Creşte presiunea mediatică asupra procurorilor pentru combaterea aşa-zisului-extremism şi aşa-zisului discurs instigator la ură.
În ciuda unor problematici de o gravitate deosebită legate de funcţionarea statului şi instituţiilor publice şi de starea finanţelor publice, presa încartiruită continuă presiunea mediatică asupra parchetelor stăruind pentru intensificarea măsurilor poliţieneşti asupra celor pe care îi desemnează a fi extremişti sau care au un discurs public nealiniat, despre care ei afirmă că ar reprezenta instigare la ură.
Aşa cum am menţionat din clipa anulării alegerilor, este previzibilă pornirea unei campanii virulente de persecutare a noilor indezirabili, cu scopul de a trece în planul doi chestiunile fundamentale ale legitimităţii statului. Exigenţele tacticii contrainsurgente impun declanşarea măsurilor active mai întâi asupra unor personaje contondente care nu pot antrena solidarizarea populară (precum Diana Şoşoacă, Marian Motocu ş.a.), dar asta nu înseamnă că laţul nu se va strânge şi asupra ţintelor valoroase de îndată ce impactul emoţional se va disipa (Ioan Roşca, Corvin Lupu, Vasile Zărnescu, Mihai Şerban, Eugen Sechilă, Dan Grăjdeanu, printre mulţi alţii).
Totodată, de importanţă principală rămâne şi validarea vocabularului ofensiv a „războiului hibrid”, cu toate consecinţele de ordin social, economic şi politic ce decurg din vehicularea acestui concept. Menţinerea statului român într-o stare politică de facto excepţională răspunde nevoii de a substanţia ideea „războiului hibrid” purtat de Federaţia Rusă împotriva regimurilor democratice, dar şi a efectelor pretins devastatoare pe care acest tip nou de agresiune îl poate produce asupra statelor care nu manifestă vigilenţă.
În ciuda dezvăluirilor despre campania PNL de promovare a lui Călin Georgescu, se menţine ideea vulnerabilităţii statului român în faţa acţiunilor subversive ale Federaţiei Ruse, insinuându-se ideea că efectul vizibil al „agresiunii hibride” constă în amplificarea valului extremist din societate. Faţă de acest criteriu măsurabil cu instrumentele profesionale ale sociologiei politice se pot pune între paranteze obligaţii esenţiale ale statului de a garanta exercitarea unor drepturi fundamentale, între care ţinte predilecte vor fi dreptul la liberă exprimare, libertatea întrunirilor şi libertatea asocierilor politice.
Validarea şi consolidarea retroactivă a unor măsuri excepţionale, despre care astăzi există consens asupra caracterului abuziv, vor conduce la declanşarea unor măsuri deosebite de combatere a efectelor pretinselor agresiuni.
Dincolo de momentul anulării alegerilor, pentru puterea politică este important să sublinieze caracterul continuu al agresiunii şi continua actualitate a consecinţelor războiului hibrid asupra societăţii româneşti. Astfel, menţinerea lui Călin Georgescu în fruntea preferinţelor electorale va constitui ea însăşi dovada actualităţii efectelor „războiului hibrid” şi a severităţii vătămărilor produse asupra societăţilor democratice.
Combinarea ideii de „război hibrid” cu incompetenţa sau corupţia actorilor politici locali (şi a altor particularităţi) va sublinia caracterul malevolent şi devastator al „agresiunii”. Se naşte deci o realitate politică obiectivă nouă ce trebuie combătută prin campanii integrate, specializate.
Astfel de campanii sunt absolut indispensabile pentru controlul social, persecuţia (nedreaptă) fiind atât element de coagulare a maselor temătoare, de inhibare a discursului liber, de împiedicare a activităţilor nealiniate, cât şi de afirmare a unor obiective politice noi la umbra cărora să se construiască şi să se negocieze noile relaţii de putere la nivel superior, de la care cetăţeanul oricum este exclus.
În acest context, îndrăznesc să îi previn pe cititorii noştri asupra inevitabilului: noul regim are nevoie de un duşman intern îndeajuns de înspăimântător încât să explice natura caracterului său excepţional şi arbitrariu.
