Privită ca o entitate străină în interiorul Ucrainei, prin care își exercită rușii influența, Biserica Ortodoxă din această țară a devenit ținta unei prigoane tot mai fățișe. Mai întâi a venit înființarea unei structuri bisericești de către Patriarhia Ecumenică la directivele SUA, compusă din schismaticii deja existenți. Deoarece nu au făcut o concurență reală și nu au reușit să atragă pe credincioși de partea lor nici cu forța, se trece la măsuri de exterminare a Bisericii canonice.
Dacă din ianuarie 2019, de la înființarea așa-zisei Biserici autocefale de către Fanar, nu s-a găsit suficientă susținere politică pentru proiectele de lege de desființare a Bisericii canonice, după declanșarea conflictului militar de anul trecut aceasta a devenit tot mai vulnerabilă. Măsurile prin care este lovită Biserica sunt luate de acum nu doar de către diferite autorități locale, ci tot mai mult de la centru.
Deposedarea Lavrei Peșterilor
La trecerea spre 2023, după ce președintele Zelenski a dat undă verde pentru demararea procesului de elaborare a unei legi de „redenumire” a BOU, prima lovitură a venit la cumpăna dintre ani, când Lavra Pecerska a fost luată la 1 ianuarie de către stat, care nu a mai prelungit contractul de concesionare.
Clădirile ei principale, partea de sus, se găsesc în administrarea statului, ca moștenire de la sovieticii care le-au confiscat în anii trecuți. Până acum, ele au fost date în folosință Bisericii, iar Lavra de jos, unde se găsesc peșterile, a fost cedată ei definitiv deja. Folosindu-se de această conjunctură și de contextul dat de război, autoritățile practic au luat Lavra.
Mai mult decât atât, schismaticii au anunțat prin conducătorul lor, Epifanie Dumenko, că vor sluji pe 7 ianuarie în biserica principală, de Nașterea Domnului pe stil vechi, cu toate că deja făcuse aceasta pe stil nou. Deși se părea că nu vor primi aprobare din partea statului, aceasta a venit în penultima zi, pe 5 ianuarie.
În mod evident, această slujire a schismaticilor este una simbolică, o victorie și acaparare a unui loc important, reședința Mitropolitului Onufrie. Deși oficialii statului vorbesc de o slujire prin rotație de acum încolo, monopolul Bisericii canonice să fie împărțit cu cea „ucraineană/națională”, este greu de crezut că va fi acceptabilă această variantă sau de găsit o soluție convenabilă după profanarea altarului de către schismatici (în mod repetat). Spre deosebire de locașurile din Țara Sfântă, unde slujesc în unele biserici alternativ ortodocșii cu ereticii, aici s-ar petrece acest lucru chiar pe același altar.
Mesajul președintelui din Ajunul Crăciunului
Într-un video postat pe Youtube pe 6 ianuarie, președintele Zelenski i-a felicitat pe ucraineni în Seara de Ajun și de Nașterea Domnului. Mesajul transmis este acela de unitate a familiei poporului ucrainean spre o victorie unică. Tradițiile cazacilor trebuie păstrate în ciuda condițiilor grele de luptă cu ocupanții. De aceea, urmând credința strămoșilor că în această zi se deschid cerurile și rugăciunea în acest moment către „puterile superioare” ajută la îndeplinirea visului de armonie, prosperitate, victorie și pace milenară.
Deși nu a participat la slujba din Lavra Pecerska, președintele și-a manifestat bucuria pentru prezența ucrainenilor la slujbă, „mulți oameni și mulți dintre soldați”. În plus, apreciază că a fost și va fi auzită o rugăciune sinceră pentru Ucraina în Lavră astăzi și că „nimeni nu-i va mai înstrăina pe ucraineni în Lavră”. Această afirmație împreună cu referința la realizarea unei dreptăți istorice duce cu gândul la eliminarea pe viitor a Bisericii canonice din Lavra Peșterilor cel puțin, deși schismaticii nu au personal bisericesc suficient care să o deservească.
Explulzarea unor înalți clerici din Ucraina
O altă măsură importantă împotriva Bisericii a fost retragerea cetățeniei mai multor clerici importanți, foarte mulți ierarhi.
