Despre pace
– Valeriu, ce este pacea?
Pacea este o taină şi nu se află decât în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos.
– Pacea e în suflete ori în lume, în istorie ori în veşnicie?
– Fiind în Hristos, ea e în toate şi prin toate.
– Poate exista o falsă pace lăuntrică?
– Patimile duc la o stare de împătimire care devine permanentă, dar nu e pace; greşelile duc şi ele la o rătăcire ce se crede atotştiutoare, dar vine o clipă a adevărului şi o astfel de stare dovedeşte o falsă pace; duhul rău poate să-1 îndrăcească pe om până la orbire, dar asta nu e pace, ci robie; eul, orgoliul, tendinţa de dominare tind să ne înşele printr-o pace personală, lipsită de Dumnezeu, dar omul va afla neapărat că e creatură şi nu poate afla pacea decât la Dumnezeu.
– Poate exista pace lăuntrică fără războiul nevăzut?
– Cine nu luptă şi nu învinge patimile şi ignoranţa, acela nu cunoaşte pacea.
– Ce este de fapt războiul nevăzut?
– Întoarce-te în tine însuţi şi vei vedea!
– Poate exista pace lăuntrică fără pace cu oamenii?
– Atâta vreme cât eşti vinovat faţă de oameni, cu voie şi fără voie, cu ştiinţă şi fără ştiinţă, prin omisiune ori prin acţiune, nu poţi fi împăcat nici cu Dumnezeu şi nici cu tine însuţi.
– Ce este pacea lăuntrică în Hristos?
– Este trăirea în Duhul Adevărului, împărăţia Duhului Sfânt în om. Ea necesită discernerea duhurilor şi capacitatea de statornicire în Adevăr.
– Mi se pare greu de delimitat binele de rău.
– De aceea e omul om, om liber, om-împărat, ca să deosebească duhurile. Dacă n-avem discernământ, nu suntem vrednici a fi oameni. Oamenii trebuie să fie sfinţi.
– Pacea e în Lege ori în Har?
– În Har!
– Pacea, atât în inimile oamenilor, cât şi în lume, pare cu totul instabilă!
– Pacea oamenilor depinde de măsura în care ei se găsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele oamenilor sunt probleme de conştiinţă, iar conştiinţa nu-şi află pacea decât în domeniul religiosului. Religiosul este fundamental în istorie.
– Valeriu, pacea este determinată de conştiinţă ori de putere?
– Este o greşeală a accepta pacea puterii fără adevăr. Nu se poate accepta pacea robiei! Nu se poate accepta pacea răului! Satana îţi oferă puterea lui dacă i te închini, dar toată puterea, în cer şi pe pământ, I-a fost dată lui Hristos, deci creştinii nu pot primi pacea ispititoare a lui satan.
– Valeriu, pacea e luptă?
– Pacea izvorăşte din biruinţa binelui asupra răului, fie la nivelul conştiinţei, fie la nivelul istoriei. Aici se află şi sensul războiului nevăzut al asceţilor, şi sensul apocaliptic al istoriei.
– Deci pacea trebuie să fie în necontenită ofensivă?
– Pacea trebuie să fie în ofensivă şi mereu vigilentă. Pacea lui Dumnezeu a coborât prin „ofensiva” întrupării Domnului Hristos şi prin „ofensiva” Duhului Sfânt, ce va lucra în lume până la a doua venire a Lui. Creştinismul este afirmare, căutare, cutezanţă, stăruinţă, muncă, luptă, putere de jertfa. Creştinii nu vor accepta decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere.
– Pacea trebuie apărată?
– Unii apără pacea lui Dumnezeu, alţii apără pacea satanei. Dar puterea fiarei apocaliptice va fi nimicită de puterea Mielului.
– Care sunt metodele de luptă creştine?
– În lupta de afirmare, creştinismul este spiritual şi deci liber. În apărare, creştinii sunt obligaţi adesea să răspundă agresorului cu armele lui: David a trebuit să-l ucidă pe Goliat, Sfântul Nestor l-a aruncat în suliţe pe Lie şi a primit mucenicia.
– Suntem pentru pace ori pentru război?
– Există o pace mai nimicitoare decât orice război şi există un război aducător de pace. Cercetaţi duhul care naşte evenimentele şi finalitatea pe care o urmăresc ele şi aşa veţi şti ce este bine de făcut.
– Auzim mereu vorbindu-se despre pace!
– Fiecare putere propune pacea ei, dar toţi sunt ipocriţi, mascând sub noţiunea vagă a păcii propria lor dominaţie.
– Ce-i lipseşte lumii creştine de azi: credinţa, adevărul ori puterea?
– În primul rând e o criză de credinţă; pe fondul ei lumea se situează în afară de adevăr şi din această cauză Dumnezeu a luat puterea din mâinile creştinilor.
– Cum să interpretăm puterea satanică a secolului nostru?
– Dincolo de explicaţiile istorice, sunt altele de structură şi în ultimă instanţă sunt cele spirituale. Structurile lumii acesteia sunt materialist-ateiste, forţele născute din Est tind să sfărâme planeta. Oamenii sunt atât de posedaţi de putere, de materie şi de plăcere, încât se trăieşte halucinant. Dezastrul este iminent, fie pe cale paşnică, fie pe cale militară, din cauza duhului rău care stăpâneşte modul de viaţă al lumii moderne. Lumea are nevoie de suferinţă pentru a se putea reorienta spiritual. Dumnezeu are căile Sale de intervenţie în istorie. Noi nu participăm la acest dezastru, ci suntem trecuţi pe sub tăvălugul lui nimicitor, căci noi mărturisim oamenilor Adevărul. Dar oamenii de azi nu-l pot primi, căci din nou sunt fii ai satanei.
Despre libertate
– Este libertatea o emanaţie a răului?
– Nicidecum. Răul nu există ontologic (ontologie = teoria existenţei). În Dumnezeu nu există rău. Răul este răstălmăcirea libertăţii cu care Ziditorul a înzestrat pe oameni şi pe îngeri, creaturile Lui, cu conştiinţă liberă. Răul începe cu orgoliul lui satan şi cu neascultarea omului.
– Respectă Dumnezeu libertatea omului?
– Prin atotştiinţa Sa, Dumnezeu a respectat ontologic libertatea omului, căci în creaţie a prevăzut naşterea Fiului Său, iar prin atotbunătatea Sa, Dumnezeu s-a făcut Om şi suferă împreună cu noi până ce se va mântui lumea. Natura omului e liberă. Dar libertatea absolută nu e în creaţie, ci în Creator.
– Satana respectă libertatea omului?
– Satana nu cunoaşte lăuntrul omului, dar foloseşte toate mijloacele ca să-l robească pe om, căci el însuşi este rob netrebnic. Nu există libertate în rău.
– Omul respectă libertatea omului?
– Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e Hristos pentru om. Respectarea omului de către om este o problemă a îndumnezeirii oamenilor.
– Ce este eliberarea omului?
– Omul trebuie să se elibereze de tirania păcatului, de tirania naturii, de tirania semenilor săi, de tirania ignoranţei şi, până la urmă, să învingă moartea, iar acestea le poate realiza doar prin Hristos.
– Dar robia ce este?
– Este opusul eliberării, adică robia faţă de patimi, faţă de legile naturii, faţă de om, robia ignoranţei şi, în ultimă analiză, robia morţii.
– Se poate acorda libertate răului?
– Răul are libertate, dar oamenii trebuie să-şi apere libertatea lor, demnitatea lor, integritatea lor, valorile lor, credinţa lor. Libertatea ce o are răul nu e şi îndreptăţire la guvernare, el trebuie înfruntat şi eliminat din lume.