Infrastructura ideologică a războiului hibrid, a dezinformării, extremismului şi discursului instigator la ură este deja funcţională şi amorsată.
Duşmanul intern trebuie identificat şi urmează să i se atribuie un chip uşor de recunoscut, aflat la convergenţa conspiraţionistului, putinistului, antivaccinistului, ortodoxistului, extremistului, anti-occidentalului.
Priviţi-vă în oglindă!
Marian Motocu a formulat contestaţie împotriva hotărârii Judecătoriei Craiova prin care a fost plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile, după ce a fost ţinut 24 de ore în Centrul de Reţineri şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Dolj.
Măsura arestului la domiciliu expiră pe 17.01.2025 iar Tribunalul Dolj a fixat termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei la data de 10.01.2025. Pronunţarea poate fi amânată.
Stabilirea unui termen de soluţionare a contestaţiei atât de îndelungat în raport de data de expirare a măsurii preventive are semnificaţia atât a unei antepronunţări asupra contestaţiei cât şi a unei invitaţii adresate parchetului spre a propune prelungirea măsurii preventive şi după data de 17.01.2025.
Vă reamintesc că aşa-zisele infracţiuni pentru care este cercetat Marian Motocu derivă din legislaţia adoptată pentru combaterea extremismului şi a discursului instigator la ură şi este lipsită de legitimitate întrucât exclude de plano disculparea prin proba verităţii. Cu alte cuvinte, nu contează dacă ceea ce susţine Marian Motocu este sau nu adevărat în mod obiectiv, adevărul nu face obiectul cercetării judecătoreşti. Simpla enunţare a afirmaţiilor incriminate constituie infracţiune, indiferent de veridicitatea lor obiectivă.
Similar, în cazul discursului instigator la ură nu este incriminată apologia comiterii unor infracţiuni sau instigarea la comiterea unor infracţiuni ori contravenţii, ci enunţarea unor afirmaţii apte să amorseze emoţional şi să predispună publicul spre atitudini (nu comportamente!) indezirabile. Din nou, adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu are importanţă pentru incriminare şi sancţionare.
Marian Motocu este (după cunoştinţa mea) primul român care a petrecut 24 de ore în arestul poliţiei alături de infractori de drept comun şi care ulterior a fost plasat sub puterea unei măsuri preventive pentru acest tip de discurs care, în esenţă, vizează chestiuni centrale pentru naţionalismul românesc.
Mă refer explicit la dominaţia pe care puterea evreiască o exercită asupra societăţii româneşti, a elitelor şi instituţiilor sale, dominaţie care infirmă dezideratul secular al neamului românesc, anume neatârnarea de puterile străine (din care decurge ideea centrală a suveranismului).
Trecerea ofensivei evreieşti la un nou prag de agresiune, prin instrumentarea puterii publice în sensul încarcerării românilor naţionalişti, reprezintă un eveniment de dimensiune istorică, cu semnificaţii profunde pentru oricine (mai) simte româneşte.
Folosirea puterii de stat împotriva românilor, în sensul întemniţării celor cu discurs adevărat dar incriminat, reprezintă un punct fără de întoarcere spre terorismul autorităţii publice, specific perioadei interbelice şi, ulterior, perioadei regimului comunist.
Întemniţarea unui naţionalist român în România trebuie să reprezinte un apel de trezire şi spre solidarizare. Indiferent de numele celui care este astăzi prigonit şi de relaţiile în care acesta a fost şi a rămas cu ceilalţi lideri din interiorul curentului naţionalist, momentul încarcerării sale pentru delict de opinie obligă la o separare a apelor.
http://portal.just.ro/63/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000671780&id_inst=63
Marian Motocu a obţinut la Tribunalul Dolj o preschimbare de termen în dosarul în care solicită înlăturarea măsurii arestării la domiciliu.
Termenul de judecată acordat iniţial, din 10.01.2025 cu puţine zile înainte de expirarea măsurii şi probabil imediat înainte de propunerea de prelungire ce va fi formulată de parchet, a fost preschimbat pentru astăzi, 30.12.2024, ora 09:00.
