmii-spun-ca-politistii-sub-acoperire-cu-canistre-de-benzina-la-un-protest-sunt-un-fake-news-23526875”
luni, 23:08:07, 10 martie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Iertați va rog! Frate Andrei , bine este sa chibzuim bine ceea ce afirmăm , altfel , greșim si ce ai scris rămâne scris , roaga- l frumos pe părintele să îți explice ce am spus , Doamne ajuta !”
vineri, 17:25:32, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Frate,nu vă supărați,dar faceți niște afirmații gratuite… Unde s-a afirmat aici că întreruperea pomenirii este singura modalitate de a lupta?…Vedeți în ce constă răutatea?În insinuări de felul acesta…gratuite.. ca să ce?! Problema era că doar prin întreruperea pomenirii te îngrădești de erezie…Asta voiam să clarific…Dar se neagă tot pe tema asta,până și afirmațiile Părintelui Theodoros Zisis,care explică cât se poate de clar subiectul… Repet,poți lupta cum dorești, în ce fel dorești și bine faci… Dar…, ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox (…),susțin,scriu,predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici…” De ce? ,,…fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii,rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează…”! ( Dacă adevărul supără,deranjează, nu e vina mea…) Vă rog să mă înțelegeți, nu este o acuzație, este o constatare, pe care am pus-o spre dezbatere ín scopul de a fi conștientizată…Spre zidire,nu spre năruire… E chiar aşa de greu de înțeles? Dacă se trec sub tăcere astfel de aspecte, cel care procedează astfel se face vinovat.Eu nu îmi asum o astfel de vină! Păcat că nu încercăm să ne folosim de învățătura unor astfel de oameni ptecum Părintele Theodoros Zisis… Mă iertați!”
vineri, 15:37:28, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Nu cred că e vorba de pace. Am întreținut acest dialog pentru a vedea clar ideile susținute. Am scris negru pe alb care sunt reproșurile mele, dar se vede persistența în ele chiar și în acest caz. E nevoie de o perspectivă de ansamblu și de o așezare bună a duhului, altfel lucrurile vor fi înțelese mereu în aceeași cheie greșită fără de Dumnezeu. Ce mă doare este că în felul acesta este blocat procesul de respingere a ecumenismului din cauza atitudinilor pătimașe și neduhovnicești. Dar probabil că asta merităm, să fim blocați în rău, de vreme ce nu există o pocăință autentică și putere de rugăciune suficient de mari.”
vineri, 14:37:14, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Sarut mana Parinte! Eu va inteleg demersul, dar cred ca va pierdeti pacea! Ca sa intelegi aceste lucruri, iti trebuie o stare, un duh, pe care putini il avem. Daca altii cred ca intreruperea pomenirii este singura modalitate de lupta, lasati-i. Ati explicat si ati dat si exemple, incat daca ai inima deschisa, cu dragoste si smerenie, intelegi. Am mai spus-o, ca vad la majoritatea celor care au intrerupt pomenirea (nu la toti), un duh identic cu cel al stilistilor, care nu numai ca nu este constructiv, ci invers, compromite orice lupta echilibrata. Va rog sa ma iertati, c-am indraznit.”
vineri, 14:05:29, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Să le luăm pe rând: ,,Zice clar pr. Teodor că întreruperea pomenirii este mărturisire.” Păi cine a afirmat vreodată că întreruperea pomenirii nu este mărturisire?! Doamne iartă-ne! Dar este o mărturisire care se face prin intermediul îngrădirii de erezie,nu se limitează doar la vorbe…Vorbe sunt de când s-a înființat ecumenismul și acesta cu fiecare vorbă, ínaintează încă un pas…Se hrănește cu vorbe…Îngrădirea de erezie constituie tăierea hranei ecumenismului,nealimentarea lui,izolarea lui,înfometarea lui,slăbirea lui,…anularea mediului în care acest monstru trăiește și se dezvoltă…! Deci,ce zice Părintele Theodoros Zisis? Spune categoric,fără nici o urmă de îndoială că întreruperea pomenirii reprezintă îngrădirea de erezie! Câteva exemple: ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți,preoți și profesori, PERCEP ÎNGRĂDIREA ÎN MOD ERONAT, ca separare de Biserică, ȘI NU DE EREZIE ȘI DE PSEUDOEPISCOPI…”. ,,În acest caz, trebuie să ne îngrădim imediat și ,,înainte de cercetarea sinodală”,să ridicăm zid de apărare,SĂ IZOLĂM EREZIA,SĂ NE PUNEM LA ADĂPOST. EXISTĂ DECI VREO ÎNDOIALĂ CĂ ÎNGRĂDIREA ESTE FAȚĂ DE EREZIE, și nu de Biserică, DE PSEUDOEPISCOPI, și nu de episcopi adevărați (deși legitimi, canonici,căci íncă nu au fost judecați și caterisiți/condamnați în urma unei judecăți sinodale n.m.)”. Iar exemplele abundă… ,,Deci efectul nu este de îngrădire, ci de combatere”…,spuneți dvs. Sincer,eu cred că și dvs. vă vine să zâmbiți,aşa că nu mai comentez această afirmație… Mai departe: ,,Întreruperea pomenirii(…) ține de strategia mărturisirii,nu de nevoia unei îngrădiri”,spuneți. Citiți din nou,cu atenție,citatul de la comentariul anterior,care aparține Părintelui Theodoros Zisis și care datează încă din 2004 , ca să vă lămuriți mai bine,că eu mai clar decât acolo ce pot să spun? Iar în contextul acela nu aveam sinodul cretan! ,,Îngrădirea o face o decizie sinodală”?!?!?!?! Nu Canonul 15?… Sinodul tranșează problema,condamnă erezia și o scoate din Biserică…Adio îngrădire,că rămâne fără obiectul muncii și îngrădindu-te din alte motive riști să intri în schismă…. ,,În Biserică toți suntem una și ne protejăm unii pe alții”,spuneți. Deci dvs. singur recunoaşteți că sunteți una cu ecumeniștii… Eu nu sunt ,de aceea m-am și îngrădit de ei. Ca să fi una trebuie să fi în comuniune cu ei. Ce fel de întrerupere a pomenirii/comuniunii ați făcut dvs. atunci, dacă spuneți că sunteți una?! ,,Altfel nu ar fi sfântă,ci spațiu de contaminare”. Dacă confundăm pe ecumeniști cu Biserica,atunci putem afirma astfel…Dar nu deschid acest subiect,că deviem iarăși de la temă… Iar despre contaminare… Sfântul Chiril al Alexandriei,spune: ,,Astfel,chiar și acum,poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui,afară de CÂȚIVA NEMINTOȘI ȘI ADULATORI de-ai săi.Mai toate mănăstirile și arhimandriții NU AU COMUNIUNE CU EL, TEMÂNDU-SE CA NU CUMVA SĂ SE VATĂME DIN PRICINA CREDINȚEI LUI „. Fără comentarii… ,,Dar în ea nu punem la un loc prin legile ei păcate, ci doar sfințenie”,spuneți. Păi tocmai asta este, că ecumenismul nu este sfințenie dar ecumeniștii l-au făcut lege/l-au legiferat.Deci dacă nu vrem să punem la un loc prin legile ei păcate,trebuie să ne îngrădim de ecumenism,să-l respingem.Căci nu poți pune la un loc cu ortodoxia ecumenismul/erezia… ,,Molipsirea poate interveni prin sminteli śi acțiuni care nu țin de cadrul bisericesc,cum ar fi ascultarea de învăťături neconforme sau diferite practici necanonice „,spuneți. Exact,erezia nu ține de cadrul bisericesc,dar tocmai asta au făcut,au înclus-o în cadrul bisericesc,au legiferat-o. Mai clar,ne spune Sfântul Chiril în citatul de mai sus,ce se poate întâmpla când erezia este prezentă în Biserică și tu nu te îngrădești de ea…”
vineri, 13:39:21, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Cristian , tre să ne rugăm la Domnul , la Maica Domnului și la Sfinți să ne lumineze,să ne înțelepțească, să știm care e limita și cum să procedăm. Dacă tu ai neliniștea cea bună, Dumnezeu nu te va lăsa nici pe tine, nici pe copiii tăi . Când va veni Domnul și zice că ” oare va mai găsi credință….” ….eu mă gândesc că se referă la faptul că va fii lumea toată Într-o negație a lui Dumnezeu….așa cum a fost în vremea ateistă comunistă, doar că la scară globală….și deja am văzut că sunt oameni care au duh de negare a Sfintelor Scripturi, a tot ce ține de Dumnezeu….vor fii oameni cu idei evoluționiste, și tot felul de turmentați…precum deja sunt care hulesc toată istoria creștină, care numesc sataniști pe creștini, care urăsc dreptatea și legile firești lăsate de Dumnezeu și multe alte hule și rătăciri. Dar noi să avem nădejde că dacă cerem de la Dumnezeu ce ne este de folos , El ne va da și nu ne va lăsa. Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6. Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte, 7. Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau. 8. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie. 9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. 10. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. 11. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? 12. Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? 13. Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!”
vineri, 12:56:28, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Zice clar pr. Teodor că întreruperea pomenirii este mărturisire. Deci efectul nu este de îngrădire, ci de combatere. Era o amenințare pentru a determina oprirea de pe drumul ecumenist. Iar cei care se opun azi opririi pomenirii împiedică mărturisirea mai puternică. În context părintele precizează că dorește o armă mai bună de mărturisire, nu doar a unor focuri de armă în locul unei lovituri grele. Ține de strategia mărturisirii, nu de nevoia unei îngrădiri. Citiți tot pasajul, fără a scoate expresii care să pară că enunță altceva prin denaturare. Nu e obositor să vă tot luptați să-l puneți pe pr. Teodor să afirme altceva decât face el? Îngrădirea o face decizia sinodală. În Biserică toți suntem una și nu ne protejăm unii de alții. Altfel nu ar fi sfântă, ci spațiu de contaminare. Dar în ea nu punem la un loc prin legile ei păcate, ci doar sfințenie. Iar pomenirea e un act canonic ce nu poate duce la întinare. Molipsirea poate interveni prin sminteli și acțiuni care nu țjn de cadrul bisericesc, cum ar fi ascultarea de învățături neconforme sau diferite practici necanonice. Dacă mărturisim că Biseeica e sfântă, atunci să avem despre ea o imagine sfântă, în care păcătoșii primesc sfințenie, nu erezie dacă se țin în limitele canonice.”
vineri, 08:11:24, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“,;Problema este că induceți ideea că e necesară îngrădirea de erezie ,lucru care nu reiese nici de la Părintele Teodor Zisis și nu e conform nici cu practica patristică și canonică”. ,, lucru care nu reiese nici de la Părintele Teodor Z. …”. Ce se întâmplă dacă nu te íngrădești de erezie? ,,…persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți,preoți și profesori(…).Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se íngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii,rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează…” Deci erezia înaintează pt. că cei aflați ín comuniune cu ecumeniștii nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii…În acest caz nu este necesară îngrădirea de erezie? Dvs. spuneți… Și,eu induc ideea, nu Părintele Theodoros Zisis? ,,Și nu e conformă nici cu practica patristică și canonică”. Părintele Theodoros: ,,Amânarea întreruperii pomenirii timp de câțiva ani, care s-a făcut din iconomie,în scopul informării credincioșilor ortodocși neinițiați și necunoscători, nu ínseamnă că vom suprima cele predate de TRADIȚIA BISERICII ȘI DE SFINTELE CANOANE. Încă din 2004 (…), scriam: ,,Să se aducă la cunoștința conducerilor bisericești în mod categoric că în cazul ín care vor continua să participe și să susțină panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios,CALEA PE CARE SE IMPUNE să o urmeze credincioșii, clericii și mirenii,CALEA MÂNTUITOARE,CANONICĂ ȘI ÎN DUHUL SFINȚILOR PĂRINȚI ESTE NEÎMPĂRTĂȘIREA, ADICĂ ÎNTRERUPEREA POMENIRII EPISCOPILOR,care se fac împreună responsabili și părtași la erezie și înșelare. Nu este vorba de schismă, ci de mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu,AȘA CUM AU PROCEDAT PĂRINȚII DIN VECHIME. „”
vineri, 01:10:52, 28 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“M-am referit că eretic este numit de Apostolul Pavel cel condamnat. Că denumirea aceasta o aplicăm și celor încă necondamnați, asta nu schimbă sensul celor spuse de Apostol și nu trebuie aplicate ecumeniștilor de astăzi. Fără să mai zic că el nu spune expres despre ruperea comuniunii, ci de depărtare. Sf. Chiril nu s-a îngrijit de credincioșii de sub el să nu fie în erezie prin comuniune, ci să combată dioprosopismul lui Nestorie. În plus, a sprijinit pe cei care se opuneau lui Nestorie și chiar a lăudat oprirea comuniunii cu acela. Dar nu există nici un indiciu că i-ar fi condamnat pe cei care nu opriseră pomenirea. Se vede din practica Sinodului III, dar și a tuturor Sinoadelor că nu au cerut socoteală celor care rămăseseră în comuniune cu ereziarhii până la condamnarea lor. Problema este că induceți ideea că e necesară îngrădirea de erezie, lucru care nu reiese nici de la Pr. Teodor Zisis și nu e conform nici cu practica patristică și canonică. Ideea că cineva este vinovat pentru că ar rămâne așa-zis în erezie nu are acoperire. Dacă ar fi existat așa ceva, normele bisericești ar fi interzis sau măcar ar fi menționat acceasta ca fiind ceva rău. Cineva este vinovat pentru că este în erezie atunci când se află în vreo „Biserică” anatematizată, cum ar fi catolicii sau anti-calcedonienii. Spre exemplu, catolicii care ajung să creadă ortodox încă au credința papistașă până nu vin la Ortodoxie. Nu pot practica în mod mântuitor credința ortodoxă rămânând unde sunt. Atunci mărturisirea lor nu le ajută la nimic. Aceste lucruri sunt clare și prevăzute de canoane. Dar în interiorul Bisericii adevărate nu există această speță și nu e bine să o inventăm noi din prea multă istețime sau fiind înșelați de teoriile vehiculate azi.”
joi, 18:40:49, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“,,Dacă acolo se spune că este interzisă comuniunea la modul absolut cu un eretic,abia după condamnarea lui,atunci așa este.” Așa este.Am spus eu altceva? Eu am spus,ce spune Părintele Theodoros,că pentru a te îngrădi de erezie trebuie să întrerupi comuniunea… Sunt două lucruri diferite! Dacă pe dvs. nu vă interesează credincioșii de sub el,pe dânsul îl interesa (și pe mine la fel). Credincioșii de sub dânsul aveau arhiereu cu mărturisire ortodoxă! Unu la mână! Doi: Dacă exemplul Sfântului Chiril este etalon pentru dvs., haideți să vedem ce spune Sfântul: ,, Nestorie cugeta cele ale lui Arie, iar credincioșii ,,nu au voit să aibă părtășie cu el, de vreme ce are astfel de cugete.Astfel, chiar și acum, poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui, afară de CÂȚIVA NEMINTOȘI ȘI ADULATORI de-ai săi.MAI TOATE MĂNĂSTIRILE ȘI ARHIMANDRIȚII NU AU COMUNIUNE CU EL,temându-se ca nu cumva să se vatăme din pricina credinței lui”,” spune Sfântul Chiril. Iar Părintele Theodoros Zisis validează iconomia (cum altfel?),căci ierarhii răsăriteni ai credincioșilor erau ortodocși , nu papistași.Iar pentru zilele noastre, validează iconomia (cum altfel?),dar spune că nu există îngrădire de erezie fără întreruperea pomenirii episcopilor ecumeniști. Duhul de schismă are anumite caracteristici, cum am mai spus… Eu nu vorbesc aici de întreruperea comuniunii în mod nejustificat… Am văzut de exemplu la Sfântul Chiril ce frumos justifică întreruperea comuniunii credincioșilor cu Nestorie,de exemplu… ,,Omul eretic e cel condamnat sinodal…”. Fals! Omul eretic este cel cu cuget eretic! Cel condamnat sinodal este în afara Bisericii! Cel necondamnat,este în Biserică,instituțional! Asta e diferența! Sfântul Marcu al Efesului ne dă foarte exact definiția ereticului: ,,Eretic este, și se supune legilor împotriva ereticilor cel care fie și puțin se abate de la dreapta credință”. Același Sfânt Părinte spune: ,,Este cu putință, să-i numim ortodocși pe doi care cugetă cele contrare?Eu nu cred”, spune Sfântul tuturor în Enciclica către ortodocșii de pretutindeni”. Părintele Arsenie Papacioc spune și dânsul: ,,Dacâ un episcop este eretic,trebuie înfruntat.Că nu episcop înfrunți,ci eretic înfrunți!”,asta apropo de eretici… Acesta este cugetul patristic… Dvs. insistați să vi se dea un exemplu prin care este impusă oprirea comuniunii înainte de o condamnare sinodală…Păi este afirmația dvs. și dvs. trebuie să oferiți răspunsul… Eu am afirmat că nu există îngrădire de erezie în afara întreruperii comuniunii… Deci,cine vrea să fie părtaș la erezie sau cine nu vrea să iasă din ecumenism, nu îi impune nimeni să o facă…Are libertate de alegere! Iar această libertate ne incumbă responsabilitate…”
joi, 17:37:06, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Eu nu critic atât lipsa de experiență, ci înverșunarea pe o linie deraiată. Eu însumi am făcut afirmații greșite din lipsă de experiență, pe care ulterior le-am contrazis când am studiat mai bine problema. Citatul de la Pr. Teodor iarăși nu este elocvent pentru că acolo este vorba de identificarea îngrădirii cu oprirea pomenirii și atât, nu că ar fi obligatorie sau nu. Intenția din spate era să arate că termenul de îngrădire este justificat, referindu-se strict la oprirea pomenirii episcopului, nu la separarea de Biserică. Ce mă deranjează este lipsa de voință de a corecta anumite lucruri pentru a le face să meargă bine. Eu nu doresc să descurajez întreruperea pomenirii, ci afirm că este utilă și chiar de neevitat în această situație. Doar că trebuie aplicată în spiritul corect pentru a rezulta un efect benefic pentru Biserică, nu o nouă linie cu iz schismatic, inspirată via Sava Lavriotul de la zelotiști (stiliști). Nici grecii nu au experiență sau au una amară de pe vremea Sf. Paisie, când unii au luat-o în schismă.”
joi, 15:21:48, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Înțeleg ceea ce spuneți dvs.,din perspectiva faptului că noi nu avem experiență în lupta cu ereziile.Dar grecii o au.Deci haideți să ascultăm un om cu experiență. Dar,ca o paranteză, trebuiebuie făcută diferența între împotrivire și îngrădire. Revenind.Nu mă contrazic,ci îl citez pe Părintele Theodoros Zisis din nou: ,,Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii,astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii”/comuniunii… Cred că Părintele Theodoros știe ce spune…”
joi, 14:40:57, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Comentariul acesta spune totul, adică luarea după propria cugetare și lipsa de coerență. Hotărârea Sinodului VII Ecumenic este normativă. Dacă acolo se spune că este interzisă comuniunea la modul absolut cu un eretic abia după condamnarea lui, atunci așa este. Dacă practica tuturor Sinoadelor a fost să fie în comuniune cu ereticii până la ședința de condamnare a lor, atunci așa e bine de procedat. Dacă Chiril al Alexandriei este Sfânt și a rămas în comuniune cu Nestorie până la Sinodul III, nu mă interesează de credincioșii de sub el, ci exemplul lui este etalon pt mine. Ce Gâgă își poate pune problema credincioșilor alexandrini și să treacă peste însuși Sf. Chiril? Așa în treacăt, cu ce era diferită situația din vremea Sf. Chiril față de azi? Doar așa, că ni se pare nouă că era diferită? Sau că nu ne convine exemplul acesta? ♂️ Însuși pr. Teodor Zisis dă exemplu atitudinea îngăduitoare față de Roma și validează în broșura sa iconomia chiar și în zilele noastre. Iar dumneata treci cu vederea pasajele clare și indiscutabile pentru a veni cu răstălmăciri ciudate ale altor expresii ale Părintelui. Cum să numesc această atitudine?? Eu îi zic duh de schismă pentru că insistă pe ruperea comuniunii în mod nejustificat. Omul ereric e cel condamnat sinodal, cum era cazul după Sinodul apoatolic din Ierusalim descris în Faptele Apostolilor. Măcar Sf. Ioan Gură de Aur să fie crezut când interpretează astfel pasajul paulin. Anatema este dat cineva de către un Sinod. Iată alte două exemple de răstălmăcire fără cap a citatelor patristice, care dovedesc rătăcirea în gândire. Ce să mai zic? Măcar bun-simț de-ar avea cineva și să nu se lanseze în teorii năstrușnice care-i depășesc puterea de înțelegere! Tot insist să fie dat un singur exemplu aprobat de Biserică prin care este impusă oprirea comuniunii înainte de condamnare sinodală și nu a fost furnizat până acum. Eu personal nu am găsit.”
joi, 14:39:06, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Dvs spuneti „Eu nu am spus că acuma este interzisă (ar fi corect să nu-mi mai reproşați în contul meu ceea ce spuneți dvs.Altfel,dvs. spuneți,dvs. vă răspundeți.Mă iertați!)comuniunea, niciunde! Ci că pentru a te îngrădi de erezie,nu există altă modalitate decât întreruperea pomenirii…Iar aceasta constituie un ,,drept și o datorie,ca imediat”, atunci când erezia este mărturisită oficial, să se facă.Și am menționat:fiecare facă după conștiința lui…” Mi se pare ca va contraziceti singur. Nicaieri in canoanele si istoria Bisericii, n-o sa gasiti ca, pentru a te ingradi de erezie nu exista alta modalitate decat intreruperea pomenirii.”
joi, 14:15:18, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“,,…momentul după care este interzisă absolut comuniunea cu cineva este după condamnarea lui sinodală” Ce spun eu și ce spuneți dvs. … Eu nu am spus că acuma este interzisă (ar fi corect să nu-mi mai reproşați în contul meu ceea ce spuneți dvs.Altfel,dvs. spuneți,dvs. vă răspundeți.Mă iertați!)comuniunea, niciunde! Ci că pentru a te îngrădi de erezie,nu există altă modalitate decât întreruperea pomenirii…Iar aceasta constituie un ,,drept și o datorie,ca imediat”, atunci când erezia este mărturisită oficial, să se facă.Și am menționat:fiecare facă după conștiința lui… Problema este că dvs. puneți íntotdeauna căruța înaintea boilor și prezentați acest lucru ca pe un criteriu… Cele spuse de dvs. ,ca exemplu, nu reprezintă învățătura Bisericii,ci modul cum ea s-a putut aplica în diverse situații,care sunt diferite unele de altele și nu pot fi generalizate ca un tratament standard pt. fiecare situație nou ivită.De aceea am menționat și eu că, nu omul e făcut pentru lege,ci legea pentru om. Biserica învață clar: – ,,de omul eretic după întâia și a doua mustrare depărtează-te…”; -dacă cineva aduce altă învățătură decât cea primită,anatema!”,și nenumărate alte învățături de acest fel…Nu le mai reproduc aici,căci le ştie toată lumea… De aici se pleacă,aceata este criteriul,nu compromisul… Biserica nu învață că dacă Constantinopolul a stat în comuniune cu Roma papistă,sute de ani,așa trebuie să facem și noi cu ecumeniștii.Asta e o răstălmăcire evidentă a duhului patristic… Sau dacă Sfântul Chiril nu a întrerupt pomenirea pentru o perioadă,exacf aşa trebuie să facem și noi…Atunci era un context,o anumită situație, cu particularitățile ei,acuma este altă situație.Acolo era un caz,aici alt caz,altă boală,cu specificitățile ei. În primul rând trebuie menționat din start,că norma ín Biserică nu o constituie în nici un caz iconomia- este un criteriu unanim acceptat-,ci acrivia…Iconomia nu este exclusă;dar nici impusă,generalizată,…este o excepție de la normă[.] Pe de altă parte,în cazul comuniunii Patriarhiilor Ortodoxe Răsăritene,cu Roma Papistaşă, credincioșii din Patriarhiile Răsăritene erau în ascultare directă sub episcopi ortodocși, nu papistași. Una este să fiu în comuniune cu episcopul meu care nu acceptă erezia, chiar dacă nu a întrerupt comuniunea,din motive de iconomie,și alta să fiu în comuniune cu un pseudoepiscop. La fel și cei de sub Sfântul Chiril,aveau un episcop ortodox(nu pomeneau unul eretic/pseudoepiscop), chiar dacă el făcea iconomie cu cei din Constantinopol. Sau: ,, Nestorie, cugeta cele ale lui Arie,iar credincioșii ,,nu au voit să aibă părtășie cu el, de vreme ce are astfel de cugete.Astfel, chiar și poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui (ale lui Nestorie, episcop legitim n.m.), afară de CÂȚIVA NEMINTOȘI ȘI ADULATORI AI SĂI.Mai toate mănăstirile și arhimandriții nu au comuniune cu el, (atenție! n m ) TEMÂNDU-SE CA NU CUMVA SĂ SE VATĂME DIN PRICINA CREDINȚEI LUI”.” Cu alte cuvinte:eu nu neg felul cum a procedat Biserica în anumite situații,experiența ei.Nu spun că nu trebuie să ne folosim de ea.Ci spun că nu asta e învățătura ei cu privire la erezie.Învățătura e cea pe care o prezintă Părintele Theodoros Zisis, ca de exemplu,că întreruperea pomenirii reprezintă îngrădirea de erezie și că altă îngrădire nu este… Sau că, Biserica este acolo unde e Adevărul (iar când spunem asta nu anulăm Biserica)…Și multe altele pe care le-am tot scris pe aici,și pe care Biserica le învață,dar dvs. nu le primiți căci chiputile,sunt extreme sau interpretate extremist. Dar dvs. nu țineți cont nici măcar de limitele de la care pot fi interpretate ca extreme. Văd că se tot dă ca exemplu și Părintele Epifanie, dar nu se ține cont în realitate nici de cele scrise de dânsul;căci chiar dânsul arată în cartea sa când întreruperea pomenirii reprezintă o schismă/extremă și când nu…Dar unii se opresc numai la titlu,căci le place cum sună!!!.. Deci,de experința Bisericii trebuie să ne folosim,categoric,este indispensabilă,dar nu interpretând-o după placul nostru,ci ținând cont de învățătura Bisericii,aşa cum procedează Părintele Theodoros Zisis…”
joi, 13:34:46, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Exact asta reproșez, dubla măsură. Și în cazul episcopilor comuniunea se bazează pe unitatea de credință, fix la fel ca în cazul Patriarhiilor. Totuși într-o parte vorbiți de contaminare cu erezia, iar în alta nu se mai pune problema la fel. Așa se întâmplă când teoriile acestea se bazează pe proprijle gânduri. Au existat situații în istorie care reliefează foarte bine cum au fost înfrjntate ereziile de către Sfinții Părinți. Reiau aici două exemple. Sf. Sofronie al Ierusalimului a intrat în comuniune, când a fost instalat Patriarh, cu Patriarhii monoteliți necondamnați de la acea vreme. În scrisoarea de recunoaștere adresată lor critica teoriile monotelite, dar căuta comuniunea cu ei și a și fost. Dia. Ică jr. scrie că ei nu l-ar fi recunoscut; posibil. Totuși a fost în comuniune cu ei pentru că a organizat în Cipru un Sinod cu monoteliții în care să fie dezbătută erezia, dar s-a încheiat indecis, fără o rezoluție. Sf. Maxim i-a continuat lupta după moartea sa, dar interesează faptul că a fost și a căutat comuniunea cu ereticii necondamnați. O altă situație este din vremea iconoclastă. Roma a anatematizat Constantinopolul sinodal, dar ulterior a venit la Niceea pentru Sinodul VII și a recunoscut pe Patriarhul Tarasie, unde au fost primiți și episcopii eretici care s-au pocăit. Deci, în ciuda unei anatematizări asupra acelora, tot au fost primiți în comuniune. Iar Sinodul a declarat, la presiunile monahilor zelotiști și în ciuda lor, că momentul după care ste interzisă absolut comuniunea cu cineva este după condamnarea lui sinodală. Pentru mine și pentru oricine este sincer, este clar că teoriile cu contaminarea au dub schismatic, provoacă falii nepermise de comuniune în interiorul Bisericii.”
joi, 09:33:40, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Perspectiva neortodoxă de care vorbiți este a dvs. nicidecum a mea,pt. că sunt afirmațiile dvs. Patriarhiile nu sunt structuri paralele, fiecare cu credința ei. Toate Patriarhiile ortodoxe trebuie să mărturisească ortodox,motivul care și fundamentează comuniunea lor, unitatea lor,bazată pe identitatea de credință. Acuma,unele au legiferat ecumenismul/erezia,iar acest lucru trebuie rezolvat…Erezia nu reprezintă credința Bisericii…Pt. cine ínțelege altcumva,treaba lui. Ele nu au oprit comuniunea pt. că nu are cine s-o facă… ,,Nu au puterea să se opună, pentru că a fi episcop în zilele noastre, înseamnă să accepți condiția de mucenic”.-Părintele Iustin Pârvu Petru mine folosirea de cuvintele Sfinților și Cuvioșilor Părinți nu constituie balast.Dacă pentru dvs. da,eu nu știu,dvs. știți… Asculatarea este în directă legătură cu comuniunea,este una din caracteristicile ei.Am citat cuvântul Părintelui ca să vedem și un Avvă cum se raportează la ascultare,căci dânșii ne sunt modele… Părintele Iustin era în comuniune cu ecumeniștii când nu era sinodul cretan,când nu era legiferată erezia… Dânsul a mai spus: ,,Dacă vom ajunge să ni se impună condiții străine adevărurilor noastre de credință,neapărat se va rupe”… Părintele Theodoros Zisis nu obligă pe nimeni la nimic…doar învață că nepomenirea reprezintă îngrădirea de erezie, care nu se poate realiza în alt mod,în contextul nostru.Prin asta nu judecă și nu acuză pe nimeni,ci doar mărturisește,respectând conștiința fiecăruia și făcându-și datoria de a spune lucrurilor pe nume,nu răstălmăcindu-le…”
joi, 08:55:58, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Sarut mana Parinte. Acum inteleg la ce se refereau Sf Parinti cand spuneau ca extrema de dreapta e mai periculoasa decat cea de stanga. Recunosc, ca si pe mine m-a chinuit si inca ma mai chinuie acest duh de razvratire fata de ierarhi, in special, dar si fata de monahi si preoti. Eu am ajuns la parerea ca daca nu ai dreapta socoteala, care sa stea pe dragoste si smerenie, nu poti vedea lucrurile asa cum trebuie. Va rog sa ma iertati ca tot amintesc de asta, dar de cand am citit cartea Parintelul Epifanie Teodoropulos „Cele 2 extreme, ecumenismul si stilismul”, vad lucrurile altfel.”
joi, 07:59:09, 27 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Înțeleg că priviți Patriarhiile ca pe structuri paralele, fiecare cu credința ei, în funcție de ce zice Patriarhul. Această perspectivă e neortodoxă. Comuniunea dintre Bisericile Locale indică unitatea, identitatea de credință. Deci ar trebui, după logica voastră, să se molipsească și Patriarhiile între ele de erezie sau de ortodoxie. În condițiile actuale, Bisericile neparticipante la Creta nu au oprit comuniunea, ci chiar au înfierat Sinodul. Pe acestea de ce nu le considerați ecumeniste pt a fi consecvent în abordare? Citatul de la p. Iustin vorbește de ascultare, nu de comuniune. El însuși a fost în comuniune cu ierarhii ecumeniști. Ce rost are să fie adus în discuție? Doar pt balast? Repet iarăși că pr. Teodor Zisi nu consideră obligatorie oprirea pomenirii. Așadar nu este absolut necesar acel zid. Ce vrea să zică este că cei care se opun nepomenitorilor devin ajutători ai episcopilor nu pentru că nu se îngrădesc, ci pentru că blochează protestul prin întreruperea pomenirii. Hai, că nu e chiar așa de greu să fie înțese toate aspectele corect. Trebuie pornit de la ce e clar și înaintat cu altele mai puțin explicite.”
miercuri, 22:07:52, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Pt. mine răspunsul e simplu,dar subiectul e mai amplu… Da,comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea dreptei credințe. Da, comuniunea este o mărturie că avem aceeași credință, în cazul acesta, credința episcopului,care nu poate fi alta decât a Bisericii,dacă-i ortodox și nu ecumenist…Dacă episcopul ecumenist are credință ecumenistă,vorbim de două credințe diferite.(Una ortodoxă,a noastră și alta ecumenistă,a lor.) Episcopul nu are voie să aibă altă credință/să mărturisească altă credința,decât credința ortodoxă,credința Bisericii. El trebuie să fie garantul și păstrătorul și apărătorul credinței Bisericii. În momentul în care episcopul mărturisește/acceptă o erezie oficial,atunci Canonul numește acest episcop legitim,pseudoepiscop. [,,Ierarhii noștri când sunt investiți depun un jurământ cum că se obligă să pązească dreapta credință și cele 7 Sinoade Ecumenice.Dacă încalcă jurământul (condiție îndeplinită prin acceptarea ecumenismului n.m.) , atunci nu mai sunt episcopi (în sensul Can.15 n.m.), nu se mai supun Sfinților Ierarhi, păstorii lor.Deci dacă ei nu se mai supun mai marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare?Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți…”, spune Părintele Iustin Pârvu. ] De ce nu este valabil și pentru comuniunea între Patriarhii? Nu înțeleg exact sensul întrebării dvs. … Dacă se referă la contextul de acuma, cu ecumenismul și cu sinodul din Creta,atunci răspunsul ar fi mai simplu, căci, la vârful fiecărei Biserici Locale avem acuma fie ecumeniști,fie filo-ecumeniști. În condiții normale,Patriarhiile neparticipante la CMB,ar trebui să întrerupă comuniunea cu cele ecumeniste sau să convoace un Sinod Panortodox unde să se tranşeze problema… Ceea ce ne face să fim în erezie este participarea la CMB (pt. care am avut circumstanțe atenuante,ținând cont de vremuri,regimuri,cenzură,neștiință,obscuritate etc.),agravată acuma de legiferarea ereziei de către Sinodul BOR. Acestea sunt,cronologic, căile prin care am fost atrași în erezie sau făcuți părtași la ea.Dar ceea ce ne ține în erezie este comuniunea.Unirea cu ecumeniștii care mărturisesc această erezie.(Noi am fost atrași în ea fără voia/consimțământul nostru.Dar acuma știm,suntem conștienți.De ce nu ieșim din ea dacă spunem că suntem ortodocși?) Ca să ieșim din ea trebuie să ne îngrădim de erezie,prin întreruperea pomenirii, ,, căci nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii,astfel să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii „. Simplu protest public sau în alt fel este bun și necesar,dar nu și suficient .De ce?Pentru că, cei care nu se îngrādesc ,,se fac buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii,REZULTATUL FIIND CĂ EREZIA ECUMENISMULUI ÎNAINTEAZĂ…”. Nu este izolată…”
miercuri, 20:21:24, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Ca sămi formez eu o imagine, întreb: Comuniunea este cea care ne face să avem credința episcopului? Dacă da, de ce nu e valabil și pentru comuniunea între Patriarhii? Dacă ceea ce ne face să fim în erezie nu este comuniunea, ci o hotărâre a Sinodului BOR, atunci de ce ne-ar scoate de sub umbrela ei întreruperea pomenirii și nu simplul protest public sau în alt fel? Am scris că nu înțeleg un punct la Pr. Teodor Zisis. Afirmația că avem aceeași credință cu episcopul prin pomenire ar trebui să facă obligatorie oprirea ei. Totuși el nu zice că e obligatorie. (Apropo, nu există libertate maximă în Biserică. Toate legile bisericești sunt obligatorii. Spre exemplu, cine nu postește miercurea și vinerea, este afurisit de canoane).”
miercuri, 18:12:36, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Părintele Sava a alunecat cumva íntr-o extremă… Are tendința de a-i face pe toți cei atrași de episcopi în erezie și care nu întrerup pomenirea ,ca fiind eretici.La început spunea că nu trebuie să ne substituim unei instanțe?(respectiv Sinodul) dar pe parcurs a renunťat la această poziție.Și de aici ar rezulta și valabilitatea și aplicabilitatea canoanelor care se referă la ereticii din afara Bisericii (condamnați),și pentru cei necondamnați. Și altele… Părintele Theodoros Zisis are ,în opinia mea,cea mai echilibrată poziționare în această luptă… Și ce e mai important,merge pe principiul : nu omul e făcut pentru lege,ci legea pentru om… De aceea poate și o anumită nedumerire pentru unii (chiar și dvs. ați spus la un mom. dat că nu înțelegeți poziția dânsului într-o chestiune pe care o menționați acolo), căci au impresia că e o contradicție…Dar în realitate e vorba de principiul enunțat mai sus…Principiu cu care și eu sunt de acord. Ce apreciez cel mai mult la dânsul,sunt exemplele patristice,cugetul patristic de care se folosește,care nu lasă loc de îndoială în ceea ce învață. Ceea ce am scris pe aici a avut însă un alt scop.Am nădăjduit că sunteți pe aceeași poziție cu a Părintelui Theodoros. Dar în multe privințe nu sunteți…Nu e un reproș,ci o constatare doar…Fiecare e liber să aleagă… În practică e clar că nu se poate aplica întreruperea pomenirii peste tot…,asta-i situația de pe teren,dar ideea era ca ăsta să fie unul din elementele de bază din strategie,căci fără o strategie sau cu una prea laxă,în care toate sunt minimalizate, se bate pasul pe loc, iar în cazul acesta, e grav,căci timpul favorizează indubitabil inamicul,boala,care ,,înaintează” nestingherită,pentru că nu întâlnește stăvilare,ci doar vorbe… Și după cum știm,credința,fără fapte este moartă…Este nevoie de fapte, mai ales de acelea care sunt pe măsura pericolului care trebuie înfruntat,cum spune tot Părintele Theodoros…Dar…,fiecare după conștiința lui… P.S.: Trebuie să fim atenți în a nu confunda acrivia cu duhul de schismă… Schisma este atunci când negi Biserica, lipsa harului din ea,când te rupi de ea făcând altare proprii, ș.a.m.d. Practica bisericească îndeamnă la acest lucru:ca cei care aplică iconomia (dar să fie iconomie,nu compromis cu ambalaj de iconomie),să nu judece pe cei care aplică acrivia (dar acrivie,nu acte schismatice)… Mă iertați!”
miercuri, 16:55:56, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Văd că și fratele Ioan R. nu a mai dat nici un răspuns, deci voi închide și eu aici ce am de zis dacă întâmpin doar afirmații în buclă care nu adaugă nimic substanțial și de luat în seamă, nu înainte de a puncta unele aspecte și probabil că voi reveni cu un articol care să sumarizeze exagerările legate de comuniunea cu un episcop valid. Remarc în mod deosebit lipsa argumentelor patristice și distorsionarea până la absurd a cuvintelor Pr. Teodor Zisis. E regretabil când nu există minimul efort de a înțelege ce spune interlocutorul și totul este trecut doar prin șablonul propriu. Am scris că există hotărâri oficiale prin care este validat ecumenismul, dar ele nu sunt suficiente pentru a-l impune ca credință a tuturor credincioșilor din BOR. Deci nu există nici o contradicție când spun că ecumenismul este adoptat, dar nu oficializat. Pr. Teodor Zisis s-a despărțit de Sava Lavriotul tocmai pentru că nu accepta această linie extremistă prin care se impune întreruperea comuniunii musai. Broșura pe care a scris-o justifică oprirea pomenirii, dar în limitele acestea, ca posibilitate și faptă lăudabilă, nu obligatorie. Degeaba sunt răstălmăcite prin scoaterea din context diferite cuvinte ale sale. Altfel, despărțirea de Sava Lavriotul a fost în zadar, pentru că aceasta este fix viziunea celui din urmă. De altfel, chiar în cărțulia Părintelui afirmă explicit că nu este obligatoriu să se meargă doar la slujbele unde nu sunt pomeniți episcopii ecumeniști (p. 65-66). La general vorbind, ereziile au fost întâi combătute, apoi condamnate. Orice anatematizare trebuie să aibă în spate o argumentare solidă, nu să meargă întâi dezicerea și apoi contracararea teologică. De aceea există această perioadă de zbatere între apariția unei noi erezii și condamnarea ei. Au existat situații când nici nu s-a mai ajuns la condamnare pentru că nu a prins teren rătăcirea și a fost contracarată teologic suficient încât să nu mai prezinte un pericol. Mai intervin și greutăți practice atunci când ereticii dețin funcții importante și înșeală pe mulți și sunt greu de scos din posturile lor de învățători în afara Bisericii. Atunci este permisă întreruperea pomenirii ca act prin care sunt forțate corect lucrurile să intre pe făgașul normal. Însă această oprire a comuniunii se înscrie tot în combaterea teologică. Din păcate, astăzi este minimalizată respingerea teologică a ecumenismului și a Sinodului din Creta și unii insistă pe oprirea nepatristică și obligatorie a pomenirii, blocând astfel procesul de contracarare legiuit și ducând totul în derizoriu pe argumente distorsionate și cel mai adesea pe opinii personale, fiins pus un duh de schismă în opoziție față de erezia ecumenistă și se ajunge la două rele extreme de-a dreapta și de-a stânga.”
miercuri, 15:16:25, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“,,…ecumenismul nu este oficializat,ci este în faza în care se forťează lucrurile în această direcție.Adică au fost luate hotărâri și s-au făcut demersuri oficiale în sensul adoptării lui.Însă, deși aceste măsuri sunt oficiale, ele nu sunt suficiente pt. a legaliza erezia.Sunt doar pași.” Ce pot să spun? … ,,ecumenismul NU ESTE OFICIALIZAT”,dar ,,au fost luate hotărâri și s-au făcut demersuri oficiale ín sensul ADOPTĂRII lui.Însă deși aceste (hotărâri n.m.) măsuri SUNT OFICIALE ,ele nu sunt suficiente pt. a legaliza erezia”… ( Dar erezia a fost,totuși, legiferată, acceptată oficial, la modul cel mai evident posibil, prin accept sinodal…n.m.). Un alt exemplu : ,,Nu e vorba de (…) părtășie la erezie și validare a ereziei,ci de neluarea unei atitudini față de primejdia venită (legiferată de Sinod n.m ) în sânul Bisericii prin ADOPTAREA unor învățături ecumeniste eretice „. După cum vedem în primul paragraf,erezia /ecumenismul nu a fost adoptat…În al doilea paragraf da… ,,Dimpotrivă,se păstrează comuniunea cu cei ce nu aprobă sau chiar critică textele din Creta (ecumeniștii să nu o păstreze?Ăia care au ca ,,dogmă” unitatea în diversitate? n.m.), iar acest fapt dovedește că nu s-a ajuns încă la implementarea acestei modificări.” Nu dovedește nimic!Ecumenismul a fost legiferat de Bisericile participante la Creta! ,,Niciunul dintre Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți nu ar fi putut să creadă că aveam să ajungem astăzi ca Biserică să năruim din interior hotarele Bisericii, ,,hotarele pe care le-au așezat Părinții noștri” prin intermediul multor episcopi, clerici și teologi și să introducem în Biserică toate rătăcirile și ereziile, considerând ṣi numind ereziile biserici,așa cum a făcut Pseudo-Sinodul din Creta. Aceasta constituie o rāsturnare a Evangheliei și a Sfintelor Sinoade,care au condamnat ereziile și ofensă adusă Sfinților Mucenici și Mărturisitori. Dacă adăugăm la acestea și acceparea sinodală a textelor comune ale dialogurilor teologice,în care recunoaștem ereticilor monofiziți,catolici și protestanți Botez valid și Succesiune Apostolică, precum și aprobarea sinodală de a ne amesteca laolaltă cu protestanții în așa-numitul ,,Consiliu Mondial al Bisericilor/(Ereziilor n.m.)”,disprețuind Biserica cea Una,Sfântă,Sobornicească și Apostolească și făcând din ea o mică parte în mozaicul de prost gust al ereziilor,nu ne va fi greu să constatăm că pseudo-sinodul din Creta a atacat dogma eclesiologică ȘI A INTRODUS o eclesiologie nouă,eretică”.Părintele Theodoros Zisis. Tot dânsul afirmă: ,,Întrucât nici ecumeniștii nu neagă înaltul nivel de autoritate al ,,Sinodului” , pe baza căruia consideră deciziile acestuia OBLIGATORII PENTRU TOȚI,sunt forțați să recunoască faptul că panerezia ecumenismului a fost propovăduită și VALIDATĂ în chip vădit, ,, cu capul descoperit” la acest nivel înalt al ,,Sinodului”(…),la nivel mondial, panortodox. Deci erezia a fost validată (conform dex.- validá- a recunoaște,a confirma valabilitatea unui act);(conform dex.- valabil- care este admis, recunoscut,acceptat ca fiind bun,autentic) de BOR,prin Sinod. Sau cu alte cuvinte a fost legiferată ( legiferá,conform dex.- a adopta o lege). Mai este un aspect.Eu ne cred că Părinții georgieni au greșit sau că nu știau ce spun (sau că spuneau găselnițe),atunci când afirmau că se află în erezie și că pentru a ieși din ea există doar două soluții: fie episcopii BOG iasă din CMB /ecumenism, fie ei singuri iasă, fără episcopi,prin aplicarea Canonului 15.Adică prin îngrădirea de erezie… Eu înțeleg toată truda aceasta de a nega faptul că suntem în erezie sau părtași la ea (căci atunci nu mai ai nici o obligație/datorie,poți să faci ce vrei,ca-n vremuri normale.Nu mai ai ,,dureri de cap”)… dar nerecunoscând acest lucru, nu ai cum să te raportezi corect,patristic, -așa cum procedează Părintele Theodoros Zisis sau părinții georgieni-, la situația în care ne aflăm. Am în vedere aici îngrădirea de erezie, cu tot ce implică ea…”
miercuri, 14:14:52, 26 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Am ínțeles ce ați menționat dvs. la începutul comentariului,dar totuși,chiar dacă consideră cineva întreruperea pomenirii ca pe o separare de Biserică ,chiar dacă nu, dar păstrează comuniunea cu ecumeniștii,efectul este același,precizat de Părintele Theodoros. Asta ne interesează pe noi,izolarea ereziei,ridicarea zidului împotriva ei …Eu nu am negat demersurile celor care chiar și în acea situație ,de pomenire, i-au atitudine,ci am subliniat faptul că , prin comuniunea cu ,,pseudoepiscopii eretici”, nu se permite ridicarea zidului de împotrivire/izolare a ereziei,rezultatul fiind cel precizat mai sus. Deci nu eu am generalizat,ci Părintele nu a precizat ceea ce se subânțelegea de la sine… Adică cum?Cei care se află în comuniune cu ecumeniștii,dar nu consideră întreruperea pomenirii ca pe o separare de Biserică,prin ei se ridică zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii? Ăsta era subiectul… Un amănunt:ceea ce am spus nu e o acuză,ci o constatare…”
luni, 19:18:05, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Puțină rigoare nu ar strica. Păr. Zisis face un reproș (doar) acelora cu cuget ortodox care califică întreruperea pomenirii ca pe o separare de Biserică: ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii (…)” – pg 16 din cărticică. Spre deosebire de Pr. Zisis, ați generalizat în finalul comentariului dvs. din 23 feb, ora 13:59: “Deci, ce se întâmplă prin păstrarea comuniunii cu ecumeniștii? Cei aflați în comuniune cu ei se fac ,,buni împreună-lucrători și ajutători (…)” Am menționat la începutul comentariului meu că nu văd întreruperea pomenirii ca pe o separare de Biserică, dar degeaba.”
luni, 17:10:35, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Să le luăm pe rând. -,,dar asta nu înseamnă că alți preoți pomenitori, mireni și monahi care nu au întrerupt pomenirea,dar acționează ei înșiși antiecumenist sub alte forme (…) nu aduc o contribuție la ,,ridicarea zidului de apărare, la lupta împotriva ereziei”. Dacă citiți cu atenție textul citat mai sus,al Părintelui Theodoros, veți observa că tocmai la asta se referă, că astfel de persoane, ,,se fac astfel buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii,rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită…”. Deci,nu neagă nimeni că aceștia nu fac nimic…Bine că fac, cinste lor…Dar în același timp aceștia ,,se fac buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii „, adică nu se îngrădesc de erezie.Vorbesc împotriva ei,dar nu se îngrădesc de ea.Căci ,,nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii,astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii”,spune Părintele Theodoros. -,, Dacă cei din prima categorie nu recunosc opoziția/modul de reacție al celor care nu au íntrerupt (încă) pomenirea din cauză de -lăsați dvs. de înțeles-trădare,de comuniune cu erezia…apoi aceasta semnifică pentru mine un exclusivism păgubos,o viziune extremistă”. Eu recunosc modul de reacție al celor care nu au întrerupt încă pomenirea,dar aceștia ,,se fac astfel buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici „,spune Părintele Theodoros Zisis. Adică erezia înaintează! La ecumeniști le convine de minune unitatea ín diversitate, e chiar una din ,,dogmele” lor de bază.Pe ei nu-i interesează cugetul tău, pe ei îi interesează comuniunea,adică ,,instrumentul” prin care-și pot impune în continuare erezia în interiorul Bisericii. Voi reveni…”
luni, 16:45:23, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Bine. Pusesem o replică crezând că-mi era adresat comentariul, dar am șters-o când mi-am dat seama că nu mă viza. De aici probabil refuzul. Nu cunosc decât ce e scris aici, nu pe alte bloguri. Nu pt că aș fi împotriva lor. ”
luni, 16:09:02, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Mă iertați Părinte! Aseară ați scris o replică la primul răspuns pe cate l-am dat lui Ioan R. La acel comentariu, al dvs. (care acuma nu mai este postat) eu am răspuns, dar a apărut un chenar roșu în care era scris,redau din memorie,aproximativ:,, comentariile nepermise nu pot fi publicate” sau ceva de genul… Atunci,eu am scris pe Danielvla același comentariu(îl salvasem),ca un drept la replică.Și acuma comentariul este postat acolo… Dar nu are rost să insistăm pe aceste lucruri,mă iertați! Important este că putem dialoga în continuare…”
luni, 15:50:45, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Nu a fost blocat nici un comentariu. Nu știu despre ce împiedicare a dialogului ar fi vorba. Nu e frumos a induce în eroare cu din astea!”
luni, 14:40:07, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Mulțumesc că s-a revenit asupra deciziei de a lăsa dialogul să se desfășoare liber…Adică bănuiesc…Voi vedea la postare,dacă de data asta e permis… Revenind la comentariul dvs. … Nu eu echivalez comuniunea cu ecumeniștii,cu faptul că astfel,persoanele aflate în cauză , se fac ,,buni împreună-lucrători și ajutători ai episcopilor eretici”, fapt ce duce la proliferarea ereziei în Biserică, ci Părintele Theodoros Zisis face această afirmație, iar eu îi dau dreptate.Este important de subliniat acest lucru…Caci dânsul nu e încadrat la categoria extremiști… Obs.: Mă opresc aici, pt. a vedea dacă îmi este permis să postez… Dacă da, voi reveni…”
luni, 14:20:53, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Important este că suntem de aceeași parte a baricadei, a celor care se opun și combat panerezia ecumenismului. Evident că ducem această ÎMPREUNĂ LUPTĂ DIN BISERICĂ! Din ce am văzut, cam toți cei care ne opunem ecumenismului nu vedem întreruperea pomenirii ca pe o separare de Biserică – după cum bine le reproșează Păr Zisis unora mai necunoscători. Din comentariile dvs. rezultă că echivalați păstrarea comuniunii cu ecumeniștii cu faptul că astfel ne-am face ,,buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă [lăsăm – n.m] să se ridice zidul întreruperii comuniunii” pg 16, “Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate”, Pr. Zisis. Indirect, reduceți lupta antiecumenistă doar la întreruperea pomenirii. Alte măsuri, puse în aplicare în contextul oarecărei comuniuni cu ecumeniștii rezultă că vi se par irelevante, cu iz de trădare, de participare (in)voluntară la erezie… Precum bine explică Pr. Zisis, rostul întreruperii pomenirii este: “(…) să ridicăm zid de apărare, să izolăm erezia, să ne punem la adăpost.” Dar, iată că, din 2016 încoace, doar un număr mic de preoți au întrerupt pomenirea episcopilor și avem mireni și monahi care participă doar la slujbele lor deoarece manifestă aceeași exigență și, deci, ASTFEL își exprimă împreună protestul energic împotriva ereziei. În plus, cei care-i urmează pe preoții nepomenitori doresc să-i sprijine deoarece au fost presați, prigoniți, sancționați, unii chiar “caterisiți”. Foarte bine acționează astfel, este îngăduit și lăudabil, dar asta nu înseamnă că alți preoți mărturisitori, mireni și monahi care nu au întrerupt pomenirea, dar acționează ei înșiși antieecumenist sub alte forme (prin proteste, scrisori, memorii, audiențe la episcopi) nu aduc o contribuție la “ridicarea zidului de apărare, la lupta împotriva ereziei”. Dacă cei din prima categorie nu recunosc opoziția/ modul de reacție al celor care nu au întrerupt (încă) pomenirea din cauză de – lăsați dvs de înțeles – trădare, de comuniune cu erezia… apoi aceasta semnifică pentru mine un exclusivism păgubos, o viziune extremistă. Mi se pare că treceți cu vederea acele exagerări/ extreme care au survenit în cei aproape 9 ani scurși de la pseudosinodul din Creta în care s-au dus o parte dintre creștinii râvnitori care au întrerupt pomenirea, anume: părerea cu pierderea harului Bisericilor locale care au semnat la Creta și, de aici, opinia potrivit căreia Tainele ar fi invalide sau valide, dar spre osânda celor care cunosc erezia dar nu au întrerupt pomenirea. Apoi, am mai observat etichetarea la grămadă a ierarhilor ca pseudo-episcopi/ eretici, respingerea coslujirii cu preoții mărturisitori dar care nu au întrerupt pomenirea (este adevărat că și preoții pomenitori cam resping sau evită a cosluji cu cei nepomenitori..), interdicția comunicată de unii preoți nepomenitori mirenilor “enoriași” de a merge măcar la preoți care nu-s în mod vădit ecumeniști ș.a. Întâmplător sau nu, pe o parte dintre cei cu astfel de opinii i-am văzut susținând și alte păreri greșite sau exagerate (gen CNP-ul este nr fiarei). Potrivit capacității mele de întelegere, mă delimitez de astfel de păreri pe care le văd situate în zona extremismului. Cunosc oameni cu viață sfântă care deși resping pseudosinodul cretan, nu au înaintat către a urma exclusiv puținii preoți care au întrerupt pomenirea. Sunteți prea radical în acest paragraf: “Ori, la Creta ce s-a întâmplat? Ierarhii BOR, au acceptat, în numele Bisericii lor, căci ei au participat acolo ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, au acceptat deci sau au legiferat ecumenismul sau doctrina ecumenistă. Adică și-au însușit-o ca mărturisire de credință a Bisericii sau au inclus-o/adăugat-o în mărturisirea de credință a BOR. Mărturisire de credință a Bisericii ai cărei membrii suntem noi, fiii ei. Deci,Biserica noastră, de la Creta încoace, mărturisește oficial, ca și credință a membrilor ei, și ceea ce a legiferat acolo…Cu o singură excepție: ceea ce s-a legiferat la Creta sau ecumenismul în general, nu e valabil și pentru cei care s-au îngrădit de el…” A tot explicat Păr. Lavrentie prin mai multe argumente(*) în diverse articole și comentarii că nu e chiar așa, dar dvs nu vreți să le primiți. Doamne ajută la tot binele! (*) “Miza discuției este în ce fel comuniunea cu episcopii ecumeniști ne face eretici la fel. Ați scris că o erezie oficializată se împrăștie automat asupra tuturor. Aici am nuanțat că ecumenismul nu este oficializat, ci e în faza în care se forțează lucrurile în această direcție. Adică au fost luate hotărâri și s-au făcut demersuri oficiale în sensul adoptării lui. Însă, deși aceste măsuri sunt oficiale, ele nu sunt suficiente pentru a legaliza erezia. Sunt doar pași. Există, deocamdată cel puțin, alte norme oficiale care le contrabalansează. E vorba de comuniunea asumată cu celelalte Biserici care nu au adoptat Creta și care nu sunt în CMB. Mai există și afirmații la fel de oficiale care sunt ortodoxe. Da, este un paradox că ierarhii iau hotărâri eretice contrare normelor actuale, nu doar celor din vechime, dar asta e strict vina lor. Esențial este că pomenirea ne face părtași la credința reală a Bisericii, nu la diferite manifestări oficiale ale episcopilor. – comentariul Păr. Lavrentie din 22 feb., ora 8:52 la acest articol.””
luni, 13:28:16, 24 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Da, așa este. Comuniunea este interzisă cu cei condamnați. Dar este permisă și lăudată oprirea ei față de episcopii ce proferează o erezie. Aceasta este limita cea bună. În general, trebuie să ținem adevărul întru iubire (Ef. 4:15), nu din duh de ceartă (Flp. 1:15), urmând rânduielilor bisericești. Altfel cădem într-o extremă sau alta.”
duminică, 19:08:04, 23 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Problema pe care o ridic eu la ora actuala ca generalizare sau ca sumă a tuturor problemelor care ar trebui să ne frământe pe noi cei care încercam să ne lucram mântuirea, este până unde putem încorda arcul iconomiei și unde este limita acriviei. În spațiul public au apărut tot felul de oferte care să ne facă viață mai facilă (zic ei), smatr-uri de toate felurile, gândaci și viermi în mancare, ecumenism în Biserica, Sfinți pe criterii discutabile, card de sanatate, pașaport cu cip și alte câte și mai câte. Unde este bariera la care ar trebui să ne oprim, cei care vor sa se mântuiască cu dintr-adins și nădăjduiesc la aceasta mântuire? Asta este întrebarea mea. Sfantul Apostol Pavel ne spune la un moment dat limitând acrivia ca „ar trebui sa ieșim din lume” în alt context, dar poate fi folosit și în acesta , căci pentru monahii fără „obligații lumești” este CUMVA, mai simplu deși nu e deloc simplu pentru ei, dar noi cei care ne-am trezit duhovnicește înconjurați fiind de copii noștrii, având soții și servicii lumești trăind în lume cum sa fie? Cine oare care are copii poate spune că pleacă la pustie și-și lasa familia în spate sa se descurce cum poate pentru ca nu i-a împărtășit convingerile și trezirea sa bruscă la cele duhovnicești? Ce-ar putea face acesta la pustie, decât sa-l preia dracu instantaneu și să piardă și bruma de lucrare pe care a facut-o până atunci. Și apoi ce poate face acesta când știe ca toți cei din familia sa depind de „înțelepciunea sa” data de Dumnezeu pentru a se mantui?Cum îi poate schimba când abia el se poate feri să nu cadă? Avem atâtea sminteli în ortodoxie, cum putem noi mirenii, bieții mireni și bieții călugări ce trbuie să facă ascultare, să razbeasca fără să se smintească cand tot ce e în jur este stăpânit de satana și de lucrarea lui smintitoare? În luptă în Biserica, în lupta în Manastiri, în lupta în familie, în lupta în lume, în lupta cu prietenii, în lupta cu copii și soția, în lupta cu toată lumea pentru Hristos! Sminteli la tot pasul și chiar in sânul ortodoxiei, învățături proaste predate chiar de cei care ar trebui să muceniceasca pentru Hristos; schisme si apostazii, oastea Domnului, ecumenismul, etnofiletismul, stilistul, astea sunt câteva greșeli dogmatice din ortodoxie, nu mai punem celelalte pacate personale în care au decăzut cei care ar trebui sa țină crucea lui Hristos în picioare deasupra tuturor! Cum mai poate cineva sa aleagă grăunte de adevăr din Marea cea mare de rătăciri în care am decăzut atât de adânc? Eu cred ca aceasta este „față vrenurilor” pe care ar trebui sa o recunoaștem. Îndreptățit este cuvântul Adevarului Hristos Dumnezeu când s-a întrebat dacă va mai găsi credință pe pământ când va veni într-u Slava Sa! ”
duminică, 16:32:02, 23 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Pt. unii cam tot ce ține de nepomenire, îngrădire de erezie este considerat extremist.La ecumeniști le găsesc fel și fel de scuze, au o îngăduință și o înțelegere pt. ei mai mare chiar decât a Sfinților Părinți, iar toleranța cu ereziile lor este aproape de nivelul în care nu mai faci deosebire între adevăr și erezie.Un talmeș-balmeș aproape total… ,,Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?”-întrebarea din titlul articolului. Bineînțeles că nu este exagerată. Numai în cazul în care adevărul este considerat o exagerare.Dar această mentalitate o întâlnim la ecumeniști,în general.Adică la cei cu toleranța în toate,dar până la adevăr…Acolo nu mai au toleranță.Asta ca o paranteză… Interesant modul cum este formulat chiar titlul acestui articol.În sensul că de la bun început se evită cuvântul erezie (unde s-a mai întâmplat asta?Parcă la Creta…),care este înlocuit cu termenul ,,trădare”.Haide să înlocuim cuvântul trădare cu erezie.Parcă e mai limpede așa,nu?Că doar ăsta e obiectul trădării,nu?Erezia,pe care au legiferat-o episcopii ecumeniști… Revenind,e important de specificat că nu vorbim doar de o opinie,ci de o realitate.Cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sau care sunt uniți cu ei, inevitabil sunt părtași și la mărturisirea lor de credință proaspăt legiferată la Creta.Păi ori ești unit,ori nu,nu-i așa? Iar unirea de care vorbim noi are ca obiect credința,căci e vorba de unire/comuniune bisericească. Ori,la Creta ce s-a întâmplat? Ierarhii BOR, au acceptat, în numele Bisericii lor, căci ei au participat acolo ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române,au acceptat deci sau au legiferat ecumenismul sau doctrina ecumenistă.Adică și-au însușit-o ca mărturisire de credință a Bisericii sau au inclus-o/adăugat-o în mărturisirea de credință a BOR. Mărturisire de credință a Bisericii ai cărei membrii suntem noi,fiii ei. Deci,Biserica noastră, de la Creta încoace, mărturisește oficial, ca și credință a membrilor ei, și ceea ce a legiferat acolo…Cu o singură excepție:ceea ce s-a legiferat la Creta sau ecumenismul în general,nu e valabil și pentru cei care s-au îngrădit de el… … eu m-am ocupat de analizarea perioadei post Creta… Însă răspunsul cel mai potrivit la întrebarea din titlu îl primim (pt. cine vrea să-l primească), de la Părintele Theodoros Zisis: ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, ȘI NU DE EREZIE și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. SE FAC ASTFEL BUNI ÎMPREUNĂ-LUCRĂTORI ȘI AJUTĂTORI AI PSEUDOEPISCOPILOR ERETICI, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenistă înaintează de decenii nestăvilită(…) Și acum, văzând că prin pseudo-sinodul din Creta dușmanii au ocupat până și ultimul bastion instituțional de care dispunem, sistemul sinodal, nu trebuie să ne îmbunătățim oare strategia (…),să folosim armamentul cu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți prin deciziile lor inspirate de Duhul Sfânt?(…) Noi ne întrebăm încă unde e Biserica, dacă suntem în Biserică rămânând împreună cu ereticii sau dacă plecăm din Biserică despărțindu-ne de ei (prin întreruperea comuniunii n.m.)? Nu este oare o axiomă eclesiologică consacrată (pt. unii nu este! n.m.) faptul că Biserica este acolo unde există adevărul (nu amestecat cu minciuna n.m.), și nu acolo unde există episcopi și patriarhi eretici?”. Deci, ce se íntâmplă prin păstrarea comuniunii cu ecumeniștii? Cei aflați în comuniune cu ei se fac ,,buni împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii”…”
duminică, 13:59:12, 23 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Legat de interzicerea comuniunii , după puțina mea cunoștință , eu am înțeles așa: este interzisă comuniunea cu cel afurisit pentru că acesta a fost deja condamnat de Biserică , pe cînd episcopul , deși încă valid in scaunul episcopal , nu este încă sub condamnarea unui Sinod . Iertați ”
duminică, 12:40:23, 23 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Ce observ este desfășurarea unei teorii care nu se bazează pe canoane și pe învățături patristice, bisericești, ci pe propria minte. Nici măcar o logică juridică nu au cele afirmate. Nu am ce să comentez decât că nu există la Sfinții Părinți diferențierea între a fi în erezie și a fi eretic. Ereziarhii nu transformau Biserica păstorită de ei în loc al ereziei, dovadă este faptul că la Sinoadele unde erau cercetați erau primiți ca arhierei deplini și în comuniune. Cei din subordinea lor nu au fost niciodată somați să rupă comuniunea cu ei, ci doar îndemnați. Nu tradiția este pricepută prin prisma unui canon, ci canonul respectiv pus în contextul tradiției sfinte. De aceea canonul 15 nu impune nimănui să oprească pomenirea, ci doar laudă această faptă. Cine merge dincolo de rânduielile statornicite își asumă răspunderea. Există numeroase situații și învățături patristice și evanghelice contrare și eu le aleg pe acelea, nu interpretări ale afirmațiilor făcute de părinții georgieni, de pr. Teodor Zisis și canonistul Floca. De aceea am scris mai-nainte că nu e puțin lucru a merge după teorii proprii și va da fiecare socoteală în fața lui Dumnezeu. Unii văd în aceasta frustrare, e treaba lor și nu-i pot împiedica dacă atât pot gândi. Eu mă refer la faptul că avem nevoie de frică de Dumnezeu și chibzuință conformă cu duhul autentic al Bisericii.”
