Orthochristian.com: Mitr. Onufrie schimbă modul cum pomenește – citește dipticele Întâistătătorilor Ortodocși (+VIDEO)
Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și a toată Ucraina a pomenit pe toți Întâistătătorii Bisericilor Locale cu care Biserica Ortodoxă Ucraineană este în comuniune în timpul Liturghiei de astăzi de la Lavra Peșterilor din Kiev. Astfel, Mitr. Onufrie nu a pomenit pe Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril al Moscovei și a toată Rusia ca ierarh superior al său, ci mai degrabă a citit dipticele potrivit practicii Întâistătătorilor Bisericilor Locale autocefale.
Anterior, fiind cap al unei Biserici autonome din Patriarhia Moscovei, Mitr. Onufrie pomenea pe Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril al Moscovei și a toată Rusia ca Întâistătător al Bisericii Locale Ruse, în timp ce Patr. Chiril pomenește pe capii celorlalte Biserici Locale.
În video de mai jos, la min. 1:16:25, diaconul pomenește pe „Patriarhii Ortodocși”, urmați de Mitr. Onufrie și Preasfințitul Mitropolit Pavel de Vișgorod, starețul Lavrei Peșterilor din Kiev. La min. 1:31:25, Mitr. Onufrie începe citirea dipticelor Întâistătătorilor Ortodocși la Vohodul Mare, așa cum ar face un Întâistătător de Biserică Locală. La această pomenire, se roagă pentru Patr. Chiril ca Întâistătător cu care este în comuniune.
Preafericitul nu a pomenit pe Patriarhii Bartolomeu al Constantinopolului, Teodor al Alexandriei, Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului sau Ieronim al Greciei. […]
Nota noastră: Din păcate, mișcarea de distanțare față de Patriarhul Chiril și Biserica Rusă devine, decisă prin consultarea tuturor episcopilor, în prezența clericilor, monahilor și mirenilor ucraineni, se produce în condiții criticabile din punct de vedere canonic. Doar situația de război sub atacul armatei ruse mai justifică această reacție. Nu sunt invocate motive de erezie pentru această rupere, care totuși nu este schismă, adică întrerupere a comuniunii euharistice; nici nu au fost urmați pașii legali pentru obținerea autocefaliei, care s-ar fi putut face cu acordul Bisericii mame, adică Patriarhia Moscovei.
Sunt infirmate astfel interpretările optimiste emise de reprezentanții Patriarhiei Ruse că nu s-a întâmplat nimic deosebit, ci doar o confirmare a statutului de autonomie al ucrainenilor. Sunt de urmărit reacțiile ulterioare ale Moscovei în condițiile actuale de conflict armat, care obstrucționează o comunicare fluentă și directă.
Dumnezeu să ne ierte de vorbim cu păcat, dar ca să încetezi pomenirea lui Chiril pt altceva decât pt erezii…
Este schismă în toată puterea cuvântului. Şi nu doar faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, ci literalmente faţă de întreaga Ortodoxie. Faptul că astăzi, în Duminica Vindecării Orbului din Naştere, Mitropolitul Onufrie, cu de la sine putere, a pomenit la Sfânta Liturrghie pe altcineva decât pe superiorul lui ierarhic canonic ( chiar dacă şi pe acela l-a numit, printre alţii!), arată inechivoc inşelarea cu conotaţii soteriologice devastatoare în care l-au aruncat mândria şi supunerea în faţa cezarului anti-hristic. A spune că păstrezi comuniunea euharistică cu ( o parte din ) ceilalţi, autodeclarându-te „întâistătător” de Biserică Locală, în condiţiile în care nimeni altcineva nu te recunoaşte ca atare ( şi nici nu are cum să te recunoască, de vreme ce tu uzurpi demnităţi ecclesiale şi calci în picioare Sfintele Canoane!) înseamnă să iţi dai pe faţă sminteala şi să porneşti pe un drum ( trăgând după tine milioane de suflete! ) care cu siguranţă te scoate afară din Biserică încă de la primul pas! În realitatea duhovnicească, Biserica Ortodoxă Ucrainiană nu mai este de astăzi în comuniune cu nimeni! Tocmai a părăsit Corabia mântuirii! ( Să dea Domnul să se întorcă grabnic înapoi, cu cât mai puţine pierderi! ). Ca atare, Mitropolitul Onufrie poate să pomenească pe cine doreşte la slujbe, oricum o face degeaba, câtă vreme nici un Întâistătător legitim nu îl pomeneşte pe el! Schisma deja a produs-o! ( Dacă, prin absurd, stiliştii ar începe să îi pomenească pe Întâistătătorii Canonici ai Bisericilor Ortodoxe Locale, asta în nici un caz nu i-ar scoate implicit şi imediat din schismă! Nu, nicidecum! Ci ar mai trebui de parcurs o mulţime de alţi paşi canonici pentru a se reîntoarce în Biserică! ). Cât priveşte declaraţiile Mitropolitului Ilarion, făcute ieri la Moscova, acestea reprezintă nişte minciuni manipulatorii grosolane. Dintre care cea mai scârbavnică este aceea prin care aruncă sămânţa confuziei în privinţa unei pretinse sinonimii între un Tomos de autoguvernare şi un Tomos de autocefalie! Mizând vicleneşte pe ignoranţa, nepăsarea şi tăcerea Pleromei! Numai că, în ciuda tentativelor de edulcorare a adevărului, adevărul iese mereu, prin sine însuşi, la iveală! În cazul de faţă fiind evident că cele două tipuri de Tomosuri au caracteristici diferite şi se aplică unor situaţii diferite, iar nu similare!
