În mod neașteptat, „Săptămâna de rugăciune ecumenică” de anul acesta produce victime ale mâniei ecumeniste a unui episcop român. Este vorba despre Lucian al Caransebeșului, care a decis să-l suspende din slujire pe Pr. Laurențiu Iacob pentru că a refuzat să participe la rugăciunile în comun cu ereticii la invitația Protopopului. Aceste fapte sunt dovedite prin două acte oficiale care circulă în spațiul public:
Așadar este vorba despre o scrisoare din partea Pr. Laurențiu prin care-și justifică neparticiparea la acele rugăciuni ecumeniste, datată în 27 ianuarie a.c., și de Decizia de chemare în Consistoriu din partea Episcopului din 17 martie a.c. Ar fi interesant de știut ce cuprinde și Raportul 718 pe baza căruia a fost luată decizia ierarhului.
Refuzul respectuos și ferm al Pr. Laurențiu este fără cusur. Fără injurii și ofense, reușește să stârnească prigonirea din partea episcopului său, lucru care dovedește rătăcirea în care se află cel din urmă.
Reacția episcopului, care nu este atât de neașteptată dacă avem în vedere faptul că este cam singurul ierarh român care a participat cu entuziasm la manifestări ecumeniste, este total deplasată și fără temei canonic. Poate doar orbirea lui după țelurile „nobile” ale iubirismului ecumenist pot justifica râvna sa dincolo chiar și de prescripțiile recente ale Sinodului BOR.
Mai concret, din acuzațiile invocate în citația de mai sus, cele doctrinare nu-și au locul. Schisma, definită în paragraful citat ca fiind „despărțirea de Biserică”, nu doar o simplă luare de poziție, pur și simplu nu a avut loc. Nici sperjurul sau nerespectarea jurământului de fidelitate față de arhiereu. Ci este vorba doar despre neascultarea față de autoritățile superioare (episcop și protopop), care și aceasta este mai mult decât îndreptățită și lăudabilă. Însuși Părintele afirmă în scris că va fi ascultător în orice altceva de Biserică și ierarhul său.
Întrebarea care se ridică este dacă Sinodul BOR va reacționa la abuzul Episcopului Lucian Mic și dacă noi, ceilalți drept-credincioși, suntem alături de Părintele Laurențiu. Dacă nu va fi îndreptată situația canonic, atunci avem un nou caz Nicolae Corneanu și Sofronie Drincec, de data aceasta soluționat mult mai în defavoarea ortodoxiei și cu o obișnuire neobișnuită cu abuzurile eretice (ecumeniste) ale ierarhiei. Implicațiile nu sunt doar între cei doi clerici sau doar la nivelul Episcopiei de Caransebeș, ci cel puțin la nivelul BOR.
Miza disputei este însăși doctrina ortodoxă. Este normal și canonic să se săvârșească rugăciuni cu ereticii în cadrul „Octavei de rugăciune” sau în afara ei de către clerul ortodox? Mai sunt valabile și respectate canoanele Bisericii și chiar hotărârile Sinodului BOR de după scandalul „Corneanu” din 2008?!?
Mulți tot vorbesc că nu s-a făcut o unire cu ereticii și suntem ortodocși în continuare, în ciuda diferitelor abateri canonice ale unor clerici. Dar credința sănătoasă nu este strâmbată doar prin unirea cu ereticii, ci și prin acceptarea unor concepte și practici deviate de la adevărul dogmatic. Ecumenismul, care îi privește pe eretici drept membri ai Bisericii și frați în Hristos, cu care trebuie să ne unim și să ne rugăm împreună, este erezie (de natură ecleziologică) precum toate ereziile de peste veacuri. Odinioară Părinții și credincioșii s-au opus abaterilor doctrinare; este și rândul nostru astăzi.
Desigur că e greu de ridicat crucea aceasta a mărturisirii în contextul manipulărilor, injuriilor și invectivelor care se ridică împotrivă, dar totuși apare întrebarea: Mai există credincioși și clerici care țin și prețuiesc cu toată viața lor dreapta credință ortodoxă și o apără public în fața hulelor, dar și în taina inimii lor în fața lui Dumnezeu? Se mai manifestă Biserica în toată plenitudinea ei, credincioși și ierarhie laolaltă ca mădulare vii, fără a aștepta să scoată altul cărbunele din foc cu mâna lui?
„De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine și Ierurgii cu slujitori ai altor culte.” Sursa (indicată și în cuprinsul articolului): https://basilica.ro/decizia-sfantului-sinod-privind-comportamentul-sacramental-si-liturgic-al-clerului-si-credinciosilor-ortodocsi/
Cine a încălcat Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din din 8-9 iulie 2008, PS Lucian Mic(*) sau Părintele Laurențiu Iacob?
(*)PS Lucian al Caransebeșului în recital ecumenist de pomenire a ereticilor:
Va rog rugați-vă pentru Părintele Laurențiu și pentru noi, credincioșii din biserica Sfântul Dimitrie din Caransebeș. Suntem tare necăjiți pentru Părintele nostru și așteptăm cu emoție mare hotărârea Consistoriului. Numai bunul Dumnezeu ne scapă din necazul ăsta!
https://www.sursazilei.ro/calugarii-de-la-frasinei-terorizati-cu-audierile-la-politie-in-cazul-minorilor-agresati-sexual-parintele-nicodim-este-tinut-in-arest-in-ciuda-faptului-ca-nu-exista-probe-inregistrari/
Adevarul despre Frasinei
Această perspectivă pare să fie cea reală despre Frăsinei, anume că există o instrumentare a cazului și o prigonire țintită a unor părinți de acolo. P. Eftimie prezintă unele detalii interesante pe acest subiect în materialul acesta video:
Interesant este că ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului, nu a luat nici o poziție față de abuzurile episcopului eretic Lucian.