– Poate exista o falsă libertate?
– Dacă poate exista un hristos mincinos, este firesc să existe şi o libertate falsă. Ea poate fi spirituală, politică sau socială. Toate formele de manifestare a libertăţii sunt valoroase numai în Adevăr.
– Care e raportul între libertate şi autoritate?
– În lumea noastră nu poate exista libertate fără autoritate şi nici autoritate fără libertate. Aici ele se află într-un echilibru instabil, numai în Dumnezeu sunt absolute.
– Care sunt criteriile de ordine ale conştiinţei libere?
– În primul rând poruncile lui Dumnezeu, apoi necesităţile naturale şi vitale şi după aceea valorile consacrate de experienţa omenească şi legile stabilite de oameni – dar toate acestea trebuie redefinite şi înţelese în context.
– Care e autoritatea ce dă pondere libertăţii?
– Este evident că omul nu este creatorul şi stăpânul lumii şi al vieţii, că omul singur nu are dreptul să fie stăpânul oamenilor. Numai omul aflat în comuniune cu Dumnezeu, omul îndumnezeit are stăpânire peste lume şi intră în comunitatea universală.
– Fiind oameni liberi şi nedesăvârşiţi, cum vezi problema infailibilităţii (desăvârşirii) omului?
– La nivelul conştiinţei personale, omul este infailibil (desăvârşit) prin certitudinea personală a adevărului, dar cu rezerva tocmai a lipsei sale de infailibilitate (desăvârşire). Deci omul singur nu poate fi infailibil. Numai Hristos a fost Om infailibil.
– Ce este deci libertatea omului?
– E mediul în care se dezvoltă personalitatea umană, e condiţia responsabilităţii umane şi mai este justificarea omului-împărat (care deosebeşte duhurile).
– Care e deosebirea între libertate şi libertăţi?
– Libertatea e condiţia, libertăţile sunt drepturi. Libertăţile definesc şi totodată limitează libertatea. Libertatea e în duh, libertăţile sunt în literă.
– Care este condiţia universului în raport cu omul?
– Universul şi natura au fost concepute ca să corespundă libertăţii omului.
– Este un echilibru uimitor între forţe multiple. Universul material al omului funcţionează la fel cu universul spiritual al omului şi amândouă conduc pe om la Dumnezeu.
– Poate omul să-şi determine singur destinul?
– Ateii materialişti, obsedaţi de plăceri, de dorinţa de dominaţie şi egoism, au creat civilizaţia modernă, care culminează în tehnicitate. Ei au izolat natura umană şi au părăsit poruncile lui Dumnezeu. Încercarea lor de a crea un rai pământesc şi senzual a dat însă greş. Natura se epuizează şi se poluează, devenind improprie vieţii. Tehnica, la rândul ei, are mult mai mari posibilităţi de distrugere decât de construcţie. La toate acestea se adaugă răul cel mai rău: alienarea (tâmpirea) oamenilor. În aceste condiţii, adepţii antropocentrismului (teorie conform căreia omul este centrul universului) modern nu se mai simt stăpâni pe destinele lumii pe care ei înşişi au construit-o. Astfel, lumea alienată, fără Dumnezeu, îşi află pedeapsa propriei ei răutăţi.
– Ce este libertatea în viziunea materialismului ateist?
– O farsă, un fel de manifestare a hristosului mincinos. Determinismul materialist culminează în condiţionarea conştiinţei ca un complex de reflexe condiţionate, prin care omul e terminat ca om, ca personalitate, căci nu mai are libertate şi nu mai are sfinţenie în sine.
– Dar materalismul ateu foloseşte idei-forţă ca: libertate, comunism, egalitate, dreptate, materie, popor, ştiinţă, etc.
– Spiritul şi viziunea materialismului ateu pervertesc toate valorile, căci le pun în serviciul egoismului şi tiraniei. Este dovada că valorile umane nu sunt absolute prin ele însele, ci preţuiesc în funcţie de duhul, sensul şi măsura în care sunt folosite. Numai în Hristos totul e adevărat, bun şi folositor. În afara Lui, totul este dezastru.
– Cum îşi poate afla omul împlinirea?
– Împlinirea omului este în comuniunea cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e chemat să aducă unitate în diversitate, să aducă ordine în istorie, să aducă sfinţenie în viaţă. Sfinţenia nu e ceva serafic, nepământean şi ezoteric, ci e deschiderea ce o face Hristos spre o lume trăită în Duhul Sfânt.
– Va primi lumea creştină a secolului 20 viziunea libertăţii creatoare şi mesianice?
– Evenimentele tragice prin care trece lumea modernă vor crea condiţiile reîntoarcerii la credinţă. Trebuie să revenim la Duhul Sfânt, la Evanghelie, la forţa apostolică. Avem datoria să strigăm cu toată puterea Adevărul, pocăinţa şi întoarcerea lumii la Dumnezeu. Creştinismul renaşte în cuptoarele de foc şi tortură ale materialismului ateu. Satana va pierde, prin chiar metodele sale de lucru, lumea pe care credea că o va câştiga. Hristos apare limpede ca Mântuitor, ca Mesia, şi va fi urmat cu credinţă de oameni.
Rămas-bun
Sângerând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse şi puroi,
Cu oasele slabe şi moi,
Stau ghemuit în pat şi mă gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi.
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi
Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viață grea şi-o moarte de martir.
Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă
Luându-mă cu diavolul la trântă
Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.
Şi-am vrut
Neamul să-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.
Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închid
Şi nici de cei ce trupul vi-l ucid.
De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie
Şi fericirea-ţi dă în veşnicie,
De El să-ţi fie frică, turmă mică.
Acum, când văd cât sunt de păcătos,
De mic şi de neputincios,
Că am nevoie multă de-ndurare,
De dragoste, de milă, de iertare,
Că numai Dumnezeu le poate toate
Şi lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Şi-s fericit.
Din cerul Tău înalt şi prea ales,
Părinte, când mă vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pământ
Redă-le, Tu, în alb veşmânt
Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles.
(lipsește ultima strofă)
Fragmente din cartea Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, subcap. „Dialoguri cu Valeriu” și „Un om în care via Hristos – Valeriu Gafencu”.
Minunat, multumim! Sf. Valeriu sa ne pomeneasca in rugaciuni.
Legionarii nu pot fi sfinti. Pentru ei etnofiletismul a fost si este religie de baza. Nu au putut concepe crestinismul (2000 ani) fara romanism (100 ani).
Un exemplu concret a ceea ce spuneam despre contestarea înălţării morale. Nu aş fi atras atenţia asupra comentariului dvs dacă nu ilustra atât de nimerit ceea ce am descris succint în comentariul de mai jos, despre insinuarea controverselor:
https://theodosie.ro/2020/02/18/valeriu-gafencu-cum-se-dobandesc-pacea-si-libertatea-autentice/#comment-1135
Ortodoxia educă o anumită sensibilitate sufletească ce ne împiedică să stricăm bucuria apoapelui, chiar şi dacă ar fi greşit orientată, ceea ce acum nu este cazul. Aşadar nu găsesc necesar să neg fondul intervenţiei dvs ci să atrag atenţia asupra duhului în care aţi intervenit. Doamne, ajută! 🙂
ca legionarii s-au dat mari crestini, nu ma mira. ce mijloc mai bun de a-ti justifica violentele decat ascunzandu-te sub mantia credintei? plus ca asa atragi mai multi oameni care altfel s-ar gandi de doua ori inainte sa sustina niste golani avizi de sange. ce ma mira e ca unii ortodocsi au in continuare o atractie fata de niste criminali.
Ce nostimă sunteți!
Măcar poezia din final ați citit-o? Nu se vede acolo o temperare a elanului legionar și o creștinare în smerenie deplină?
