După procesarea buletinelor de vot din toate secţiile de votare avem următoarele rezultate:
(1) Klaus Iohannis: 35,65%:
(2) Viorica Dăncilă: 23,79%;
(3) Dan Barna: 13,99%.
Rezultatele sunt surprinzătoare nu prin ordinea opţiunilor electoratului cât mai ales prin distanţa înregistrată între procentele obţinute de Viorica Dăncilă şi Dan Barna. Deşi scorul de ~24% obţinut de Viorica Dăncilă şi PSD este unul slab, este în continuare unul consistent în raport de cel obţinut de vedeta presei româneşti şi a reţelelor sociale, Dan Barna – USR/PLUS.
În acest context, semnalăm şi articolul publicat de ziare.com, în care se afirmă că şansa PSD a fost totuşi Klaus Iohannis, cel direct interesat să se confrunte cu Viorica Dăncilă în turul al doilea. Prin aceasta se asigură PSD un scor care legitimează un loc în prim-planul politicii noastre şi pentru următorii ani, deşi tema de campanie a actualului preşedinte a fost şi este probabil să rămână cea a excluderii PSD viaţa politică, forţându-i un deznodământ de tipul PNŢCD.
Nu e niciun secret că preşedintele Klaus Iohannis a preferat să se întâlnească în turul doi cu Viorica Dancilă, atât pentru că fostul premier nu are profilul personal, cultural şi politic al unui adversar notabil, cât şi pentru a putea juca în continuare cartea antipesedistă şi a răului mai mare.
Paradoxul e ca Iohannis a săltat-o pe Dancilă în turul al doilea, pe spatele unui discurs anti-PSD.
Atunci când PSD a părut că îşi abandoneaza propriul candidat, pentru că nici pentru social-democraţi nu a fost la îndemână să accepte o asemenea reprezentare, legitimarea Vioricăi Dancilă a venit dinspre preşedintele Iohannis.
Ping-pong-ul preşedinte/premier în privinţa numirilor de miniştri a ţinut prim-planul câteva săptămâni la rând, când ceilalţi candidaţi au lipsit de pe agendă.
Aceasta lipsă însa nu trebuie trecută doar în contul lui Iohannis şi Dăncilă, ci şi în contul partiturii pe care a jucat-o candidatul „schimbării”, Dan Barna. Atunci când agenda ţi-e potrivnică sau e confiscată, fie te faci prezent pe temele dominante, fie eşti capabil să propui contra-teme la fel de importante pentru societate. Pentru că toţi ceilalţi vor juca.
Dincolo de cauţionarea lui Dăncila ca interlocutor, retragerea suverană a lui Klaus Iohannis din campania pentru primul tur de scrutin a avut ca efect demobilizarea la vot: sunt alegerile prezidenţiale cu cea mai mică participare, invers proporţionala în ţară cu determinarea românilor din diaspora de a-şi exprima dreptul de vot. „Mi-e dor de tine”, au scris duminică românii din Londra, care şi-au pus în acest scrutin speranţa întoarcerii acasă. O speranţă incompatibilă cu reconfirmarea PSD-ului. (edit. theodosie.ro – pasajul subliniat reprezintă simple afirmaţii ale autoarei, în linia editorială a ziare.com)
PSD este beneficiarul celei de-a patra şanse, o şansă care deopotriva îi garantează lui Klaus Iohannis un al doilea mandat pe care, probabil, l-ar fi obţinut şi fără să facă rabat de la exerciţiul democratic al unei campanii, care ar fi putut sa dea Romaniei oportunitatea de a-şi recupera proiectele lui 1990.
Iar atunci cand PSD mai primeşte o şansă, ştie cum să o gestioneze şi asta a făcut duminică, reuşind să se mobilizeze în numele partidului, pentru un candidat de care cei mai mulţi se ruşinează. Peste 20 de procente – dacă nu vor fi peste 25% la final – pentru Viorica Dancilă înseamnă un plus destul de serios faţă de scrutinul europarlamentar din mai.
Viorica Dancilă, care a produs stupoare cand a ajuns în funcţia de prim-ministru, are astazi a doua şansă să fie şi preşedintele României. Iar faptul că e răul mai mare nu va opri avântul PSD de a pretinde un loc în prim-planul politicii.