@Juverdeanu Grațiela: este foarte important ca dvs., alături de membrii Cosiliului Parohial și de cât mai mulți credincioși din parohie, să-l susțineți pe Părintele Laurențiu și să fiți pregătiți pentru orice abuzuri din partea Episcopiei.
Citez din memorie, (vederea nu ma ajuta sa gasesc citatul in integralitatea lui) cum ca spunea Par. Arsenie Papacioc ca „ce ne-am face noi fara dracul, ca el ne ajuta sa ne mintuim”! Asa scriu cumva extrapolind cuvintele acestui Sfint Parinte ca „ce ne-am face noi fara „lucrarea” acestor multi Episcopi care ne ajuta sa devina cit mai multi Sfinti Preoti Parinti nepomenitori”?(intrebare retorica)
Nu este nevoie de preoți nepomenitori și caterisiți, este nevoie că preoții pomenitori care sa ia atitudine in Biserica atunci când se depășește granita trasată de Sf. Părinți. Nu este nevoie de cete și grupulețe care sa tot osândească ierarhia bisericii zi și noapte, este nevoie de preoți în Biserică care sa povățuiască poporul in dreapta credință și să-i pregătească de mărturisire atunci când va veni vremea. Ce fac mai-marij noștri și cât va lasa Dumnezeu să fie lupta Biserica, tot de El depinde. Până vor ieși în fața ierarhi mărturisitori noi avem datoria să ne rugăm pentru Biserica și pentru toate mădularele ei, și bune și rele. Doamne ajuta.
Gheorge, pune mana și vezi in ce smoala se scaldă Mai marii noștri ai Bisericii. E de mult depășită linia trasată de Sf. Părinți. Caută despre CMB și istoria toată despre începutul direcției in care se merge. Cercetează bine și dacă Dumnezeu îți îngăduie ai sa realizezi unde suntem.Dumnezeu ne mai tine doar pentru puținii cu adevărat mărturisitori adevărați și copii noștri care sunt îngeri în fața Domnului.Doamne ajuta și iarta-ma că am îndrăznit să îți scriu acestea.
Va rog rugați-vă pentru Părintele Laurențiu și pentru noi, credincioșii din biserica Sf Dimitrie din Caransebeș. Suntem la capătul puterilor și așteptăm hotărârea consistoriului! Se apropie marele praznic iar noi nu ne putem spovedi, nici primi dumnezeiasca împărtășanie!
Cum poate fi ajutat concret pr Laurentiu Iacob? Exista vreo scrisoare publica pe care o putem semna ? Unde putem trimite macar mesaje de sustinere pt sfintia-sa ?
Multumesc,
Anda , Bucuresti
Amanarea atitudinii antiecumeniste a clericilor si a poporului, dupa sinodul talharesc din Creta, duce la starea „calduta, a mojoritatii!
Pentru Gheorghe Misoaga , cel mai simplu lucru este sa dam sfaturi , neștiind că v-om da socoteală pentru orice cuvânt desert , astfel cum v-om proceda : ascultandu-va pe d-voastră sau Canonul 15 -l-ll Constantinopol , care spune altceva .”Întreruperea comuniunii înaintea cercetării sinodale „.( Oricum face fiecare ce vrea , canonul nu obliga )
https://m.activenews.ro/opinii/Iulian-Capsali-SA-NE-AMUZAM-CU-NEPOMENITORII-181234
Eu personal nu înțeleg acest conflict punctual. Dacă nepomenitorii urmăresc doar darea pe față a ecumenismului și întrunirea unui Sinod bun cu anularea celui din Creta, nu înțeleg de ce i-au reproșat lui Capsali că a sărit în ajutorul pr. Laurențiu și i-a ignorat pe ei. Bine că a făcut măcar atât. Că doar subiectul în discuție nu e întreruperea pomenirii și nici nu a făcut el vreo aluzie nepotrivită la asta inițial.
Cât despre Capsali și atitudinea lui față de nepomenitori, e clar greșit faptul că ignoră cel mai important lucru, anume că avem în Biserică o erezie a ecumenismului și vede doar comportamentele inadecvate ale unor „mărturisitori”, ba îi bagă și pe toți la pachet și neagă faptul că întreruperea pomenirii în sine e lăudabilă. Nu seamănă a Caragiale, dar e cam machiavelic în apărarea ierarhilor apostați.
https://doarortodox.ro/2023/04/09/apucaturi-ecumeniste-in-banat-si-mai-cu-seama-in-episcopia-caransebesului/
Iată o actualizare a situației Părintelui Laurențiu Iacob.
Foarte ciudat că a acceptat să fie decăzut din rang, adică să-i fie retrase distincțiile și să nu mai fie paroh, ci preot2. E o situație inacceptabilă. Asta înseamnă că au dreptate și episcopul, și pr. Laurențiu, adică în Biserică face casă bună ecumenismul cu dreapta credință ortodoxă. Păcat! Nu trebuie acceptat așa ceva.