sâmbătă, 20:21:57, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“1. A fi în erezie sau eretic pt. mine nu este același lucru atunci când avem în vedere contextul în care ne aflăm noi. Aici nu vorbim de eretici din afara Bisericii, unde lucrurile sunt tranşate. Aici vorbim de o situație care se desfășoară înlăuntrul Bisericii. Aşadar,pt. că Biserica este membră a CMB pe deoparte, iar pe de altă parte pt. că a legiferat ecumenismul prin Sinodul ei (mă refer strict la BOR),BOR și-a asumat statutul de Biserică ecumenistă.(In acest caz și membrii ei au acest statut.Nu au acest statut cei care se îngrădesc de erezie/ecumenism). Dar pt. că această ,,asumare” nu a ținut cont de consensul membrilor Bisericii,ci a fost făcută în mod viclean și samavolnic de ecumeniștii din interiorul Bisericii, avem în Biserică situația în care unii credincioși deși se află în erezia adoptată de ecumeniștii din Biserică(prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii),nu au cugetul ecumenist, ca ierarhii lor.Au fost atrași în erezie fără a fi consultați.Această categorie, ar trebui, dacă pretinde că e ortodoxă și nu ecumenistă, ar trebui să se delimiteze de ecumenism.Dar pt. că instituția sinodală nu-i poate ajuta,au o singură posibilitate de a ieși din ecumenism ,la acest moment,prin îngrădirea de erezie,respectiv aplicarea Canonului 15 l-ll.(Fapt care nu-i scoate din Biserică,dar nici nu-i ține în erezie/în comuniune cu ecumeniștii…). Referitor la georgieni. Acțiunea părinților georgieni nu ar fi eșuat dacă nu interveneau alții, ci din contră,ei ar fi ieșit din ecumenism fără ierarhii ecumeniști,iar ceilalți, dacă nu ,,i-ar fi ajutat” (de fapt ei s-au ajutat pe ei ínșiși alăturându-se părinților),ar fi rămas și ei în ecumenism împreună cu ierarhii ecumeniști. În ceea ce privește caterisirea lor , tot Părintele Theodoros Zisis spune că o astfel de caterisire nu este valabilă, este necanonică… Și da,părinții georgieni considerau că sunt deja în erezie… Conlucrarea cu cei care (încă) nu au întrerupt pomenirea este binevenită,ín sensul că și ei trebuie să conștientizeze pericolul în care se află,respectiv apartenența la ecumenism/erezie și chiar comuniunea cu ei trebuie îngăduită ,dacă aceștia participă la slujbele celor îngrădiți,ca iconomie. Referitor la afirmația:,,De aceea diferențierea aceasta,că nu suntem eretici,ci în erezie,mi se pare o găselniță”… Dacă ar fi făcută pt. ereticii din afara Bisericii,da,ar fi o găselniță. Dar când cineva este atras în erezie de episcopul său (lucru care se întâmplă în Biserică),acela nu are nici o vină.El este în erezie fără voia sa.Episcopul la băgat în ea.Dar dacă apoi rămâne în ea de bunăvoie,dacă nu se îngrădește de ea,devine și el responsabil.Dacă cineva (episcopul) te-a băgat în erezie, tu de ce nu ieși din ea, dacă ai cuget ortodox?! 2. ,,Dacă episcopul este legitim,oprirea comuniunii nu este obligatorie,conform canoanelor,inclusiv 15 l-ll”. Dacă episcopul legitim este pseudoepiscop, deci,în cazul că acesta ,,propovăduiește în public în Biserică vreo învățătură eretică,atunci respectivii au dreptul și datoria de a se despărți imediat de acel superior”. Deci nu sunt obligați,dar au datoria să se despartă imediat… Aș face o paralelă pt. a fi mai explicit. E ca și cum cineva dorește să se mântuiască,…, Dumnezeu sau Biserica nu-l obligă să respecte Poruncile,să postească, să se spovedească, să se împărtășească, dar el e dator să facă aceste lucruri pentru a se mântui… 3. Citatul de la Părintele Theodoros Zisis lămurește și acest aspect,al însemnătății pomenirii episcopului dacă acela este ortodox.Dar nu și a celui ecumenist.”
sâmbătă, 18:36:25, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Iertați părinte ! Daca recitiți ultimele două fraze scrise de sfinția voastră , o sa constatați că nu ați avut o atitudine de părinte iubitor cu fratele John , SI l-ați cam atacat necrestineste , si credeți-mă am incercat sI eu să găsesc ” fisuri ” in cele afirmate dar nu am reușit , ( este adevărat eu sunt mai nepriceput , dar sincer ) , sI totusi știți ce nu înțeleg eu , lupta asta pentru dreptate in detrimentul celei pentru adevăr , deși , doar ” adevărul va va face liberi ” , si nu lupta pentru întâietate. Eu chiar m-aș bucura să ne arătați punctual , greșelile lui John. Oare nu ” împușcăm ” în direcția greșită , in locul sarutului părintesc al dragostei , chiar daca tot ce a scris este greșit ? Nu va înțeleg atitudinea frustranta fata de greșală , (dacă ea există ) , in locul îndreptării cu blândețe , a celui care are o alta abordare a unei probleme ! Iertați părinte !”
sâmbătă, 17:26:02, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Chiar am postat articolul ca dispoziție spre dezbatere, dar asta nu înseamnă că eu nu am convingeri și doresc să fiu limpezit sau că nu sunt dispus spre alte argumente. Sunt două planuri pe care le am în vedere: cel strict dogmatic, argumentativ, și cel duhovnicesc, al duhului din spate. Lipsa de argumente patristice dovedește un duh incorect, bazat pe idei fixe și atât. În lipsa argumentelor de care vorbesc, mi se pare normal să vădesc duhul din spate. 1. A fi în erezie sau eretic pentru mine este același lucru. Spre exemplu, ereticii care au afinități cu ortodoxia și recunosc greșelile dogmatice ale Confesiunii lor, dar rămân așa sunt eretici. Dacă eu sunt de acord cu ce s-a semnat în Creta, dar nu fac din asta o misiune sunt tot ecumenist. De aceea diferențierea aceasta, că nu suntem eretici, ci în erezie mi se pare o găselniță. Da, unii părinți georgieni din 1995 considerau că se găsesc deja în erezie prin apartenența la CMB sau că se află pe „calea căderii în erezie” (pct. 6 al scrisorii lor). Eu personal nu-i am pe aceștia drept reper dogmatic pentru că există și alte afirmații patristice contrare. În plus, acțiunea acestor părinți ar fi eșuat dacă nu interveneau alții care au amenințat că vor întrerupe și ei pomenirea dacă nu vor fi ascultate doleanțele primilor. Este curios cum astăzi preferați varianta perdantă, a primilor care erau pe cale să fie caterisiți dacă nu apăreau ceilalți. Adică e ciudată că nu învățăm să conlucrăm cu cei care nu au întrerupt pomenirea, dar sunt contra ecumenismului, așa cum s-a întâmplat în Georgia, ci este preferată izolarea care duce la eșec. 2. Dacă episcopul este legitim, oprirea comuniunii nu este obligatorie, conform canoanelor, inclusiv 15 I-II, ci doar permisă și lăudată. Care ar fi motivul de a cere noi mai mult de atât? Pe ce bază? 3. Citatul de la Pr. Teodor Zisis (pag. 40 din broșura „Îngrădirea nu este schismă”) nu dovedește decât că este posibilă și îngăduită oprirea pomenirii, că Taina nu devine invalidă, așa cum acuză unii. La Sinaxa de la Bănceni Pr. Teodor Zisis mi-a spus mie personal, fiind de față și alți părinți, dar care nu înțelegeau grecește, că plecase din Grecia și credincioșii rămăseseră fără Liturghie în acea duminică, fiind plecat și celălalt preot. A zis că a lăsat pe credincioși să meargă în altă parte la Liturghie, oriunde, nefiind alți nepomenitori în Tesalonic. În general, Pr. Teodor afirmă că nu este obligatorie oprirea pomenirii ierarhului, chiar dacă ne face părtași la credința lui. Eu personal nu înțeleg această poziție pentru că una implică pe cealaltă. Spre exemplu, este interzisă comuniunea cu cel afurisit pentru a nu intra sub aceeași osândă cu el. În cazul de față, când arhiereul este în greșeală, de ce nu este interzisă strict comuniunea cu acesta?”
sâmbătă, 16:00:18, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Ín art. spuneţi că e vorba de o dezbatere,iar acuma, dacă vin cu o înțelegere care nu cadrează cu a dvs.,treceți la invective -,,minte înfierbântată și orbită;atitudini extremiste; mantre ale ereziei…”. Acesta nu e un dialog normal, ci o modalitate de a impune un anumit mod de gândire, la care dacă cineva nu achiesează este imediat înlăturat… Ideile exprimate de mine nici măcar nu-mi aparțin.Dacă erați puțin mai relaxat, ați fi putut observa că cele exprimate de mine aparțin vrednicilor Părinți georgieni care și-au izbăvit Biserica de erezie, precum și arhicunoscutului teolog specialist în patristică,Theodoros Zisis. ,,Miza discuției este în ce fel comuniunea cu episcopii ecumeniști ne face eretici la fel”. Arătați-mi punctual,unde am afirmat că , ,,comuniunea cu ecumeniștii ne face eretici la fel”. Este o răstălmăcire fie intenționată, fie rezultată din faptul că nu sunteți atent la ce scriu… Am spus că prin comuniunea cu ecumeniștii sau că,comuniunea cu ecumeniștii, ne plasează pe toți în erezie.Pe cei neîngrădiți de ea. Părinții georgieni care au salvat BOG din erezie, nu erau eretici,categoric, dar afirmau despre ei înșiși că sunt în erezie, împreună cu episcopii ecumeniști,și că,dacă episcopii nu vor să iasă din erezie, ei vor ieși pe cont propriu din erezie,fără episcopi,prin aplicarea Canonului 15 l-ll. Dvs. spuneți că ecumenismul nu este oficializat.Eu spun că este ratificat, oficializat,legiferat,lucru demonstrat de documentele sinodale.Sau de instanța,respectiv Sinodul, care le-a adoptat. Sinodul reprezintă întreaga pliromă a Bisericii,de aceea am spus că în acest moment ne aflăm cu toții în erezie, cu o excepție:cei care se îngrădesc de ea…Georgienii au fost mult mai severi când au afirmat că doar prin apartenența BOG la CMB ei se află în erezie.Ei nu erau în starea noastră deplorabilă,în care nu numai că nu catadicsim să ieșim din erezie,dar am mai și legiferat-o/acceptat-o sinodal. Deci, nu am afirmat că toți suntem eretici,ci că toți suntem ín erezie și că dacă ne considerăm ortodocși,trebuie să ieșim din erezie,să ne îngrădim de ea. ,,Esențial este că pomenirea ne face părtași la credința reală a Bisericii,nu la diferite manifestări oficiale ale episcopilor „. Părintele Theodoros Zisis vă contrazice categoric: ,,Episcopul este pomenit pentru a se arăta că cel care pomenește și cel care este pomenit au aceeaşi credință,că ambii sunt ortodocși,că cel pomenit are aceeași credință cu cel care pomenește, că au aceeaşi cugetare și aceeași credință. Nu subestimăm locul însemnat,esențial, pe care episcopul îl are în Biserică, după cum spune și Sfântul Ignatie al Antiohiei, însă toate acestea sunt valabile atunci când este vorba de un episcop ortodox, și nu de un pseudoepiscop. ” Mai departe…, nu fac confuzie cu Canonul 15 l-ll. ,,Acesta îl numește episcop plin pe cel ce propovăduiește erezia, dar și pseudoepiscop”,spuneți. Canonul îl numește episcop plin,dar care episcop propovăduiește erezia, nu credința sobornicească; motiv pt. care episcopul,,plin” este pseudoepiscop… ,,Aceste apelative ne arată că este vorba de un episcop legitim, dar aflat în eroare”. Eu m-aș exprima clar :,,dar aflat în erezie”! Eu nu am afirmat niciunde că nu ar fi legitim, ci am spus că este în erezie,motiv pt. care nu trebuie pomenit de către ortodocși… (Ca și cum ar recunoaște un episcop ecumenist ca fiind un episcop care drept învață cuvântul adevărului și care este următor Sfinților Părinți…) ,,Iar oprirea pomenirii nu este un act oficial care ar duce la îngrădirea de erezie. (…) nu mi se pare de bun augur fundamentarea unor teorii pe propriile impresii, ci pe cugetul patristic”. Tocmai aici este problema…Acestea nu sunt propriile mele impresii, ci este cugetul patristic al Părintelui Theodoros Zisis. Dânsul afirmă în mod categoric că întreruperea pomenirii reprezintă îngrădire de erezie… Încă o dată: mă acuzați de concepții anti-patristice și anti-canonice, neținând cont că nu mă acuzați pe mine, ci pe cei pomeniți mai sus, care învață aceste lucruri, teologi care reprezintă avangarda luptei împotriva ecumenismului…”
sâmbătă, 14:16:17, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Mai întâi, mie îmi pare evident că ecumeniștilor le convine de minune poziția aceasta extremistă pentru că nu convinge pe nimeni și compromite subiectul. Miza discuției este în ce fel comuniunea cu episcopii ecumeniști ne fave eretici la fel. Ați scris că o erezie oficializată se împrăștie automat asupra tuturor. Aici am nuanțat că ecumenismul nu este oficializat, ci e în faza în care se forțează lucrurile în această direcție. Adică au fost luate hotărâri și s-au făcut demersuri oficiale în sensul adoptării lui. Însă, deși aceste măsuri sunt oficiale, ele nu sunt suficiente pentru a legaliza erezia. Sunt doar pași. Există, deocamdată cel puțin, alte norme oficiale care le contrabalansează. E vorba de comuniunea asumată cu celelalte Biserici care nu au adoptat Creta și care nu sunt în CMB. Mai există și afirmații la fel de oficiale care sunt ortodoxe. Da, este un paradox că ierarhii iau hotărâri eretice contrare normelor actuale, nu doar celor din vechime, dar asta e strict vina lor. Esențial este că pomenirea ne face părtași la credința reală a Bisericii, nu la diferite manifestări oficiale ale episcopilor. Ca o comparație, așa cum decretele din pandemie nu au fost legale, deși s-au dat amenzi pe baza lor, cam la fel și acum. De aceea nu cred că e constructivă atitudinea aceasta sperioasă și panicardă de a zice că BOR e în erezie și a ars casa când încă nu e cazul. Face mult rău și discreditează puternic. Faceți confuzie în legătură cu canonul 15. Acesta îl numește episcop plin pe cel ce propovăduiește erezia, dar și pseudo-episcop. Aceste apelative ne arată că e vorba de un episcop legitim, dar aflat în eroare. Iar oprirea pomenirii nu e un act oficial care ar duce la îngrădirea de erezie. În concluzie, repet că nu mi se pare de bun augur fundamentarea unor teorii pe propriile impresii, ci pe cugetul patristic. Nu aduceți argumente clare despre părtășia la erezie prin pomenire, ci repetați o mantră a ereziei oficializate. Au fost situații în care episcopi eretici erau tratați ca deplini. Sinodul VII Ecumenic afirmă clar că abia după condamnare nu sunt recunoscute slujbele lor. Toate Sinoadele i-au tratat pe ereziarhi ca arhierei legitimi și au avut comuniune cu ei până la sesiunea în care au fost condamnați, deși oficializaseră în dreptul lor erezii. Dacă vă încăpățânați în concepții anti-patristice și anti-canonice, nu mă convingeți pe mine cu nimic, ci faceți un mare deserviciu Bisericii și veți avea plată grea de la Dumnezeu. Cu părere de rău, eu consider că aceste atitudini sunt extremiste pentru că dovedesc o minte înfierbântată și orbită. ”
sâmbătă, 08:52:38, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“De la bun început trebuie precizat că luarea în discuție a existenței harului în Biserică este un lucru extrem de nociv,pt. că lupta nu este dusă cu Biserica,Doamne ferește!, ci cu erezia prezentă în ea prin intermediul mădularelor care păstrează contactul cu această molimă.Deci nu despre existența sau nu a harului în Biserică este vorba ( abordarea acestei teme, este în opinia mea, folosită cred,ca o diversiune, în scopul deturnării luptei pe o pistă greșită), ci despre prezența ereziei în Biserică, erezie prezentă în mediul în care ea a fost oficializată,mediul ecumenist din Biserică,prezent acolo unde sunt ecumeniștii și cei cu care aceștia sunt în comuniune/uniți. Dacă erezia ,oficial, a fost acceptată în Biserică,delimitarea de ea nu se poate face la modul concret decât tot oficial,adică prin întreruperea pomenirii/comuniunii cu cei care oficial și-au asumat-o.Nu există altă îngrădire de erezie în acest context,decât prin separarea de cei care oficial o mărturisesc. Erezia există acolo unde sunt ecumeniști,ori cineva nu poate să spună că nu are legătură cu erezia fiind în comuniune/unit cu cel aflat în erezie.Păi ori e unit ori nu…Că acela e ecumenist,dar în Biserică (în sensul de… necondamnat),nu e treaba mea.Eu până una alta trebuie să fac ce ține de mine… Chiar dvs. ați spus,într-un art. anterior că ,,avem o situație în care dreapta credință conviețuiește cu erezia ,,canonic” „.Deci dreapta credință conviețuieşte cu erezia…! E ca și cum ai încerca să unești Adevărul cu erezia !?!! Ce legătură este între Adevăr și erezie?!?Dacă cineva crede că poate uni Adevărul cu minciuna/erezia,el știe…Doamne iartă-ne!… Referitor tot la o afirmație făcută la începutul articolului, cum că nepomenitorii au pus accent mai mult pe întreruperea comuniunii decât pe combaterea ecumenismului… Aș nuanța puțin lucrurile… Nepomenitorii sunt ortodocși îngrădiți de erezie sau ortodocși care nu pomenesc/urmează episcopi ecumeniști (pe care Canonul îi numește pseudoepiscopi sau minciuno-episcopi). Iar cei care pomenesc episcopi ecumeniști, sunt cei care urmează pseudoepiscopi adică episcopi care nu urmează Sfinților Apostoli,Sfinților Părinți,căci nu se poate spune de un ecumenist că ascultă de Sfinții Apostoli,că e următor Sfinților Părinți…Asta ca o paranteză,ca să fie mai bine înțeles termenul de nepomenitor (îngrădit de erezie) care e dus în derizoriu de ecumeniști și de cei aflați în comuniune cu ei. Revenind acuma, ecumenismul a fost acceptat oficial,ceea ce înseamnă că ne-a fost impus tuturor. Prin documente sinodale.Deci e lege,pentru toți!Drept urmare, prioritatea este ieșirea din /îngrădirea de erezie , nu doar combaterea ei.Când combați ceva,când te lupți cu ceva,cu cineva, nu o faci numai verbal, ci și concret ,în faptă,nu?Altfel te autoamăgești! Ceva de genul: eu lupt împotriva ereziei,dar… petrec în ea,nu mă îngrădesc de ea,sunt unit cu ea,prin intermediul comuniunii cu gruparea care o acceptă,o mărturisește și o promovează.Și mai ales în contextul în care ecumenismul a fost combătut deja și condamnat chiar și de către un Sinod Local și …de către Sfinții contemporani cu el. Cine crede că poate să convingă ecumeniștii să renunțe la el prin discuții,nu are decât să tot petreacă împreună cu ei în ecumenism/erezie și să discute…Ecumeniștilor chiar le convine acest lucru: să păstrezi comuniunea cu ei, să le recunoști autoritatea de episcopi autentici (următori ai Sfințlor Părinți), indiferent de ce crezi tu.Căci ei sunt ecumeniști doar, și una dintre ,,dogmele” lor este ,,unitatea în diversitate”. Ei nu sunt interesați în realitate de cugetul tău,ci de păstrarea comuniunii cu ei. Comuniune care le oferă legitimitate/recunoaștere,în virtutea căreia ei pot menține erezia în Biserică.Deci cu ajutorul cui?Cu ajutorul celor aflați în comuniune cu ei… De aceea avem nevoie de îngrădire,pt.că e mijlocul concret de luptă împotriva ereziei din Biserică sau a ieșirii din erezie. Avem un exemplu concret,georgienii. Dânșii au afirmat:ori episcopii iasă din erezie,ori ieșim noi fără ei…Prin aplicarea Canonului 15 l-ll! Altă cale nu există!”
sâmbătă, 04:02:49, 22 februarie 2025
- ►
la articolul Este exagerată opinia că credincioșii și clericii nu participă la trădări decât dacă întrerup pomenirea episcopilor?:
“Da, sunt unul dintre cei care cred că este extremistă această opinie: să crezi că cineva devine părtaș la trădare dacă nu întrerupe pomenirea episcopului ecumenist. Și asta cu privire la clerici. Cât despre mireni sau monahii fără hirotonie, consider că este si mai extremistă viziunea să consideri că devin părtași dacă nu merg exclusiv la preoții care au întrerupt pomenirea. Iar aceasta deoarece Canonul 15 de la Sinodul I-II din Constantinopol vizează în primul rând pe clerici și doar indirect pe mireni sau monahi.”
vineri, 20:10:12, 21 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Niște obiecții,totuși… -,,Da, episcopii se fac părtași la o erezie prin Sinodul din Creta și prin participarea la CMB „. Episcopii nu doar se fac părtași prin participare, ci ei sunt chiar membri ai CMB (ca de altfel și cei din turma aflată sub autoritatea lor,care păstrează comuniunea cu ei).Episcopii chiar au cuget ecumenist și promovează erezia oficial. -,,Însă, în același timp,ei rămân fideli statutului lor de episcopi ai BOR „. E adevărat ,dar nu în sensul exprimat de dvs. Ei rămân fideli statutului de epicopi ecumeniști ai BOR.Care este membră a CMB și care a legiferat ecumenismul prin intermediul lor. Ei nu sunt fideli sau următori Sfinților Apostoli,Sfinților Părinți și Sinoadelor Ecumenice,de care se leapădă,prin ereziile acceptate. -,,rămân în comuniune cu celelalte Biserici Locale Ortodoxe”. Comuniunea cu celelalte Biserici Ortodoxe se datorează nu fidelidății lor față de învățătura ortodoxă,față de Sfinții Părinți (căci acești episcopi sunt ecumeniști, membri ai CMB, ca reprezentanți ai ,,ortodocșilor”),ci faptului că și la vârful celorlalte Biserici Locale se află tot ecumeniști sau filo ecumeniști. -,,ratificarea celor două rătăciri (Creta+CMB), nu au fost făcute prin anularea tradiției și rânduielii ortodoxe autentice, ci doar în contradicție cu ea.” Ratificarea lor a fost făcută prin nerespectarea tradiției ortodoxe și prin adăugarea la ea a ereziilor, care în mod clar anulează ortodoxia.Dreapta credință nu e compatibilă cu erezia.Ori Adevăr, ori diavoli/erezie… -,,Deci este hazardată și exagerată (ideea că ereziile acceptate n.m.) (…),ar schimba chiar și credința noastră, a credincioșilor și clericilor care nu participăm la aceste trădări”. Credincioșii și clericii nu participă la aceste trădări sau la ecumenismul adoptat de Biserică, (legiferat) și nu sunt membri ai CMB, doar dacă se delimitează/îngrădesc de erezia (ecumenism) în care au fost atrași,lucru care se realizează doar prin întreruperea comuniunii cu ecumeniștii. Altfel sunt părtași și ei la aceste trădări,la erezia impusă lor,oficial, de către episcopi. Un episcop este reprezentantul Bisericii și tot ceea ce face oficial, o face ca reprezentant al ei sau al turmei pe care o păstorește și care-l urmează.Urmare consfințită și dovedită de actul comuniunii.”
miercuri, 12:52:23, 19 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Am mai scris pe această temă de multe ori, dar am să o mai fac încă o dată. Da, episcopii se fac părtași la o erezie prin Sinodul din Creta și prin participarea la CMB. Însă, în același timp, ei rămân fideli statului lor de episcopi ai Bisericii Ortodoxe și în comuniune cu celelalte Biserici Locale Ortodoxe care nu au participat și chiar au denunțat cele două greșeli. Așadar avem două direcții oficializate prin documente. Dintre acestea două, mai mare greutate are faptul că sunt în comuniune cu restul drept-credincioșilor menționați. Adică ratificarea celor două rătăciri (Creta+CMB) nu au fost făcute prin anularea tradiției și rânduielii ortodoxe autentice, ci doar în contradicție cu ea. Pentru a nu rămâne pe mai departe această situație ingrată, adică angajarea pe un drum oficial ecumenist, am întrerupt pomenirea ca un protest față de acțiunile ierarhiei, așa cum recomandă canonul 15. Am scris despre aplicarea corectă și valențele adevărate ale acestui canon un articol. Pe articolul de aici nu e de purtat un dialog pe această temă, fiind legat de un alt subiect. Deci este hazardată și exagerată citirea documentelor și actelor invocate drept o modificare efectivă a credinței Bisericii de așa natură, încât ne-ar schimba chiar și credința noastră, a credincioșilor și clericilor care nu participăm la aceste trădări.”
luni, 14:28:11, 17 februarie 2025
- ►
la articolul Numai Paștile trebuie sărbătorit panortodox la aceeași dată? Poate fi corelat cu cei de altă credință?:
“Pentru a fi mai clară esența acestui articol, consider că Patriarhia nu avea motiv temeinic să emită comunicatul său și, de aceea, apare mai mult ca o provocare de a fi menținut în discuție subiectul de o manieră care îl degradează și se poate ajunge în timp la o împăcare cu ideea Paștelui comun cu catolicii. Reiau aici motivele de ce cred că e fără motiv Comunicatul: apelul Papei nu pare să fi avut ecou prea mare, încât să necesite o potolire a spiritelor sau o intervenție de orice fel. Încercările de anii trecuți se a împinge un Paști comun cu Papa au eșuat și problema a fost tranșată în mare parte. Acum doar e reîncălzită prin aducerea din nou în atenție într-un mod care să permită în extremis o soluție de undeva: un Sinod Panortodox. Fiind o temă promovată intena de Fanar și catolici anul acesta, alături de sărbătorirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, e curios că Patriarhia noastră se pune cumva contra, în timp ce e aproape singura care mai face rugăciuni în comun de săptămâna de rugăciune din ianuarie. Punând acestea cap la cap, pare că prin Comunicat s-a dorit reîncălzirea ciorbei calendarului prin problematizări false și neavenite. Cea mai bună atitudine consider că este interpretarea Comunicatului ca fiind o respingere a unificării Paștilor, fapt ce ar pune Patriarhia în situația de a merge pe această linie. Orice împotrivire frontală nu ar face decât să valideze discutarea pascaliei. Eu personal am optat să abordez subiectul într-o altă cheie, decuplată cumva de Comunicat tocmai pentru a nu-i da apă la moară și pentru a ridica o problemă serioasă, anume reunificarea sărbătorilor ortodoxe între vechi și nou, care chiar ar trebui discutată.”
sâmbătă, 19:20:40, 15 februarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“merita ascultat https://m.youtube.com/watch?v=ObJHHPW4jpo ”
miercuri, 17:33:48, 12 februarie 2025
- ►
la articolul Numai Paștile trebuie sărbătorit panortodox la aceeași dată? Poate fi corelat cu cei de altă credință?:
“Da, adică slujirile în comun trebuie picantate cu ceva care să le facă mai atractive, cum ar fi aducerea unor sfinte moaște. Dar la fel e și calendarul comun, care să genereze sentimentul de tovărășie. Ultima propoziție am introdus-o ca să fac legătura cu evenimentul la care a făcut declarația papa, adică la octava de „rugăciune pt unitate”, care are loc doar în România, în aproape nici o altă Biserică Locală Ortodoxă.”
miercuri, 16:03:31, 12 februarie 2025
- ►
la articolul Numai Paștile trebuie sărbătorit panortodox la aceeași dată? Poate fi corelat cu cei de altă credință?:
“Îndrăznesc să nu fiu de acord cu ultimul paragraf, anume cu acest pasaj: În condițiile ecumenismului contemporan, slujirile în comun cu catolicii reprezintă modalitatea de atragere cea mai răspândită a ortodocșilor spre o unire și la nivel dogmatic după tocirea conștiinței acestora.Părerea mea este că nu slujirile în comun cu catolicii sunt cele mai răspândite ci ideea de „Raclă Comună” care premerge ideii Potirului Comun. Mă refer la înrădăcinarea obiceiului de a fi împrumutate Sfintele Moaşte aflate în posesia catolicilor spre a fi aduse pentru închinare. De regulă, formalităţile „împrumutului” impun felurite apropieri şi gesturi care, prin natura acestora, comunică ideea de unire/înfrăţire ecumenistă, ca să nu mai vorbim despre situaţiile când chiar sunt propuse spre închinare comună atât credincioşilor ortodocşi cât şi a celor uniţi/catolici. E mai mult o completare/nuanţare pe o temă subsidiară decât un dezacord propriu-zis. 🙂”
miercuri, 12:21:35, 12 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Doamne….Doamne…cum a ajuns tara asta „sat fara ciini” cu si fara invoirea noastra….sa jubilam sau ce sa facem cind am aflat ca o masina in care nu au fost oameni in ea luat foc si a ars pina la scrum aproape din senin sa lase patru copii fara tata pentru niste isterii patologice-ca alfel nu am cum sa le numesc…e dureros sa aflu cum ca dusmanii acestuia care a suferit paguba viseaza asa cum i s-a topit masina sa il topeasca si pe el si sa nu mai existe…„ca sa il aduca domle pe vechiul preot care de bine de rau a prins o pensie si pesemne visa sa prinda senectutea in Biserica” si sa il sape unii si altii pe acesta care este acum ca cica l-a inlocuit pe acela-de parca si acesta fiind in floarea virstei si cu familie mare nu ar merita sa munceasca si el sa zareasca pensia si sa plece !!! de parca ar fi proscris, infractor sau cine mai stie cum il socotesc ei….iata cum judeca multi….oare vor intelege vreodata sa stea in banca lor si sa nu mai urasca sau sa judece pe unii…pe altii…asa cum tot fac?Si pentru cei care asteapta sa vada „pilde, minuni, aparitii”….etc…ce asteptati minune mai mare decit ca Parintele si cu cine mai era sunt in viata si doar au suferit o pierdere, nimic altceva, slava Domnului!Eu nu il cunosc pe Par, doar am constatat de pe net ca e un om adevarat care merita respectat si luat in consideratie, doar atit!Va mai adresez domnule Vlad doar o intrebare la care doar daca doriti sau merita sa raspundeti….il „vad” pe P Lavrentie din ce in ce mai rar sa mai posteze articole pe blog desi e doar treaba d-lui cind sa posteze si ce….e oare sanatos….sau poate sta mai mult plecat ce puteti sa spuneti despre dinsul ca parca uneori bine ar fi sa mai scrie cite ceva si d-lui ca intr-un fel parca ne lipseste?”
sâmbătă, 16:40:31, 8 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“De ce tentativa de asasinat de acum două zile va fi ascunsă Nici eu şi nici părintele Ciprian Mega nu suntem nişte naivi, ştim foarte bine amândoi că miza luptei noastre pentru eliberarea Bisericii Ortodoxe Române de sub stăpânirea homosexuală este una uriaşă. De fapt, este o miză fundamentală a poporului român, care, foarte probabil, în pofida imnului naţional, nu se va trezi niciodată din „somnul cel de moarte”. CEL DE MOARTE. CEL DE MOARTE. CEL DE MOARTE. Dacă ar fi existat cel mai mic semn real al acestei treziri, cu siguranţă că acel imn ar fi fost deja interzis şi schimbat cu un altul, pe o muzică de relaxare, întocmai cum ne este felul de a fi şi aspiraţia. Pe de altă parte, dacă toate statele lumii, cel puţin ale lumii occidentale, au ca preocupare prezenţa homosexualilor în societate, inclusiv printr-un îndelung proces de relaxare a legislaţiilor naţionale, doar pentru a fi integraţi din punct de vedere social, fireşte că aducerea lor în structurile bisericilor este cu mult mai simplă şi tocmai prin aceasta parteneriatul cu statul devine deplin, structurile ecleziale oferind mai apoi pacea socială, adică parte din adormirea maselor, tocmai pentru ca structurile de putere ale statului să nu mai poată fi deranjate. Singurul element prin care, teoretic, poporul ar mai avea ceva de spus sunt această aşa-zisă „consultare” electorală, adică „alegerile”, însă acestea sunt supuse unui control precis, atât din punct de vedere al candidaţilor, cât şi din punct de vedere al rezultatelor. Acestea, în cel mai rău caz, vor fi în „marja de eroare”. Pentru a nu exista surprize. Prin absurd, absurd în care România a excelat în mai toate perioadele istorice, dacă sunt surprize, respectivele alegeri vor fi invalidate, anulate, amânate etc., până când va fi restabilit controlul. Şi tot pentru acest control există instituţii, ale căror costuri de existenţă românii şi le plătesc siguri, prin muncă, taxe şi impozite. Precum în cazul celor implicaţi în circul politicii, este nevoie de o formă de prizonierat a Bisericii, o dependenţă prin care să fie asigurată acea predictibilitate necesară, în spiritul căreia să poată fi construit ACORDUL DEPLIN asupra încredinţării unei ţări stăpânilor de ocazie. Există deja o legislaţie menită a reglementa până în cele mai mărunte detalii raporturile cultelor recunoscute cu statul, astfel încât statul nu va putea să intervină în problemele lor interne, cu excepţia cazului în care sunt încălcate legile acestuia. În respectiva problemă a homosexualităţii, repet, întru totul legală în acest moment (înţeleg şi accept acest lucru), motivele pentru care MAI POATE EXISTA INTERVENŢIA AUTORITĂŢILOR sunt violul, pedofilia şi hărţuirea. Şi, oricum, tocmai pentru că există diferite parteneriate, nici autorităţile nu o fac DOAR dacă se încalcă legea, ci numai atunci când este îndeplinit un cumul de factori: există un grad foarte ridicat de tensiune socială, generată tocmai de aceste abuzuri sexuale, când probele devin evidente şi când cei care le administrează au un oarecare grad de vizibilitate publică. De obicei, aceştia nu sunt nici măcar victimele, ci doar jurnalişti de vocaţie, indiferent dacă sunt sau nu din Biserică, care gândesc şi duc până la capăt investigaţii specifice, eroismul lor fiind unul evident. Pentru cei prinşi deja se fac eforturi uriaşe pentru a le fi muşamalizate faptele, tocmai pentru că aceştia ameninţă că vor vorbi despre tot ce se întâmplă în sistem în cazul în care vor fi condamnaţi cu pedepse rămase definitive şi/sau dacă le vor fi retrase privilegile. Dar, pentru a începe să fie oamenii corespondenţi cel puţin ai măştilor pe care le-au purtat o viaţă întreagă, ar trebui, într-adevăr, să vorbească! Inclusiv în cazul dispariţiilor de călugări şi a crimelor din Masivul Buila s-a întâmplat la fel, o deplină muşamalizare, deşi existau dosare penale chiar la posturile de poliţie din zonă, adică Băile Olăneşti. Procurorii au făcut inclusiv deshumări şi constataseră modalitatea în care fusese decapitată acea măicuţă. Ca realizări personale ale cazului respectiv, sunt doar câteva minimale, dar poate acestea sunt cu mult mai importante pentru sufletele salvate şi pentru cele care nu vor mai ajunge victime în Rezervaţia Naturală Masivul Buila: criminalul şi întemeietorul comunităţii sexuale din munţi a fost oprit de la slujire, dar slujeşte încă în ascuns, prin peşteri, autorităţile au dărâmat câteva bordeie din rezervaţia naturală, alte maici vor putea beneficia de tratament psihiatric în urma acelor experienţe mistico-sexuale (specifice patrimoniului imaterial oriental), alte câteva maici au fost închinoviate în obştea mănăstirilor din zonă, alte mănăstiri reintră în rânduială. Şi, poate cel mai important lucru, monahia care mi-a cerut ajutorul în acţiunea de sesizare a altui tip de nebunie care se întâmplă în Biserică, a rămas în viaţă. Oricum, acela a fost cel mai frumos act eroic din lumea monastică, întâlnit de mine în mod direct şi maica respectivă a devenit un simbol al adevărului şi mărturisirii. Chiar dacă este asumat unei depline discreţii. Atentatul care s-a întâmplat acum două nopţi cu maşina părintelui Ciprian Mega nu a fost pentru intimidare şi nici pentru a distruge documentele cu care părinţii veneau la Sfântul Sinod pentru a cere ajutorul şi pentru a face dovada falselor acuze din partea faunei copitate, ci pentru a-i elimina. Faunii iz-bucieni sunt labili psihic şi emoţional, sunt nevolnici intelectual, dar în nici un caz retardaţi. Nu există varianta în care să îşi imagineze că în acea maşină erau documente unicat. Sau că noi nu vom lăsa nimănui în urmă nimic din idealurile pe care le avem… Bineînţeles, toată lumea ştie că românii acceptă absolut orice, că nu le mai pasă de nimic, că nu mai au ţară, că nu mai au armată, că nu mai au instituţii care să îi apere, că nu mai au justiţie, că nu mai există solidaritate, că sunt înstrăinaţi de ei înşişi, cu identitate risipită, că sunt fără orizont, că toţi îşi caută supravieţuiri la nivel individual. Toţi ştim asta şi înţelegem starea de dezastru şi dezumanizare în care ne găsim, ştim masiva deznaţionalizare, ştim că românii şi-au pierdut responsabilitatea faţă de propria identitate. Însă, mă gândesc ca măcar acest Dumnezeu, despre care încă mai putem afirma câte ceva din existenţa lui, să nu îi lase la fel de indiferenţi, să le aducă aminte că în Biserica Lui homosexualitatea este de expresie satanică, nu ca în spaţiul public sau în cel intim, rezervat fiecărui individ în parte. Cel puţin din acest punct de vedere, mă gândesc că ardelenii n-or fi ei precum bucovinenii, dar nici nu sunt loviţi în cap de diversitatea asta nouă, precum sunt cei de pe malurile Dâmboviţei… În mod evident, nu există posibilitatea ca ordinea de existenţă a Bisericii să fie impusă din exteriorul ei, cu excepţia cazurilor, cum am spus mai sus, de viol, pedofilie şi hărţuire, însă acest sistem se hrăneşte deja de zeci de ani cu nepăsarea, cu frica şi cu lipsa de interes a românilor. În plus, mai sunt şi cei pentru care acceptarea acestei realităţi pare a fi resimţită ca o traumă psihică atât de intensă, încât trebuie să şi-o nege lor înşişi cu orice preţ. Bineînţeles că suntem singuri, bineînţeles că majoritatea atât a preoţilor cât şi a oamenilor care au fost în sistem sau în preajma sistemului îşi vor prefera confortul dobândit în prezent sau vor aspira în continuare la unul mai consistent din viitor. Şi aşa Hristos ar putea să rămână un detaliu nesemnificativ al religiei „creştine”, Învăţătura Lui o farsă, ritualul un fragment de teatru. Şi, dacă tot e Dumnezeu, să-şi poarte El Însuşi de grijă!… Numai că în istoria reală a lumii sunt nenumărate cazurile în care Adevărul, în multiplele sale aspecte, a trebuit doar să fie rostit, uneori doar instituit prin jertfă, pentru a-şi asigura de fiecare dată existenţa. Pentru asta există inclusiv Dumnezeu, pentru adevăr… Părintelui Ciprian Mega se grăbesc să îi ia biserica pe care a construit-o fără nici un fel de implicare a Bisericii, a instituţiilor publice locale sau a Secretariatului de Stat pentru Culte. Ca formă de intimidare pentru adevărul pe care îl scriu (cât de uşor ar fi să o fac cu pseudonim sau să încredinţez altcuiva toate aceste lucruri!) se pregăteşte pentru mine, într-o grabă ocultă, o Comisie de disciplină cu totul înspăimântătoare, pentru a fi sancţionat şi dat afară din serviciu, pedepsit, umilit, înfrânt. Mi se clatină curajul şi mi se mişcă simţirea. Apropo de acest lucru: este mai mult decât evident că dreptul meu la opinie, dreptul meu la atitudine civică, dreptul meu de a apăra oamenii persecutaţi de sistem nu are nici un fel de legătură cu instituţia la care, întâmplător (a nu se pierde în perisabilitatea cotidiană sensul originar al cuvântului), lucrez, nici nu ar putea să fie altfel. Depun consistente eforturi să nu duc această luptă în timpul orelor de program, este o activitate în afara sarcinilor de serviciu, de expresie cavalerească şi consistenţă medievală şi nu am mandat în acest sens din partea conducerii acestei instituţii cu rol de binefacere, în nici un caz opresivă, indiferent de opţiunile sexuale. Fac aceste precizări din grijă pentru instituţie, pentru a limita orizontul de aşteptare al faunilor caprini, care trimit sesizări pe unde le permite şi lor mintea, la primul ministru, la zeul tăcerii de la Cotroceni, la mine la serviciu, la UE şi la comandamente militarizate. Măi, fetiţe mofturoase, aceasta este o problemă de viaţă şi de moarte pentru Biserică şi pentru poporul meu adormit, nu are nici o legătură cu instituţia la care lucrez şi nici nu cred că vă temeţi că m-ar fi mandatat statul român să fac eu vreun fel de ordine… Aceasta chiar ar putea să existe. De altfel, cum ştie toată lumea, statul nostru are nişte mecanisme total impotente pentru problemele, cu adevărat, importante. Nu putem acţiona într-o simfonie, nici măcar a gemetelor. Nici măcar nu încercaţi să mă stresaţi, tocmai pentru a nu dura operaţiunea prea mult, ca să vă placă şi vouă şi să ne vedem fiecare de treburile lui. Mai precizez o dată: nu este Secretariatul de Stat pentru Culte cauza neliniştilor voastre, cauza este Dumnezeu. Şi omul, a cărui creaţie cred că este. Marius Marian Şolea https://www.cotidianul.ro/de-ce-tentativa-de-asasinat-de-acum-doua-zile-va-fi-ascunsa/”
vineri, 20:26:29, 7 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Nu s.au temut ei de Pantecul desfrânatei, nici vorba de film. In schimb, se pare ca de filmulețe s.au temut.”
joi, 22:29:20, 6 februarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Tot dl Șolea, despre tentativa de asasinat asupra pr. Ciprian Mega, fotografii aici: https://www.facebook.com/share/p/1BCikG8FCx/ Text: Tentativă de asasinat în noaptea imediat următoare zilei proclamării sfinţilor martiri şi mărturisitori Homosexualităţii din Biserica Ortodoxă Română îi place focul, ca în Vechiul Testament, şi, probabil, de foc va avea parte Zilele acestea trebuia să merg la Oradea pentru a înregistra video doi homosexuali a căror conştiinţă umană s-a ridicat deasupra temporarei condiţii animalice, acceptând să facă declaraţii în legătură cu relaţiile pe care le-au avut cu episcopul zonei şi cu alte animale locale din cler. A fost o surpriză, propunerea fiind chiar a lor. Ieri, părintele Ciprian Mega m-a sunat să îmi spună că luptei noastre i s-a alăturat un alt preot, care a lucrat la Biroul de Presă al Patriarhiei Române şi care doreşte să facă aceste înregistrări. Părintele Mega hotărâse să vină la Bucureşti pentru a aduce la Sfântul Sinod probe şi documente despre episcopul zonei. Ieri după amiază, ambii m-au consultat telefonic în legătură cu ce ar trebui mai exact să conţină întrebările şi a rămas să îi aştept în dimineaţa zilei de astăzi în Bucureşti, după care, foarte probabil, mă deplasam cu ei la Oradea. Pe drum, în noaptea care tocmai a trecut, cei doi urmau să se întâlnească, în zona localităţii Ştei, cu doi preoţi care veneau cu alte probe şi documente care conţineau parte din experienţele personale cu ierarhia Bisericii. Doar pronia divină a făcut ca părintele Ciprian Mega să lase maşina parcată pe marginea drumului, într-un refugiu, şi ambii să se urce în maşina cu care veniseră ceilalţi doi preoţi, pentru a merge la o benzinărie/cafenea să stea de vorbă. S-au îndepărtat doar câţiva kilometri, nu mai mult de 20-25 km, căutând o unitate deschisă la acea oră, după miezul nopţii. Exact în acest timp a avut loc explozia, cu distrugerea în totalitate a tuturor geamurilor (element important pentru ca instituţiile statului să nu înceapă să ne spună că a fost doar o incendiere). Maşina, Mazda 5, a fost în totalitate mistuită de flăcări, aşa cum se vede în fotografii. Dacă ar fi plecat cu prima dintre maşini, ar fi murit patru oameni în acest atentat comandat. Erau preoţi venind în disperare la Sfântul (lor) Sinod cu dovezi ale nebuniei unui ierarh. Bărbaţi ai Bisericii, sinodali ai Bisericii lui Hristos, ci nu ai unei clici homosexuale, înţelegeţi că nu se mai poate, scuturaţi acest jug, această povară care ne ţine Biserica în prizonierat, într-o periferie morală a decăderii lumii! Pilonii noştri sunt martirii şi mărturisitorii, nu ascunderea adevărului murdar şi al construirii pe acesta a structurii de conducere! V-am mai scris, deşi cunoaşteţi acest lucru şi, cu siguranţă, îl simţiţi: crucile de pe frunţile voastre sunt vii. Noi, la rândul nostru, ne vom lupta fără frică şi fără nici un fel de renunţare pentru Biserica pe care o ştim din ochiii şi din binecuvântările părinţilor sfinţi şi mărturisitori, din mănăstiri şi din munţi. Nu ne este frică de moarte pentru că forţa noastră de a rosti adevărul a ieşit din cimitirele mănăstirilor. Înţelegeţi că România va trebui cât de curând să aibă o Biserică vie, aşa cum ieri a îndeplinit la nivel formal una dintre aceste condiţii! Probabil unul dintre sfinţii din lista de ieri sau unii dintre cei rămaşi în afara acesteia au făcut ca aceşti mărturisitori de astăzi să nu ardă de vii şi în urma lor să rămână un comunicat perfid al Episopiei Oradiei şi o jerbă de flori adusă de noul şi apocalipticul Sofronie, de la Capra. Fireşte, acolo a venit Poliţia, au venit Pompierii, cred că a fost deschis deja un dosar penal. Nu ştiu încă dacă este pentru tentativă de omor sau doar pentru distrugere. Au ars câteva probe, au ars şi documentele pe care le avea Părintele Ciprian Mega, însă nimic iremediabil, toate erau copii, nimic unicat. Paguba constă doar într-o maşină, şi un laptop. Homosexuali, infiltraţi în Biserică pentru distrugerea ei din interior, singurul tip eficient de distrugere, puteţi continua dacă statul român nu mai există în mod real şi există doar pentru numeroasele voastre parteneriate! Pentru această parte din Biserică nu mai contează homosexualitatea, pentru că nu mai are Legea lui Hristos, ci doar legea lumii, numai pedofilia şi violul rămânând pentru ei o problemă, doar pentru că acestea două sunt încă incriminate de lege. Nu uitaţi că mai există şi focul lui Dumnezeu, mai înaintea celui diavolesc. Foc vreţi, probabil de foc veţi avea parte. Ierarhilor drepţi ai Sfântului Sinod ţin să le mai comunic un singur lucru, preoţii aceştia veneau la Sfântul Sinod pentru a vă arăta adevărul şi pentru a vă cere ajutorul… Marius Marian Şolea V-aţi temut atât de mult de un film https://www.youtube.com/watch?v=_OjVS1CuD0w, de un act artistic… Cu adevărul şi cu realitatea brută cum vă veţi descurca?”
miercuri, 23:18:27, 5 februarie 2025
- ►
la articolul Puneţi scara peste zidurile Palatului Cotroceni!:
“ascultați pe Iurie Roșca cam așa e …: https://youtu.be/6SSotr3csFM”
luni, 20:13:08, 27 ianuarie 2025
- ►
la articolul Combaterea ereziei ecumeniste pe înțelesul tuturor (Pr. Dan Popovici) VIDEO:
“Vrednic duhovnic aveți!Al nostru din păcate,Cuviosul protosinghel Ignatie de la mănăstirea Lainici …a plecat la Domnul anul trecut .Sunt tot mai rari cei care au discernamant și curajul mărturisirii în Adevăr.Dumnezeu sa-i acopere cu mare Milă Lui !Pentru rugaciunea Sfinților Părinților nostri ,Dumnezeu să ne facă parte de Împărăția Sa! ”
duminică, 23:18:16, 26 ianuarie 2025
- ►
la articolul Puneţi scara peste zidurile Palatului Cotroceni!:
“Prof.univ.dr. Adrian Severin: DISCURSUL LAȘITĂȚII ȘI RAȚIUNEA VIOLENȚEI OBIECTIVE “Fără violență! Stați în case! Evitați vărsarea de sânge! Dacă, Doamne ferește, se gândesc unii să recurgă la violență, vor plăti din greu. Nu trebuie riscat! Știm bine cum va reacționa puterea împotriva celor fără de putere.” Iată un discurs auzit în aceste zile, în care mânia populară fierbe. Este discursul rațiunii sau cel al lașității? Avem de a face cu un stat violent, care a declanșat teroarea de stat. Violența nu trebuie să fie numai fizică. Atunci când autoritățile statului au suspendat Constituția și acționează în afara legii, încălcând brutal contractul lor cu cetățenii, negând ordinea publică și aruncând societatea în haos, în disconfortul impredictibilității și la discreția abuzului instituțional, statul a devenit violent. Aseară, în zi de sărbătoare, în piața Arcului de Triumf, trei echipaje de poliție opreau la întâmplare mașinile pentru a controla nu știu ce. Într-o democrație poliția oprește pe cineva numai dacă există indicii că acela a comis o ilegalitate sau dacă se caută un infractor periculos despre care se crede că stă ascuns în mulțime. Controale extinse ca acela la care mă refer sunt acte de teroare săvârșite de un stat în panică. Și după ziua de ieri, uzurpatorii puterii publice au de ce fi în panică. Răspunsul este, însă, stupid și sporește furia populară. Când această furie crește, când neîncrederea în instituții dispare și când speranța unei înțelegeri între statul care refuză orice schimbare și cetățenii tratați de stat ca principalul pericol la adresa securității naționale, se spulberă, a reacționa la violență cu violență ține de legile fizicii, devine un fenomen obiectiv, dincolo de prudență și de calculele oportuniste ale oamenilor. Când se ajunge acolo, curge sânge. A mai curs în trecut și va mai curge în viitor. Acesta este prețul inevitabil al libertății, demnității și, până la urmă, al fericirii. Libertatea, democrația și libertatea, înainte de a fi reguli de guvernare, și mai presus de orice, sunt un mod de a gândi și trăi; un mod care nu se primește automat, ci se cucerește prin luptă și trebuie apărat în fiecare zi. “Dacă pentru a supraviețui trebuie să te târăști, atunci ridică-te și mori!” – spunea perfect unul pe nume Jim Morrison. Într-un stat violent și opresiv, în realitate, târându-te nici măcar nu “supraviețuiești”, ci subviețuiești; ești un mort viu, un cadavru ambulant. În atari condiții moartea este preferabilă vieții; cine nu știe să moară nu merită să trăiască. Sigur că este mai bine fără violență. Dar dacă statul nu încetează violența și teroarea, în final românii vor prefera să moară decât să se târască la picioarele lui. Azi șansa de a evita violența stă nu în îndemnurile la “calm și rațiune” adresate poporului (o rațiune care justifică sclavia și opresiunea este falsă, constituind doar alibiul lașității), ci în avertismentul adresat statului că dacă nu acceptă voința poporului intrarea cu acesta într-o confruntare care pe care, fără luare de prizonieri, este iminentă. Oricât sânge inocent ar vărsa, într-o asemenea confruntare statul va pierde. Asta indiferent cât ar costa poporul și indiferent cât de târziu ar veni înfrângerea opresorilor. Nu subestimați puterea celor fără de putere! Cei fără de putere sunt biruitorii istoriei. ______________________________________ Și al doilea comentariu: PUMNUL ȘI CUVÂNTUL Sunt unii care cred că numai pumnul este violent, iar cuvântul este pașnic. Greșit!!! Cuvântul este o armă care poate fi mai letală decât pumnalul. Tatăl lui Hamlet a fost ucis de “veninul” (cuvântul) care i s-a turnat în ureche, iar nu de pumnal. Violența poate fi nu numai materială, ci și morală. Iar violența morală poate fi mai rea decât violența materială. Asasinatul moral este mai rău decât asasinatul fizic. Azi perpetuatorul violenței împotriva cetățenilor români este chiar statul. Un stat devenit violent care nu oprimă numai cu pumnul guvernării polițienești sau cu mijloacele loviturii de stat, ci și cu cuvântul otrăvit al CCR sau ÎCCJ, folosite ca braț înarmat. Este adevărat că, cel mai frecvent, cuvântul pierde în fața pumnului. Morala pierde în fața sabiei. Dar nimic nu poate sta în fața cuvântului unit cu pumnul, a moralei unite cu sabia. Acum cuvântul este cu noi. Morala este de partea noastră. Și ele se manifestă pașnic. Să nu dea Dumnezeu cel sfânt ca furia noastră, născută din batjocura și violența celor care au confiscat puterea politică și abuzează de ea, să unească morala cu toporul și cuvântul cu pumnul!”
sâmbătă, 08:29:34, 25 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Cum adică ,,noi nu suntem în erezie ca să ne delimităm de ea și nici nu avem vreo părtășie cu ea în Biserică”? BOR a legiferat ecumenismul, deci BOR este oficial o Biserică ecumenistă.O dovedesc documentele sinodale ratificate. Dacă BOR este membră a CMB și a ratificat sinodal documentele ecumeniste ,are oficial statut de Biserică ecumenistă.Ori, în acest caz și membrii ei ecumeniști și cei aflați în comuniune cu ei, se află în erezia adoptată oficial de Biserica ai căror membrii sunt. Într-adevăr, nu sunt în (această) erezie doar cei care se delimitează de ea, adică cei care se îngrădesc de ea, lucru care se realizează prin întreruperea pomenirii episcopilor ecumeniști sau pseudoepiscopilor. Scopul întreruperii pomenirii episcopului ecumenist fiind delimitarea de erezia lui,adică îngrădirea de erezia promovată de acela. Trebuie însă precizat un aspect:atunci când spun că cei aflați în comuniune cu episcopii ecumeniști sunt în erezie sau neîngrădiți de erezie,nu se referă la faptul că aceștia sunt eretici.Mulți am fost atrași/băgați în erezie fără acordul nostru,ci pur și simplu am fost făcuți părtași la ea (la ecumenism) de către episcopii care au aderat la CMB (Consiliul Mondial al Ereziilor) și care au adoptat oficial erezia ecumenismului,în numele/contul Bisericii și a membrilor ei,prin documente sinodale. Dar aceștia,dacă nu sunt de acord cu ecumenismul/erezia în care au fost atrași sau la care au fost făcuți părtași, au datoria de a se delimita de ea sau de a se îngrădi de ea.Deci,dacă nu dorești să fi ecumenist,trebuie să ieși din tabăra lor,din gruparea lor ecumenistă organizată în interiorul Bisericii.Sau cu alte cuvinte,pt. a rămâne ortodox, următor Sfinților Părinți și învățăturilor lor, trebuie să te desparți de ecumeniști, căci nu poți urma ecumeniștilor și Sfinților Părinți în același timp.Ecumeniștii nu urmează Sfinților Părinți și au propria lor învățătură,o învățătură eretică. Dacă un credincios ortodox/preot ortodox pomenește un episcop ecumenist,asta înseamnă că îi acordă acestuia autoritatea și cinstea cuvenită unui episcop ortodox, care drept învață cuvântul adevărului și care,chipurile,ar fi ,,următor Sfinților Părinți”…Dacă îl lasă conștiința să facă un astfel de gest,e liber s-o facă,el știe… Fiecare să facă după conștiința lui… Dar totuși,să nu uităm că o învățătură străină de cea a Bisericii,adică o erezie, prezentă în Biserică,este o sursă de schismă și dezbinare în Biserică, iar cei care nu se delimitează/îngrădesc de ea, petrec în tabăra schismaticilor/dezbinătorilor,în cazul de față ecumeniștii… Ecumenist care, nu poate fi și ortodox în același timp, căci ecumenistul prin mărturisirea lui de credință eretică, nu este drept-slăvitor sau drept-cinstitor…”
vineri, 23:42:37, 24 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“https://gerhardus.ro/seara-de-rugaciune-ecumenica-in-spiritul-fraternitatii-la-timisoara/ https://gerhardus.ro/rugaciunea-ecumenica-a-tinerilor-sa-fim-una-in-iubirea-cu-care-il-slujim-pe-dumnezeu/ https://gerhardus.ro/a-inceput-octava-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-in-dieceza-de-timisoara/ https://gerhardus.ro/octava-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-2025-in-arhidiaconatul-banatul-montan/ https://predaniapatristica.ro/sfantul-mitropolit-filaret-voznesenski-indurerata-epistola-catre-episcopii-din-intreaga-lume-1969/”
vineri, 12:34:18, 24 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Vă felicit pentru demersul despre care ați făcut vorbire, altfel nu aș fi aflat că respectiva listă este secretă. Din acest considerent apreciez acțiunea dvs. ca fiind un succes. Deci lista respectivilor este ținută la întuneric, nu se poate aduce la lumină. Acest lucru denotă că respectiva componență e pernicioasă Credinței Ortodoxe și Bisericii noastre. Dvs. și alții asemenea dvs. au (am) făcut ceea ce au permis puterile omenești (nu în sensul de putere lumească). Dumnezeu va face restul. Am această încredințare că în curând El va „curăța aria”. Fie voia Sa!”
vineri, 02:03:26, 24 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Da, e una dintre cele mai corecte soluții pe care le-am găsit, dar și dintre cele mai greu/imposibil de implementat. Puterea lor asupra Bisericii stă în controlul numirilor, inclusiv în anumite parohii, nemaivorbind de scaune episcopale. Nimeni, niciodată, nu va ceda de la sine la un asemenea control, sigur nu pe calea inițiativei cetățenești. Dar o inițiativă cetățenească de schimbare a Statutului Bor ar putea fi o platformă deosebit de utilă pentru discutarea așezată despre aceste probleme. Eu am încercat anii trecuți o altă cale, prin apelarea la membrii Adunării Naționale Bisericești. Doar că Patriarhia a secretizat lista lor nominală, deși sunt remunerați din fonduri publice, iar Tribunalul București mi-a respins cererea cu o motivare atât de jenantă că nici nu mi-a mai venit a scrie despre asta. Cert e că noi nici să știm numele mirenilor din Adunarea Națională Bisericească nu avem voie, darămite să mai punem episcopi, mitropoliți și patriarhi. În acel context al procesului cu Patriarhia mi-am pus problema că e necesară modificarea Statutului BOR astfel încât să fie publică lista persoanelor din forurile BOR și să fie reglementată incompatibilitatea clerului cu apartenența la masonerie sau servicii secrete, cam cum avem în legile justiției. Pe de altă parte, justiția este integral colmatată de masoni și securiști, indiferent de incompatibilitățile prevăzute în lege. Dar, dacă am fi avut stat de drept, probabil că aceasta era soluția cea mai potrivită.”
joi, 19:57:24, 23 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Protecția lui Onilă și a altora asemenea lui din cuprinsul BOR a fost și este ordonată de la București. A crede altfel nu are nici o legătură cu realitatea. Pentru că lamentările în sine nu rezolvă această problemă CAPITALĂ – din care decurg toate celelalte pierzătoare de SUFLETE – pentru a ieși din impasibilitatea generală indusă nouă, credincioșilor ortodocși de practicații și protectorii metehnelor lui Onilă, ar fi necesar să se strângă semnături pentru o inițiativă legislativă cetățenească în vedere schimbării legii de organizare și funcționare (sau cum se numește ea, nu intru în tipicării denominative acum și aici) a BOR astfel încât alegerea (și demiterea după caz) ocupanților de funcții adminitrative bisericești, precum patriarh, mitropolit, episcop, să se facă de către TEMELIA BISERICII ORTODOXE – adică preoți, monahi, credincioși ortodocși. Altfel nu se va schimba nimic din mizeriile inimaginabile care se întâmplă actualmente în BOR.”
joi, 06:49:06, 23 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Cam prea adevarat graiti din pacate zic, ca nu mai suntem demult increzatori in fericire!”
miercuri, 17:54:58, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Da, asta e problema, că sunt corbi și după rang și după patimă și că sistemul îi și apără așa cum sunt ei, partea asta de pe urmă fiind cea importantă. Ce zic este că instrumentarea patimilor ierarhilor de către securiști și masoni este mai periculoasă decât patima în sine, indiferent de modul dezgustător de manifestare. Eu unul am de ceva ani temerea aceasta că o să-l regretăm amarnic pe Patriarhul Daniel, cu toate ale lui, când va urca în tron ÎPS Teofan, care n-o fi pederast, dar e altă specie de securist pur-sânge, una care știe să speculeze și ce e bun și ce e rău. Faptul că l-a protejat pe Onilă și că încă o face e doar o palidă dovadă a ceea ce zic.”
miercuri, 15:47:06, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Eu nu cred că este efectiv vorba despre un veritabil apel spre intervenție într-un caz scandalos, ci îmi pare mai degrabă „un strigăt către”, o așteptare a reacției acelora. Problema mare mi se pare a fi că se ignoră că nu e vb de o chestiune de neputință omenească și de păcat personal, ci de un instrument de capturare a instituției religioase prin urcarea direcționată pe tronurile episcopale (și nu numai) a unor persoane compromise, dar împreună înlănțuite și loiale patimii lor. Politica aceasta de infiltrare a fost începută de comuniști (deși scandaluri grave au existat și înainte) și preluată de regimul postdecembrist. Atât securitatea cât și masoneria țin cu dinții de asseturile lor din Biserică iar apelul exclusiv la conștiința celor câțiva ierarhi nepederaști, dar ignorând sistemul care i-a produs și dinamica de putere existentă, înseamnă pură naivitate. În acest caz, nici episcopi/mitropoliți și nici clerici de rând nu vor mișca în front. Acum câteva luni, dl Vasilică Militaru mi-a trimis acest link unde arată că patriarhul însuși a fost/este pederast. Între timp, verificând, atest și eu că așa este și că nu a fost vorba doar despre o orientare sexuală ci despre atitudine pederastă manifestată deschis, folosindu-se de autoritatea sa de mitropolit. Dincolo de acest fapt sigur, despre părintele patriarh circulă și povești din tinerețea sa care sunt pur și simplu îngrozitoare, de cu totul alt nivel decât sodomia, și pe care le consider manevră securistă, în sensul de a exagera într-atât zvonurile/bârfa încât să decredibilizeze și ceea ce se știe sigur. În tot acest context, scrisoarea dlui Șolea nu are cum fi doar un apel către ierarhi neatinși de sepsis, fie că e erezia ecumenismului, fie că e molima sodomiei. Scrisoarea aduce în prim plan un alt aspect, anume că ceea ce ieri se șoptea pe la colțuri, astăzi se desfășoară la vedere și cu obrăznicie de persecutor. Dacă acel Onilă a rămas episcop deși e violator pedofil condamnat la 8 ani închisoare, apoi de ce s-ar rușina homosexualul Sofronie de relația sa „de iubire”. Ceea ce e nou acum este agresivitatea, este prăduiala și asumarea imaginii de prăduitori, vorba pușcăriașilor. Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi vrednici de milă și de tot plânsul. Din acest iad cred că doar conștiința preoțească curată ne mai poate scoate, ierarhi și credincioși, deopotrivă păcătoși. Noi mirenii nici autoritatea de stat nu mai știm s-o reașezăm în matcă, darămite să rezolvăm aporii bisericești. E greu de privit către întreg acest ansamblu de prăbușiri, dar nu cred că ne putem mâintui prefăcându-ne că răul nu există ori că nu s-a extins atât.”
miercuri, 14:36:01, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Părinte, țin să vă contrazic în parte. Și, cu această ocazie, scriu și eu ceva pe acest subiect. Problema nu este părtășia lă păcatele ierarhiei, ci împiedicarea lor. Pe cei mai mulți dintre noi nu ne afectează direct pentru că nu suntem implicați în aceste păcate. Doar că astfel de persoane produc pagubă și ar trebui înlăturate. Chiar și întreruperea pomenirii este un gest de a sancționa persoana episcopului, nu greșeala lui dogmatică, după cum se poate deduce din canoanele 13 și 15 I-II, despre care am scris un articol. Da, motivul este erezia nouă, dar ținta este episcopul. Altfel spus, nu ne delimităm de erezie, ci de eretic pentru că noi nu suntem în erezie ca să ne delimităm de ea și nici nu avem vreo părtășie cu ea în Biserică. Totuși reacția ar trebui să urmărească îndreptarea comportamentului smintitor și păgubos al episcopului. Un alt aspect ar fi că pentru păcatele trupești ale ierarhilor nu poate fi oprită pomenirea și ar fi nepotrivit ca părinții din Oradea să acționeze duplicitar, mai exact pr. Ciprian Mega. Adică oprirea pomenirii nu atinge și nu mustră devierile morale. În fine, întreruperea pomenirii nu este o atitudine care să includă totul. Poate unii vor să combată decăderea morală. Au tot dreptul să o facă prin înfierare publică, doar să producă efectul dorit, nu mai multă sminteală. Din nefericire, unii nepomenitori au ajuns să-l acuze pe pr. Ciprian pt filmul 21 de rubini că nu are dreptul să critice mizeriile din Biserică pt că nu sunt motive de oprire a pomenirii, de parcă aceasta ar fi singura reacție îndreptățită. Peste toate, în ce mă privește personal, pr. Ciprian are războiul lui și mijloacele lui, care nu sunt și ale mele. Trebuie făcut ordine și în palierele morale ale Bisericii și ar fi bine dacă poate contribui corect la asta, dar nu ține de mine să mă implic aici pt că nu am pârghiile necesare. Vlad a considerat de cuviință să aducă în discuție acest subiect. Și eu sunt de acord că trebuie acționat pentru curățarea decăderii mari din Biserică, doar că eu nu am întrerprins nimic în acest sens pentru că nu am puterea și informații documentate. În ce privește atitudinea pr. Ciprian față de Sinodul din Creta și ecumenism, este clar împotrivă. Se deduce că mai mult la un nivel politic din declarațiile sale publice. Și eu cred că ar trebui să fie mai clară poziționarea sa dogmatică, dar nu-i pot impune sau imputa asta mai mult decât ca o doleanță, nu ca o acuză. ”
miercuri, 10:49:12, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Curemurator articol, cinste cui l-a scris, cinste celor care l-au publicat si binecuvintati fie de Domnul alaturi de cel care ni l-a adus noua spre citire!Adevarul nu pare a fi decit unul si sa de Domnul Dumnezeu sa ma insel in ratiunea mea,….si mai marii la care se apeleaza sa aibe vreo reactie ma tem ca nu pot pt ca si ei sunt asa! Si ei tac pentru ca au si ei „muste pe caciula”, de aceea pare ca li se cere prea mult sa reactioneze sau sa condamne pentru ca si ei poate au fost vinovati si parca au uitat ca Domnul mai si IARTA…si sa nu fie poate, dar altfel cum sa taci asa cum au tacut si mintit pt miniciuno-sinod sau sa mai gasim explicatii pentru cum lasa sa balteasca mizeria asta in Biserica noastra cea Preasfinta?Iar tot acest popor are si un proverb cum sunt prea multe altele care spune cum ca „corbii intre ei nu-si scot unul la altul ochii”! ”
miercuri, 03:42:43, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Interesantă scrisoare alcătuită de dl.Marius Șolea, însă am o nedumerire,printre altele… La un mom. dat dânsul face apel la ,,mitropoliții din interiorul granițelor țării”, dar nu și din interiorul granițelor ortodoxiei (probabil pt. că acolo nu mai există), deoarece aceștia sunt cu toții ecumeniști.Iar dacă sunt ecumeniști și au legiferat ei înșiși ecumenismul în Biserică,în 2016,atunci ce pretenții poți avea de la dânșii?!? Căci însuși ecumenismul legiferat de aceștia promovează astfel de elemente sau cu alte cuvinte chiar dânșii,prin intermediul ecumenismului, sunt cei care promovează astfel de elemente. Oare nu ecumenismul adoptat de ei promovează clerici homosexuali și clericalese lesbiene? Cum dar atunci să pretinzi unor astfel de mitropoliți să reacționeze? Păi nu ei au legiferat astfel de deviații care sunt cuprinse la pachet cu altele și altele (legiune), în ,,generosul” ecumenism,tolerant cu toți și cu toate? Dl. Marius Șolea mai face apel și la credincioși să-și apere Biserica…Foarte bine… Doar că a uitat să specifice că,credincioșii trebuie să-și apere Biserica de toți ecumeniștii din ea,inclusiv de ,,mitropoliții din interiorul granițelor” ecumeniste,care prin legiferarea și promovarea ecumenismului,tocmai ei sunt promotorii unor astfel de realități în Biserică. Dacă dl.Marius Șolea și alții ca dânsul, s-ar îngrădi de ecumeniștii din Biserică care autorizează astfel de practici, conform doctrinei lor ecumeniste, atunci ar fi îndreptățit să ceară și dânsul credincioșilor de la parohia cu pricina, din articol, să ia atitudine, să-și apere biserica și pe preotul de acolo.Dar aşa… Din păcate astea sunt consecințele acceptării hidrei ecumeniste în Biserică,de către toți care nu se delimitează/îngrădesc de ea… ”
miercuri, 01:19:17, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Bine ar fi fost, da. Și încă, nu (doar) despre sodomie e vorba, ci despre pornirea de prădător asupra celor mai mici și mai slabi pe care această patimă o înrădăcinează în suflete. Ierarhii nu doar că au ascuns prevalența patimii în rândul lor, dar s-au lăsat transformați de aceasta, lucru care i-a supus cu totul securiștilor și masonilor. În fine. Convingerea mea este că doar clericii pot dezlega și vindeca această boală gravă astfel încât să nu se piardă sufletele ierarhilor sau ale credincioșilor.”
