Deși tăcută pe diferite teme importante, BOR a abordat subiectul ridicat de Adrian Papahagi într-o postare pe FB cu privire la schimbarea Simbolului Credinței. Și bine a făcut, cu un răspuns destul de bine articulat și complet prin vocea purtătorului de cuvânt, pr. Adrian Agachi. Curios este, însă, că aceeași Biserică nu reacționează dezaprobator, ci înghite și chiar promovează idei de unire cu ereticii când sunt exprimate de ierarhi în mod oficial.
Canalele mediatice cele mai importante ale Patriarhiei au relatat despre vizita Comisiei „Credință și Constituție” în România, la Sibiu și București, pentru promovarea și implementarea programului ecumenist la noi. Cei care cred că nu există nici un pericol real care ne pândește din partea ereziilor e cazul să vadă și aceste primiri oficiale ale membrilor CMB și cadrul teologic neortodox în care sunt realizate.
Deși vizite ale Papei au fost făcute și în alte Biserici Locale, parcă la Constantinopol cutezanța spre gesturi de trădare a credinței este mai mare ca oriunde. Este trist să observăm că poporul este cel care mai pune frână vânzărilor de credință făcute de ierahie, dintre care fanarioții sunt cei mai lipsiți de credincioși și mai fără bariere.
Scrisoarea Papei Leon a ieșit în evidență înseosebi prin faptul că a citat Crezul niceo-constantinopolitan fără adaosul Filioque. Însă mai interesantă este perspectiva pe care o oferă asupra unirii preconizate a „Bisericilor”. Au mai existat indicii în acest sens într-un document catolic de anul trecut.
Papa Leo al XIV-lea a ținut un serviciu religios pentru comemorarea „martirilor și martorilor credinței în sec. XXI”, la care au participat delegați ai mai multor confesiuni religioase. Discernământul cred că ne spune să fim respectuoși față de cei ce au curajul să înfrunte minciuna la diferite nivele, dar fără să ne pierdem credința curată.
Ar fi trebuit ca Patriarhul să întrebe Sinoadele din 867, 879, 1009, 1054, 1341, 1347, 1351, 1440, 1441, 1443, 1450, 1484, 1722, 1727, 1838, 1848, 1895, să-i întrebe pe Sfinții Părinți și pe înțelepții Dascăli ai Biserici, Sinoadele Ecumenice și, dacă toți aceștia ar fi validat pașii săi, declarațiile sale, rugăciunile lui împreună, comportamentele lui în general, atunci foarte bine!
Anul acesta vor fi marcate două puncte importante: sărbătorirea comună a Paștelui (ortodocși și catolici) și aniversarea împreună în luna mai a Sinodului de la Niceea. Prima bifare reprezintă o convergența spirituală, pe când a doua presupune o întâlnire directă, care nu pare să fie sub forma unui Sinod comun.
Această Comisie s-a întrunit acum și a abordat un subiect legat de comemorarea Sinodului de la Niceea, care va fi comemorat anul viitor la 1700 de ani. Se pare că există un plan de reunire a „creștinilor” de toate soiurile și acum se fac pregătirile. Iar modul cum decurg lucrurile nu indică atingerea unui Crez comun ortodox, corect, ci o unire formală, o împăciuire bisericească.
După ce participarea ortodoxă la „octava de rugăciune pentru unitate” din ianuarie a cunoscut un regres interesant, anul acesta agenția Basilica nu doar că face articole despre cum s-au rugat ierarhii din București cu ereticii, dar oferă și explicații teologice. Această schimbare dă de gândit.
Deja de multă vreme părinți precum Tudor Ciocan și Dan Bădulescu, declarați ortodocși, anti-ecumeniști și anti-sistem, s-au angajat într-o criticare susținută a nepomenitorilor, nu a derapajelor acestora, ci a conceptului în sine. Atitudinea lor contrastează cu a altor părinți care știu să mărturisească Ortodoxia cu curaj, nu să manipuleze.