A fost făcută publică pe surse o listă de 13 clerici, marea majoritate ierarhi, cărora li s-a luat cetățenia ucraineană prin decretul președintelui nr. 898 din 28 dec. 2022. Este de la sine înțeles că aceștia nu vor mai putea activa în funcțiile lor:
Anatoly Yeletskikh – Mitropolit Ionatan de Tulcin și Bratslav;
Sergiy Anitsoy – Vicar al Eparhiei de Tulcin, Episcop Serghie de Ladyzhyn;
Volodymyr Vinichenko – Arhiepiscopul Varsanufie de Novoazovsk (eparhia Donețk);
Viktor Hradomsky – Protoiereu Viktor, paroh al Bisericii Alexander Nevsky (Eparhia Odesa);
Mykolai Donenko – Episcop Vicar, Episcopul Nestor de Yalta;
Valentyn Yehorenko – Mitropolitul Meletie de Cernăuți și Bucovina;
Oleksiy Maslennikov – Mitropolit Iosif de Romny și Buryn (eparhia Romny);
Ivan Seredny – Mitropolit Irineu de Dnipropetrovsk și Pavlohrad;
Andriy Skobiola – Arhiepiscop Ambrozie de Volnovaha, vicar al eparhiei Donețk;
Oleksandr Taranov – Arhiepiscop Arcadie de Rovenky și Sverdlovsk;
Rostyslav Shvets – Mitropolit Lazăr de Simferopol și Crimeea;
Viktor Shinkarev – Arhiepiscop Paisie de Konstantynivka;
Ihor Yakovenko – Mitropolit Arsenie de Sviatogorsk, vicar al eparhiei Donețk, vicar al Lavrei Adormirea Maicii Domnului Sviatogorsk.
În funcție de evoluția războiului, deocamdată clericii din zonele cucerite de ruși nu sunt afectați, dar Mitropolitul Meletie de Cernăuți este cel mai lovit și, bineînțeles, credincioșii din această episcopie. În plus, se așteaptă să fie dispusă aceeași măsură pentru alți 6 clerici.
IPS Longhin – un critic curajos al schismaticilor, luat și el în vizor de autorități
Atât prin predici, cât și prin acțiuni concrete, un apărător al dreptei credințe, al Bisericii canonice și un opozant al abaterilor canonice și al schismaticilor s-a dovedit a fi IPS Mitropolit Longhin de Bănceni. Aflat într-un proces pentru că a îndrăznit să se roage pe stradă în procesiune, poziția sa este evidentă din predicile pe care le-a ținut, cele mai multe în limba română. Una dintre ele a fost promovată pe canalele de socializare de un boxer ucrainean campion, Lomacenko, pentru care acesta și-a atras amenințările naționaliștilor.
Redăm mai jos două din unltimele sale predici:
Nici o Biserică Locală nu este până acum public alături de credincioșii ucraineni prigoniți
Deși această persecuție ar fi trebuit resimțită de toți ortodocșii de pretutindeni și ar fi trebuit să stârnească reacții și declarații de susținere din partea Bisericilor Locale, așa cum remarcă Episcopul Teodosie din Patriarhia Ierusalimului, acest lucru nu s-a petrecut până acum. Bineînțeles că nu este de așteptat să fie alături cei care i-au recunosct pe schismatici și practic validează prigonirea, dar nici pentru celelalte Patriarhii nu cântărește mai mult Hristos decât îngrădirile și interesele lumești politice.
Doar Mitropolitul cipriot Neofit de Morfu a luat o poziție lăudabilă, după cum am semnalat deja.
Ortodocșii români ar trebui să aibă o reacție separată de a autorităților privitor la prigoana sângeroasă la care este supusă Biserica în Ucraina.
Poate mai mult decât în cazul invaziei rusești ar trebui chemați și invitați cei prigoniți să vină la noi, dacă vor crede că aici vor găsi liniște. Mănăstirile noastre cele mai apropiate de graniță trebuie să le fie adăpost ierarhilor și clericilor prigoniți, căci dacă aceștia ar alege plecarea în Rusia atunci ar confirma minciuna persecutorilor și i-ar întări în nedreptățile lor. O deschidere promptă a BOR către frații ortodocși din Ucraina ar putea reprezenta un semnal important, de temperare a abuzurilor.
Este ceva ce trebuie făcut de administrația noastră bisericească, minimal și urgent, până să se gândească în ce termeni să se pronunțe asupra schismei ucrainene cu pretenții de autocefalie.