Dacă și pe Valeriu il catalogați drept însetat de sânge, nu știu dacă puteți scăpa în vreun fel de o astfel de orbire duhovnicească severă (occidentalismul miop).
nu prea inteleg ce inseamna occidentalism miop. iar talentul literar nu e o garantie a caracterului unui om
Occidentalism miop = atracția confuză față de tot ce este „occidental”, fără a observa perspectiva de ansamblu.
Spre exemplu, să caracterizezi poezia lui Gafencu drept talent literar e… superbie, lipsă de simț moral. Transpare atâta suferință și credință din versurile lui, e tot sufletul lui acolo. E ca și cum am spune că Eminescu a fost un talent. Nu, a fost un geniu care a muncit enorm și a trăit dragostea de țară, de cunoaștere, de viață, de… multe.
Cine nu remarcă moralitatea sfântă a lui Gafencu din cuvintele lui, părerea mea este că nu știe el ce e moralitatea.
E ciudat pentru un modern simțul creștin prin nelumescul lui, cum la fel e pt un ortodox umanismul inuman.
nu am „o atractie confuza fata de tot ce este occidental”, si nu vad legatura. vorbim de un legionar, cat despre simtul moral, ce sa zic, am vazut multi care in conditii vitrege s-au transformat in ingeri, iar dupa ce au revenit in gratii au redevenit ceea ce erau. asa ca nu ma poate misca talentul literar al domnului gafencu. desigur ca ma pot insela in privinta sinceritatii sale, dar nu-mi amintesc sa se fi dezis de miscarea legionara.
Adică i-ați citit viața. E bine.
Din ce-mi amintesc eu, a fost un om exemplat și înainte de pușcărie, și în temniță, unde a descoperit ce înseamnă adevărata bunătate și curăție în Duhul lui Dumnezeu și cât de putredă este corectitudinea omenească pusă în lumina lui Hristos.
Cât despre legionarismul său, a fost moderat și înainte de arestare, dar și în pușcărie s-a transformat în altceva, el a devenit creștin și atât, fără să se dezică formal de legionari, dar renunțând la orice crez pământesc. Asta se vede și din poezie. Oare ați observat aceste detalii sau toți sunt niște legionari sadea și vrednici de tot disprețul? Adică mai bine gândim după șabloane și etichete (luptă de clasă?), nu după profilul uman al fiecăruia.
legionarii, nazisti si comunisti moderati?
recomandati-mi dvs relatari neutre despre viata lui, eu n-am gasit decat marturii ale altor legionari sau simpatizanti. asa ca nu pot sa le dau crezare. nu gandesc dupa sabloane si sper ca nici dvs, desi observ ca sunt unele site-uri/bloguri, inclusiv acesta, care nu rateaza nicio tema a propagandei ruse. o fi vreo coincidenta
Buna ziua Ana! Deci asta e problema ta? Propaganda rusa? Deci pt tine, orice discutie despre sfinti, ortodoxie, e propaganda rusa? Citeste, daca vrei si ai timp, viata SF Paisie cel Mare, sau a Sf Simeon cel nebun pt Hristos.
discutia era despre atractia bizara a multor ortodocsi fata de legionarii care se dadeau mari crestini, desi nu erau. am adus vb de propaganda rusa pentru ca, iarasi, mi se pare curios cum rusii ii ridica in slavi pe aceeasi legionari cu priza la romani. desi ideologic n-au nicio legatura. dar, na, nici cu extrema dreapta din europa nu au rusii nicio treaba, dar asta nu-i impiedica sa dea imprumuturi si sa sprijine personaje precum le pen sau salvini. sunt convinsa ca in ambele cazuri o fac pur dezinteresat.
E o discuție importantă aceasta cu propaganda rusă, pe care ar trebui să o abordăm într-un articol separat când găsim răgaz. Acesta este unul care vizează în primul rând dimensiunea duhovnicească a Sfântului Valeriu, pe care vă înțeleg să o contestați, nefiind credincioasă.
În privința propagandei cred că e necesar să punctăm că există diferențe de abordare între Sputnik, unu, Pleșoianu, doi, și alte situri ortodoxe, noi inclusiv, și că e nevoie de un pic de interes și de onestitate intelectuală în aprecieri pentru ca să nu ne trezim că punem pumnul în gură prin acuzații nefondate. Ar fi prea ușor să declarăm o temă ca fiind tabu doar pentru că e tratată de sputnik.
De altfel, eu mă folosesc de sputnik și îl consider foarte important pentru a înțelege lumea în care viețuiesc, fără a ignora acuzațiile ce se aduc trusturilor de presă rusești de către occident.
Repet, e o discuție ce va trebui reluată la un alt articol. Doamne, ajută!
faptul ca am o parere proasta despre legionari si rusi ma face necredincioasa? interesant
eu n-am facut nicio referire la sputnik, mai ales ca intru rar, prefer discursurile oficialilor rusi, nu trebuie sa mi le traduca sputnik intr-un limbaj de mahala, plin de jigniri la adresa celor care nu-s pe placul rusilor. asa cum nu citesc nici vocea americii. de ce-as citi site-uri de propaganda? cine vrea sa-si foloseasca creierul citeste diverse surse, dar nu cele de propaganda. m-am referit la temele pe care le incurajeaza propaganda rusa si care se regasesc toate pe toate site-urile asa-zis ortodoxe. fara niciun fel de dubiu, fara nicio filtrare, fara nuante.
Faptul că nu înţelegeţi dimensiunea duhovnicească a Sfântului Valeriu, că nu resimţiţi sfinţenia acestuia, mă face să cred că nu aveţi trăire religioasă autentică, atât cât pot eu judeca astfel de lucruri. Este doar o supoziţie pe care vă rog mult să mi-o îngăduiţi, nu vreau să jignesc. Mi se pare că nu reuşiţi să treceţi de un prag foarte superficial în judecata pe care o faceţi, nu evaluaţi nici măcar dimensiunea morală a Sfântului, dincolo de opţiunile sale politice, deci mie mi se pare inoportun să ducem discuţia mai la adânc, la chestiuni care ţin de duh, de sfinţenie. Concluzionez că dvs vi se pare imposibil de conciliat o opţiune politică dintr-un anumit moment al vieţii cu modelul de sfinţenie pe care noi îl recunoaştem Sfântului. Această neînţelegere o calificaţi ca fiind „atracţie bizară”, v-o asumaţi ca pe o convingere de ordin personal, de aceea nu văd cum ne-am putea angaja într-o conversaţie pe acest subiect, în ce scop. Practic, folosim limbi diferite, vorbind despre chestiuni complet străine.
Nu am o problemă cu faptul că părerile noastre nu coincid, sper că nici dumneavoastră nu mi-o ţineţi în nume de rău.
Eu unul, atât cât găsesc timp, citesc inclusiv surse de propagandă, deşi recunosc că este destul de dificil de distins între acestea. Sunt abonat la taskforce-ul EU pentru dezinformare, am citit studiile UE despre dezinformarea rusească, sunt oarecum în temă cu aceste chestiuni, dar nu susţin că am un repertoriu precis de surse valide/invalide. Şi eu am regăsit multe dintre acuzele aduse ruşilor ca fiind întemeiate în cazul surselor de (dez?)informare occidentală.