miercuri, 00:30:54, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Pr. Ciprian Mega: https://www.facebook.com/share/p/18DYjviYHv/ În aeroport fiind, m-am străduit să citesc comunicatul de 10 pagini, pe care l-a remis episcopul Oradiei către presă, încercând să justifice sancționarea mea. Am încercat să privesc obiectiv lucrurile, abordând textul cu toată smerenia de care sunt în stare. N-am găsit nimic real în acuzațiile sale. Aș fi vrut, ca să-mi pot justifica, lăuntric, interdicția de a sluji 30 de zile. Sunt un om păcătos, dar sunt preot de vocație, iar Liturghia este stâlpul de care mă sprijin permanent. Am slujit zilnic, în ultima vreme, dintr-o nevoie apăsătoare de a fi într-o realitate care deslușește înțelesurile suprimate aici. Realitatea Împărăției. De câteva zile, mă simt orfan. Pedeapsă mai mare nu puteam primi. Și, oricât de nedreaptă ar fi pentru acest context, la un moment dat, găsesc, în inima mea, și îndreptățirea. N-am făcut nimic vrednic pentru această bucurie, la care sunt nevoit să cedez, pentru un timp. Sunt convins că episcopul nu înțelege. Nu ar avea de unde. Dumnealui are duminici în care nu participă la Liturghie. Nu fabulațiile din comunicat m-au deranjat, ci ura înfricoșătoare cu care se exprimă la adresa mea. Nu mai are nevoie de logică, a renunțat la orice tonalitate instituțională, nu-i pasă că minciunile sunt evidente, că abuzul a escaladat cumplit. Pare o sinucidere. O sinucidere din dragoste. Episcopul este îndrăgostit. Îmi amintesc cum, în toamna anului 2020, a venit în cortul unde slujeam provizoriu, în timpul construirii bisericii. Venise pentru a mă ruga să nu mai vorbesc public despre tinerii abuzați la mănăstirea Izbuc. Vorbeam pe baza evidențelor, altfel nimic nu l-ar fi urnit din palatul său episcopal, încât să ajungă în cortul mărturiei. Am stabilit, atunci, un termen de trei luni, în care eu să tac, iar el să alunge abuzatorul. L-a izolat o vreme, apoi lucrurile s-au reașezat pe același drum. Unul dintre consilierii noștri parohiali a fost aproape, încât a auzit toată discuția și este martorul acesteia. Îmi spunea cu lacrimi în ochi: “Părinte, eu sunt un copil dintr-o familie monoparentală. Mama mea m-a avut la o vârstă înaintată. Rugați-vă pentru mama mea, Maria!” Mi s-a făcut milă. O milă de neînțeles, deși realizam șantajul emoțional. Mi-am dat seama că suferința sa psihică este adâncă. Am realizat și că un asemenea om, dacă e încolțit, ucide fără remușcări. Din acel moment, am pomenit-o pe mama dumnealui la fiecare Liturghie. Am înțeles că, printre acuzele care mi se aduc, se numără faptul că nu am tras clopotele bisericii, din oră-n oră, în cele trei zile după mutarea mamei sale la cele veșnice. Eu nu pot face asemenea chestiuni ridicole. Mi-ar fi rușine să mai ies, apoi, în lume. Dar am pomenit-o pe roaba lui Dumnezeu, Maria, zi de zi, la Proscomidie, la Parastas. Zilnic facem Parastas, zilnic o pomenim, atât eu, cât și cei trei frați de slujire. O pomenim și aș vrea să aibă cuvânt de îndreptățire înaintea lui Dumnezeu pentru povara grea pe care a lăsat-o Bisericii. Nu episcopul a oprit un preot de la slujire, ci amantul acestuia. În această frază, am surprins realitatea tristă a Bisericii lui Hristos din Oradea. În Episcopia Oradiei, Irodiada este bărbat.”
miercuri, 00:30:28, 22 ianuarie 2025
- ►
la articolul Marius Marian Şolea: Scrisoare deschisă către parohia Sfântul Spiridon din Oradea şi neamul meu:
“Puteau preoții din Episcopia Oradiei să se îngrădească canonic de acest dușman al Bisericii și al vieții morale pentru erezia ecumenismului, pe care nu a abandonat-o după mustrarea sinodală. În felul acesta, rezolvau și îngrădirea de păcatul sodomiei de care se fac părtași, prin tăcere și neimplicare, clericii episcopiei. Un exemplu, în acest sens, este atitudinea pr. Cosmin Tripon!”
marți, 17:35:55, 21 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“Din pacate despre Patriarhul Atenagora https://www.aparatorul.md/ch-maneas-marele-maestru-al-marii-loji-a-greciei-patriarhul-athenagoras-a-fost-mason/?fsp_sid=47616”
duminică, 06:36:43, 19 ianuarie 2025
- ►
la articolul Puneţi scara peste zidurile Palatului Cotroceni!:
“A se vedea și părerea părintelui Savatie Baștovoi: Creștinismul se termină acolo unde apare dorința de a-l pedepsi pe celălalt. Fie că îi dorim moartea, pușcăria, boala sau vreo amendă, trebuie să știm că nu mai sîntem aproapele, ci dușmanul celuilalt. Toate campaniile prin care oamenii sînt asmuțiți să ceară pedespe, „dreptate”, au avut ca efect o societate decreștinată. Astăzi nu mai trăim într-o lume a milei și nejudecării adusă de Hristos, ci în mijlocul unei gloate care strigă: „Răstignește-l, răstignește-l!”Dacă Hristos i-a iertat și S-a rugat pentru cei care îi băteau cuiele în mîini, oare cine sîntem noi ca să cerem pedeapsa oamenilor de pe internet pe care nici măcar nu îi cunoaștem?Dumnezeu este judecătorul, iar nejudecarea și neosîndirea este semnul tare al credinței într-o răsplată viitoare și o pecete a smereniei cu care noi înșine ne așteptăm judecata pentru faptele noastre rele, știute și neștiute.Iertați și vi se va ierta. Inima grabnic iertătoare este singura mărturisire nemincinoasă a creștinului ortodox. Restul sînt învățături purtate din gură în gură. Aparent contrară convingerilor mele, părerea părintelui Savatie nu cumpănește asupra îndatoririlor politice ale celor aflați în fruntea țării și a nevoii de a fi drept. Părintele nu se referă la modelele sfinților conducători care, la prima vedere, au făcut mari vărsări de sânge, după cum au făcut mari amenajări edilitare, au codificat legi, au lăsat sfinte învățături. Ceea ce i-a sfințit a fost inima milostivă, dar care nu poate fi judecată exclusiv după criteriul pedepselor aplicate, în sensul de a privi orice pedepsire ca necreștinească. Aceasta cu atât mai mult cu cât pedepsirile cu drept de viață și de moarte în trecut îl aveau nu doar domnitorii, ci și boierii/nobilimea. E drept că la nivelul nostru, de jos, este necreștinește să căutăm a cere pedepsiri atât de aspre, mai ales de tipul celor care depășesc răspunderea personală imediată și se îndreaptă asupra copiilor și rudelor celor direct implicați în trădare. Dar convingerea mea este că a milita pentru nepedepsirea generală a răufăcătorilor și a transforma milostivirea într-o atitudine de linie, care operează automat indiferent de împrejurările personale sau materiale, este necreștinește și o formă de amăgire. Scriu asta având în minte zicala care spune că setea de dreptate care nu mă sfințește, mă va duce la pierderea sufletului prin ucideri și prin inevitabila nedreptățire a altora.”
vineri, 13:17:12, 17 ianuarie 2025
- ►
la articolul Decizie finală de achitare a Pr. Anastasie Gotsopoulos pentru acuzația că a slujit în pandemie Sfânta Liturghie:
“Poate aude și Essex-ul așa ceva, legat de sfânta liturghie și o zi fără ea. Că cei de acolo spuneau că nu-i nimic, că harul poate poposi și în alte moduri, nu-i așa? Liturghia era socotită ca oricare alt lucru ..”
miercuri, 07:31:21, 15 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“Păi și nu se găsește niciunul in lăcașurile ortodoxe unde merge bartolomeu să îl mustre pe față spunându-i că biserica catolică nu este soră cu noi și că ceea ce predică este o greșeală?! nu se găsesc niște arhierei să-l pună la colț pe bartolomeu?”
sâmbătă, 17:51:05, 11 ianuarie 2025
- ►
la articolul Stat emaciat şi regim politic comprador:
“Sunt două abordări diferite care pot coexista: prima este competiţia pentru audienţă politică şi pentru un public de calitate (audienţă atât intelectuală cât şi participativă) iar a doua este una a deschizătorului de orizonturi, una care forţează noi subiecte de conversaţie, noi perspective, una care înlătură tabuuri. Eu unul resimt lipsuri în societate mai ales cu privire la a doua. Pe de altă parte, în cazul meu, preocuparea pentru subiecte politice este secundară preocupării pentru apărarea dreptei credinţe (atât cât o pot eu duce). Eu rămân la convingerea că dacă Biserica s-ar vindeca de ecumenism, s-ar elibera de securişti (şi masoni) şi şi-ar asuma îndatorirea de călăuzire morală a poporului, ne-am scutura de relele zilei cum se scutura calul năzdrăvan care a mâncat jăratec. Stiu că Mihai Serban a fost apropiat de PPR al dlui Lasca, nu cunosc dacă acum mai activează politic. Principalul impediment al acţiunii politice din celor neliniaţi este barajul notorietăţii publice. Nu lipsa mijloacelor de difuzare este problema, ci lipsa mijloacelor de validare publică şi de sincronizare: freedom of speech is not freedom of reach. Tabăra naţionalistă are nevoie atât de freedom of reach cât şi de capacitatea de a-şi creea propriile ierarhii. E greu. ”
miercuri, 11:31:24, 8 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“Tocmai când am scris despre intențiile Patriarhului Bartolomeu, în aceeași zi acesta a venit cu noi declarații în aceeași linie. Prezent la parohia rusofonă din Constantinopol (metoc vatopedin), a ținut un cuvânt la sfârșitul slujbei la care a participat. După ce a îndemnat la rugăciuni pt pace în zonele aflate în război, a menționat și lucrarea spre unitate împreună cu catolicii, fiind prezent și „episcopul” papistaș acolo, Massimiliano Palinuro: „Mergem împreună cu Biserica Romano-Catolică soră, lucrăm împreună, ne rugăm împreună ca să vină cât mai repede cu putință ziua cea mare și strălucită a unirii tuturor. Cunoașteți că Biserica noastră Ortodoxă se roagă la fiecare slujbă pentru pacea a toată lumea, pentru bună-starea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor. Dorim ca această rugăciune a Bisericii noastre să devină repede realitate spre slava lui Dumnezeu”. Inducerea în eroare este evidentă pentru cei cunoscători. „Sfintele lui Dumnezeu Biserici”, pentru a căror bună-stare ne rugăm la fiecare ectenie mare nu sunt decât cele Orrodoxe Locale. Această expresie nu are în vedere pe erericii care-și arogă denumirea de Biserică fără să fie în mod real. Cât despre „unirea tuturor”, această sintagmă se referă la toți oamenii, nu la Biserici. În greacă e vorba de masculin, așadar nu poate fi vorba de Biserici (care sunt la feminin). Unirea pentru care ne rugăm nu va fi realizată într-o zi măreață, ci se petrece mereu când oamenii sunt în înțelegere și în măsura în care au pace între ei. Deci Patriarhul face și induce confuzii rău-voitoare. Pe lângă sârguința Patr. Bartolomeu de a promova evenimentele ce vor urma acest an, e de notat și faptul că rușii au primit la slujba lor de Nașterea Domnului pe clericul eretic romano-catolic. ”
miercuri, 00:14:15, 8 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“Reiau răspunsul: Negocieri. Nu a slujit împreună cu el. Din câte cunosc eu, e bine și mare lucru că a mers, deși nu cred că a obținut mare lucru. Eu sunt pe altă linie, nu pe negocieri de factură oarecum politică, dar obțin și mai puțin, cel puțin deocamdată, adică nici măcar de dialog cu iersrhia nu am parte.”
marți, 18:15:29, 7 ianuarie 2025
- ►
la articolul Demersuri ale Patriarhului Ecumenic în 2025 pentru unirea cu catolicii:
“Ce parere aveți despre vizita părintelui Ciprian Mega la Constantinopol la invitația ereziarhului Bartolomeu? * am postat si pe Telegram intrebarea”
marți, 14:55:45, 7 ianuarie 2025
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“Calin Georgescu Presedinte ”
luni, 22:15:04, 6 ianuarie 2025
- ►
la articolul Stat emaciat şi regim politic comprador:
“La mulți ani! Interesant și mai degrabă complementare aceste analize. Am citit și varianta lui Mihai Șerban, autor extrem de complex pe care îl urmăresc de ceva timp, care pare o abordare cel puțin pe două nivele de comunicare. În textele sale, în general, Mihai Șerban era extrem de incisiv, dar în ultima vreme pare că se adaptează la situație și construiește în mod pedagogic. Sigur, există o grilă de lectură și pentru cei care înțeleg dominația. Cel puțin asta văd eu. Legat de analiza ta, chiar dacă are valoare adăugată și sunt în mare parte convins de aceasta, o găsesc prea orientată pe interpretarea textului din care se inspiră și tind să cred că se încheie prea dramatic pentru a deschide unghuri de analiză politică, așa cum o face M. Șerban. O singură critică aș avea și este valabilă și pentru Mihai Șerban: de ce oamenii ca voi rămân izolați, de ce nu formați o forță reală? De ce avem parte numai de mediocritate în zona patriotică oficială? Eu mă simt nereprezentat de oameni precum G. Simion sau Dna Sosoacă, e sub demnitatea mea și nu pot să cred că doar asta merită patrioții… Dacă nu cumva totul e reglat să ne pierdem interesul. ”
duminică, 21:38:20, 5 ianuarie 2025
- ►
la articolul Problema „Nepal, Nepal!” are doar soluţii dureroase:
“Este o firma in Bucuresti care intermediaza locuri de munca pt nepalezi incheind zilnic zeci de contracte de munca ….zilnic!!! ”
vineri, 21:06:26, 3 ianuarie 2025
- ►
la articolul Problema „Nepal, Nepal!” are doar soluţii dureroase:
“O necesară punere în context european: https://t.me/casusbelli2021/12606 Magrebienii se filmează înjurând Italia și poliția în noaptea de revelion, în fața Domului din Milano, unde tradițional, italienii se adunau în noaptea dintre ani.”
vineri, 14:36:19, 3 ianuarie 2025
- ►
la articolul Problema „Nepal, Nepal!” are doar soluţii dureroase:
“https://t.me/casusbelli2021/12586 Similar, la un concert în centrul orașului Cluj-Napoca-Mumbai.”
miercuri, 22:11:38, 1 ianuarie 2025
- ►
la articolul An Nou cu binecuvântări!:
“Binecuvintati de Domnul sa fiti toti cei de aici, dar mai ales dvs care postati aici articole de calitate si vorbe de duh folositoare sufletului, sigur nu ne va parasi macar Domnul si poate va ingadui sa se puna treptat si in neamul nostru lucrurile in matca lor asa cum se si cuvine si asa sa ne ajute Dumnezeu! La multi ani!”
miercuri, 00:23:55, 1 ianuarie 2025
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Dosar penal pentru Cătălin Berenghi După Marian Motocu a venit rândul unui alt naţionalist contondent dar (re)cunoscut pentru atitudinea sa combativă. Poliţia Română se lansează fără niciun fel de ruşine sau reţinere în acte flagrante de poliţie politică. Este limpede că există o listă de nume puse la index şi care sunt urmărite îndeaproape în scopul persecuţiilor demonstrative, cu obiectivul străveziu de a timora şi intimida întreaga mişcare naţionalistă. Detalii: Hotnews jubilează la anunţul Poliţiei Române despre deschiderea unui dosar penal lui Cătălin Berenghi pentru ultraj judiciar. Sesizarea din oficiu a fost provocată de următorul mesaj postat pe Facebook: „GATA CU TRĂDARILE SI TRĂDĂTORII POPORULUI ROMÂN! NU PE BANII ŞI VIAŢA NOASTRĂ! ATENŢIE, JUDECĂTOR CRISTINA ARDELEANU!” Aşadar, mesajul a fost publicat pe Facebook, nu a fost adresat direct judecătorului (în sala de judecată). Infracţiunea de ultraj judiciar are următoarea incriminare, potrivit art. 279 Cod penal: „Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.” Presupunând că Poliţia Română a interpretat mesajul anterior ca fiind o faptă penală care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Ameninţare, aceasta trebuie corelată cu dispoziţiile art.206 Codul penal: (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Să observăm că un mesaj postat pe Facebook, apărat de dreptul la liberă exprimare, este interpretat de Poliţia Română ca fiind o infracţiune (de ameninţare) înainte de a exista certitudinea că victima a luat cunoştinţă de conţinutul mesajului şi înainte de formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Este de notat şi faptul că lipseşte exprimarea directă (sau indirectă) a laturii obiective a infracţiunii de ameninţare. Mai clar, lipseşte ameninţare efectivă cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare. De unde o fi dedus poliţia că e vorba despre o infracţiune, nu poate nimeni spune. Poliţia se sesizează din oficiu în raport de atitudinea „prea îndrăzneaţă”, dar legală(!) a lui Cătălin Berenghi, exprimată pe pagina sa de Facebook, pe care o califică drept „ultraj judiciar”, ceea ce e efectiv de noaptea minţii! Tipul acesta de atitudine abuzivă, de haiducie judiciară a organelor de cercetare penală, trebuie denunţată şi pedepsită exemplar. Urmează probabil aducerea lui Cătălin Berenghi la audieri cu mandat de aducere, pus în executare de jandarmerie sau chiar de „mascaţi”. Până atunci, să consemnăm desfăşurarea entuziastă a campaniei „băgăm spaima în români!”. https://hotnews.ro/dosar-penal-deschis-de-politie-dupa-ce-un-barbat-a-amenintat-judecatoarea-curtii-de-apel-bucuresti-care-judeca-contestatia-lui-calin-georgescu-impotriva-anularii-alegerilor-1871167”
luni, 15:59:25, 30 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“UPDATE: Marian Motocu sub control judiciar Aşa cum am anticipat dimineaţă, faţă de Marian Motocu a fost luată măsura controlului judiciar, păstrându-se interdicţia de a posta mesaje pe internet precum cele care au condus la punerea în mişcare a acţiunii penale. Este de aşteptat ca măsura controlului judiciar să fie menţinută pe o perioadă îndelungată (maximul legal este de 5 ani), astfel încât intervenţiile publice ale lui Marian Motocu să fie eliminate cu totul. Măsura controlului judiciar poate fi la fel de împovărătoare ca arestul la domiciliu şi, în opinia mea, reprezintă în continuare un instrument de persecutare politică a unui disident al regimului actual. Organele de poliţie pot pune în executare măsura controlului judiciar în grade variate de intruziune, scopul acesteia fiind să descurajeze pe inculpat de la orice act nealiniat modelului de cetăţean complet supus şi spăşit faţă de autoritatea publică. Rămâne de văzut în ce măsură va rezista dl Marian Motocu exigenţelor unei măsuri preventive deja instrumentată excesiv şi cu rea-credinţă, aşa cum a fost intervenţia cu mascaţi la prima oră a dimineţii (act procesual specific infracţiunilor violente şi infractorilor cu grad mare de periculozitate) în urma căreia acesta a şi fost arestat. Problema începutului persecutării abuzive a naţionaliştilor, prin băgarea acestora la închisoare, rămâne la fel de acută şi impune măsuri de retorsiune din partea noastră. Este discutabil însă dacă avem capacitatea de a reacţiona îndreptăţit faţă de abuzul autorităţii de stat.”
luni, 14:33:13, 30 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Marian Motocu a obţinut la Tribunalul Dolj o preschimbare de termen în dosarul în care solicită înlăturarea măsurii arestării la domiciliu. Termenul de judecată acordat iniţial, din 10.01.2025 cu puţine zile înainte de expirarea măsurii şi probabil imediat înainte de propunerea de prelungire ce va fi formulată de parchet, a fost preschimbat pentru astăzi, 30.12.2024, ora 09:00. Este rezonabil să ne aşteptăm la o preschimbare a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar şi cu menţinerea interdicţiei de a publica pe internet mesaje de tipul celor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. Am în vedere mesaje care expun influenţa puterii evreieşti asupra societăţii româneşti în ansamblu, asupra elitelor şi instituţiilor noastre, precum şi impactul disproporţionat pe care lobby-ul evreiesc îl are asupra intereselor legitime ale curentului naţionalist român. Cazul Marian Motocu trebuie să se menţină în atenţia noastră întrucât vorbim despre primul deţinut politic persecutat prin întemniţare exclusiv pentru un tip de delict de opinie ce a fost incriminat în mod ilegitim, împotriva intereselor legitime ale naţionaliştilor români. http://portal.just.ro/63/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000671780&id_inst=63”
luni, 09:11:14, 30 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Și col(r) Florin Șinca face un apel către bărbații români, cu stagiu militar sau fără, pentru demonstrații în stradă. Domnia sa se alătură unui număr din ce mai mare de români care înțeleg că suntem duși cu preșul, indiferent de informațiile care parvin pe surse. Lovitura de stat din 6 decembrie este normalizată mediatic și instituțional. Parlamentul „nou” a validat un Guvern ilegitim și împiedică reintrarea în granițele aparente ale constituționalității prin inițierea interimatului prezidențial. Este de reținut acest aspect întrucât nu au trecut decât puține ore din momentul în care parlamentarii au jurat pentru respectarea Constituției și până la negarea manifestă a dispozițiilor sale. Mă rog, sunt și unii care au prestat jurământ neconform, dar asta este o altă discuție. Important este că Parlamentul „nou” a abdicat de la îndatorirea sa de căpătâi chiar din primul moment al constituirii sale. Apoi, sub pretextul completării cadrului legislativ și al alocărilor bugetare aferente Guvernul vehiculează incert diferite date pentru noi alegeri. Dar, pentru clarificare, încă nu știm nimic sigur, deși acuș se împlinește luna. Despre pedepsirea puciștilor încă nu se discută deși, călcând pe Constituție, puciștii denunță inclusiv beneficiul neretroactivității legii penale, principiul legii penale mai favorabile, precum și interzicerea pedepsei cu moartea. Procedând astfel, ei aleg să se înscrie într-o tradiție istorică al cărei final refuză să îl accepte. Logica juridică și funcțională a statului român nu poate digera sau conviețui cu instituții și demnități uzurpate iar temerea mea cea mare este că puciștii vor adopta modelul Gorbaciov, adică vor accepta dezmembrarea statului ca să-și ascundă crima și să evite pedeapsa obișnuită în astfel de situații. Probabil, modelul Gorbaciov adaptat țării noastre ne va fi impus tot în baza unor promisiuni și în urma unor înțelegeri cu „factori externi”. Simplul fapt că astfel de speculații au devenit rezonabile reprezintă o catastrofă în sine. Revenind la Apelul dlui colonel, rămâne de văzut dacă țara mai are bărbații care să răspundă acestuia: https://r3media.ro/apel-de-seara/”
sâmbătă, 20:53:59, 28 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Cu justitia asta pe care au facut-o ei oarba, chioara, schioapa, vinduta si rasvinduta oriciti avocati straluciti ar pleda sa indrepte strimbele lor nu suntem siguri ca se va rezolva ceva, nu oare mai bine in loc de justitia lumeasca sa ne incredem in cea dumnezeiasca?Ei de pus tot or sa mai puna niste alegeri atunci cind or sa vrea sleatha asta de netrebnici care ne stapineste din 89 incoace si chiar de mai inainte….nu mai bine care cum putem sa cadem la rugaciune sa ne ingaduie si noua Domnul poate pentru amarul asta pe care l-am trait vreme de mai bine de atitia ani sa avem si noi un presedinte curat ortodox care sa puna orinduiala in tara asta?Oare truda asta nu a noastra nu ar fi mai de folos in ochii Domnului? (intrebare retorica)…Stiu eu ce stiu cite ceva, dar cum nimic nu e sigur in lumea asta nu o sa vorbesc mai mult. Ia ginditi-va toti cei ce cititi, oare chiar nu ar putea fi si izbinda? ”
sâmbătă, 07:36:24, 28 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Dna avocat Elena Radu informează în miezul nopții că în dosarul 2950/1/2024 în care Călin Georgescu solicită reluarea turului 2 al alegerilor, Curtea de Apel București a înlocuit nelegal judecătorul inițial învestit cu soluționarea cauzei. Noul judecător a preschimbat din oficiu (nu la cererea părților!) termenul de judecată pentru luni, 30.12.2024, în loc de 13.01.2025 cum stabilise judecătorul titular. Schimbarea judecătorului titular de complet reprezintă o grozăvie judiciară nemaintâlnită de pe vremea dosarelor Ponta-Chevron, judecate de Tribunalul Vaslui și vizând exploatarea gazelor de șist de la Pungești. O astfel de alba-neagra cu judecătorii titulari de complet compromite întreaga instanță, în ansamblu. Urmare acestor manevre, dna avocat Elena Radu bănuiește că acțiunea sa va fi respinsă, profitându-se de faptul că se va evita ușor scandalul public întrucât românii sunt prea plini de sarmale și prea înlănțuiți de pregătirile pentru Revelion ca să le pese de chestiuni mai serioase. Dar, deși acest scenariu este unul (foarte) probabil, înlocuirea nelegală a judecătorului titular poate profita și regimului pucist Iohannis-Ciolacu. O instanță nelegal constituită pronunță hotărâri nelegale, indiferent de soluție (de modalitatea de a dezlega fondul cauzei). Prin urmare, chiar și dacă s-ar hotărî luni reluarea turului 2, puciștii de la Cotroceni și Victoria pot specula această nelegalitate prin invocarea ulterioară (la ÎCCJ) a excepției nelegalei constituiri a completului, aruncând întregul demers electoral în malaxorul sistemului de justiție, prelungind soluționarea definitivă a cauzei cu luni/ani de zile. În tot acest răstimp puciștii vor avea *motiv legal să nu organizeze alegerile*, dată fiind incertitudinea juridică a situației de fapt. Și de ar vrea, legal nu ar putea organiza noi alegeri „până nu se pronunță justiția”. Există un risc maxim ca tergiversarea judiciară a dosarului în care Călin Georgescu cere reluarea turului 2 să fie utilizată pentru înghețarea fără termen a întregului proces electoral. Asta chiar și dacă acțiunea sa ar fi inițial admisă, chestiune care e totuși greu de imaginat. Miza puciștilor de la Cotroceni-Victoria este să întârzie cât mai mult posibil organizarea alegerilor, iar disfuncționalitatea sistemului de justiție și ticăloșia flagrantă a unora dintre seniorii săi reprezintă calea cea mai sigură de a-și conserva fructele uzurpării. Ar fi o manțocărie de stat complet aliniată cu cea a anulării alegerilor prin CCR, pentru că.. Putin. În același timp, Călin Georgescu ar rămâne blocat în marja îndemnurilor sale inițiale de a sta în casă și a lăsa justiția să se pronunțe, precum și încrederii sale în (sanchi) demnitatea magistraților. „Demnitatea” magistraților se vădește nu din soluție, ci din alba-neagra constituirii completului, facilitând o rejudecare ulterioară în funcție de interesul de moment. Vom avea alegeri abia atunci când electoratul naționalist/suveranist se va fi disipat, va fi fost neutralizat. Iar asta, indiferent de soarta politică a lui Călin Georgescu. Postarea dnei avocat Elena Radu: https://www.facebook.com/share/p/12C9sZyxiux/”
sâmbătă, 00:38:48, 28 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Bref: Sa ne bucuram macar pentru nasterea Domnului, poate si Sarbatoarea aceasta sa ne aduca pace sufleteasca tuturor!”
miercuri, 01:01:33, 25 decembrie 2024
- ►
la articolul Noul proiect de ţară: combaterea „extremismului”:
“Marian Motocu a formulat contestaţie împotriva hotărârii Judecătoriei Craiova prin care a fost plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile, după ce a fost ţinut 24 de ore în Centrul de Reţineri şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Dolj. Măsura arestului la domiciliu expiră pe 17.01.2025 iar Tribunalul Dolj a fixat termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei la data de 10.01.2025. Pronunţarea poate fi amânată. Stabilirea unui termen de soluţionare a contestaţiei atât de îndelungat în raport de data de expirare a măsurii preventive are semnificaţia atât a unei antepronunţări asupra contestaţiei cât şi a unei invitaţii adresate parchetului spre a propune prelungirea măsurii preventive şi după data de 17.01.2025. Vă reamintesc că aşa-zisele infracţiuni pentru care este cercetat Marian Motocu derivă din legislaţia adoptată pentru combaterea extremismului şi a discursului instigator la ură şi este lipsită de legitimitate întrucât exclude de plano disculparea prin proba verităţii. Cu alte cuvinte, nu contează dacă ceea ce susţine Marian Motocu este sau nu adevărat în mod obiectiv, adevărul nu face obiectul cercetării judecătoreşti. Simpla enunţare a afirmaţiilor incriminate constituie infracţiune, indiferent de veridicitatea lor obiectivă. Similar, în cazul discursului instigator la ură nu este incriminată apologia comiterii unor infracţiuni sau instigarea la comiterea unor infracţiuni ori contravenţii, ci enunţarea unor afirmaţii apte să amorseze emoţional şi să predispună publicul spre atitudini (nu comportamente!) indezirabile. Din nou, adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu are importanţă pentru incriminare şi sancţionare. Marian Motocu este (după cunoştinţa mea) primul român care a petrecut 24 de ore în arestul poliţiei alături de infractori de drept comun şi care ulterior a fost plasat sub puterea unei măsuri preventive pentru acest tip de discurs care, în esenţă, vizează chestiuni centrale pentru naţionalismul românesc. Mă refer explicit la dominaţia pe care puterea evreiască o exercită asupra societăţii româneşti, a elitelor şi instituţiilor sale, dominaţie care infirmă dezideratul secular al neamului românesc, anume neatârnarea de puterile străine (din care decurge ideea centrală a suveranismului). Trecerea ofensivei evreieşti la un nou prag de agresiune, prin instrumentarea puterii publice în sensul încarcerării românilor naţionalişti, reprezintă un eveniment de dimensiune istorică, cu semnificaţii profunde pentru oricine (mai) simte româneşte. Folosirea puterii de stat împotriva românilor, în sensul întemniţării celor cu discurs adevărat dar incriminat, reprezintă un punct fără de întoarcere spre terorismul autorităţii publice, specific perioadei interbelice şi, ulterior, perioadei regimului comunist. Întemniţarea unui naţionalist român în România trebuie să reprezinte un apel de trezire şi spre solidarizare. Indiferent de numele celui care este astăzi prigonit şi de relaţiile în care acesta a fost şi a rămas cu ceilalţi lideri din interiorul curentului naţionalist, momentul încarcerării sale pentru delict de opinie obligă la o separare a apelor. http://portal.just.ro/63/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000671780&id_inst=63”
marți, 11:30:46, 24 decembrie 2024
- ►
la articolul România în Era nevederii și nepriceperii:
“D-le Vlad, Sf P Cleopa a lasat printre altele o vorba ca un fel de testatament al lui pt noi toti: „Rabdare…”Pesemne asa a ales Domnul „sa ne cearna” in vremurile de acum! Si dreptul Iov cite lovituri a tot primit si a invatat sa spuna cum ca „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvintat”!La fel gindesc, la fel doresc si eu ca o oarecare dintre fiintele care se cutremura in fata a tot ce ni se intimpla!Cit am mai cirti noi cu dreptatea in mina si sufleteste deocamdata nemaiavind de ales in fata nimicniciei omenesti adica cu toata obida noastra tot noi sa ridicam capul sus si sa asteptam dreptatea Domnului, ca nu ne va lasa asa cum a facut-o de fiecare data!(Acestea le-am invatat de curind cind ascultat interviul P Mega luat Mitropolitului Neofit din Morfou, poate ar fi bine sa-l postez, ca mi se pare pretios parca).Cum alegem?https://www.youtube.com/watch?v=AqhSAFdJq2ACu Domnul inainte, asa sa ne ajute Dumnezeu! ”
duminică, 04:54:06, 22 decembrie 2024
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“https://www.youtube.com/live/02yOZA_-atU?si=t3v9TrFKaVp8dFuS O emisiune de la Canal 33 (afiliată masoneriei) care relevă încrengătura de interese și de jocuri de putere din spațiul românesc. În esență, confirmă susținerea părintelui Mega despre CG că este ofițer SIE și explică atacul g4media la șeful SIE prin aceea că pionul lor s-a apropiat prea mult de putere.”
joi, 22:17:00, 12 decembrie 2024
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“COMUNICAT DE PRESĂ PNȚCD CONSTATĂ VICTORIA ÎN ALEGERILE PREZIDENȚIALE A DLUI CĂLIN GEORGESCU ȘI ÎL DECLARĂ PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI! PNȚCD, partidul care a înfăptuit Marea Unire, partidul rezistenței împotriva bolșevismului și partid simbol al națiunii române, constatând: 1. Că Dl. Călin Georgescu a căștigat detașat turul 1 al alegerilor prezidențiale, 2. Că votul masiv la turul 2 al alegerilor a numărat peste 70%, în sondajele estimative fiind cotat între 70 și 80% din sufragii, reprezintă majoritatea covârșitoare a voinței poporului român, 3. Că puterea de la București reprezentată de Klaus Iohannis și grupurile infracționale care controlează CCR, CSAT, partidele politice de la putere, Ministerul Public și segmente din cadrul serviciilor secrete au fraudat alegerile prezidențiale din 08.12.2024, 4. Că interferența unei puteri străine în alegeri nu a existat și nu a fost dovedită, CCR adoptând narativul politic fals al lui Klaus Iohannis și grupurilor de interese Soros pe care le reprezintă, 5. Că Klaus Iohannis a folosit tehnici ale loviturilor de stat în ambele mandate de Președinte cu sprijinul aceleiași rețele infracționale care controlează instituțiile statului, suprimând contractul social – Constituția României, În temeiul art. 2 din Constituția României, potrivit căruia suveranitatea națională aparține poporului român, CCR neavând dreptul să știrbească suveranitatea poporului, Dl. Călin Georgescu este Președintele României! Toate actele actualei puteri din România, care au devenit nelegitime, se declară nule și neavenite! Klaus Iohannis nu mai este Președinte al României din 21.12.2024, chiar și în cazul refuzului de a preda puterea! PNȚCD solicită românilor să se adreseze dlui Călin Georgescu cu apelativul de Președinte al României! Președinte PNȚCD, Aurelian Pavelescu 07.12.2024”
joi, 11:03:23, 12 decembrie 2024
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“Da, din acest punct de vedere, tind să îţi dau dreptate. Victoria lui CG a risipit multe dintre iluziile noastre politice, iar acesta este un mare câştig pentru noi, inclusiv duhovnicesc. Însă pe palier politic, îmi menţin opinia că timpul lucrează împotriva sa şi a noastră. Cert este că Călin Georgescu este singurul îndreptăţit să judece lucrurile, dar deja mi se pare târziu să îşi asume victoria/funcţia potrivit comunicatului PNŢCD (postat mai jos). CG rămâne însă arbitrul moral al jocului politic românesc pe termen mediu. Fiind abuzat pe faţă, în ochii mei CG este singurul îndreptăţit să confere legitimitate procesului electoral. Pentru mine, faptul că CG va recunoaşte sau nu pe viitorul preşedinte (în ipoteza că el va fi eliminat/anulat) va avea o însemnătate crucială. În funcţie de acest aspect îmi voi modela şi eu raporturile cu statul român, faţă de care consider acum că trebuie să ne raportăm ca la un duşman de moarte. Asta chiar dacă rămân nelămuriri în privinţa legăturii sale cu securiştii români şi cu masonii internaţionali.”
joi, 11:02:45, 12 decembrie 2024
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“Doamne ajuta Ciprian! Asa e, dar probabil daca adopta aceasta tactica, poate n-ar mai intrat in turul 2. Desi Vlad spune ca timpul trece in defavoarea lui, eu cred ca timpul trece in favoarea celor care raman cu Hristos. Sunt vremuri de cernere, in care ne este pusa la incercare credinta fata de Dumnezeu. Dpdv duhovnicesc, desi poate parea un paradox, aceste vremuri sunt folositoare. Daca traim mereu cu iluzia ca se poate schimba ceva in tara asta, fara o pocainta si o indreptare a vietii din partea poporului, ne amagim rau de tot. Totul e cauza-efect. Parintele Nicolae Tanase spune mereu, oriunde merge in tara la conferinte, ca Romania este scufundata in sange de copii avortati. Nu mai zic de faptul ca marea majoritate dintre noi, desi spunem ca suntem crestini ortodocsi practicanti, nu stim care este scopul vietii noastre pe acest pamant. Si de aici toata aceasta risipa de timp si energie. Exact cum a fost la referendumul pentru familie. Erau persoane care spuneau ca „uite, ca n-a trecut referendumul”. Raspunsul meu a fost unul scurt si simplu: „Acel vot a fost o marturisire de credinta!”. Vai de cei care n-au votat pentru firescul lasat de Dumnezeu pe pamant.”
joi, 08:04:50, 12 decembrie 2024
- ►
la articolul Timpul curge împotriva lui Călin Georgescu:
“era prea sigur pe el că va ajunge ” conducător de glie” , că poporul român ” va învinge, va ieși învingător cu el” , că dacă ajunge, in primele zile, merge la UE NATO și prin negociere le rezolvă pe toate in favoarea Țării, … cutare și cutare, și prea multă filosofie, pe care e bine, totuși, la început până nu ajungi să ” sari gardul, nu zici hop” …e bine să fii mai reținut, nu să te dai deșteptul pământului așa deodată. Precum mai zicea și părintele Adrian Făgeteanul :” să nu bravați!” . Asta e o mare greșeală de tactică, chiar și în politică, nu doar pe stadionul nevoinței creștinești. Dacă era înțelept, atunci altfel își spunea planurile și gândurile . Așa…..i-a pus pe jar pe toți care se află în funcții și s-au pus toți împotriva lui .”
miercuri, 20:43:25, 11 decembrie 2024
- ►
la articolul Tribalismul ortodox şi înfrângerile noastre electorale:
“Din câte pot eu observa, asistăm la un război la nivelul elitelor superioare între progresiști și tradiționaliști, adică între cei cu înclinații cu totul nelegiuite, sorosoști, și cei atașați încă de valorile creștine și normale. În acest peisaj e firesc să fie multe nuanțe de gri, între alb și negru, de o parte și de alta. Fondul bătăliei este unul economic și de putere, dar diferențele sunt de morală social-culturală. În această confruntare, creștinii ortodocși nu-și găsesc deplin locul. Dar consider că poziția corectă este să fie de partea tradiționaliștilor la nivel de conducere politică pentru că oferă un cadru mai favorabil viețuirii evanghelice. Asta înseamnă să nu investească prea mult patos, ci să sprijine un bine moderat la nivel pământesc pentru a cultiva mai departe binele suprem în Hristos la nivel ceresc, duhovnicesc și măcar bisericesc. Altfel spus, susținem pacea exterioară pentru cea lăuntrică și fără a face concesii de credință sau morală ortodoxă. ”
duminică, 07:03:32, 8 decembrie 2024
- ►
la articolul Tribalismul ortodox şi înfrângerile noastre electorale:
“Foarte bine ticluită scrisoarea! Răzbate din ea munca echipei de campanie. Din punctul meu de vedere, țelul de moment al unui creștin trăitor este de a nu se angrena în această vâlvă electorală nici emoțional, nici, cu atât mai mult, pătimaș și cu ură oarbă. Fiecare e bine să voteze cum crede de cuviință și cuviincios; chiar și abținerea e o opțiune valabilă, după conștiința fiecăruia. Însă mizele reale trebuie să rămână neabătute: credința curată și viețuirea pe măsură. Acestea să fie din suflet, nu doar din etalare. E bine să fie sprijinit orice bine al altuia, chiar și formal, dar fără a ne abate vreodată de la binele sincer și neprefăcut din noi. PS: Cum zice și Patriarhia, trebuie să fim implicați corect electoral, fără partizanat politic. Însă e necesară o punctare serioasă: baza nu e corect să fie angajamentul scris sau nescris la valorile europene, ci cel pecetluit cu sânge și Duh de fiecare (cf. 1In. 5:8) la Evanghelia lui Hristos. ”
joi, 19:10:53, 5 decembrie 2024
- ►
la articolul Tribalismul ortodox şi înfrângerile noastre electorale:
“Reproduc mai jos scrisoarea deschisă a candidatului Călin Georgescu astfel cum a fost difuzată de medicul Adrian Cacovean: Scrisoare de la CĂLIN GEORGESCU candidat independent la Președinția României ”Dragii mei prieteni, A început examenul sincerității în societatea românească. În această scrisoare, nu este vorba despre alegeri, ci vreau să Vă spun câte ceva despre momentul pe care România îl trăiește în aceste zile. Fie că mă simpatizați, fie că mă disprețuiți, fie că V-am rămas indiferent, Vă numesc prieteni! Două milioane de români m-au încredințat să-i reprezint în cel de-al doilea tur al alegerilor prezindențiale din 2024. Am 62 de ani și Vă încredințez că sunt onorat. Aștept această provocare de prea multă vreme. Perspectiva părea că se-ndepărtează de mine, dar eu n-am încetat să-mi doresc această misiune pentru Țara mea. Realitatea este că am început această campanie ca un outsider. Nu mă aflam la periferia politicii românești, ci chiar în afara ei. Acel colț, în care mă aflam, ar putea fi numit ratare politică. Dumnezeu, însă, a găsit de cuviință să mă scoată din umbra irelevanței, iar voi ați contribuit la această lucrare prin voturile voastre. Citind rândurile de început, se vor grăbi detractorii mei să spună: Iată, comportament mesianic! Iată, adevărată nebunie! Dar cel care cunoaște inima omului, de-ar pătrunde pentru o clipă gândurile mele, ar înțelege că fermitatea cu care mă afișez înaintea Dumneavoastră nu se datorează parcursului profesional, nici experienței și nici relațiilor internaționale, pe care am reușit să mi le creez de-a lungul vremii. Acestea sunt, desigur, o zestre importantă pentru un om care-și propune să conducă o țară. Dar, mai importante decât toate acestea, sunt, dragii mei, căderile pe care un om le trăiește până ajunge la vârsta mea, obstacolele pe care a reușit sau n-a reușit să le depășească, determinarea lăuntrică de a o lua întotdeauna de la-nceput. Oricâte cuvinte urâte aș auzi în aceste zile, oricâte nedreptăți mi-ar răni familia, am datoria să Vă numesc prieteni și să Vă port adâncă recunoștință. Voi m-ați votat, voi m-ați adus aici, dar numele meu, deși este pe buzele tuturor, prea puțin contează în acest moment. Voi contați! Voi ați ales să-nfrângeți sistemul care v-a umilit familiile, credința, viitorul copiilor voștri. Dacă ești credincios, te rog să vezi în mine președintele care-ți va respecta credința religioasă, Biserica sau denominațiunea din care faci parte. Și îți promit că nu voi îngădui niciodată nimănui să-ți închidă ușile bisericilor, să te izoleze în casă sau să-i îngroape în saci de plastic pe cei dragi sufletului tău, plecați din această lume! Dacă nu ești credincios, voi lupta pentru libertatea conștiinței tale! Alegerile să-ți fie respectate, nimeni să nu-și permite să te umilească pentru drumul pe care-l urmezi, iar tu să-nțelegi că nu se cuvine rănești pe vreunul dintre aceia care nu se potrivesc criteriilor după care analizezi lumea! Voi apăra familia, formată din bărbat, femeie și copiii lor! Copiii sunt viitorul Națiunii, iar discuțiile tensionate din societate, când se năpustesc asupra lor cu ură ideologică, le fură copilăria, îi vulnerabilizează, le îmbracă sufletele în tristețe. Sunt un tată care a îmbătrânit, bucurându-se de creșterea propriilor fii. Copiii țării vor avea afecțiunea și grija acestui Stat, care trebuie să protejeze familia, să faciliteze ajutoare care să-ncurajeze natalitatea, să ridice nivelul de trai al orfanilor instituționalizați, să înlesnească procesele de adopție pentru românii care își doresc să-nfieze copii. Refuz temele false, vreau să oprim discuțiile sterile despre adopții pentru cuplurilor homosexuale, nu voi accepta legalizarea căsătoriilor unisex în mandatul meu. Dar, prietene homosexual, mă adresez ție, cu aceeași inimă deschisă ca și celorlalți! Voi fi garanția ta că, în România, vei fi respectat, că nu te vor umili cei care trăiesc altfel, că intimitatea ta n-o va putea agresa nimeni. Tu ești un om special, o ființă binecuvântată de Dumnezeu cu viață, nicidecum un număr sau o marfă, pe care s-o manipuleze ONG-urile tulburărilor publice. Dacă voi ajunge președinte, voi începe discuțiile cu Guvernul după ce-și vor asuma, ca măsură de bun simț, renunțarea imediată la birocrația fiscală, menținerea sistemului e-factura doar pentru cei care aleg să-l folosească, garanția menținerii plăților numerar pentru cetățenii care doresc acest lucru. Guvernul trebuie să-și asume că cetățeanul, care m-a ales președinte, va putea respira fără constrângeri inutile. Cu oameni mai liniștiți, oricât de grele ar fi aceste vremuri, viața va deveni agreabilă pentru toată lumea. Vom renunța la pensiile speciale, dar vom mări pensiile oamenilor de rând și, mai ales, vom majora alocațiile copiilor, vom acorda subvenții de încălzire și electricitate pentru familiile numeroase. Mă voi implica personal ca, sub patronajul Președintelui României, să instituim un sistem de burse pentru tinerii studioși. NATO și Uniunea Europeană sunt coordonatele în care vrem să se dezvolte și să fie apărată Țara noastră. Dar nu vom juca un rol minor, ci vom deveni actori importanți în aceste organisme internaționale. Ca diplomat de carieră, cunosc foarte bine slăbiciunile de care au dat dovadă negociatorii români în contextul internațional. Voi dinamiza diplomația, cooperarea economică, cercetarea științifică, misiunile culturale din afara Țării. Sunt creștin și mă întristează toată discuția din spațiul public și presupunerile privind căutările mele sufletești, credința familiei mele, stilul nostru de viață, bazat pe alimentație sănătoasă și pe pace lăuntrică. Tocmai cei care tânjesc după valorile occidentale intră cu bocancii în sufletele noastre, încercate de durere, la un moment dat, când o boală cruntă ne-a încercat familia. Dar sunt dator cu iertare, după cum Dumnezeu S-a arătat milostiv cu noi! Îi iubesc pe toți creștinii, am intrat în casele lor de rugăciune, i-am îmbrățișat, le-am vorbit, am cântat cu ei. Dar eu sunt creștin ortodox, cred în Preasfânta Treime, o preamăresc pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, îi cinstesc pe sfinții Bisericii. Nu sunt predicator. Nu sunt guru, cum urât am fost poreclit, iar despre New Age am auzit, mai explicit, în aceste zile. Am călătorit în toată lumea, m-am intersectat cu diferite tradiții, am preluat, probabil, și lucruri greșite. Dar, iubiți părinți din Biserica Ortodoxă, fraților și surorilor care mă judecați pentru afirmații mai nefericite pe care, cu siguranță, le-am rostit, doresc să Vă amintesc, în smerenie, că eu am fost pelerin la biserici și mănăstiri, V-am ascultat vorbind, V-am citit cărțile. Era cazul să mă mustrați și cred c-aș fi înțeles. Nu e târziu să o faceți, voi primi cu bucurie orice sfat. Președintele Țării este, pentru voi, tot un fiu al Bisericii, pe care, în acest moment, dacă-l considerați rătăcit, cu rugăciune și c-un cuvânt bun, îl veți putea îndrepta. Am fost mason, dar m-am retras din această organizație. Masoneria nu mai reprezintă, în societate, ceea ce reprezenta cândva. Eu, oricum, am alte țeluri în viață, astăzi. Dragi prieteni intelectuali, mă priviți cu reținere. Eu sunt un om pragmatic, devenirea mea a fost una inginerească. Dar nu m-am lăudat nici cu Borges, nici cu Kant, n-am citat din Schopenhauer, deși m-am străduit să citesc și din acești autori. Eu am mărturisit că inima mi-a rămas la Calistrat Hogaș. Priviți, însă, către miniștrii Culturii din recentele guvernări! Vă mândriți cu anvergura lor culturală? Sau, poate, Vă temeți că granturile occidentale, din care vă supliniți veniturile, se vor subția? Aveți încredere și Vă promit că veți conta mai mult decât ați sperat vreodată pentru parcursul viitor al Neamului! Dragi prieteni din presă, jurnaliști, formatori de opinie, influenceri! Nu sunt omul rușilor! V-a spus-o răspicat inclusiv fostul președinte Traian Băsescu. Am fost omul acestui sistem, care a avut încredere în mine, îngăduindu-mi să particip la alegeri. Alți trei candidați au fost respinși pentru că sistemul nu-i cunoștea. Doi dintre aceștia, din câte am văzut, mă susțin public, deși nu mă cunosc. Le mulțumesc, pe această cale, și le promit că voi face tot ce-mi stă-n putință ca legea electorală să devină transparentă, în conformitate cu legislația europeană. Și, dacă voi deveni președinte, le voi cere iertare în numele Statului Român pentru că le-a fost îngrădit dreptul de a candida spre a fi aleși în cea mai înaltă responsabilitate din România. Revenind la voi, prieteni din mass-media, știu că nu mă atacați din proprie inițiativă, că patronii instituțiilor în care activați hotărăsc politica pe care să o urmați. Înțeleg, de asemenea, că aveți copii de crescut, rate la bănci, poate bătrâni neputincioși pe care-i aveți în grijă. De aceea, Vă promit că iert fiecare cuvânt nedrept pe care l-ați răspândit la adresa familiei mele. Vă amintesc, doar, că, atunci când mă alăturați influenței Kremlinului, omiteți, intenționat sau nu, că afacerile rusești au prosperat în România ultimilor trei ani, în ciuda sancțiunilor internaționale. Nu am fost eu la guvernare, ci PNL/PSD, iar președintele a fost tot al lor. Aceste legături de business consider că ar trebui clarificate, cu expunere transparentă în presă. Așa vom deschide discuția în privința relației cu mediul de afaceri din Est. Dragi politicieni, mă străduiesc să Vă numesc și pe Dvs prieteni. Sunt străin de orice partid politic, am respins orice formă de negociere înainte de alegeri, chiar dacă această atitudine îmi limitează șansele de câștig. Vreau să fiu liber să discut, cu fiecare dintre Dumnevoastră, proiectele pe care le aveți pentru a susține o viziune pentru Țară! Închei, adresându-mă Dumneavoastră, distinsă Doamnă Elena Lasconi. Vă invit, încă o dată, să ridicăm nivelul precar al acestei campanii și să onorăm poporul român cu o dezbatere electorală. În felul acesta, cel care va câștiga va fi bucuros că a convins prin propriul program și cu argumentele sale. Iar cel care va pierde, va fi și el un învingător. Ne vom putea privi în ochi, vom da mâna. Dacă eu voi fi președinte, Vă asigur de invitația de a lucra împreună pentru Țară și, totodată, Vă ofer prietenia mea. Dacă voi pierde acest scrutin electoral, Vă voi felicita din inimă, respectând decizia poporului român. Vă îmbrățișez pe toți și am convingerea că putem reuși împreună, prin noi înșine. Și noi toți, cu Dumnezeu! Călin Georgescu””
joi, 15:48:03, 5 decembrie 2024
- ►
la articolul Poziționare și mărturisire a Părinților Grigorie Sanda și Claudiu Buză (noiembrie 2024):
“DE CE CEI ”VACCINAȚI” EMIT SEMNALE BLUETOOTH ?! SOLICITĂM AUTORITĂȚILOR COMPETENTE ȘI CU RESPONSABILITĂȚI ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII NAȚIONALE SĂ INVESTIGHEZE, CONFIRME SAU INFIRME ȘI SĂ PREZINTE UN RĂSPUNS CLAR DE CE CEI CARE AU PRIMIT SERURILE ”ANTI-COVID”, EMIT SEMNALE BLUETOOTH. Vă solicităm o dată cu asta și un răspuns față de fenomenele magnetice prezente la locul injectării cu serurile ”anti-covid”. Vă solicităm un răspuns clar față de prezența sau absența în serurile ”anti-covid” a nanomaterialelor. Răspunsurile să aibă în spate experimente, analize de conținut și investigații microscopice asumate de cei implicați în efectuarea lor. Răspunsurile legate de fișele producătorilor acestor seruri nu le vom lua în considerare. Mai multe institute și persoane autorizate din întreaga lume confirmă aceste lucruri. Foarte multe experimente făcute de persoane din întreaga lume și din România, confirmă aceste lucruri. Mai jos prezint unele concluzii, experimente și păreri despre aceste aspecte. Am deja imaginea de ansamblu a Lagărului Digital care ni se pregătește, am făcut toate conexiunile ! Ne vor prinși pe toți ca parte într-o rețea a corpurilor noastre umane, vor să știe orice mișcare a noastră, orice abatere de traseu și timp, orice contact cu altă persoană și cu cine, când dormim, când mâncăm, când ne …, TOT ! Proiectul lor a trecut prin multe faze, cel mai cunoscut fiind recunoașterea facială. Identificarea facială nu era cea mai de preferat, avea erori, depindea de câmpul vizual, există tehnici de camiflare și chiar măștile pandemice le-au dat de furcă. Idealul lor de bază a rămas aceeași, ciparea întregii populații. Orice document cu cip, orice telefon smart, orice brățară de urmărire, toate aceste deși pe permit în mare parte monitorizarea activităților și locației noastre, au un mare desavantaj, sunt detașabile de corpul nostru, adică ele pot să se afle în altă parte față de noi, fie că lăsăm telefonul sau în schimbăm cu altă persoană, fie că nu purtăm la noi actele cu cip, fie că cei monitorizați cu brățară reușesc să o desfacă și să o lege de coada unui câine. 🙂 E clar că nu e o modalitate de monitorizare sigură pentru ei. Au început apoi să promoveze cipul implantat sub piele, au prezentat toate avantajele posibile, cum nu mai ai nevoie de chei, cum nu mai ai nevoie de card bancar, de buletin, cum casele inteligente știu că ai ajuns acasă etc. Nu a prins, prea puțini idioți au solicitat un astfel de implant. Așa cum am spus și în alte scrieri, tot ce fac, fac acoperiți de acordul nostru, așa că … ei trebuie să găsească mereu metode de obținere a acordului scris pentru chestiile astea și au găsit soluția. Cipul vine la pachet cu injectarea unui ser pentru care-ți dai acordul, mă refer la așa numita ”vaccinare” anti-covid. Deci scopul lor principal este ciparea oamenilor, din acest motiv sunt așa de disperați ca să ne vaccinăm toți, mă rog, 95% dacă-i excludem pe EI și câteva marionete pe care le au în toate țările lumii în posturi cheie. Din acest motiv se vorbește de noi generații de ”vaccinuri”, de noi tehnologi și chiar de alianțe dintre producători vechi de vaccinuri și companii de dezvoltare a tehnologiilor electronice sau bionice. (PFIZER – BIONTECH) Dar, vorba lungă, sărăcia omului ! Identitatea Digitală, Orașele de 15 Minute, Rețeaua de Corpuri Umane. Cum punem umărul la construcția Lagărului nostru Digital. Până acum am tot făcut presupuneri, probe, conexiuni. Mai jos vă prezint concluziile aproape sigure în ceea ce privește ciparea oamenilor prin acoperirea unui consimțământ viciat care se dă de fapt pentru un cu totul alt scop prezentat ca fiind principal, dar care are cu siguranță în termeni greu de interpretat și consimțământul pentru introducerea de nano-dispozitive electronice în organism. Pe scurt, prin administrarea noilor seruri se introduc în corpurile celor injectați și nanotehnologii de identificare digitală care comunică wireless cu dispozitive din exterior. Fiecare corp uman injectat devenind astfel la rândul lui un dispozitiv conectabil în rețea. Dispozitivele exterioare de conectare pot să fie orice dispozitiv obișnuit care comunică prin bluetooth, dar și dispozitive speciale în acest scop. Dispozitivele speciale sunt folosite în locurile în care se face identificarea persoanelor, aeroporturi, vamă, poliție etc., dar sunt și amplasate în acest scop în diferite locuri. Noile lămpi de pe stâlpii de iluminat au astfel de dispozitive pentru monitorizarea deplasării pe drumurile de circulație. Toate drumurile din interiorul orașelor digitale vor avea montate astfel de dispozitive din loc în loc pe toată lungimea lor, locuințele, clădirile în sine vor avea de asemenea un astfel de dispozitiv de identitate digitală a clădirii. Drumurile dintre orașe vor avea de asemenea astfel de dispozitive, montate cel mai probabil în lămpile stradale de ilumnat, unde au și sursă de alimentare. Cred deci că noile lămpi de iluminat conțin de fapt niște dispozitive Raspberry Pi de conectare bluetooth și probabil emit și unda purtătoare destinată alimentării cu energie a nanocipurilor. Pentru pusnici și cei care vor evada din pușcăriile digitale, au deja implementat sistemul ”Radarul Pădurilor” care se folosește la fel ca toate celelalte de acoperirea în spatele unui fals scop perceput de mase ca fiind unul benefic și justificat. De precizat faptul că în absența fundalului electromagnetic, adică în zone lipsite total de prezența undelor electromagnetice (zone fără semnal), nano-cipurile celor ”vaccinați” încetează să mai emită adresele MAC. Acest fapt a fost constatat și de echipa lui dr. Pedro Chavez Zavalo, președintele Coaliției Mondiale pentru Sănătate și Viață (COMUSAV), în cadrul experimentelor făcute pe marginea cărora au realizat documentarul BLUETRUTH. Dovada științifică că vaccinații emit un semnal Bluetooth. IoB, IntraBody, Nano Network Biografia de la baza acestor investigații, aici : https://www.comusav.com/wp-content/uploads/2022/05/bibliografiaA-MikAndersen.pdf Ca urmare a unui număr foarte mare de corpuri umane care urmează să fie implantate în acest mod ascuns, volumul de date colectat din rețeaua corpurilor umane devine unul considerabil, iar pentru transmisia în timp util a datelor e nevoie deci de o comunicare cu serverele centrale de monitorizare a tuturor oamenilor de pe Pământ de viteză mare, iar aici faceți conexiunea cu implementare pe repede înainte a rețelelor 5G și în curând 6G. Ca un paradox, toate acestea se implementează cu ajutorul viitorilor sclavi digitali, ei nefiind conștienți și neînțelegând exact ceea ce fac. O să explic pe parcurs cu câteva exemple cum fac asta. Cum, lucrezi la SRI ? Ți-au spus că te protejează și că te injectează cu ser fiziologic, dar au folosit seringa dedicată ? Pfff… tocmai ce ți-au tras-o și ție ! Și tu ai fost doar un idiot util pentru ei. Nu-i nimic, încă nu-i târziu să înțelegi că ești doar folosit, doar o unealtă pe care nu dau doi bani. Tocmai ce-ai fost marcat precum o oaie ! E valabil și pentru voi medicii, pentru toți cei care vă credeați protejați de sistem, e valabil pentru toți cei care ați pus umărul la această acțiune criminală. Fiecare sunteți pentru ei, o altă oaie în Mall ! Ca să înțelegeți, citiți tot și mai ales, pentru că aveți tot ce vă trebuie la dispoziție, verificați singuri. Toate invențiile, brevetele, dispozitive, aplicațiile software etc., au fost dezvoltate cu un alt scop aparent, de obicei care vizează protecția, sănătatea și confortul oamenilor. Aceste brevete, invenții, dispozitive și aplicații software au fost în mare parte dezvoltate ca urmare a unor teme și sponsorizări guvernamentale. Toate acestea pot primii însă o altă aplicabilitate, fapt care probabil a fost în mod premeditat avut în vedere de la început. De exemplu,funcțiile de identitate, dar și multe altele ale smartphonului, brățărilor fitness, sau de monitorizare medicală, ale dispozitivele de tracking etc., pentru care au fost dezvoltate inițial aplicațiile software, protocoalele de comunicație etc., pot să fie preluate de un cip sau nano-cip implantat prin consimțământ direct sau prin consimțământ viciat făcut într-un mod ascuns, de obicei la pachet cu unele avantaje reale sau aparente. Acum o să încerc să prezint fapte concrete, brevete și experimente care confirmă o astfel de ”nebunie”, pentru a înțelege pe ce mă bazez când fac astfel de afirmații. Cei vaccinați emit coduri de adrese MAC prin bluetooth ! Asta e posibil doar dacă o dată cu procedura ”vaccinării” au primit și un nano-cip. Cum ?! Există mai multe posibilități, totuși rămân la una dintre primele mele supoziții, respectiv nano-cip premontat în acul seringilor destinate ”vaccinării”. Nano-cipul preinstalat în acul seringii, e împins de serul injectat și ajunge astfel în corpul celor ”vaccinați”. Să ținem seama că dintr-un flacon de ”vaccin” conținea 5-6 doze, iar dacă nanocipurile ar fi fost în acest ser, nu exista garanția distribuiri uniforme a lor, respectiv unul putea să primească 2 sau trei nano-cipuri, iar altul nici unul. Dispozitive sau elemente autoasamblabile. Doresc să precizez faptul că am experiență de zeci de ani în electronică și transmisiuni radio, știu cum se face un dispozitiv electronic, cum funcționează și cum se realizează prin tehnici fotografice multistrat semiconductoarele, circitele integrate, înțeleg cum funcționează porțile logice etc. Am construit emițătoare și receptoare radio și le-am exploatat. Înțeleg deci bine complexitatea unor asemenea lucruri, chiar și a celor mai simple dintre ele. Din acest motiv fac următoarele precizări cu privire la nano-circuitele și nano-dispozitivele electronice autoasamblabile. Menționez faptul că informațiile privind dispozitive auto-asamblabile, care formează routere wirereless sau alte dispozitive din nano-elementele conținute în aceste seruri, le consider parte din diversiunea care dorește decredibilizarea celor care încep să înțeleagă aceste aspecte. Oricum orice e posibil, dar dacă chiar exista o astfel de tehnologie, cu siguranță că nu e o una pământeană. Sunt conștient de diferența tehnologică ținută secretă pentru populația largă, sunt conștient că cartelul industrial-militar e poate cu sute de ani în avans tehnologic, dar formarea unor dispozitive electronice funcționale prin auto-asamblare, ar fi echivalentul vieții sintetice, tehnologie care deja depășește cu mult câteva sute de ani de progres tehnologic. Ce pot să admit totuși este faptul că antena și/sau electrozii pilei de alimentare, care reprezintă niște elemente simple dar care au nevoie de o dimensiune mult mai mare decât cipul, ar putea să se autoasambleze în organism, după injectare. Aceste nano-cipuri au nevoie pentru comunicare radio de antenă. Antena, cel mai probabil asigură și captarea energiei de alimentare din poluarea electromagnetică sau poate dintr-o undă emisă în mod special de dispozitivele de citire. Dacă nu ăsta e modul în care nano-cipul se alimentează, atunci ar putea să aibă nevoie de niște doi electrozi din materiale de valență diferită, care să formeze o pilă electrică folosindu-se de lichidele din organism. E, atât antena, cât și eventuali electrozi, ar putea să fie elementele care să se autoasambleze din alte nanomateriale conținute în serul respectiv, ca urmare a dimensiunilor relativ mari de care au nevoie, comparativ cu dimensiunea nano-cipului. Cipul wireless de mărimea unui bob de sare chiar există ! Cipul wireless de mărimea unui bob de sare. Aceste nano-cipuri suficient de mici cât să încapă și să fie ”premontate” în acele seringilor existau mai de mult, dar cu scop medical, de monitorizare și transmitere la experior a parametrilor medicali de funcționare a organismului pacienților. Aceste cipuri puteau transmite la exterior informații despre glicemie, ritm cardiac, tensiune arterială etc. ”Cercetătorii științifici de la Columbia University School of Engineering and Applied Science cred că au dezvoltat cel mai mic sistem cu un singur cip din lume. Vizibil doar cu ajutorul unui microscop, un cip injectabil de mărimea unui bob de sare ar putea transforma dispozitivele electrice implantabile în oameni. Dispozitivul are doar 0,1 mm cubi în volum (comparabil cu dimensiunea unui acarian de praf) ” Acest cip a fost dezvoltat să comunice cu exteriorul în ultrasunete, ca urmare a limitărilor datorate raportului de mărime dintre lungimea de undă a frecvenței emise și dimensiunea cipului. Între timp sunt convins că tehnologia a trecut peste aceste limitări și dacă a fost posibilă realizarea unui nano-cip cu ”difuzor”,e clar mult mai simplu de realizat unul la care comunicarea se realizează prin unde electromagnetice din spectrul comunicațiilor bluetooth. Amănunte aici : https://www.engineering.columbia.edu/news/shepard-injectable-chips-monitor-body-processes https://editiadedimineata.ro/cip-wireless-bob-de-sare/ Nivelul de dezvoltare tehnologică pământean a ajuns deci în mod sigur la capacitatea de a realiza nano-cipuri care ar putea să fie premontate în acul seringilor. Considerente. Câmpul EMF măsurat în proximitatea celor vaccinați, chiar la locul în care au primit vaccinul este crescut ca și cum ceva emite semnale radio de sub pielea lor. Nu e nevoie de un cip cu emisie puternică (vezi tehnologia BLE – Bluetooth Low Energy), ci e suficient cât să se conecteze cu smart-phonul persoanei sau cu alte dispozitive bluetooth din proximitate. Restul funcțiilor, cum ar fi GPS-ul, se bazează pe telefon sau pe celelalte dispozitive cu care se stabilește conexiunea. Imediat după”vaccinare”, în zona în care au primit ”vaccinul”, așa zisul vaccin, (pentru că vorbim din nou de o acoperire a unui scop ascuns sub mobilul și pretextul prevenției medicale prin vaccinare) s-au observat fenomene magnetice, monezi sau alte obiecte feroase fiind atrase de elementele din ser care încă se află în țesutul din aceea zonă. Grafenul este un nano-material clar dovedit de mai multe analize spectrometrice și vizualizări la microscop, unul din compușii acestor seruri. Concluzie. Ca urmare a faptului că cei vaccinați emit prin bluetooth coduri cu adrese MAC e clară legătura că prin vaccinare se implantează deci un nano-cip de identificare digitală, o etichetă digitală (care poate fi chiar adresa MAC a cipului) Adică cel mai probabil fiecare ac de seringă de unică folosință, are un nano-cip deja ”pe țeavă”. Pot fi ci suguranță și alte modalități, dar asta mai puțin contează, e important faptul că în cadrul procedirilor de „vaccinare”, un nano-dispozitiv bluetooth e livrat în organismul celor astfel „imunizați”. Nu se știe inițial cine ce cip (număr de serie) a primit, dar ulterior numărul de serie al dispozitivului detectabil prin bluetooth, e asociat CNP-ului persoanei, adică identității reale, în mod automat de diferite sisteme de verificare a documentelor de identitate cu cip, prin asociere cu codul cipului RFID din pașaport sau carte de identitate, cu codul QR al respectivei persoane etc. După asociere se poate renunța și la brățările și/sau aplicațiile de certificare a vaccinării cu cod QR, baza de date atribuind numărului de serie al cipului implantat ID-ul persoanei. Toate datele fiind bineînțeles stocate într-un server, cip-ul având doar rolul de certificare a identității. În acest fel au fost identificați cei care s-au ”vaccinat” la chiuvetă, aveau cerificat de vaccinat, dar nu emiteau cod MAC. Parte a diversiunii cred că este și noile sisteme de identificare cu palma, facială, etc. Pentru acces sau plăți, scopul fiind decât acela de a ne da un fals răspuns al modului în care sunt identificate persoanele, identificarea fiind de fapt făcută pe baza semnalului bluetooth ci codul ID (probabil pentru activarea plății cu palma, există condiționarea vaccinării și tot așa) Sursa de energie. Cum se alimentează aceste nano-cipuri, de unde-și iau energia de alimentare ? Am presupus inițial mai multe variante, dar concluzia finală este că alimentarea acestora se face din fondul de poluarea electromagnetică (în registrul de 2,4 Mhz) și/sau de la o undă purtătoare emisă special în acest scop de dispozitivele speciale de citire a identității digitale, aflate sau pentru utilizare în zone ecranate sau departe de raza de acoperire a semnalului. Supozițiile legate de conversia temperaturii corpului dau al pilei galvanice ce are ca electrolit lichidele din corp, au fost invalidate de faptul că și vacvinații morți continuă să emită semnal bluetooth. Atribuirea adreselor MAC (Media Acces Control) De ce nu putem asocia noi adresele MAC afișate în proximitatea celor vaccinați, identității lor, adică să ne facem propria noastră bază de date, respectiv codul MAC : 45:7E:66:2A:28:91, aparține lui Popescu Ion. Adresele MAC se schimbă aparent randomize la perioade de timp determinate, precum codurile digipass-urilor bancare. De fapt protocolul bluetooth folosit face acest lucru. E posibil ca aceste adrese MAC să se schimbe și la timpi mai scuți, sau să nano-dispozitivul implantat să înceteze să mai emită o perioadă, imediat după ce s-a stabilit legătura cu servărul de rețea și datele au fost transmise (adică scopul a fost atins), urmând ca acestea să se reactiveze după o perioadă de timp în care ar putea să se schimbe considerabil datele de interes (locația de exemplu). În acest fel identității unei persoane îi corespund o multitudine de adrese MAC, care sunt atribuite identității acesteia doar de către serverele care cunosc algoritmul sau șirul de adrese din care aceea adresă MAC face parte. Datele de localizare se transmit de fapt din dispozitivul cu care aceste nano-cipuri se conectează, prin tehnologia Crowd GPS (GPS-ul Mulțimilor), similar cu acele trak-uri de urmărire care au ajutat de fapt la dezvoltarea softurilor necesare. Dezvoltarea programelor software. Cum au dezvoltat softurile de monitorizare a celor nano-cipați prin ”vaccinare” ? Cum sunt folosiți IT-ști, fără ca aceștia să știe pentru ce lucrează. Eu știu în România de o temă de proiect la care au achiesat mai multe firme de IT. Sunt convins că această temă de dezvoltare software a fost lansată în toată lumea. Proiectul viza (falsul motiv oficial) localizarea clienților în supermarket pentru vezi doamne, studii de marketing, optimizarea așezării produselor în magazin etc. IT-știlor li s-a spus că se vor monta din loc în loc în supermarket niște dispozitive raspberry pi, iar pe cărucioarele de cumpărături niște dispozitive de traking bluetooth (BLE), acelea sub formă de bănuț. Sunt aproape sigur că de fapt era vorba de dezvoltare de aplicații de localizare a corpurilor umane, dar au inventat acest pretext. Ceea ce credeau IT-știi că o să se monteze pe căruciorele de supermarket, e ceea ce emite adresele MAC din cei vaccinați, iar dispozitivele raspberry pi e ceea ce montează ăștia peste tot, dar mai cu seamă pe (în) lămpile stradale, pe toți stâlpii. Localizarea se bazează pe nivelul de semnal (aproximarea distanței) și zona de intersecție a semnalelor de la două sau mai multe dispozitive staționare, respectiv raspberry pi, iar algoritmul softului permite vizualizarea bidimensională a traseului de deplasare, timpii de staționare etc. Multe proiecte software au fost dezvoltate sub pretextul oficial de urmărire a contacelor dintre oameni pentru achetele epidemiologice. Respectiv stabilirea persoanelor cu care a fost în contact sau s-au aflat în proximitatea cuiva găsit pozitiv pentru un presupus virus. Aplicațiile se bazau pe intersecția câmpurilor de emisie bluetooth și pe puterea semnalului telefoanelor aflate în posesie. Multe telefoane erau deja legate cu identitatea utilizatorului, iar prin aplicațiile de certificare a ”vaccinării” se cunoștea și statusul vaccinal al utilizatorilor. Orașele de 15 minute – viitoarele lagăre digitale Căile de circulație din orașe și apoi căile de legătură dintre orașe sunt primele vizate pentru monitorizare. După cum vedeți, tot din finanțări guvrnamentale, în toate localit mai multe aici : https://www.facebook.com/share/p/15S1n1ooKA/”
marți, 18:42:05, 3 decembrie 2024
- ►
la articolul Poziționare și mărturisire a Părinților Grigorie Sanda și Claudiu Buză (noiembrie 2024):
“este făcut un studiu cu oamenii vaccinați de covid, și au constatat că toți aceștia emit un cod . adică prin serul acela, se introduce o tehnologie nano, care se activează în contact cu organismul și se autoasambleaza in timp, …fiind mai mult un experiment. Deci tot e ceva necurat cu vaccinurile astea.”