Nu e surprinzător ca Dan Barna a luat sub 15%, pe dinamica din ultima lună, dar e stupefiant ca Dancilă să reuşească peste 20-25%. Spirala ruşinii a funcţionat pe sondajele de dinaintea votului – votanţii lui Dancilă nu au admis că o voteaza şi şi-au trecut voturile fie sub tăcere, fie la alţii (Diaconu).
Acest articol dezbate chestiuni care privesc rezultatele de la vârful politicii româneşti, însă procentele care vizează interesele ortodocşilor sunt cele exprimate la nivel unitar şi sub-unitar, în coada clasamentului.
03:33 – AEP anunta rezultatele provizorii dupa numararea a 99,9% din voturi, adica 8.678.072 de voturi si nu au fost constatate schimbari.
Klaus Iohannis – 36,6%
Viorica Dancila – 23,8%
Dan Barna – 13,9%
Mircea Diaconu – 9,2%
Theodor Paleologu – 5,6%
Kelemen Hunor – 4,1%
Ramona Ioana Bruynseels – 2,7%
Alexandru Cumpanasu – 1,4%
Viorel Catarama – 0,5%
Bogdan Stanoevici – 0,4%
John-Ion Banu – 0,3%
Sebastian Constantin Popescu – 0,3%
Ninel Peia – 0,3%
Catalin Ivan – 0,3%
Cătălin Ivan:
Tocmai s-a încheiat prima fază a unui experiment unic în lumea democratică, acela de a pune un președinte în absența. Mai mult, de a-i da încă un mandat celui care nu a făcut absolut nimic în mandatul care s-a încheiat. Pare misiune imposibilă, nu-i așa?
V-am prezentat încă de la începutul campaniei câteva acțiuni ale unor instituții în favoarea acestui experiment:
1. Antagonizarea bruscă și exagerat de dură a dialogului dintre premier și președinte pentru a o pune în valoare pe Dăncilă și a-i crea profil de contracandidat pentru Iohannis. Chiar dacă asta a presupus ca 6000 de medici să nu profeseze și, probabil, să se piardă vieti în spitale din cauza lipsei de personal medical;
2. Dărâmarea guvernului Dăncilă, pe de o parte pentru că Germania aștepta numirea comisarului său cu mâna României, dar mai ales pentru a îngropa total campania prezidențială sub o criză politică artificial creată.
3 Echipă comună de campanie Iohannis – Dăncilă, plus un număr de zece voturi pe fiecare secție de vot din partea primarilor PNL pentru PSD. Greu de anticipat că se va ajunge aici, nu-i așa?! Dar planu-i plan și trebuie respectat.
4. Blocarea tuturor celorlalți candidați, de la depunerea candidaturilor, la accesul în media și până la număratul voturilor, astfel încât vocile acestora să nu se audă. Toți trebuiau să rămână sub un procent ca să nu deranjeze calculele. Ramona Ioana Bruynseels a trecut peste acest prag pentru că începuse de mult campania, cu investiții enorme, și probabil nu a mai putut da înapoi, și Cumpănașu pe votul emoțional firesc în urma tragediei de la Caracal,
5. Dezumflarea USR-ului, folosind tot instituțiile statului, așa cum artificial fusese și umflat cu puțin timp în urmă.
Înțelegând ce ni se întâmplă, văzând norii negri pe care alții de afară îi îngrămădesc deasupra democrației noastre, și așa firave, nu puteam să stau deoparte. Am folosit această campanie ca pe o oportunitate de a spune adevărul, așa cum este el, fără menajamente și figuri de stil.
Astăzi experimentul lor a reușit. Suntem o colonie. Am certitudinea totuși că prețul plătit de PNL pentru această trădare de țară va fi dispariția de pe scena politică.
Le mulțumesc din suflet celor care au votat ADN! Sunteți mulți, având în vedere că nu am existat în această campanie, că vocea noastră a fost blocată peste tot. Văzând calitatea oamenilor care mi-au scris în această perioadă, mă simt onorat și încurajat să merg mai departe. Deocamdată compensăm prin calitatea susținătorilor noștri. ADN este susținut de oameni deosebiți, integri și patrioți.