Pe de altă parte, simt nevoia să arăt faptul că, întrucât sunt îndatorat sufleteşte unor părinţi şi sfinţi ruşi precum şi faptul că am în preajmă vorbitori nativi de limbă rusă, care-mi sunt foarte apropiaţi, nu pot prelua oricum limbajul îndeobşte folosit pe la noi. Mă simt obligat să tratez cu mare atenţie şi cu multă grijă acest subiect pentru că nici mie nu mi-a căzut deloc bine atunci când, în alte împrejurări, s-a discutat despre români şi România în termeni pe care i-am resimţit ca nedrepţi. Iar asta am resimţit chiar şi atunci când subiectul discuţiei era acel domn băsescu, despre care am o părere completamente execrabilă. Dar nici măcar atunci nu mi-a picat deloc bine tonul sau termenii care au fost folosiţi.
De aici vine probabil, în bună măsură, percepţia despre filo-rusismul pe care ni-l atribuiţi, care nu este totuşi deloc unul de fond, chiar dimpotrivă. Totuşi acest lucru nu ne împiedică să dăm dreptate ruşilor acolo unde credem sincer că este de trebuinţă să o facem. Cred că părintele Lavrentie a argumentat cu asupra de măsură ori de câte ori a susţinut poziţia BORu, şi chiar şi atunci când am discutat despre conflictul militar din Ucraina.
Nu în ultimul rând, ne şi asumăm cu inimă uşoară riscul acestor percepţii, asupra cărora nu putem interveni, tocmai pentru că este nevoie să fie discutate şi temele cu miză pe care cred că dvs şi alte persoane le leagă de propaganda rusă. Prin urmare, atunci când sesizaţi astfel de chestiuni, vă rog să depăşiţi faza de acuze de filorusism, şi să le tratăm pe fond, însă vă rog să o facem ontopic şi cu bună credinţă. Nu ne bucură deloc faptul că la un articol de sărbătoare, de factură pur duhovnicească, trebuie să facem discuţii politice, dar înţelegem că acestea sunt aspectele care vă animă.
În orice caz, vă mulţumesc, pe bune, pentru intervenţii! 🙂
recunosc, nu inteleg sfintenia unui om care nu s-a dezis niciodata de faptul ca s-a inhaitat cu niste criminali. dupa cum n-am inteles niciodata apropierea dintre biserica si legionari, antisemitismul multor ortodocsi etc. da, nu inteleg sfintenia care e doar la nivel teoretic, in timp ce faptele sunt complet diferite. iar asta e valabil pentru toti cei care au cochetat cu legionarii, in timp ce s-au dat crestini. dar e interesant de urmarit, cum atractia pentru legionari bantuie in continuare biserica, sunt niste resorturi care-mi scapa. ura fata de altii si uciderea altora oameni pe motiv de rasa, credinta contravin ortodoxiei. de ce pentru unii sunt acceptabile si chiar de laudat? poate pentru ca s-au infiltrat fel si fel de oportunisti care se folosesc de credinta pentru a-si promova propria agenda. lucru pe care l-au facut si legionarii.
Doamnă/ domnișoară Ana,
Absolutizarea pe care o faceți cu privire la legionari, cum că toți ar fi criminali (asta reiese din comentariile dvs.) este copilărească, total superficială și nu e susținută de nicio sursă istorică, de niciun document sau oricare altă mărturie, dovadă că nici n-ați menționat vreo sursă de încredere prin care să vă susțineți acuzele. Tot ce faceți este să acuzați în pur stil comunist.
Este adevărat că în Mișcarea Legionară au existat și oameni care au recurs la fapte pe care credința creștină le condamnă dar pentru asta nu înseamnă că le putem pune aceeași etichetă tuturor. După ,,logica” dvs. ar trebui să negăm sfințenia tuturor care au avut legătură cu legionarii doar pentru că au avut legătură cu ei. E copilăresc, cum spuneam mai sus.
Vă rog sincer să scrieți un articol bine argumentat și documentat (să puneți și sursele pentru a le verifica și noi cei interesați) în care să dovediți că Mișcarea Legionară a avut ca membrii doar criminali.
Afirmația dl. Vlad-Mihai cum că sunteți necredincioasă e susținută din plin de cele scrise de dvs.
În final vă doresc să ajungeți la o trăire dubovnicească mai înaltă decât Sf. Valeriu Gafencu și alții care au făcut parte din Mișcarea Legionară și pe care suferința îndurată pentru dragostea de Dumnezeu și țară i-a sfințit. Aveți toate șansele având în vedere că nu sunteți simpatizantă a legionarilor.
Apropo de propaganda rusă și de o chestiune de care sunt acuzați rușii în general, anume că deturnează scopul, sensul şi semnificaţiile conversaţiilor online prin „trolling”, îmi amintesc că am citit un text destul de interesant despre tactica insinuării controverselor (mă rog, altul era titlul, dar asta mi-a rămas în minte). Era ceva despre disputele online pe teme istorice între ruşi şi polonezi. Ideea de bază cu care am rămas atunci era că nu trebuie permisă celebrarea, adorarea, proslăvirea, elogierea sau sărbătorirea, necontestate, ale unor persoane, evenimente sau împrejurări ci, asupra izvoarelor de înălţare morală trebuie aruncată, mereu, umbra (toxică) a controverselor.
Termenul de controversă este unul extrem de coroziv întrucât nu permite apărări sau lămuriri punctuale şi loveşte într-un loc esenţial, anume în caracterul acţionabil al informaţiilor sau emoţiilor. Mai ales cei care parcurg materiale de intelligence găsesc des acest termen de „informaţie acţionabilă”, anume o informaţie care are o vocaţie concretă de a fi folosită în mod eficace într-un context dat. Şi emoţiile pot avea un astfel de caracter acţionabil, mai ales cele colective. De pildă, aşa sunt animate masele electorale care ies la vot, impulsiv. Cam cu asta am rămas în minte în urma acestor lecturi.
Observ oricum faptul că şi la noi se întâmplă astfel de lucruri în legătură cu anumite personaje istorice, mai ales în cazul Sfinţilor Închisorilor, şi că tehnica aceasta de aruncare a controversei se întâmplă de la sine. În cazul nostru, aici pe blog, avem în loc de o elogiere gingaşă a unui sfânt deosebit de sensibil, o dezbatere offtopic în care Sfântul este redus la o carcasă politică. Sunt sigur că menirea nu este a convinge pe cititorii noştri despre nesfinţenia Sfântului ci menţinerea unei astfel de umbre. Că dvs, Ana, faceţi acest lucru neintenţionat, inconştient, este foarte plauzibil. Nu formulez acuze indirecte, nu sunt relevante pe obiectul articolului.
Ceea ce este însă important, şi motivul pentru care pe mine personal mă bucură astfel de intervenţii, este acela că dau ocazia unor reaşezări netulburate în mărturisirea despre aceşti Sfinţi ai închisorilor. Ei înşişi au profeţit că vor fi luptaţi şi după moarte şi, prin chiar modul acesta dezechilibrat în care li se aduc acuzaţii, se confirmă, simultan, marea lor sfinţenie. Or, acesta este motiv de bucurie şi de liniştire. Pare că fac un argument circular aici, dar nu este cazul. Sunt, ca orice creştin, dezamăgit de lipsa de evlavie, dar o înţeleg cu limpezime atunci când este asumată ca atare. Nu cred că este vorba despre o neînţelegere care să ne cheme obligatoriu la o reacţie polemică de apărare. Cred că este îndeajuns să dăm mărturie pentru dragostea ce o purtăm acestor Sfinţi, rămânând înţelepţi şi blânzi.
Pentru cei sinceri, cred că este suficient să subliniem că a fi Sfânt este într-atât de mult mai mult decât o afiliere politică, încât discuţia aceasta este inadecvată prin ea însăşi. Acestea sunt însă neputinţele noastre, cu asta lucrăm. Să ne ajute Sfântul Valeriu pe toţi, în toate cele de folos! Doamne, ajută!
in mare sunt acord, mai ales ca rusii se pricep cel mai bine la trolling. in schimb, sublinierea dvs „necontestate” e falsa, stiti bine. legionarii sunt figuri contestate, si in ansamblu si individual. inclusiv asa-numitii sfinti ai inchisorilor.