marți, 18:30:05, 3 decembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Domnul Calin Georgescu este mason, semnatura sa apare in clar in procesele verbale din 1993 de la aprinderea luminilor MLNR. Oare de ce nimeni nu il intreaba cu semnatura in fata daca s-a spovedit si a renuntat sau nu? La fel episcopul Paisie Lugojanul din Timisoara este mason, dar neaga acest lucru. Pentru Calin Georgescu s-au strans semnaturi la ordin pe unitate cu o luna inainte de campanie. Lasconi e cu LGBTQA++ si are multe clase in urma doamnei Dancila. Exista si votul cu 2 stampilari. https://www.capital.ro/calin-georgescu-este-mason-de-frunte-document-bomba-da-a-fost-acolo.html ”
marți, 05:35:56, 3 decembrie 2024
- ►
la articolul Până și Mitr. Atanasie de Limassol are o viziune mincinoasă despre întreruperea pomenirii:
“Totul va deveni un spital de nebuni. Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana Parintele Paisie Aghioritul despre antihrist: “Totul va deveni un spital de nebuni. Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana” “Cat putem, sa fim langa Hristos… Cei care nu vor avea intentie buna, care nu vor fi luminati, se vor insela in anii apostaziei. Pentru ca cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are claritate duhovniceasca, asemeni diavolului”… “Daca cineva cunoaste adevarul, isi face probleme si se trezeste. Il doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada in cursa. Acum insa ce se intampla? In afara de faptul ca unii isi dau propriile lor talcuiri, se tem si ei ca oamenii lumesti, in timp ce ar fi trebuit sa se nelinisteasca duhovniceste si sa-i ajute pe crestini, aducandu-i la nelinistea cea buna si intarindu-i in credinta ca sa simta mangaierea dumnezeiasca”.(Aparatorul Ortodox) ”
marți, 04:40:00, 3 decembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Va mulțumesc! La multi ani tuturor românilor!”
duminică, 13:41:16, 1 decembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“O simpla parere, nu dati cu pietre!D-le Vlad, tineti minte probabil cind la scoala unde ne-am format fiecare pentru a ne invata sa gindim primeam deseori intrebarea „ce a vrut sa spuna poetul/scriitorul/etc…”?Eu nu prea sunt de acord cu ce spune dl MSC si am sa motivez de ce!Din cite am inteles eu cind am ascultat in niciun caz P Mega sau ceilalti Preoti folosind expresia „sa votam” nu ne-au indemnat fizic sa votam sau nu pe unul din cei ramasi deocamdata in cursa prezidentialelor (ca si aici e cu schepsis si s-ar putea sa se mai schimbe cite ceva), practic sau mai bine zis au incercat sa ne intareasca sa vedem si dincolo de ziua de miine, ca tuturor ni s-a naruit cerul si pamintul in cap cind am aflat rezultatul primului scrutin. Cam asa am inteles eu „ca au vrut sa spuna Preotii”!Dl MSC gindeste evreieste gen „daca scrie in reguli ca unuia i s-a taiat mina daca a gresit sau indraznit ceva, dapai sa li se taie tuturor” – vedeti chestia cu caterisirea – „sa votam” e si un mod de a spune, dar eu vad si alte nuante din cum s-au exprimat acei Parinti.Mai stiu ca toti ce folosesc duhul blindetii si o atitudine care pare sa vina si de la Duhul Sfint prin adresarea lor transmit dincolo de niste vorbe ce au de transmis!Or dl MSC cred ca s-a nascut nervos, are totdeauna un ton artagos si o stare de nervozitate permanenta, leganindu-se incontinuu pe scaunul lui transmite si altceva decit lista permanenta a dumisale cu critici la adresa tuturor, iar daca as fi ca d-lui as putea inventa sa declar ca si el pare ca le-a ridicat in slavi pe doamnele Lasconi sau Sosoaca….numai ca eu cred ca nu e cazul sa gindim simplist/primar sau cu prima impresie, adica „mie mi se pare ca si altceva a vrut sa spuna poetul”!Doamne, ajuta-ne tuturor, iertati-ma va rog!”
sâmbătă, 14:43:04, 30 noiembrie 2024
- ►
la articolul Până și Mitr. Atanasie de Limassol are o viziune mincinoasă despre întreruperea pomenirii:
“Îi numeri pe degete pe anti-ecumenisti. Mulți dintre oamenii care merg la biserică nu cunosc noțiuni de teologie. Dacă faci un sondaj printre ortodocșii români mulți, cred, nu cunosc ce este acela Pidalion. Dacă discuți cu unii preoți zic că în Pidalion se contrazic canalele între ele și nu există coerentă. De exemplu subiectul statului în genunchi de vineri seara până duminică seara. In ziua de azi se fac căsătorii mixte. Conform Pidalionului ar trebuie despărțite nu?”
sâmbătă, 06:07:24, 30 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Subiectul cu sinodul din Creta este cumva precum „s-a deschis o cutie a Pandorei”, iar cit a stat in puterea mea de intelegere sau la cita cunoastere detin (ca nu cine stie ce de multa) am citit de pe net cit am reusit sa mai aflu atit cit au permis si cei cu netul (stiti – cenzura)…sa rasfoiesc tot ce am gasit.Astfel am gasit poze, articole aici pe blog, dar si pe Aparatorul Ortodox, si cine stie pe mai unde si cum citeodata tin minte gindurile proprii stiu ca atunci cind am privit unele poze m-am intrebat mental „oare ce rost are omul asta acolo” intre episcopi, intre oameni socotiti, cu nume si un rost bine definit in viata.Apoi am ascultat si multe interviuri…marturisesc cum ca sinodalii greci au fost mult mai deschisi imediat dupa sinod si in presa lor si asa in general in declaratii – desi multi si-au mai modificat pe parcurs atitudinea, acolo a fost cumva o presiune descrisa de multi sa iscaleasca domle care incet, incet s-a manifestat in a distorsiona adevarurile pe care le stiau si le stiu.Regret ca nu am pus deoparte acele poze, sau e greu sa mai gasesc cine stie ce dovezi graitoare sau de folosit pentru dovedirea unor lucruri.Nu mai am timp si nici chef traindu-mi viata care mi-a oferit fel de fel (si bune si rele) sa mai dezvolt zvonuri neadevarate care nu folosesc nimanui la nimic.La noi s-a dezvoltat pina la rang de arta santajul, sa il „ai la mina ca astfel sa-i fortezi mina”, nici dl Georgescu nu e curat ca lacrima…e penticostal pare sau dupa interviul acela alaturi de sotie pare yoghin cu ce vase are prin biblioteca ca are niste vase pe care le folosesc unii neortocsi….apoi eu nu agreez femeile care incearca sa dirijeze barbatul mai mult ele ca adica stiu ele mai bine ce se cuvine si ce nu!Ce se cuvine, e sa ne rugam asa cit putem noi dar din tot sufletul sa ne dea si noua mila si indurare, ca suntem multi cu lacrimi pe obrajiA….si sa nu uit, sa fiti sanatos, voios, sa aveti o viata binecuvintata, la multi ani de Sf. Andrei! ”
sâmbătă, 01:16:27, 30 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“A se asculta și intervenția lui Mihai-Silviu Chirilă cu care, în cea mai mare parte, rezonez: https://youtu.be/m3VdeqUCJz0?si=lR5Uic05naA_C08c”
vineri, 19:20:23, 29 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Nu îmi pare deloc adevărat acest lucru, după cum nici alte rele colportate acum despre CG nu-mi par adevărate sau precise. De altfel, întreaga atitudine a ortodocşilor faţă de CG nu îmi pare potrivită, chiar dacă sunt de acord cu critica (pe fond) ce i se aduce sub aspectul mărturisirii credinţelor sale religioase. Mie îmi este clar că tabăra adversă împinge aceste subiecte de critică (că e mason, că e new-age, că este omul sistemului) tocmai pentru a provoca o dezicere şi un val de antipatie dinspre electoratul ortodox practicant. Valul de antipatie ar trebui să se îndrepte spre politica USR şi spre programul anunţat de candidatul acestei partide, în primul rând. Întrucât CG se declară ortodox practicant şi este dovedit că participă la slujbele bisericii, critica ce i se aduce trebuie formulată în cu totul alte modalităţi şi în alte condiţii. Asta chiar dacă nu avem încredere în CG şi dacă nu participăm la vot, cum este cazul meu.”
vineri, 15:54:58, 29 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Doamne ajuta! De unde aveti informatia ca Calin Georgescu a fost printre organizatorii sinodului din Creta, si ca si el a fost prezent acolo?”
vineri, 09:11:57, 29 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Da, si eu deocamdata consider ca ce „ne-a sfatuit” P Mega si ulterior P Calistrat sau P Lavrentie e deocamdata sa aleg intre C Georgescu si d Lasconi pe dl Georgescu. Nu am avut niciodata prea multa apreciere pt domnia sa, mai ales ca stiam si dintr-o sfatuire trecuta cu P duhovnic cind efectiv l-am intrebat ce parere are despre ce declara si a spus ca sa nu ne incredem in el…(pe mine ma incinta discursul lui de atunci, ca el a mai aparut in spatiul mediatic in mai multe emisiuni).Ca e si mason (pt mine ceva groaznic), numai ca am mai aflat ceva si mai cumplit de atit, cum ca a fost printre cei care au organizat sinodul de la Creta si cum prea stim cit de cit ce s-a intimplat acolo, deja pare mult prea mult ca si el a fost acolo….(printre organizatori e si Hillary Clinton, ori in ultima vreme a mai fost asociat cu aceasta doamna si aripa ei, are poze cu papa)….ca adica din ce in ce mai greu de acceptat si acesta ca e simplu de imaginat ce se va alege de Biserica noastra cu un asemenea presedinte.Insa asa cum e d Lasconi, poate nu va ingadui Dumnezeu sa ajunga aceasta presedinta ca am ajunge in cel mai de jos punct al existentei noastre, ceva absolut de neacceptat, proclamarea Sodomei si Gomorei aici la noi!Poate macar pt parlament poate ar fi de mers, ca macar sa alegem la partide cit de cit ceva poate…Daca voi merge la aceasta votare sau la ultima va trebui sa ma hotarasc, deja (iar spun ca traim parca in bucla)… ca am deja un „deja vu” ca suntem din nou in situatia sa alegem „raul cel mai mic” dintre cele doua rele…cind am mers sa ajung sa votez cu Iliescu sa nu iasa Vadim….lucru pentru care mai am citeodata indoieli citeodata si azi!Ce stiu insa sigur e ca „never say never”…d-le Vlad ati reusit performanta postând clipul cu P Calistrat sa respect ascultind ce a spus pe un personaj pe care efectiv il detestam- iar acesta nu e putin lucru, sper sa se indrepte in continuare si sa urmeze calea adevarului si sa nu mai fie cum a fost!Dumnezeu, Maica Sa si toti Sfintii sa ne faca sa intelegem toti sa facem ce va fi mai bine pentru noi, asa sa ne ajute Dumnezeu!”
joi, 03:06:04, 28 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“https://www.facebook.com/61568327485521/posts/pfbid0HXnZgB3HkDX6LWRBTEM7oxRFi481izS3SSV5JK3MDxmFK68g76YymaFGnSCJkdYcl/”
miercuri, 18:53:12, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Nu neg că aș putea greși, dar rămân la cele scrise mai sus. O să mă uit peste broșuri și îndrăznesc să recomnd și eu, pe aceeași temă: https://download.library.lol/main/4359000/d36fb4b22818befcab8249867dbf6911/Lukasz%20Olejnik%20-%20Propaganda_%20From%20Disinformation%20and%20Influence%20to%20Operations%20and%20Information%20Warfare-CRC%20Press%20%282024%29.pdf Și https://download.library.lol/main/3264000/199091717dbb317620630a385400e4c5/Paul%20Baines%20%28editor%29%2C%20Nicholas%20O%27Shaughnessy%20%28editor%29%2C%20Nancy%20Snow%20%28editor%29%20-%20The%20SAGE%20Handbook%20of%20Propaganda-SAGE%20Publications%20Ltd%20%282019%29.pdf”
miercuri, 17:04:44, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“nu am reusit sa atasez, se tipareste de aici https://citizensforfreespeech.org/product/exposing-propaganda-brochures/”
miercuri, 16:51:39, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“iertati-ma dar cred ca sunteti in eroare, atasez si un foarte scurt ghid de depistare a propagandei, este util pentru cineva care nu este familiarizat, cine doreste poate studia mai mult. disperarea si reactiile establishmentului ma fac sa cred ca miza este foarte mare, a fost ceva ce nu au controlat.”
miercuri, 16:44:49, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Da, asta spun că rezultatul poate fi şi este predeterminat printr-o serie întreagă de instrumente, de la butoane, la liste suplimentare şi vot multiplu, la gestiunea rezultatelor în secţiile de vot pe baza preselectării membrilor comisiilor şi a observatorilor, mai ales în diaspora. Nu e nevoie să controlezi toate secţiile din ţară, ci este necesară existenţa unui procent de control. Finalmente o secţie din Bucureşti este egală în greutate cu o secţie din satul Prăjeni, iar în Prăjeni pot exista 1 sau 2 secţii reale şi 5 scriptice, arondate unor liste electorale fictive. Dar, când mă refer la butoane, includ aici inclusiv procesul de viralizare pe reţelele sociale, care nu este niciodată organic. Viralizarea (creşterea rapidă a notorietăţii) este principalul instrument de putere al reţelelor şi acest instrument este sub controlul serviciilor secrete. Acest instrument presupune sincronizarea, alinierea şi agregarea pe un trend a conturilor individuale. Din interior, acţiunea de viralizare presupune gestionarea automată a conturilor, bob cu bob, pe o taxonomie psihosocială atent stabilită. Freedom of speech is not freedom of reach. Reach-ul este strict gestionat şi niciodată lăsat la voia întâmplării. Tiktok are o cenzură mult mai promptă decât are Facebook, iar activitatea politică în campania prezidenţială este atent monitorizată în toate reţelele, atât din interiorul platformei cât şi din exterior, prin softurile terţe de analiză. De altfel cei de la Expert Forum au propus deja o explicaţie din care rezultă clar că, volumetric, propaganda pe TikTok a lui CG e abia pe locul 4. Distincţia se face la nivel calitativ, iar prin asta nu am în vedere (doar) calitatea videografică a clipului sau calitatea şi pertinenţa mesajului politic, ci mă refer la calitatea persuasiunii, la calitatea efectivă propagandei. De esenţa propagandei este împropierea mesajului de către ţintă ca şi cum ar fi un produs cognitiv propriu, nu expunerea ţintei la o cantitate mare de mesaje complete. Esenţial este ca ţinta să creadă că a ajuns singur la o concluzie, că a sa concluzie este validă intelectual, corespunde profilului său identitar şi este agreată la nivelul grupului său reprezentativ, şi este aptă să conducă la acţiune în lumea reală. Cei care gestionează spectacolul electoral cunosc cu mare precizie numerele electoratului activ, căci altfel, întregul mecanism ar fi fără valoare. Cei care numără oamenii sunt mai puternici decât cei care numără voturile.”
miercuri, 15:55:18, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Eu aș zice că, dimpotrivă, perspectiva lui Vlad este foarte practică și mai revoluționară sau legionară , care se bazează foarte mult pe propriile acțiuni, nu doar pe rugăciune și chibzuință. Aceasta este idealul. Eu personal înclin mai mult spre îndemnul pr. Ciprian, chiar dacă nu am argumente raționale. Pur și simplu CG e o opțiune bună față de Lasconi, care e o pacoste totală. Doar să și înfăptuiască ceea ce promite dl. Călin. Nu că nu ar avea putere, dar să și realizeze planul său în contra piedicilor care vor surveni.”
miercuri, 13:21:06, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Puteti dezvolta, eventual argumenta cum „rezultatul a fost anume fixat şi urmărit îndeaproape”. S-au manipulat din butoane 2 milioane de voturi? Au fost 2 milioane de oameni intr-un fel sau altul obligati sau determinati impotriva vointei lor sa voteze cu CG? Pana acum singura explicatie credibila, pentru mine, in legatura cu aceasta situatie este ca fiind o minune prin care Dumnezeu ne mai da o sansa sa alegem, de data aceasta contrastul fiind evident pentru oricine.”
miercuri, 10:30:05, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Este un îndemn către nevotare care sper să fie înţeles cu inimă uşoară. Nu este o cerinţă sau o impunere de vreun fel, nici măcar de ordin moral. Constatarea mea este că noi nu vrem să înţelegem natura regimului politic în care existăm şi ne lăsăm înşelaţi de mizele reale dar şi artificiale cu care suntem îmbrobodiţi. Îndemnul principal este însă ca fiecare să-şi urmeze conştiinţa.”
miercuri, 10:25:57, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Totodată, de ascultat predica părintelui Macarie Banu: https://youtu.be/0exMCD6H1I0?si=x6hRxdqHti9t4v27”
miercuri, 10:25:15, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“Gândul îmi spune că această viziune este proprie mai degrabă monahilor si mirenilor cu rugăciune de foc… Nu se duce la vot, ci ajută în mod evident mai mult cu rugăciunea! Doamne ajută!”
miercuri, 09:27:29, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Pr. Ciprian Mega: „Suntem nevoiți să-l votăm pe Călin Georgescu!”:
“A se vedea și poziția părintelui Calistrat, oarecum asemănătoare: https://youtu.be/7XX0y5PiC-A?si=beviC8x6U3z0M7eZ”
miercuri, 00:29:35, 27 noiembrie 2024
- ►
la articolul Vătămarea electorală:
“Dureros de adevarat dar si cumva edificatoare aceasta radiografie a faptelor ce se intimpla acum perfect descrisa, explicata, motivata, cit si o invitatie la introspectia personala ca sa ne ajute sa intelegem incepind de la noi apoi si restul si sugerindu-ne sa cautam ajutor tocmai acolo si de la Cine cit ne mai e dat sa traim aceste timpuri!Cumva „off topic”, dar si cumva in context am vizionat acest film realizat in 1965…cu intimplarile descrise acolo, senzatia dupa vizionare a fost cumva ca e ca in bucla totul, astfel descoperim un Coldea al acelor timpuri, jocuri politice si interese, incercari de aservire a justitiei in stergerea unor fapte, apar implicate si atunci serviciile secrete folosite in interesul unora si nu a acestei natii…cumva totul pare ca noi stagnam in timp, doar personajele se schimba, cel putin realizez ca la aceasta degradare de azi „se lucreaza” de multa vreme!Calea Victoriei sau cheia visurilor 1965 360p (Filme Romanesti)https://www.youtube.com/watch?v=J0AzAy39_RUBun articol, respect, Doamne, ajuta-ne tuturor!”
duminică, 16:38:31, 24 noiembrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Potrivit unui Comunicat oficial, zilele trecute, între 12 și 14 noiembrie, a avut loc o nouă întâlnire între ortodocși și luterani, care pregătește o întrunire plenară anul viitor (19-25 mai 2025). Tema aleasă spre a fi discutată este una interesantă, anume sinodalitatea și primatul. Practic, e un subiect ce vizează mai mult pe catolici, dar se vădește coordonarea activităților ecumeniste spre un rezultat final general, o unire ce va cuprinde nu doar pe papistași și ortodocși, ci-i va implica și pe ceilalți așa-ziși creștini.”
vineri, 10:02:00, 15 noiembrie 2024
- ►
la articolul Suferințele Mitropolitului Longhin prin ochii propriilor copii:
“Milă de la jidani, dușmanii creștinilor; mai greu. Plus că mitropolitul îi numește pe față ceea ce sunt și ce doresc să facă cu Ucraina și iudele nu suportă adevărul. De asta îl pestelesc. Și mai e și român pe deasupra. ”
miercuri, 00:44:37, 13 noiembrie 2024
- ►
la articolul Suferințele Mitropolitului Longhin prin ochii propriilor copii:
“Cruzimea omeneasca e de-a dreptul inimaginabila! Sa batjocoresti cu buna stiinta pe cineva nevinovat si sa ii cauti pricini imaginare e ceva cam spre limita umanitatii in secolul in secolul in care suntem, (numai ca sclavia exista si in ziua de azi si nu inventez cind scriu asta)….exista oameni greu de diagnosticat si pentru medicina actuala….ceva de multora nici nu le trece prin minte…..revenind la Vladica….imediat ce a aflat ca la noi au fost inundatiile care au fost, a anuntat ca formeaza un convoi de tiruri cu ajutoare pentru „românii lui” – el mai român decit mult alti români sa inlesneasca la vama sa treaca ajutoarele cit mai grabnic sa ajunga in zonele calamitate. Cu aventuri au ajuns cam intr-o saptamina asta dupa ce chiar din oamenii care au insotit convoiul erau sa fie trimisi pe front si multe altele! Nu cred ca a insotit convoiul, am vazut in schimb poze cu oamenii cu geci inscriptionate pe spate Man Banceni cind in sfirsit au ajuns la destinatie! Scriau ca au trimis 50 de tone, iar desi nu se preciza ce au trimis acolo si sa fi fost doar faina sa faca piine oamenii aceia ar fi putut supravietui sa nu faca foamea!Ce sa mai vorbim de atita orfani pe care i-a ocrotit sa traiasca frumos si demn pe cheltuiala lui si a degrevat statul ucrainean de atitea cheltuieli care ar fi fost necesare sa intretina atitia orfani!Imaginile sunt aproape de neprivit- ca iti dau lacrimile instant cind vezi atita razbunare pentru un om crestin si nu cred sa aibe indurare chiar cu pocainta cei ce i-au pregatit asemenea „rasplata”!Domnul sa-i imblinzeaca pe a pe toti cei care i-au facut constant atita rau!Binecuvintat si ocrotit de Domnul, de Sfinti si de Maica Sa sa fie Parintele si binecuvintat fiti si dvs Parinte ca ati scris acest articol!”
marți, 02:47:33, 12 noiembrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Mulțumesc Vlad pentru articol . doar că sectanților degeaba le dau să citească așa ceva …ei tot cu ” singură biblia” – nimic altceva….astfel devin ” fals-creștini” care neagă Harul de după Apostoli care a lucrat in continuitatea Episcopilor , ei cred că e destul să creadă în Iisus și să facă fapte bune tâlcuind aiurea Sfânta Scriptură și hulind Sfânta Biserică .”
joi, 18:46:25, 31 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“De regulă eu mă folosesc de vorbele Sfântului Ignatie, dacă am cu cine discuta și dacă simt că nu siluiesc pe cineva cu convingerile mele: https://theodosie.ro/2019/07/07/de-ce-nu-se-pot-mantui-paganii-mahomedanii-si-ereticii/ Doar că trebuie preveniți cititorii că Sfântul e cam aspru. ”
miercuri, 21:39:14, 30 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“..ee… Dumnezeu să-i ajute, să le îndrepte gândirea. o altă problemă, mai veche, dar văd că se înmulțește… sectanții care sporesc pe terenul nostru românesc … văzui de curând o filmare pe facebook cu sectanții ajutând la Galați…dar fiindcă în filmare era și o pancartă cu citate din biblie ( scriu cu b mic pt că e din cornilescu) și mai puse și titlu cu ” ortodocșii și ” sectanții ” avem același Dumnezeu …” și din astea…. nu m-am putut abține să nu le trimit un comentariu in care să le zic că ei nu aparțin Singurei Biserici a lui Hristos și nu ascultă de Sfintele Sinoade și nu au botez valid nici Împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului …etc ….și ca să vezi câți săriră pe.mine cum că – omenia și dragostea … că nu religia ci faptele… că unde scrie de religii in biblie, că noi suntem idolatrii că ne închinăm la morți că suntem mai rău decât păgânii și chestii din astea….. ce rușine a ajuns românul sa fie înșelat chiar din cuvintele Sf Scripturi…, și nicicum nu biruiești cu ei …o țin pe a lor mare rătăcire și cu ăștia”
marți, 18:14:59, 29 octombrie 2024
- ►
la articolul Mărul discordiei schismei ucrainene – prezent și în zilele de prăznuire a Sf. Dimitrie Basarabov (2024):
“Nu înțeleg bine ce scrieți. Am dat un exemplu în oglindă în care era vorba tot de problema ucraineană. Deci e fix în oglindă. În al doilea rând, trebuie să fim chibzuiți în tot ce afirmăm, îndeosebi pe chestiuni atât de serioase, să nu fim hazardați și să dăm verdicte din burtă. Ceea ce a fost la București este o reliefare liturgică a situației care era și înainte la nivel canonic. În cadrul slujbelor s-a vădit mai clar raportul existent. Prin pomenirea în diptice de către Patriarh a Întâistătătorilor care au recunoscut schisma ucraineană, noi întrăm în comuniune cu ei. Ei sunt pasibili de caterisire pentru că au primit pe niște excomunicați și ar trebui să se întâmple asta, dar nu înseamnă că noi avem aceeași vină ca și ei, că i-am recunoscut pe schismatici. Ci există o perioadă de decizie și așteptare până să fie puse în aplicare canoanele. În canonul 2 Antiohia nu este scris că cel ce intră în comuniune cu cineva excomunicat este, la rândul lui, excomunicat, așa cum mi-a zis pr. Matei. Pentru că verbul „είναι” de acolo nu este în neogreacă, ci în greaca veche. Și are valoare sentențială de „trebuie să”. Mai precis, nu este la prezent, ci la infinitiv în elină. Practic, un Sinod trebuie să pună în aplicare pedeapsa, nu intră în vigoare automat. Într-adevăr, mai gravă este situația cu PS Siluan din Ungaria, care a slujit cu un schismatic, nu doar cu Bartolomeu. Deci a intrat în comuniune cu cineva excomunicat și este pasibil de aceeași sancțiune. Peste toate, problema ucraineană nu este de natură schismatică, dacă vreți să ne exprimăm foarte riguros, ci este o „adunare separată” sau parasinagogă, potrivit canonului 1 al Sf. Vasile. Dr o putem numi schismă ca să fie pe înțelesul tuturor. Pe lângă asta, este la mijloc și erezia primatului de tip papal pe care și-o arogă Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului prin crearea structurii bisericești din Ucraina în afara jurisdicției sale și prin repunerea în treaptă a unor clerici din altă Patriarhie. Deci este și erezie, nu doar schismă. Vedeți acum cam ce perspectivă eronată ați expus mai sus. De aceea zic, cu iertare, că e nevoie să fim temperați și să judecăm limpede și fără patimă. În ce-i privește pe ierarhii români care au conslujit cu Arhiepiscopul cipriot sâmbătă, ei sunt în aceeași postură ca arhiereii din Cipru care nu-i recunosc pe ucraineni, dar îl pomenesc și slujesc împreună cu Întâistătătorul lor. Adică nu au aceeași vină, ci doar nu au tăria să reacțuineze mai drastic. La fel și ai noștri, nu recunosc pe schismatici, dar au slujit cu un ierarh care face asta, în loc să-l sancționeze. ”
marți, 11:17:29, 29 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Am urmărit activitatea părintelui Eftimie privitor la părintele Ciprian, filmul și contactele politice ulterioare și încă o fac privitor la celelalte preocupări ale sfinției sale, precum Mitropolia Basarabiei, pe care eu unul o cred o greșeală rău-justificată istoric și o cale schismatică de reunire a ortodocșilor români. Dar dacă în privința acestui ultim subiect ar fi loc de dezbateri, în privința părintelui Mega, a filmului și vizitelor sale politice, părintele Eftimie mi s-a părut nedrept spre rău-voitor de-a dreptul. E doar o părere personală și nu cântărește prea mult (deloc?), dar eu unul am fost tare dezamăgit de părintele Eftimie.”
marți, 10:53:35, 29 octombrie 2024
- ►
la articolul Mărul discordiei schismei ucrainene – prezent și în zilele de prăznuire a Sf. Dimitrie Basarabov (2024):
“Intreruperea comuniunii(nepomenirea) nu e obligatorie decat daca au fost condamnati,nu se poate compara comuniunea litrugica in schismă cu exemplul acela in ”oglinda”.Aici e vorba de schisma,nu de erezie.E cu totul altceva,mergea comparatia daca de exemplu nepomenirea era obligatorie,atunci da. Nu are sens comparatia..Toti ierarhii romani impreuna cu soborul de preoti participanti la acea Sf Liturghie,la potriul comun,unde a slujit Ips Gheorghe al Ciprului,au picat in schisma.Sa vedem restul.Daca patriarhia nu da un comunicat in care sa condamne schisma lui Dumneko,toti vor pica in schisma,pentru ca patriarhia a organizat totul.Daca ei nu se delimiteaza,inseamna ca sustin ce s-a intamplat acolo.”
luni, 20:42:42, 28 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“… să fie sănătos… meargă cu Dumnezeu înainte. Pr. Eftimie Mitra care îl cunoaște mai de aproape a zis altceva despre el . Acuma, Dumnezeu știe ce și cum. Doamne ajută”
luni, 17:58:56, 28 octombrie 2024
- ►
la articolul Mărul discordiei schismei ucrainene – prezent și în zilele de prăznuire a Sf. Dimitrie Basarabov (2024):
“Așteptăm acum să vedem dacă patriarhia română se va dezice public de acest eveniment, în urmă cu aproximativ un an un alt ierarh bor Siluan al Ungariei a slujit împreună cu indivizi din gruparea lui Dumenko la mănăstirea Panohalma din Ungaria și unde a fost prezent și Bartolomeu”
luni, 13:59:04, 28 octombrie 2024
- ►
la articolul Mărul discordiei schismei ucrainene – prezent și în zilele de prăznuire a Sf. Dimitrie Basarabov (2024):
“Sarut mana Parinte! Cred ca cel mai bine, ar fi fost din partea PF Patriarh Daniel, sa nu invite Biserica Ciprului la aceasta sarbatoare, stiind ca a recunoscut schismaticii din Ucraina. Nu nici nu stii ce sa crezi si sa intelegi. Doamne, ce vremuri traim! Eu stiu ca Sf Ioan Gura de Aur a spus ca pacatul schismei nu se sterge nici cu sangele muceniciei. Din pacate, asa cum ati spus si Sf Voastra, nu trebuie sa avem asteptari mari de la ierarhi. Parca nu mai au constiinta.”
luni, 10:45:21, 28 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Deși articolul de față se referă la o problemă politică în care prefer să nu mă implic, atacurile la adresa Pr. Ciprian sunt și de natură bisericească și morală și denotă o atitudine deplorabilă. Părintele a criticat implicarea evreiască în politica mondială și chiar românească prin filmarea unor scene din filmul „21 de rubini” chiar în sinagoga evreiască din Oradea. Ar fi ridicol să fie prieten al lor și un promotor al evreilor, din moment ce-i stigmatizează ca uneltitori din spate ai tuturor relelor chiar și din România. Toate acuzațiile că ar fi ecumenist și gnostic sunt de-a dreptul ridicole. Obstinația de a-i găsi greșeli ca acestea este grăitoare de la sine; nici nu merită mai multe comentarii. Nu are prietenii cu masonii ca masoni, ci ca actori. Nici nu am citit ce scrie în articolul de pe Saccsiv despre legătura cu actorul Dorel Vișan pentru că toată problema este evidentă, declarațiile sale publice sunt clare de neafiliere și disociere de masonerie. Faptul că a încercat să candideze la președinție, preot fiind, este discutabil. Foarte probabil trăim într-un moment de cumpănă a istoriei care poate ar fi justificat această decizie. Oricum, pentru mine asta nu-l face dubios, nici dizgrațios. Cel mai probabil totul se va limpezi în viitor dacă se vor adeveri avertizările pe care le-a menționat în scrisoare. Mie politicienii de azi nu-mi inspiră încrederea că vor sau pot să le evite. Deși eu zic că bine ar fi să se fi înșelat și sper să nu se ajungă la cele pe care le-a scris. Este bine-venită orice criticare a acțiunilor sale, dar la un nivel care să poată fi luat în seamă, nu doar de calomniere ieftină, de can-can și murdărire a imaginii. Singura atitudine față de acestea este indiferența și a nu le promova mai departe de rușinea rușinii lor.”
duminică, 23:22:09, 27 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Mulțumesc, Vlad . totuși sunt pe pace dacă nu-l urmăresc pe acest preot, căci dă bătaie de cap urmarindu-l … așa că mai bine nu-l urmăresc . uite și de ce : https://saccsiv.wordpress.com/2024/05/13/de-ce-preotul-ciprian-mega-a-mintit-referitor-la-actorul-dorel-visan-si-masonerie/”
duminică, 20:56:50, 27 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Nu e deloc dubios, dar este supus unui efort de calomniere, inclusiv (mai ales?) din partea unora din Biserică. Fiți pe pace și veți găsi mult folos în activitatea părintelui Mega.”
duminică, 10:36:22, 27 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“e dubios acest personaj / preot, regizor …și ce o mai fii… dar nu e curat la mijloc….are prietenii cu masonii, acum mai vroia și să candideze, ceea ce nu e propriu unui preot, s.a … Nu știu cât sunt de adevărate acestea despre dânsul din site-ul de mai jos …. : http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2024/10/controversatul-politician-regizor-si.html”
sâmbătă, 19:03:51, 26 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 7.Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: “A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc”; 8.Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii; 9.Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi; 10.Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul. 11.Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. 12.De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. 13.Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. 14.De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. 15.Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun. 23.Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 32.Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, https://www.vaticannews.va/en/pope/news/2024-10/pope-ecumenical-vigil-synod-christian-unity-vatican-ii-anniversa.html Papa Francisc: Unitatea creștină este o călătorie de sinodalitate și mărturie Lideri creștini de diferite confesiuni se alătură Papei Francisc vineri seară în Piața Protomucenicilor din Vatican pentru a celebra o priveghere ecumenica împreună cu mii de credincioși din întreaga lume, care marchează aniversarea Conciliului Vatican II și începutul unei noi ere ecumenice. 11 October 2024 Ecumenical prayer vigil in Protomartyrs Square https://www.youtube.com/watch?v=643F362ICQc&t=3s https://youtu.be/643F362ICQc?t=1512 https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/synod-briefing-day-8-ecumenism.html Dialogul construiește baze, nu compromisuri Înaltpreasfințitul Iov, Mitropolitul Pisidiei și co-președinte al Comisiei Internaționale Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, a fost primul dintre cei trei delegați frăți care au luat cuvântul. El a afirmat că pe probleme precum primatul, sinodalitatea, slujirile și conciliaritatea, dialogul dintre ortodocși și catolici „se desfășoară de 20 de ani cu progres, nu doar pentru a ne apropia și a ne împăca, ci și pentru a da roade în viața internă. a fiecărei Biserici.” Ecumenismul nu este în criză Sesiunea de întrebări și răspunsuri a atins în special temele relațiilor din cadrul dialogului ecumenic și dintre primatul Episcopului Romei și sinodalitate. Cardinalul Koch a explicat că „ceea ce facem demonstrează că ecumenismul nu este în criză, ci se confruntă cu diverse provocări”. El a recunoscut, ca răspuns la întrebările jurnaliştilor, că „există o situaţie tristă, cauzată parţial de cuvintele patriarhului Kiril al Moscovei, şeful Bisericii Ortodoxe Ruse, care au dus la o ruptură cu Constantinopolul, dar trebuie să distingem aceste poziţii. din călătoria în curs.” Într-adevăr, el a subliniat, „Există o comisie mixtă care implică 15 Biserici Ortodoxe care continuă să lucreze, ceea ce înseamnă că dialogul este în desfășurare cu speranța de a crea un viitor mai bun, inclusiv speranța de a pregăti împreună o adunare plenară”. „Aceasta este o mișcare; nu există nicio pauză în călătoria noastră”, a adăugat Koch. „Mișcarea ecumenică se realizează mergând împreună, rugându-ne împreună, colaborând împreună. Isus Însuși nu poruncește unitatea creștină, ci se roagă pentru ea: ce putem face mai bine decât să ne rugăm pentru ca ea să fie realizată ca un dar al Duhului Sfânt?” Poate că „ceea ce se așteaptă”, a intervenit Rev. Graber, sunt „mici gesturi simbolice de reconciliere care încă lipsesc”. În ceea ce privește relația dintre primatul petrin și sinodalitate, cardinalul Koch a clarificat că „putem afirma că sinodalitatea și primatul nu sunt în opoziție. Dimpotrivă: unul nu există fără celălalt și invers.” Problema ospitalității sacramentale Abordând problema ospitalității sacramentale, s-a reamintit că Papa a înființat un grup de lucru dedicat și că „încă nu există o viziune comună asupra Bisericii și a sacramentelor în dialogul dintre Bisericile occidentale”. Iov și-a exprimat speranța că „putem ajunge într-o zi la o singură dată pentru Paște între creștini și ortodocși, dar deocamdată aceasta rămâne doar o dorință”. Răspunzând la întrebările despre așa-numitele slujiri ale femeilor, Prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștinilor a subliniat „sensibilitatea subiectului, pentru care Papa a înființat 10 grupuri de lucru”. El a menționat că „și Dicasterul pentru Doctrina Credinței lucrează la el de ceva vreme: două comisii de studiu nu au ajuns la o concluzie unanimă, indicând că este nevoie de un studiu suplimentar. Este important, așadar, să îmbine pasiunea acestor întrebări cu răbdarea studiului”, a conchis cardinalul. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/synod-briefing-day-15-women-dialogue-final-document.html Precizarea cardinalului Fernández La 21 octombrie 2024, cardinalul Fernández, prefectul Doctrinei Credinței, a subliniat în timpul congregației generale a Sinodului că Papa consideră că problema femeilor diacon nu este încă pregătită pentru a fi abordată. Cu toate acestea, discuția despre rolurile femeilor în Biserică a fost un punct cheie al sesiunii de încheiere a briefing-ului. O problemă delicată Potrivit cardinalului Fernandez, Papa Francisc a exprimat că „în acest moment problema diaconatului feminin nu este copt”. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/synod-forum-primacy-and-synodality-in-a-communion-of-churches.html În Bisericile particulare este „una și singura” Biserică Catolică Potrivit părintelui Vitali, „procesul sinodal în desfășurare oferă Bisericii un exercițiu nou, original al primatului”, care corespunde modelului Bisericii ca comuniune a Bisericilor. Episcopul Romei, ca principiu al unității Bisericii, este cel care cheamă toate Bisericile la acțiune sinodală. Aceasta, a spus el, „nu este o chestiune de simplă funcție notarială”, ci înseamnă, în schimb, că Papa este „nu este prima, ultima și singura instanță; dacă ceva, primul, când inițiază procese; ultimul, când le încheie.” În această relație circulară de unitate și diversitate, Papa se plasează de partea unității: ca Episcop al Bisericii particulare a Romei, cu toate particularitățile ei, este în slujba unității Bisericii, ca garant al comuniunii. a Bisericilor. La ce suntem dispuși să renunțăm pentru ca Biserica să fie una? În spațiul rezervat întrebărilor din audiență, a vorbit și Episcopul de Chieti, Bruno Forti, în calitatea sa de membru al comisiei internaționale mixte între Bisericile Ortodoxă și Catolică, care a produs documentul Ravenna și documentul Chieti menționat anterior. Documentul de la Chieti, a amintit el, a constituit un moment foarte intens și înalt de împărtășire și deschidere; în timp ce în Alexandria componenta ortodoxă (rușii și sârbii au lipsit din cauza evenimentelor politice) a manifestat rezistență față de ideea unei acceptări a rolului de „ protos ” aplicat Episcopului Romei. Cum poate fi rezolvată această chestiune ecumetică, a întrebat el în așa fel încât episcopul Romei să aibă un rol de ultimă instanță a comuniunii, așa cum a fost în conciliile Bisericilor antice. Vitali a răspuns punând o întrebare: „La ce suntem dispuși să ne predăm pentru ca Biserica să fie una?” Regândirea primatului în sens ecumenic Pornind de la enciclica Ut Unum Sint a Papei Ioan Paul al II-lea din 1995, documentul care a fost pregătit de experții dicasterului cu sprijinul a aproximativ cincizeci de consultanți , reunește aproape toate textele de dialog ecumenic din ultimii treizeci de ani cu privire la primat, punând accentul în special pe rolul Episcopului. a Romei pe calea spre unitate. Teologul dominican Hyacinthe Destivelle, directorul Œcumenicum al Universității Angelicum din Roma), a coordonat proiectul. El a intenționat ca această colecție să fie utilă celor care lucrează la această problemă, mai ales în lumina împlinirii a 25 de ani de la enciclica Sfântului Ioan Paul al II-lea, și să reînnoiască invitația adresată tuturor creștinilor și liderilor religioși de a reflecta asupra posibilelor forme de exercitare a slujirii petrine. ca un serviciu al iubirii recunoscut de toţi. https://www.vaticannews.va/en/church/news/2024-10/the-role-of-the-bishop-of-rome-in-ecumenical-dialogue.html Documentul de studiu al Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștinilor „Episcopul Romei” a fost prezentat pentru prima dată pe 13 iunie 2024 în versiunea sa italiană. Lansarea ediției franceze, publicată de Cerf, a oferit o platformă pentru reprezentanții catolici, ortodocși și protestanți implicați în Sinod pentru a se angaja într-o discuție despre primatul Succesorului lui Petru. Învățând unul de la altul Mitropolitul Iov al Pisidiei vede Sinodul ca un timp de învățare reciprocă, dincolo de faptul că evenimentul este în primul rând un timp de ascultare. „Toți trebuie să învățăm să facem Biserica mai sinodală și să reflectăm asupra practicii primatului, asupra semnificației acestei carisme, care înseamnă a fi primul dintre toți”. El a subliniat, de asemenea, legătura dintre primat și sinodalitate: „Dacă spunem că ortodocșii sunt campioni ai sinodalității și catolicii campioni ai primatului, separăm primatul și sinodalitatea, în timp ce cele două trebuie să meargă mână în mână”. În această perspectivă, ar fi chiar preconizată o nouă formă de exercitare a primatului Episcopului Romei înaintea unității depline. Patriarhul ortodox Iov al Pisidiei a recunoscut acest lucru, iar părintele Destivelle crede că „aceasta este deja ceea ce trăim”. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/synod-briefing-day-12-discerning-consensus.html Csiszàr: Pe forumuri, „melodia sinodalității” Teologul pastoral Klára Antonia Csiszàr a subliniat importanța contribuției teologice a Forurilor, care „implică și cunoașterea celuilalt și permite modularea culturii sinodale în Biserică”. Anul trecut, la încheierea lucrării sinodale, un participant a subliniat că „teologia nu a primit prea multă atenție”. Cu toate acestea, în Forumurile teologico-pastorale, doamna Csiszàr a remarcat: „Este evident astăzi că teologia își învață rolul în Biserica sinodală și contribuie la stilul sinodal”. Aceste întâlniri „ajută la reglarea melodiei de bază a sinodalității, teologia Poporului lui Dumnezeu”. Pentru că comunitatea academică teologică, a concluzionat ea, „dorește să sprijine nașterea unei Biserici sinodale”. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/synod-forum-bishops-called-to-be-brothers-and-friends.html În același sens, preotul a indicat „angajarea și dialogul cu alți episcopi” ca o modalitate prin care un pastor să înțeleagă când să delege și să facă un pas înapoi. „Discernământul”, a spus Visioli, „nu se face niciodată singur, acest Sinod ne învață că și, prin urmare, toate întrebările referitoare la „când pot eu” trebuie aduse la un forum adecvat pentru discernământ, care este cel al comuniunii bisericești: episcopi între episcopi, episcopi cu poporul lui Dumnezeu”. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-10/study-groups-present-work-goals-to-synod.html Rolul femeii și posibilitatea femeilor diaconi; riscul dispariției Bisericilor Răsăritene din cauza războiului; o abordare „pastorală” pentru poligamii din Africa; proclamarea Evangheliei în era digitală; relația dintre episcopi și preoți și cu poporul lui Dumnezeu: criteriile de selectare a candidaților episcopali; o perspectivă „sinodală” asupra lucrării Nunțiilor: și dialogul ecumenic: „Răspunsurile” produse de grupuri vor fi transmise Papei în 2025 , la un an după încheierea Sinodului, dar vor ține cont de contribuțiile și rezultatele Adunării Generale. Cardinalul Hollerich a descris grupurile drept „însoțitori de călătorie” și „interlocutori”. https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2024-09/synod-presentation-2nd-session-grech-hollerich-ruffini.html Numerele sinodului Cardinalul Hollerich a explicat că numărul participanților la această a doua sesiune este similar cu cel din prima, cu 368 de membri cu drept de vot, inclusiv 272 de episcopi și 96 de non-episcopi. Au fost 26 de modificări, în principal înlocuiri. Sunt 8 invitați speciali, în timp ce numărul delegaților frăți a crescut de la 12 la 16, reflectând interesul crescând al Bisericii surori pentru călătoria sinodală. El a confirmat și prezența a doi episcopi din China. https://www.vaticannews.va/en/church/news/2024-08/fabc-osc-synodalityasia-website-synodal-engagement.html Această inițiativă se aliniază cu viziunea Papei Francisc de extindere a Sinodului asupra sinodalității la o consultare globală care include toți oamenii lui Dumnezeu. https://synodalityasia.net/ Alea iacta est! Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Apocalipsa 3:15-16 15.Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! 16.Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. „Atunci am păşit eu în faţa lor, cu mâinile ridicate sus şi am strigat: Fraţilor, în sfârşit a explodat mămăliga!” ”
joi, 21:12:51, 24 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“https://pace.coe.int/fr/files/33808/html”
duminică, 17:22:05, 20 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“„Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:36) https://gerhardus.ro/celebrarea-acestei-sf-liturghii-impreuna-cu-voi-a-fost-o-profunda-dorinta-a-mea-jubileul-de-25-de-ani-de-la-consacrarea-excelentei-sale-martin-roos-episcop-emerit-de-timisoara/ https://gerhardus.ro/celebrarea-acestei-sf-liturghii-impreuna-cu-voi-a-fost-o-profunda-dorinta-a-mea-jubileul-de-25-de-ani-de-la-consacrarea-excelentei-sale-martin-roos-episcop-emerit-de-timisoara/#iLightbox[gallery-1]/15”
vineri, 15:06:00, 18 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Doar poza cu participanții există la dispoziție și nu cunosc pe nici unul.”
joi, 13:27:18, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Sarut mana! Ma gandeam ca stiti ce persoana anume, preot sau ierarh, grec, roman, sau altcineva.”
joi, 11:05:56, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Noi am avut, Biserica Ortodoxă prin reprezentanții ei.”
joi, 09:56:34, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul Comentariu la declarația comună a ortodocșilor și luteranilor (mai 2024):
“Sarut mana Parinte! Nu stiu deloc greaca, asa ca degeaba ma uit pe linkurile de articol. Undeva in articol spune asa: „În luna mai care a trecut, am avut o astfel de întâlnire a comisiei mixte.”. Cine este persoana? Multumesc.”
joi, 09:28:35, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Tot umorul salveaza poporul asta, chiar de vorbim de lucruri grave si serioase tot o sa scriu o gluma ca nu e prea clara solutia data de dvs cum ca „la urmatoarele alegeri votati-l pe Ali Baba ca are in subordine doar 40 de hoti”!”
joi, 01:53:43, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:
“Mda….va multimesc pt explicatii, sunt multi teologi care se apuca sa scrie carti, dar de nu ne-am apuca si noi mirenii sa scriem vreuna, ca atunci e atunci!”
joi, 01:31:30, 17 octombrie 2024
- ►
la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:
“Nu-mi pare să pună corect problema. Unitatea Bisericii din perspectivă ecumenistă e un subiect greșit pus și Ortodoxia nu-l poate lua în seamă așa cum e formulat acum. Concret, nu se poate vorbi de unitate cu ereticii, ci de întoarcerea lor și atât. Ortodoxia are această unitate și nu o poate pune în discuție decât dacă se autocompromite. Din aceste motive, nu înțeleg demersul cărții, pe lângă exprimarea necizelată, încâlcită.”
miercuri, 14:19:45, 16 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Din punctul meu de vedere, a participa la vot acum, fără să avem un candidat care să denunţe situaţia de „reality show” despre care scrie părintele Mega, reprezintă o complicitate şi o lucrare de auto-amăgire. Problema noastră cred că este că, indiferent de poziţia pe care o adoptăm politic, se realizează o participare profitabilă masoneriei şi lucrării lor demonice. Consider că boicotul reprezintă o formă de pasivitate care nu mai este acum folositoare, iar participarea la vot în condiţiile date reprezintă o achiesare la deposedarea noastră de puterea pe care (în principiu) o reprezintă votul. Din punctul meu de vedere, mai mult decât oricând, se impune pornirea la războiul întru cuvânt al părintelui Calciu sau adoptarea modelului lui Soljeniţîn, pentru cine are această capacitate. Părintele Ciprian Mega a avut generozitatea pe de o parte să ne dezvăluie o realitate pe care noi doar o bănuiam şi, pe de altă parte, să sublinieze providenţial natura de „vot teologic” pentru alegerile din acest an, exprimându-şi şi viziunea sa politică astfel cum decurge din experienţele sfinţiei sale.”
miercuri, 13:41:45, 16 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Respect si pretuire pt dvs ca ati postat acest articol si pt cel care a scris aceasta scrisoare deschisa si Domnul sa va ocroteasca!Si totusi….va intreb asa omeneste (ca nici daca stam acasa poate ca nu e corect) oare cu cine sa mai votam Doamne iarta-ne – ca pare in neamul asta al nostru prin operele scrise pina si Caragiale parca a fost profet?! ”
miercuri, 02:31:47, 16 octombrie 2024
- ►
la articolul „NU S-A SCHIMBAT NIMIC după Sinodul din Creta” ca formulă de apostazie sau anesteziere a credinței:
“https://www.unitateaortodoxa.ro/sinod-unitatea-crestina/ Cartea aceasta merita luata in seama?”
miercuri, 01:42:03, 16 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Dumnezeu să vă dea PUTERE ”
luni, 12:25:48, 14 octombrie 2024
- ►
la articolul TEXT FUNDAMENTAL | Pr. Ciprian Mega: Alegeri înainte de război:
“Operațiunea NU ar fi fost posibilă fără contribuția decisivă a unei mâini de oameni cu adevărat PATRIOȚI! Și a unor trăitori AUTENTICI ai Credinței Ortodoxe! Bravo lor! ”
duminică, 16:48:50, 13 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/2018/05/studiu2_Ica_-Despre-Mirungere-si-Botez.pdf ”
vineri, 13:21:03, 4 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“Da, acesta este textul din Didahie. Scrisorile dintre Sf. Paisie și Dorotei Vulismas se găseau pe internet, dar acum nu am reușit să mai dau de ele. Încerc să atașez documentul pdf.”
vineri, 11:16:24, 4 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“Am căutat cap. 7 din Didahia Apostolilor și am găsit acest text scurt. Așa este el sau este o prescurtare sau un fragment? „Capitolul VII 1. Cu privire la botez, asa sa botezati : Dupa ce ati spus mai inainte tote cele de mai sus botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. In apa proaspata. 2. Iar daca n-ai apa proasparta, boteazs in alta apa; iar daca nu poti in apa rece, in apa cald. 3. Daca nu ai de ajuns nici una nici alta, toarna pe cap de trei ori apa, in numele Tatalui al Fiulul si al Sfantului Duh 4. Inainte de botez sa posteasca cel ce boteaza si cel botezat si alti cativa, daca pot. Porunceste, insa, ca cel ce are sa se boteze sa posteasca o zi sau doua inainte.” Și aș vrea să citesc și scrisoarea lui Dorotei Vulismas către Sf. Paisie Velicikovski. Mulțumesc”
vineri, 07:42:20, 4 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“Desigur că știu că există mulți care gândesc așa. Au ca argument pe Sf. Nicodim Aghioritul cu explicații din Pidalion, dar și pe alți părinți din acea vreme, cum ar fi Dorotei Vulismas cu scrisoarea a treia către Sf. Paisie Velicikovski. Dar părerea mea că explicația că botezarea prin afundare este necanonică vine în contradicție cu Didahia Apostolilor (cap. 7) și cu practica bisericească după cum vedem la Sf. Ciprian al Cartaginei. Da, este pentru situațiile când nu avem apă sau posibilitatea afundării, dar e canonic, nu se compară cu folosirea unei singure afundări. Nu am informații cum proceda Sf. Paisie Velicikovski decât că îi boteza pe catolici și pe uniați.”
joi, 21:00:34, 3 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“Da. Eu vă dau dreptate, însă după o discuție cu cei din Sf Munte (cu unii), nu o să fiți văzut bine. Eu am fost numit nebotezat și eretic. Însă nu m-a intimidat aceasta, pentru că am și eu o anbumită experiență, și desigur, m-a ajutat Dumnezeu. Părintele cu care am vorbit, împreună cu un părinte din Suceava au botezat din nou pe destui de la noi.”
joi, 19:35:04, 3 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“O precizare: canonul 50 apostolic nu se referă la afundare sau stropire/turnare, ci la numărul lor, adică să nu fie doar una în loc de trei. După cum am menționat și în notă, Didahia Apostolilor permite botezarea prin turnare când nu se poate face în apă curgătoare sau stătătoare, caldă sau rece. Chiar și săvârșit de un preot ortodox, Botezul făcut prin una sau două în loc de trei afundări trebuie refăcut. Și da, cred că Botezul trebuie făcut prin afundare, nu prin stropire în cazul celor sănătoși, copii sau adulți. Din păcate, dacă unii preoți îl fac prin stropire, este decizia lor și nu o poate cineva discuta, ci va răspunde el în fața lui Dumnezeu, dar slujba săvârșită nu văd de ce nu ar fi valabilă pentru că se înscrie în condițiile minimale cerute de canoane și tipicul bisericesc.”
joi, 11:15:14, 3 octombrie 2024
- ►
la articolul Sf. Ciprian despre Botezul ereticilor și schismaticilor și cel făcut prin stropire pentru bolnavi:
“Acest text este o revelație. Eu sunt ortodox și am fost botezat când eram mic prin turnare. Acum, mai în vârstă fiind, mi s-a spus de către cineva chiar din Sf Munte că botezul meu nu este valabil și că trebuie să mă botez din nou prin scufundare. Am fost acolo și am discutat despre aceasta. Însă nu m-am grăbit să fac acest pas. Am căutat să iau măsuri de siguranță. Am fost la părintele Iustin și l-am întrebat. Acesta mi-a spus că acest botez este valabil prin iconomie. La fel, mi-a transmis și părintele Arsenie Papacioc. Am studiat și eu canoanele și mai multe materiale și nu am găsit argumente solide că trebuie să mă botez din nou. Iar subiectul acesta a rămas până acum, pentru mine, un mister. Nu era ceva cu un răspuns clar. Până acum când am citit opinia Sf. CIPRIAN. Pot să spun că Pronia divină a dezlegat definitiv această necunoscută. Deci botezul prin stropire sau turnare făcut de către ortodocși este valabil și nu trebuie refăcut, atât pentru cei bolnavi, cât și pentru cei sănătoși. Responsabilitatea revine preotului care l-a făcut în cazul când copilul este sănătos. Scrisoarea aceasta a Sf Ciprian pe care dv ați redat-o aici este o minune pentru mine, o descoperire de la Dumnezeu. Însă botezul prin stropire făcut de preotul ortodox pentru o persoană sănătoasă este interzis cu caterisirea de canonul 50 al Sf. Apostoli. Dar el nu se repetă. Mulțumesc foarte mult pentru publicarea acestui material. Eu urmăresc și celelate materiale pe care le publicați. Doamne ajută!”
miercuri, 23:27:06, 2 octombrie 2024
- ►
la articolul Când și cum a întrerupt comuniunea cu Nestorie Sf. Chiril al Alexandriei. O pildă de mărturisire și cumpătare:
“Sarut mana Parinte, si multumim pentru aceste cuvinte. Mi-aduc aminte de cuvintele Preacuviosului Parinte Epifanie Teodoropoulos, ca trebuie sa mergem pe sarma. E foarte greu sa ai dreapta socoteala. De aceea, aceste lamuriri din exemple ale Sfintilor din istoria Bisericii, ne ajuta sa vedem lucrurile asa cum trebuie, si sa actionam cu dragoste si dreapta socoteala. Cata rabdare a avut Papa Celestin cu Nestorie, pana in ultima clipa a incercat sa-l castige.”
marți, 08:24:07, 1 octombrie 2024
- ►
la articolul Arhim. Epifanie Teodoropulos: Biserica nu stabilește Paștile în acord cu ereticii:
“Sarut mana Parinte si Doamne ajuta! „poate fi explicat numai ca „semn al vremurilor””. Foarte sugestiva aceasta afirmație. Sugerează trădare și viclenie din partea unora, care ar trebui sa fie străjeri.”
miercuri, 08:02:14, 11 septembrie 2024
- ►
la articolul Necrolog pentru cărturarul naţionalist Dan Zamfirescu:
“Portretul domnului Diaconescu surprinde foarte bine personalitatea lui Dan Zamfirescu. Un uriaș! Un erudit! Un colecționar!Un om care povestea ore întregi istorie veche dar și istorie contemporană . Biblioteca crescuse exponențial în anii 90, când am avut bucuria de a-l vizita foarte des în mansarda din strada Columb nr 8. Avea, de asemenea mii de casete video cu filme extrem de prețioase și colecții întregi de ziare. Un om care a muncit extrem de mult, cu profundă dedicare către autorii și subiectele cercetate, o personalitate fascinantă, despre care, cu siguranță, ni se vor mai dezvălui multe lucruri, momentan ascunse… ”
duminică, 19:49:39, 25 august 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“Câteva detalii vizând semnificațiile și filiațiile păgâne ale ritualului de deschidere a jocurilor pot fi citite (în limba engleză) aici: https://www.thelastamericanvagabond.com/occult-olympics-solar-deities-french-pagan-revolution/”
sâmbătă, 13:52:53, 10 august 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“aceste jocuri își au originile din păgânism …tot ce e sport, concurență din asta difuzata e incompatibilă cu creștinismul. Un creștin nici nu ar avea de ce să se inițieze în asemenea competiții..fie ele individual sau echipa…că e tenis , fotbal, gimnastică, atletism , bătăi…etc … Ce folosește omului să participe la aceste jocuri? Deșertăciunea pământului…. medalii? faimă? Slavă deșartă? ” Cine nu adună cu Mine , risipește”, zice Domnul. Se nevoiesc acei oameni din toate puterile pentru niște medalii și onoruri pământești…. Iar creștinii de lenevesc la a se nevoii pt medaliile cerești și împlinirea poruncilor. Ce se întâmplă la jocurile alea acolo ….de fapt a fost un test pt lume, să vadă cam cum reacționează ….sau pur și simplu să hârâie oleacă pe creștini….e un test . Însă creștinii trebuie să știe: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? 2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. 4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. 5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? 6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. 7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. 8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. 9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. 10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.” Deci prietenia cu lumea e vrăjmășie cu Dumnezeu . Aceste jocuri fac parte din lumea care zace sub stăpânirea celui rău…deci ești pe terenul lui…la ce te aștepți? Normal că o să batjocorească cele sfinte. Dar la început face pe șmecherul…te atrage în competiții..îți dă stima, onoruri, slavă deșartă, bani …scopul e să-ti fure energia , puterea, mintea. , atenția la cele pământești… nu cumva să-ti folosești sănătatea și puterea trupului pentru ceva duhovnicesc ,pentru Hristos. Ce…. credeți că dacă vreun sportiv câștigă la aceste olimpiade …va fi premiat de către Hristos? O să zică Hristos: bravo Stefane că i-ai întrecut pe toți la innot , la sărituri în aer …la alergat etc ?? Concluzia…. dacă este vreun sportiv creștin acolo …. să se retragă pentru Hristos ! Cel mai bine … Să mărturisească…:” uite ce …eu sunt creștin, sunt cu Hristos și nu pot să particip acolo unde se batjocorește Dumnezeul meu …mai bine mă las de aceste jocuri omenești…””
duminică, 18:09:11, 4 august 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Iurie Roşca a fost condamnat la 6 ani de închisoare, cu executare. 4 ani, ceruţi de parchet, ar fi presupus o eventuală liberare condiţionată prea timpurie, având în vedere vârsta sa. Aşa, cu 6, altă treabă. Sentinţa este atacabilă cu apel şi este executorie doar în privinţa interdicţiei de a părăsi ţara. https://t.me/iurierosca/4366”
vineri, 14:11:08, 2 august 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“Scopul articolului este altul, un îndemn de a nu fi prinși în capcană de astfel de evenimente și să fim intimidați și distrași de la esența credinței. Trebuie să fim conștienți de acțiunile demonice, dar ne izbăvim dd ele nebăgându-le în seamă, ci ațintindu-ne atenția la Hristos. Așadar descifrarea agendelor ascunse mi se pare pierdere de vreme. Oricum, mai mult decăt sfidarea crestinismului ce ne mai trebuie?”