Poate ar fi fost mai multe voturi, dar am decis să nu ne consumăm resursele financiare și logistice într-o luptă cu final deja știut. Am investit cei mai puțini bani pe care probabil i-a avut vreodată un candidat, urmând să pregătim cum se cuvine alegerile locale și parlamentare. Ca să faceți o comparație, PNL a avut la dispoziție aproximativ 20 milioane în precampanie și în campanie din bani publici, ai noștri ai tuturor, bani pe care apoi și-i decontează, adică i-au primit de două ori, iar noi am folosit sume foarte mici. Nu din lipsă de fonduri, deși este imposibil să te lupți cu fondurile publice folosite de PSD și PNL, dar pentru că, strategic, lupta noastră cea mai importantă va fi la alegerile locale.
Lupta continuă 24 de ore din 24, până în 2024! Așa cum am promis.
Cornel Nistorescu, în Cotidianul:
Calificări la vorbărie politică
S-a terminat prima rundă a campionatului național de vorbărie politică. Fără surprize și cu multe dezamăgiri ale celor care și-au imaginat că ar putea da o lovitură. Acum urmează play-off-ul. Chiar dacă nu e de așteptat ca el să aducă un învingător surpriză, el poate produce descalificarea cîștigătorului chiar înaintea urcării sale pe podium.
Să revenim la prima rundă. Au fost mulți concurenți mediocri, mulți fără antrenament, fără idei, fără staf și fără capacitatea de a juca în finală. Un fel de umplutură în competiție. Cu acest fel de campanie, am fi putut ajunge în situația ca doi-trei, până la 6-7 concurenți să nu aibă nici susținători și nici să nu fie capabili să vorbească în public. Zecile de kilograme de semnături copiate și falsificate n-au fost controlate de nimeni, iar de prezentat proiecte nu știm dacă au avut unele copiate de pe cine știe unde s-au n-au avut deloc.
Dezbateri-ioc, confruntări-ioc, proiecte -zero (cu greu am putea identifica patru-cinci ciorne). Lăudăroșenie cît cuprinde, acuzații de sfîrșit de război mondial, toată campania devenind un fel de judecată la un Nurenberg moral românesc. Acuzatorul a fost nimeni altul decît Klaus Iohannis, cel care avea în jur trompeții care să anunțe victoria sa din primul tur (Rareș Bogdan, Ludovic Orban etc ). Probabil că exit poll-urile l-au încurajat atît de tare încît la anunțara rezultatelor a ținut un discurs care va rămîne în istorie ca model de exprimare a urii în politică. Îl reproduc ca model de spirit negativ, ca anti-model de eleganță și toleranță:
„Dragi români, victorie! Am reușit să învingem PSD-ul mai mult decât oricând în ultimii 30 de ani. Niciodată românii nu au votat atât de mult și atât de clar împotriva PSD-ului și acest lucru pentru România înseamnă un pas enorm înainte. Sigur rezultatele oficiale vor veni mâine, însă datele de exit poll arată deja că milioane de români din țară și din Diaspora au votat pentru proiectul nostru, pentru o Românie normală și pentru a continua procesul important de schimbarea în bine în România.
Am crezut mereu în români și în implicarea lor, iar participarea lor în aceste zile e o mare bucurie și realizare pentru democrația din România. Vreau să mulțumesc celor care mi-au acordat încrederea, celor de dreapta, dar și celor care nu cred într-un partid anume, ci cred într-o Românie normală.
Lupta noastră este de înlăturare a PSD de la putere ca să nu mai țină România prizonieră și captivă în trecut. Am făcut un pas mare în această direcție. Nu este încă pasul decisiv. Mai este de lucru. Acești ani au fost ani de luptă și ani de rezistență și am ținut piept împreună asalturilor deosebit de agresive ale PSD. Dacă nu ne-am fi opus PSD ar fi reușit să destructureze tot ce s-a construit în România în ultimii ani, instituții democratice, stat de drept.
Dacă i-am fi lăsat azi România s-ar fi întors în anii ’90, poate mai rău, poate nici nu ar mai fi avut loc alegeri. Și noi i-am oprit, noi împreună cu românii. La euro-parlamentare a început și la referendum.
Atunci românii au arătat că nu mai doresc PSD, ci o cale dreaptă și europeană. A urmat moțiunea de cenzură și instalarea Guvernului Orban auarătat PSD că nu mai au majoritate totală și nu mai pot face ce își doresc. Fiindcă veni vorba de Guvernul Orban, dați-mi voie o apreciere deosebită pentru munca depusă de Guvernul condus de Ludovic Orban astăzi. Și în țară și în străinătate votul a decurs într-o ordine perfectă, impecabilă. Războiul cu PSD nu s-a încheiat. Mai avem o luptă, un pas peste 2 saăptămâni. Iar pentru turul doi le spun celor care au fost în stradă împreună cu mine ca să apere statul de drept, veniți la vot pentru ca lupta voastră să nu fi fost în zadar”(Mediafax).