Domule/domnisorule Nicolae,
Miscarea legionara s-a inspirat din nazism si fascism, despre ce vorbim? cand te bagi intr-o miscare criminala nu cred ca esti prea sfant. iar Gafencu nu era un om nescolit, stia bine in ce cloaca se baga, si nu avea niciun fel de scrupule cand incerca sa recruteze copii. nu trebuie sa ucizi cu propriile maini, asa putem relativiza si nazismul sau fascismul, nu? daca gasim scuze ne putem duce pana la hitler. in definitiv nici el n-a ucis pe nimeni, doar a ordonat altora.
Dvs il puteti considera sfant, mie mi se pare ca e folosit drept paravan și legitimare pentru un curent ortodoxist cu vadite simpatii legionare. imi amintesc ca si pe acest blog si pe altele asemanatoare si zelea codreanu e ridicat in slavi, si restul legionarilor. e amuzant ca mi se reproseaza mie ca-i bag pe toti in aceeasi oala. da, ii bag, dar si cei care ii simpatizati faceti la fel, nu v-am auzit vreodata condamnand crimele legionarilor, dimpotriva li se gasesc numai scuze.
Ghinionul Romaniei e ca a trecut din mainile unor criminali in mainile altora. Daca am fi avut un Nurnberg n-ar mai fi fost glorificati adeptii unor idei extremiste, pe motiv de sfintenie.
Puneți aceeași placă zgâriată – Mișcarea Legionară a fost una criminală – însă tot nu aduceți argumente care să susțină ceea ce afirmați. Mișcarea Legionară e o cloacă în opinia dvs. care e mai multe decât subiectivă, dovadă că nu aduceți argumente ci doar înșirați acuzații. Citiți, vă rog, Cărticica șefului de cuib și studiați și istoria acelori vremuri și după aceea judecați.
În plus, care-s asemănările între nazism, fascism și Mișcarea Legionară? Și încă ceva, a asemăna pe Sf. Valeriu cu Hitler e o absurditate de care numai un comunist sau simpatizant al comunismului e capabil.
Într-o zi câțiva evrei au adus la Mântuitorul o femeie vinovată de adulter. Iar conform legii ea trebuia ucisă cu pietre. Răspunsul Mântuitorului le-a căzut ca un trăznet acelora: „Cel care este fără păcat să arunce primul piatra”. N-a aruncat niciunul pentru că toți erau păcătoși. În cazul lui Corneliu Codreanu sunteți dvs. aceea care aveți calitatea morală să aruncați prima piatra? Doar întreb. Nu scuz faptul că Codreanu l-a ucis pe Manciu (un diavol cu chip de om) dar sunt curios ce ați fi făcut dvs. în locul lui!? L-ați fi strâns în brațe pe Manciu, un criminal în toată puterea cuvântului?
Nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu că astăzi nu mai trăim vremurile tulburi de atunci. Se pare că încă mai există oameni cu atitudine de torționar. Da, la dvs. mă refer.
Dumnezeu să vă lumineze!
Cred că ați picat pe o fentă provocatoare care e destul de străvezie. Așa se întâmplă când nu avem disciplina dezbaterilor deschise.
Sper ca această discuție se va opri aici și că dvs, Nicolae, nu veți continua. Vă rog să înțelegeți. Doamne, ajută!
Bună seara,
Sigur dl. Vlad. Sunt de acord cu dvs. că ar fi mai înțelept să nu continuăm discuția.
Iertați-mă!
prietene, tatal tatalui meu era evreu. si el si familia si prietenii au avut ceva experiente sinistre cu amicii tai legionari. personale, nu relatate de altii. in conditiile in care era un om normal care dorea o viata linistita, motiv pentru care a trecut la crestinism nu din convingere, ci pentru a-şi vedea de studii.
in rest, am sa ignor mizeriile pe care le-ati enuntat. si nu va obositi sa raspundeti, nu ma intereseaza opiniile unei admirator al unor criminali.
Îmi pare foarte rău să aflu aceste lucruri. Vă înțeleg cu totul altfel intervențiile dvs pe situl nostru. Iertați-ne. Doamne, ajută!
Vedeti ca inca nu e canonizat si n-aveti voie sa-l numiti sfant… Sau aveti dvs acolo de unde scrieti birou sinodal de canonizari? 🙂
Fragmentul de mai jos este preluat de pe dervent.ro :
Sau dvs.il contestati si pe Pr. Serafim Rose.
Parintele Iustin Parvu, parintele Aresenie Papacioc si multi alti duhovnici au fost legionari, nu s-au dezis niciodata de legionari si sunt repere duhovnicesti pentru trairea ortodoxa. Si pe acestia ii contestati Ana si Kleomenis?
Iată un răspuns ortodox la nedumeririle multor creştini-ortodocşi cu privire la cinstirea sfinţilor (încă) necanonizaţi prin citirea de acatiste, închinarea la icoane, etc. Părintele Serafim Rose într-una din scrisorile sale către pr. Alexey Young: „Nu, „grecii” nu l-au canonizat pe Vlădica Ioan. Canonizarea este treaba episcopilor, care dau pecetea ultimă şi oficială pentru o venerare locală a unui om sfânt. Ceea ce a făcut mănăstirea [Boston] a fost să scrie (sau probabil să traducă dintr-o lucrare a vreunei mănăstiri pe stil vechi care obişnuia să-l numească Sfânt pe Vlădica Ioan) o Vecernie pentru Vlădica Ioan (noi avem o copie şi arată destul de bine), o practică foarte normală obişnuită de ruşi atât pentru Sfântul Ioan de Kronştadt cât şi pentru Fericita Xenia, cu mulţi ani înainte de canonizarea lor. Aceste slujbe ale Sfinţilor necanonizaţi sunt săvârşite în particular (de către o persoană particulară sau o mănăstire) până ce episcopii permit ca întreaga Biserică să le săvârşească public.
Rugăciunile oricărui sfânt trecut din această viaţă trebuie oricum făcute în particular, iar în unele cazuri, sfinţenia unui sfânt este aşa de evidentă încât i se adresează rugăciuni mai mult sau mai puţin public, cu mult înainte ca acesta să fie canonizat. În cazul Vlădicăi Ioan, episcopii care au slujit la înmormântarea lui, deja ceruseră deschis rugăciunile lui înserând în mod deliberat în anumite părţi din slujbă înmormântării sau din panihidă sintagma, „cu ale lui sfinte rugăciuni”.
Dacă părintele Nichita [din Seattle] are într-adevăr o icoana cu Vlădica Ioan, nu face rău că o foloseşte pentru sine şi nu în public, şi aici nu trebuie ca nimeni să se simtă câtuşi de puţin ofensat, pentru că aceasta e o practică normală şi de asemenea pentru faptul că duşmanii Vlădicăi Ioan vor pricinui niscai probleme din această cauză. Cu toate acestea, o mulţime de ruşi vor fi fericiţi să o vadă, fără să viseze măcar a o face public, adică oficială. Un episcop rus pe care-l cunoaştem s-a umplut de bucurie auzind că există o slujbă grecească închinată Vlădicăi Ioan, drept care a cerut să fie tradusă imediat în slavonă! Nu cred că „grecii” în general sunt mai preocupaţi decât alţii de chestiunea cinstirii deschise a unui sfânt necanonizat; mai degrabă din pricina mai multor râvnitori atât dintre greci cât şi dintre ruşi care fac acest lucru; şi deci din pricina lor au hotărât episcopii ca în cele din urmă să-l canonizeze. În cazul Vlădicăi Ioan, atât ruşii cât şi grecii (slavă lui Dumnezeu!) au fost găsiţi „vinovaţi” în această chestiune, fapt foarte normal în istoria Bisericii. (O călugăriţă rusoaică foarte aşezată ne-a implorat să scriem noi o slujbă pentru Vlădica Ioan imediat după moartea lui!) Cu toate acestea, este limpede că o astfel de cinstire nu trebuie „forţată”, ci trebuie lăsată să crească şi să se manifeste firesc până ce în cele din urmă se coace întru ziua cea mare a canonizării.