Nu putem asista la prigoana sângeroasă (la propriu) care se desfășoară în Ucraina cu nesimțirea vecinului indiferent față de focul care s-a aprins alături. Este nevoie de o reacție, fiecare credincios cum poate! Greșesc?
Personal cred rugăciunea este singurul demers cu adevărat de trebuință. Pentru că „Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea si toți cei ce locuiesc în ea (Ps. 23,1).
Cât despre ierarhii menționați, ei trăiesc, probabil, momentul maxim al vieților lor învrednicidu-se de cuvântul Domnului: Fericiți cei prigoniți pentru dreptate.
Deci să mulțumim Domnului!
Vă dau dreptate, deși nu pot spune că mă odihnește răspunsul dvs. Pare că stăm tăcuți într-un moment critic, când reacția noastră ar trebui să fie și la vedere. Părerea mea.
Doamne ajuta!
Dvs. mai aveți așteptări de la administrația noastră bisericeasca? O reacție ar putea avea doar cei care au
luptat împotriva sinodului din Creta dar nu su pârghii sa facă asta. Ce reacție sa aibă Patriarhia din moment ce nu au combătut schismaticii ucraineni? Ma iertati!
Îmi dau seama că şansele sunt infime, dar măcar să punem ordine în idei, măcar să ştim că nu trebuie lăsate aceste incidente să se producă aşa, ca şi când nu au nicio greutate. La fel au rămas inerţi credincioşii şi când au fost prigoniţi părinţii care s-au împotrivit adunării din Creta, acum suntem inerţi când sunt înjunghiaţi şi împuşcaţi preoţii ucrainieni, cine ştie ce urmează.
Am mai cugetat şi îmi dau seama că de fapt nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi. Nu este acum momentul doar de rugăciune, ci acum este momentul predilect să facem ceva, chiar şi dacă este vorba de cel mai mic lucru, despre o condamnare verbală a răului şi despre exprimarea solidarităţii.
Ideea de a ne retrage în rugăciune cu gândul că asta este tot ce ni se cere să facem mi se pare o înşelare confortabilă.
Mai cred că am ajuns să vorbim prea mult despre rugăciune, să îndemnăm la rugăciune, să sugerăm rugăciunea ca soluţie, deşi rugăciunea este un act intim şi este un act reflex pentru orice credincios. Riscăm să fim insolenţi când îndemnăm la rugăciune în timp ce cel de lângă noi este prigonit. Ar trebui să îndemnăm la altceva (fără a lăsa rugăciunea deoparte). Dar ca să ne rezumăm doar la rugăciune, şi aceea aşa cum este ea făcută, îmi pare îndemn la gândire magică şi îmi mai pare că e cinism. Iertaţi-mă!
De acord cu dvs.
Pe acelea să le faceți…,iar pe celelalte să nu le lăsați…
Dacă cele scrise de dvs. mai sus,s-ar fi aplicat şi în privința sinodului din Creta,unde dreapta credință ne-a fost atacată,astăzi nu am fi ajuns în această situație…
Am devenit un soi de protestanți…dar totuşi ar trebui să nu uităm că; ,, credința fără fapte e moartă”…
Maica Domnului in timpul prigoanei lui Irod si-a protejat Fiul-Iisus Hristos de prigoana lui Irod,impreuna cu batranul Iosif. Deci acest exemplu al Lor este unul sfant! Maica Domnului si batranul Iosif sa-i calauzeasca la locuri sigure pe cei prigoniti pt adevar si sa-i ocroteasca neincetat prin Sfantul Lor ajutor ceresc!
https://inprimalinie.wordpress.com/2023/02/01/ambasadorul-general-al-mae-rus-criza-sistemica-a-ortodoxiei-mondiale-cauzata-de-politica-patriarhiei-constantinopolului-a-sua-si-altor-tari-occidentale/
Doamne ajuta tuturor!
Autocefalia romaneasca ar fi in stare sa recunoasca schismaticii, daca Rusia va avea probleme pe cimpul de lupta. Moment in care orice crestin ortodox cu mintile la el ar trebui sa iasa din tarlaua lui Daniel Preaatreprenorul, deoarece sus-numita tarla ar deveni o cochilie goala, eclesiologic si spiritual vorbind. De fapt gresesc: nu o cochilie goala, ci un cadavru indracit.
Trebuie sa ne rugam pentru victoria celor buni asupra neonazistilor. Amin!