marți, 17:20:51, 30 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“https://m.luju.ro//procurorul-nu-e-judecator-cititi-incheierea-prin-care-tribunalul-caras-severin-a-constatat-nulitatea-inregistrarilor-facute-de-denuntatorul-ex-deputatei-luminita-jivan-fara-mandat-judecatoresc-instanta-a-invocat-hp-64-2023-ce-interzice-procurorilor-folosi Un articol apărut chiar azi în care se demonstrează caracterul nelegal al înregistrărilor audio-video făcute de denunțător dar folosite de procuror în rechizitoriu. Este vorba despre o speță de drept penal românesc, dar principiile sunt echivalente și în dreptul basarabean.”
marți, 15:23:46, 30 iulie 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“Doamne ajuta, totusi,dincolo de consemnarea faptelor, ar fi interesant sa aflam de ce s-a facut acest spectacol, motivatia. Pare o continuare a incendierilor catedralelor din Franta, spectacolelor tunelelor elvetiene, altor festivitati de deschidere a unor jocuri sportive, festivaluri tip eurovision, untold, etc. Ofensarea Lui Dumnezeu, batjocorirea crestinilor (unii musulmanii s-au simtit ofensati), a tainelor Bisericii, crearea unor concentrari de energii demonice si difuzarea acestora au un scop, fac parte dintr-un proiect. “Festivitatea” pare a avea si rolul de a semnaliza declansarea anumitor evenimente, poate din analiza deslusim pasii urmatori, daca va ii va ingadui Dumnezeu. ”
marți, 13:58:29, 30 iulie 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“Deși este lăudabil gestul, consider că noi nu trebuie să replicăm în același ton, în aceeași manieră ca progresiștii. Dominația noastră este în suflete prin rugăciune, prin slujbele bisericești, prin conduita creștină, prin evitarea destrăbălărilor. Impulsul de a reacționa ieșind în stradă nu mi se pare unul creștin, deși nu este exclusă și această manifestare. Problema este să fie în cadre corecte, de evlavie specific creștină, fără conotații profane. Nu e o competiție în care să intrăm cine strigă mai tare. Chemarea noastră mi se pare a fi aceea de a fi în stare să răspundem cu răbdarea mucenicilor, cu verticalitatea lor, cu o viețuire care să lumineze spre credință pe ceilalți. Scopul nostru nu este de a ne impune obiceiurile aici, pe pământ, ci de a ne mântui și a ajuta și pe alții să o facă în viața veșnică. Au existat manifestații ale creștinilor în stradă în vechime, dar mai ales contra ereticilor, nu a păgânilor. Lumea e liberă să-și aleagă cursul, din păcate. Nu trebuie să ne abată și să ne smintească pe noi sau să ne descurajeze și deraieze în curățirea sufletului.”
marți, 12:41:51, 30 iulie 2024
- ►
la articolul Reacții după festivitatea anti-creștină de la JO 2024:
“Catolicii francezi au ieșit în stradă (e un filmuleț în articol) http://smoothiex12.blogspot.com/2024/07/too-little-too-late.html?m=1”
marți, 10:52:41, 30 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Pentru completarea imaginii „modelului românesc” al justiției, vă îndemn să parcurgeți următorul articol recent: http://www.luju.ro/condamnarea-lui-putura-decisa-la-sri-fostul-judecator-ovidiu-putura-relateaza-cum-a-aflat-ca-sri-i-ar-fi-stabilit-pedeapsa-de-5-ani-de-inchisoare-prin-2016-un-prieten-care-lucra-la-sri-a-venit-sa-mi-spuna-ca-urma-sa-fiu-condamnat-mi-a-spus-ce-s-a-hotarat Relevant este, pentru tot ceea ce am scris mai sus, următorul pasaj: Aveau nevoie doar de un denuntator si de o inregistrare pe care sa o interpretezi cum vrei – si gata: se facea dosarul. Iar judecatorul dadea ca esti un om rau, ca avea scris acolo ca esti un om rau. (…) Repet, pe Iurie Roșca l-a păzit Dumnezeu în acel „moment operativ” ratat. Altfel, înregistrarea cu „flagrantul” ar fi umplut internetul oricând apărea numele lui Iurie Roșca undeva menționat, amintit, referit.”
luni, 18:09:46, 29 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“https://telegra.ph/Iurie-Ro%C8%99ca-DECLARA%C8%9AIE-f%C4%83cut%C4%83-pentru-cauza-penal%C4%83-nr-2017978098-07-23 Iurie Roșca: ULTIMUL CUVÂNT July 23, 2024 by Iurie Roșca DECLARAȚIE făcută pentru cauza penală nr. 2017978098 Prin prezenta declar din capul locului că urmărirea penală inițiată sub fosta guvernare în 2017 și ajunsă la faza de încheiere la ora actuală este motivată politic și urmărește reducerea la tăcere a unui jurnalist și om politic indezirabil care critică dur guvernarea. Atitudinea mea față de puterea politică precedentă și actuală este de notorietate publică. În plus, partea apărării a prezentat în acest sens un demers care conținea linkurile mai multor zeci de articole de presă care dovedesc atitudinea mea critică față de puterea politică. Însă instanța de judecată condusă de judecătoarea Ana Cucerescu a refuzat să primească acest document și să ia în considerație poziția apărării. Menționez că începând cu ziua de 7 aprilie 2009 am fost un critic ireconciliabil al celor care au organizat tentativa de lovitură de stat și au reușit să uzurpeze puterea în stat. În perioada 2009 – 2019 au existat cel puțin trei tentative de a mă condamna penal și a mă încarcera, situație ușor de verificat prin dosarele care mi-au fost intentate în acea perioadă. Iar în 2022 s-a mai făcut o tentativă de pornire a unui dosar penal la inițiativă lui Iulian Groza, membru al Consiliului Suprem de Securitate, care a expediat o scrisoare la Procuratura generală cerând expres inițierea unui dosar. Tot la inițiativa acestuia mi-au fost blocate blogul personal www.iurierosca.md și site-ul www.flux.md, ceea ce confirmă o dată în plus faptul că sunt ținta unor persecuții politice. Amintesc faptul că am aflat despre calitatea mea de bănuit într-un dosar penal în ziua de 28 februarie 2018, când a avut loc o percheziție la domiciliu, la care au participat circa douăzeci ce procurori și ofițeri de urmărire penală. Anume în acea zi procurorul Mihail Ivanov mi-a adus la cunoștință motivul urmăririi penale împotriva mea. Prima întrebare pe care i-am pus-o a fost de ce era nevoie de aplicarea tuturor măsurilor speciale precum filajul, interceptarea telefonului și a corespondenței electronice pe marginea unei situații care, așa cum pretinde delatorul, s-ar fi consumat cu cel puțin opt ani în urmă. Am întrebat și dacă nu era mai simplu să fiu invitat la Procuratura Anticorupție pentru a da o explicație în scris ca răspuns la plângerea penală depusă de respectivul delator. În acest context găsesc cu totul stranie Ordonanța emisă de către fostul procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, din 28 noiembrie 2017, prin care acesta dispune, citez, ”efectuarea urmăririi penale în cauza penală nr. 2017978098 de un grup de urmărire penală în următoarea componență”, după care urmează o listă de PATRU procurori și UNSPREZECE ofițeri de urmărire penală. Cauza formării acestui grup de urmărire penală este următoarea: ”Luând în considerație complexitatea cazului și volumul acțiunilor de urmărire penală ce urmează a fi efectuate”. În mod cu totul straniu, același Viorel Morari mai emite o Ordonanță identică și la 03 aprilie 2018, în care repetă cuvânt cu cuvânt textul anterior, inclusiv lista celor 4 procurori și 11 ofițeri de urmărire penală. Așadar, o persoană depune o plângere penală împotriva altei persoane, în care pretinde că ar fi existat două episoade consumate, respectiv, în anii 2009 și 2011. Deci nu e vorba despre o posibilă crimă în curs de desfășurare, nici de un grup criminal cu ramificații vaste și cu acțiuni ce necesită investigații complexe și supraveghere vigilentă. În opinia mea, scopul formării acestui grup, ca și a filajului și interceptărilor telefonice și a mesajelor electronice, trădează intenția fostei guvernări oligarhice de a ține în vizor un oponent politic. Imediat ce am luat cunoștință de fabula expusă de către cet. Alexei Damaschin, mi-am amintit de faptul că în anul 2013, mai exact la 19 august, am primit o scrisoare recomandată, prin care acest cetățean îmi adresa o Somație, pretinzând că i-aș datora suma de 227.000 dolari SUA, plus 81.623,59 USD cu titlul de dobândă de întârziere, plus 115 000 USD cu titlul de prejudiciu cauzat. Așadar, acest domn pretindea într-un document oficial precum că mi-ar fi ÎMPRUMUTAT suma respectivă. De altfel, copia acestui document a fost anexată la dosar încă în faza urmăririi penale. În acest sens mi se pare cu totul straniu faptul că procurorul Mihail Ivanov a acceptat fără nici o ezitare sau verificare suplimentară versiunea expusă de către delator. Cea mai simplă curiozitate profesională ar fi trebuit să reclame verificarea autenticității afirmațiilor făcute de către acesta. Dacă A. Damaschin pretinde că mi-a împrumutat o sumă anume și îmi cere printr-o somație restituirea acesteia, reiese clar că este vorba despre un posibil litigiul cu caracter civil, și nicidecum despre o crimă cu caracter penal. Însă procurorul trece cu vederea această situație de-a dreptul flagrantă. Mai departe. Dacă A. Damaschin pretindea în somația respectivă că mi-ar fi împrumutat banii respectivi, DE CE acesta n-a recurs la următorul pas, prevăzut de Codul Civil? Adică depunerea unei plângeri în judecată. Răspunsul care nu l-a interesat pe dl procuror este simplu: pentru că respectiva recipisă nu este adresată respectivei persoane, nici nu este datată și nici nu stabilește termenii și condițiile de rambursare a banilor. Prin urmare, rămâne o enigmă faptul cum procurorul Mihail Ivanov putea accepta în calitate de probă de bază un înscris care nu are nici o relevanță, nefiind acceptabil nici într-un caz de natură civilă și cu atât mai puțin nu poate servi drept temei pentru începerea unei urmăriri penale. Citez din Somația datată cu ziua de 19 august 2017: ”La data de 02.03.2011, subsemnatul (având calitatea de împrumutător) și Dvs. (având calitatea de împrumutat) am încheiat un Contract de împrumut (recipisa din 02.03.2011) prin care eu am transmis, iar Dvs. ați primit bani în suma de 227 000 dolari SUA, urmând să mi-i restituiți în întregime până la data de 31.03.2011. Prin faptul că până în prezent Dvs. nu ați executat corespunzător obligația de a restitui banii împrumutați, îmi cauzați prejudicii morale și materiale considerabile”. (Copia respectivei Somații poate fi găsită la pagina 28 a vol. I din dosarul de urmărire penală.) Astfel, numitul A. Damschin prezintă personal procurorului Mihail Ivanov un document care contrazice în totalitate versiunea expusă în plângerea penală, însă procurorul nu observă această situație evidentă. Delatorul pretinde în mod fraudulos precum că el ar fi avut calitatea de ”împrumutător”, iar eu – calitatea de ”împrumutat”. Mai grav. A. Damaschin recurge cu rea-credință la un fals și atunci când pretinde că respectiva recipisă i-ar fi fost adresată dânsului. El minte și atunci când scrie negru pe alb că acea notiță ar fi fost datată. Un alt fals comis de către acesta este pretenția că ar exista un ”Contract de împrumut”. La fel de mincinoasă este și afirmația precum că acea recipisă ar conține și termenul limită de restituire a pretinsei datorii. Însă obrăznicia acestui individ nu se încheie aici. În aceeași somație din 2013 el mai scrie următoarele: ”Asumând cele expuse supra, în temeiul prevederilor contractului încheiat (?!) și ale art. 14, 512, 513, 572, 575, 602, 610, 611, 619, 867-872 din Codul Civil, solicit: 1. Executarea imediată, dar nu mai târziu de 5 (cinci) zile calendaristice din momentul recepționări prezentei somații, a obligației de restituire a banilor împrumutați în sumă de 227 000 dolari SUA (două sute douăzeci și șapte mii dolari americani). 2. Plata imediată, dar nu mai târziu de 5 (cinci) zile calendaristice din momentul recepționării prezentei somații, a dobânzii de întârziere (?!) pentru întreaga perioadă de întârziere (pentru perioada 01.04.2011-19.08.2013 constituie 81.623, 59 USD). 3. Plata imediată, dar nu mai târziu de 5 (cinci) zile calendaristice din momentul recepționării prezentei somații, a prejudiciului cauzat în cuantum de 115.000 USD (una sută cincisprezece dolari americani), pentru perioada de întârziere 01.04.2011-19.08.2013” Așadar, A. Damaschin pretinde în 2013 precum că între noi ar exista un litigiu de ordin financiar, ce s-ar fi iscat ca urmare a faptului că nu i-aș fi restituit o datorie. Tot el enumeră o serie întreagă de articole din Codul Civil, astfel confirmând faptul că raporturile dintre noi ar avea un caracter civil, nu penal. Pentru mine rămâne o enigmă faptul de ce procurorul n-a văzut o contradicție între somația din 2013 și plângerea penală din 2017, în care același A. Damaschin deja pretindea că am fi fost complici în comiterea crimei de trafic de influență. Fragmentul citat mai sus din somația întocmită de către numitul A. Damaschin arată în mod univoc intenția criminală a acestuia de a estorca de la mine, prin uz de fals și șantaj, o sumă de peste 423 000 dolari SUA încă în anul 2013. Oare acest fapt nu era la fel de evident pentru organul de urmărire penală? Și era atât de complicat să se facă o serie de interpelări către organele de anchetă și instanțele de judecată pentru a obține toată informația necesară că este vorba despre un escroc profesionist, care figurează în zeci de dosar cu caracter economic, apărând ba în postură de inculpat, ba în cea de martor, ba în cea de parte vătămată? Precizez că partea apărării a făcut astfel de interpelări și a obținut toate răspunsurile de rigoare, care sunt anexate la prezenta cauză penală. Atunci, în august 2013, am ignorat somația respectivă, deoarece am înțeles că am de a face cu un provocator pus pe comiterea unor crime în scopul obținerii prin metode criminale a unor sume de bani considerabile. Însă la acea oră acest maestru al plastografiei n-a mai ajuns să-și materializeze amenințarea și n-a depus vreo plângere la judecată. Presupun că cineva l-ar fi temperat, arătându-i riscurile în cazul unei astfel de afaceri criminale. Dar tentativele numitului A. Damaschin de a stoarce de la mine, prin intermediul unor falsuri și manipulări juridice, niște sume fabuloase de bani nu se încheie cu episodul din 2013. În 2017 A. Damaschin vine cu o altă legendă, de această dată recurgând la ajutorul Procuraturii Anticorupție. Așadar, la 17 februarie 2017 este întocmit primul act procesual, în care procurorul Mihail Ivanov primește plângerea penală scrisă de mâna lui A. Damaschin. Citez fraza prezentă obligatoriu în formularele ce se eliberează doritorilor de a face denunțuri penale: ”Înainte de a sesiza organul de urmărire penală petiționarul a fost preîntâmpinat pentru răspunderea ce o poartă în caz dacă denunțul este intenționat fals, conform art. 311 CP”. S-ar putea ca dl A. Damaschin să nu fi reținut gravitatea acestui avertisment. Textul denunțului respectiv, fiind scris de mână, este totalmente ilizibil, motiv pentru care trecem la următorul document din dosar. La 21 martie 2017 procurorul Mihail Ivanov întocmește un proces-verbal de audiere a martorului A. Damaschin, iar conținutul acestuia se repetă fără nici o modificare în toate actele procesuale ulterioare în trei volume ale dosarului penal, regăsindu-se în aceeași formulă și în rechizitoriu. În aceeași zi de 21 martie 2017 procurorul Mihail Ivanov emite Ordonanța de începere a urmăririi penale ”pe faptul traficului de influență”. În punctul 2 al acestei Ordonanțe dl procuror scrie, citez, ”Fixarea termenului de efectuare a urmăririi penale până la 21 aprilie 2017.” Adică, într-o lună cazul urma să fie epuizat. Însă perioada respectivă s-a extins ca urmare a unor tertipuri procedurale de amânare a aducerii la cunoștință a bănuitului a statutului său figurant într-un dosar penal, ceea ce constituie o încălcare gravă a dreptului la apărare și atrage nulitatea totală a urmăririi penale. Faptul că dosarul meu penal a fost pornit la 21 martie 2017, iar mie mi s-a comunicat despre existența lui cu o întârziere de unsprezece luni și o săptămână (mai exact la 28 februarie 2018) vădește în mod flagrant intenția organului de urmărire penală de a avea un pretext legal de a urmări un jurnalist și om politic aflat în conflict cu guvernarea de atunci. Așa cum reiese din materialele anchetei penale, timp de un an de zile Procuratura Anticorupție n-a întreprins nimic pe marginea acestui caz, cu excepția filajului și a interceptărilor. Prima acțiune concretă în cadrul acestui dosar a constituit-o audierea singurului martor, Ion Lambantu, la data de 1 martie 2018. Procurorul Mihail Ivanov, după ce a luat cunoștință de mărturiile acestuia, care negau în totalitate afirmațiile denunțătorului, n-a întreprins nimic pentru a-și consolida versiunea de incriminare împotriva subsemnatului. Mai mult decât atât, deși delatorul indică în plângerea sa precum că originea sumelor pe care pretinde că i le-ar fi oferit subsemnatului ar putea fi confirmată de către alți doi martori, și anume de către contabila firmei ”Invizibil” Lucia Coptu și de către soția acestuia Ala Damaschin, procurorul Mihail Ivanov nu găsește de cuviință să invite respectivele persoane pentru depunerea unor mărturii de natură să confirme sau să infirme versiunea delatorului. În plus, procurorul nu se complică cu verificarea afirmațiilor lui A. Damaschin precum că banii oferiți mie ar proveni din vânzarea unui apartament, a două autoturisme și a unui loc de parcare. Mihail Ivanov trece cu vederea și afirmațiile dlui Ion Lambantu, care declară pe propria răspundere că fostul său partener de afaceri A. Damaschin nu putea să ia bani din casieria firmei ”Invizibil”, deoarece acest SRL în acea perioadă era în stare de faliment, conturile fiindu-i sechestrate, iar în contabilitate nu exista nici un leu. Prin urmare, procurorul Mihail Ivanov și-a întemeiat urmărirea penală EXCLUSIV pe delațiunea lui Alexei Damaschin. Aș dori să menționez că nu-mi amintesc să fi fost vizitat vreodată de către cet. Alexei Damaschin la sediul partidului PPCD de pe str. N. Iorga 5. Însă nu pot exclude faptul că l-aș fi întâlnit vreodată, asta pentru că în perioada când eram lider de partid și deputat comunicam zilnic cu un număr foarte mare de oameni. Așadar, delatorul pretinde precum că m-ar fi vizitat pentru prima oară la biroul meu de la sediul partidului în luna decembrie 2009. Atrag respectuos atenția instanței că în luna decembrie 2009 subsemnatul nu mai era nici deputat, nici membru al Guvernului, nici măcar președinte de partid. Este de notorietate publică faptul că partidul din care făceam parte, PPCD, pierduse alegerile parlamentare care au avut loc la 5 aprilie 2009, rămânând fără reprezentare în Parlament. Iar după alegerile parlamentare din 29 iulie 2009 trei partide au format o coaliție de guvernământ, subsemnatul manifestându-se din capul locului drept un critic aspru al acelei guvernări. În aceste circumstanțe apare întrebarea. Poate oare un om de afaceri să caute să-și rezolve problemele în justiție, apelând la o persoană care nu avea absolut nici o influență în stat? Și cum era posibilă comiterea unei crime de ”trafic de influență” în cazul unei persoane fără nici o influență? Numitul Alexei Damaschin pretinde că mi-ar fi oferit suma de 117 mii dolari SUA, deoarece subsemnatul ar fi pretins că l-ar putea influența pe domnul Ion Muruianu, președintele Curții Supreme de Justiție. Aici, însă, mai apare o situație care șubrezește grav versiunea acuzării. În momentul când A. Damaschin pretinde, iar procurorul preia orbește versiunea acestuia, că mi-ar fi dat o sumă atât de importantă de bani pentru a-l influența pe dl Ion Muruianu, acesta nu mai era președinte al Curții Supreme de Justiție. Iar faptul că acesta era hăituit de exponenții guvernării de atunci, până la urmă fiind destituit din funcție, este și el de notorietate publică, dat fiind scandalul de presă care a însoțit demiterea acestuia. Prin urmare, potrivit versiunii delatorului la care aderă procurorul, un om de afaceri vine la un politician care pierduse alegerile pentru a-i da o sumă colosală de bani, prin care acesta ar fi trebuit să corupă un fost președinte al Curții Supreme de Justiție care nu mai deținea în momentul respectiv acea funcție. Versiunea acuzării, copiată cuvânt cu cuvânt din plângerea penală a delatorului, mai avansează un episod care este în contradicție flagrantă cu logica elementară și cu motivația ce ar fi putut sta la baza acțiunilor numitului Alexei Damaschin. În rechizitoriu se pretinde precum că A. Damaschin mi-ar fi dat banii respectivi pentru a obține anularea unei hotărâri a Curții de Apel Economice din 04 noiembrie 2009 de către Curtea Supremă de Justiție. Însă respectivul delator, care pretinde că are studii juridice, ca, de altfel, și procurorul, uită să menționeze faptul că în momentul invocat de către numitul Alexei Damaschin (decembrie 2009) trecuse orice termen de atac al respectivei hotărâri, astfel încât ea nici nu putea fi admisă și examinată de către CSJ. Se creează impresia că atât delatorul A. Damaschin, cât și procurorul M. Ivanov uită că versiunea celor doi mai are o carență de o gravitate uluitoare. Fabulațiile acestora nu se încheie aici. Urmează un epizod, trecut integral și în Rechizitoriu, care sfidează orice logică elementară și anulează orice motivație a comiterii crimei de trafic de influență. Așadar, potrivit versiunii celor doi, după ce numitul A. Damaschin mi-a adus 117 mii de dolari, eu nu m-am ținut de cuvânt și nu am influențat CSJ ca aceasta să adopte o hotărâre favorabilă respectivului om de afaceri murdare. Procurorul Mihail Ivanov acceptă fără ezitare povestea delatorului, trecând în rechizitoriu următoarea frază: ”Ulterior, în luna martie 2010, data exactă nu a fost stabilită, după ce prin decizia Colegiului Economic la CSJ din 12 februarie 2010 recursul înaintat de SRL ”Invizibil” a fost respins ca neîntemeiat, fiind menținută fără modificări hotărârea Curții de Apel Economice din 04 noiembrie 2009, Roșca Iurie, aflându-se în sediul PPCD, acționând cu intenție directă, personal a pretins pentru sine (?!) de la Damaschin Alexei valută străină care nu i se cuvenea în sumă de 110 000 dolari SUA…în schimbul căreia susținea că îl va influența pe președintele CSJ, Ion Muruianu, să asigure admiterea de judecătorii Colegiului economic al CSJ a cererii de revizuire…” Atenție maximă, onorată instanță!!! Suntem în luna martie 2010. Un om de afaceri care se prezumă că este valid mental sau normal psihic vine la cineva care i-a promis să-i rezolve problema în schimbul unei sume considerabile de bani. Acesta, însă, ia banii, dar nu-i rezolvă problema. Însă cel păgubit, în loc să facă scandal și să ceară banii înapoi, îi mai dă celui care l-a dus de nas încă o sumă la fel de mare. Așa ceva se încadrează oare în logica normală a unui om care deja dăduse peste o sută de mii de dolari și nu și-a obținut decizia dorită? Firește că nu. Tocmai de aceea am solicitat prin avocații mei efectuarea unei expertize psihiatrice a insului cu pricina. Și asta deoarece dacă omul s-ar fi dovedit valid sub aspect psihic, ar reieși că este afectat de grave deficiențe morale. Cităm aici din nou din rechizitoriu. Este extrem de important să reținem că numitul om de afaceri, după ce în martie 2010 este somat să-i ofere unui criminal ca mine suma simbolică de 110 000 de dolari SUA, revine exact peste un an de zile și chiar oferă acești bani cu o generozitate cu totul suspectă. Iată textul: ”Apoi, în luna martie 2011, data exactă nu a fost stabilită, Roșca Iurie, aflându-se în sediul PPCD, acționând cu intenție directă, personal a primit pentru sine de la Damaschin Alexei valută străină care nu i se cuvenea în sumă de 110 000 dolari SUA…în schimbul căreia susținea că îl va influența pe președintele CSJ, Ion Muruianu, să asigure admiterea de judecătorii Colegiului Economic al CSJ a cererii de revizuire… etc., etc.” Din versiunea bravului om de afaceri, acceptată de temutul procuror, reiese clar că un șomer i-a promis să influențeze un fost președinte al CSJ să admită un recurs INADMISIBIL la distanța de doi ani după ce firma cu pricina pierduse procesul la Curtea de Apel Economică. Iar generosul om de afaceri, în loc să-i pretindă restituirea primei sume de 117 mii de dolari SUA, îi mai dă fostului deputat încă 110 mii de dolari care, așa cum precizează procurorul, nu i se cuveneau. Dacă astfel de afirmații aberante, lipsite de orice logică, neacoperite de nici o probă și neconfirmate de nici un martor pot servi drept temei pentru condamnarea cuiva, atunci nu ne rămâne decât să constatăm că suntem martorii unui teatru al absurdului, practicat de către prestidigitatorii de la Procuratura Anticorupție cu rea credință și în scopuri diferite decât cele ale înfăptuirii justiției. Acum aș dori să scot în evidență încă un episod din seria de tentative a numitului A. Damaschin de a estorca de la mine cu orice preț niște sume de bani de-a dreptul uriașe. Precizez că acest episod nu figurează în dosarul penal, iar încercarea mea de a-l expune în cadrul unei ședințe de judecată a fost curmată de către doamna judecător Ana Cucerescu. După ce numitul Alexei Damaschin a depus un denunț la Procuratura Anticorupție, care a și pornit urmărirea penală la 21 martie 2017, pretinzând că ar fi complicele meu în săvârșirea unei crime de trafic de influență, la 12.11.2018, când dosarul penal deja ajunsese în instanța de judecată și era în curs de examinare, acesta îmi mai trimite o Somație. În respectiva Somație expediată prin scrisoare recomandată numitul A. Damaschin pretinde din nou să-i ofer suma de 227 000 dolari SUA, care crește considerabil prin pretinderea unor penalități calculate după poftele nemăsurate ale acestui aventurier. Citez din nou din creația epistolară a acestuia: ”Reieșind din faptul că până în prezent așa și nu ați onorat obligațiile asumate conform recipisei date, solicit restituirea sumei de 227 000, 00 dolari SUA în termen de cinci zile calendaristic de la data recepției prezentei notificări. În caz că nu o să restituiți suma primită în termenul indicat, o să mă adresez în instanța de judecată cu cerere de încasare a datoriei, unde voi solicita să fie încasată dobânda de întârziere din suma dată și prejudiciul cauzat în valoarea proiectului și venitului ratat, care vă asigur că este foarte MARE”. Acest document vădește încă o dată talentul de escroc al numitului A. Damaschin. Rog ca termenul de ”escroc” să nu fie luat ca ofensă, deoarece acum câțiva ani insul respectiv a fost condamnat la șapte ani privațiune de libertate anume pentru escrocherie. Încă o dată, dacă cetățeanul respectiv pretindea în 2013 prin textul primei somații că mi-ar fi împrumutat suma respectivă și deci ar fi apărut un conflict de ordin civil, în 2017 el depune un denunț în care se autodemască precum că ar fi comis în complicitate cu mine crima penală numită ”trafic de influență”. Doar că a fost scutit de răspunderea penală deoarece s-a autodenunțat. Iar după ce A. Damaschin a depus delațiunea calomnioasă împotriva mea la Procuratura Anticorupție, tot el recidivează în 2018, pretinzând din nou că ar fi vorba despre o relație de natură civilă. Dar episodul din anul 2018 nu se încheie aici. De această dată numitul A. Damaschin se adresează în instanța de judecată. Dosarul capătă numărul de înregistrare 2-2925/18 și este examinat de către judecătorul Dimitriu Serghei. La data de 04 decembrie 2018 acesta emite o Încheiere prin care cererea este respinsă pe motiv că solicitantul n-a achitat taxa de stat. Însă suma pe care o pretindea pretinsa parte vătămată este de-a dreptul astronomică, chiar și în raport cu suma revendicată în 2013. Dacă în 2013 el cerea să îi dau suma de peste 423 000 dolari SUA, în 2018 pretențiile lui s-au ridicat la cifra de 702 132, 70 dolari SUA. Citez din încheierea emisă de către dl judecător Dimitriu Serghei: ”La fel, unul din criteriile scutirii sau eșalonării taxei de stat este valoarea acțiuni, care la caz este de 702 132, 70 dolari SUA, care în contextul vizat, și coroborat cu lipsa probelor pertinente citate, nu se pretează pe cerințe de scutire de scutire sau eșalonare a taxei de stat.” (Dosarul nr. 2-2925/ 18, INCHEIERE, 04 decembrie. 2018) În aceste circumstanțe singura concluzie logică este cea pe care am menționat-o deja. Avem de a face cu un personaj obsedat de ideea unei îmbogățiri rapide și ilegale, prin orice mijloc și cu orice preț, inclusiv prin recurgerea la falsuri, tertipuri juridice și presiuni de natură penală. Trecem la capitolul ”Declarațiile martorilor audiate în cadrul urmăririi penale” din rechizitoriu. Prima declarație kilometrică, atât de dragă procurorului Mihail Ivanov, este a delatorului Alexei Damaschin. După care urmează declarația SINGURULUI martor audiat de către procuror, Ion Lambantu. Acesta neagă în totalitate fabulațiile fostului său partener de afaceri, fapt care nu șifonează câtuși de puțin convingerea procurorului că în persoana lui Iurie Roșca are de a face cu un criminal periculos. Cităm din mărturiile dlui Ion Lambantu: „De pregătirea acestui proiect (un mega-proiect în domeniul afacerilor imobiliare – n.n.) se ocupa în exclusivitate Damaschin Alexei, care începând cu anul 2007-2008 a sustras (nu e clar dacă e vorba despre o sumă sustrasă cu rea credință sau ridicată cu știrea partenerului de afaceri și a contabilei – n.n.) aproape un milion de dolari SUA din întreprindere pentru a ”hotărâ” întrebarea (păstrez stilul originalului! – n.n.) referitor la obținerea tuturor actelor și autorizațiilor necesare pentru construcția proiectului, inclusiv obținerea terenului”. Aici se iscă dintr-o dată câteva întrebări. Unu. Dacă, potrivit mărturiilor lui I. Lambantu, A. Damschin ”a sustras” circa un milion de dolari din contabilitatea firmei și i-a folosit pentru coruperea unor demnitari de la Guvern și de la primăria Chișinău, de ce procurorul nu și-a manifestat curiozitatea profesională pentru a clarifica cine anume sunt criminalii corupți din respectivele instituții de stat? Doi. Așa cum dl Ion Lambantu invocă anii 2007-2008 ca perioadă când numitul Alexei Damaschin și-a însușit un milion de dolari din contabilitatea SRL ”Invizibil”, care ar fi legătura cauzală cu presupusa crimă ce mi se impută, de vreme ce banii respectivi au fost folosiți cu titlu de mită pentru demnitarii de la Guvern și de la primăria Chișinău în anii 2007-2008? Asta pentru că, amintesc, delatorul pretinde că ar fi făcut cunoștință cu mine în decembrie 2009. În continuare martorul Ion Lambantu face o precizare foarte importantă, trecută cu grijă de către procurorul Mihail Ivanov în rechizitoriu: ”Damaschin A. nu a avut niciodată bani personali”. Și atunci cine poate confirma că i-ar fi avut? Contabila Lucia Coptu? Însă aceasta a fost audiată în faza urmăririi penale. Soția delatorului Ala Damaschin? Nu a fost audiată nici ea. Și atunci de ce procurorul Ivanov îl crede pe cuvânt pe delator? Nu cumva pentru că sunt complici? În aceeași mărturie depusă în fața procurorului, Ion Lambantu mai precizează: ”Nu cunoaște nimic despre careva bani oferiți de Damaschin Alexei concret lui Roșca Iurie și despre soluționarea problemei în justiție”. Și totuși, contrar acestor mărturii, procurorul preferă să accepte versiunea delatorului. Trecem acum la corpuri delicte. 1. Primul care e menționat la acest compartiment este însuși dosarul civil în care o firmă pierde un dosar legat de o afacere imobiliară. Perfect. Dar ce treabă am eu cu această tărășenie, nu e clar. 2. Recipisa prezentată de martorul Damaschin Alexei. Este vorba despre o fițuică scrisă de către mine cu mulți ani în urmă și destinată cu totul altei persoane, care confirma primirea unei arvune într-o tranzacție care nu a mai avut loc. Deloc întâmplător în recipisa respectivă nu figurează nici numele lui Alexei Damaschin, nici data scrierii acesteia. N-am făcut nici o declarație în acest sens în perioada anchetei penale, deoarece omul de afaceri căruia i-a fost destinată putea să se aleagă cu grave neplăceri din partea regimului de atunci. Am păstrat această informație pentru instanța de judecată care speram să fie corectă și mai echidistantă în examinarea acestui caz. Această recipisă a avut ca destinatar pe cunoscutul om de afaceri Valentin Bodiștean, conducătorul SRL ”Valiexchimp”, specializată în domeniul produselor petroliere. De altfel, acesta a fost audiat în cadrul prezentului dosar la data de 21 aprilie 2018. A se vedea în acest sens paginile 44-45 din vol. I ale prezentului dosar penal. Motivul audierii lui Valentin Bodiștean a fost următorul. În momentul percheziției efectuate la domiciliul meu la 28 februarie 2018 a fost ridicată copia unui contract de împrumut dintre mine și Valentin Bodiștean, semnat în 2014. Dar așa cum dânsul m-a rugat să nu destăinui relațiile noastre de afaceri mai vechi pentru a evita neplăcerile, am procedat în consecință. Însă din păcate între timp acest om a decedat și, prin urmare, nu-i mai pot cauza nici un rău prin declarația mea. Noi am avut o înțelegere prealabilă cu Valentin Bodiștean, care n-a mai ajuns să se materializeze. Eu urma să-i vând cota mea de 70% din întreprinderea ”Prag-3” specializată în activități poligrafice. Este vorba despre anii 2007-2008 sau poate și mai devreme. El se arătase interesat mai curând de încăperile cu destinație industrială și de terenul aferent acestora care depășea suprafața unui hectar. El îmi dăduse banii respectivi în schimbul promisiuni mele de a nu vinde altcuiva aceste bunuri. Terenul fiind pe un relief format din câteva pante, el îl numea „Cascada„. Însă deoarece activitatea lui economică a ajuns în impas, Valentin Bodiștean a renunțat la proiect și mi-a restituit recipisa fără a pretinde suma oferită cu titlu de arvună. Noi eram prieteni vechi, iar dânsul era simpatizantul și sponsorul partidului condus de mine, PPCD. Iar deoarece această hârtie nu mai reprezenta nici o valoare, am lăsat-o undeva pe masa mea sau într-un sertar de la birou. Cum a ajuns această fițuică la numitul Alexei Damaschin, nu cunosc. Cel mai probabil în urma unui furt. Drept dovadă că numitul Alexei Damaschin nu poate demonstra faptul că recipisa respectivă i-ar aparține este și faptul că numele acestuia nu figurează pe înscrisul respectiv. Precum nu figurează nici data scrierii acesteia. Prin urmare, chiar dacă ar fi existat raporturi de natură financiară dintre acesta și subsemnatul, ele ar fi putut face obiectul cel mult al unui caz de litigiu cu caracter economic, ce ar urma să fie soluționat pe cale civilă. Dar întrucât această recipisă nu întrunește elementele necesare pentru a obține câștig de cauză într-un dosar civil, în ajutor a venit Procuratura Anticorupție care a încadrat legenda respectivă într-un dosar penal. Alături de pretinsele probe de mai sus, procurorul mai invocă faptul că mi-a fost sechestrat telefonul mobil, în care mi-a găsit urmele numărului de telefon al delatorului. La miile de numere de telefon, chiar nu mai țin minte nici când l-am introdus, nici când l-am șters. Tot aici mi se impută că am avut în memoria telefonului mobil și numărul de telefon al dlui Ion Muruianu. Rechizitoriul precizează că ”a fast stabilit că la 31.11.2015 a fost creat contactul Muruianu Ion…”. Iar la 23.10.2017 îl invitam pe acesta la o lansare de carte. Perfect. Dar crima care mi se impută se prezumă că s-ar fi consumat între anii 2009-2011. Și atunci care e legătura cauzală aici? Un alt element al pretinselor probe este și mai ridicol. Procurorul afirmă că a găsit în hard disk-ul sechestrat niște fotografii de la o altă lansare de carte, și anume a lucrării ”Căderea din URSS în UE”, apărută în 2014. Aici procurorul și protejatul său, delatorul, fac o gafă monumentală. Vorbind despre ”o armură a unui cavaler” situată în sala de conferințe unde a fost lansată cartea, ei uită că denunțătorul vorbește despre această ”armură” precum că ar fi situată în biroul de la sediul PPCD de pe adresa str. Nicolae Iorga 5, în timp ce lansarea de carte are loc în cu totul altă parte, și anume în sala de conferințe a Universității Populare de pe str. Anatol Corobceanu 17. Și ultimul pretins corp delict este ”cartea de vizită a lui Iurie Roșca, acordată de acesta martorului Alexei Damaschin”. Asta în timp ce oricine poate să-și tipărească orice carte de vizită, la orice colț de stradă, trecând pe ea orice nume. Cum demonstrează procurorul faptul că i-aș fi dat această carte de vizită delatorului? Nicicum. Nici nu este nevoie, de vreme ce el preia integral legenda expusă de către acesta. Nu mai puțin ciudate sunt și fotografiile anexate la dosar cu titlul de dovadă că am fost filat. Pe lângă multele zeci de imagini fără nici o legătură cu această cauză penală, în care sunt surprins cum merg cu fiica la dentist sau cu colegii să iau masa la prânz, una singură pare a fi cumva relevantă. Și anume, momentul când procurorii l-au înzestrat pe delator-provocator cu tehnica necesară și s-au masat în jurul autoturismului meu atunci când au întreprins o tentativă nereușită de a mă provoca la o discuție cu Alexei Damschin în preajma pieței agricole din zona cinematografului ”Flacăra”. Dar așa cum provocarea n-a reușit, procurorul n-a mai găsit de cuviință să ofere CD-ul cu schimbul de replici între subsemnatul și provocatorul Damaschin. În concluzie precizez. Acest dosar penal mi-a fost fabricat de către Procuratura Anticorupție din motive politice. Se știe că fostul conducător al acestei instituții, Viorel Morari, a fost servitorul fidel al fostei guvernări oligarhice, în particular al fugarului Vlad Plahotniuc. Iar procurorul Mihail Ivanov este finul de cununie al lui Viorel Morari. Prin urmare, schema e simplă. Transmiterea ilegală de către președintele ad-interim al judecătoriei Chișinău Lidia Mitrofan a dosarului meu de la magistratul Renata Popescu Baltă judecătoarei Ana Cucerescu, precum și manierea abuzivă și ilegală în care am fost tratat pe parcursul desfășurării procesului, arată fără putință de tăgadă că este vorba despre o persecuție penală motivată politic împotriva mea în calitate de jurnalist și politician. 23 iulie 2024”
marți, 17:52:01, 23 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“https://www.facebook.com/100001983530093/posts/7953370918072280/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v”
luni, 11:34:16, 22 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Petitia ar putea fi numita,cum ar zice D l Mihai Serban…,și eu sunt Iurie Roșca „”
duminică, 21:22:48, 21 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Doar încercând, putem afla adevărul și adevărații prieteni”
duminică, 21:18:23, 21 iulie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Ecumenism fără mască în fața Mitropoliei din Iași! Pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, de la Mitropolie pînă la Biserica Sfinților Trei Ierarhi, au fost instalate arcade imense cu flori, iar pe stîlpii acelor arcade, aparent ascunse de flori sînt fotografii ale prelaților catolici și ale Mitropolitului actual dînd mîna fericit cu aceștia! Tupeul și perfidia sînt la cote maxime! În fond, fotografiile nu îi arată slujind împreună, deci nu pot fi acuzați de ceva împotriva canoanelor, nu?! Sau poate întîlnirile au avut scopul convertirii catolicilor la dreapta credință, vor spune unii! Ne întrebăm ce spune Cuvioasa Parascheva? Dar Sfîntul Vasile cel Mare din Biserica Sfinții Trei Ierarhi? Dar Sfinții care privesc din ceruri? Dar DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS? Care este scopul afișării acestor fotografii în unul din locurile cele mai sfinte ale Moldovei? Obișnuirea mentalului oamenilor cu imagini care să ducă la acceptarea facilă a ereziei ecumeniste de către ortodocși!”
duminică, 19:37:53, 21 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Nu cred că ar ajuta o petiție, dar nici nu cred că ar strica. Noi, din păcate, nu mai avem dreptul să facem justiție comunitară (verdictul să fie dat de juraţi) astfel încât comunitatea însăşi să aprecieze cu privire la vinovăţia inculpatului şi cu privire la oportunitatea sancţionării sale. Astăzi, cine are puterea reală dictează direct sau indirect cursul şi finalitatea actului de justiţie. Cred că o petiţie ar putea fi de folos exclusiv pentru a proba buna reputaţie a inculpatului şi pentru a combate justiţiarismul televizat care vine la pachet cu lupta anticorupţie. Însă, după cum am putut observa, sunt puţini cei care sunt dispuşi să-şi pună sufletul pentru prietenii săi. ”
duminică, 17:54:02, 21 iulie 2024
- ►
la articolul Lui Iurie Roşca i se aplică justiţia europeană pe „model românesc”:
“Nu se poate face o petiție, în apărarea d lui Iurie Rosca??”
sâmbătă, 14:39:24, 20 iulie 2024
- ►
la articolul Prigonirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Document video:
“de când le pasă americanilor de creștinii ortodocși ? …auzi :” avocaților internaționali” le pasă de ortodocși ! Ăștia de abia așteaptă destrămarea Ortodoxiei și acu se fac că vor s-o apere prin Curțile Internationale de Justiție …( Eventual să dea vina pe Rusia și să arate lumii cat e Rusia de periculoasa și cât de bună e America ) și pân la urmă și conducerea SUA , Europeo și a Rusiei e tot antihristica .”
duminică, 19:03:01, 7 iulie 2024
- ►
“Prima declarație de astăzi, după alegerea sa, a noului Patriarh bulgar, Daniil, fost episcop de Vidin: „Să ținem credința ortodoxă – ea ne conduce la Dumnezeu!”.”
duminică, 15:20:31, 30 iunie 2024
- ►
la articolul Îndemnuri la rugăciune pentru disidentul politic Iurie Roșca:
“https://noi.md/md/societate/avocatul-lui-iurie-rosca-exista-interes-politic-de-a-l-condamna-pe-clientul-meu-instanta-nu-este-adevarat Avocatul dlui Iurie Roşca: https://www.facebook.com/baa.rip.50/posts/pfbid037GW9zbWFK7tSoW7Kpi9ZEfBdbU7NJXLWQqUQyMaqc9NdFKDNj6jusNHKJxEHSwn7l Ilegalitățile și abuzurile magistratei Ana Cucerescu nu se opresc. Comunicatul care a apărut recent pe site Judecatoriei Chisinau, demonstrează lipsa de imparțialitate a unei Instanțe și dorința de răzbunare si intimidare. 1. In comunicatul Judecătoriei Chisinai din 26 Iunie 2024 s-a menționat in mod fals ca apărarea și inculpatul ar fi vinovați de aminarea celor 59 de ședințe de judecată. FALS. 2. Magistrata Cucerescu a evitat sa menționeze ca cel puțin 9 ședințe s-au Aminat din cauza absentei procurorului (2023); 3. A uitat sa menționeze ca mai mult de 10 ședințe au fost aminare din cauza absentei judecătorului pe motiv de boala sau deplasare; 4. De asemenea a uitat sa menționeze despre redistribuirile ilegale ale dosarului care au impus reluarea examinării cauzei de la început; De asemenea, dupa redistribuirea cauzei la Jud. Ana Cucerscu, au avut loc 6-7 ședințe și nicidecum 15. Pentru a-și arată Mușchii, doamna Cucerescu a stabilit din oficiu 3 ședințe de judecată, una pentru 28 iunie 2024, ora 15.30, fără a coordona agenda părților. Pentru a se asigura ca avocații nu vor putea fi prezenți, ea a schimbat in mod arbitrat ora ședinței din 28 Iunie 2024, și anume pentru ora 13.30, urmărind scopul identificării unui motiv pentru atragerea in proces a unui avocat din oficiu. Revenind asupra comunicatului din 26 Iunie, vreau sa menținonez ca in continutul sau nu sa menționat nimic despre încălcarea garanțiilor procesuale ale inculpatului și nici despre ilegalitatea decăderii inculpatului din dreptul de a depune declarații. Evident, comunicatul are rol de intimidare a avocatilor și inculpatului, dar vădește pe de alta parte modul subiectiv in care întreaga instanța tratează acest dosar ai interesul ”sporit” in condamnarea lui Iurie Rosca. In pofida faptului ca mai multe portaluri de știri nu mi-au oferit dreptul la replica (prin preluarea obsesivă a comunicatului Judecatoriei Chisinau), Menționez aici ca imaginea instanței de judecată O stirbeste magistrata Ana Cucerescu, prin încălcarea legislației procesual penale și publicarea informatiilor denaturate in comunicat despre activitatea avocatului. Comunicatul meu din 25 Iunie, are menirea de a dezvălui ilegalitățile unui judecător care fac un mare Deserviciu justiției in ansamblu și care erodează încrederea cetatenilor in justiției. Adevarul pe care l-am făcut public, niciodată nu va denigra imaginea unei instituții judecătorești, ba dimpotrivă, va ajuta acea institutie sa iși i-a măsurile corespunzătoare pentru prevenirea și înlăturarea unor abuzuri și ilegalitați provocate/admise de judecători părtinitori, inechitabili și supuși orbește factorului politic. Reamintesc ca pe pagina www.magistrat.MD se Piate vedea ca pe numele acestui judecător au fost cel puțin 26 plângeri examinate de CSM, iar in presa sunt alte materialele jurnalistice cu privire la problemele grave de integritate ale judecătoarei. Justiția este adevăr in acțiune!”
vineri, 18:00:47, 28 iunie 2024
- ►
la articolul Îndemnuri la rugăciune pentru disidentul politic Iurie Roșca:
“Un aspect foarte sugestiv pentru modul în care se face politica în prezent este faptul că reactivarea dosarului s-a realizat numai după ce dl Roșca a refuzat, în mai multe rânduri, cu explicații ample vizând futilitatea electorală, participarea la alegerile din RM. Cel mai probabil, dacă ar fi acceptat să redevină parlamentar, indiferent de partidul care l-ar fi inclus, dosarul rămânea doar o vulnerabilitate politică.”
vineri, 09:26:50, 28 iunie 2024
- ►
la articolul Îndemnuri la rugăciune pentru disidentul politic Iurie Roșca:
“Unele detalii de fond: https://geopolitika.ro/articles/cunoscutul-patriot-roman-iurie-rosca-este-in-pericol-de-a-fi-inchis/ de Calistrat M. Atudorei Lacheii moldoveni ai globalismului se precipită intens zilele acestea să îl reducă la tăcere pe Iurie Roșca, întrucât acesta creează de zeci de ani un puternic curent de opinie ce demască sistematic agenda criminală a plutocrației trans-naționale. De aproape 30 de ani, după ce a ieșit de pe prima scenă a politicii Republicii Moldova, Iurie Roșca expune cu o remarcabilă capacitate de cuprindere, forță de expresie și dezinvoltură entuziasmantă aproape toate mișcările și strategiile prin care caracatița globalistă urmărește să înrobească lumea. Articolele, cărțile și în special transmisiunile sale video au trezit la realitate sute de mii de oameni atât din România și Moldova, cât și din numeroase alte țări. De la resorturile ascunse ale politicii interne și internaționale, la genocidul „pandemiei” Covid sau la agenda trans-umanistă, aproape nimic esențial nu a scăpat analizei fine a ex-politicianului de la Chișinău. Toate aceste analize, aduse la un nivel excepțional de competență, s-au bazat pe un volum imens de studii ale lucrărilor celor mai relevanți autori din fiecare domeniu abordat. Respectivele studii și cercetări s-au adăugat peste experiența sa vastă (ce însuma aproape 20 de ani) de politician: președinte al Partidului Popular Creștin Democrat, vicepreședinte al Parlamentului și viceprim-ministru al Republicii Moldova. Pentru ce anume este acuzat în prezent Iurie Roșca? Acuzele venite din partea guvernaților au fost de-a lungul timpului deosebit de numeroase. I-au fost fabricate mai multe dosare penale, i-a fost interzisă intrarea în România (unicul caz de acest tip), au existat tentative de asasinat la adresa sa, i-au fost închise multe dintre site-urile în care își publica articolele… Dar procesul care pare că îi este pregătit cu o mare determinare cu scopul precis de a-l înfunda este catalogat ca „dosar de trafic de influență”. O acuzație absurdă, lansată fără nicio probă în anul 2017 printr-un simplu denunț. Denunțătorul, un fost administrator al unei societăți comerciale, pretindea că în anul 2009 Roșca i-ar fi solicitat un milion de euro (!!) pentru a-l salva (pe administratorul devenit ulterior acuzator) dintr-un litigiu economic. Administratorul respectiv susține că după ce a fost găsit vinovat de către o instanță, i-ar fi dat o parte din bani lui Roșca, dar pentru că situația nu s-a „rezolvat”…, și-a cerut prin proces banii înapoi. Faptul că dosarul este o făcătură de joasă speță transpare cu claritate din observarea parcursului judiciar. Iurie Roșca a fost înștiințat de acuzație abia în 2018, la un an de după întocmirea dosarului, fără a fi fost întreprinsă între timp nicio acțiune de urmărire penală împotriva sa. Cum de a așteptat denunțătorul atâția ani fără să formuleze nicio eventuală plângere?! Dar iată că în 2018 dosarul o ia pe repede înainte, cu o viteză atât de mare încât procurorii au escamotat etapele procedurii de urmărire penală și au trimis urgent dosarul în instanță. Graba i-a făcut să sară peste audierea martorilor apărării, să refuze acordarea oricărui termen de prezentare a probelor și, de asemenea, să refuze efectuarea expertizei suplimentare prevăzută de lege. Interesant este că după ce dosarul a intrat pe rol, pentru a încurca ițele birocratice, cazul a fost pasat prin mâinile a trei judecători. Dar în tot acest demers singura „probă” invocată de procurori a fost declarația acelui denunțător. Dintre cei doi martori ai apărării instanțele au admis unul singur, însă pentru că acesta nu era în țară, lui Iurie Roșca i s-a cerut (în mod nelegal) să dea declarații înaintea martorului ce nu s-a putut prezenta la termen. Întrucât Roșca a invocat necesitatea respectării procedurii, instanța l-a decăzut în mod halucinant din dreptul de a mai depune declarații în propria cauză penală, ceea ce, conform avocatului său, reprezintă o „absurditate juridică”. Un alt element care arată graba și furia oarbă a Sistemului vine pe fondul faptului că la termenul din 18 iunie 2024 Iurie Roșca nu s-a putut prezenta la tribunal întrucât din cauza consumului nervos și a altor probleme de sănătate era internat în spital. Cu toate acestea, judecătorul a dispus aducerea silită a acestuia în instanță, în pofida faptului că apărarea a prezentat certificatul medical cu privire la internare. Următorul termen a fost fixat pentru data de 26 iunie 2024, dar data și orele au fost alese exact atunci când avocatul lui Roșca era programat să asiste un client dintr-un alt dosar penal. Procedura stabilită de judecător în cazul de față nu a respectat normele legale de întrunire a condițiilor de participare, fapt care în mod evident a fost deliberat. Dizidentul notoriu din Chișinău Cred că informațiile prezentate cu privire la modul în care este instrumentat dosarul lui Iurie Roșca nu mai lasă loc de prea multe dubii. Constatarea care transpare este că avem de-a face cu un proces de tip stalinist în care sentința este fixată dinainte și orice alte etape legislative nu mai reprezintă decât insignifiante formalități. Iată că în Republica Moldova, la ordinele unor eminențe cenușii, astfel de procese încă mai sunt posibile. Motivul acestei represiuni brutale, aflată în curs (!) este acela că în condițiile prezentei accelerări dramatice a evenimentelor internaționale Sistemul consideră că vocea și acțiunile lui Iurie Roșca nu mai pot fi tolerate. Este necesar în acest context să remarcăm o inițiativă deosebit de impactantă pe care jurnalistul, scriitorul și analistul Iurie Roșca o desfășoară cu un mare succes din anul 2018, adică exact anul din care i s-a pus pe rol dosarul cu pricina. Inițiativa extrem de deranjantă constă în organizarea unei serii de conferințe sub egida „Forumul Chișinău”, ce beneficiază de o largă participare internațională. Prezentările susținute sunt de fiecare dată transmise atât în direct, cât și ulterior, pe multiple canale media din toată lumea. Sesiunea din luna mai a acestui an, de exemplu, a avut tema „Războiul fără limite – O abordare holistică a Marii Resetari” și a reunit personalități marcante din aproape 20 de țări. Pentru a oferi câteva nume, îi menționez pea Daniel Estulin, Meryl Nass, James Roguski, Ana-Maria Mihalcea, Todd Callender, Olle Johansson, Fred Nazar sau Alex Newman. Prezentările făcute au adus clarificări esențiale cu privire la crizele majore cu care se confruntă actualmente umanitatea, iar ecourile informațiilor lansate cu acea ocazie continuă să răsune în media alternativă și în prezent. Pentru a contura mai bine activitatea lui Iurie Roșca voi menționa și câteva dintre lucrările scrise și publicate de el în ultimii ani: „Căderea din URSS în UE”, „Ortodoxie și Naționalism Economic”, „Conspirația Demonilor Roșii”, „Interesul Național ca Modus Vivendi”, „Notele unui Optimist Creștin”, „Exerciții de Luciditate”, „Ieșirea din Întuneric”, „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupției Moldovenești”, „Umanitatea 2.0 – depopulată și augumentată”. * Aceste rânduri se doresc a fi un semnal de alarmă privind situația în prezent foarte dificilă a unei personalități ce reprezintă un mare reper al culturii și demnității neamului românesc. Iurie Roșca este realmente în pericol de a fi linșat de slugile Mafiei Internaționale, această clică demonică pe care el a demascat-o cu un curaj aproape nebunesc în toate formele și ipostazele acesteia. Ar fi de dorit ca cei care mai au un oarecare respect pentru valorile autentice ale poporului român (popor în care îi includ și pe frații de dincolo de Prut) să creeze un fel de presiune publică prin care așa-zisele „autorități” de la Chișinău să manifeste măcar o minimă decență față de un Om care a modelat viețile și concepțiile a mii de semeni ai săi și care timp de decenii nu a făcut altceva decât să spună cu voce tare adevăruri pe care alții nu îndrăzneau nici să le șoptească. Personal, îmi exprim respectul și recunoștința față de Iurie Roșca, pe care îl prețuiesc ca pe un frate, un mentor și un model de atitudine în fața provocărilor escatologice pe care le trăim în aceste vremuri.”
vineri, 08:35:52, 28 iunie 2024
- ►
“Vești bune în privința alegerii noului Patriarh bulgar. Au fost desemnați cei trei candidați dintre care va fi ales viitorul Patriarh. Nici unul nu este dintre cei care au slujit cu schismaticii ucraineni, ci toți trei sunt apărători ai credinței: Grigorie de Vrața (cu 11 voturi din prima rundă), care este și locțiitor pe moment, Daniil de Vidin (cu 9 voturi din runda 32) și Gavriil de Loveci (cu 9 voturi din runda 42). Mai ales cei doi din urmă sunt cunoscuți ca fiind foarte fermi pe teme dogmatice de ecleziologie și în problema ucraineană.”
vineri, 18:58:12, 21 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“Iertati!”
marți, 22:49:28, 18 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“Vă rog mult, nu mai postaţi linkuri fără context. Trebuie să însoţiţi linkul de o minimă opinie personală, altfel ajungem să colmatăm toate canalele de aceleaşi postări pe care le primim cu toţii şi pe grupurile de whatsapp şi telegram. Secţiunea de comentarii ar fi bine să rămână la scopul ei: comentarii on topic, problematizări pe acelaşi subiect. Iertaţi-mă.”
marți, 22:43:53, 18 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“https://florentintuca.ro/pronumele-dragie-miele/ https://florentintuca.ro/profu-de-la-drept-si-penisul-ei/ https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace/ https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace-partea-a-doua/ https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace-iii/ Si… din seria Aici sunt banii Dvs https://centruldeproiecte.ro/proiecte/pride-tm-2024-ateliere-story-telling-performance-expozitii-multidisciplinare/ ”
marți, 20:28:17, 18 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“https://spc.rs/stavite-van-snage-neustavni-zakon-o-rodnoj-ravnopravnosti/”
marți, 19:46:53, 18 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“La asta mă refeream când am scris că opinii personale sunt confundate cu opinii instituționale. Între timp a scris și domnul Bănescu, în aceeași notă.”
luni, 22:34:51, 17 iunie 2024
- ►
la articolul Mai putem inversa victoria pederastă asupra românilor?:
“… https://ortodoxia.ro/post/pr-adrian-agachi-biroul-de-presa-al-patriarhiei-romane-despre-amendarea-tinerilor-care-au-mers-cu-icoane-la-marsul-lgbtq-de-la-cluj-napoca”
luni, 22:15:38, 17 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Probema pe care o văd eu în această atitudine este că la nivel practic promovăm o retragere din spaţiul politic şi o abandonare a poziţiilor în favoarea celor care ne sunt duşmani vădiţi. Nu ne putem ascunde în spatele faptului că politica creştină a fost făcută de împăraţi creştini şi să precondiţionăm existenţa acestora de întoarcerea întregului popor la credinţă. Vă reamintesc că şi Ioan Ianolide a scris limpede despre asta, despre importanţa construirii unor politicieni şi comunităţi politice manifest creştine, fără ocolişuri. Nu asta ne mântuieşte, dar nici nu o putem da deoparte ca şi când ar fi ceva nesemnificativ. Părerea mea.”
luni, 16:27:44, 17 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Hristos s-a inaltat! Subscriu la cele spuse de Ciprian. Politica adevarata este cea in slujba lui Dumnezeu. In decursul istoriei, imparatii crestini sunt cei care au facut politica adevarata, restul au fost slugile celui rau. Mai este un lucru, zic eu, esential. Totul este cauza-efect. Atata timp cat poporul roman este departe de Dumnezeu, nu are cum sa fie bine. O alta problema este „conlucrarea” bisericii cu statul, care este una paguboasa, in defavoarea ei (a bisericii, dpdv duhovnicesc), si implicit a credinciosilor ei, pentru ca pana la urma statul, care este slujitorul celui rau, doreste sa subjuge biserica, adica sa o aduca la aceeasi slujire a statului. Vedem cazul bisericii din Grecia. Numai ca acolo, ierarhi si preoti, si Sf Sinod, s-au delimitat, si chiar anatemizat pe politicienii care au votat acea (farade)lege. In concluzie, ca sa putem discerne, trebuie sa avem o intelegere duhovniceasca, pe care n-o putem avea, atata timp cat suntem slugile lui mamona.”
luni, 08:15:40, 17 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“🙂 Bine că nu îmi bat capul cu politica și nici nu mai urmăresc personajele care se află în politică…și uite așa sunt departe de capcanele politice. Să-mi bat capul doar să fiu cat mai aproape de Dumnezeu și să nu-L supăr pe El , și-atunci îmi va da ajutor in necazuri și strâmtorări ca să trec peste valurile acestei vieți, indiferent de stăpânirea lumească , care stăpânire este mai mult în mâinile diavolilor , iar noi să avem stăpânire peste patimi și să dobândim virtuți in stadionul nevoințelor 🙂 Doamne ajută .”