Cu iertare, dar acesta nu este un duh ortodox, a începe să acuzi în stânga și-n dreapta cu acuzații. Să vedem mai întâi cum evoluează lucrurile.
Onufrie nu mai este la momentul actual în comuniune cu nimeni, este în schismă față de întreaga Biserică.
Conform punctului 1.3 din statutul BOU aceasta este în comuniune cu celelalte Biserici prin BORu. Rupându-se de BORu s-a rupt de întreaga Ortodoxie.
Eu cred că vă pripiți să trageți concluzii.
Într-adevăr, este o pomenire modificată ciudat, dar deocamdată Biserica Ucraineană este doar autonomă, asta a decis, nu autocefală. Se înțelege că pomenirea tuturor Întâistătătorilor arată că nu țin strict de Moscova, ci își arogă o autonomie lărgită.
Să nu cădem în concluzii pripite ca mulți nepomenitori, că, gata, totul este schismă/erezie.
Sinodul Patriarhiei Ruse a luat ieri niște decizii pe care am să le traduc cât pot de curând.
Sarut mina, parinte Lavrentie si Doamne ajuta tuturor!
Cred ca Inaltul Onufrie s-a saturat de serghianismul agresiv al lui Chiril. Ceva imi spune ca patriarhul Rusiei nu vrea sa inteleaga situatia imposibila in care pune BOU, pe sacerdoti si mireni deopotriva. Conform oricarei legi, chiar si uneia nescrise, o organizatie care are legaturi cu inamicul (ca e finantare sau pur si simplu filiatie ierarhic-organziationala) este supusa supravegherii (legal) si la tot felul de sicane (ilegal). Sa ne uitam la neoprotestantii din Coreea de Nord, Iran, Cuba: “simplul” fapt ca sint o ramura a unor culte cu originea in cel mai criminal imperiu al istoriei ii face suspecti in ochii autoritatilor din acele state (care autoritati ale acelor nu sint, nici ele, chiar niste grupuri de calugarite :), politica fiind domeniul favorit al Satanei, dupa cum el insusi i-a spus Domnului Iisus in timpul tentatiilor ), care ii persecuta. E in natura umana, pina la urma, nu doar in hatisurile legilor, ca sa privim piezis la cineva care este legat, in un fel sau altul (organizational-ierarhic, doctrinar sau financiar), de un inamic, mai ales de un inamic cu care sintem in razboi in cel mai propriu sens. Onufrie a inteles aceasta din capul locului. Are o turma si niste episcopi, preoti si monahi de aparat. Chiril, evident, se face sa ca nu intelege toate aceste lucruri, si multe altele.
Viata, inclusiv cea a relatiilor intereclesiale, abunda in nuante. Cine nu le vede, o face pe riscul sau. Se pare ca Patriarhul Chiril a ales acest drum. Cind BOU va deveni cam cum este acum curind-autocefala Arhiepiscopie de Ohrida, sa nu se mire.