Este rezonabil să ne aşteptăm la o preschimbare a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar şi cu menţinerea interdicţiei de a publica pe internet mesaje de tipul celor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Am în vedere mesaje care expun influenţa puterii evreieşti asupra societăţii româneşti în ansamblu, asupra elitelor şi instituţiilor noastre, precum şi impactul disproporţionat pe care lobby-ul evreiesc îl are asupra intereselor legitime ale curentului naţionalist român.
Cazul Marian Motocu trebuie să se menţină în atenţia noastră întrucât vorbim despre primul deţinut politic persecutat prin întemniţare exclusiv pentru un tip de delict de opinie ce a fost incriminat în mod ilegitim, împotriva intereselor legitime ale naţionaliştilor români.
http://portal.just.ro/63/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21500000000671780&id_inst=63
UPDATE: Marian Motocu sub control judiciar
Aşa cum am anticipat dimineaţă, faţă de Marian Motocu a fost luată măsura controlului judiciar, păstrându-se interdicţia de a posta mesaje pe internet precum cele care au condus la punerea în mişcare a acţiunii penale.
Este de aşteptat ca măsura controlului judiciar să fie menţinută pe o perioadă îndelungată (maximul legal este de 5 ani), astfel încât intervenţiile publice ale lui Marian Motocu să fie eliminate cu totul.
Măsura controlului judiciar poate fi la fel de împovărătoare ca arestul la domiciliu şi, în opinia mea, reprezintă în continuare un instrument de persecutare politică a unui disident al regimului actual.
Organele de poliţie pot pune în executare măsura controlului judiciar în grade variate de intruziune, scopul acesteia fiind să descurajeze pe inculpat de la orice act nealiniat modelului de cetăţean complet supus şi spăşit faţă de autoritatea publică.
Rămâne de văzut în ce măsură va rezista dl Marian Motocu exigenţelor unei măsuri preventive deja instrumentată excesiv şi cu rea-credinţă, aşa cum a fost intervenţia cu mascaţi la prima oră a dimineţii (act procesual specific infracţiunilor violente şi infractorilor cu grad mare de periculozitate) în urma căreia acesta a şi fost arestat.
Problema începutului persecutării abuzive a naţionaliştilor, prin băgarea acestora la închisoare, rămâne la fel de acută şi impune măsuri de retorsiune din partea noastră. Este discutabil însă dacă avem capacitatea de a reacţiona îndreptăţit faţă de abuzul autorităţii de stat.
Bref: Sa ne bucuram macar pentru nasterea Domnului, poate si Sarbatoarea aceasta sa ne aduca pace sufleteasca tuturor!
Dna avocat Elena Radu informează în miezul nopții că în dosarul 2950/1/2024 în care Călin Georgescu solicită reluarea turului 2 al alegerilor, Curtea de Apel București a înlocuit nelegal judecătorul inițial învestit cu soluționarea cauzei.
Noul judecător a preschimbat din oficiu (nu la cererea părților!) termenul de judecată pentru luni, 30.12.2024, în loc de 13.01.2025 cum stabilise judecătorul titular.
Schimbarea judecătorului titular de complet reprezintă o grozăvie judiciară nemaintâlnită de pe vremea dosarelor Ponta-Chevron, judecate de Tribunalul Vaslui și vizând exploatarea gazelor de șist de la Pungești. O astfel de alba-neagra cu judecătorii titulari de complet compromite întreaga instanță, în ansamblu.
Urmare acestor manevre, dna avocat Elena Radu bănuiește că acțiunea sa va fi respinsă, profitându-se de faptul că se va evita ușor scandalul public întrucât românii sunt prea plini de sarmale și prea înlănțuiți de pregătirile pentru Revelion ca să le pese de chestiuni mai serioase.
Dar, deși acest scenariu este unul (foarte) probabil, înlocuirea nelegală a judecătorului titular poate profita și regimului pucist Iohannis-Ciolacu.
O instanță nelegal constituită pronunță hotărâri nelegale, indiferent de soluție (de modalitatea de a dezlega fondul cauzei).