duminică, 15:50:49, 16 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Concluzii: Suveranismul românesc de sistem a primit şah-mat! Farsa de stat şi de sistem s-a consumat întocmai cum s-a anticipat, dar răspunsul pe care suveraniştii de sistem îl dau este: mai vrem o dată şi încă o dată! Dezvoltarea firească a rezultatului electoral din 09 iunie 2024 ar fi presupus câţiva paşi absolut necesari: de diagnosticare publică şi de asumarea unor răspunderi politice pentru eşec, astfel încât acesta să nu se reproducă la alegerile prezidenţiale sau la cele parlamentare. Nimic din toate acestea, dimpotrivă. Rezultatul a fost salutat ca o victorie iar George Simion “s-a fost desemnat” candidatul AUR la alegerile prezidenţiale. Prin această mişcare, camuflată de anunţarea unei competiţii interne care nu s-a mai produs, partidul AUR îşi cimentează profilul de partid minor şi de partid de lider, nu de grup. AUR va evolua exclusiv în linia liderului său (cu virtuţile, dar mai ales cu slăbiciunile sale), încălcând promisiunea explicită că se va constitui un adevărat front de dislocare a vechilor politicieni şi a vechiului fel de a face politică. Avem un PRM adus la zi, cu exact aceeaşi menire în tactica poziţionărilor electorale. Lansarea lui George Simion spre prezidenţiale rezolvă dintr-un foc dilema lui Marcel Ciolacu şi a lui Nicolae Ciucă_care, deodată, capătă un aer de minimă onorabilitate şi de competenţă. Dar chestiunea candidaturii AUR la prezidenţiale depăşeşte contingentul comasaţilor şi planurile acestora, provocând un colaps naţional pe termen lung (cel puţin un deceniu). Nu neagă nimeni că există un interes direct ca George Simion să intre în turul doi, după cum acelaşi rost l-a împlinit anterior doamna Viorica Dăncilă sau Vadim Tudor. Nu neagă nimeni că în partidul AUR şi în tabăra suveranistă sunt şi se vor regăsi destui susţinători ai lui George Simion care să urmărească securizarea unui post eligibil pentru parlamentare. Pe de altă parte, în spatele acestor intenţii şi sacrificii, suveranismul rămâne nestructurat politic, nedefinit, neorientat spre miză, obiectul unor jocuri politice fără viabilitate. AUR continuă politica superficialităţii pe toate planurile, inclusiv în acele chestiuni de importanţă capitală pentru viitorul poporului român. Nu este clar dacă doar atât poate sau doar atât a primit ordin să poată. Alternative la George Simion? Nu prea există. În politică organizarea înseamnă putere. Răzvan Constantinescu, Cozmin Guşă sau Diana Iovanovici Şoşoacă nu au putere deoarece nu au resursele politice minimale să se angajeze în competiţia pentru prezidenţiale, altfel decât întărind acelaşi rol ce i-a fost atribuit lui George Simion. Mai e timp de construit, mai e încă loc de promisiuni şi chiar de sacrificii, dar date fiind condiţiile, oare mai au rost? Soluţii? Soluţia Iurie Roşca este în afara politicii de partid (şi a societăţii româneşti, din păcate) şi rămâne singura promiţătoare pe termen mediu şi lung. Soluţia sa se află în afara logicii politice care ne domină/care ne-a colonizat intelectual şi presupune mai întâi construirea unei înţelegeri împărtăşite privind formele, scopurile şi limitările sistemului politic actual. A rămas singura cale ce atacă adevăruri despre care politicienii de sistem nici nu îndrăznesc să amintească (cu excepţia Dianei Şoşoacă, care o face tangenţial însă prejudiciind în mare măsură miza). Planul Roşca presupune în primul rând înţelegerea împărtăşită, colectivă, a realităţilor politice primare însoţită de un angajament individual de loialitate faţă de adevăr şi de acţiune unificată. Nicio acţiune politică nu se poate întreprinde în afara ariei de expertiză comună a membrilor săi, iar abandonarea conştiinţei naţionale în mâinile propagandei de sistem şi a politicienilor care speră să se integreze acestuia reprezintă cea mai mai gravă formă de risipă a energiilor colective. La ce fel de expertiză mă refer? Expertiza comună presupune atât experienţă politică la nivel înalt cât şi competenţă politică acumulată prin slujirea netulburată a adevărului. Expertiza comună înseamnă o acumulare de răspunsuri date întrebărilor pe care puţini mai au curajul să le formuleze. Răspunsuri care nu se regăsesc în interiorul sistemului mainstream de mimare a participării politice ci în acele câmpuri stigmatizate, minate, vânate, marginalizate, enclavizate de puterea duşmană. Spre ne-norocul nostru, calea spre adevărurile primare de trebuinţă trece prin acele mlaştini consipraţioniste, sârme ghimpate antisemite(antisemitiste), prin colţii şi ghearele opoziţiei controlate, prin otrava onorabilităţii fals anti-sistem, prin ceaţa paranoiei speculaţiilor nefundamentate, prin dejecţiile neputinţelor moraliste şi prin spaima puterilor oculte care se produc la vedere. Calea spre adevărurile primare străbate un tărâm de o complexitate ce trebuie recunoscută şi respectată, iar nu ignorată. Nu oricine o poate pricepe şi nimeni nu se poate aventura de unul singur. Nimic nu e uşor iar prin puterile proprii totul este cu neputinţă de împlinit. De unde să începem? Planul Roşca pleacă de la curajul de a adresa întrebări şi de la exerciţiul de recunoştinţă faţă de cel care are curajul de a oferi răspunsul complet. E nevoie de acel curaj de a întreba nu de dragul de a slei interlocutorul şi de a se afirma pe sine, ci pentru a hotărnici graniţele expertizei comune la nivel individual, de grup, de neam. E nevoie de exprimarea recunoştinţei celui ce primeşte faţă de cel ce se jertfeşte şi slujeşte. Mai întâi prin atenţie şi interes, apoi prin cuvânt şi prin faptă. Trebuie să facem asta cât timp ni se mai lasă vreme, cât nu ni se ia şi puţina lumină lăsată. Cu întrebarea să călătorim: Ce să aflu? Ce să fac? Ce să citesc? La ce să mă pricep? La ce să renunţ? Ce să dăruiesc? Unde să vin? Ce să aduc? Cui să mă alătur? Cum ieşim din capcană? ”
sâmbătă, 17:38:15, 15 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“… sau , uite ce zice aici : https://ortodoxia.ro/post/actiune-pentru-natiune-romanii-au-votat-fix-degeaba-fiindca-votul-lor-oricum-nu-va-fi-niciodata-luat-in-calcul”
luni, 21:47:26, 10 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Eu unul notez o înfrângere care, deşi nu apare a fi zdrobitoare, este una care blochează orice dezvoltare ulterioară a naţionalismului indiferent de eticheta electorală sub care s-a prezentat publicului. Votul politic al partidului AUR la alegerile locale a fost de 12%, iar la europarlamentare 14%. Vor exista modificări în urma redistribuirii, dar concludent este tabloul brut. Rezultatul pică atât de bine mainstreamului politic că pare că a fost aşezat cu mâna. Eu nu cred că a fost aşezat cu mâna, adică rezultatul unor fraude substanţiale, ci că votul ilustrează opţiunea reală a electoratului român. Este fără dubiu că rezultatul corespunde traseului politic construit de preşedintele partidului AUR, deja criticat pe bună dreptate de mai mulţi comentatori din sfera civică. Câteva motive sunt sintetizate de avocatul Elena Radu pe facebook. În esenţă, susţine că a mimat opoziţia pe subiectele tari, lucru lesne de observat de români, apoi că a refuzat să finanţeze dezvoltarea profesionistă a resursei umane, a produs dezbinare în partid şi în afara lui, a acceptat comasarea mizând pe ideea de unică alternativă la partidul stat. Acestea pot fi completate cu uşurinţă. Esenţial este că AUR nu a dorit să evolueze şi să se dezvolte ca un partid viabil ci s-a urmărit menţinerea controlului imediat pe persoană fizică, chestiune denunţată atât din interior cât şi din exteriorul partidului. Valul naţionalist (sau suveranist, dacă doriţi) nu s-a concretizat de la sine, iar partidul a fost pus în situaţia de a-şi arde rădăcinile înainte de vreme. Din păcate, votul politic la locale nu aduce în consiliile locale persoane care să pară apte să emită pretenţii la funcţia de primar peste patru ani. Partidul pare că a fost abandonat sau cedat în viu clientelei politice de moment şi nu a fost construit să emită pretenţiile salvatoriste despre care conducerea partidului vorbeşte. Mai grav este că aceeaşi greşeală se prefigurează şi pentru alegerile parlamentare, care vor fi ulterioare celor prezidenţiale. Partidul nu pare că va propune pentru parlament persoane care să se afirme ca oameni de stat, ci vor activa în continuare ca simpli funcţionari politici de nuanţă naţionalistă. Fuga de adevăr şi de cruce, dar mai ales autoamăgirea, nu au cum produce schimbări în peisajul politic român. Mai ales, lipsa asumării răspunderii şi insistenţa pe „realităţi alternative” în care AUR ar fi repurtat un mare succes sunt adevărate pietre de moară agăţate de gâtul speranţelor noastre politice. În acest moment, pare că experimentul suveranist român a fost un succes (pentru adversari), electoratul suveranist fiind încastrat într-un perimetru de 15-20%, ideal pentru a asigura legitimitatea, fără a fi un factor de ameninţare. Cei care au memorie, îşi amintesc că speranţe naţionalist-suveraniste s-au manifestat în fiecare ciclu electoral, fără a produce rod. Reţeta eşecului pare neschimbată (întrucât funcţionează). Soluţia problemelor noastre nu poate veni decât dintr-o abordare meta-politică, una care să se străduiască să aducă în spaţiul public informaţiile şi cunoştinţele acţionabile (cu accent pe acţiune) pe baza cărora să se poată pune un alt fel de început. Cheia de boltă rămâne angajamentul personal şi participarea individuală. Însă critica pe care o observ pare că e construită esenţialmente împotriva ideii de angajament metapolitic. Românii par mulţumiţi cu oferta votului sleit şi cu înjurătura-n barbă. A trecut multă vreme de când lupta politică mainstream ar fi putut aduce schimbarea, asta dacă ea a fost vreodată posibilă pe această cale. Politica naţionalistă în România şi aiurea se va putea face exclusiv de pe poziţii de minoritate radicalizată în convingere dar luminată în argument. Pare o luptă surdă, dar nu mai puţin decât cea în care ne îmbătăm cu apa rece a iluziilor prefabricate.”
luni, 14:37:22, 10 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Din punctul meu de vedere, nu (prea) există politică/politicieni în acest stat eşuat (= colonie). De aproximativ 20 de ani… m-am dus la vot din 4 in 4 ani şi am anulat votul. Eu cred că boicotarea votului ar fi posibilă doar într-un singur caz: dacă ar exista VOTUL NEGATIV. Ce înţeleg eu prin vot negativ? Să existe pe buletinul de vot opţiunea: Vot negativ. Dac aleg acea opţiune (pui ştampila acolo) să se scadă cu 1 la toate variantele existente pe acel buletin de vot (partide sau persoane). Altfel, boicotarea votului prin a nu te duce la vot e o iluzie… oricum SISTEMUL (STATUL PARALEL) câştigă şi dacă se prezintă la vot doar 1% din cei cu drept de vot. Pe timp de plandemie, am văzut cum şi-au bătut joc de oameni aşa-zisele autorităţi: preşedinte, guvern, parlament, poliţie, jandarmerie… Aşa că de data asta voi merge la vot şi nu voi mai anula votul, ci voi pune ştampila pe o opţiune… una din cele care NU se află în gloata asta: PNL, PSD, PMP, USR, UDMR.”
duminică, 00:01:08, 9 iunie 2024
- ►
la articolul Final edit: Cum ieşim din capcana votului anticreştin?:
“Boicot vot Toți sunt oamenii sistemului,”
sâmbătă, 11:24:23, 8 iunie 2024
- ►
“Nici pe vremea Patr. Neofit nu a fost foarte clară treaba. Îmi pare că nu s-au dus la Amman pt a discuta schisma ucraineană și au fost divergemțe în Sinod și atunci. Nu-mi amibtesc foarte clar, dar a existat un moment de cumpănă și la ei, ăsta sau altul.”
vineri, 08:54:20, 31 mai 2024
- ►
“Trist, da. Cât de mult contează întâistătătorul! Cât a fost în viață Patriarhul Neofit, cei în disonanță cu el nu au ridicat vizibil capul. Aveam falsa percepție că toți ierarhii bulgari sunt pe linia anti ecumenistă. Vedem bine că nu este așa.”
vineri, 08:33:09, 31 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Cred că acest articol scoate iarăși în evidență diferența între întreruperea pomenirii (cel puțin din perspectiva mea) și atitudinea călâie a unor ortodocși care preferă să se scalde încă în apele tulburi ale credinței slabe din Biserică și să vâneze mormoloci închipuiți. Mai exact, în loc de o devoalare clară a abaterilor doctrinare, preferă fantezii la ordin pe unitate. Am găsit foarte multe inexactități în articolul de pe ActiveNews și foarte puține afirmații care măcar se apropie de realitate. În ce mă privește, sunt trei aspecte pe care să le punctez. Am spus mereu că pr. Alexie din film nu reprezintă pe nepomenitori, lansarea filmului nu s-a făcut exclusiv pe bază de invitații, ci și pe bilete, iar față de gnosticismul pr. Mega, față de masonerie și față de MISA nu văd de ce aș reacționa musai. 1. Încercarea de a-l asimila pe pr. Alexie cu nepomenitorii este ciudată. În film, acesta este un preot scos din parohie pentru un altul venit pe bani. El face prescuri, dar cel mai probabil pt Liturghia din parohie. Participă la înmormântări, deși nu e lăsat să slujească, iar oamenii din sat sunt indignați că nu e primit de preotul paroh actual să conslujească. Deci nici vorbă să fie nepomenitor. În plus, îi reproșează protopopului că nu a adus în locul lui pe unul care să nu-și bată joc de munca lui la zidirea bisericii. Pe lângă aceasta, am menționat în clar ca el nu este etalonul moral bun, ci poate acei clerici și monahi menționați ca dizidenți față de linia progresistă impusă politic Bisericii de partenerul strategic. 2. Am participat la lansarea filmului în Iași, unde au fost prezenți mulți oameni din Biserică și de cultură. Chiar dl. prof. Eugen Munteanu de la catedra de Litere a UAIC a apreciat calitatea artistică a filmului, deși s-a disociat de mesajul critic față de valorile occidentale pe care domnia sa le îmbrățișează. Cel mai probabil și pr. Matei Vulcănescu a venit neinvitat la o lansare în alt oraș din proprie inițiativă. 3. Nepomenitorii reacționează la erezia concretă și pe față a ecumenismului, nu la tot ce mișcă. Ezoteriști au fost și înainte de Sinodul din Creta și au fost criticați cât s-a putut. Și acum, ca întotdeauna, nu sunt de acord nici cu MISA, nici cu masoneria, nici cu ezoterismul și gnosticismul, pe care le consider pericole reale. Totuși trebuie precizat că acuzele de gnosticism la adresa pr. Ciprian Mega sunt de tot râsul. Chiar i-am indicat personal pr. Eftimie că pr. Florin a folosit greșit el însuși un termen, cel de enipostaziere, apoi a încercat să o dreagă, dar mai tare s-a încâlcit. Iar faptul că analizează niște predici minuțios este grăitor. Acestea prin definiție nu sunt cuvinte dogmatice și nu trebuie să exceleze prin claritate doctrinară. Nu e vorba că ar fi fost citite și scrise anterior (dacă e adevărat și acest aspect), ci că exprimarea publică are un alt caracter. De exemplu, Sf. Grigorie Palama spune că textele dogmatice trebuie să fie caracterizate prin claritate, nu ca alte exprimări de conjunctură. Dar dacă pr. Pușcaș nu înțelege nici măcar acest lucru, ce pretenție pot eu avea să priceapă celelalte detalii? Ce-ar fi să analizăm predicile oricărui preot sau ierarh la sânge? Dar nimeni nu a făcut asta. Iar că filmul ar avea mesaje gnostice prin tot felul de simbolistici, asta e de prisos de demontat. Întoarcerea clară a Ninei din final vădește un mesaj limpede al filmului, nu unul criptic. Iartă și-și asumă greutățile; nimic gnostic aici. Deci, fără a fi nevoie de multe detalieri, articolul îmi pare că are o doză mare de răutate și urmărește compromiterea prin provocarea la o ceartă publică prin interpunerea multor minciuni și corelații halucinante, cum ar fi faptul că Silviu Chirilă a scris o reclamație la Episcopie contra pr. Eftimie în aceeași zi cu scrisoarea producătorului filmului. ”
miercuri, 10:29:57, 29 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Semnalez un nou articol Activenews, reprezentând publicarea unei scrisori către redacție: https://m.activenews.ro/opinii/MEGA-NEPOMENITORII-MISA-189629 În cuprinsul articolului este prezentată și fotografia părintelui Lavrentie iar în text, este evidențiat următorul pasaj: Nu doar Vulcănescu laudă filmul. Printre cei care au făcut propagandă filmului se află și ieromonahul Lavrentie Carp, din județul Neamț, publicist la site-ul theodosie.ro, administrat de nepomenitori. Acesta a participat la lansarea filmului (foto mai jos), având și aprecieri laudative față de film și față de așa-zisul personaj Alexie, despre care spunea că reprezintă partea pozitivă din film2. De la același site al nepomenitorilor, a lansat mesaje de susținere și Vlad Agache, administratorul acestui site, care pe rețelele de socializare propunea vizionarea filmului prezentându-l ca fiind un manifest politic ziditor de suflete. În articol sunt cuprinse și alte aprecieri și interogații care par că ne vizează direct. În ceea ce mă privește, nu îmi amintesc să fi formulat astfel aprecierea mea față de film: „manifest politic ziditor de suflete”, deși nu este o rezumare neapărat greșită (dacă există bună intenție). Îmi mențin părerea că filmul este un act artistic folositor Bisericii și că, prin reacția de persecutare și încercarea de marginalizare, apoi de distorsionare a mesajului său, împreună cu parcursul ulterior al filmului, acesta capătă valoarea unui manifest politic. Nu văd actori politici care să își însușească acest capital, așa încât tind să cred că filmul (va?) rămâne inofensiv pentru cei de la putere. În privința așa-zisului gnosticism promovat de film, atât cât mă pricep, zic că este o acuzație cu totul neîntemeiată. Mi se pare că este doar o linie de atac, o încercare de a denatura elementul mărturisitor, apologetic, al actului artistic. Am ascultat conversația inițială a celor doi părinți care au deschis acest front de acuzație dar argumentele mi s-au părut neconvingătoare, trase de păr, specifice unui proces de intenție. Încercarea de a compromite filmul și pe părintele regizor este străvezie, iar critica adusă îmi pare ea însăși (foarte?) discutabilă sub aspect teologic. Am citit scrisoarea finanțatorului Silviu Ciobanu, care nu angajează/combate direct această critică/acuzație, dar la ale cărui concluzii mă raliez. Revenind la scrisoarea către redacția Activenews, pe care o consider din aceeași specie cu acuzația de gnosticism, aceasta continuă o înverșunată confuzie voită privitor la „nepomenitori” și Sinodul din Creta. Pe de o parte, că am fi schismatici în afara BOR (nu suntem nici, nici!), pe de alta că adunarea din Creta „nu a schimbat nimic” din învățătura Bisericii. Faptul că autorul nu găsește nimic eretic în ideea din documentele cretane că Biserica este alta decât cea Una, ortodoxă (printre multe altele), dar identifică învățături și convingeri gnostice în replicile unor personaje din film, este un fapt grăitor. Pentru mine, cei care fac frontul acuzației nefondate de gnosticism al filmului sunt întruparea vie a strecurării țânțarului și înghițirii cămilei/cămilelor. Nu în ultimul rând, scrisoarea întreabă de ce nepomenitorii nu iau atitudine în privința învățăturilor ezoterice pe care actorul Dorel Vișan le promovează (inclusiv la Trinitas și în bisericile unde a fost invitat să cuvânteze). În afara faptului că despre asta trebuie să dea seama cei care îl invită, opinia mea intermediară este că Dorel Vișan nu este angajat în promovarea unor învățături ezoterice ci că își exprimă convingeri personale din poziția de persoană publică ce se bucură de un mare capital de apreciere publică. Convingerile sale sunt neortodoxe și consider că sunt lepădare de ortodoxie, dar nu îmi par că depășesc nivelul personal. Atât cât am văzut, nu mi s-a părut că Dorel Vișan caută să-și facă/găsească adepți pentru o biserică newage, ci că bate câmpii întocmai cum o face Liiceanu cu Isus al meu. Poate chiar mai grav acesta din urmă, care pare angajat în prozelitism neortodox, dar asta e altă discuție. În orice caz, ambii par să sufere de aceeași grandomanie care, profesional vorbind, nu e chiar neîntemeiată, dar care bisericește vorbind îmi pare apostazie. „Nepomenitorii” nu se pot lupta(?) **nominal** cu aceștia, fiindcă nu au calitatea de „singurii apărători ai bisericii”, cum greșit ne atribuie scrisoarea această pretenție. Dar despre neortodoxia acestor categorii de convingeri, subsumate curentului ecumenist, am mărturisit public și îi încurajăm și pe alții să o facă. Finalmente, asocierea nepomenitorilor cu MISA lui Bivolaru nu merită răspuns pentru că nu are legătură cu realitatea. Pare și ea adăugată acolo ca să fie la numărătoarea acuzațiilor nefondate și a corelațiilor forțate. Iertați-mă.”
miercuri, 07:07:26, 29 mai 2024
- ►
la articolul 2024 se anunţă Anul Marilor Spectacole:
“https://www.clasicradio.ro/wp-content/uploads/2020/07/DispozitivCom30.06.2020.CSRG_.pdf https://www.puterea.ro/patriarhul-daniel-vrea-controlul-masonilor-brat-la-brat-cu-plagiatorul-radu-balanescu-exclusiv/ Sfânta Evanghelie după Matei Capitolul 7 https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=7 15.Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. 16.După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17.Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. 18.Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. 19.Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 20.De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. 21.Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22.Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23.Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.”
luni, 21:37:17, 27 mai 2024
- ►
la articolul 2024 se anunţă Anul Marilor Spectacole:
“Pr. Dan Popovici–Ecumeniști, progresiști neomarxiști și masoni – cai troieni în Biserica lui Hristos https://www.youtube.com/watch?v=kN-xllnyrxg&t=217s”
luni, 21:27:48, 27 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Da, evident că o știu pt că eu am tradus-o. A fost scrisă înainte de Sinodul din Creta. În rest, nu știu ce aș mai avea de zis.”
vineri, 10:03:30, 17 mai 2024
- ►
la articolul 14 Mai: Singura temelie şi Noua redută a românismului:
“Hristos a înviat! Mulțumesc pentru acest articol-mărturie. Jertfa lor nu a fost suficientă (cred că părintele Dimitrie Bejan a folosit această expresie). Da, ne mai trebuie români. ”
miercuri, 18:02:50, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Hristos a înviat! Iertați părinte , am uitat de a doua carte ” Reaua ascultare si sfântă neascultare ” ,SI spune : ” pseudosinodul eretic SI catastrofal de la Colimbari a dezmințit in totalitate numele de Sinod Mare SI Sfânt ,fiindcă a denaturat dogme fundamentale ale Bisericii , a desconsiderat Tradiția Sinodala ai Patristică , a conferit caracter nevinovat unor erezii vechi si noi , a anulat până si cuvântul „erezie ” si sub pretextul , sub haina unui asa- zis sinod ortodox a reușit să împlinească ceea ce diavolul caută întotdeauna : sa insele turma credincioșilor SI multi „pastori ” , conducand-o spre cea mai rea si periculoasă erezie a tuturor timpurilor , panerezia ecumenismului inspirat de diavol ” citat din „Reaua ascultare si sfântă neascultare ” Pr.. Theodoros Zisis .”
miercuri, 17:48:25, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , dar m-ati dus tot la perioade în care nu a fost condamnata cat de cat clar erezia , de ce spun asta ,canonul 31 apostolic , se referă la separarea episcopului , nu a laicilor si preoților , iar tâlcuirea canonului făcută probabil mai târziu ne trimite în final tot la 15 l- ll , eu nu am altceva mai clar si să știți că cele două canoane nu sunt similare , chiar pr. T . Zisis in cartea „îngrădirea nu este schisma – lămuriri datorate” sa nu mai spun că , capitolul 2 are titlul ” De ce a fost creat canonul 15 l – ll , daca a -ti fi mai aproape v-as da un e exemplar cadou , la fel cum le -am primit si eu . Deci 31 apostolic te trimite 600 de ani înainte tot la 15 l- ll , bineînțeles de la tâlcuire . Hristos a înviat!3”
miercuri, 15:45:11, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Exemplul Sf. Chiril nu este unic și în vremea lui exista aceeași ordine canonică și liturgică; de aceea eate elocvent și pt noi astăzi. În plus, exista canonul 31 apostolic, similar cu 15 I-II. Pr. Teodor Zisis vorbește despre Taine valide sau nevalide în broșura sa, nu de părtășie la erezie. Într-un discurs a afirmat în grecește că nu a studiat f bine subiectul părtășiei la erezie, ci se limitează la validitatea sau nu a Tainelor ecumeniștilor, pe care le conaideră lucrătoare. Ce-i drept, nu mai știu ce a spus între timp de atunci (cam din 2019). Este logica și a Sf. Teodor Studitul, doar că el considera nevalide Tainele ereticilor necondamnați, după cum am arătat în articol. Legat de Sf. Teodor Studitul, ce vreau să zic este că nu e corect să ia fiecare de la el doar ce-i convine, pt că atunci nu mai preia de la el învățătura repsectivă.”
miercuri, 00:20:09, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Am scris greșit că suntem în comuniune la nivel liturgic cu ierarhii. Am vrut să zic la nivel canonic, adică suntem din aceeași Biserică Locală. Liturgic, unii am întrerupt pomenirea pentru a-i mustra. În rest, Vlad a hotărât să-ți cenzureze comentariile din motive știute, dar văd că nu înțelegi asta.”
miercuri, 00:10:02, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , din cauza vitezei , m-am exprimat așa cum nu trebuia , rectific , chiar daca d-voastră ați înțeles ce am vrut sa spun , / bineînțeles că pr. T. Zisis este în B.O G . , deoarece nu dansul a participat la Creta sau a acceptat erezii , ci cei ce le-au promovat SI acceptat , SI aceștia doar mistic . Oricum d-voastră nu profitați de scăpări pentru a mă ataca , nu că stă în obicei . Hristos a înviat!$”
miercuri, 00:06:15, 15 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , ați afirmat despre Sf. Chiril al Alexandriei SI Nestorie , pentru mine personal nu sunt concludente aceste exemple , deoarece atunci nu exista 15 l-ll . Pr. Theodoros nu mai face parte din B.O.G, nu mai este în nici o structură , nu am întrebat despre caterisire , dar se poate rezolva .”
marți, 21:17:59, 14 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , despre pe T. Zisis , a fost dat afara de la facultatea de Teologie din Salonic , SI de la biserica de unde aparținea , acum nu mai este decât la casa unde tine liturghii fiul dansului SI încă un preot nu am cerut amănunte deoarece pe mine m-au lămurit pozitia dansului din cele două carti scrise , pe sfinția voastră nu v- au lămurit ? , nu am găsit ambiguități SI răstălmăciri , dumneavoastră ați găsit ?”
marți, 20:59:10, 14 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Ați scris că e caterisit. A fost dat afară din parohie, nu caterisit. Dar ideea rămâne că ierarhul său este episcopul Tesalonicului, chiar dacă a întrerupt pomenirea lui.”
luni, 08:18:08, 13 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Hristos a înviat ! Iertați părinte , pr. prof. T. Zisis , la sinod era prof. de dogmatica la facultatea de Teologie din Salonic , participa la la liturghii , dar nu slujea , eventual ținea cuvinte de învățătură . A scos doua broșuri după sinod in care explică f. bine ereziile de la sinod , dar el era deja dat afara când a scris broșurile . De fapt sunt convins că le aveți , daca au ajuns SI in Ardeal unde sunt puțini părinți nepomenitori.”
luni, 01:44:49, 13 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Ca orice ziar, portal de stiri etc. al zilelor noastre, și A.N. are agenda proprie, lucru regretabil dar consecvent susținut de.a lungul timpului. Orice nu corespunde punctului lor de vedere este cenzurat sau blamat!”
duminică, 23:39:18, 12 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Of, parcă scriu cu creionul chimic. Nu au înțeles nici măcar că nu e vorba despre Cristian, ci pr. Ciprian Mega. Ce să mai zic despre faptul că nu m-am identificat cu pr. Alexie, despre care nu am pomenit în articol, iar în alte comentarii am scris că e bun, dar nu un model absolut. Mai degrabă m-aș identifica în film cu acea parte din Biserică despre care se spune că nu s-a încolonat la directivele externe pe care le primește Patriarhia. Despre aceștia aveam impresia că sunt și dintre pomenitori, dar probabil că tot mai puțini sau infimi, nu știu. În rest, adevărat atitudine securistică și comunistă din partea celor ce se dau urmași ai eroilor neamului.”
duminică, 21:48:35, 12 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Semnalez un articol Activenews în care autorul se referă la noi în general și acest articol în special în termeni de o violență pe care o credeam uitată după anii 2016-2017. E limpede însă că etapa nu a fost depășită indiferent de numărul și calitatea articolelor și explicațiilor publicate răstimp. Cruntă neînțelegere a dragostei de Biserică și a dragostei de țară: Nepomenitorii, o specie de sectanți anti-BOR susținuți din umbră de dușmanii României de la est și nord-est, au îmbrățișat producția lui Cristian Mega, ”21 de rubini”, ca pe un stindard, ca pe un manifest al smintelii lor. În spațiul online, nepomenitorii susțin că Mega le-a dedicat un capitol aparte în film, printr-un preot cu care aceștia se identifică: Alexie – singurul personaj pozitiv din film, și-a creat „biserica” lui, singura „adevărată”, la el acasă (foto) și luptă cu ereticii, corupții și pederaștii din BOR. Unul dintre ortacii nepomenitorilor a fost publicat chiar și de site-ul respectabil SolidNews, probabil fără a se avea cunoștință despre filiațiile în cauză ale respectivului. Chiar și titlul ales confirmă analizele profesorului Ilie Bădescu pe tema motivațiilor obscure și oculte ale producției vulcanizate de Moscova: „Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă”. Cu alte cuvinte, atât Biserica Ortodoxă Română cât și România sunt pudrede, gata de a fi puse pe foc. Nu putem intra în vreo polemică cu portavocea nepomenitorilor, pentru că medicul nu dialoghează cu râia. Este, de altfel, treaba organelor bisericești și specializate în apărarea suveranității României să trateze chestiunea leprelor în cauză.https://m.activenews.ro/opinii/Filmul-lui-Ciprian-Mega-aparat-cu-naduf-de-NEPOMENITORI-schismaticii-anti-BOR.-Ce-cred-simpli-ortodocsi-Filmul-este-o-interferenta-a-zonelor-demonice.-Un-preot-nu-ar-trebui-sa-fie-regizor.-Trebuie-sa-aleaga-Dumnezeu-sau-Mamona-189288”
duminică, 21:31:07, 12 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Păi, și pr. Teodor e în aceeași Biserică Locală (a Greciei sau a Tesalonicului) cu episcopul de acolo. Chiar și la Orășeni s-a afirmat că episcop este IPS Teofan, doar că nu e pomenit la slujbe pt erezia semnată. În plus, nu știu să fie caterisit pr. Zisis. Deci nu e vorba de clădire, ci de instituție sau structură bisericească.”
duminică, 14:03:35, 12 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , spuneți ” nu sunt in comuniune cu IPS Teofan, dar sunt in aceeasi biserica locală cu el ” nu știu cum se poate întrerupe comuniunea , dar sa te rogi in aceeasi biserica , așa e modelul românesc ? . A tot fost invocata atitudinea si pozitia tranșantă a pr. Theodoros Zisis raportata la hotărârile sinodului , vreau sa va spun că în Salonic se procedează altfel , adică pr. T. Zisis , caterisit de BOG, slujește împreună cu un preot , SI cu fiul dansului ( tot preot ) într-o o casa , SI de regulă tine in final cuvântul de învățătură , oare greșește ?”
duminică, 13:29:37, 12 mai 2024
- ►
la articolul Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă:
“Mulțumesc!”
duminică, 01:13:04, 12 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Am scris și în articol de ce îi numește astfel, adică pt că au învățături greșite, nu pt că nu ar mai avea rangul. Deci nu rezultă vreo obligație canonică. Nu există un îndemn pentru toți, ci o validare a celor care întrerup pomenirea. Sf. Chiril al Alexandriei, de exemplu, a avut comuniune cu Nestorie până la Sinodul III, adică până la caterisirea lui. Au existat și alte situații mai notabile de comuniune, care arată că nu este exclusă, după cum este documentat acest fapt de către Sinodul VII Ecumenic. Nu are rost să insist mai mult cu oameni care nu sunt în stare decât să repete o mantră fără argumente și fără minimul efort de a înțelege măcar ce scriu eu. Răspund doar ca să arăt coerență, nu ca să intru în fixațiile înguste ale vreunora. Cât despre Lin, Vlad i-a șters comentariile după cum a zis. Oricum eu nu am la ce să-l mai bag în seamă, mai ales că are același duh neperturbat de a nu auzi măcar ce scriu eu.”
sâmbătă, 09:40:58, 11 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte, va rog sa mai citiți o data , referirile la locul de unde am citat , am scris mai sus , canonul „îndeamnă ” la despărțire nu la mustrare , canonul nu impune nimănui nimic , daca afirma ” se vor învrednicii de cinste ……, că nu au osândit Episcopi , ci minciuno- episcopi , ” nu înțeleg cum acceptați d-voastră comuniunea cu cei pe care canonul îi numește așa , d- voastra știți ; mă iertați ! Vă mulțumesc că îi nu ii mai ștergeți comentariile lui ” Lin” , cu bune SI cu rele . Hristos a înviat !”
vineri, 23:30:18, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Înseamnă că aveți cel puțin gândire schismatică, adică v-ați deapărțit de BOR. ♂️ Cu astfel de teorii nu am de-a face și se vede la ce duce, din păcate, îngrădirea nechibzuită. Eu nu sunt în comuniune cu IPS Teofan pt că am întrerupt pomenirea, dar sunt în aceeași Biserică Locală cu el. Bag de seamă că foarte mulți, pomenitori și nepomenitori, confundă întreruperea pomenirii înainte de condamnare sinodală cu despărțirea dictată de un Sinod. De aceea se ajunge aproape, dacă nu chiar la schismă. ”
vineri, 18:44:23, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Evanghelia spune multe îndemnuri de acest fel, cum ar fi că sunt unii care se fac fameni pe ei înșiși pentru împărăția cerurilor, dar nu e pt toți aceasta. La fel, fericiți făcătorii de pace, dar iarăși nu sunt toți în stare să aducă pace în sufletele altora mai înainte de a plânge și înseta pentru dreptate. Iarăși, fix ca în canon, cine va face și va învăța foarte mare se va chema în împărăția cerurilor, dar nu toți sunt datori să învețe, deși toți au obligația să împlinească legile evanghelice. Nu mai zic că cine va crede în Hristos va lua șerpi și băuturi otrăvitoare și nu se vor vătăma, însă nu e musai să facem acestea pentru mântuire, precum nici să mutăm munții. Deci se pare că citim în mod diferit aceleași lucruri. Nu scrie nicăieri canonul că trebuie toți să se îngrădească de comuniunea cu episcopii, ci îi numește mărturisitori pe clericii ce sunt în stare să facă asta și îndeamnă indirect să fie urmați de credincioși. Nici spiritul, nici litera canonului nu spune ceea ce insinuați. Adică nu există nici un verb la imperativ sau vreo expresie care să impună întreruperea pomenirii, așa cum există, spre exemplu, pentru a nu opri pomenirea în prima parte sau pentru a nu fi certați canonic cei ce aleg să se îngrădească de episcop în limitele indicate. Iertare, dar măcar la nivel logic să ne ținem cu picioarele pe pământ și să nu visăm interpretări închipuite.”
vineri, 18:35:57, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Spuneți:,,Iar condamnarea ecumenismului se poate face acum doar la nivel de combatere teologică și atitudine de mărturisire. Așadar, la nivel liturgic, acum suntem împreună cu ierarhii, altfel, despărțirea de ei ne-ar plasa în schismă.” 1.Aceasta înseamnă că ați reluat comuniunea cu ereticul Teofan, sau îl pomeniți şi în acelaşi timp sunteți ,,nepomenitor,,- [ :)] termen neortodox zeflemitor- ?? 2 Dacă îngrădirea de erezia ecumenista este schisma , atunci sunteți în contradicție cu canonul 15 . Cine sā vă mai înțeleagă ? Ceva, acolo în gândirea dumneavoastră nu se leagă.. aveți destule informații dar nu le analizați ortodox.”
vineri, 16:40:49, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Mă iertați , deci Canonul spune altceva ” cei ce se despart …. pentru oarecare eres osândit …… se vor învrednici de cinstea cuvenită celor drept slăvitori ….” Nu spune sa stai sa mai aștepți , spune departeaza- te , nu adoarme conștiințele ,ci le trezește , nu spune cine ești tu ,spune fa asta si asta , nu spune dormi liniștit ,spune fi treaz ,veghează , ma iertati !”
vineri, 02:22:01, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte , nu-mi permite timpul sa vă răspund la comentariile sfinției voastre , rămân momentan la prima afirmație , ” Existența ereziei la Creta ,nu presupune îngrădirea de ea ……., pentru că nu există impunerea ei ” spuneți d-voastra . Pai canonul 15 l-ll spune altceva ” cei ce se despart pe sine-si de împărtășirea cea către întâiul șezător al lor , pentru oarecare eres osândit de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Parinti …….. , aceștia nu numai canonicesti certări nu sunt supusi , ingradindu-se pe sine-si despre împărtășirea numitului Episcop mai înainte de Sinodiceasca cercetare , ci si de cinstea cea cuvenită celor drept slăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit Episcopi ci minciuni -Episcopi SI minciuno- învățători .” Pidalion -Canonul 15 l-ll pag.362 . Vezi SI Canon 9 Laodichia pag.425 .etc,etc. Pai Canonul nu îndeamnă la mustrare, ci la despărțire , cum spuneți , pentru a nu ne întina de erezia lui . Pai daca erezia lui ne întinează nu trebe sa ascultam de Sfânta Scriptură , ” De eretic dupa întâia si a doua mustrare departeaza- te…….Nu spune taci , nu spune nu-i traba ta, spune departeaza- te ! Eu nu sunt porta – vocea nimănui SI nu spun ce să facă fiecare , spun să facă toti cum ii dictează conștiința , dar grija pe cine urmează ! Mă iertați fraților !”
vineri, 02:01:02, 10 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Mustrarea prin întreruperea pomenirii nu înseamnă a petrece liniștiți cu erezia episcopului, ci că trebuie făcut ceva neapărat pentru a ieși din acest impas (din ruptura opririi comuniunii). Importantă este și greutatea celor care fac acest demers, ca să fie luați în seamă. Existența ereziei în Creta nu presupune îngrădirea de ea pentru că nu există acceptare sau impunere a ei deocamdată la nivel liturgic. Doar un Sinod Ecumenic sau Panortodox poate impune o schimbare de dogmă sau dacă Sinodul BOR ar fi rupt comuniunea cu cei care critică Sinodul din Colimbari. Dar el nu are puterea de a schimba Crezul, ci numai un Sinod Ecumenic, după cum am zis. Iar condamnarea ecumenismului se poate face acum doar la nivel de combatere teologică și atitudine de mărturisire. Așadar, la nivel liturgic, acum suntem împreună cu ierarhii, altfel, despărțirea de ei ne-ar plasa în schismă. Deocamdată nu putem decât să-i criticăm cu bărbăție și smerenie. Altfel spus, episcopii sunt în disonanță cu Crezul Bisericii și trebuie înfruntați pt neghiobia lor; nu noi suntem în contradicție cu vreo credința oficială (schimbată) a Bisericii, ca să trebuiască să ne delimităm de ea. Noi apărăm crezul actual pentru că e neschimbat. ”
joi, 06:49:37, 9 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Iertați părinte, a-ți ales un subiect veșnic actual , ” întreruperea pomenirii ce este ? si de ce se face ? . Uni părinți afirma că este îngrădirea de erezie . Pai dacă îl mustrăm pe episcop, daca e de ajuns atât , DA atunci putem petrece liniștiți cu erezia lui , chiar daca el nu revine , nu se dezice de ea ! Dolce par niente . Odata ce afirmați existența ereziei la sinodul din Creta , care presupune îngrădirea de cei ce o acceptă si ,condamnarea ei ,cum sa mai spunem că putem sa fie împreună cu ei ! Ar mai fi multe de spus !”
joi, 01:40:55, 9 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“Nu intru în amănunte, dar viziunea propusă de monahul Sava șchioapătă într-un punct sensibil: obligativitatea întreruperii pomenirii ca acțiune de contracarare a ereziilor. Adevărata contracarare constă în combaterea lor dogmatică, apoi în condamnarea sinodală pentru că Biserica funcționează după o ierarhie și reguli clare, nu prin reacții individuale ale clericilor și credincioșilor. În cazul în care ierarhia este paralizată chiar ea de erezie, atunci este binecuvântată și lăudată oprirea pomenirii de către clericii vigilenți pentru a acționa ca un sistem imunitar și să fie scoasă erezia din trupul Bisericii de jos după ce a trecut de bariera clerului superior. Un punct elocvent: traducerea comentariului liturgic despre pomenirea episcopului este inexactă. O traducere fidelă sună așa „Ecfonisul: Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru! Din aceasta se arată supunerea față de superior și că slujitorul este și el părtaș la credința acestui arhiereu pomenit și succesor al predaniei Tainelor, iar nu un inovator nou sau născocitor al simbolurilor slujite/oferite de el”. Așadar preotul este părtaș ȘI EL la credința arhiereului, arătând prin aceasta că nu săvârșește o slujbă inventată de el pe o credință a lui personală. Acel „și el” arată că e părtaș împreună cu cineva la credința arhiereului. Nu poate fi decât cu însuși arhiereul părtaș la credința care nu e a lui personală, ci primită de la Biserică, după cum reiese din restul explicației. Adică cel ce pomenește se articulează pe credința și pe Tainele pe care episcopul le are în cadrul întregii ierarhii, a Bisericii. Este și el succesor, o verigă în lanțul din care face parte arhiereul. Deci prin pomenire ne facem părtași la întregul lanț, nu doar la o verigă. Drept urmare, după cum am detaliat în articol, prin oprirea pomenirii demascăm și problematizăm asupra ierarhului ca verigă slabă. Dincolo de nuanțele teologice, am vrut doar să subliniez aici traducerea slabă în românește pentru ca să iasă pasența. Nu știu cum sună textul în neo-greacă al studiului, nu-l am la îndemână, dar pare să fie la fel alterat. Și nu ar fi prima dată, din ce am observat eu.”
marți, 17:46:18, 7 mai 2024
- ►
la articolul Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie:
“https://ortodoxlogos.ro/wp-content/uploads/2021/06/Studiul-teologic-ortodox-despre-Canonul-15-al-lui-Gheron-Sava-Lavriotul-la-Sinaxa-de-la-Negresti-Oas-19-mai-2018.pdf”
marți, 13:30:06, 7 mai 2024
- ►
la articolul Singurii adevăraţi eroi români sunt cei care îşi vor sacrifica viaţa sau libertatea înainte să înceapă războiul cu Rusia:
“Nu sunt nici măcar cunoscător, d-apoi unul bun. Din puţinele lucruri pe care le cunosc, nu pot spune că există o diferenţă de fond între imperialisme, doar de nuanţă. Imperialismul britanic a fost unul justificat comercial, în vreme ce imperialismul rus a avut altfel de justificări, şi religioase, şi panslaviste, şi de pură putere. Nu cunosc nicio linie intelectuală britanică prin care să se pledeze pentru limitarea imperiului la Insulele Britanice, aşa cum sunt numeroşi intelectuali ruşi care au pledat pentru edificarea şi ctitorirea internă, lăsând deoparte expansionismul. Pe de altă parte, dacă ruşii erau limitaţi la teritoriul insulelor britanice, nu cred că s-ar fi mulţumit cu atât de puţin. Imperialismul britanic a rămas viu prin hegemonia SUA, prin Commonwealth şi prin continuitatea puterii bancherilor din City. Imperialismul rus nu mai există ca atare, nici măcar în forma celui sovietic, dar Rusia a rămas o putere globală şi ar putea oricând să îşi afirme astfel de deziderate. Din păcate, pentru noi, nu doar imperialismul rus este periculos, ci chiar şi simpla vecinătate. România reprezintă pentru Rusia o piedică naturală între slavi, mai ales între ruşi şi sârbi, mai mult decât bulgari. Pentru imperialismul rus, maximul de putere geopolitică la care putea aspira statul rusesc în Europa era să pună graniţa imperiului pe Dunăre, iar principatele române să fie părţi componente ale imperiului. Acest plan ar fi constituit un pericol mortal pentru imperiile europene, motiv pentru care au decis înfiinţarea statului român, dimpreună cu ethosul antirusesc. Spiritul antirusesc la români a fost o prescripţie politică, o consecinţă ideologică, nu o consecinţă a experienţei comune, aşa cum se susţine. Dacă azi avem bune relaţii cu turcii sau cu austriecii, cu atât mai mult trebuia să avem cu ruşii, dacă propaganda de stat nu ne-ar fi convins altfel. Noi românii nu am mai reuşit să ne extragem din acest calcul geopolitic care nu ne aparţine, nu am ştiut să construim o geopolitică de bună vecinătate cu ruşii. Când spun bună-vecinătate mă refer la găsirea de motive de stat/argumente şi apoi la construirea unei oferte de politică externă care să reprezinte un plus de valoare pentru ruşi şi pentru statul rus, faţă de care continuăm să fim o piedică pentru scenariul lor ideal şi o unealtă a intereselor geopolitice europene împotriva statului rus. Aceasta este o obligaţie pozitivă (de a contrui o ofertă politică către ruşi) care ne incumbă în mod natural, pentru că noi suntem mai mici şi mai slabi, iar în ordinea geopolitică de mărime, interesele noastre naţionale şi de stat vor fi mereu un detaliu pentru interesele statului rus. Cu alte cuvinte, noi suntem cei datori să argumentăm valoarea poporului şi statului român pentru poporul şi statul rus, iar nu invers. Cu cât mai convingătoare va fi această ofertă politică, cu atât mai sigură ne va fi vecinătatea cu Rusia. Cât timp noi nu vom vrea sau nu vom putea sau nu vom fi lăsaţi să construim o astfel de ofertă, Rusia va reprezenta un pericol pentru România indiferent de sistemul de alianţe din care vom face parte. Ideea că făcând parte din NATO şi fiind „parteneri strategici” cu un hegemon sau altul am fi scutiţi de această ameninţare este o simplă dar extrem de periculoasă iluzie. Momentan suntem la ani lumină de o astfel de abordare. Rolul nostru actual rămâne neschimbat: proiect geopolitic antirusesc. Statul român deserveşte interesele geopolitice ale altor popoare, nu ale românilor (în primul rând pacea, abia apoi buna-vecinătate, propăşire social-culturală, prosperitatea economică şamd). Din punctul meu de vedere, statul român trebuie refondat, inclusiv sub aspectul caracterului său unitar. Pentru ca să se întâmple asta şi să nu ajungem să ne pierdem cu totul dreptul şi posibilitatea de a avea un stat al nostru (România românilor) sunt multe lucruri de făcut mai ales la interior, sunt multe lucruri de ştiut şi foarte multe de împreună-preţuit, multe care sunt astăzi date uitării. Măcar dacă am şti şi am înţelege motivele pentru care au existat conflicte militare între Moldova, Valahia şi Transilvania. Noi ştim mai multe despre geopolitica europeană decât despre geopolitica locală, românească. Nu înţelegem de ce s-au războit Vasile Lupu cu Matei Basarab, care a fost rostul duşmăniei Brâncoveanu/Cantemir, nu pricepem rolul Braşovului/ Făgăraşului/ Maramureşului în relaţiile româneşti, nu acceptăm că Basarabia este un proiect exclusiv al voinţei şi puterii ruseşti, nu o consecinţă a negocierilor între marile puteri, aşa cum este statul român, şamd. Noi ne-am împropriat logica hegemonilor şi continuăm să funcţionăm în aceşti parametri, indiferent de numele şi identitatea hegemonului de moment. Din acest motiv noi înşine acceptăm să ne facem parte dintr-un proiect imperialist (astăzi euroatlantic, dar ieri sovietic), faţă de care vecinătatea rusească ne este periculoasă (pentru că suntem linie de contact, pentru că suntem folosiţi ca instrument geopolitic etc). Noi românii suntem datori să o facem să nu mai fie, nu ruşii, şi nu ne putem extrage din această situaţie periculoasă altfel decât construind şi jertfind. Acestea le cred sincer de multă, multă vreme.”
marți, 12:06:33, 7 mai 2024
- ►
la articolul Singurii adevăraţi eroi români sunt cei care îşi vor sacrifica viaţa sau libertatea înainte să înceapă războiul cu Rusia:
“Salut Vlad, cum esti un bun cunoscator al spatiului rus as avea o intrebare relativ la imperialismul rus. Dar inainte as face o contextualizare ca sa se inteleaga ce as vrea. Mereu vestul, Marea Britanie in special, a demonizat Rusia. Eu insa am constat ca de fapt intuind potentialul Rusiei, occidentul a incercat sa taie orice posibilitate de a o lasa sa se dezvolte. Prin blocarea aceesului la ape calde, lipsa capitalizarii….etc. In fapt mereu “expansionismul” imperial rusesc a parut mai degraba o reactie de aparare. Cucerirea de teritorii a insemnat ori o tentativa de acces la mari calde ori de zona tampon intre ei si vest. Intrebarea ar fi….a existat in istoria Rusiei un expansionism real, cu adevarat periculos pentru Romania si cei din zonele invecinate ? ”
luni, 20:28:49, 6 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Adevărat, a înviat Domnul ! Da…am întrebat încă în două locuri și m-am lămurit că sunt un fel de stiliști care se cred singura biserică autentică… păcat de ei pentru că din punct de vedere antiecumenist și alte erezii sunt puși bine la punct .. chiar și de Slătioara spunea că sunt schismatici , chiar și de patriarhii care sunt masoni etc … Doamne ajută”
luni, 17:03:21, 6 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Hristos a înviat! În mod evident este o problemă de canonicitate cu aceștia. Am ascultat cândva un video de la acest „episcop” și mi s-a părut că are formal o pezentare acceptabilă a problemelor expuse, dar nu am insistat mai mult. Măcar e de apreciat că are un duh liniștit și așezat, dar nu e acceptabilă poziția lui ecleziologică. Nu poate să-și facă oricine formațiuni bisericești după bunul plac, ci numai în cadrul bine conturat al succesiunii apostolice. Condamnările sau aprobările sinodale sunt esențiale, mai mult decât ortodoxia credinței la nivel formal. Adică această succesiune se găsește în BOR și restul de 14 Biserici canonice, chiar dacă se găsesc devieri dogmatice necondamnate oficial. ”
luni, 13:25:29, 6 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“… având rugămintea să-mi ziceti ce e cu GOC Biserica Ortodoxă din America ? e canonică sau cum e ? https://orthodoxwiki.org/Genuine_Orthodox_Church_of_America”
duminică, 22:23:02, 5 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Adevărat, a înviat Domnul ! Am găsit un arhiepiscop care demască rătăcirile, vizionați și celelalte clipuri din canal. https://youtu.be/Dfk-RkJq-QQ?feature=shared https://youtu.be/t_kv8RP8GCo?feature=shared https://youtu.be/XILcmgVRud0?si=AfoP_meIsioJH2Ue”
duminică, 22:04:51, 5 mai 2024
- ►
la articolul Filmul 21 de Rubini – de la act artistic la manifest politic:
“Bun film, da. L-am vizionat la momentul lansării. Nefiind un film corect politic, este evident marginalizat de către oficiali. Mulțumim Părintelui Mega și tuturor celor care au contribuit la realizarea filmului! Domnul să vă întărească!”
duminică, 21:07:51, 5 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Adevărat a înviat! Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu și să se înalțe Dumnezeul mântuirii mele.”
duminică, 20:59:55, 5 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Adevarat a inviat!”
duminică, 11:18:00, 5 mai 2024
- ►
la articolul Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă:
“Adevărat a înviat!”
duminică, 11:16:26, 5 mai 2024
- ►
la articolul Alcătuirea Canonului Mare – moment de pocăință și de înțelegere a credinței:
“Și din învățătura Sf Simeon Noul Teolog (vezi, de pildă, „24 de cuvinte despre viața duhovnicească”) rezultă cu claritate că dobândirea (i)luminării dumnezeiești este fundamentul care va precede cunoașterea teologică adevărată, iar pentru a o agonisi este de neapărată trebuință pocăința sinceră a omului, lupta sa asumată în forul interior, intim, în inima sa (căci cine va păcăli pe Domnul?..) cu păcatele și patimile proprii. Ori, din ce am observat în istoria Bisericii și mai ales din timpurile când a fost instituționalizat învățământul teologic, s-a pus pus un prea mare accent pe cunoașterea teoretică a Bibliei prin predici, a dogmelor, canoanelor, a scrierilor Părinților Bisericii în detrimentul luptei creștinului pentru eliberarea de păcatele și patimile omului vechi. Au ajuns astfel în fruntea turmelor un soi de arhierei, preoți și „profesori de teologie” care sunt ei înșiși niște oameni pătimași cu vederea scurtă, nenăscuți de Sus, dintre care unii au fost, inevitabil, izvor de eresuri și alte rătăciri.”
luni, 12:26:04, 22 aprilie 2024
- ►
la articolul Patriarhia Română doseşte „statul genocidar Israel” îndărătul denumirii de „Ţara Sfântă”:
“Mai degrabă aș zice că vorbim nu de o identificare a Țării Sfinte cu Israelul, ci cu o sugerare a acesteia. În comunicatul de față este indicat și statul Israel, diferit de Țara Sfântă. Dar, într-adevăr, e folosită o mannieră care nu se încadrează corect în context. Atacul Iranului nu a vizat pe credincioșii din Țara Sfântă, adică nici măcar pe creștini sau nici măcar populația. În acest context, solidarizarea Patriarhiei noastre cu cea a Ierusalimului când ea nu este atacată, ci bazale militare israeliene pare cel puțin nefirească, mai ales dacă e să fie pusă în tabloul general ce cuprinde și comunicarea cu Moscova privind atacul terorist recent. În plus, deși palestinienii fac și ei parte din Țara Sfântă, adică din arealul păstorit de Patriarhul Teofil al Ierusalimului, eu cel puțin nu țin minte să fi existat solidarizări ale Patriarhiei cu suferințele lor, care sunt mult mai mari, mai notorii și mai aproape de condiția creștină, pentru că există și credincioși ortodocși printre majoritatea musulmană.”
luni, 12:19:41, 15 aprilie 2024
- ►
la articolul Patriarhia Română doseşte „statul genocidar Israel” îndărătul denumirii de „Ţara Sfântă”:
“Alte articole unde părintele patriarh sau redactorii basilica confundă Israelul cu Țara Sfântă, dincolo de semnificațiile ortodoxe ale termenului: Relaxarea restricțiilor în Țara Sfântă ca urmare a vaccinării, un pas spre redeschiderea pelerinajelor – Patriarhul Patriarhul: Apel pentru încetarea conflictului armat dintre evrei şi palestinieni în Ţara Sfântă Retrospectivă 2019: Ţara Sfântă, Iordania şi Egipt cele mai căutate destinaţii Basilica Travel Numărul românilor care vizitează Țara Sfântă este în continuă creștere Basilica Travel reia pelerinajele în Țara Sfântă. Care sunt condițiile 4-6 decembrie 2017: Conferinţă despre persecuţia creştinilor din Ţara Sfântă şi Orientul Mijlociu, la Washington așa, doar la o indexare rapidă. Este evident că Israel/Țara Sfântă sunt sinonime în cazul articolelor Basilica, dar pentru cei care au cercetat minimal istoria Israelului/sionismului, ele sunt antonime. Totodată, nu există niciun mesaj către Autoritatea Palestiniană sau reprezentanți palestinieni în care „Țara Sfântă” să îi includă. Pentru Patriarhie, Țara Sfântă e Israel. Din păcate, nu putem ignora acest lucru.”
duminică, 20:43:24, 14 aprilie 2024
- ►
la articolul Articol Eveniment: Sfinții Închisorilor și războiul cultural împotriva națiunii române:
“RAPCEA MIHAI degeaba vorbiți de războiul cultural împotriva Națiunii române dacă nu aveți curajul mărturisirii și nu indicați agresorii. Lașitate specifică intelectualului care spune doar jumătăți de adevăruri, vorbește în parabole și aluzii. Dacă nu ne cunoaștem dușmanii nu vom putea duce niciodată o luptă dreaptă cu aceștia. Vorbiţi tinerilor despre trecut? Spuneți-le cine sunt evreii care ne-au adus comunismul și siluirea conștiințelor. Altfel, nu vor putea vedea că azi sunt conduși de copii bolșevicilor evrei care le-au omorât bunicii și părinții.”
vineri, 13:55:28, 12 aprilie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“vedeţi aici: Maria Zaharova ca simbol al vulgarității și al aroganței imperiale – Telegraph”
miercuri, 13:39:30, 10 aprilie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Îmi puteți da vă rog și mie un link să văd când a spus Iurie Roșca așa ceva? Ca eu nu găsesc nimic nicăieri”
marți, 17:32:11, 9 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspunsul Patriarhiei Ruse la argumentele noastre în sprijinul „reactivării” Mitropoliei Basarabiei (2008):
“Interviu cu părintele Iustin Pârvu: Tineretul nostru este aprins. A făcut o pălălaie şi n-a ieşit nimic. Dar astea au fost organizate în mod special, ca să poată veni, ca să mai poată lovi în tineri. Tinerii au căzut pradă ignoranţei. Situaţia din Moldova de peste Prut nu se va schimba niciodată, din motivul conjuncturii politice. Aşa o Basarabie ne-ar mai trebui… Cum s-o refaci ca să fie cea de altădată? România nu are resurse pentru sine. Dar să mai vină şi cu alte încărcături financiare? Mă impresiona odată naţionalismul şi ideea revenirii la hotarele istorice, însă am ajuns la concluzia că e o zădărnicie totală. Azi nu trebuie să ne mai gândim la hotare şi la naţionalism, ci să ne rezumăm la realizarea omului pentru mântuire. A ne împăca sufletele cu Mântuitorul Hristos este scopul şi rostul nostru. – Funcţionarea celor două mitropolii ortodoxe în RM a adus dezbinare printre credincioşi. Ruşii au pretenţiile lor asupra bisericilor noastre, invocând chiar drepturi canonice, pe de o parte. Iar Mitropolia Basarabiei, pe de alta, se vrea a românilor şi invocă legislaţia europeană, ce-i permite libertatea activării. Cum vedeţi o rezolvare a acestei situaţii? Mitropoliile au fost, în mod special, aşezate în faţa lumii ca să compromită Biserica. Noi nu avem două mitropolii în Basarabia. Noi avem nevoie de unitatea creştină. Aceasta nu se face cu dihonia. O soluţionare a acestor chestiuni e posibilă doar în cazul unei situaţii politice europene favorabile, pentru că toate sunt legate de Moscova, fără care nu putem face nicio mişcare. Ce poate face Mitropolia Basarabiei cu drepturile sale, stipulate de legislaţie? Nu trebuie să renunţăm la ea, ci să avem mult calm şi înţelepciune cu care să ne putem ajuta creştinii noştri basarabeni. „Nu cred că unirea RM cu România e posibilă prin UE” – De ce e dispersată Biserica Ortodoxă, în general? Forţa naţiunilor e Biserica. Ai intrat aici şi începi să stăpâneşti „porţile” ei ce dirijează şi nu sunt proprii nici României, nici Bulgariei, nici Rusiei etc. Iudaismul dirijează, de fapt. – Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere? Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”. Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală. – Dar fiecare om se va mântui cu neamul său, spun cărţile. Aşa este, dar trăim nişte vremuri, când diavolul are un spaţiu mare de mişcare, a întunecat minţile şi ale celor mari, şi ale celor mici. Cel mai mult suferă poporul. – Aţi adus critici intelectualilor, care s-au distanţat de credinţa ortodoxă, fiind, totodată, prin egoismul lor şi foarte dispersaţi. Aţi spus că ar fi „cuprinşi de o stare materialistă” şi că „ar dărâma până şi temelia casei strămoşeşti, ca să poată supravieţui”. Vina mare e doar în ei? Cel mai repede trădează şi se corupe un intelectual. Niciodată omul de rând care a dus povara greutăţilor neamului n-a fost capabil să facă asemenea trădări. Intelectualii noştri au făcut-o şi o fac până azi. Şi asta pentru că ei sunt interesaţi foarte mult să se ridice. Nu se mai satură cu o existenţă medie. Vor din ce în ce mai mult. Aceasta a dus şi duce la prăbuşirea noastră. Elita noastră, cu regret, a fost mâncată de „iepuri”. „Dacă ar ajunge elita la conducere, ar fi compromisă în 24 de ore” – Cum aţi dori să fie implicaţi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului în rezolvarea problemelor naţionale? Platon a indicat două direcţii – a Cetăţii Pământeşti şi Cetăţii Cereşti. El oferea recomandări clare referitoare la cine ar trebui să conducă un popor. Un popor trebuie condus de cei mai de seamă gânditori. Conform teoriei platoniene, este inacceptabil să existe criterii de influenţă a manevrelor politice sau financiare. Or, pe noi cine ne conduce? Elita? Ea nu poate urca atât de sus. Dacă s-ar întâmpla asta, elita ar fi compromisă în 24 de ore. Or, politicienii de azi nu au nicio calitate – decât să fure şi să mintă. – RM ar avea şanse să fie scoasă de sub comunism? Comunismul nu va muri niciodată, pentru că e „aşezat” de multă vreme acolo. Este foarte activ în Basarabia. Europa Occidentală e o moscovie întreagă şi oricare alegeri din zona noastră sunt doar pentru gloată. – De ce ne faceţi atât de pesimişti? Trăim realitatea, ca urmare a celor aproape 50 de ani de comunism. Nu avem nicio şansă să scăpăm de el. Unica ce ne rămâne este mântuirea. Trebuie să urmăm şcoala noastră de înnoire moral-spirituală. Iar pentru aceasta ne trebuie preoţi distinşi, mame deosebite, oameni care să ridice poporul prin modelul lor de viaţă. „Cu rugăciunile martirilor din puşcăriile comuniste mai trăim noi” – Mereu ne-aţi adus ca exemplu vieţile eroilor noştri, martirilor care s-au jertfit în închisorile comuniste. Am avut tineri care au ajuns la culmea martirajului. Iată aceste modele proaspete – Ionel Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu (basarabeanul), Mircea Vulcănescu ş.a. Ei ne ajută din Ceruri, cu rugăciunile lor mai trăim noi la ora actuală.”
joi, 21:18:55, 4 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Mulțumesc frate, Vlad de informare. eu m-am luat după textul de mai jos . acuma depinde cine zice drept ori distorsionat . Doamne ajută . http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2024/03/despre-cum-s-intemeiat-necanonic.html?m=1”
joi, 19:23:55, 4 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Basarabia nu a fost paşalâc, ci turcii au instituit raiale (administraţii militare) pentru cetăţile cucerite (Chilia, Cetatea Albă, Tighina şi Hotin). Scopul raialelor era unul economic, de a asigura funcţionarea garnizoanelor militare turceşti şi nu înlăturau, formal, stăpânirea domnitorului Moldovei asupra acestor teritorii. De facto însă, jumătate din teritoriul Basarabiei era sub stăpânirea nemijlocită a turcilor, iar aferent acelor raiale, Patriarhia de Constantinopol a numit episcopi ce aparţineau de Mitropolia Proilaviei, nu de cea a Moldovei. În 1812, În Basarabia existau 8 protopopiate ce aparţineau de Episcopia Huşilor şi de cea a Iaşilor. Fraţii ruşi nu au venit să ne scoată de sub jugul turcesc ci să ne includă în imperiul ţarist. Este drept că fruntaşii Moldovei (domnitori şi boieri) au cerut asta în mod repetat, dar la fel de adevărat este că obiectivul ruşilor era să pună frontiera lor pe Dunăre, cu cele patru gubernii (Basarabia, Moldova, Muntenia şi Oltenia) parte integrantă a Imperiului Ţarist. Nu s-a pus problema să ne „dea înapoi” ceva ce ei cuceriseră cu vărsare de sânge rusesc ci, în cel mai bun caz, trecerea românilor „sub stăpânire creştină”. Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni nu(!) a fost pus necanonic în locul mitropolitului Veniamin Costachi. Mitropolitul Veniamin Costachi a făcut paretisis în 20 februarie 1808, întrucât funcţia de mitropolit era şi cea de caimacam (locţiitor de domn), fiind sufocat de intrigile politice urzite împotriva sa de către fanarioţi şi de către boieri români, retrăgându-se la Mănăstirea Neamţului. În locul său ţarul a numit pe Mitropolitul Gavril, fost ieromonah predicator al Catedralei din Iaşi, fost candidat la tronul de Episcop al Romanului, fost Mitropolit al Moldovei, fost Mitropolit al Poltavei, fost Mitropolit al Kievului, rector al seminarului din Poltava, care era pensionat din anul 1803 şi retras la Dubăsari/Odesa pentru studiu şi traduceri. La acel moment (1807) Ţarul considera principatele ca alipite Imperiului Ţarist, potrivit Tratatului de la Tilsit, întărit mai târziu prin convenţia de la Erfurt. Dacă numirea în funcţia de Mitropolit al Moldovei a lui Iacob Stamati (protector al lui Veniamin Costachi şi predecesorul său) este canonică deşi a fost făcută direct de sultanul Selim al III-lea (ca recompensă pentru răscumpărarea unor prizonieri turci), atunci în egală măsură este canonică urcarea pe tronul de mitropolit al Moldovei a lui Gavril Bănulescu Bodoni la propunerea Sinodului Rus în 1808, prin ucazul ţarului. După patru ani de păstorire netulburată, în 1812 Mitropolitul Gavril se retrage în Basarabia unde Sinodul Rus formează, la cererea sa, Arhiepiscopia Basarabiei, cu reşedinţa la Chişinău, pe teritoriul episcopiilor sufragane ale Mitropoliei Proilaviei şi protopopiatelor aparţinând Mitropoliei Moldovei, al cărui tron încă îl ocupa. Abia după retragerea Mitropolitului Gavril de pe tronul Mitropoliei Moldovei, este rechemat Veniamin Costachi de către domnitorul Scarlat Calimah. Cei doi mitropoliţi au rămas în relaţii bune, spre foarte bune, lucrând împreună la definitivarea Bibliei de la Sankt Petersburg, prin mijlocirea unchiului domnitorului Al.I.Cuza, arhimandritul Varlaam Cuza. Ţarul Alexandru I a dispus ca Biblia să fie tradusă în toate limbile noroadelor imperiului, aşadar inclusiv în limba română. Mitropolitul Veniamin a fost singurul care a dorit ca Divanul Domnesc să protesteze împotriva prevederilor Păcii de la Bucureşti (1812), însă boierii şi Domnul s-au împotrivit. Mai apoi, în 1815 a propus un proiect de protestaţiune pe care Spătarul Casimir se angaja să-l susţină în cadrul conferinţei de la Viena când, din nou, boierii şi Domnitorul s-au împotrivit. Mitropolitul Veniamin Costachi nu a protestat niciodată(!) împotriva schimbării graniţelor jurisdicţionale ale Mitropoliei Moldovei, schimbare ce se petrecuse când acesta nu mai era mitropolit şi nu a protestat nici după ce a revenit ca mitropolit la Iaşi. Dimpotrivă, a rămas în comuniune şi în relaţii bune cu Mitropolitul Gavril şi cu Biserica Ortodoxă Rusă. În anul 1930, Mitropolitul Veniamin Costachi primeşte Ordinul Imperial Sfânta Ana, clasa I, pentru rugăciunile aduse pentru „victoria oştilor creştine”. Aşa cum în două rânduri anterioare, în 1719 Episcopia Râmnicului a fost trecută de habsburgi la Mitropolia Sârbă de Karlowitz şi în 1781 Episcopia Rădăuţilor a fost trecută de habsburgi la aceeaşi Mitropolie de Karlowitz, prin ordin al guvernatorului militar Enzenberg, fără proteste sau anateme, prin efectul cedării Olteniei şi Bucovinei în urma războaielor ruso-austro-turce, similar, la cea de-a treia rupere din trupul principatelor, schimbarea graniţelor imperiului otoman şi a celui ţarist a însemnat pentru cei de atunci o schimbare legitimă a hotarelor eparhiale. Înţeleg că mulţi dintre noi ne-am trezit după 200 şi ceva de ani că nu suntem de acord şi să considerăm că o biserică sau alta este necanonică după măsura zilelor noastre şi după interesele politice de moment. Dar, spre ruşinea noastră, nu doar că nu avem deloc(!) dreptate din perspectivă canonică, dar mai şi compromitem orice urmă de îndreptăţire pe care o avem prin denaturarea datelor istorice şi prin schisma pe care o facem în Basarabia. Patriarhia Română este chemată să caute smerit aducerea românilor sub păstorirea sa, aşa cum se cuvine fiecărui neam să aibă întâistătător, dar ceea ce facem noi acum este orice numai lucrare bisericească nu. Păcat de sminteala pe care o fac părinţi ai noştri, patrioţi şi iubitori de neam mai mult decât de Biserică! Iertaţi-mă! A se consulta şi poziţia Patriarhiei Ruse pe acest subiect: https://theodosie.ro/2024/03/30/raspunsul-patriarhiei-ruse-la-argumentele-noastre-in-sprijinul-reactivarii-mitropoliei-basarabiei-2008/”
joi, 02:28:28, 4 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“eu am înțeles altfel ( deși nu știu sigur ) : deci prin anii 1800 și ceva când Basarabia era pașalâc, sub turci … au venit frații ruși de ne-au scos de sub jugul turcesc … și…in loc să ne de-a înapoi Basarabia sub a noastră stăpânire precum a fost înainte ..ce-au făcut.? : au luat Basarabia sub stăpânirea lor rusă, că, deh, au în sânge să cucerească cat mai mult ( precum romanii de odinioară) și nu s-au mulțumit cu anexarea Basarabiei că simplu teritoriu, ci au făcut mai.mult decât au putut turcii…au vrut neapărat să ” anexeze” și conducerea Bisericii din Basarabia și în locul Episcopului Veniamin au pus necanonic pe Bodoni. Și atunci ce canonicitate putea să aibă acel Bodoni dacă era pus cu siluirea față de episcopul canonic Veniamin ??? înțelegeam daca rușii cucereau un teritoriu păgân sau unde nu era încă ortodoxie și puneau ei episcopie .. însă aici în teritori era deja episcopie , rânduială canonică și este împotriva sfintelor canoane să pui tu alt episcop numa ca să stăpânești și conducerea Bisericii din acel teritoriu . Deci din start e ilegal ce au făcut rușii. Mai ales că Episcopul Veniamin a protestat deseori .”