Sau, daca esti iranian, eventual cleric Shia, si faci o vizita in Imperiu, esti clar supravegheat de CIA sau NSA, la ordinul autoritatilor Imperiului. Sau de ce dizidentii est-europeni cu legaturi in Occident, in special cu Soros sau CIA, erau supravegheati de Securitatile comuniste inainte de’89. E vechiul pacat omenesc al subiectivismului de grup, de doctrina si, in ultima faza, belicos. Eu numesc aceasta mosntruozitate subiectivista „aglutinare sub steag”. E ceva de condamnat, desigur, dar nu poti sa nu tii seama de acest aspect regretabil al naturii umane cazute: ii poti, ba chiar trebuie, sa ii atenuezi pe cit poti efectele.
Inaltul Onufrie intuieste toate acestea prin instinctul sau politic, si implineste recomandarea evanghelica a intelepciunii de sarpe in atitudinea de porumbel. I-a ramas lui Chiril ipostaza ingrata de serghianist.
Eu nu văd atitudinea Patr. Chiril ca fiind serghianistă. E în linia țării sale, moral nu cred că are de ales. Rusia se simte atacată la nivelul ei și ripostează. E adevărat că nu am pretenții prea mari de la Patr. Chiril, dar nici nu pot să-l acuz de serghianism strict pe această problemă.
Asta fără să pun la socoteală faptul că ucrainenii sunt frați cu rușii la origini și IPS Onufrie asta simte mai mult ca sigur.
Iertati dar nu inteleg de ce se se foloseste titlul “Sanctitate” ( Sfintenia Sa) pentru Patriarhii ortodocsi la fel ca pentru papii Romei? Noi stim ca episcopii ortodocsi sunt “Inaltpreasfintiti” si nu sfinti cum se autoproclama inca din timpul vietii papii.
În românește sună cam ciudat, arogant, dar în grecește nu e chiar așa. Nu știu sigur dacă acest apelativ este dinainte de schisma Romei (1054), dar e posibil să fie. Este folosit de greci și ruși, dar nu de toți, cum am fi noi, românii, sau alții, probabil georgienii, bulgarii, sârbii… Patriarhul nostru e Preafericit, ca Onufrie.
Și la slujbe, în grecește se spune: „binecuvintează, sfinte părinte”, pe când la noi e „binecuvintează, (cuvioase, cucernice) părinte”.
Cred că e bine să le luăm ca pe niște simple titluri onorifice și atât, fără alte cramponări.
https://spzh.news/ro/zashhita-very/88605-upc-i-avtokefalija-nuzhna-ili-net
Complicat. Tonul autorului articolului este in mod vadit pro-moscovit; mai ca nu ii numeste pe adeptii autocefaliei „schismatici”.
Problema reala in toata aceasta lupta nu este mentionata si, cred, nici vazuta de cineva: incapacitatea majoritatii celor ce isi spun „madulare ale Bisericii” de a primi martirajul. Nu pentru Chiril, nu pentru Putin, nu pentru Ucraina si stapinii, de peste balta atlanta, acestui stat asamblat de Stalin si Hrusciov care este Ucraina. Nu. Ci pentru asumarea interioara si exterioara deplina a propriei credinte: ceva nu it marturisire. Mirenii se tem de persecutii, iar sacerdotii/ierarhii gasesc tot mai gtreu de conciliat ideea de marturisire in catacombe cu relatia lor anterioara cu societatea si statul in care isi desfasurau activitatea la lumina zilei. Domnul nu a cedat celor trei tentatii. Nu a existat vreun pact intre El si Dusman. In schimb, de la edictul de la Tesalonic incoace, oamenii care s-au gasit in pozitii de conducere in corpul Bisericii au facut deseori acest gen de pact, de la sinergia iustiniana la serghianismul pro-sovietic, pro-occidental/ecumenist si la cel mai nou, unificat si rau, anume cel covidiot.
Este foarte dificil sa te gasesti, ca lider eclesial, cum este Inaltul Onufrei, intre Scila suferintei si neputintei de a indura/lupta a masselor de credinciosi (care, a propos, sint si consecinta, in buna parte, a unei subcatehizari operate de Biserica) si Caribda absurditatii administrativ-ierarhice de a fi subordonati unei structuri exterioare (care structura sustine, emotional si omiletic…inamicul!). Ceva imi spune ca Inaltul Onofrei este un barbat al Bisericii care face politica in duh de intelepciune. Cred ca isi va cirmui bine corabia viitoarei autocefalii si integritatea turmei pe care o pastoreste.
Chiar: parinte Lavrentie, aveti cumva stire despre cum a votat sau ce crede PS Longin? Sigur nu sint singurul care se intreaba. Multumesc.
