Ideia naţională, domnilor, e luntrea cu care plutim noi şi din care dorim să înregistrăm curentele mari de simţire universală. Mai mult ca oricînd, românismul, dacă se sileşte să ia măsuri pentru a nu fi înghiţit de valurile dimprejur, trebuie să înţeleagă acest adevăr.
Mult din ceea ce se numește astăzi civism sau activism politic nu mai este energie ordonată în slujba unui bine comun, ci uzură psihică mascată în participare. Oamenii se întâlnesc(?), vorbesc, se consumă, se validează, se irită, se epuizează, se analizează, se repoziționează, se simt împreună și, în tot acest timp, roadele comune rămân disproporționat de mici. Nu pentru că ar lipsi complet inteligența, bunăvoința sau sensibilitatea, ci pentru că lipsește forma care convertește toate acestea în putere.
Prin serviciile secrete subordonate masoneriei, statul, instituţiile, viaţa politică, economică, religioasă, culturală şi mediatică sunt controlate încrucişat, pe linii de dirijare complet opace publicului, realizându-se un veritabil stat paralel a cărui funcţionare este insondabilă publicului general.
Anul 2026 se anunță ca fiind anul eviscerării adevărului de funcția sa de ancorare și de orientare, de căință, grijă și de frică de Dumnezeu, adică de exact conținutul care face ca adevărul să fie Adevăr.
Chipurile acestea sunt mai grăitoare aşa şterse, inclusiv la nivel duhovnicesc, decât dacă fresca exterioară ar fi rămas neatinsă.
Îndrăznesc să afirm că această judecată păguboasă – a apărării Bisericii prin cauţionare absolută, reprezintă unul dintre principalele elementele cauzale ale căderilor ulterioare, mai important chiar decât presiunea politică sau judiciară.
Această defocalizare intenționată transformă populația într-un corp mobilizabil pentru represiune și complicitate la abuz, predispus la solidaritate negativă, în care coeziunea apare nu prin proiecte comune, ci prin împărtășirea amenințării comune.
Transfigurarea spirituală înseamnă şi reînnoirea râvnei, bucuria mărturisirii, pregustarea raiului, prietenia sfinţilor. Or, pentru fiecare troiţă am putea avea un hram de Sfânt prieten, un hram de Sfânt bunic, un hram de Sfânt deţinut, un hram de Sfânt erou, un hram de Sfânt Mucenic, în toate Sfinţenie aflând, iar nu politică, nu ideologie, nu partizanat. Suplini-vom astfel muţenia administraţiilor nu doar în privinţa troiţei, ci şi a canonizărilor.
Analiza de față se raportează, așadar, la documentul elaborat sub coordonarea dlui Nicușor Dan fără a legitima pretenția acestuia de a fi Președinte în sens constituțional, dar recunoscând nevoia menținerii unui cadru minim de operabilitate administrativă.
Pentru credincioşii ortodocşi raportul este valoros prin faptul că ilustrează modalitatea în care elitele tehno-latre, aflate la vârful revoluţiei digitale, proiectează baza materială a transumanismului.
„A exercită putere asupra lui B atunci când A îl determină pe B să facă ceva care este contrar intereselor lui reale.”
Ea produce un tip de om — omul adaptat, care își ajustează continuu comportamentul în funcție de așteptările sistemului, dar crede sincer că o face în numele propriei alegeri.