luni, 20:25:45, 1 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspunsul Patriarhiei Ruse la argumentele noastre în sprijinul „reactivării” Mitropoliei Basarabiei (2008):
“Da, limba moldovenească este, după mintea mea, cea mai gravă piatră de poticnire, dar şi cea mai uşor de depăşit. Patriarhia Rusă preia opinia oficială a statului rus considerând că limba română a parcurs la mijlocul secolului 19 un proces intensiv şi artificial de (neo)latinizare şi de occidentalizare (prin import lingvistic francez) care a înstrăinat-o de limba moldovenească în care sunt conservate şi folosite arhaismele (vezi dicţionarul Stati). Motivul pentru care limba moldovenească ar fi fost ferită de acest proces este faptul că Basarabia a fost integrată în statul ţarist/sovietic. Ceea ce poziţia rusă nu poate explica este împrejurarea că, în ciuda neo-latinizării limbii române şi a conservării elementului slavon din limba moldovenească în interiorul lagărului ţarist/sovietic, vorbitorii celor două state se înţeleg perfect, existând 0 (zero) diferenţe de limbă. Cum deci, a funcţionat izolarea ţaristă/sovietică a limbii moldoveneşti şi cât de profundă a fost latinizarea/francezarea limbii române dacă acestea, acum, la zi, sunt identice? Această poziţie poate fi menţinută doar prin forţă şi doar în raport de nevorbitori, de cei care nu înţeleg cât de unitară este limba română în arealul locuit de români.Cartea din care am luat textul de mai sus se încheie cu extrase din gramota Sfântului Patriarh Tihon, dar şi cu o scrisoare subsecventă care precizează limpede poziţia Patriarhiei Ruse faţă de desfiinţarea prin forţă a Bisericii Moldoveneşti prin forţă armată şi prin alungarea ierarhilor de pe tronurile lor. Patriarhia Română a scos din context un extras din prima scrisoare (gramotă) a Sfântului Tihon (referitor la consultarea credincioşilor şi clericilor din Moldova) pe care a interpretat-o mincinos ca fiind un acord al Patriarhiei Ruse pentru trecerea basarabenilor în ascultarea BOR. Astăzi este însă documentat faptul că Mitropolia Basarabiei s-a fondat prin forţa militară a statului român, prin desfiinţarea Bisericii Canonice preexistente (din jurisdicţia Patriarhiei Ruse) şi prin trecerea forţată a structurilor bisericeşti în ascultarea de Biserica Ortodoxă Română. În raport de aceste împrejurări, poziţia Patriarhului Tihon nu putea fi alta şi ea doar coincide cu poziţia statului sovietic de nerecunoaştere a unirii Basarabiei la România. De altfel, la începutul anilor 20, statul sovietic a ofertat Regatul României în mai multe rânduri pentru a recunoaşte unirii, dar elitele noastre au pariat împotriva viabilităţii statului sovietic pe care nu l-a recunoscut decât când era mult prea târziu. De partea cealaltă, BORu a fost efectiv martirizată în acele vremuri iar Patriarhul Tihon a fost, fără dubiu, un mare sfânt, fără însă a se produce vreo schimbare de opinie faţă de desfiinţarea Bisericii Moldoveneşti şi trecerea clericilor şi credincioşilor (forţat) în subordinea BOR. Scrisoarea a doua din carte nu lasă loc de dubiu şi vădeşte o minciună în care şi eu unul am crezut/am vrut să cred, precum că Patriarhul ar fi încuviinţat trecerea basarabenilor în jurisdicţia BOR. Apoi, s-au păstrat numeroase documente din epocă privind încercările clerului basarabean de a se organiza într-un sinod propriu, cu numeroase deplasări la Iaşi şi Bucureşti, obiectiv care a fost reprimat brutal de ierarhii români.În România facem des confuzia între rusificarea din perioada ţaristă şi deznaţionalizarea/ rusificarea sovietică, motiv pentru care nu reuşim să înţelegem loialitatea clerului basarabean faţă de Patriarhia Rusă. Rusificarea din secolul 19 a vizat dezvoltarea guberniei ca regiune de frontieră, în care Imperiul Ţarist avea nevoie de instituţii puternice şi eficiente. Nu a existat o rusificare în sensul maghiarizării din Ardeal, care viza efectiv nimicirea elementului etnic românesc. Procesul de rusificare a fost unul îndreptat în scopul dezvoltării regiunii ca bază de operaţii a Imperiului Ţarist pentru războaiele viitoare, motiv pentru care s-au produs colonizări masive cu evrei, germani, bulgari, ruteni, ruşi mai degrabă decât o rusificare a moldovenilor. După trecerea la Domnul a Mitropolitului Gavril Bodoni, fost mitropolit al Kievului şi un adevărat teolog, preocupat atât de folosirea limbii în slujbele bisericeşti cât şi de editarea de cărţi de cult în limba română (denumită moldovenească întrucât folosea grafia slavonă) şi, mai ales, după moartea ţarului Alexandru I, Basarabia a urmat un proces intensiv de edificare ca parte componentă şi integrantă a Imperiului Ţarist, care a inclus rusificarea cultului ortodox. Trebuie observat că fibra naţională s-a menţinut şi că elita basarabeană care a început procesul de emancipare naţională la începutul secolului 20 a fost formată local, în seminariile şi şcolile de limba rusă.Există un mare set de probleme pe care partea rusă ar vrea să le treacă sub tăcere, eventual chiar cu mituirea moldovenilor/românilor cu oferte pentru viitor. Însă, suferinţele provocate de ruşi românilor, la nivel individual şi colectiv sunt constitutive pentru noi ca popor şi au vizat în mai multe rânduri intenţii clare de exterminare/nimicire a românilor şi colectivităţilor de români. Există şi un interes propagandistic ca poporul român să rămână înstrăinat de cel rus iar cele două tradiţii ortodoxe să nu (cumva!) să facă joncţiunea, să se unească. Eu sunt în continuare uimit să constat că răul comis de ruşi este exacerbat şi hiperbolizat în vreme ce suferinţe şi umilinţe egale sau mai mari sunt considerate chestiuni din trecut sau uitate cu totul. Nu în ultimul rând, trebuie să subliniem şi faptul că multe din suferinţele şi umilinţele pe care le-am îndurat ca popor sunt cauzate de nevolnicia noastră. Este foarte dureros pentru noi să cercetăm istoria noastră dincolo de poleiala aferentă şi să constatăm că păcatele personale ale fruntaşilor noştri au influenţat decisiv cursul neamului şi asta continuă să se întâmple. Există o mare, mare lecţie duhovnicească pe care noi trebuie să o învăţăm din trecutul nostru, dar suntem împiedicaţi de mai marii noştri să o facem, ca să nu tulburăm ordinea zilei.Sunt multe de spus în plus, voi reveni cu un articol suplimentar în perioada următoare.”
luni, 14:40:09, 1 aprilie 2024
- ►
la articolul Răspunsul Patriarhiei Ruse la argumentele noastre în sprijinul „reactivării” Mitropoliei Basarabiei (2008):
“Interesantă prezentarea… Îmi cer iertare, nu știu cum lucrează Patriarhia Română în Basarabia, de aceea vă cred pe cuvânt. Însă Patriarhia Rusă lucrează rău. Va înșir mai jos câteva considerații în urma parcurgerii textului Partriarhiei Ruse. 1. Insistența cu care folosesc sintagma limba moldovenească. În mod evident, prin folosirea denumirii de limbă moldovenească ei declară lipsa de unitate de limbă și de neam a poporului român, și în consecință neagă legitimitatea unei biserici unice pentru același neam. Din nefericire, nu o fac cu argumente canonice, ci cu artificii de limbaj, prin folosirea de concepte fără ancorare în realitate. Poate ar fi de interes să le cerem să demonstreze cum limba moldovenească nu este de fapt limba română. Nu cred ca cineva din Patriarhia Română se referă la limba belgorodeană sau limba moscovită când vorbește despre limba pe care o vorbesc rușii în diferitele lor regiuni în care trăiesc. 2. Argumentul vitejiei mărturisitoare a Patriarhului Tihon este cel puțin prost ales. Este drept că momentul manifestării lui a fost și un moment de prigoană pentru Biserica Ortodoxă Rusă, însă nici Rusia Sovietică și mai târziu URSS-ul nu au renunțat la pretențiile lor laice asupra deținerii pământului românesc denumit Basarabia. Poate că interpretarea adevarată a gestului Patriarhului Tihon nu este una de vitejie, ci una de compromis, întrucât interesele atât ale conducerii laice a Rusiei revoluționare cât și ale Bisericii Ortodoxe Ruse coincideau în acel moment, în această chestiune cel puțin. 3. Punctul de mai sus, precum și trecerea cu foarte mare ușurință peste faptul că timp de mai multe decenii limba românească a fost interzisă ca limbă liturgică demonstrează că Biserica Ortodoxa Rusă a fost de fapt agentul deznaționalizării românilor moldoveni sub pretextul ocrotirii lor și profitând de nevoia lor de a fi ocrotiți. În sprijinul acestui argument stă chiar apelarea de către Biserica Ortodoxa Rusă, ca argument, la voința popoarelor Moldovei. Când și de unde au apărut deodată acele popoare, Biserica Ortodoxă Rusă nu ne spune. Dar noi știm cum a arătat de fapt ocrotirea de care ne-au bucurat, deși aceasta nu a fost consemnată în actele lor bisericești. 4. Haideți, totuși, să nu vorbim de bucuria ortodocșilor români apărută subit în urma eliberării sovietice. Vă rog, vlădici ruși, nu ne jigniți martirii și sfinții închisorilor. Vă recomand mai bine să-i recunoașteți ca sfinți canonici primii chiar voi. Ar fi o mare reparație pe care ați putea-o face poporului frate ortodox român. Încercați să nu vă mai îndreptățiți prin acte, zapisuri și respectarea strictă a canoanelor. Fariseul care se îndreptățea pe sine făcea exact la fel. Personal, mie mi-ați provocat greață, fizic, din stomac.”
luni, 00:52:20, 1 aprilie 2024
- ►
la articolul Singurii adevăraţi eroi români sunt cei care îşi vor sacrifica viaţa sau libertatea înainte să înceapă războiul cu Rusia:
“Pai nu o sa fie nevoie sa ne cheme la oaste,cel putin in prima faza a razboiului extins,fiindca rusii vor intra ca in branza pe la noi… „…Turcia va fi lovita cu ferocitate și distrusa complet. Anterior rușii au invadat Georgia, Ucraina, Armenia și Azerbaidjan si au expulzat trupele americane. Vor fi invadate și cucerite pe rand la Nord toate țările nordice Finlanda, Norvegia, Suedia pentru că în timp ce acestea aparent păstrau o poziție neutră, au planificat cu mare succes in tarile lor o mare prigoana împotriva populației civile ruse. Dezastru care-l vor avea de suferit va soca intreaga omenire. Apoi, rușii vor invada Polonia, Republica Cehă, Slovacia, România și Republica Moldova. Popoarele statelor ortodoxe din Balcani (sârbi, români, dar bulgarii???) se vor ridica să răstoarne guvernele lor (care ii transformase in sclavi), aliindu-se cu rușii…”Profetia unui parinte grec anonim din 2007,de pe Ortodoxinfo”… https://ortodoxinfo.ro/2020/01/08/profetia-unui-parinte-grec-cu-privire-la-al-3-lea-razboi-mondial-va-fi-un-atac-al-americii-si-israelului-impotriva-iranului/ ”
duminică, 00:07:09, 31 martie 2024
- ►
la articolul Singurii adevăraţi eroi români sunt cei care îşi vor sacrifica viaţa sau libertatea înainte să înceapă războiul cu Rusia:
“Pentru că, în mintea mea, răul pe care noi ni l-am face neluptând este mult, mult mai mare decât răul pe care ni-l fac cei care ne aruncă în război. Am și argumente pentru asta, dar simt că trebuie să vorbim cu multă frică despre asta; mai mult să ne rugăm să nu fie!”
miercuri, 21:58:49, 27 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Sărut mâna Părinte! Pacea e mai mare că dreptatea! Ar trebui că BOR sa lase lucrurile sa se așeze de la sine. Așa e, e o utopie sa credem că dacă BOR ar fi discutat cu BORu, s-ar fi ajuns la vreo înțelegere, a.i. Mitropolia Chișinăului să revină la noi. Daca s-ar fi întâmplat așa ceva, aceste decizii ar fi fost clar influențate politic. Ca de altfel, și invers.”
miercuri, 21:36:23, 27 martie 2024
- ►
la articolul Singurii adevăraţi eroi români sunt cei care îşi vor sacrifica viaţa sau libertatea înainte să înceapă războiul cu Rusia:
“Doamne ajuta Vlad! „Eroii adevăraţi ai neamului românesc sunt cei care se vor împotrivi războiului”. Așa cred și eu. Dar nu înțeleg de ce trebuie sa luptam, daca corupții de la București, baga tara in război?”
miercuri, 21:19:26, 27 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Dar trebuie accentuat mai clar și contextul bisericesc. E f posibil că Patriarhia noastră face un joc politic, nu-și apără legitim interesele în Basarabia. Însă trasarea jurisdicțiilor bisericești după dictate politice nu este o faptă canonică. Patriarhia Rusă a fost robită de un sistem serghianist crunt în comunism și de unul protestant laicizant în perioada țaristă. Împărțirea oamenilor pe nații este un firesc de la Dumnezeu pe care Biserica îl respectă prin canonul 34 apostolic. Da, a apărut o practică diferită în Bizanț de a controla pe cei de la periferie prin ștergerea identității lor prin includerea în Ortodoxie într-o manieră de ocupație și de deznaționalizare. Așa au făcut cu bulgarii, dar și cu românii, trimițând episcopi greci și impunând slujbe în greacă. Culmea a constituit-o condamnarea cererii bulgarilor în 1872 ca etnofiletistă pt că au pretis să aibă slujbe și episcopi/cler propriu. Adică este erezie să slujești pe Dumnezeu în modul tău, trebuie să fie pe grecește sau rusește. Căci cam același lucru s-a petrecut și în Basarabia și se cam petrece. Da, este schismă intervenția politică a BOR în Basarabia, dar e o nedreptate cruntă să înghițim teoria că nu avem noi de ce să avem pretenții acolo. Dacă ar fi să privim ortodox, ar trebui revizuită existența, istoria și practica Bisericii Ruse din comunism pt a le da dreptate dacă au.”
miercuri, 18:33:01, 27 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Este neîndoielnic că Patriarhia Română a renunţat la orice pretenţie asupra teritoriului canonic din Basarabia după 1944. Întreaga structură bisericească românească s-a retras din calea armatei roşii în ţară, inclusiv preoţi basarabeni au fost evacuaţi şi au primit parohii în România. Au existat contacte constante între patriarhul României şi cel al Rusiei, au existat vizite reciproce, la Bucureşti a venit inclusiv PS Ieronim Zaharov, episcop al Chişinăului şi a Moldovei. Patriarhul României a primit cadouri (icoană de aur, cruce de aur) ca semn al bunelor relaţii între cele două patriarhii, a existat o corespondenţă consistentă. Relaţii găsiţi aici: https://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-I.pdf https://arhivelenationale.ro/site/wp-content/uploads/2017/08/Dudu-Velicu-vol.-II.pdf Este important să fie citită şi cartea aceasta: https://bibliotecacernauti.com/images/carte_pdf/Carti_si_reviste_SB/Basarabia–Aspecte-din-istoria-bisericii-i-a-neamului-romnesc_.pdf Pentru mine esenţială a fost această lectură: https://mitropolia.md/wp-content/uploads/2012/02/sbornik_b5_finalaaaaa.pdf Convingerea mea este că Biserica Ortodoxă Română face schismă în Basarabia şi că suntem la un pas de a fi scoşi din Biserică. Efectiv atârnăm de un fir de păr, de mila şi răbdarea ruşilor, oricât de greu de suportat este acest lucru pentru urechile noastre. Mă doare sufletul de toţi românii care au apucat-o pe această cale, de preoţii care desconsideră cu o uşurinţă smintitoare prevederi canonice evidente, caterisiri, tradiţii. Nu există dubiu că românii din Basarabia au fost supuşi unui proces de rusificare şi că proiectul imperiului ţarist era să pună graniţa pe Dunăre. Iar aici ar trebui să facem numeroase discuţii pe care istoriografia românească le trece în penumbră ori le evită cu totul. Nu există niciun dubiu că Patriarhia Română are un interes legitim de a dori şi de a căuta trecerea sub ascultarea sa canonică a poporului din Basarabia. Dar niciun fel de dreptate istorică, politică, socială, naţională nu poate justifica războiul(!) pe care Patriarhia Română îl poartă împotriva unei Biserici Canonice, care a avut şi are continuitate istorică în Basarabia. Prin ceea ce face astăzi Patriarhia Română compromite orice brumă de capital şi de îndreptăţire cu care ne-am putea aşeza înaintea oamenilor, a Bisericilor Ortodoxe surori, înaintea lui Hristos. Iertaţi-mă!”
miercuri, 13:48:30, 27 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Am înțeles! Voi asculta ce a spus Silviu Chirilă și am să verific, dacă va fi cu putință, afirmațiile acestuia.”
miercuri, 10:37:43, 27 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“Nu am spus că există sigur, ci propoziția mea depinde de autenticitatea informațiilor oferite de MSC. Eu nu pot nici să afirm, nici să infirm asta. Sunt doar citate din răspunsul Patriarhiei Ruse. E posibil să fie adevărate, nu cunosc asta și aș vrea să mă pot convinge deplin.”
marți, 23:56:55, 26 martie 2024
- ►
la articolul Răspuns întârziat pentru Silviu Chirilă pe tema etnofiletismului:
“,,Oficializarea cedării jurisdicției basarabene către sovietici de către Patriarhia noastă în anii ’47 ne privează de orice drept de revendicare în momentul de față” Doamne ajută! Există o astfel de hotărâre a Patriarhiei Române? Dacă da, îmi puteți indica unde o pot găsi? Vă mulțumesc! ”
marți, 22:10:17, 26 martie 2024
- ►
la articolul Etnofiletismul este erezie? Grecii l-au condamnat, dar nu și rușii. Situația din Basarabia:
“Raspuns adresat parintelui Lavrentie Carp- ETNOFILETISMUL ESTE EREZIE, iar condamnarea sa nu încalcă principiul etnic de organizare a Bisericii: https://youtu.be/Ek_alQFTByY?si=dGyY-zif54aLG5s3 ”
duminică, 12:10:04, 17 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Insultele continuă atât din partea dnei Zaharova cât şi a dlui Medvedev. Din câte am putut observa din conversaţiile purtate cu interlocutori ruşi pe canalul de Telegram a dnei Zaharova, opiniile acestora sunt larg împărtăşite de ruşi. Într-un final le-am răspuns cu următorul text, depre care nu-mi fac iluzii că poate fi bine-primit nici de ruşi, nici de români: Din nefericire, este bine documentat şi se cunoaşte astăzi cu siguranţă faptul că URSS a operat o invazie tacită a Republicii Socialiste România. Lovitura de stat a fost dată de agenţi sovietici, iar partea militară operaţională a fost condusă direct de generali sovietici. Au fost implicate mai mult de 25 000 trupe sovietice, paramilitari din Ungaria şi Yugoslavia, precum şi trupe speciale franceze. Trupele sovietice au rămas în România până la sfârşitul anului 1990. Lovitura de stat a fost dată potrivit acordului Bush-Gorbaciov de la Malta şi, mai direct, a acordului de la Kiev Gorbaciov-Mitterand la câteva zile după. Ceuşescu (recrutat ca agent sovietic înainte să ajungă la putere) trădase URSS în favoarea SUA, iar independenţa sa politică a fost folosită de Occident împotriva URSS pe parcursul războiului rece. În perioada războilui rece, Ceauşescu trădase alianţa militară cu URSS (Tratatul de la Varşovia) dezmembrând şi trimiţând în SUA produse militare sovietice de ultimă generaţie în schimbul unor licenţe industriale. Toate acestea sunt explicate de faptul că statul român modern a fost creat în secolul XIX exclusiv(!) cu scopul de a fi stat anti-rus, plecând de la faptul că Imperiul Ţarist rupsese anterior (în 1812) o treime din Moldova şi a iniţiat aici un proces amplu de rusificare şi de epurare etnică. Moldova este inima spirituală a românilor şi cât timp Rusia continuă politica de „moldovenizare” a românilor, Occidentul va beneficia de existenţa unui inamic natural al ruşilor. Trebuie adăugat că Petru cel Mare al Rusiei a fost singurul caz din istoria diplomaţiei mondiale care „a semnat în alb” un tratat de alianţă cu Dimitrie Cantemir al Moldovei (cu intenţia de a semna în alb la fel şi cu Valahia). Cu alte cuvinte, Petru cel Mare a semnat pergamentul şi apoi l-a pus la dispoziţia Moldovei să îl completeze cu orice clauză vor fi dorit. Nu există simbol mai puternic pentru „interese comune naturale” decât acest gest! Este o probă irefutabilă care dovedeşte stupiditatea politicii ruseşti faţă de români şi stupiditatea politicii româneşti faţă de ruşi. De asemenea, Ecaterina cea Mare a Rusiei a fost primul monarh străin care a dorit crearea Regatului Daciei (Dacia este denumirea alternativă a României Mari), având ca pilon identitar credinţa ortodoxă. Proiectul a fost împiedicat de Imperiul Habsburgic (catolic) care a ocupat două regiuni româneşti cheie (Oltenia şi Bucovina). Însă România Mare, aliat ortodox natural al Imperiului Ţarist, ar fi reprezentat un pericol mortal pentru Occident, atât în Balcani cât şi în Europa centrală. Occidentul fără Europa Centrală nu poate emite pretenţii de putere globală, acesta fiind motivul principal pentru crearea Uniunii Europene şi pentru extinderea NATO. Fără Europa Centrală şi fără România, Franţa, Germania, Olanda, Italia sunt mici puteri regionale. De aceea, speculând faptul că Imperiul Ţarist nu a putut cuceri în întregime principatele române (ci doar o treime din Moldova) fiind apoi învins în Războiul din Crimeea (1856), puterile occidentale au impulsionat (prin francmasonerie) edificarea statului modern românesc (1859) cu scopul fundamental al reîntregirii (adică de a recupera partea de Moldova răpită de Imperiul Ţarist la 1812). Aşadar, statul modern român este creat împotriva Rusiei şi, mai ales, în scopul împiedicării proiectului lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei cea Mare de a avea pe românii ortodocşi drept aliaţi naturali. Ca să fiu mai sugestiv: Pentru poporul rus, ceea ce ar reprezenta alianţa cu Germania sub aspect economic, este identic cu ceea ce ar reprezenta alianţa spirituală cu poporul român. Însă dacă alianţa economică cu Germania este sabotată de occident (vezi NordStream şi altele), alianţa spirituală cu românii (vezi Sfântul Petru Movilă, Sfântul Paisie Velicicovski şi alţii) este sabotată nu de occident ci exclusiv de statul rus! Acest aspect a fost înţeles de Alexandr Soljeniţîn şi de profesorul Alexandr Dughin, însă latura spirituală nu pare să conteze prea mult pentru poprul rus care este prea tare fascinat de propria sa putere militară!Insistenţa absurdă sub aspect lingvistic a Federaţiei Ruse cu privire la „limba moldovenească” („absolut identică!” în sintaxă, morfologie şi semiotică cu limba română) reprezintă un atac identitar fundamental asupra românilor, care resetează permanent şi reactualizează permanent adversitatea românilor împotriva ruşilor. Nu este doar absurdă, ci descalificantă intelectual înaintea vorbitorilor nativi de limbă română, pentru care susținerea că limbile sunt diferite este echivalent cu a susține că albul este negru. Or, trebuie să fii o specie extraordinară de ticălos ca să denaturezi un adevăr atât de evident! Aşa cum occidentul nu înţelege ethosul rusesc până când nu înţelege cât de directă şi de perpendiculară pe obiect este limba rusă, similar ruşii nu înţeleg cât de UNITARĂ este limba română (singura limbă latină într-o mare de limbi slave) şi cât de importantă este sub aspect identitar (alături de ortodoxie, prigonită groaznic de sovieticii atei, dar nu mai aduc acum în discuţie şi acest element crucial de important a fi înţeles). Este suficient ca ruşii să insiste că „moldovenii nu sunt români” pentru ca instant să fie anulată politica lui Petru cel Mare şi să îi transforme pe toţi românii de pe glob în duşmanii ruşilor. De fiecare dată când dna Zaharova, dl Medvedev sau oficialii ruşi vorbesc despre moldoveni ca etnie diferită, occidentul primeşte un capital incredibil în baza căruia pot cere orice(!) românilor (pentru că nimic nu e mai important decât aspectul identitar). Spre exemplu, aţi fi de acord să fiţi numiţi siberieni în loc de ruşi? Ce, Siberia nu este din Rusia, ce mare lucru ar fi? Există vreun preţ pe care l-aţi accepta pentru asta? Bineînţeles că nu! La fel este şi pentru noi românii. Eu sunt român care locuieşte în Iaşi, capitala regiunii Moldova, parte a României. Identitatea mea etnică este de român iar identitatea regională este de moldovean. Dar spuneţi-mi că sunt etnic moldovean, nu român, iar asta anulează şi faptul că suntem fiii aceleiaşi Biserici, şi alianţa naturală preconizată de Ţarii şi Ţarinele ruseşti şi de domnitorii români. În plus, când eu îmi apăr identitatea fundamentală, ruşii mă acuză că sunt naţionalist sau fascist sau extrema dreapta! Pe Sfinţii români care au murit în închisorile comuniste torturaţi de sovietici (Experimentul Piteşti) care sunt Izvorâtori de mir şi Mari Făcători de minuni, statul rus îi denumeşte „fascişti” doar dintr-o inerţie a politicii sovietice! Repet, Sfintele lor Moaşte sunt izvorâtoare de mir şi reprezintă motivul central pentru care românii au redevenit cel mai creştin popor din lume (98%). Nu cred să existe politică rusească mai păguboasă decât aceasta! Din nefericire, nu există niciun indiciu că lucrurile se pot schimba aşa încât noi românii ne pregătim sufleteşte de jertfă, pentru război împotriva Rusiei, întrucât ruşii vin să ne anuleze identitatea şi să ne spurce sfinţii! Niciun curent politic pro-rus nu se poate naşte în România cât timp suntem atacaţi identitar şi cât timp Sfinţii (izvorâtori de mir, mari tămăduitori, grabnic ajutători) sunt denumiţi „fascişti”. Fiecare nouă minune îngăduită de Dumnezeu prin aceşti sfinţi este implicit înţeleasă de români ca o confirmare a faptului că ruşii continuă politica antihristică a sovieticilor. De aceea toţi bărbaţii români sunt datori să moară până la unul luptând împotriva ruşilor. Adăugaţi la asta faptul că românii au o elită politică complet capturată de Occident, integral francmasonică dar care mimează respectul formal pentru Biserică, şi veţi avea un tablou completat cu aspecte care par a fi complet ignorate sau necunoscute de cei care gestionează politica internațională a Federației Ruse.Adversitatea ruso-română sau româno-rusă reprezintă, în opinia mea, cea mai prostească realitate geopolitică din lume. Ea este reală, este justificată cu nenumărate argumente de ambele tabere, dar asta nu o face mai puțin prostească! Acesta este adevărul fundamental al relațiilor noastre. Iertați-mă! În rusă, aici: https://telegra.ph/Glupost–fundamentalnaya-istina-nashih-otnoshenij-RF-i-Rumynii-03-16 Totodată, trebuie menţionat aici şi răspunsul lui Dan Diaconu, faţă de insulta dlui Medvedev (care spune că suntem o profesie (hoţi), nu o etnie (români). https://trenduri.blogspot.com/2024/03/romanii-nu-sunt-o-natiune-ci-o-profesie.html Românii nu sunt o națiune, ci o profesieTitlul este mai aproape de zicerea originală. Ceea ce a spus Medvedev este o reinterpretare și ar trebui să ne măgulească. Știu că veți rămâne surprinși de afirmația mea, dar chiar așa e. Cu toate că, din punctul de vedere al rușilor, e o insultă, pentru noi ar trebui să fie o dovadă de mândrie. Ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba, vă voi cita un pasaj dintr-o carte excepțională(pe care am mai prezentat-o pe blog), „Convorbiri cu Stalin” a lui Milovan Djillas. Este vorba despre tranzitul său prin România aflată sub ocupație sovietică:„Am fost uluiți de atitudinea arogantă a reprezentanților sovietici. Mi-am amintit ce oripilați am fost la vorbele comandantului sovietic din Iași:- Of, mizerabilul ăsta de Iași! Și mămăligarii ăștia de români! A repetat, de asemenea, vorba de duh a lui Ilia Ehrenburg și a lui Vîșinski, referitoare la corupția și hoția din România:- Ăștia nu aparțin unei națiuni, ci unei profesii.”De fapt care-i problema? Rușii sovietici erau disperați de faptul că, în ciuda a ceea ce doreau să facă aici, nu reușeau. Populația trecuse la furturi extinse din zona ocupantului, iar ei, pur și simplu, nu mai făceau față. Cu toate că își impuseseră marionetele aici, la nivelul de bază se întâlneau cu atitudinea aceea care ne-a făcut invincibili de-a lungul timpului: spune ca ei, dar fă ca tine.De ce spun că ar trebui să fim mândri? Pentru că ceea ce spune Medvedev demonstrează un complex istoric pe care rușii îl au față de noi. Nu-i puțin lucru pentru o țară irelevantă, precum cea a noastră! Să stai în coasta unui imperiu precum cel sovietic care, în ciuda faptului că primise controlul a 90% din România, nu reușea să-și impună așa cum dorea politica de aici, e ceva extraordinar. Scăpând această zicere a co-etnicului său, cu dorința vădită de a jigni, Medvedev nu face decât să confirme că România a fost întotdeauna o piatră tare. Pe noi însă, vorbele lui Medvedev n-ar trebui să ne jignească, ci ar trebui să ne lumineze. Înaintașii noștri au știut să le facă zile fripte ocupanților, ceea ce noi acum nu prea mai știm. Faptul că, de-a lungul istoriei, în ciuda unor victorii uneori zdrobitoare, ocupanții nu au reușit să se stabilească aici și nici să-și impună obiceiurile decât marginal, ar trebui să ne facă mândri. Întotdeauna am știut să ne opunem și să ne conservăm esența. Asta trebuie să vedem din declarația pe care Medvedev a vrut-o impertinentă și jignitoare.Doar că, ceea ce ne spune el se întoarce fix împotriva sa. Nu, nu ați putut să faceți nimic atunci când erați ocupanții acestei țări! Ați jefuit prin SOVROM-uri, dar mămăligarii au știut să vă facă șederea de aici un iad. Pentru ca un colos precum Rusia să-și amintească experiența ratată de aici, asta înseamnă că eșecul le-a rămas întipărit în memorie. Și ce poți face atunci când viermele amintirii te roade obsedant? Înjuri! Înjuri pentru că armata ta a plecat de aici deoarece nu mai putea sta. Înjuri pentru că mămăligarii, la un moment dat, s-au trezit și-au spus „STOP! Nu mai avem să vă dăm niciun ban!”. Și multe altele pe care nu le-ați fi așteptat!Toată tărășenia cu ieșirea lui Medvedev a fost iscată de veșnica problemă a Tezaurului. Faptul că Tezaurul(de fapt a ceea ce ne-a mai rămas din el!) nu ni s-a întors în țară ține de prostia noastră absolută. Încă de când ne-am edificat ca națiune am avut în capul țării, într-o cantitate covârșitoare, numai idioți incapabili să gândească în termeni de interes propriu. Trimiterea Tezaurului la ruși a fost o prostie sforăitoare. Trebuie însă să recunoaștem că o prostie și mai mare este reprezentată de aurul nostru de acum care cică are „casă sigură” la Londra. De asta s-a uitat, iar cel care a impus o lege de repatriere a aurului a fost băgat la zdup. Dar să ne întoarcem la Tezaurul dat la ruși. Cine-a decis acea imbecilitate de atunci? Brătianu împreună cu curvulița Maria și marioneta Ferdinand. E drept că apetitul deosebit al nesătulei regine avea să ne aducă o victorie zdrobitoare după Război, când a reușit să obosească până la epuizare la Paris toate delegațiile masculine care contau. Astfel, ca efect al tăvălelilor reginei nesătule, Transilvania a revenit mai ușor la patria-mamă. Asta în ciuda „patrioților” precum Maniu care „demonstrau” pe-atunci în Parlamentul de la Budapesta cum că românii pot fi buni unguri. Episodul ăsta s-a uitat!Să nu divagăm și să ne ocupăm de Tezaur! Așadar, prostia s-a făcut când s-a dat. Apoi, după ce se terminase Războiul, politicienii români au refuzat să discute cu autoritățile sovietice. Gestul gratuit și stupid s-a constituit în răzbunarea istorică de după al Doilea Război Mondial, când Stalin a luat Basarabia și a decis ruperea Bucovinei de Nord ca „pedeapsă și despăgubire pentru ocuparea ilegală a Basarabiei”. Puțini știu că după Revoluția din Octombrie, noile autorități sovietice aveau nevoie de recunoaștere internațională și ar fi făcut orice concesii pentru a semna anumite tratate. Noi, ca vecini, ar fi trebuit să dăm dovadă de ceva mai multă flexibilitate în gândire, să ne vedem interesul și să semnăm un tratat de bună vecinătate. Ni s-ar fi întors și aurul, iar Basarabia n-ar mai fi fost subiect de discuție. N-am făcut-o deoarece jigodiile vremelnice se ghidau după obediențe, nu după interesul țării! Apoi a venit dezastrul Războiului, când am intrat de partea nemților, refuzând să ne menținem neutralitatea. Nu avem cum să știm cum s-ar fi întors destinul dacă am fi rămas neutri. Ceea ce știm însă e că, la sfârșitul Războiului, am fost priviți ca niște caricaturi. Cu un fost rege deviant, condus de-o curvă aflată în slujba KGB-ului, cu un mult prea tânărul și prostovanul nou rege, devenit bătaia de joc a lui Stalin, România nu avea absolut nicio șansă. A avut un noroc istoric atunci când Horty s-a înors la 180 de grade, supărându-l pe Stalin care atunci declarat că „Transilvania va rămâne a românilor pentru totdeauna”.În timpul ocupației sovietice, în 1956, „Tezaurul artistic” al României se întoarce în țară ca efect al unei acțiuni propagandistice decise la Moscova. Din acest paragraf ar trebui înțeles care e calea de recuperare a Tezaurului nostru. Restituirea se poate face doar dacă Rusia are un interes din asta. Doar că, de-a lungul timpului, o constanta cu care ne-am confruntat a fost nu obligatoriu aceea a refuzului rușilor, ci cea a renunțării noastre. Episodul în care lui Dumitru Prunariu(pe atunci ambasador în Rusia) i s-a interzis să mai discute despre Tezaur este cât se poate de relevant. Și, dacă vreți să cercetați, există multe alte dovezi ale refuzului autorităților noastre de a lua Tezaurul înapoi. Un episod interesant e relatat într-un serial în Cațavencii(citiți cât mai e disponibil episodul unu, episodul doi și episodul trei).A crede că, brusc, pe oficialii noștri i-a prins așa, din senin, dorul de Tezaur e semn de nebunie. Însă a crede că, prin declarațiile sforăitoare făcute de nulitățile noastre de acum și susținute de nulitățile europene, vom reuși să ne recuperăm vreun sfanț de la ruși e semn de mare prostie! În primul și-n primul rând ar trebui refăcute comisiile istorice care au fost sabotate sistematic de ruși. Acelea sunt cele mai importante deoarece – chiar dacă pare pierdere de timp – sunt singurele care pot stabili traseul Tezaurului nostru. Din indiciile pe care le am, doar o mică parte a Tezaurului dus la ruși se mai află la Moscova. Cea mai mare parte a sa a fost transferată la Berlin ca plată a unei ipotetice datorii clamată de nemți pe vremea în care ocupaseră Bucureștiul. E un episod destul de tenebros, ocolit cu cerbicie de autorități. Dacă mai țineți minte, atunci când profesorul Radu Golban a dezvăluit datoria pe care Germania o are către România(ca efect al datoriilor comerciale ale statului lui Hitler), autoritățile de aici, în funcție cu cei de la Banca Națională, s-au grăbit să nege. Tot profesorul Golban a dezvăluit și câte ceva din traiectoria curioasă luată de Tezaurul nostru, dar, din nou, s-a pus batista pe țambal. Ceea ce sunt convins este că strategia actuală de recuperare a Tezaurului, în realitate nu are ca scop recuperarea în sine, ci agitarea spiritelor celor mai cretini dintre noi. De fapt, ceea ce se urmărește, este inflamarea prostimii pentru acceptarea achizițiilor de noi arme inutile, pe bani mulți și, eventual, împingerea noastră într-un război care nu ne aparține. Până una-alta, ar trebui să conștientizăm că Ucraina ocupă ilegal teritorii românești și că ține etnicii români într-o teroare absolută. Ceea ce i s-a întâmplat Mitropolitului Longhin Jar ar trebui să fie subiectul unei înghețări a relațiilor cu Ucraina. Doar că, în stilul slugarnic care ne caracterizează, punem batista pe țambal. E timpul să pun punct articolului de azi. În concluzie voi spune că e timpul să facem un recurs la memorie și să înțelegem modul în care noi, românii, am reușit nu doar să rezistăm ocupațiilor, dar și să le sădim ocupanților complexe istorice. Ceea ce mă nedumerește însă este motivul pentru care acum nu ne mai găsim resursele pentru a le face aceleași zile fripte ocupanților actuali. Ocupanți care în treizeci de ani au jefuit România mai mult decât au făcut-o otomanii și rușii de-a lungul întregii noastre istorii! Nu e o exagerare: doar la începutul acestui an datoria țării a mai sărit cu 5 miliarde de EUR! ȘI nimeni nu zice nimic! ”
sâmbătă, 13:48:16, 16 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“Hotărârea sinodală a Bisericii Ruse din 12 martie a fost publicată de pagina oficială a Mitropoliei Chișinăului: https://mitropolia.md/condica-nr-29-a-sedintei-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-ruse-din-12-martie-2024-cu-privire-la-actiunile-ne-canonice-din-partea-sfantului-sinod-al-patriarhiei-romane/.”
joi, 23:11:24, 14 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“https://m.youtube.com/watch?v=2gN6NgQVHL4&pp=ygUkRXBpc2NvcHVsIG1hcmNlbCBkZSBiYWx0aSBzaSBmZXRlc3Rp#bottom-sheet”
joi, 19:58:53, 14 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“Ba eu știu că a fost discutată problema diasporei. Că nu au dat o hotărâre corectă, asta e altceva. Eu m-am referit la politic ca ideologie, nu ca structură profană. Se poate spune că ierarhii au făcut asta. Semnalez aici un articol bun pe tema aceasta: https://mihaiandreialdea.org/2024/03/11/mitropolia-basarabiei-este-singura-canonica-in-republica-moldova-inca-un-raspuns-propagandei-rusofone/ Am pus acolo și un comentariu nepublicat încă: „Pentru raporturile dintre Biserici autocefale cred că este elocvent canonul 8 al Sinodului III Ecumenic. Adică să nu se poată interveni și schimba ceva într-o structură bisericească deja existentă și cu tradiție străveche. Mai este de observat că Patriarhia de Constantinopol a desființat alte Patriarhii (bulgară și sârbească) atunci când Bizanțul sau otomanii i-au cucerit pe aceia. De aceea practica aceasta a devenit cumva normă. Și ar mai trebui Moscova să arate gramota patriarhală prin care a primit ținutul Basarabiei de la Constantinopol în 1812, așa cum a primit pentru Mitropolia Kievului (Ucraina) în 1686.” ”
marți, 22:35:56, 12 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“„politicul a pătruns prea mult în organizarea și funcționarea Bisericii” De acord, dar cu sublinierea ca nu politicul (impersonal) ci ierarhii au făcut acest lucru. Sa ne referim la Italia, Spania etc. si la faptul ca nu pot exista doi episcopi in același teritoriu canonic! Lucru voit evitat a fi discutat la Creta!”
marți, 21:52:27, 12 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“Da, evident că se referă la sinodalitate, doar că ea este circumscrisă la fiecare neam, mai precis nație, etnie (έθνος). Termenul desemnează etnia sub orice formă, în sensul de limbă, seminție și popor. În Noul Testament desemnează atât poporul evreu, cât și neamurile păgâne, dar și pe creștini ca neam ales. Nu precizează canonul cum se formează aceste Biserici sau Mitropolii locale. Ele pot fi atât la nivel de Patriarhie cel mai adesea, cât și la nivel regional. La momentul legalizării creștinismului, Patriarhiile erau deja delimitate pe etnii în interiorul aceluiași imperiu, nu urmărea granițele statale. Roma, Antiohia, Ierusalimul și Alexandria delimitau cam tot atâtea nații, adică latini, sirieni, egipteni, palestinieni/evrei, iar Constantinopolul a culrins ulterior pe greci în general. Împărțirea aceasta a fost teritorială, evident, nu ca în diaspora de azi pe nații. Ciprul iarăși este un model. Canonul 8 al Sinodului III hotărăște ca regulă să nu se schimbe granițele eparhiale cele deja statornicite. Atunci când Ciprul a fost cucerit de sirieni, Sinodul a hotărât să nu se mute granițele după cele politice. Adică episcopii statului cuceritor să nu acapareze noile regiuni bisericești încorporate la puterea politică din care fac ei parte. Desigur că pot interveni schimbări, dar numai cu acordul părților implicate. Spre exemplu, rușii nu aveau Ucraina când și-au dobândit autocefalia, dar le-a fost cedată ulterior de Constantinopol în mod firesc, aș zice eu. Tocmai pt că aparținea de drept Moscovei. Mai este de observat că Bizanțul nu a mai respectat această regulă întocmai. Spre exemplu, Vasile Bulgaroctonul a desființat Patriarhia bulgară atunci când i-a cucerit pe aceștia. Apoi Constantinopolul a condamnat etnofiletismul ca erezie în 1872, când bulgarii cereau episcopi din neamul lor și obținuseră formarea unui Exarhat de la otomani. Dar Patriarhul Ierusalimului prezent nu a semnat actele, a fost schimbat apoi cu altcineva care a făcut asta. Nici rușii nu au semnat acel Sinod. Opinia mea este că politicul a pătruns prea mult în organizarea și funcțiinarea Bisericii, fapt care a dus la o fărămițare prea mare a ansmablului creștinătății.”
marți, 14:48:16, 12 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“Și cum s.ar „traduce”? Eu înțeleg ca se refera la recunoașterea unui întâistătător si la sinodalitate. CANONUL 34 apostolic (AUTOCEFALIA ŞI AUTONOMIA) Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânşii şi să-1 socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai de seamă (însemnat) să nu facă fără încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă numaiacelea care privesc (se referă la) parohia (eparhia) sa şi satele de sub stăpânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) să nu facă ceva fără încuviinţarea tuturor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. (4, 6, 7 sin. 1 ec; 2, 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 28 sin. IV ec; 36, 39 Trul.; 9 Antioh.)”
marți, 13:05:11, 12 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Exemplul perfect de ducere în derizoriu a oricărui subiect prin aducerea în discuţie a „jidanilor”. Structurile de putere ale etniei evreieşti sunt principalul duşman al poporului român (printre altele), de aceea modul acesta de a arunca cu termeni care au o încărcătură deja compromisă, mai ales acolo unde discuţia nu o face necesară, este cea mai clară dovadă de compromitere cu rea-credinţă a temei. Tema „jidanilor” este mult prea importantă ca să vă îngădui să o reduceţi la „jidani/jidoafce”. Vă rog să vă luaţi „jidanii” şi să comentaţi în altă parte. Nu avem nevoie de persoane ca dvs aici.”
marți, 11:08:34, 12 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Doar jidanii împart lumea în 2 tabere opuse: talmudismul lor vs restul lumii, care este ”plenar” fascistă. Așa un acces acut de ură românofobă de la ”bunica asta”. Tare seamănă că e tovarășă de cataramă cu jidoavca Zaharova de la MAE rusesc. Retardați sărmăneii!”
marți, 06:33:49, 12 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Faceţi confuzie între identitate regională şi etnie, iar istoria vă pare străină. Apoi geografia politică nu este punctul dvs tare, după cum nu vă este nici sociologia. Elementele identitare ale „etniei moldoveneşti” sunt româneşti, cu adaosurile ruseşti cauzate de ocupaţie. Nu fac din asta mare caz şi nu sunt pentru ideea de a şterge cu buretele moştenirea rusească din Basarabia, cu bunele şi relele ei. Pur şi simplu presupun că nu vă număraţi între „moldovenii mai cu carte” despre care vorbeşte fratele de mai sus. Si eu sunt pentru revalorificarea plenară a identităţii de moldovean, a patrimoniului istoric, cultural şi religios al Moldovei, sunt pentru re-edificarea Moldovei Mari în cadrul României Unite şi multe altele (vedeţi articole). Dar de aici până la a reduce orice fel de afirmare a românităţii la ideea de fascism e cale lungă şi mă eliberează de îndatorirea morală de a conversa cu dvs şi cu cei care deţin aceleaşi convingeri. Revenind la obiect: Articolul se referă la consecvenţa cu care dna Zaharova apără moştenirea sovietică a Basarabiei în termenii cei mai contraproductivi, cei care anulează străduinţa moldovenilor de a-şi afirma românitatea. Aspect oportun sancţionat de domnul Iurie Roşca, cel care este printre cei mai îndreptăţiţi români să emită un astfel de răspuns, având în vedere întreaga sa activitate publică. Declaraţiile integrale ale dnei Zaharova, în traducerea oficială în limba engleză, se regăsesc aici.”
luni, 22:44:44, 11 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“Canonul 34 apostolic spune că „episcopii fiecărei nații să cunoască pe întâi între dânșii”.”
luni, 19:16:30, 11 martie 2024
- ►
la articolul Ierarhii ucraineni canonici și schismatici protestează oficial față de intruziunea Patriarhiei Române în jurisdicția lor:
“„Principiul etnic este recunoscut de canoane …” Adică etnofiletismul??”
luni, 18:21:42, 11 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“Nu credeam că unul ca Iurie Roșca poate fi și el așa de îndobitocit cu fascismul grețos românesc (“Basarabia e România” și “moldovenii sunt români”). Colonia România a fost inventată cu 500 de ani după atestarea Moldovei și a moldovenilor. Ce limbă au vorbit moldovenii timp de 500 de ani, până la inventare României? Cu litere chirilice s-a scris până nu demult chiar și în Muntenia. Mari “Maimuțoaie” românești fasciste mai sunteți. ”
luni, 02:59:33, 11 martie 2024
- ►
la articolul Iurie Roşca: Traseul disidenţei de trebuinţă:
“Vă mulțumesc pentru acest articol binevenit. Sunt româncă din Ardeal și sunt sigură că majoritatea românilor de la Nistru până la Tisa simțim aceeași dragoste Sfântă față de Neamul nostru Românesc. Noi românii suntem identici în esență și toate impresiile că am fi diferiți în funcție de regiunile geografice în care trăim sunt false. Orice om e unic pe Pământ. Însă sufletul UNIC al neamului românesc e reflectat în fiecare dintre noi. Problema pe care o semnalați cum că românii din România s-ar lăsa manipulați de mass-media e, în opinia mea, doar parțial adevărată. Eu cred că jumătatea de popor român care a fost alungată din țara lui și care jumătate știe cu ce se mănâncă politica, nu are o voce coerentă în societatea românească. Iar jumătatea celor rămași în țară e hăituită de către autorități în asemenea hal încât nu are timp să se exprime cu privire la politică, la neamul lor și la patrioții români. Din acest motiv, noi, cei din România care îl citim și îl ascultăm pe domnul Iurie Roșca pe canalul dânsului de Telegram, l-am găsit pe domnul Roșca pentru am căutat cu perseverență și am selectat cu mare atenție calitatea, sinceritatea și adevărul în noianul acesta de cacofonie intenționat absurdă a mass-mediei și a rețelelor sociale de astăzi. Domnul Iurie Roșca e unic, imperfect și sincer. E prietenul nostru. S-a fript și dânsul cu băsescu. Nu sunt de acord cu tot ce spune și asta e bine. De exemplu, eu cred că acești neoameni din umbră care conduc toate statele lumii au și ei un termen de expirare și vor pieri.”
sâmbătă, 18:05:32, 9 martie 2024
- ►
la articolul Consideraţii ocazionate de răspunsul deosebit de dur al lui Iurie Roşca dat purtătorului de cuvânt al MAE al Rusiei:
“https://t.me/sputnecenzurat/36712 Despre unionism, limba română, limba moldovenească și declarațiile oficialilor de la MoscovaDeclarațiile unor oficiali de cel mai înalt nivel, jurnaliști, dar și oameni mai simpli din Rusia cu privire la problema lingvistică din Republica Moldova zgârie adesea urechea și chiar îl exasperează pe moldoveanul mai cu carte, care știe că în România și în Moldova vorbim aceeași limbă. În timpul apropiat nu o să auzim din partea Moscovei recunoașterea faptului că româna/moldoveneasca e o singură limbă care e numită diferit în anumite arealuri și este vorbită cu mici diferențe de grai și de pronunție, care nici măcar la nivel de dialect nu se ridică.În actualele circumstanțe, când Chișinăul și Bucureștiul, se aliniază (de voie sau de nevoie, asta deja e o altă întrebare) jucătorilor mari care susțin un război deschis contra Rusiei pe multe planuri – militar, informațional-propagandistic, economic, cultural, social, Moscova nu va avea niciun fel de sensibilitate, niciun fel de empatie pentru subtilitatea aceasta a unității de limbă, care ne interesează doar pe noi și mai mult pe nimeni în lumea aceasta.Singurul intelectual de mare calibru, care are azi și o anumită influență în spațiul public al Rusiei și care înțelege foarte bine profunzimea lingvistică, culturală, spirituală, filosofică și literară română este filosoful Aleksandr Dughin. Acest om a fost de câteva ori în România, s-a întâlnit cu intelectuali de ai noștri de mare calibru, a avut și câteva apariții publice în care s-a arătat foarte deschis să discute cu noi toată gama de teme ce ne interesează și ne dor, dar și paginile frumoase și cele deloc frumoase din istoria româno-moldo-rusă. Atunci el a fost bruiat de grupuri trimise (ghiciți și voi de cine) să compromită evenimentul. Au fost strigate lozinci mizerabile și sfidătoare, care numai bine nu au făcut interesului nostru național.Revenind la declarațiile oficialilor ruși, care insistă asupra existenței limbii moldovenești, vom sublinia câteva subtilități pe care e cazul să le rețină oamenii cu discernământ, cei care nu judecă doar în paradigmei zilei de azi, care înțeleg că viața se schimă rapid și ceea ce e actual azi, mâine va arăta altfel.Oficialii ruși, subliniind dreptul la viață al limbii moldovenești, nu neagă unitatea noastră lingvistică. Deși, dacă Bucureștiul și Chișinăul se vor băga mai adânc în războiul Occidentului contra Rusiei, se vor găsi grupuri de lobby care vor bate pe la uși și vor promova emiterea și a unor asemenea declarații.Unitatea lingvistică este promovată în scop unionist. Toți înțeleg acest lucru. Însă unionismul acesta are un mare handicap – nu unul obiectiv, intrinsec, ci unul provocat de autorități și de activiștii unioniști: el este împins strict în tranșeele rusofobiei, este conceput a fi realizat exclusiv în condițiile râvnite de Occident ale înfrângerii Rusiei. Respectiv, atât timp cât unionismul român-moldovenesc face parte din instrumentarul de război al occidentalilor împotriva lumii ruse, Moscova nu poate să-l privească decât ca pe un proiect ostil intereselor sale vitale. Dacă am avea libertatea și luciditatea de a scoate unionismul din tranșeele rusofobiei, dacă el nu ar înceta să fie antirusesc, ci măcar neutru din acest punct de vedere, șansele lui ar crește. Aici nu vorbim neapărat despre șansele la un singur stat, pentru că această abordare este una îngust politică și conjuncturală. Vorbim despre o unitate de neam, care necesită a fi sudată pe diferite dimensiuni timp de câteva generații și care este extrem de vulnerabilă în fața ostilităților exterioare.Cheile unui unionism viabil și de durată sunt la Chișinău, la București și la Moscova. Fără una dintre aceste chei el nu are sorț de izbândă.Și încă un aspect, pe care prea puțini îl iau în calcul: Ucraina de azi vede cu ochi foarte răi unionismul moldo-român.Atâta timp cât nu lucrăm cu Moscova, visatul cu ochii deschiși la idealuri unioniste este o îmbătare cu iluzii.(Autor: un român stabilit cu traiul la Moscova)”
sâmbătă, 14:39:18, 9 martie 2024
- ►
la articolul Scrisoare împăciuitoare a Mitr. Vladimir al Chișinăului catre Patriarhul nostru:
“E un tablou mai complicat. Acum Mitr. Vladimir se arată dispus spre împăciuire, pe când ceilalți episcopi, cel puțin PS Marchel, sunt mai pro-Moscova. A simțit nevoia să se manifeste contra Mitr. Vladimir, deși mai voalat. Probabil nu toți sunt la fel de anti-români.”
vineri, 22:35:12, 8 martie 2024
- ►
la articolul Scrisoare împăciuitoare a Mitr. Vladimir al Chișinăului catre Patriarhul nostru:
“Sărut mâna Părinte. Asta arata de fapt, că acești episcopi nu au nimic românesc în ei. De aia l-au și scos din scaun pe IPS Petru, pentru că e român.”
vineri, 22:21:19, 8 martie 2024
- ►
“Apropo de vaccinare… Daca acest vaccin dpdv medical era impecabil, chiar vindeca oamenii de aceasta boala, si impecabil dpdv etic si moral (nu ar fi continut celule de fetusi, desi producatorul a negat, fosti angajati au confirmati lucrul asta), doar faptul ca acest vaccin se voia a se face prin presiune, santaj, amenintari, ar fi fost de ajuns ca orice om cu mintea limpede si normala, sa refuze, pe motiv ca nu exista bine facut cu forta, sau vorba romanului “dragoste cu de-a sila, nu se poate”. Asa cum ati spus si dvs! Cati oameni au murit cu zile, de la vaccinurile astea! ”
vineri, 14:03:16, 8 martie 2024
- ►
“Doamne ajuta! Incep din ce in ce mai mult sa ma indoiesc de discernamantul si duhovnicia IPS Ierotheos. Sunt bune si aceste incercari! Astfel se alege graul de neghina, si se vadesc gandurilor multor inimi! Stii de cine sa te feresti. In cazul IPS sale, caderile au venit una dupa alta. Desi in Creta a fost o nuca tare, si chiar la sinodul grecesc din toamna, a tinut piept presiunilor, totusi cand a venit la Iasi, i-a luat apararea IPS Teofan, si cred ca de acolo a inceput caderea (asta e parerea mea, asta am sesizat eu). A urmat sustinerea vaccinarii, a schismei din Ucraina, si acum indeamna la o cumpatare! Noaptea mintii! Pentru pacatul homosexualitatii, Dumnezeu a ars cu foc si pucioasa din cer, cele doua cetati! Si nu e vorba doar de pacatul homosexualitatii, ci vor sa infieze si copii! Imi venea greu sa inteleg ce voia sa spuna un pustnic care avea Harisme ale Duhului Sfant dupa 70 sau mai mult de ani in pustie, ca daca Harul Duhului Sfant il va parasi, se va lepada de Hristos. Eu cred ca asta se intampla cu IPS Ierotheos. E prea semet in tot ce zice si face, se crede cam infailibil, si Harul il paraseste, si de aici, cadere dupa cadere! Fereasca Dumnezeu! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea oameni sfinti cu discernamant! ”
vineri, 13:52:13, 8 martie 2024
- ►
la articolul Scrisoare împăciuitoare a Mitr. Vladimir al Chișinăului catre Patriarhul nostru:
“ https://www.youtube.com/watch?v=2gN6NgQVHL4 Discursul acesta al PS Marchel este într-un puternic contrast cu Scrisoarea Mitr. Vladimir, încât e greu să fie descifrată adevărata poziție a Mitropoliei. Frapează câteva afirmații din cele spuse de el: – vorbește de Biserica de acolo veche de 200 de ani, ignorând practic secolele anterioare anilor 1812-14, ștegând istoria Mitropoliei Moldovei întregi cel puțin de la 1386, dacă nu și dinainte, din primele veacuri creștine. – îi numește pe români disprețuitor „vecinii de peste Prut de o credință cu noi, care ne numesc câteodată frați, atunci când le convine lor”. – pomenește de oprirea de la slujbă a PS Petru, dar nu și de nedreptățile făcute lui, de scoaterea ilegală din scaun și, practic, de forțarea lui să treacă la Patriarhia Română. – folosește o expresie rusească pt a caracteriza cât mai plastic ambițiile românești de stăpânire. – numește jurisdicția basarabeană „ceea ce niciodată pe drept nu le-a aparținut (sinodalilor români)”, o afirmație evident falsă, dacă nu chiar vicleană. ”
joi, 19:21:14, 7 martie 2024
- ►
“Ierotheos Vlachos, pe lângă vaccinarea in prime-time, s.a exprimat in sensul ca daca nu ne vaccinam iar cineva va lua boala de la noi si va muri din aceasta cauza, noi, vinovații, trebuie sa fim canonisiti ca fiind ucigași ai semenilor nostri!!! Chiar ma gandeam sa i scriu pe adresa mitropoliei și sa.l intreb ce parere are de cei care s.au vaccinat la indemnul său si au murit dupa vaccinare !!!”
miercuri, 19:21:55, 6 martie 2024
- ►
“Este vorba de Mitropolitul Nectarie de Kerkira, nu Nichifor.”
miercuri, 18:32:31, 6 martie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Multumesc de răspuns. Doamne ajută”
miercuri, 13:52:26, 6 martie 2024
- ►
“Deocamdată există o reacție infimă a Sinodului în sensul că au mutat serbarea Duminicii Ortodoxiei de la Mitropolia Atenei (catedrală) la Mănăstirea Petraki pentru a nu mai fi primiți politicienii ca în fiecare an. Era obiceiul să rostească ei Simbolul de Credință. E f puțin, mai mult o bătaie în retragere decât mustrare și delimitare. Vom vedea și alte decizii zilele astea. ”
miercuri, 11:58:19, 6 martie 2024
- ►
“Dacă până și pentru legiferarea de către Cezar a căsătoriilor și adopțiilor homosexuale, noi cei din Biserică mai trebuie să reanalizăm situațiunea… cu scopul de a avea o reacție a Sinodului musai în integralitatea sau majoritatea sa, apoi nu știu ce să mai cred.”
miercuri, 11:52:44, 6 martie 2024
- ►
“Below is the full text of the Metropolitan of Nafpaktos: The bill for the civil marriage of homosexuals was passed by the majority of the Members of Parliament of the Hellenic Parliament and is the law 5089/16-2-2024 entitled „equality in civil marriage, amendment of the Civil Code in other provisions”. The arguments on both sides have been made, and the historian of the future will examine this matter with fairness and objectivity. The Church, as it should have done, through the Hierarchy, confessed its belief in man, marriage and the family, but also expressed its opinion to the Parliamentarians with strong legal arguments. The decisions of the Hierarchy were specific, sober, careful, without threats, they showed the combination of love and truth. However, it was not heard by the majority of the Greek Parliament, for various reasons. Despite this, many Members of Parliament of all political factions agreed, for various reasons, with the Hierarchy’s decision, despite the psychological pressure they received. This means that the Church expressed itself synodically, but also synodically it must deal with the whole situation created after the passing of the new law 5089/2024. The question is how the Church will manage the situation that came from the passing of this law and as it was passed. I will offer some thoughts on this matter. First of all, the Church should not consider itself defeated in this struggle. Truth is never defeated, disputed for the moment, but remains imperishable through the ages. „The truth is great and prevails.” The word truth consists of the negative a and oblivion which denotes something that comes out of obscurity, oblivion. This is much more true of the truth about God, man, marriage, family, society. The Church has experience of twenty one centuries and its head is Christ. Those who fought or questioned the Church went into obscurity, but the Church as an institution remains and will remain throughout the ages. Thus, there should be no reason for frustration to prevail, nor for jerky movements to be observed by Clergy, monks and laity, because such movements show weakness. However, at the present stage, with the experience it has, the Church must manage in the best possible way the situation created by the change in the institutional role of the family, following the amendment of the Civil Code. Obviously, unity is required in the Hierarchy and the Church, so that no splits are attempted, which will please its „enemies”. This means that there should be no disruptive actions, individual actions and the imposition of various public tariffs on those who voted for the law. The way in which the Church will manage this problem must be the result of discussion and decision of its Synodal Bodies. The Church must be active coordinates. Let me remind you that the Supreme Authority of the Church of Greece is the Hierarchy, while the Synodal authority that implements the decisions of the Hierarchy and makes recommendations to it is the Permanent Holy Synod• and the Synodal Committees make the necessary recommendations to the Permanent Holy Synod, in order to reach the Hierarchy. Therefore, in the first phase, the management of this matter must be done by the Permanent Holy Synod, which meets every month, in which High Priests with experience, judgment and wisdom participate during this period. We should trust her and when the time is ripe for a special detailed and sober proposal to be prepared to the Hierarchy. Obviously, composure, discernment, sobriety are required, which are characteristics of mature ecclesiastical and theological discourse and not fragmentary, convulsive and individual discourse. Both extremes are always dangerous, that is, zealotry and endotism. Above all, it must be understood that we do not have enemies in front of us, but members of our Church, who have their own views, which were formed under the influence of various ideological, philosophical and social currents and need special treatment. We cannot teach that the Church is a spiritual healing center, that Christ came into the world as a physician and not as a judge, and we act as prosecutors. Therefore, we do not have enemies before us, but members with their own views and even „within the gates”, that is, they can be theologians and clergy. This means that it is necessary to study by the Synodal Bodies of the Church the great problem of secularization, which concerns all members of the Church, which secularization is observed in theology, church life, worship and pastoral care. The problem of the secularization of spiritual life must also be studied. Both secularization and legalization are contemporary ecclesiastical problems. The Church is open to everyone, but necessary conditions are needed to live in its space. Also, the big issue of „entitlement” must be studied, i.e. what is a right and what is not, what is meant by equality of all people in the right and whether all rights can be satisfied, and what is „entitlement”. Fr. Ioannis Romanidis said almost half a century ago that the Church in the future, and he meant our time, will face serious problems arising from ecumenism-relativism, the development of science and the demand for rights. These are exactly the modern problems. Specialized decisions on the manner of Baptism of children, on the manner of participation of the princes in the Divine Liturgy, on the treatment of homosexuals who have a „civil marriage” etc. must be taken by the Permanent Holy Synod immediately and later by the Hierarchy of the Church Greece, when the conditions are ripe, after a mature and documented proposal. It is not possible to leave this great issue, which has important dimensions, to the initiative and opinions of each member of the Church, Clergy, monk and layman. The Apostolic Council of 48 AD and all the Local and Ecumenical Synods have shown us the way in which the Church deals with problems. There is no need for complacency, nor carelessness, but illumination from God and a mind sober and enlightened by the Holy Spirit. Finally, it must be understood that the Church, as ecclesiastical history has shown, adequately discusses the issues, does not act hastily, under the pressure of time, but waits for things to mature, so that its decisions are not easily changed, and to be timeless and above all lifesaving for people. _________________________________ Textul ÎPS Ierotheos ar fi fost perfect pentru România anului 2018. Am putea crede că pentru noi e tardiv acum, însă pentru greci, care deja au votat și adopțiile homosexualilor, nu doar căsătoriile, este complet neavenit, e pură (politică) aplanare a tensiunilor, a dezgustului și clară îmbrobodire. Grecia este azi, din persepectiva valorilor politice, un stat anticreștin. Poporul o fi el oarecum ortodox, statul nicidecum. Eu sper ca îndemnul ÎPS Ierotheos să fie ascultat la noi, nu doar să ne așteptăm rândul să ne declarăm surprinși „de ofensiva legislativă” a pederaștilor.”
miercuri, 01:49:38, 6 martie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Da, știu despre ce este vorba, însă nu are dreptate. Comportamentul său a fost foarte arogant și certăreț. Nu știu exact care este politica Părintelui Mihail de a gestiona comentariile, în sensul că șterge unele irelevante, nu am urmărit asta, dar nu am ce să-i reproșez în mod real. Cel inflamat și nedispus la dialog, cu un limbaj ofensator a fost chiar DanielVla, din ce am observat eu.”
marți, 20:45:29, 5 martie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Dacă vă e de folos , uitati-va peste articol, plus , jos la comentarii . ( O fii binesau nu ce zice un comentator despre acel părinte..nu știu ..vedeți voi ) : https://danielvla.wordpress.com/2024/03/02/atentie-la-grupul-de-chat-de-pe-telegram-al-preotului-mihail-deliorga-si-la-cenzura-desantata-a-acestuia/”
marți, 19:53:54, 5 martie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Cred că am înțeles viziunile relativ antagonice ale mirenilor Liviu și Aurelian prezentate spre finalul materialului audio cu referire la atitudinea mănăstirilor, a monahilor și pustnicilor față de ecumenism. În anumite proporții pe care numai Domnul le știe cred ca ambele pot fi valide. Pe cât de adevărat este că ecumenismul este bine certificat ca erezie care bântuie Biserica de peste o sută de ani (dacă ne gândim fie și numai la condamnarea locală de către Sinodul ROCOR, apoi după cum rezultă din scrierile și învățăturile unor sfinți ca Iustin Popovici și Paisie Aghioritul), pe atât de cunoscut este și faptul că mari nume din Ortodoxia contemporană au condamnat și ele ecumenismul, dar au considerat destul de sigur (acțiunile lor o arată) că nu este încă momentul să întrerupă comuniunea cu superiorii lor pe motiv de erezie parafată la Creta. Aceste nume mari (ca de ex: Mitropoliții Atanasie de Limassol, Neofit de Morfou, Ierotheos de Nafpaktos și Serafim de Pireu; Părintele Rafail Noica) deși cam toți cei cunoscători le știm sau simțim ca fiind antiecumeniste, este sigur că au analizat și decis că magnitudinea erorilor – cum îi place monahului Teologos de la Athos să repete – de la pseudo-sinodul din Creta nu este determinantă/ atât de acută sau mare încât să treacă la întreruperea pomenirii. Or fi aplicat, o vreme încă, iconomia. Potrivit viziunii prevăzătoare a lui Aurelian, la aceste nume mari menționate am putea adăuga și pe pustnicii iluminați, îndumnezeiți, de ce nu? Iar potrivit viziunii critice a lui Liviu, or fi și destui monahi și/sau clerici, inclusiv ierahi printre ei, reci ori căldicei, chiar ecumeniști sadea care nu au acționat vizibil (pt noi) dpv al luptei antiecumeniste, dar despre care putem însă nădăjdui să se trezească cândva, să-și vină în fire având în vedere cuvântul potrivit căruia Domnul ne iubește pe toți și așteaptă ca să ne pocăim și să ne vindecăm. Așadar, în această cheie de înțelegere, ESENȚIALĂ rămâne conștientizarea existenței ereziei și ralierea la lupta împotriva ei, fără a urmări cu lupa dacă X sau Y întrerupe și el comuniunea cu superiorul său. După cum există ierarhi ecumeniști până-n vărful unghiilor, există și ierarhi români care în mod cert au cuget și simțire ortodoxă de felul mitropoliților menționați. În altă ordine de idei, precum suntem mâhniți de indolența a prea mulți pomenitori, la fel cred că ar trebui să ne dea de gândit și mugurii mândriei pe care-i observăm din cuvintele, mimica, gestica, tonul, ironiile, glumele, acuzele și superioritatea afișată de către unii dintre nepomenitori, mireni îndeosebi. Nepomenirea nu o văd deloc compatibilă cu mândria. Simțirea lăuntrică te încredințează despre aceasta dincolo de vorbe. Din interacțiunea mea cu ierarhi, preoți pomenitori și nepomenitori și alți mireni în urma scrisorilor, memoriilor, audiențelor, discuțiilor ocazionale și protestelor anti ecumeniste, apreciez că pentru a ralia un nr cât mai mare dintre credincioși la acțiunea de condamnare a ecumenismului ar fi utilă și întocmirea unui document maxi – sintetic în format A4 față-verso în care să se explice… ce este erezia ecumenismului și în ce constă gravitatea ei. Ulterior, pe acesta ar trebui să-l tipărim și difuzăm la cât mai mulți clerici și mireni, mănăstiri, biserici, conștienți fiind că acesta va fi un proces cu o durată de ani sau zeci de ani. Aceasta deoarece mulți dintre credincioșii mireni nu știu încă ce este ecumenismul sau măcar ce este aceia o erezie… Lipsa de cateheză este o realitate. Am convingerea că inclusiv printre noi mirenii (ne)pomenitori există confuzii, înțelegeri deficitare. Și este firesc, nu avem pregătire teologică și nici mari nevoitori (iluminați) nu suntem. Aș adăuga faptul că inclusiv dintre clerici spun sau dau de înțeles că nu au timp (ex: „voi audia în mașină”) sau răbdare ori talantul ca să parcurgă texte cu explicații lungi sau să audieze materiale video de 3 – 5 ore… Aceștia au alte virtuți sau sunt prinși în alte activități pastorale. Revenind la documentul al cărui subiect ar trebui să fie descrierea (gravității) ecumenismului, la redactarea acestuia este de dorit să participe cât mai mulți dintre cei care au detectat erezia și care au și pregătirea teologică necesară. Ar fi suficienți și părinții care au vorbit în acest material audio, dar musai de evaluat din punctul de vedere al destinatarilor care, desigur, trebuie să fie cât mai mulți, de la ierahi la mirenii deficitar catehizați. Să fie după Adevăr, dar în termeni cu multă atenție aleși astfel încât să fie digerabil atât de către cei mici, cât și de către cei mari. Doamne ajută!”
