Trebuie semnalat votul politic al celor două partide USR şi PNL care reconfirmă ceea ce este probabil o decizie ideologică consecventă iar nu una care să ţină de oportunitatea finanţării unui obiectiv de investiţii sau de o adeziune politică pentru proiectele PSD.
Având în vedere împotrivirea repetată a consilierilor celor două partide pentru finanţarea celui mai important proiect ctitoricesc al Bisericii Ortodoxe Române considerăm că se impune ca Biserica să-şi reconsidere neutralitatea politică faţă de cele două partide.
Catedrala Naţională nu este un proiect oarecare ci unul cu imens capital simbolic pentru creştinii ortodocşi ai acestei ţări, şi pentru cetăţenii români în general, iar modalitatea insultătoare în care cele două partide aleg să-şi promoveze interesele antireligioase considerăm că nu trebuie tratată cu indiferenţă ci trebuie confruntată. Considerăm că nu exagerăm atunci când punem semnul egalităţii între şicanele repetate care au vizat construirea Catedralei şi o politică coordonată de agresiune a sentimentului religios ortodox. Însă, dacă în urmă cu un deceniu anticlericalismul vehement constituia apanajul lui Remus Cernea şi a altor personaje asemenea compromise, astăzi vedem că opţiunea anti-ortodoxă este asumată deschis de polul politic dominant.
Patriarhia Română trebuie să solicite un punct de vedere din partea conducerii celor două partide, cu privire la această opţiune politică devenită regulă, un punct de vedere în care să fie indicate argumentele de sprijin pentru prezumtivele lor politici publice. Aceste argumente ar trebui să oglindească în mod limpede activitatea politică a reprezentanţilor acestor două partide.
Deşi consilierii locali nu sunt supuşi unor mandate imperative, practica directivelor politice care au caracter strategic în orientarea ideologică a partidelor este una de notorietate. Fie că votul reprezintă opţiunea personală a consilierilor USR şi PNL, fie că în fapt avem de-a face cu o politică de partid, această consecvenţă a votului negativ trebuie justificată şi motivată în mod deschis.
Decizia de respingere a proiectului de finanţare este cu atât mai surprinzătoare cu cât la sfinţirea Catedralei au fost invitaţi şi au participat reprezentanţi ai întregului spectru politic, chiar dacă prezenţa unora dintre aceştia a fost în mod evident inoportună (ne referim la şeful PNL care a ales să fumeze o ţigară pe treptele Catedralei, chiar după slujba de sfinţire). Conversaţia publică purtată în zilele respective sugera un consens general în privinţa importanţei Catedralei pentru demnitatea poporului român, sfinţirea catedralei fiind un moment înălţător, speculat convenabil de liderii politici.
În lipsa argumentelor care să justifice consecvenţa votului negativ, considerăm că cele două partide profesează o discriminare pe criterii confesional-religioase, discriminare care este atât imorală cât şi ilegală. Prin aceea că nu este confruntată, politica anti-ortodoxă a celor două partide prejudiciază interesele credincioşilor ortodocşi şi dă ocazia avansării agendei politice anti-religioase care are drept scop, printre altele, redefinirea bunelor moravuri şi a participării creştinilor la viaţa publică.
Patriarhia română este preocupată de cu totul și cu totul altceva
Cred că în ultimul timp a fost preocupată şi de dimensiunea politică, doar că nu pare prea inspirată Patriarhia din punctul acesta de vedere.
Oricum, nu propun să intre în dezbaterea politică activă, în troacă, dar cred că trebuie să regleze modul în care se discută despre Biserică în societate. Mai cred că poate face acest lucru întrebând; discuţia poate fi orientată şi din poziţia de participant pasiv la o dezbatere, prin aceea că solicităm să ni se răspundă unor întrebări, fără a susţine noi înşine o poziţie sau alta. Să zicem că ar trebui să urmărească o maieutică la nivel public 🙂
Dar noi acum suntem doar încasatori, iar politicienii consideră că se pot comporta oricum în raport de ortodocşi, ştiind că nu există reacţie. Suntem în campanie electorală, consider că este legitim din partea Patriarhiei să solicite un punct de vedere prin care să fie lămurite opiniile politice faţă de Biserică şi ortodoxie în general. Nu putem noi, cei mici, să solicităm astfel de poziţionări, dar Patriarhia are această anvergură şi are şi legitimitatea de a întreba. Eu unul, de pildă, nu voi vota niciodată cu cineva care se poziţionează împotriva Bisericii, deschis sau implicit.
În Năzuinţe scriam că ortodocşii au nevoie de un repertoriu de interese pe care să le propună politicienilor. Noi putem scrie despre acestea, dar cea care are menirea chiar să le propună şi să le urmărească la nivel civic şi la nivel politic este Patriarhia. În asta constă rolul de „partener social” care îi este recunoscut de lege. În caz contrar, ne rămâne nouă să cotcodăcim pe internet, fără niciun impact asupra modului în care politicienii tratează chestiunile care ne sunt de mare interes.
Nu în ultimul rând, arăt că am urmărit multă vreme modul în care Tsipras, prim ministrul grec de extremă stânga a condus Grecia, pentru că am făcut legătura cu viitoarea politică dominantă pnl/usr progresistă. Ne aşteaptă vremuri grele, iar Patriarhia trebuie să cunoască foarte bine care îi este locul în societate şi să şi-l apere în mod activ, altfel va fi doar minge de ping-pong în dezbaterea publică, va intra în poză, va fi prezentată ca fiind partener de discuţii, dar în fapt va fi doar parte din meniu, dacă nu chiar felul principal.
Dacă la alți mai sunt câțiva ierarhi cu atitudine, ei bine in bor toată ierarhia este așa cum este, una progresistă, nu mai departe vedem cum presa in special tembeliziunile vedem cum atacă Biserica cu spume la gură de dimineață pina seara, iar tu patriarhie română, sa dai dovadă de o pasivitate ieșită din comun !, Dar ce ne mai miram, luase foc acel locaș satanic Notre-Dame din Paris, toată lumea jale mare, diverși primari din orașe mari din Romania donând diverse sume de bani pt reconstrucția acesteia, dar nu i-am auzit nici pis pe aceia care latră precum cățeaua la lună de vrem spitale nu catedrale, de asemenea patriarhia compătimea si ea acea casa a satanei, așa că despre ce vorbim?!
Da, asta trădează o preocupare pentru politică, ori măcar pentru comunicare publică cu substrat politic. Vedem cum patriarhia reacţionează la tragediile care tulbură societatea, dar o face pe principii de PR. De asta pare de multe ori că e prizoniera unor reacţii standard, care au menirea nu atât să aducă folos sufletesc cât să nu o pună iar în situaţii de vulnerabilitate, aşa cum a fost la incendiul (pus) la Colectiv.
Pe de altă parte, eu unul nici nu cred că ar trebui ca Patriarhia să fie combativă pe tărâm politic. Ştim că individual ne folosim sufleteşte atunci când primim ocările fără tulburare, probabil că poate exista folos şi la nivel colectiv dintr-o atitudine de îndelungă-răbdare. Ceea ce aş propune nu e să-l ia pe Orban sau pe altul de urechi sau să intre în clinciuri cu tot felul de vorbeţi, dar să caute să vădească gândurile din inimile celor care se prezintă oi, lupi fiind. Iar aici paleta de subiecte despre care poate întreba este destul de lungă, de la chestiuni minore, până la chestiuni de mare importanţă. Uneori, o simplă întrebare îi poate face pe cei neglijenţi să-şi vină în fire, că pe cei vicleni nu cred că îi putem aduce la brazdă.