Eu cred că IPS Longhin este de partea Mitr. Onufrie, dar nu este de acord cu autocefalia dictată în felul acesta. Poate va mai spune ceva în predici, vom vedea.
Din păcate, se confundă între ele unitatea teritorială bisericească și cea statală. Istoria Ucrainei a fost invers decât cea de astăzi, fiind foarte multe secole sub stăpânire poloneză și credincioșii supuși catolicizării. În aceste condiții, păstrarea unității cu Moscova bisericește, dar chiar și politic a fost un ideal constant. În ultimul secol s-a schimbat situația prin apariția naționalismului ucrainean. Sunt multe detalii care ar trebui luate în seamă, dar nu le cunosc în amănunt și nu mă pot pronunța pertinent asupra acestui subiect.
https://orthodoxtimes.com/the-orthodox-church-in-ukraine-war-and-another-autocephaly/
Cred că linkul vorbește, în mare măsură, de la sine.
E un articol de propagandă, scris de cei care promovează acuzația de erezie asupra Moscovei (așa-zisul etnofiletism cu titlul „lumea rusă”). Nu e o analiză la rece, cu mai mult un deziderat. Trăgând linie, nu am încredere nici în relatările evenimentelor de culise.
Deocamdată nu cred că putem face aprecieri se substanță asupra acestui subiect în condițiile limită de război. Depinde cum vor evolua lucrurile mai departe.
Auditur et altera pars. Pe de alta parte, daca privim realist starea de lucruri din ortodoxie, toate administratiile bisericesti, indeosebi autocefaliile, manifesta filetism, mai direct/grosier/violent sau mai subtil/moale. Cel mai toxic filetism este cel grecesc (mai ales ca a fost amestecat, d ela cel mai inalt nivel, si cu alte doua filoane infernale: ecumenismul si covidiotenia), iar cel rusesc si cel sirbesc se…incalzesc pe margine. 🙂
https://cne.news/artikel/1233-what-did-the-ukrainian-church-decide-about-her-independence-from-moscow
Sa speram ca, in curind, ?Inaltul Onufrie va deveni Patriarh, iar Ps Longin va fi Mitropolit. Pentru romanii dinUcraina, asta va fi o evolutie favorabila.
(De cind exista state nationale si autocefalii, filetismul e la o bataie de inima distanta. Sa nu ne mintim pe noi insine, zic).
Minunat!
https://spzh.news/en/zashhita-very/88740-reshenija-sobora-upc-raskol-ili-net
https://frontnews.eu/en/news/details/32487
Amuzant. Deci asta e directia: unificarea. Cine crede ca serviciile secrete uu conduc pe majoritatea cultelor si organizatiilor religioase oficiale de pe planeta, este cel putin naiv.
Intrebarea mea este: noi cu cine discutam pentru romanii din Ucraina (sau din ce va ramine din statul acela artificial)? Cu Onofrei, cu Filaret, cu Epifanie, sau cu structura uriasa rezultata, prin voia FSB si CIA, din toate trei? Asta ca sa fiu realist politic si nitel cinic.
https://publicorthodoxy.org/2022/03/31/the-uoc-mp-at-the-crossroads/
🙂
Totusi,sint convins ca autocefalia deplin recunoscuta a BOU, urmata de fuziunea cu cele doua organizatii eclesioide agreate de ocupantul imperialist eurooccidental, este exact ce se va intimpla in viitoarele luni (omeneste vorbind).
Sa fim realisti: Biserica, ca orice este organizatie omeneasca, isi calca singura statutele si canoanele daca este…stimulata politic. De pilda, era canonic ca Fotie sa fie Patriarh? Nu. A ajuns? Da. A fost pus si in sinaxar? Da. Are massa de credinciosi o problema cu asta? Nu.
Oamenii sint o specie de practicanti ai unui etern si amorf subiectivism, suflat cu aurul fals al ipocriziei si invelit in formele pragmatismului. Mai ales cind fie sint fortati, fie cind le convine.
https://soldat.pro/en/2022/05/30/eshe-ne-raskol-no-yje-treshina/
https://www.archyworldys.com/the-ukrainian-orthodox-church-has-decided-to-abandon-the-moscow-patriarchate-explaining-what-this-means/
În conditiile date hirotoniile Înalt Prea Sfinșitului Longhin Jar sunt canonice, mai sunt canonice ?
Evident că sunt canonice. Mai mult decât ale altora.