Câteva fragmente relevante pentru situația actuală a Bisericii au fost extrase de portalul Romfea.gr dintr-o cuvântare înregistrată a Părintelui Atanasie Mitileneos. Cuvintele sale sunt simple și clare și vădesc o realitate cu care ne-am obișnuit de multă vreme, ca Biserica să fie condusă fără Duh, de episcopi în total dispreț față de… credincioși (Biserică). Dar principalii vinovați sunt tot cei din popor, că nu strigă, nu deplâng această stare de lucruri. Măcar Părintele Atanasie exprimă ceea ce puțini mai observă sau au curajul să pună pe tapet.
Cine constituie Sinodul Bisericii
„Atunci s-au arătat toți la Apostoli împreună cu preoții și împreună cu toată Biserica să aleagă câțiva bărbați pe care să-i trimită la Antiohia împreună cu Pavel și Varnava. Și aceștia erau Iuda, cel numit Varsava, și Sila, bărbați de seamă între frați (Fapte 15:22), adică erau delegați ai Bisericii. În acest verset pe care vi l-am redat pe scurt putem să ne minunăm de caracterul sinodal al Bisericii. Foarte important asta.
Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? «…dogma se face în comun». Apoi, zice, vine decizia (dogma) comună. De către cine este luată decizia comună? O spune în mod evident pasajul pe care vi l-am citit. De apostoli, prezbiteri (adică clericii) și de toată Biserica. «Toată» o spune textul «împreună cu toată Biserica». Deci trei. Cine compun Sinodul? Apostolii, clericii (prezbiterii/preoții) și mirenii, toată Biserica.
Sinodul apostolic este tiparul oricărui alt Sinod care se va ține vreodată în istorie. Totuși astăzi în spațiul nostru lucrurile s-au schimbat, poporul este ignorat. Vreți? Este ignorat și clerul. Atunci din cine este compus un Sinod? Din episcopi? Sfântul Sinod al Ierarhiei din cine este compus? Din episcopi. Rezultatul? Să nu fie luată în considerare părerea nu doar a poporului, ci nici a preoților. Episcopii decid orice. Vreți? De aceea urmează mii de rele. Nu vă gândiți, când este războit Adevărul, după cum a fost trecut în Sfânta Scriptură, Adevărul este prigonit și este prigonit înfricoșător. Prin toate acele nereguli care există tocmai că nu este respectat ceea ce a fost trecut. Un Sinod trebuie să aibă și clerici, și mireni. …
Desigur, adevărul este că în Biserică au ieșit multe elemente străine și privesc astăzi Biserica în epoca noastră, dar și în epoci mai vechi, ca pe un element admirabil pe care-l pot exploata alții din afară. Cum este politica, comerțul, alte situații sociale și așa mai departe. Asta este o nenorocire. Deci așa se face că astăzi, ca să avem o influență, o influență politică, nu știu care altă influență, intră oameni înăuntru, caută candidatură și astfel aceia care vor fi aleși nu au nici Duhul lui Dumnezeu, nici frica de Dumnezeu și rezultatul putem să-l vedem.
Când au vrut (apostolii) să aleagă înlocuitor pentru Iuda, ce s-a întâmplat? Biserica a prezentat două persoane și pentru aceștia au tras sorți. cine a ales aici? Duhul Sfânt și Biserica. Vă întreba acum, dacă se fac manevre și găteli, telefoane, «știți să-l alegeți pe acesta Episcop ipopsifiu (candidat)» și îl iau, lumea se defectează, «pe acesta să-l alegeți». Vă întreb, la aceste tranzacții și la aceste găteli a fost lăsat de-o parte Duhul Sfânt? Aici decid oamenii, mă întristează, pustiu de Sfântul Duh, mă întristează. Și încă ceva, hulind împotriva Sfântului Duh. Spun acestea ca să fie cultivat poporul să-și cunoască drepturile. Da, chiar și dacă este limitat, chiar dacă strigă pentru că poporul astăzi nu are vot, glasul lui va fi votul lui.”
Ce este politica? Un comerț făcut cu alte mijloace!
O spune Carl von Clausewitz în magistrala sa lucrare Despre război. O lectură obligatorie, din punctul meu de vedere, pentru cine vrea să înțeleagă cele lumești, lumea cu cele ale ei.
Influență politică în Biserică avem de peste 80 de ani, devenind evidentă pentru un ortodox autentic odată cu înscrierea Bisericilor Locale Ortodoxe în adunarea cu scop politic (nedeclarat) consiliul mondial al bisericilor.
Am expus pe acest site, în câteva comentarii de acum câteva luni de zile, câteva din motivele pentru care, în opinia mea, Biserica a ajuns la stadiul lamentabil de astăzi. Lumesc! În fapt un business religios. Unde este politica este comerț, deci business.
Am spus public, într-un comentariu, cu vreo 5 ani în urmă, nu pe acest site, că este imperativ faptul ca alegerea episcopilor, mitropoliților și a patriarhului să fie făcută de credincioși.
Până acum era doar observat acest fenomen, dar de acum se vede cât este de dăunător, ce consecințe are. Mă refer după Sinodul din Creta și odată cu problema ucraineană.