În Biserica Ortodoxă nu este interzis să te rogi la Sfinţi „necanonizaţi” . De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial la ceea ce deja există neoficial: oamenii se roagă unui sfânt înainte ca Biserica, în cele din urmă, să-i stabilească un cult general, moment în care i se stabileşte o slujbă, o icoană etc. Tot astfel, în mod particular, putem cere să se roage pentru noi oricărui creştin plecat dintre noi, aşa cum obişnuim să cerem rugăciunea creştinilor ortodocşi în viaţă – pentru că toţi sunt vii în Hristos; cu atât mai mult cineva a cărui viaţă sfântă sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos
Multi nu au fost. Iar cei care au fost nu sunt mari duhovnici si nu vor fi vreodata canonizati.
Kleomenis, omul certitudinilor avântate 🙂
Vedem, discutăm..
Bine punctat, sora Ana.
Sunteti un nationalist sentimentalist. 🙂 Etnofiletismul a fost condamnat ca erezie, iar Eminescu a fost cel mult un agnost, ca sa nu zic ateu. Cititi scrisorile catre Veronica si va veti convinge. Ambii au sfarsit rau, ea sinucisa – el nebun (nu pt Hristos). Sau poezia „Eu nu cred in Iehova” in care se deduce clar ca religia lui Eminescu a fost romantismul. Pentru deplina lamurire faceti o comparatie prompta cu poeziile Sf. Ioan Iacob.
Dl. Kleomenis, Eminescu a fost ucis, otrăvit. Vă doresc să vă iubiți țara și poporul asemeni lui Eminescu și să aveți puterea, tot asemenea lui, să nu vă sperie nici moartea în lupta pentru ele.
Iata ca Eminescu nu e doar cel care scrie ”Eu nu cred nici in Iehova”…A-l face agnost si ateu pe Eminescu in totalitate este o atiudine rau-voitoare, plebeiana pe alocuri.
Rugaciune de Mihai Eminescu
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie.
Cand s-au crestinat in smerenie deplina s-au lepadat de legionarism? Sunteti naiv, parinte.
Mare evlavie am pentru acest Sfânt! Este un dar al lui Dumnezeu pentru neamul românesc, un dar al Basarabiei pentru noi cei de dincoace de Prut. Îmi amintesc că acum mulţi ani am cerut domnului Răzvan Codrescu să-mi facă legătura cu sora Sfântului, doamna Valentina, pentru ca aceasta să-l roage pe Sfânt să îngăduie ca sfintele sale moaşte să se odihnească la Hîrlău, la Biserica Sfântul Ierarh Nectarie, care se construieşte acum în fosta mea parohie. Am reuşit în cele din urmă să o contactez prin ajutorul celor de la librăria Sophia. Însăşi ideea acestui site o leg de data de 18.02.2017 şi de ajutorul direct al Sfântului.
Crestinismul n-are nevoie de asociatii, gasti si legiuni formate in disperare de cauza, din convingeri politice si orgolii personale. Avem pe Hristos si Biserica Sa neschimbata, iar restul sunt doar intrusi.
Mișcarea Legionară a fost o organizația înființată pentru a lupta pentru poporul român oropsit și împotriva comunismului care a însemnat pentru România exact ce a spus Corneliu Codreanu.
@Kleomenis
Ce scrie Ianolide, un martor și mărturisitor despre cei arestați: „Eram tineri născuţi prin anii 1920-1930, încât nu am avut niciodată vreo funcţie politică sau publică, deci nici o răspundere pentru evenimentele acestui secol. Aveam convingerea că nu facem politică, ci educaţie. Doream să formăm o elită de înaltă ţinută care să preia în mâinile ei destinele neamului românesc”.
În alt loc: „Dincolo de așa-zisa angajare politică, oamenii își apărau credința, își salvau sufletele, Îl mărturiseau pe Dumnezeu în fața urgiei ateiste. Lupta lor a fost creștinească. Ei nu au săvârșit crime, nu au urmărit scopuri socio-politice, ci au acționat în virtutea sufletului creștin al neamului românesc”.
În altă parte: „Ne-au cerut de asemenea şi o declaraţie de desolidarizare de trecutul nostru „politic”. Valeriu şi alţi câţiva au spus că nu au nimic de reabilitat dincolo de justiţia propriei conștiințe. Am refuzat şi desolidarizarea nu pentru că nu aveam greşeli de care să ne desolidarizăm, ci pentru că procesul nostru de conştiinţă înfiera toate greşelile făcute fără a avea nevoie de imboldul unei elite politice al cărei reprezentant era un monstru ca Maiorul Magistrat”.
Cum poate cineva cinstit sufletește să disprețuiască mărturisirea unor oameni supuși unei duble torturi, psihologică și fizică? Atunci când în jurul lor mulți trădau pentru a se salva, din frica imensă de moarte, de chin, unii ca Valeriu Gafencu și-a format și urmat un crez eminamente creștin. Dacă nici aceasta nu este mucenicie autentică pe care să o urmăm și noi în condițiile de libertate exterioară de astăzi, atunci ce poate fi? Nu-mi pot permite să neglijez o asemenea jertfă cu o valoare identitară pentru noi, ca români, doar pentru că-și bate joc cineva de ea. Aceasta este continuarea ispitelor drăcești, a presiunii asupra creștinilor.
Pe Eminescu l-am invocat nu în calitate de creștin, ci de poet. Cine nu recunoaște măreția lui la adevărata valoare și-l privește ca pe un simplu om talentat sau, mult mai rău, ca pe un nebun, unul ca acesta dă dovadă că nu-i merge nici inima, nici mintea decât să scoată din context niște afirmații și să împroaște cu noroi personalități cu mult peste condiția lui. Cu iertare.
Cât despre filetism, nu are nici o legătură reală cu legionarii. Ba nici cu ce insinuați. Filetismul nu este erezie, în primul rând. Condamnarea din 1872 este una cu cântec și discutabilă atât ca sentință, cât și ca mod în care a fost luată (fără semnarea documentelor de Patriarhul de Ierusalim). Există niște greșeli pe care le presupune filetismul, dar este și foarte mult instrumentat. Dragostea de țară nu este ceva greșit, mai ales ca expresie a credinței creștine. Adică este bună conlucrarea dintre naționalism și creștinism, prin care valorile ortodoxe sunt impregnate corect în societate.
„- Înţeleg deci că domnul pastor este un naţionalist, un naţionalist evreu. Românii sunt şi ei naţionalişti. Noi ne-am născut prin fire români dar prin Har şi prin Adevăr suntem creştini. Evreii nu sunt creştini nici după 2000 de ani! Naţionalismul românilor nu este şovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinţă şi felul nostru propriu de viaţă. Noi mergem înfrăţiţi cu toţi drept-credincioşii pe calea lui Hristos către Înviere. Prin Hristos toate neamurile au format Noul Israel şi cu această conştiinţă tratăm noi problema naţională, inclusiv problema evreiască.
– Atunci de ce sunteţi antisemiţi?
– Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc Sîngele nevinovat pe care l-au vărsat şi pe care continuă să-l urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să-i spunem Adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul i l-a spus atunci. Numai aşa îi aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvnă pentru pocăinţa lor.
– Dar evreii au fost ucişi de legionari la abator, spânzuraţi ca animalele!
– Este o înscenare josnică! N-avem cunoştinţă ca cineva să fi spânzurat evrei la abator. Şi sunt evrei care ştiu asta foarte bine!
– Dar evreii ucişi în pădurea de la Jilava?
– A fost un act necontrolat al unor oameni fanatici într-o împrejurare socială tulbure. Dar dacă puneţi aceste crime pe seama legionarilor, atunci nu trebuie puse pe seama tuturor evreilor crimele săvârşite de Elena Lupescu ori de Ana Pauker şi toţi evreii stăpâni pe Securitate?”
Daca asta inseamna sfant…
Ana, vă cer o favoare. Răspundeți vă rog dvs la întrebările acestea, în modalitatea în care gândul vă spune că ar trebui să răspundă un om sfânt. Țineți cont că pasajul citat de dvs nu este o transcriere, ci un rezumat consemnat din memorie. Deci răspunsul dvs, dacă îl veți scrie, să nu se oprească la formulare ci la fondul problemelor.
Subliniez că discuția rămâne în continuare una offtopic, dar vă conced dreptul de a ne purta pe coclauri. 🙂
pasajul citat e din Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, volum din care a citat si colegul dvs. deci avem doua pasaje din aceeasi carte si un cherry picking de toata frumusetea. da, mi-am raspuns singura, multumesc
Întoarcerea la Hristos este cartea mea de căpătâi. Este cartea care cred că m-a așezat (sper!) definitiv în matca ortodoxiei, întrucât înainte am fost ateu militant. M-am apropiat de ortodoxie cu Jurnalul fericirii, acolo unde am întâlnit pentru întâia oară o apologetică scrisă pe limba mea.
Dincolo de cherry picking-ul de uz polemic, sunt convins că este o lectură esențială dacă veți dori să ne cunoașteți mai bine formația intelectuală și orizontul (limitat?) de idei. Aceasta, dacă prezentăm interes și mai departe de a fi țintele desconsiderării dvs pt evlavia ce o purtăm Sfinților Închisorilor, și Sfântului Valeriu, în particular. Iertați! 🙂
Ce găsiți în neregulă la pasajul de mai sus? Asta ați uitat să ne spuneți. Cred că dvs. și dl. Kleomenis sunteți intruși neomarxiști de tipul celor doi pseudo-cercetători de la CNSAS care nu demult au încercat să murdărească memoria martirilor din închisori. Aveți cu toții același tipar, nu sunteți greu de recunoscut.
PS: Eu aștept articolul dvs. (să ne dați și legătura către situl unde îl veți publica) argumentat și documentat cu privire la legionari, din comentariile postate nu dovediți nimic.
Să încercăm totuși să stăm departe de atacurile la persoană! Atât Ana cât și Kleomenis sunt bineveniți, chiar dacă nu suntem în același gând, duh, credință, cuviință. Zic și eu.
Deci dacă sunt bineveniți, e clar că nu-s “intruși”. Că urmăresc să murdărească, speculând că așa ar fi cazul, asta o pot face doar pentru ei. Chiar dacă toată conversația este offtopic, consider că nu e fără folos, deci vă rog să îngăduiți. Iertați. Doamne, ajută!
nu sunt nicio neomarxista si nici nu incerc sa murdaresc nimic. nu e neregula nimic in acel citat, e foarte ok pentru un crestin sa fie antisemit si sa conteste uciderea evreilor. de ce as scrie eu? au scris altii inainte, aveti tone de carti despre legionari/nazisti/fascisti etc. chiar daca le-ati citi si rasciti, tot la parerea dvs ati ramane.
si daca tot va plac etichetarile la adresa persoanelor care au alte pareri, imi permit si eu sa cred ca sunteti neolegionar. Desi ma indoiesc c-ati intelege ce e in neregula cu asta.
Eu totusi cred ca discutiile cu Ana si Kleomenis trebuie sa se termine aici, domnule Vlad Mihai Aghache. Nu sunt in acelasi duh cu majoritatea persoanelor care intra pe acest site si nu are sens ca discutia sa continue. Doamne ajuta!
Înţeleg că acesta este impulsul firesc atunci când nu ne coincid gândurile şi convingerile, dar cred că ar trebui să ne gândim şi la situaţia în care ne aflăm noi ortodocşii atunci când încercăm să intrăm în conversaţie în alte medii şi suntem priviţi cu desconsiderare sau expediaţi ca nedemni de calitatea de interlocutori. Mai ales noi, cei care suntem priviţi ca „fundamentalişti”, „tradiţionalişti”, „practicanţi” sau mai ştiu eu cum, suntem marginalizaţi inclusiv în Biserică, poate chiar mai dihai decât în afară, în mediile neortodoxe, unde totuşi se mimează deschiderea.
Prin urmare, eu personal sunt cu totul împotriva acestui tip de abordare, de auto-izolare, pentru a ne păzi liniştea. Mi se pare nu doar contra-productiv, ci dăunător de-a dreptul pentru credinţa noastră. Prefer să las replici fără răspuns aici pe blog, atunci când simt că am obosit, decât să încep să editez comentariile celor care postează, să le filtrez, selectez sau, mai rău, să blochez cu totul pe unii cititori (dacă nu sunt spam).Intervin totuşi acolo unde mi se pare că există pericolul să alunecăm în scandal, ceartă sau în alte discuţii nepotrivite, după cât mă duce mintea.
Cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, astfel de comentarii precum cele ale Anei ne pun totuşi la încercare duhul în care dăm mărturie despre convingerile noastre, iar pe de altă parte, în lumina ultimelor precizări, vedem că, dincolo de modul de formulare, există totuşi un interes just şi legitim pentru poziţia sa. Mi s-ar părea o mare, mare pierdere să nu rămânem cu nimic altceva de pe urma acestor interacţiuni decât cu tulburarea. Asta cred, iertaţi.
Simt nevoia să vă mulțumesc și să vă felicit! Sunteți printre puținii care dați mărturie cu adevărat despre Sfinții închisorilor, fie ei legionari sau nu. În rest, de dragul unei așa-zise polemici „elegante” suntem gata să lăsăm pe oricine să-și verse otrava, în timp ce ne cerem scuze că deranjăm…
Mesajul meu se adresa lui Nicolae Vlah, nu am specificat, iertați.
Ana, Kleomenis…! măi …voi ati prostit de tot sau va roade sfințenia mucenicilor din închisorile comuniste?
Dumnezeu este Cel Care decide cui ii da sfințenia ! Noi credem ca Dumnezeu a primit nevointa acestor minunati tineri pe care El Însuși ( Hristos) i-a si înzestrat cu talente duhovnicesti, dragoste, răbdare, credinta, nădejde, pocainta, duh umilit, rugăciune si sfințenie!
Si noi avem si marturii pt lucrul acesta : fapte minunate, minuni, vindecări …
Nu-i nicio problema ca dvs nu vreti sa credeti sau nu doriti sa fie ei Sfinti !
Dumnezeu hotareste asta !
atara doar am sa va zic , io, păcătosul :
Nu cumva la Învierea cea de obste, la Judecata cea de Apoi…sa vă treziti din morminte si sa-i vedeti pe acesti tineri legionari strălucind mai tare ca soarele si aflandu-se lângă Hristos alături de ceilalti Sfinți !
Doamne ajuta…maiertati !
