Iar ceea ce metafizica politică ezoterică dezvăluie, dincolo de această solemnitate și împotriva ei, este că spațiul public, în forma pe care o cunoaștem în democrațiile moderne, nu este un loc al dezbaterii libere, al confruntării deschise a opiniilor, al formării unei voințe colective prin deliberare rațională, ci este o scenă pe care ficțiunile necesare – suveranitatea populară, contractul social, voința generală, progresul istoric – sunt performate pentru consumul maselor, într-un spectacol atent regizat care are ca funcție principală nu aceea de a permite cetățenilor să participe la guvernare, ci aceea de a le oferi sentimentul că participă, păstrând în același timp intactă distribuția reală a puterii.
În acest context, Raportul despre atentatul din Portul Constanţa, care ar umbri aura SUA şi NATO şi care ar atribui intenţia criminală Ucrainei, riscă să urmeze soarta Raportului despre anularea alegerilor prezidenţiale.
Scopul nu este simpla împiedicare a chiuretajelor, ci revenirea în expresia publică şi în cea familială la duhul creştinesc al naşterii de prunci, la bucuria cerească, neomenească, despre care am amintit mai sus.
Ideia naţională, domnilor, e luntrea cu care plutim noi şi din care dorim să înregistrăm curentele mari de simţire universală. Mai mult ca oricînd, românismul, dacă se sileşte să ia măsuri pentru a nu fi înghiţit de valurile dimprejur, trebuie să înţeleagă acest adevăr.
Mult din ceea ce se numește astăzi civism sau activism politic nu mai este energie ordonată în slujba unui bine comun, ci uzură psihică mascată în participare. Oamenii se întâlnesc(?), vorbesc, se consumă, se validează, se irită, se epuizează, se analizează, se repoziționează, se simt împreună și, în tot acest timp, roadele comune rămân disproporționat de mici. Nu pentru că ar lipsi complet inteligența, bunăvoința sau sensibilitatea, ci pentru că lipsește forma care convertește toate acestea în putere.
Prin serviciile secrete subordonate masoneriei, statul, instituţiile, viaţa politică, economică, religioasă, culturală şi mediatică sunt controlate încrucişat, pe linii de dirijare complet opace publicului, realizându-se un veritabil stat paralel a cărui funcţionare este insondabilă publicului general.
Anul 2026 se anunță ca fiind anul eviscerării adevărului de funcția sa de ancorare și de orientare, de căință, grijă și de frică de Dumnezeu, adică de exact conținutul care face ca adevărul să fie Adevăr.
Chipurile acestea sunt mai grăitoare aşa şterse, inclusiv la nivel duhovnicesc, decât dacă fresca exterioară ar fi rămas neatinsă.
Îndrăznesc să afirm că această judecată păguboasă – a apărării Bisericii prin cauţionare absolută, reprezintă unul dintre principalele elementele cauzale ale căderilor ulterioare, mai important chiar decât presiunea politică sau judiciară.
Această defocalizare intenționată transformă populația într-un corp mobilizabil pentru represiune și complicitate la abuz, predispus la solidaritate negativă, în care coeziunea apare nu prin proiecte comune, ci prin împărtășirea amenințării comune.
Transfigurarea spirituală înseamnă şi reînnoirea râvnei, bucuria mărturisirii, pregustarea raiului, prietenia sfinţilor. Or, pentru fiecare troiţă am putea avea un hram de Sfânt prieten, un hram de Sfânt bunic, un hram de Sfânt deţinut, un hram de Sfânt erou, un hram de Sfânt Mucenic, în toate Sfinţenie aflând, iar nu politică, nu ideologie, nu partizanat. Suplini-vom astfel muţenia administraţiilor nu doar în privinţa troiţei, ci şi a canonizărilor.