Prin urmare, chiar și dacă s-ar hotărî luni reluarea turului 2, puciștii de la Cotroceni și Victoria pot specula această nelegalitate prin invocarea ulterioară (la ÎCCJ) a excepției nelegalei constituiri a completului, aruncând întregul demers electoral în malaxorul sistemului de justiție, prelungind soluționarea definitivă a cauzei cu luni/ani de zile.
În tot acest răstimp puciștii vor avea *motiv legal să nu organizeze alegerile*, dată fiind incertitudinea juridică a situației de fapt. Și de ar vrea, legal nu ar putea organiza noi alegeri „până nu se pronunță justiția”.
Există un risc maxim ca tergiversarea judiciară a dosarului în care Călin Georgescu cere reluarea turului 2 să fie utilizată pentru înghețarea fără termen a întregului proces electoral.
Asta chiar și dacă acțiunea sa ar fi inițial admisă, chestiune care e totuși greu de imaginat.
Miza puciștilor de la Cotroceni-Victoria este să întârzie cât mai mult posibil organizarea alegerilor, iar disfuncționalitatea sistemului de justiție și ticăloșia flagrantă a unora dintre seniorii săi reprezintă calea cea mai sigură de a-și conserva fructele uzurpării.
Ar fi o manțocărie de stat complet aliniată cu cea a anulării alegerilor prin CCR, pentru că.. Putin.
În același timp, Călin Georgescu ar rămâne blocat în marja îndemnurilor sale inițiale de a sta în casă și a lăsa justiția să se pronunțe, precum și încrederii sale în (sanchi) demnitatea magistraților.
„Demnitatea” magistraților se vădește nu din soluție, ci din alba-neagra constituirii completului, facilitând o rejudecare ulterioară în funcție de interesul de moment.
Vom avea alegeri abia atunci când electoratul naționalist/suveranist se va fi disipat, va fi fost neutralizat. Iar asta, indiferent de soarta politică a lui Călin Georgescu.
Postarea dnei avocat Elena Radu:
https://www.facebook.com/share/p/12C9sZyxiux/
Cu justitia asta pe care au facut-o ei oarba, chioara, schioapa, vinduta si rasvinduta oriciti avocati straluciti ar pleda sa indrepte strimbele lor nu suntem siguri ca se va rezolva ceva, nu oare mai bine in loc de justitia lumeasca sa ne incredem in cea dumnezeiasca?
Ei de pus tot or sa mai puna niste alegeri atunci cind or sa vrea sleatha asta de netrebnici care ne stapineste din 89 incoace si chiar de mai inainte….nu mai bine care cum putem sa cadem la rugaciune sa ne ingaduie si noua Domnul poate pentru amarul asta pe care l-am trait vreme de mai bine de atitia ani sa avem si noi un presedinte curat ortodox care sa puna orinduiala in tara asta?
Oare truda asta nu a noastra nu ar fi mai de folos in ochii Domnului? (intrebare retorica)…
Stiu eu ce stiu cite ceva, dar cum nimic nu e sigur in lumea asta nu o sa vorbesc mai mult.
Ia ginditi-va toti cei ce cititi, oare chiar nu ar putea fi si izbinda?
Și col(r) Florin Șinca face un apel către bărbații români, cu stagiu militar sau fără, pentru demonstrații în stradă.
Domnia sa se alătură unui număr din ce mai mare de români care înțeleg că suntem duși cu preșul, indiferent de informațiile care parvin pe surse.
Lovitura de stat din 6 decembrie este normalizată mediatic și instituțional. Parlamentul „nou” a validat un Guvern ilegitim și împiedică reintrarea în granițele aparente ale constituționalității prin inițierea interimatului prezidențial.
Este de reținut acest aspect întrucât nu au trecut decât puține ore din momentul în care parlamentarii au jurat pentru respectarea Constituției și până la negarea manifestă a dispozițiilor sale. Mă rog, sunt și unii care au prestat jurământ neconform, dar asta este o altă discuție. Important este că Parlamentul „nou” a abdicat de la îndatorirea sa de căpătâi chiar din primul moment al constituirii sale.