…si încă ceva domnisorilor contestatari :
nu pt ceea ce erau legionarii înainte de a fi in închisoare sunt sfinti !… daca nu-i bagau in închisoare se mantuiau ca niste crestini oarecare ….dar stiti ce i-a facut sa ajungă la înalte trăiri duhovnicesti si la rugăciunea cea curata de foc a inimii? izolarea in temnita, foamea, stramtorarea, chinurile la care erau supusi pt a renunta la credinta ortodoxa ! asta te face Sfânt , măi !
Sa te supună la chinuri grozave ca sa renunti la Hristos , iar tu sa rabzi pana la moarte toate chinurile si sa iesi biruitor , cu sufletul curat ( cu ajutorul Harului Duhului Sfânt) si credinta întărită in Hristos ! asta i-a facut mai mult Sfinti , mai contestatarilor !
Sa rabzi munci pt Credinta Ortodoxa !
Cine n-a fost curatit de patimi acela n-a putut rabda muncile si, săracul a cedat !
Acolo in temnita au avut cea mai mare posibilitate de curatire de patimi !
Trebuia numai sa rabde durerile si sa se roage așteptând moartea in fiecare clipă !
Pt ei moartea era ca o scăpare din iadul închisorilor si suirea la Rai !
Miscarea Legionara doar i-a adunat pe toti tinerii cei mai credinciosi ! Elita neamului crestinesc al neamului romanesc acolo a fost !
Tinerii acestia n-au omorât pe nimeni , bre ! Si chiar daca , sa zicem,ca vreunul ar fi omorât…dar ce? Nu avem noi Sfinti si dintre talhari ? Cum sa nu !
Stiti voi pocainta fiecăruia care o primeste Dumnezeu?
Nu stiti ca Dumnezeu face Sfinti si din desfranati si din tâlhari si din orice păcătos daca se pocaieste cu adevărat…un suspin din inima si esti înaintea Domnului!
Cu cat mai mult daca iti verzi sângele pt Hristos !
Deci sa stiti….chinurile din temnita i-au facut Sfinti !
Dar daca voi nu ati citit patimirea lor din temnita si cate au suferit ei acolo si cum erau fortati sa renunte la credinta …!….he he….ce stiti voi !
De judecat e usor…da sa rabzi chinuri nu-i tot asa de usor !
Ei…nu contează…ei acum se bucura in ceata Noilor Mucenici si se roagă pr noi pacatosii . Asemenea se roagă si pt voi care ii contestati 🙂 si mult ajutor capata cel care citeste Acatistul lor !
Alunga demoni…vrajitoarele , vindeca pe cei bolnavi…ocrotesc pe crestini…etc !
Noi ne-am încredințat…ramane sa va incredintati si voi din Sfintele lor Moaste daca doriti…….
Doamne ajuta!
na…cititi aici…si nu fiti necredinciosi , ci credinciosi !
http://martiriaiud.ro/minuni
si mai cititi si asta ca sa stiti ce a fost Miscarea Legionara !:
http://ortodoxia.ro/article/parintele-justin-parvu-despre-miscarea-legionara
Nu în ultimul rînd, să nu-l uităm pe EVREUL Nicolae Steinhardt, care din CONVINGERE și nu „pentru a studia”, s-a botezat și a început să trăiască ortodoxia. Din convingere, a ales Biserica lui Hristos și a preferat să facă închisoare pentru a nu-i trăda pe prietenii săi! Ba mai mult, după ce a ieșit din închisoare, a urmat calea Bisericii în toate cîte le-a făcut. Nicolae Steinhardt reprezintă un evreu model, care ar trebui urmat de noi toți! Arătați-ne alți evrei din timpurile noastre asemenea părintelui Steinhardt și noi toți îi vom aprecia și le vom urma învățătura!
Pe principiul enunţat de contestatarii lui Valeriu, ajungem să-l facem şi pe Hristos un păcătos ! Fiindcă şi-a ales ucenici aiurea: unul dintre ei era o lepră de trădător nerecunoscător, şi-a dat Domnul la moarte în mâna „securiştilor”; cel zis „verhovnic” s-a lepădat de El zicând că nu-L cunoaşte; iar altul zis Geamănul nu credea în învierea Lui până nu pipăia el cu degetul pe rană. Halal ucenici, halal Învăţător ! Nu-i de mirare că a ajuns răstignit. Măi, măi, măi, ce logică absurdă !
Aceeaşi trolli fac confuzie între idealurile Legionare (de care habar nu au, dar la care în mod misterios a aderat crema intelectualităţii interbelice) şi căderea în extremism numită Garda de fier. Chestiunea evreilor ucişi este atât de controversată încât mai bine nu o aduceau în discuţie, pentru că au ieşit la iveală dovezi că la abator erau oamenii lui Carol al II-lea cei care au făcut măcelul, îmbrăcaţi în cămăşi verzi. Treabă orchestrată ca aibă pretext să dea buzna peste capii Legiunii aflaţi în puşcărie şi să-i execute sumar, fără vreo judecată.
Despre Valeriu sunt atâtea mărturii încât nu ştiu de ce vă răciţi gura cu cei care nu au venit aici să afle vreun adevăr, ci să scuipe. Şi Valeriu a scuipat, dar cu sânge, vărsându-şi plămâni de TBC după ce i-a dat streptomicina sa evreului Wurmbrand ca să-l salveze. Evreu care s-a convertit şi a ajuns până în zilele noastre să dea mărturie. Şi Constantin Oprişan a scuipat sânge cu ultimele bucăţi de plămâni şi moartea nu i-a mai putut fi oprită de limfa decantată din sângele pe care şi l-a scos din vene medicinistul Gheorghe Calciu. Şi ministrul Mircea Vulcănescu a scuipat sânge cu plămâni, după ce se făcuse saltea întinzându-se pe jos ca să-i ţină de cald unui coleg de suferinţă din carceră; apoi a murit spunând celebrul „să nu ne răzbunaţi”! Iar unii păcălici corecţi politic de pe aici îi acuză de erezie şi nu înţeleg de ce azi lumea îi admiră pe legionari şi ce legătură ar fi putut avea ei cu idealurile Bisericii. Aha…
Să mai enumerăm nişte nume de legionari, la întâmplare, ca să fie „confuzia” mai limpede:
– Ilie Lăcătuşu
– Virgil Maxim
– Arsenie Papacioc
– Arsenie Boca
– Radu Gyr
– Dumitru Stăniloae ş.a.m.d.
Crema cremei intelectualităţii şi a moralităţii, vârfurile. Tot ce a avut mai bun România acelor vremuri. Şi noi, pigmeii, stăm confortabil pe canapele la tastatură şi-i împroşcăm cu noroi, uitând că flegma aruncată în sus tot în jos se întoarce peste faţa celui ce-o trage.
Auzi, câtă făţărnicie, să-l judece pe Eminescu unii care n-au scris două versuri în viaţa lor, iar dacă le-au scris, n-au convins nici măcar doi oameni să le citească… Înţelegeam dacă l-ar fi judecat cu argumente un Arghezi, un Topârceanu, un Labiş, un Blaga, un Maiorescu, un Călinescu, ceva mai de doamne ajută. Dar, cum, epigonii sunt critici literari şi biografi autentici?
Fraţilor, voi zice un lucru prea evident: Eminescu este în literatura română ceea ce este Codul Civil în legislaţie sau Biblia în Biserică: BAZA ! Iar cine nu are ochi să-i vadă sfinţenia lui Valeriu Gafencu, n-are ochi să i-o vadă nici pe a lui Hristos. „Dacă vă vor urî pe voi, să ştiţi că mai întâi pe Mine m-au urât”.
„Sângele Lui peste noi şi peste copiii noştri!” răzbat peste veacuri iar glasurile înveninate.
I rest my case.
Nu am completări 🙂