Să vină această vomă de fiere politică din oftica președintelui care a aflat că procentele sale sunt departe de cele anunțate la ora 21.00 și mult mai departe de promisiunile făcute de liberalii zăltați? După numărarea a 91% din voturi, Klaus Iohannis scade în loc să crească! Președintele Klaus Iohannis apare cu abia 36,6%, Viorica Dăncilă, cu 24,3% Dan Barna,cu 13,3%, iar Mircea Diaconu, cu 9,2%. Cum Dumnezeu scad procentele numai la Klaus Iohannis și Dan Barna? Sau numai la ei au fost umflate, în vreme ce la ceilalți au fost tunse?
Probabil asta explică răbufnirea! De mult nu mi-a fost dat să aud un discurs atât de încărcat de resentimente și cu atîtea invitații la răzbunarea politică!? Culmea, din partea unui om care a folosit propaganda pentru a bloca accesul la numiri și prerogative și pentru a pune mîna pe toate pîrghiile de putere ale satului român, numind controlul total al acestora drept ”apărare a statului de drept”.
Vor pricepe cei păcăliți la acordarea mandatului precedent lui Klaus Iohannis, după cei cinci ani de promisiuni neonorate, cu ce fel de cîștigător au de-a face? Nu știu! Turmele de profeți zic că nu!
Vor pricepe cei care și-au pus speranțele în noua generație de politicieni că dezvăluirile legate de afacerile lui Dan Barna, Dragoș Pâslaru și Cristian Ghinea nu se deosebesc prea mult de afacerile celor huliți sau condamnați?
Va pricepe Viorica Dăncilă că lista sa de succese și realizări ca premier este insuficientă pentru a avea șanse în confruntarea cu Klaus Iohannis?
Urmează finala campionatului national de vorbărie politică. Mîine-poimîne vom afla între cine cu cine. Tinerii afaceriști din USR Plus încă se văd cu șanse de ajunge la oala cu miere, de data aceasta botezînd-o ”turul doi fără PSD”.
Adrian Papahagi. La cald – T1 prezidențiale 2019
Câteva concluzii rapide după primele sondaje:
1. D-l Iohannis rămâne președinte, cum bănuiam cu toții, și devine o locomotivă electorală pentru PNL în 2020. Nu mai discutăm meritul sau talentul său – asta e realitatea. Turul II e fără miză: scorul va fi 70% Iohannis, 30% Dăncilă. E mai important ce face guvernul Orban în luna care urmează decât ce face sau spune d-l Iohannis.
2. Se menține valul schimbării, anti-PSD, slavă Domnului! Au contribuit la el toți cei care s-au luptat cu moștenitorul PCR de 30 de ani încoace. Nu e meritul geniului politic al d-lui Iohannis (aliat cu Geoană în 2009 și lider USL în 2012) sau al apariției providențiale a USR, ci al tuturor celor care se luptă cu PSD încă din 1990, iar din 2004 încoace au ținut PSD departe de Cotroceni. În special, e meritul oamenilor care au ieșit în stradă și la vot. A contat și partea de sistem care a întors armele.
3. USR+ a făcut o campanie excelentă, dar Dan Barna nu a putut să capteze tot bazinul USR+, obținând sub scorul alianței la alegerile europene. Cei care nu au votat cu d-l Barna au mers înspre d-l Iohannis, nu înspre Theodor Paleologu, cum susținea propaganda useristă.
4. Theodor Paleologu nu a luat voturi de la USR, ci a acoperit bazinul tradițional al PMP (cca. 6%). Din ce am văzut și am simțit eu pe teren și în dialog cu publicul meu, voturile suplimentare vin din zona creștin-democrată și conservatoare, nu din cea useristă. Cred că d-l Paleologu putea obține un scor ceva mai bun dacă se adresa mai mult publicului conservator și creștin-democrat. PMP poate să crească doar pe acest segment. Partea bună e că partidul s-a stabilizat la 6%, deci trece pragul electoral la fiecare scrutin; partea rea este că nu mai crește. Nu o va face dacă nu se aliniază clar pe singurul segment electoral insuficient reprezentat, cel creștin-democrat (centrist), conservator (centru-dreapta) și patriotic unionist (fără accente antieuropene: acelea sunt apanajului PSD și al electronilor săi liberi).