miercuri, 20:16:02, 28 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Ce semnifica timpul din jocul paginii dvs. ?”
marți, 00:40:43, 27 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Sfantul Iustin Popovici: In Persoana lui Hristos Dumnezeul-Om, Dumnezeu si omul sunt legati in chip nedespartit. Mintea omului nu este nimicita, ci este reinnoita, curatita, sfintita, indumnezeita si adancita, dandu-i-se posibilitatea de a cunoaste adevarurile vietii in lumina Dumnezeului facut Om. In Dumnezeul-Om, Adevarul absolut este oferit in intregime intr-un mod real si ipostatic. De aceea, numai El singur, dintre toti cei nascuti pe pamant, detine cunoasterea integrala a Adevarului si o poate darui mai departe. Un singur lucru ii ramane omului care doreste fierbinte sa cunoasca Adevarul: sa se faca una cu Dumnezeu-Omul Hristos, sa devina un singur trup cu El, si sa ajunga membru al trupului Sau dumnezeiesc-omenesc al Bisericii (Efeseni 5, 30; 3, 6). Ajungand unul ca acesta (partas in trupul Bisericii), dobandeste „mintea lui Hristos” (I Corinteni 2, 16), gandind, vietuind, simtind intru Hristos, ajungand astfel la o cunoastere integrala a Adevarului. Pentru omul (traitor) in Hristos, antinomiile mintii nu reprezinta contradictii ireconciliabile; ele sunt doar niste rupturi cauzate de miscarea pacatului stramosesc al omului. Unindu-se cu Hristos, omul simte cum se unesc partile fragmentate, cum se intregeste mintea, devine intreaga, neimpartita, si prin aceasta ii ofera posibilitatea unei intelegerii integrale. Adevarul este in mod obiectiv daruit in Persoana lui Hristos Dumnezeul-Om. Dar modul in care acest lucru devine subiectiv, adica latura practica a teoriei crestine a cunoasterii, a fost rezolvata de Sfintii Parintii traitori ai Evangheliei. Adevarul nu este o notiune produsa de rationamente logice, nici una psihica, sau metafizica, ci este Persoana vesnica, Adevarul = Persoana. Si nu numai Adevarul = Persoana, ci si Adevarul = Persoana divino-umano; in aceasta consta intreaga deosebire esentiala intre Adevaratul crestin ortodox si toate celelalte religii si mici religii din afara Adevarului. La un moment dat nu intelegerea e importanta, ci expresia puternica si majora a unor probleme, a continutului lor. Adevarul urmeaza ca o consecinta a acestor sinceritati si fidelitati absolute. Compromisul si targuiala nu duc la Adevar. Adevarul e o problema de tensiuni la nivelul maximalitatii. Iubirea e ceea ce vadeste ce-i din Adevar in om: acolo unde nu e Adevarul, nu e Iubirea. Exemplul despre aceasta il da diavolul: diavolul e in afara Adevarului fiindca e in afara Iubirii. Fara Adevar, Iubirea si-ar pierde vederea, s-ar afunda in intuneric si ar ajunge oarba; fara Iubire, Adevarul s-ar vesteji si ar muri pentru totdeauna. Domnul Hristos este deopotriva Adevar desavarsit si Iubire desavarsita: acestea sunt nedespartite in El, precum pupila de ochi. Cel ce are Adevarul are Iubirea. Adevarul nu poate trai intr-un suflet in care nu-i salasluita Iubirea, fiindca Iubirea este viata Adevarului, suflarea Adevarului si inima Adevarului. Adevarul dinlauntrul cuiva il trage pe acela la Iubirea pentru Adevarul dinlauntrul celorlalti. Acesta este singurul si unicul Adevar, prin care „cei ce umbla intru adevar” (II Ioan 4) se unesc intr-un intreg, intr-o singura fiinta sau intr-un singur trup, „Biserica si de aceea Biserica este stalpul si temelia Adevarului” (I Tim. 3, 15). Asa incat porunca de a umbla intru adevar si porunca iubirii intreolalta nu sunt decat o singura porunca, valabila totdeauna.”
luni, 11:08:17, 26 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Este cunoscut faptul că, pentru a-L înlocui pe Hristos cu Antihrist – așa cum este revelat in Apocalipsa Apostolului și Evanghelistului Ioan Teologul Ipostasul Dumnezeului-Om Hristos trebuie sa fie pus la îndoială, astfel încât Hristos să fie redus la un om simplu, fondator al religiei presupuse a fi făcute de om a creștinismului, la același nivel cu fondatorii umani ai religiilor făcute de om. Prin extremism apostatii înțeleg apărarea sinceră și clară a Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos. Conform „logicii” alternative a globaliștilor religioși, toate figurile de pe linia dreptei credinte (adică apărarea credinței în Adevăratul Dumnezeu) de la Abel la tâlharul de pe cruce și până în prezent, inclusiv martirii, mărturisitorii și cuviosii, au practicat extremismul. Prin aceeași „logică” alternativă, ei acceptă, la nivel personal, uneori public, insinueaza cu întrebări subtile, următoarele: „Dar ce fel de extremisti au fost acești Marturisitori! Nu puteau ei să arunce tămâie în cinstea idolilor, pentru a nu fi torturați și uciși de călăii lor și astfel să-și salveze viața? Dar de ce ne-ar păsa noua astăzi? Noi, ca clerici și teologi, îi vom lăuda în discursurile noastre publice, dar personal vom evita exemplul lor ca fiind extremist!! Dilema sofistică [moderata sau extremista (exagerata)] a adepților globalizării religioase – care este tocmai construită pe nisipul întrebării Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos – îi diferențiază de acum înainte pe cei care subscriu fără echivoc și fără ezitare la Ipostasul Dumnezeului-Om Hristos fata de cei care o pun la îndoială în diferite moduri, fățișe sau ascunse. Dilema sofistică [moderatie sau extremism] a adepților globalizării religioase – care este tocmai construită pe nisipul contestarii Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos – creează deja cadrul pentru asocierea adepților săi cu cei care îi vor persecuta în viitorul apropiat pe credincioșii adevăratei Biserici prin utilizarea mecanismului de urmărire penală al statului, atunci când infracțiunea de „extremism religios”, va fi adusa împotriva celor care nu acceptă globalizarea religioasă, precum și cu utilizarea torturii moderne, când știința psihiatrică va fi probabil pusă în slujba guvernului autoritar deja emergent si care va fi modelat după regimurile comuniste din secolele 20 și 21. De pilda, blasfemia din plandemie împotriva Sfintei Împărtășanii (prin achiesarea la eventualitatea transmiterii virusilor in biserici) și, prin urmare, împotriva Bisericii, adică punerea la îndoială a Ipostasului Dumnezeului-Om Hristos. Un exemplu de excomunicare este cel dat de Enciclica din 1848 care conține răspunsul patriarhilor ortodocși din Răsărit către Papa Pius al 9-lea. Acest exemplu se referă la blasfemia împotriva Duhului Sfânt, care se realizează prin punerea la îndoială a oricărei dimensiuni a adevărului teologic (dogmatic) despre Persoana divino-umană a lui Hristos în cele două naturi ale Sale, divină și umană, și care se realizează fie prin erezie, fie prin ateism. Είναι έγκυρος ο αφορισμός του Αμβροσίου κατά Πρωθυπουργού, Κεραμέως και Χαρδαλιά; | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ https://tasthyras.wordpress.com/2024/02/25/%ce%b5%ce%af%ce%bd%ce%b1%ce%b9-%ce%ad%ce%b3%ce%ba%cf%85%cf%81%ce%bf%cf%82-%ce%bf-%ce%b1%cf%86%ce%bf%cf%81%ce%b9%cf%83%ce%bc%cf%8c%cf%82-%cf%84%ce%bf%cf%85-%ce%b1%ce%bc%ce%b2%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%af/#more-87550”
luni, 08:25:23, 26 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“https://riverside.fm/transcription E de departe cel mai bun şi mai fidel motor de transcriere. Noi avem cont Riverside de vreo 2-3 ani pentru podcastul pe care nu l-am mai făcut cu părintele Lavrentie, dar e un proiect la care s-ar putea să revenim la un moment dat. Deocamdată însă sunt multe canale youtube şi tiktok, dar foarte puţine siteuri care să trateze, în scris, cu seriozitate şi în mod structurat subiecte teologice (între altele). Scuzaţi offtopicul.”
vineri, 15:03:43, 23 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Aveți cunoștință dacă există vreo aplicație care să convertească automat în text un fișier audio? Chiar și cu inerentele greșeli făcute de un astfel de soft automat. Pot fi ușor depășite ca înțelegere de către mulți. Cred că ar ușura mult parcurgerea conținutului. Mi s-a părut că pe unele site-uri/ bloguri apare cu destulă ușurință și transcrierea.”
vineri, 14:47:16, 23 februarie 2024
- ►
la articolul Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]:
“Am reușit să ascult integral înregistrarea. Sunt oarecum descumpănit pentru că eu unul nu simt deloc că putem replica modelul georgian de esența căruia e ethosul, nu numărul (deși asta se vede). Modelul românesc este al celor puțini jertfiți pentru întreg neamul, cum au fost Sfinții Închisorilor chinuiți pentru tot restul. Presimțirea mea este că ne apropiem de o astfel de încercare și că cernerea și vârful de lance de abia de acum urmează a fi verificat. Nu simt că urmează o perioadă liniștită sau una care să ne permită o contagiune calmă spre 1/3 din credincioși ci, mai degrabă, urmează momente ale adevărului când mulți clerici și credincioși vor constata deșertăciunea multora dintre cele ce i-au oprit să mărturisească. În această cheie am înțeles eu îndemnul de a strânge rândurile. Iertați-mă! Doamne, ajută!”
vineri, 14:25:34, 23 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“”
vineri, 16:53:48, 16 februarie 2024
- ►
la articolul Îndrumări pentru primirea Sfintei Împărtășanii de la Sfinții Varsanufie și Ioan:
“De la întrebarea și răspunsul „821”, dar și din cele anterioare transpare că modul de acțiune recomandat adesea în diferitele situații pastorale pune pe primul loc adevărul din inima inima omului, cugetul său interior, intenția sa profundă în raport cu Dumnezeu. Centrul de greutate al deciziilor este cumva împins (în sensul responsabilizării) către păstoriți având în vedere marele dar al libertății acordat omului de către Dumnezeu. ”
vineri, 12:01:54, 16 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Eu am intervenit în emisiunile lui când m-a contactat el sau cel puțin nu a fost inițiativa mea; nu am un obicei să fac emisiuni cu el. În plus, din ce am vorbit chiar și în direct, nu cred că-l pot convinge să aibă alte păreri și chiar cred că s-a văzut această diferența de nuanță atunci când am fost la el. Nu am urmărit tot ce spune, ca să știu ce și cum a vorbit despre cei doi și nu cred că am eu datoria morală să intervin public pe acest subiect. Am scris în acest articol că nu sunt de acird cu ideea că preoții nepomenitori ar fi caterisiți, ba chiar am tradus în trecut un articol al pr. Teodor Zisis în care argumenta acest lucru cu care sunt și eu de acord. Nu urmăresc să fiu foarte activ public, ci dimpotrivă. M-am simțit dator să fac cunoscut la modul transparent de ce și cum am întrerupt pomenirea și de aici activitatea mea pe acest blog. Pe de altă parte, nu sunt angajat prin nici o înțelegere de orice fel la o solidarizare cu nepomenitorii, ba chiar am fost respins constant de unii, printre care și Silviu. Nu căd de ce m-aș băga mai mult în lucruri care nu mă privesc.”
vineri, 11:48:48, 16 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Doamne ajută! Mântuire la toată lumea ortodoxă! Am o întrebare părintele Lavrentie Carp , ; – De ce nu vorbiți și cu Cristian Creștin ortodox față în față sau în scris , că domnul Mihai Silviu Chirilă și Pr Matei Vulcanescu sunt nepomenitori pe linear cea dreaptă sau nepomenitori pe calea cea buna cea dreaptă cea Adevărată, asa cum sunteți și dumneavoastră.”
vineri, 07:29:02, 16 februarie 2024
- ►
la articolul Înfruntarea învățăturilor eretice cu smerenie potrivit Sfinților din pustie Varsanufie și Ioan. Sfaturi actuale:
“Cand rostim in Crez, in Simbolul Credintei: Cel Ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, desemnam pe Duhul ca este de o fiinta cu Tatal si cu Fiul. Nu este nevoie de inserarea formulei „de o fiinta” in Crez pentru a desemna deofiintimea Duhului cu Fiul si cu Tatal, din moment ce rostim si marturisim: Cel Ce impreuna cu Tata si cu Fiul este inchinat si slavit. Se subintelege ca fiinta este comuna si Persoanele distincte. Daca fiinta este comuna rezulta implicit: Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit – deci Duhul este Dumnezeu nu creatura! Sfantul Grigorie Teologul dogmatiseste: (Ioan 15, 26) Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Spuneți-mi, ce poziție veți stabili pentru purcedere, care a început între cei doi termeni ai distincției (adică născut și nenăscut) și a fost introdus de un Teolog mai bun ca tine, adică de Mântuitorul nostru Însuși? Sau poate tu ai luat acel cuvânt din Evanghelia ta pentru a face un al treilea Testament. Duhul Sfânt, care purcede de la Tatăl. Pentru că purcede de la Acel Izvor, El nu este creatură. Și pentru că nu este născut, atunci nu este Fiu. Și pentru că este între nenăscut și născut, El este Dumnezeu. Și așa, scăpând de durerile silogismelor tale, El (Duhul Sfânt) s-a arătat pe Sine Dumnezeu, mai puternic decât distincțiile tale. Ce este deci purcederea? Spune-mi ce este nenașterea Tatălui, iar eu îți voi explica fiziologia nașterii Fiului și purcederea Duhului, și atunci vom fi amândoi loviți de nebunie, pentru că ne-am băgat nasul în Taina lui Dumnezeu! Și cine suntem noi să facem aceste lucruri, noi care nu putem să vedem măcar ceea ce zace la picioarele noastre sau numărul nisipului mării, sau picăturile de ploaie, sau zilele eternității, cu atât mai puțin suntem noi capabili să intrăm în adâncurile lui Dumnezeu și să stabilim o normă a acelei Firi care este atât de negrăit și care transcende toate cuvintele! Ce dar, spun ei, este oare vreo lipsă la Duhul care îl oprește pe El să fie Fiu, căci dacă nu i-ar lipsi nimic, atunci El ar fi Fiu? Noi afirmăm că nu lipsește nimic – căci Dumnezeu nu are nicio lipsă. Dar diferența manifestării, dacă pot să mă exprim astfel, sau diferența relațiilor reciproce a unuia cu altul, a cauzat diferența numirilor. Căci într-adevăr, nu este nicio lipsă în Fiul care să Îl oprească pe El să fie Tatăl (căci filiația nu este o lipsă), și totuși El nu este Tatăl. Conform acestui fel de argument, ar fi trebuit să fie și vreo lipsă în Tatăl, pentru că El nu este Fiul. Căci Tatăl nu este Fiul, și totuși aceasta nu datorită vreunei lipse sau a vreunei supuneri de ființă. Dar însuși faptul că este nenăscut sau născut sau purces a dat numele de Tată primului, de Fiul celui de-al doilea, și de Duhul celui de-al treilea, despre care vorbim, numele de Duhul Sfânt, pentru ca distincția dintre Cele Trei Persoane să fie păstrată în unica fire și demnitate a Dumnezeirii. Căci nici nu este Fiul Tatăl, căci Tatăl este Unul, dar Fiul este ceea ce este Tatăl. Nici Duhul nu este Fiu datorită faptului că El este din Dumnezeu, pentru că Unul Născut este Unul, dar El (Duhul) este ceea ce Fiul este. Cei trei sunt Una în Dumnezeire și Unul este Trei în proprietăți, așa că nu e nici unitatea una sabeliană [adică nu există trei manifestări sau aspecte ale Dumnezeirii], nici Treimea nu este expresia acestei distincții rele. Atunci cum este? Este Duhul Dumnezeu? Cu siguranță că este. Bine, deci este El de o ființă? Da, căci este Dumnezeu. Sfântul Grigorie Nazianz, Despre Duhul Sfânt, Cuvantari Teologice 5 (31).8-10.”
joi, 10:16:24, 15 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“…da…in loc să ne concentrăm asupra luptei ce ne stă înainte , (păstrarea învățăturii corecte față de cei care propagă prin cuvânt și faptă învățătura greșită ) ne place sa ne luam unii de alții asupra strategiei pe care au aplicat-o unii și alții și ne luptăm între noi , acuma … râd ecumeniștii de noi că, uite, nu se înțeleg ” nepomenitorii” între ei și se afișează care are mai mare dreptate între ei … Asta nu ar trebui sa facă parte din strategie …pierdeti teren dacă va tot luați între voi la corectat . Ar trebui sa va luați la corectat cu ierarhii ecumeniști, nu intre voi , dragilor . Doamne ajută”
miercuri, 20:59:53, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Semnalez o reacție video a părintelui Matei la acest articol: Din punctul meu de vedere părintele Matei rămâne la fel de incoerent și de contradictoriu în expunerile sale video, fapt care împiedică/îngreunează orice dezbatere (presupunând naiv că asta dorește). Eu rămân la concluzia că seria de clipuri au avut menirea de a produce confuzie și de a-l circumscrie pe părintele Lavrentie unei imagini „controversate” făcând ghiveci din (a)securism, (b)emisiunile unui vlogger la care au participat în mod egal și acuzatorii și (c) o „interpretare blasfemică” a canonului 15. Mi se pare complet disproporționat și de nesusținut modul acesta de comunicare unde unui text scris i se răspunde video, după ureche, acuzând greșeli de fond (din partea părintelui Lavrentie) exclusiv pe baza unor greșeli de înțelegere a textului (din partea părintelui Matei și dlui Chirilă).”
miercuri, 19:21:21, 14 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“mă iertați, despre ce „convocare a unui sinod care sa condamne erezia și pe episcopii ecumeniști ” vorbiti ? Sinod Ecumenic sau sinod national ? Ala ecumenic a toată lumea cine să-l convoace? Că tot de către ecumeniști ar fii prezidat. Iar de ăsta Sinod local romanesc cine să-l convoace că majoritatea episcopilor , mitropoliți români sunt mâna în mână cu sistemul ecumenist și instruiți pt ecumenism . Care ierarh din țară are curajul să zică in predică public că patriarhia greșește când îngăduie rugăciunile cu ereticii și că sinodul din Creta nu este valabil și că se detașează de el și nu-l recunoaște…? Probabil acest ierarh a doua zi ar fii deja somat de către sinodul român și pus la consistoriu 🙂”
miercuri, 18:49:34, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Înfruntarea învățăturilor eretice cu smerenie potrivit Sfinților din pustie Varsanufie și Ioan. Sfaturi actuale:
“Chiar că sunt folositoare pt noi toți aceste sfaturi! Pot fi adaptate, cu chibzuință, la situațiile cu care ne confruntăm și noi, cei ai zilei. Mulțumim!”
miercuri, 18:14:59, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Revin cu trimiterea la articolul promis de la Sf. Varsanufie și Ioan și cu o remarcă: eu cred că am fi avut mult mai mult succes dacă spuneam și scriam simplu sau și detaliat cine e în stare că ecumenismul din Creta este erezie și nu e bine. Dacă lucrurile ar fi evoluat în rău, ar fi fost justificată întreruperea pomenirii sau alte reacții pe măsură la îndărătnicia ierarhiei.”
miercuri, 12:24:26, 14 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“Absolut de acord! Subscriu întru totul.”
miercuri, 12:02:29, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Înfruntarea învățăturilor eretice cu smerenie potrivit Sfinților din pustie Varsanufie și Ioan. Sfaturi actuale:
“Da, nu cred ca mai este cazul de alte comentarii. Daca ne apucăm sa căutăm nod in papură și sfinților din Filocalie, suntem pierduți. Altfel, îmi pare rau că sunteți mâhnit, eu înțeleg situația dvs. drept o ispită. Nu vad de ce ar trebui sa răspundeți unor comentarii/ interpelări care nu vă sunt adresate direct ci pe diverse site uri. Nici nu ar trebui să le cautati, nici sa va fie aduse la cunoștință. Parerea mea …”
miercuri, 11:05:40, 14 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“De altfel, care sunt acum roadele centrării luptei împotriva panereziei ecumenismului pe îngrădire, pe întreruperea pomenirii? Oare nu avem parte de dezbinare între nepomenitori? A ajuns și dl Chirilă să-l completeze pe Pr. Deliorga cu încă o ceată (cu subcete…) de nepomenitori pe lângă cele patru descrise de Pr. Deliorga… Afirmarea cu timp și fără timp, la nivelul întregului corp eclesial al Bisericii, a învățăturii dreptei credințe prin reliefarea greșelilor învățăturii ecumenismului în predici, discuții și audiențe la ierarhi, scrisori, memorii, proteste și alte măsuri similare, toate într-un crescendo al măsurilor anti erezie și culminând, în unele cazuri, cu întreruperea îngăduită a pomenirii, ar fi fost, poate, calea ideală. Desigur că întreruperea pomenirii ierarhilor este și ea o armă, numai că este cea mai puternică și mai complexă, de unde și fragmentarea nepomenitorilor dpv al înțelegerii modului de aplicare în practică. Recurgerea pripită în unele cazuri la folosirea ei (după folosirea ei, te mai bagă în seamă ierahul de care te-ai îngrădit dacă vei vrea să mai folosești restul armelor mai domoale menționate?) și, îndeosebi, limitarea cu obstinație la ea (centrarea pe aceasta) face ca lupta împotriva ecumenismului să sufere prin dezbinarea reproșată nepomenitorilor în ansamblu, să nu conducă prea repede la împlinirea scopului urmărit – convocarea unui sinod care să condamne erezia si pe promotorii ei care nu s-ar pocăi. Vă rog să mă iertați dacă greșesc!”
miercuri, 10:23:51, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Înfruntarea învățăturilor eretice cu smerenie potrivit Sfinților din pustie Varsanufie și Ioan. Sfaturi actuale:
“Multumim!”
miercuri, 01:59:45, 14 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Anca , vezi că ai să găsești un posibil răspuns la cum sa te comporți in clipul de mai sus cu pr. Arsenie ( sa te pui tu la punct , sa fii de partea Adevărului și să știi când să taci și când să mărturisești ) 🙂”
marți, 20:44:07, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Multumesc”
marți, 20:36:39, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Doamne, ajută! Tăcerea nu se referă doar la gură, adică putem striga și altfel decât vociferând. Mă refer acum la cei fără pregătire suficientă teologică și duhovnicească. E suficient să afirme simplu că ceva e greșit cu ecumenismul și cu Sinodul din Creta. Sau să sprijine pe părinții sau persoanele de nădejde. Îmi dau seama că e un subiect important și sper să vin cu un articol pe acest subiect din Filocalia XI mai amplu decât citatul pe care l-am dat în articol.”
marți, 20:33:48, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Nu agreez poziția monahului Sava, dar textul acesta este destul de bun. Nu am sesizat nici o expresie dubioasă.”
marți, 20:29:39, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Sarut mana, parinte.O clarificare va rog. Sugerati ca cei care nu pot schimba lucrurile, e mai indicat sa taca si sa se roage lui Dumnezeu? Tacerea in cazul ereziei este un pacat. Normal era ca biserica sa respecte canoanele. Noi credinciosii suntem primii pagubiti. Cum sa tacem? Ne facem partasi prin asta. La muriti-ma va rog in mod exact care trebuie sa fie marturisirea obstei. Multumesc si Doamne ajuta! ”
marți, 20:03:01, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“avem aici și un cuvânt de îmbărbătare de la părintele Arsenie Papacioc : https://youtu.be/S9Ys_g3YGLc?si=Er0NCMsoq9xtopTb”
marți, 19:46:22, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Poziția mea transparentă pe tema întreruperii pomenirii în fața contestărilor:
“Doamne ajută. Mă iertați … E corectă această explicație despre întreruperea pomenirii din textul acestui link și ce spune acolo până la sfârșit?: https://ortodoxia.ro/post/iata-cum-se-modifica-cartile-de-cult-mineiul-pentru-a-promova-ecumenismul”
marți, 19:38:04, 13 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“„se încadrează amândoi pe o linie ortodoxă tradițională și asta e bine.” Asta voiam sa aflu, multumesc!”
luni, 14:09:56, 12 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Cu iertare, dar nu pot să dau eu astfel de calificative și aprecieri. Mi-au plăcut multe puncte de vedere de la ambii, dar nu fac evaluări la general. Mai ales că pe pr. Peter Heers nu-l cunosc personal. Oricum, se încadrează amândoi pe o linie ortodoxă tradițională și asta e bine.”
duminică, 23:40:37, 11 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Per ansamblu, vi se pare „frecventabil” par. Vulcanescu? Și 2, cum vi se pare parintele Peter Heers?”
duminică, 22:13:13, 11 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Sunt prea multe spuse acolo pt a avea o părere sumară pt un comentariu aici. În principiu, e bine replicat, dar nu am fost atent la detalii când am urmărit”
sâmbătă, 22:45:18, 10 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“O continuare a clipului precedent, fără să am ceva notabil de evidențiat: ”
vineri, 23:17:06, 9 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“https://youtu.be/4dJuB_B0g8A?si=lbRqlz7_Mazq71No O parere?”
joi, 21:48:05, 8 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Virgil , ~După ce participarea ortodoxă la „octava de rugăciune pentru unitate” din ianuarie a cunoscut un regres interesant, anul acesta agenția Basilica nu doar că face articole despre cum s-au rugat ierarhii din București cu ereticii, dar oferă și explicații teologice. Această schimbare dă de gândit.~ eu , din replica de mai sus am înțeles sensul acesta: adică ăstia de la bucuresti , anul ăsta au trecut la next level , adică dă de gândit că deja nu numai că se multumesc cu rugăciunile ci trec mai departe, sfidează mai.mult și mai explică și teologic despre ecumenism…eu așa înțeleg , că, adică dă de gândit că o duc tot mai în rău cu ecumenismul . Tu poate ai înțeles altceva și de aia e o nelămurire . Doamne ajută”
joi, 20:31:06, 8 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“Am ascultat acest clip al dlui Mihai-Silviu Chirilă, referitor la articolul de mai sus: Mi se pare rodul unei neînțelegeri care, la rândul ei, e rodul unei neîncrederi. Pe fondul lipsei de încredere în bunele intenții și în sinceritatea mărturisirii îi apar ca rezonabile o serie de speculații pe care eu le consider deplasate. Nu am urmărit deloc clipurile dlui Cristian – Creștin ortodox așa încât nu cunosc lucrurile la care face trimitere sau modul în care sunt dezbătute, dar chiar și așa găsesc că în privința părintelui dl Chirilă face corelații complet neavenite și mult trase de păr. În fine. Ne-înțelegeri sau rău-înțelegeri mai apar. Se vor lămuri în timp.”
joi, 19:43:26, 8 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Doamne, ajută! Am trimis email.”
joi, 19:24:27, 8 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Iertați va rog , acum 3-4 zile am citit câteva comentarii scrise de *LIN * SI chiar am vrut să-mi copiez unele trimiteri la Sfinți Părinți , sa le am si eu dar s-au șters , deși nu am sesizat vre-un atac la persoana sau o calomnie la adresa cuiva . Cum as putea sa le recuperez , sincer mă interesează f .mult , daca știam le salvam atunci . Exista vre-o soluție ? Mulțumesc anticipat !”
joi, 17:07:09, 8 februarie 2024
- ►
la articolul O evaluare corectă a unui preot pomenitor asupra evenimentului din Creta (2016): Sinod tâlhăresc:
“Pentru a exclude răstălmăcirea cuvintelor mele din articol, mă sint dator să formulez mai nuanțat ultima idee pentru că exprimarea mea este interpretabilă. Așadar ideea mea este că ceea ce duce la dezbinare și are principii greșite este unirea sau coagularea luptei împotriva ecumenismului și a Sinodului din Creta în jurul întreruperii pomenirii. Părerea mea este că centrarea ar trebui să se facă pe mărturisirea dreptei credințe, nu pe îngrădire. Aceasta nu exclude în vreun fel și nici nu aduce atingere acțiunii de oprire a pomenirii ierarhului, ci mai degrabă o pune corect în valoare. Într-adevăr, întreruperea pomenirii este necesară pentru că am ajuns într-un punct din care nu poate fi evitată dacă dorim să avem succes și să ne putem manifesta cugetul ortodox la nivelul care trebuie. De aceea am și apelat la aceasta eu personal. Subiectul suportă o discuție mai amplă, dar nu cred că e cazul să fie dezvoltat mai mult de atăt aici.”
joi, 16:54:19, 8 februarie 2024
- ►
la articolul Este adevărat că vânătăile de pe față ale vlădicăi Longhin sunt în urma unei lovituri:
“Unele completări: am mai aflat că Vlădica îl știe pe cel ce l-a lovit. După cele întâmplate, e bine de știut cel puțin pentru viitor că e de încredere ca sursă oficială canalul Банченский Монастырь Mănăstirea Bănceni. Însuși Mitr. Longhin a tăinuit cele întâmplate pentru a evita panica în rândul copiilor și a celor din jurul lui. Abia cu o zi înainte de a sluji a arătat adevărul pentru că nu-l putea evita și trebuia știut, până la urmă. Toate acestea eu le văd justificate din prisma persecuției și presiunii psihice care sunt exercitate. Din afară nouă ne este muult mai ușor să percepem evenimentele decât din interior, pe propria piele. Nu mă erijez în purtător de cuvânt și nici nu pot reda deplin poziția Mănăstirii Bănceni și a vlădicăi Longhin, doar încerc să fiu cât mai obiectiv și fidel față de starea de lucruri pe care am văzut-o la fața locului sau o văd de acum încolo. În general, observ că nu există ascunzișuri care să fie ținute departe de ochii celorlalți din diferite interese, ci apar clarificări publice pe probleme care necesită astfel de limpeziri (cum a fost schimbarea din stăreție, spre exemplu). Poate multe din greutăți sunt trecute sub tăcere tocmai pentru a nu mai face caz de ele în fața lumii, ci sunt răbdate în fața lui Dumnezeu. De la BOR cred că nu trebuie sau nu e cazul să mai așteptăm nimic, ci doar să fim noi creștini buni laolaltă și în parte, niște țepușe în care să le fie greu să lovească apostații acestei lumi din interiorul sau exteriorul Bisericii. Nu cred că putem aștepta prea multe de la puternicii zilei.”
miercuri, 00:39:32, 7 februarie 2024
- ►
la articolul Este adevărat că vânătăile de pe față ale vlădicăi Longhin sunt în urma unei lovituri:
“Cand le aduni pe toate cate le-a patimit parca citesti din vietile si patimirile sfintilor mucenici. Pare un avertisment dar si o nadejde pentru marturisitori, asa cum a spus deseori vladica. ”
marți, 18:20:09, 6 februarie 2024
- ►
la articolul Este adevărat că vânătăile de pe față ale vlădicăi Longhin sunt în urma unei lovituri:
“Sărmanul! Ce nenorociți de oameni – aceștia care-i tot fac rău! Pe toate le-au săvârșit – hărțuiri, otrăviri (repetate) plus loviri!…”
marți, 17:39:44, 6 februarie 2024
- ►
la articolul Este adevărat că vânătăile de pe față ale vlădicăi Longhin sunt în urma unei lovituri:
“Având în vedere unde și cum a fost lovit și calitatea celui lovit, nu se poate să nu fie găsit autorul. Dar faptul că nu a fost găsit încă (din 22.01) este un mesaj în sine. Apoi, tăcerea de două săptămâni și poveștile care au circulat (căzut pe gheață, leșinat de la medicamente, hematoame de la operație) pe lângă că sunt evident absurde, par din categoria „s-a aprins casa de la niște țoluri de lângă sobă”. Este evidentă persecuția sângeroasă a singurului ierarh ortodox român mărturisitor. Nu mai spun nimic despre tăcerea BOR.”
marți, 17:39:24, 6 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Așa arata o fractura de baza de craniu (etaj anterior). Se numește semnul ratonului.”
marți, 15:04:49, 6 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Între timp vlădica a spus preoţilor cu care a slujit astăzi despre faptul că a fost lovit cu un corp contondent în timp ce se afla internat în spital. A deschis uşa salonului şi imediat a fost lovit cu o bâtă iar agresorul a fugit. A căzut, s-a târât până la pat, abia apoi au venit personalul medical şi forţe de ordine să îi asigure protecţia. Vlădica nu a spus iniţial ce s-a întâmplat ca să nu sperie pe fraţi şi pe fiii/fiicele duhovniceşti.”
marți, 11:53:50, 6 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Bine ca e doar atat!”
marți, 10:56:39, 6 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Actualizare: Vlădica a fost lovit în spital. O căzătură și operație la pleoape pt 2 hematoame.”
marți, 01:49:09, 6 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Sa ne rugăm pentru vladica Longhin care a pătimit o ispită…!”
luni, 23:42:19, 5 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Da, e o grozavenie dar nu pot spune că nu ma așteptam, din pacate… Ce mi se mai pare de subliniat este faptul ca traduce Εκκλησία ca Biserică pentru ortodocși si respectiv adunare pentru heterodocși… Si nici macar în treacăt nu pomenește despre canonul 15…”
luni, 23:37:10, 5 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“M-am ales cu un gust amar după vizionare! Mai ales pt modul în care a calificat documentele de la Creta, sinodul în sine. Pot înțelege strădania Pr. Teologos de a preveni o așa zisă “rupere de Biserică“ (o deformare a adevărului prin extrapolarea unor cazuri izolate regretabile) a unor suflete râvnitor înfierbântate și, de aici, să nu încurajeze personal întreruperea episcopilor la general (deși unii sunt ecumeniști sadea!), dar să caracterizeze așa de… soft – înfofolitor… pseudo sinodul din Creta, nu mă așteptam.”
luni, 12:36:56, 5 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Am văzut-o și pe asta. Cred că rigoarea și seriizitatea teologică nu sunt punctul forte al p. Theologos. Face un soi de balet și inventează piruiete ca să scoată basma curată atitudinea de delăsare față de ecumenismul semnat în Creta, care este erezie, nu o simplă exprimare nefericită. Merge pe linia trasată cumva păgubos că sunt niște greșeli care nu contează în paragraful 6 cu folosirea termenului Biserică/Εκκλησία. Dpmdv, sunt câteva manipulări. Chiar dacă ar fi să fie luate în considerare afirmațiile din interviu, ar ieși invers decât soluția lor. Dacă un episcop poate greși, ba chiar și Sinodul și poate fi corectat de poporul credincios, ar trebui ca noi să corectăm eroarea. Mitr. Ierotheos a susținut că pct. 6 e greșit la Creta, dar în referatul adresat Sinodului grec subliniază că pasajul incriminat nu este cel legat de termenul de Biserică pt eterodocși, ci propoziția anterioară, care vorbește de unitatea netulburată a Bisericii, nu Ortodoxe, ci una care cuprinde și pe restul ereticilor. Dar oamenilor li se poate arunca în față o prosteală ca să se liniștească ei. Acuză fără temei pe nepomenitorii din Moldova că sunt agenți ruși sau au acționat sub imboldul lor. Poate are el astfel de informații, dar eu personal nu cunosc așa ceva; pot fi unii, dar cei mai mulți nu au de-a face. Mitr. Longhin nu s-a băgat în politica Ucrainei, cum fals e catalogat, ci a refuzat să se alăture schismaticilor și pentru asta îl prigonesc autoritățile. După mon. Theologos, trebuia să tacă; tăcerea e de aur. Vai și amar! Să-i lase pe creștini în brațele schismei făcute de Fanar și validate teologic cu ajutorul Mitr. Ierothes prin ticluirile lui. Mi-a plăcut la modul invers afirmația pr. Raza la un moment dat: “Ascultarea e mai mare ca adevărul”. Doamne, ferește! Ascultarea e în adevăr dacă e în Duhul Sfânt. Mai am un mare dubiu asupra istorisirii cu părinții Nichifor și Efrem Katunakiotul, dar nu cunosc pe de rost viața lor. Un alt punct important: Sfântul Munte și-a spus părerea despre Sinod, dar printr-un singur om, de care mi-au zis niște părinți greci din Munte. În plus, multe Mănăstiri, cel puțin 3, dacă nu 5 sau 7 sau 9 (am citit la vremea aceea un articol în grecește), nu au semnat decizia Chinotitei pe această problemă, deși au ales să nu iasă public. Mai există destui părinți care sunt împotrivă. Deci nu aș zice că Sf. Munte și-a spus cuvântul, ci că a făcut asta nu în mod duhovnicesc și nici legal. În fine, nepomenitorii au critici la adresa Sinodului din Creta, dar nu sunt luate în seamă, ci li se pune pumnul în gură. Ar trebui să tacă, după p. Theologos?? Din nefericire, s-a căzut în capcana aceasta de a imputa Sinodului folosirea termenului Biserică pt eretici, care nu este esența ecumenismului semnat acolo și ușor este contracarată acuzația. În treacăt fie zis, ecclisia nu înseamnă în greaca de azi adunare, ci doar Biserică. Dar pt români merge să-i prostești cu aer de rafinament teologic și discernământ duhovnicesc. Poate se trezesc și oamenii când vor constata că nepomenitorii nu sunt așa cum au fost descriși sau cel puțin nu toți. ”
luni, 09:09:05, 5 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Iertare, dar nu sunt la o așa măsură a desăvârșirii încât să exprim totul fără a putea fi reinterpretat. Acuma, sincer, nu prea înțeleg ce spui, la ce anume te referi. Eu am vrut să zic, după cum detaliez în articol, că există o schimbare în mai rău și că asta ne face să ne gândim la o amplificare a ereziei pe viitorul apropiat. În rest, nu știu cum am respins învățăturile Scripturii și am acceptat rugăciunile cu ereticii. Probabil nu ai citit articolul mai mult de primul paragraf. În general, eu mă silesc să păzesc atât corectitudinea credinței ortodoxe, cât și nerăutatea și, în consecință, nu-mi permit să am o atitudine tăioasă, ci mai mult mângâietoare spre adevăr. Altfel spus, cea mai bună combatere a rătăcirii este susținerea adevărului. ”
duminică, 12:58:03, 4 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Doamne ajuta! Părinte Lavrentie, ma gandesc ca poate merita atentia dvs. https://www.youtube.com/watch?v=agVAChV62Yo”
duminică, 12:31:40, 4 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Poate nu am fost suficient de clar , mă refer la afirmația ” aceasta schimbare da de gândit ” ,adica afirmatia lasă loc de interpretări , adică o data ce afirmi despre ” rugăciunea în comun cu ereticii ” nu accepți învățăturile Sf. Scripturi , SI îți propui o cale de mijloc ,ca sa ce? Sa ne mai gândim ? Hai sa dregem busuiocul , Pare că jucați la doua capete ! Dumnezeu nu se lăsa păcălit ! Doamne ajuta !”
duminică, 00:39:55, 4 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Înțeleg că ați fi dorit ca părintele să scuipe foc de indignare și condamnare în loc să producă un text care dvs vă pare dubitativ, nuanțat, mermelitor. Dacă este corect ce înțeleg, vă previn că o mustrare/condamnare se exprimă cel mai bine prin rigoarea argumentativă, nu prin vocabular contondent și exprimări tranșante care, uneori, trădează o gândire superficială + rigidă. Fiți convins că nu e nimeni aici de acord cu ecumenismul vădit de pr Ioniță sau, mai grav, de ÎPS Nifon. Cred că rezultă foarte clar acest lucru din articol, dar dacă aveți completări sau corectări de făcut le puteți propune într-un comentariu separat. Doamne, ajută!”
sâmbătă, 20:54:12, 3 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“De Patr. Kiril al Moscovei înainte de Sinodul din Creta, după ce fusese la o întâlnire cu Papa la Havanna.”
sâmbătă, 19:19:35, 3 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Ce rost au aceste afirmații „ierarhia se roagă cu ereticii” SI ” aceasta schimbare da de gândit ” , aceste afirmații nu sunt sincere ! Întrebările retorice fac sa se îngroașe ceata , cum puteți face astfel de afirmații ? Așa învață biserica noastră despre aceste situații ? Cum puteți duce în derizoriu situații pe care Sf Scriptura le lămurește foarte clar , SI fara urma de îndoială ! Faceți un ghiveci din toată învățătura de credință ortodoxă , daca spune : De omul eretic după întâia SI a doua mustrare , departeaza-te ” ,Epistola către Tit 3/10 ,d-voastră vedeți mai multe variante ,sau interpretări inventate , oare ce urmăriți ?”
sâmbătă, 17:10:37, 3 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“GT GT ”
sâmbătă, 16:28:19, 3 februarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“De cine sa îngrădit episcopul Longgin JAR și când a facut-o. ”
sâmbătă, 12:51:52, 3 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Parintele Dan Popovici – Exorcizarea duhului ecumenist din Biserica partea intai https://www.youtube.com/watch?v=KPYhZCro4rA Parintele Dan Popovici – Exorcizarea duhului ecumenist din Biserica partea a doua https://www.youtube.com/watch?v=1IK8msaBTzg&t=3s Parintele Dan Popovici – Exorcizarea duhului ecumenist din Biserica partea a treia https://www.youtube.com/watch?v=RJnUPyE_ZEM Parintele Dan Popovici – Exorcizarea duhului ecumenist din Biserica partea a patra https://www.youtube.com/watch?v=eJucIA58pRk https://www.libris.ro/sa-nu-fiti-caldicei-sandu-tudor-si-intemeierea-EIK978-606-711-943-5–p10875142.html Ia aminte la tine însuți! – Sf. Vasile cel Mare https://www.youtube.com/watch?v=DJ-OElpvb7c&list=PLsd8K9eXMg7n9q_jnP9uAN9NreItv40Nw&index=1 ”
vineri, 17:12:28, 2 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“„Ecumenistii vor ține și ei o ortodoxie,dar una după placul lumii acesteia pe care o va transforma într-o sectă”. Părintele Serafim Rose ,,Dacă unul singur mărturisește „adevărul”, acolo e Biserica. Ortodoxia va supraviețui prin adevăr”. Părintele Arsenie Papacioc ”
joi, 02:06:38, 1 februarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Există două curvii, una în credinţă şi cealaltă în trup. Cel ce este prins în părtăşie eretică, acesta este cel ce curveşte împotriva lui Dumnezeu. Sfântul Teodor Studitul (759 – 826) Există trei feluri de ateism: ateismul necredincioșilor, ateismul ereticilor care, crezând mincinos în Dumnezeu, nu cred în Dumnezeul cel adevărat și ateismul ortodocșilor care tac la vreme de prigoană. Sfântul Grigorie Palama Aceia care au introdus aceste inovații și au divizat Biserica vor primi o pedeapsă mai mare decât cei care L-au răstignit pe Hristos. Sfântul Marcu Evghenicul (1392 – 144) Aceşti preoţi şi ierarhi care se fac vinovaţi de cele scrise mai sus… oare nu realizează ce pedeapsă vor primi în veşnicie?”
miercuri, 21:56:22, 31 ianuarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“Că tăt Banatu-i fruncea https://www.episcopiacaransebesului.ro/category/stiri/ecumenism/ https://www.episcopiacaransebesului.ro/agenda-culturala-2023/ https://gerhardus.ro/rugaciunea-ecumenica-a-tinerilor-la-timisoara-2/ https://gerhardus.ro/de-32-de-ani-octava-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-la-resita-si-in-banatul-montan/ ”
miercuri, 19:19:18, 31 ianuarie 2024
- ►
la articolul Agenția Basilica promovează rugăciunea în comun ecumenistă anul acesta (2024) și o justifică în termeni inacceptabili:
“https://www.activenews.ro/stiri/Primarul-din-Baile-Herculane-atrage-atentia-ca-PS-Lucian-Episcopul-Caransebesului-vrea-sa-inchida-Manastirea-Nasterea-Maicii-Domnului-Este-un-loc-al-pacii-si-al-iubirii-al-sufletelor-al-Maicii-Domnului.-Va-rog-sa-NU-INCHIDETI-MANASTIREA-187217 https://www.marturisireaortodoxa.ro/inca-un-parinte-marturisitor-din-episcopia-caransebes-ii-cere-episcopului-sa-renunte-la-erezia-ecumenista/”
miercuri, 18:35:57, 31 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Doamne, ajută! Înțeleg indignarea, dar hai să încheiem epopeea. Nu contează cine are ultimul cuvânt, important e să ieșim din contre inutile care nu duc la nimic bun. Eu apreciez comentariile puse, chiar dacă sunt percepute cam țepoase de cei vizați, dar ajunge cu toate astea, nu trebuie să intrăm prea mult în duhul acesta surd.”
miercuri, 18:25:33, 31 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“:)) Nu te.ai dezmințit, ai mai scuturat o data cireșul sperand ca, sub o falsa smerenie, sa ai ultimul cuvant. Cred ca ai o livada întreagă de cireși. Domnul sa te înțelepțească. Daca nu aș ști ca la Domnul nimic nu e cu neputința, as zice ca esti irecuperabil! Doar ca ar trebui sa și vrei…!”
miercuri, 16:26:56, 31 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Mulțumesc şi eu fraților (Mihai,Andrei,Stefan) pt. îndelunga răbdare pe care ați avut-o cu mine ticălosul… Închei şi eu cu un cuvânt (sau încă o cireaşă)al Sfântului Nicodim Aghioritul : ,,Pt. aceasta, frații mei creştini, nu vă smintiți îndată când auziți vreun cuvânt care nu vă place, nici să vă tulburați când vedeți vreun lucru arătându-se pe din afară că este necuviincios;nu. Ci faceți răbdare şi gândiți-vă bine, nu cumva cuvântul acela este folositor şi bun şi acela care îl zice are ca scop în cugetul său ca să vă folosească şi să vă îndrepteze, iar voi prin patima pe care o aveți, vă smintiți crezând părerilor voastre, socotind aspru acel cuvânt şi numind pe cel ce l-a grăit, făcător de sminteală şi iubitor de tulburări…”. Doamne ajută, fraților şi mă iertați pe mine păcătosul!”
marți, 23:54:46, 30 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Frate, ce fel de mărturisire crezi că faci atunci când te comporți în casa altuia ca într-o peșteră părăsită! Ții neapărat să lași impresia că aici e sat fără câini și că oricine poate posta orice, oricum, lustruindu-se pe sine în fața unui public captiv. Mai ești și sfidător cu cei care te atenționează. Or, asta nu e normal și nici nu (mai) pot arăta înțelegere. Te rog să îți găsești alt loc de scris/postat. Mai sunt bloguri care tratează (în mare) aceleași subiecte. Mulțumesc.”
luni, 21:32:28, 29 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Care este greşeala?”
luni, 10:01:48, 29 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Prietene, esti bolnav, nu ai liniste, te certi cu tine insuti! Lucrezi la romanul fluviu in mai multe volume (asa procedezi si la alte articole) in care Lin ii da reply lui Lin, chiar si dupa cateva zile. Vorba domnului Agache, intre timp mai cauti sa citesti/culegi niste cirese. Gandul imi spune ca esti in disonanata cognitiva. Stii ca gresesti dar preferi sa-i tragi si pe ceilalti in greseala decat sa-ti revii tu.”
luni, 08:45:00, 29 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Să medităm… Zicerea unui preot: ,,Toată puterea credinței este în popor. Noi preoții suntem legați la mâini şi la picioare (!?!) cu caterisirea (sperietoarea pe care o folosesc episcopii în astfel de cazuri…n.m.)dacă îndraznim să spunem ceva (adevărul n.m.), însă vouă nu au ce să vă facă. Dacă nu veți lua atitudine, veți ajuge să căutați sute de kilometri un duhovnic bun şi vă veți întreba cu ce ați greşit de v-a pedepsit Dumnezeu aşa.Acum ştiți.Depinde de voi!” Părintele Arsenie Boca: ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei.Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele şi Canoanele Sfinților Părinți ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la Iad cu arhierei cu tot.Ferească Dumnezeu!” Din Sfânta Tradiție Sfântul Ierarh Ciprian al Cartaginei: ,,Deoarece acestea ne-au fost propovăduite şi desluşite nouă, trebuie ca ascultările noastre să se supună în slujba poruncilor dumnezeieşti (nu ecumeniste n.m.) şi nimeni să nu fie primit cu părtinire în lucrări de acest fel (precum clerici şcoliți la eretici n.m.); căci îngăduința omenească nu poate dărui ceva cuiva acolo unde se află şi a dat lege Porunca lui Dumnezeu. Căci nu trebuie să uităm ce a grăit Domnul către iudei, prin profetul Isaia, dojenindu-i şi mâniindu-Se pe ei, pt. că, disprețuind ei Poruncile lui Dumnezeu (Rom.16,17-18; Gal.1,8; ll Tes.3,6; l Tim.4,16; l Tim 6,20-21; Tit 3,9-10;Iacov 2,10;l Ioan 4,1; l Ioan 4,6;ll Ioan 1,10-11 şi celelalte, în contextul nostru n.m.),urmau învățăturii omeneşti: ,,Poporul acesta, zice, Mă cinsteşte cu buzele lui, însă inima lui s-a depărtat mult de la Mine. Dar fără rost Mă cinstesc, învățând rânduieli şi învățături ale oamenilor.”(Isaia 29,13) De asemenea, Domnul ia din nou acest lucru şi îl pune în Evanghelia Sa:,,Lepădați Porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră”. Avându-le pe acestea înaintea ochilor şi luând seama cu grijă şi credință la înscăunarea episcopilor, trebuie să alegem doar întâistătători nepătați şi curați, care,atunci când aduc cu sfințenie şi vrednicie jerfe lui Dumnezeu, să poată fi ascultați în rugăciunile, pe care le fac pt. mântuirea mulțimii Domnului, de vreme ce este scris: ,, Dumnezeu nu ascultă pe păcătos (noi avem în vedere aici pe ecumenişti şi erezia lor n.m.), ci cel care va fi cinstit pe Dumnezeu şi vs fi făcut Voia lui, pe acela îl ascultă.(Ioan 9,4) Pt. aceasta, se cuvine, pt. preoția lui Dumnezeu, să fie aleşi cu toată grija şi cu o cercetare curată, cei despre care se ştie că sunt ascultați de Dumnezeu. Iar mulțimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne neatinsă de molima păcatului, fiind în comuniune cu un episcop păcătos (ecumenist/pseudoepiscop n.m.) şi dându-şi încuviințarea pt. slujirea nedreaptă şi nelegiuită ca episcop, a întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (9,4), asprimea lui Dumnezeu amenință şi spune: ,, Jertfele lor ca o pâine de jale; toți cei ce mãnâncă din ea se vor molipsi”,învățând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toți cei care se vor fi molipsit de ofranda unui episcop profan şi nelegiuit (pseodoepiscop , ecumenist . Avem aici explicată părtăşia la erezie şi consecințele ei n.m.) (…) Pt. aceasta, mulțimea ,supunându-se Poruncilor Domnului şi temându-se de Dumnezeu, trebuie să se depărteze (îngrădească n.m.) de întâistătătorul păcătos (ecumenist n.m.) şi să nu se lase amestecată în jertfele unui preot nelegiuit (ecumenist n.m.),mai cu seamă că ea (mulțimea, poporul) însăşi are mare putere, atât de a alege episcopi vrednici, cât şi de a-i îndepărta pe cei nevrednici (ecumenişti sau… pseudoepiscopi n.m.) (…) Găsim că într-o astfel de ticăloşie, nu numai cârmuitorii şi inițiatorii (ereziei n.m.), ci şi părtaşii sunt sortiți aceleiaşi pedepse, dacă nu s-au separat (îngrădit n.m.) de comuniunea cu cei netrebnici (pseudoepiscopi n.m.), după cum porunceşte Domnul prin Moise, spunând: ,,Feriți-vă de corturile acestor oameni netrebnici şi nu vă atingeți de tot ce e a lor, ca să nu pieriți cu toate păcatele lor”.(Num.16,15) Iar Domnul a împlinit ceea ce i-a prevenit prin Moise. Toți cei care nu s-au despărțit de Core, Datan şi Aviron, au fost pedepsiți neîntârziat pt. părtăşia lor necuviincioasă.” -Sfântul Ciprian al Cartaginei. Scrisori, pag.314-315. Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte,dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu foloseşte viața virtuoasă, dacă credința nu e sănătoasă „. ,,Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinței, atunci fugi şi leapădă-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de ar fi…”.”
duminică, 23:51:20, 28 ianuarie 2024
- ►
“Sa va acopere Maica Domnului părinte și pe frații noștri de peste hotare. Doamne ajuta! ”
sâmbătă, 05:17:27, 27 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Conjunctura în care ne aflăm, după 2016,seamănă izbitor de mult cu un ecumenism tras la indigo sau… cu un ecumenism mascat, în special cei aflați în comuniune cu ecumeniştii… Căci percepția despre unitate a ecumeniştilor are în vedere doar planul fizic, nu şi cel duhovnicesc. Ar trebui să fim atenți, să nu intrăm şi noi în duhul lor,atunci când păstrăm unitatea/comuniunea cu ecumeniştii,adică cu cei care se împotrivesc pe față lui Dumnezeu, prin erezia lor ratificată sinodal în Biserică… Dacă ,,cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El”(lCor.6,17) şi dacă ,,…adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu şi cei ce i se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr”(Ioan 4,23-24), atunci noi împreună cu ecumeniştii cum ne vom închina? În duh şi în adevăr? Când vom rosti Crezul împreună, cum îl vom rosti împreună cu cei care-l neagă? Uniți cu ecumeniştii în duh şi în adevăr? Ecumeniştii, oare, drept învață cuvântul adevărului? Când rostim ,,…Cred… Întru Una,Sfântă,Sobornicească şi Apostolească Biserică…”,ecumeniştii mărturisesc aceasta în duh şi în adevăr? Şi dacă nu, dacă ei cred una şi mărturisesc altceva, în ce constă unitatea noastră, dacă credințele ne sunt diferite? Cu adevărat doar în prezența trupurilor în acelaşi spațiu… Ori tocmai acesta este dezideratul ecumenismului … O unitate în diversitate…de învățături şi credințe… O unitate cu cei care aduc şi mărturisesc ,, o învățătură,alta,decât am primit-o”. A se vedea (Rom.16,17-18);(Gal.1,8);(llTes.3,6);(ll Ioan 1,10-11)… ,,Unde este evidentă necredința, trebuie să preferăm mai bine focul şi sabia şi situațiile critice şi mâinile tiranilor-şi toate cu dăruire-decât să luăm parte la aluatul păcatului şi să ne unim cu cei care bolesc în credință. De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credințe ortodoxe decât pacea, când aceasta este unită cu patimile”.- Sfântul Grigorie Teologul.”
vineri, 22:31:00, 26 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Ar trebui meditat cu foarte multă atenție asupra acestei probleme,prin care este îndreptățită comuniunea cu ecumeniştii!! Ați dat citatul: ,,…credința Bisericii prin harul Duhului este cea care ne uneşte pe fiecare întreolaltă după măsura în care o păzim; nu ne unim unii cu alții pe baza credinței personale în parte „. Putem fi de acord cu această afirmație (cu prima parte a ei) doar în măsura în care toate persoanele în cauză (aflate în unire/în comuniune) mărturisesc aceeaşi credință – dreapta credință. Dar când vorbim de persoane care cred şi mărturisec diferit, afirmația de mai sus nu îndeplineşte condițiile pt. realizarea unirii/unității /comuniunii , în cazul nostru, a ortodocşilor cu ecumeniştii… Nu vorbesc de aspectul material, administrativ sau instituțional, ci de aspectul duhovnicesc, căci, conformarea doar în tiparul instituțional, fără a ține cont de aspectul duhovnicesc sau mai bine zis, anulând aspectul duhovnicesc, nu ajută la mântuire, ci duce la pierderea ei… Revenind la citatul/afirmația de mai sus, trebuie neapărat să o aşezăm în contextul nostru, când în Biserică avem erezie/ecumenism şi ecumenişti. Deci, ecumeniştii nu au credința Bisericii, de aia sunt şi catalogați drept ecumenişti, pt. că împărtăşesc ideologia/credința ecumenistă. Fapt dovedid de documentele ratificate sinodal, dar şi de însăşi mărturisirea şi faptele lor… Deci dacă ecumeniştii nu păzesc credința Bisericii , dacă ei cred şi mărturisesc altceva decât ortodocşii, asta la modul concret, oficial, la vedere, cu capul descoperit, ,,cu acte în regulă”-sinodale, ce ne uneşte pe noi cu ei? Faptul că suntem înregistrați în aceleaşi registre ale Bisericii? Dar nu registrele mântuiesc, şi nu pe baza registrelor se fundamentează comuniunea , ci pe mărturisirea aceleiaşi credințe, dreptei credințe…. Ce ne uneşte , dacă noi credem, păzim şi mărturisim una, iar ei cred, păzesc/apără şi mărturisesc alta? ,,nu ne unim pe baza credinței personale „… În primul rând credința noastră personală trebuie să fie credința Bisericii, credința ortodoxă… Deci chiar ne unim pe baza credinței personale, căci credința personală a fiecăruia dintre noi ,trebuie să fie credința ortodoxă, credința Bisericii… În al doilea rând, în cazul nostru cu ecumeniştii, nu vorbim doar de o credință a lor personală (care ar trebui să fie ortodoxă-căci sunt membrii ai Bisericii-, dar ea e ecumenistă) ci şi de credința lor oficială, ratificată sinodal, şi mărturisită la vedere, cu capul descoperit. Ei au ratificat-o sinodal şi afirmă acuma că este credința Bisericii, căci Sinodul Bisericii a hotărât şi a acceptat şi a validat-o.Episcopii Bisericii… Deci ,repet,nu numai că, credința lor personală nu mai e ortodoxă, ci ecumenistă, dar au şi validat-o sinodal,adică o prezintă ca pe o credință a Bisericii !… Revenind la afirmația din citat şi aşezându-o în contextul în care ne aflăm: ortodocşi versus ecumenişti… ,,…credința Bisericii prin harul Duhului este cea care ne uneşte pe fiecare întreolaltă…” Dacă vorbim de harul Duhului, putem spune oare că harul Duhului sau că Duhul Sfânt binecuvântează unirea /comuniunea unui ortodox cu un ecumenist? Unirea celui care mărturiseşte dreapta credință cu cel care mărturiseşte/ acceptă erezia (hula împotriva Duhului Sfânt)? De aceea este bine să fim atenți la acest citat, la această afirmație, datorită contextului în care suntem, căci suntem în contextul în care avem în Biserică erezie/ecumenism şi ecumenişti… Să fim cu luare aminte…!”
vineri, 03:17:29, 26 ianuarie 2024
- ►
“Sah si mat d-na Carmen!prin raspunsul primit de la Pr.Lavrentie”
joi, 14:40:43, 25 ianuarie 2024
- ►
“Mi-a atras atenția observația catolicilor potrivit căreia, și azi, dogma ortodoxă este depășită de înalta “cunoaștere” și a dragostei pe lângă Adevăr, pe lângă ultimul Nume al Dumnezeului Cel Viu, revelat omenirii : Iisus Hristos. Domnii Florovsky și Andrei Scrima accentuează, sub umbrela apofaticului, unirea tuturor religiilor într-un Trup nevăzut, de “necunoscut” pentru săraca Biserică ortodoxă și Sfinții ei. De ce? Pentru ca noi nu suntem inițiați în Kabală, Tora, Reiki sau Adam primordial. Ei vor sa spună ca tradițiile de dinainte de Hristos sunt mai incluzive, un Dumnezeu al tuturor, fără să ai o relație personală cu Acesta. Ceea ce nu au prins ei de veste este că începând cu Dumnezeu Întrupat, ca Iisus Hristos, orice inițiere, în orice tradiție, care onest caută pe Dumnezeu încă nerecunoscut /primit de către ei, este un mare nimic. Cu Iisus Hristos s-a schimbat tot Cosmosul. Părinții noștri și Tradiția acestui Duh care trăiește în ei, spuneau Adevărul pentru că Dumnezeu Lucreaza în ei, împreună cu ei. După etapa “omului nou, comunist” Biserica terestra este muncită de duhuri vechi orientale sau occidentale, fără să realizam ca nu e nimic nou. Aceeași minciună ambalată modern, același Adevăr gol-goluț de confuzii. Arie a născut copii din pântecul lui corupt, de exemplu. Iar omul crede ca a descoperit, azi, “adevărul” care nu este al Bisericii lui Hristos, ci al tuturor, iar Hristos este un alt mare învățat printre alții. Nu circulau prin mass-media aceste idei sincretiste, însă ele au făcut pui până azi. În joc este locul unde ajunge sufletul omului: în Împărăția lui Dumnezeu sau în alta împărăție. A nu spune Adevărul, atunci când e de mărturisit, este egal cu rusinarea de Adevăr,iar noi știm: și El se va rușina cu căldiceii. Doamne ajută ca toți oamenii care se nasc, sînt născuți și se vor naște pe Pământ, să se întoarcă din drum spre Dumnezeu, să Îl cunoască și să fim vii! ”
joi, 12:31:27, 25 ianuarie 2024
- ►
“Fericit este cel care nu se va sminti. Da, există subiecte mai grele care pot fi de poticnire pentru sufletele mai slabe, dar asta nu înseamnă că nu ne mai atingem de ele. Însuși Hristos a făcut și lucruri de sminteală pentru unii, dar a rostit cuvintele pe care le-am scris la început. Nu am acuzat pe nici un credincios simplu că ar fi ereric și în greșeală pt că merge la slujbe, ci doar pe cei care promovează ecumenismul și unirea cu ereticii. Se vede că v-ați făcut o impresie superficială tocmai din predici precum cea a pr. Tudor despre nepomenitori. Deși trebuie să recunosc că există mulți care au atitudinea aceasta greșită, dar nu toți. Lumina de la Ierusalim nu este un criteriu absolut pt detectarea credinței false. Ați auzit dvs de vreo situație când să nu fi venit din cauza greșelii Patriarhului? Nu vorbim de armeni, care sunt deja condamnați, ci de apucături greșite, precum rugăciunea în comun cu ereticii. Dacă vine lumina la Patriarh după ce s-a rugat cu evreii, cu musulmanii sau cu alți rătăciți (a făcut așa ceva), asta înseamnă că e bine ce a făcut?? Dacă așa considerați, faceți dvs rugăciuni împreună cu unii ca aceștia și răspundeți în fața lui Dumnezeu! Noi nu facem parte din nici o grupare și nici nu urmărim distrugerea Bisericii, ci eradicarea rătăcirii ecumeniste din Ortodoxie. Lăsați de înțeles că nu doriți asta, ci vă luptați pentru ziduri, oameni și instituții, pe care le numiți Biserică, rupte de credința dreaptă, pe care a făgăduit Mântuitorul să-Și întemeieze Biserica Lui, după cum i-a spus lui Petru (Mt. 16:18). Iertare pentru sminteala provocată! Chiar nu este în intenție să vă abat de la rugăciune, pocăință și participarea la slujbe, precum pe nici un suflet mai fraged în credință.”
joi, 11:43:19, 25 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Pai daca exista apropierea de gruparile de tip Oastea Domnului, intelegeti ca si pietismul este prezent… https://www.youtube.com/watch?v=ac5pdz2gsiA https://www.youtube.com/watch?v=4MzmvGjuCGs https://www.youtube.com/watch?v=FY-8KZ8sR1o „Cred că asocierea generalizării cu persoana este greșită.” Nu va inteleg aici.”
joi, 10:20:30, 25 ianuarie 2024
- ►
la articolul ActiveNews ține să demonstreze că mustrările aduse de IPS Longhin poporului român sunt întemeiate:
“Îngrădirea de erezie nu e schismă,pag.33 : – d). Această întrerupere a pomenirii e numită în Canon ,,îngrădire”: ,, îngrădindu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop”. Nu sunt două lucruri diferite îngrădirea şi întreruperea pomenirii. Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădeşte fără să treacă la întreruperea pomenirii „.”
joi, 08:34:45, 25 ianuarie 2024
la articolul Perspectiva unirii ecumeniste reafirmată în scrisoarea Papei Leon înainte de celebrarea Sinodului I Ecumenic alături de Patriarhul Ecumenic:
“A apărut declarația comună a papei și a lui Bartolomeu. Te iei cu mâinile de cap. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem întregi la minte să urmăm dreapta credință ortodoxă!”
duminică, 00:02:30, 30 noiembrie 2025