Într-un articol recent, intitulat Forma de guvernare a Bisericii Ortodoxe, IPS Ierotheos își reafirmă punctul de vedere că Biserica are un primat, adică un Episcop/Patriarh care este conducătorul ei administrativ general. De data aceasta, viziunea sa este mai clar exprimată în contradicție cu cea expusă de Sinodul Bisericii Rusiei din 2008.
„Regimul sinodal al Bisericii este legat cu cel ierarhic și, în practică, sinodalitatea este coordonată cu ierarhizarea. Acest fapt, de altfel, din altă perspectivă, se întâmplă și în regimurile politice și democratice, câtă vreme există o reunire a poporului, însă, în același timp, există și ierarhizare a slujirii-autorității, adică nu au toți aceleași drepturi și îndatoriri.”
Grosul textului Mitropolitului este format dintr-un excurs în care este prezentată alcătuirea Bisericii în paralel cu cetele îngerești, în care există ierarhizare, dar și comuniune. Această ierarhizare-sinodalitate este expusă și în Apocalipsa Sf. Ioan și este găsită și în Sfânta Liturghie, unde Biserica este împărțită pe categorii, dar în care există și co-slujitori, adică egalitate de ranguri. Această perspectivă este rezumată astfel:
„Sinodalitatea și ierarhia trebuie să funcționeze în realțiile dintre Episcopi și ședințele din Ierarhie (Sinod) ca trăire și prelungire a dumnezeieștii Liturghii. Sinodul Episcopilor este o conslujire, prelungire a dumnezeieștii Liturghii și a rugăciunii.”
„Principiul de bază al vieții bisericești este că cel ce știe să funcționeze sinodal și ierarhic ca preotul în parohia lui și ca Mitropolitul în Mitropolia lui, poate să funcționeze în mod canonic și sinodal și în alte slujiri ale vieții bisericești și în Sinoadele Ierarhiei Bisericii.”
În ultimele paragrafe ale textului este detaliat care sunt acele „alte slujiri ale vieții bisericești”:
„Acest lucru se întâmplă și în modul funcționării tuturor Bisericilor Ortodoxe, după cum este valabil și în Liturghiile panortodoxe. Există evident un Protos, care are în datorie buna funcționare a trupului Bisericii.
Autocefaliile nu sunt, după cum am accentuat într-un alt text al meu, conduceri de sine (αὐτοκεφαλαρχίες). Pe de altă parte, capul Bisericii este Hristos și termenul «autocefalie» nu mai poate să fie înțeles cu semnificație absolută, ci acest termen mai mult dă administrarea proprie a unor regiuni și nu independența lor deplină.
În Biserica Ortodoxă există protos, care există împreună cu ceilalți Întâi-stătători în mod ierarhic. În esență, toți Episcopii sunt egali între ei deoarece au aceeași arhierie a lui Hristos, dar, după sistemul canonic al administrației bisericești, nu sunt toți de aceeași cinste și acest fapt este înțeles similar cu poziția administrativă și euharistică a lor în Biserică.”
Acestea sunt simple afirmații, fără o demonstrație sau coerență clară. Textele sale anterioare, 3 la număr, dintre care cel mai important pare a fi cel intitulat Instituția Autocefaliei în Biserica Ortodoxă, care este tradus și în engleză, conțin argumentele pe care se întemeiază. Interpretarea unor canoane ale Sinoadelor Ecumenice este discutabilă și, cel puțin deocamdată, nu este cazul să fie aprofundată mai mult decât până acum.
În principiu, ce afirmă Mitropolitul Ierotheos este că primatul Papei este o pretenție întemeiată și e normal ca el să aibă supremație totală peste toată Biserica. Doar că astăzi rămâne ca locul său să fie preluat de Constantinopol deoarece Roma a căzut în erezie. Subiectul acesta nu a fost dezbătut pe larg la Sinodul de la Ferrara-Florența din cauza contextului defavorabil, dar era unul din punctele cu care Sf. Marcu Evghenicul nu era de acord. La fel, nici Sfinții care s-au împotrivit unirii de la Lyon (1274) nu acceptau această concepție. Având în vedere aceste considerente, sunt foarte curioase afirmațiile unui teolog de talia Mitropolitului de Nafpaktos. Chiar atât de mult să cântărească sentimentul naționalist?
Poziția aceasta a Mitropolitului este foarte importantă pentru că are un impact mare asupra Sinodului Bisericii Greciei. Lucrul acesta este dovedit prin faptul că cele două comisii însărcinate cu studierea chestiunii din Ucraina au dat aviz favorabil recunoașterii „autocefalilor” de acolo, subiect asupra căruia vom reveni într-un viitor articol.
Statura duhovnicească a Mitropolitului este recunoscută și la noi, în România, de aceea ar trebui sa fim vigilenți asupra acestor chestiuni.