5. Toate partidele trebuie să țină seama de noua paradigmă demografică și comunicațională: electoratul s-a mutat de la sat la oraș și în diaspora, și de pe Antene pe internet. Segmentul activ și autonom, de vârstă mijlocie, votează mai mult decât pensionarii și tinerii. România occidentalizată votează mai mult decât cea rămasă în urmă. În sfârșit, cei productivi și creativi decid. PSD își va pierde în mod natural publicul în următorul ciclu electoral.
Perspective pentru 2020:
PNL la 30-35%, în funcție de calitatea guvernării
USR+ pe la 20% (mai slab la locale, cu excepția Bucureștiului) – și-au pierdut principalul argument electoral: pericolul PSD
PSD tot pe la 20% (mai bine la locale) – va trăi din inerția și disperarea baronilor și a primarilor din zonele sărace
PSD+ (ponta și tăriceanu) sub 10%, dar ideal ar fi să dispară
PMP 6-10%, dacă adoptă o linie doctrinară clară, după cum am spus mai sus
UDMR 5%
Adrian Papahagi. Cine a mințit și cine a spus adevărul?
https://www.marginaliaetc.ro/adrian-papahagi-cine-a-mintit-si-cine-a-spus-adevarul/
Se vede acum cine a mințit și cine a spus adevărul.
1. Candidatura lui Theodor Paleologu a fost onestă. A captat bazinul tradițional PMP (cam aceeași jumătate de milion de voturi de la europarlamentare). Nu a făcut jocul nimănui. Nu a împiedicat pe nimeni să evolueze. Era firesc ca PMP să aibă candidat, să-și mențină vizibilitatea, să-și consolideze sau să-și crească electoratul. Au avut cel mai bun candidat posibil în conjunctura dată. Ca rezultat, au rămas în jocul politic major. Au lovit, cum era firesc, în adversarii majori: Iohannis, Dăncilă, Barna.
2. Barna a fost masiv (40%) sub USR+. S-a dovedit un candidat slab. Caramitru și Hodor au mințit până în ultima clipă, au spumegat sinistru, au lansat fumigene. Modul oribil în care au insultat intelectualii de dreapta, anti-PSD, e comparabil cu practicile Antenei 3. Greșelile USR sunt multe: desemnarea unui candidat slab, securizarea lui prin alegeri interne cu probleme, organizarea de alegeri primare pentru locale în precampanie, comunicatori secundari slabi sau prea agresivi, aroganță și mesianism agasante. Au fost afectați și de logica votului util pentru Iohannis.
3. Vom afla altă dată cum a servit Ponta USR și dacă aveau o înțelegere. Fără Diaconu, PSD era la 30%, aproape de Iohannis iar șansele lui Barna de a intra în turul 2 erau nule din start. Cine știe ce au vorbit Barna cu Ponta la Bruxelles, după alegerile europene?
4. USR nu are un merit major în erodarea PSD, ci profită de o schimbare demografică și de o conjunctură politică bună. Loviturile majore le-au administrat PSD-ului Iohannis și PNL, împreună cu sistemul: condamnarea lui Dragnea, disidența lui Ponta-Tăriceanu, demiterea guvernului Dăncilă.
Privind alegerile (pe care nu le-am simțit măcar), am aceeași senzație ca după Revoluție, când era ales Iliescu. Cu marea diferență că atunci, copil necopt fiind, mi se părea firesc să aibă acest curs lucrurile. Pentru că impresia mea (influențată de cei din jur, bineînțeles) era că Iliescu nu avea contracandidați.
Astăzi nu înțeleg politica, cu care nu am mai ținut deloc legătura după ce am intrat în mănăstire, dar nu-i înțeleg pe oameni. Cum de votează astfel, și încă în majoritate?! Probabil că, așa cum au mers lucrurile prost după 90, așa vor merge și acum; nimic nou.
Din punctul meu de vedere, duhovnicește, totul ține de Biserică, de recuperarea verticalității ei. Altfel, greu să avem valori naționale, ce să mai zic de cele creștine.