Apoi, sub pretextul completării cadrului legislativ și al alocărilor bugetare aferente Guvernul vehiculează incert diferite date pentru noi alegeri. Dar, pentru clarificare, încă nu știm nimic sigur, deși acuș se împlinește luna.
Despre pedepsirea puciștilor încă nu se discută deși, călcând pe Constituție, puciștii denunță inclusiv beneficiul neretroactivității legii penale, principiul legii penale mai favorabile, precum și interzicerea pedepsei cu moartea. Procedând astfel, ei aleg să se înscrie într-o tradiție istorică al cărei final refuză să îl accepte.
Logica juridică și funcțională a statului român nu poate digera sau conviețui cu instituții și demnități uzurpate iar temerea mea cea mare este că puciștii vor adopta modelul Gorbaciov, adică vor accepta dezmembrarea statului ca să-și ascundă crima și să evite pedeapsa obișnuită în astfel de situații.
Probabil, modelul Gorbaciov adaptat țării noastre ne va fi impus tot în baza unor promisiuni și în urma unor înțelegeri cu „factori externi”.
Simplul fapt că astfel de speculații au devenit rezonabile reprezintă o catastrofă în sine.
Revenind la Apelul dlui colonel, rămâne de văzut dacă țara mai are bărbații care să răspundă acestuia:
https://r3media.ro/apel-de-seara/
Dosar penal pentru Cătălin Berenghi
După Marian Motocu a venit rândul unui alt naţionalist contondent dar (re)cunoscut pentru atitudinea sa combativă.
Poliţia Română se lansează fără niciun fel de ruşine sau reţinere în acte flagrante de poliţie politică. Este limpede că există o listă de nume puse la index şi care sunt urmărite îndeaproape în scopul persecuţiilor demonstrative, cu obiectivul străveziu de a timora şi intimida întreaga mişcare naţionalistă.
Detalii:
Hotnews jubilează la anunţul Poliţiei Române despre deschiderea unui dosar penal lui Cătălin Berenghi pentru ultraj judiciar. Sesizarea din oficiu a fost provocată de următorul mesaj postat pe Facebook:
Aşadar, mesajul a fost publicat pe Facebook, nu a fost adresat direct judecătorului (în sala de judecată).
Infracţiunea de ultraj judiciar are următoarea incriminare, potrivit art. 279 Cod penal:
Presupunând că Poliţia Română a interpretat mesajul anterior ca fiind o faptă penală care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Ameninţare, aceasta trebuie corelată cu dispoziţiile art.206 Codul penal:
Să observăm că un mesaj postat pe Facebook, apărat de dreptul la liberă exprimare, este interpretat de Poliţia Română ca fiind o infracţiune (de ameninţare) înainte de a exista certitudinea că victima a luat cunoştinţă de conţinutul mesajului şi înainte de formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată.
Este de notat şi faptul că lipseşte exprimarea directă (sau indirectă) a laturii obiective a infracţiunii de ameninţare.
Mai clar, lipseşte ameninţare efectivă cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare. De unde o fi dedus poliţia că e vorba despre o infracţiune, nu poate nimeni spune.
Poliţia se sesizează din oficiu în raport de atitudinea „prea îndrăzneaţă”, dar legală(!) a lui Cătălin Berenghi, exprimată pe pagina sa de Facebook, pe care o califică drept „ultraj judiciar”, ceea ce e efectiv de noaptea minţii!
Tipul acesta de atitudine abuzivă, de haiducie judiciară a organelor de cercetare penală, trebuie denunţată şi pedepsită exemplar. Urmează probabil aducerea lui Cătălin Berenghi la audieri cu mandat de aducere, pus în executare de jandarmerie sau chiar de „mascaţi”.
Până atunci, să consemnăm desfăşurarea entuziastă a campaniei „băgăm spaima în români!”.
https://hotnews.ro/dosar-penal-deschis-de-politie-dupa-ce-un-barbat-a-amenintat-judecatoarea-curtii-de-apel-bucuresti-care-judeca-contestatia-lui-calin-georgescu-impotriva-anularii-alegerilor-1871167