Mă mir că Romfea are dârzenia să ridice această problemă într-un articol
Nuş ce să zic, dacă este lectură obligatorie. Este mult prea specializată şi de prea mare întindere. Pot fi extrase lecţii utile din această operă, dar nu cred că este obligatorie parcurgerea întregului op.
În engleză îl găsim aici: https://www.gutenberg.org/files/1946/1946-h/1946-h.htm
Rămân la opinia că obligatorie cu adevărat, pentru noi, este lecturarea Învăţăturilor Sfântului Neagoe, ediţia din 2010 îngrijită de Dan Zamfirescu. Sunt foarte bune notele şi comentariile din acea ediţie, care contextualizează perfect această operă magistrală. Din păcate, cartea este de negăsit:
https://www.anticariat-unu.ro/invataturile-lui-neagoe-basarab-catre-fiul-sau-theodosie-de-dan-zamfirescu-2010-p81200
Sunt complementare. Nu se exclud reciproc. Lectura, ca recomandare, îi viza pe cei care doresc să înțeleagă ce şi de ce.
Consider că, spre exmeplu, pustnicii ortodocși, cu o bună așezare în DUH şi în ADEVĂR (NU în închipuiri despre El), nu au nevoie de lectura pe care am indicat-o. Ei cunosc despre lume mult mai multe decât mine, oricât de mult aş citi.
Doamne ajuta,
Tot citesc ca va referiti la aceasta carte…exista in format pdf, (traiasca netul) si una ceva mai scurta care recomanda ce se poate citi acolo, apoi un rezumat.
Cele bune tuturor!
Am editat un pic comentariul dvs întrucât se pare că sunt nişte probleme cu modulul de încorporare linkuri de pe site şi le afişează aiurea.
Învăţăturile se găsesc pe internet, însă ediţia din 2010 cuprinde şi unele studii care aduc lumină cu privire la contextul în care acestea au fost scrise, precum şi cu privire la disputa academică iscată în jurul acestora. Se fac comparaţii cu alte scrieri ale vremii şi se infirmă supoziţii precum că nu Sfântul Neagoe ar fi scris aceste învăţături, întrucât ar fi de neconceput o asemenea conţştiinţă isihastă la un principe al vremii.
Anul viitor vom sărbători 500 de ani de la adormirea Sfântului Neagoe Basarab şi poate vom avea parte de o reeditare a ediţiei despre care vorbesc.
Doamne, ajută!
Ma gindesc cum numim la gramatica „perfect/perfect simplu/mai mult ca perfect”…, (toate se refera la altceva), doar „imprumut” si eu unul dintre termeni ca sa scriu ca aceasta predica e „mai mult decit perfecta”/desavirsita prin claritate si „dovezile” prezentate…binecuvintat fie Domnul si toti oamenii Lui!
Am totusi un fel de invitatie cine poate sa ne explice cum ar fi mai nimerit/potrivit „sa strige poporul” ca ei (mai marii) ne-au impartit in fel si chip in diverse parohii care de care mai ciudate…tot mergem cind la o Biserica, cind la alta sau la niciuna ca ne-am lamurit in multe locuri cum trateaza anumiti Pastori in zilele noastre „turmele”…(facind abstractie de masti, de lacate, distantare, de boxele din curte sa nu se auda Slujba – ca adica „propaga virusi” chiar de ce se intimpla ca adica in ce lume plina de minciuni si compromisuri traim), intreb efectiv ce se mai poate face ca sa facem ceva ca sigur mai exista solutii chiar de nu sunt la indemina sa gasim Preasfinti Parinti ca „sa faca lumina” – cum sa-i cautam sau cum sa-i deosebim macar pe cei care mai au inca „o scinteie” – cind incercam sa ajungem la Biserica unde slujesc? Iertati-ma pentru aceasta indrazneala!
Strigătul poporului este unul mut, cam ca în cazul sintagmei pentru copiii avortați. Evlavia reală, opoziția de a primi inovațiile mai-marilor, acesta este strigătul. Eventual, cei care sunt mai pregătiți, e bine să vorbească îndeosebi cu preoții, dar și cu episcopii. Cu cei din urmă e mai greu pt că trăiesc cumva în altă sferă.
Însă este important de subliniat că există și o capcană de a deveni un fel de propovăduitori, să facă presiuni și încercări de a „destupa mintea” altora. Această râvnă nu e bună. Scopul este de a trăi personal cum trebuie credința, a lucra cu frică propria mântuire și, dacă dă Dumnezeu, se vor molipsi și alții. Dar râvna de a învăța pe alții este în general greșită pt că adeseori cel ce face asta nu cunoaște el.bine credința, darmite să o explice altora, ce să mai zic să o trăiască. De aceea smerenia de a face tu și a rezista în cele bune este cea mai sigură.
Desigur că ar fi bună și de dorit o organizare a celor cu râvnă bună sub povața duhovnicilor și preoților, dar deocamdată ne lovim mai mult de dezbinare în acest punct, nu de unitate și cooperare. Probabil tot din râvna bolnavă de care am pomenit, neancorată bine în Sfinții Părinți.
Cât despre parohii… e un subiect cam străin pt mine. Poate ar putea completa altcineva aici.