Copilul meu, să ştii că, în zilele de pe urmă, așa cum spune Apostolul, vor veni vremuri grele (2 Timotei 3, 12-13). Şi, pentru că evlavia oamenilor va scădea, vor izbucni in Biserică erezii şi schisme, iar pe tronurile episcopale şi în mănăstiri, după cum au prezis Sfinţii Părinţi, nu vor mai fi oameni experimentați şi pricepuţi în lupta duhovnicească. Din pricina aceasta, ereziile se vor răspândi pretutindeni şi îi vor înşela pe mulţi. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu vicleşug pentru a-i pleca şi pe cei aleşi spre erezie.
El nu va respinge în chip vădit dogmele referitoare la Sfânta Treime, la dumnezeirea lui Iisus Hristos, la Maica Domnului, ci va începe să răstălmăcească pe neobservate învățătura Bisericii transmisă oarecând de către Sfinţii Părinți şi primită de la Sfântul Duh, schimbând astfel însuşi duhul şi rânduielile ei. Iar aceste şiretlicuri ale vrăjmaşului vor fi remarcate doar de câţiva, de cei mai iscusiţi în viaţa duhovnicească.
Ereticii vor pune stăpânire pe Biserică, vor aşeza peste tot slugile lor, iar cucernicia va fi trecută cu vederea. Dar Domnul nu va îngădui ca slujitorii Lui să rămână lipsiți de apărare și în necunoştinţă. El a spus: „După roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7, 16). Aşadar trebuie şi tu să te străduiești a-i deosebi după faptele lor pe eretici de păstori. Căci ei sunt niște tâlhari de suflete care jefuiesc turma duhovniceasca şi unii ca aceştia vor intra în staulul oilor – Biserica – „sărind gardul”, după cum a zis Domnul, adică vor pătrunde într-un mod nelegiuit, folosind violenţa şi călcând legile lui Dumnezeu. Domnul Însuși îi numeşte tâlhari (Ioan 10, 3).
Într-adevăr, primul lucru pe care îl vor face va fi să-i persecute pe adevăraţii păstori, să-i bage în închisori şi să-i trimită în deportări, căci, fără a înfăptui aceste grozăvii, nu vor putea să le fure oile. De aceea, fiule, când vei vedea că este nimicită dumnezeiasca orânduire a Bisericii, tradiţia Sfinţilor Părinţi şi rânduiala aşezată de către Dumnezeu, să ştii că ereticii deja au apărut, chiar dacă uneori îşi vor ascunde nelegiuirea şi ne vor denatura credinţa pe nesimţite pentru a izbuti mai lesne să-i înşele şi să-i ademenească în plasele lor pe cei lipsiţi de experienţă.
Prigoana aceea se va face nu doar împotriva preoților, ci şi împotriva tuturor robilor lui Dumnezeu, căci demonul, care este conducătorul ereziei, nu îngăduie cucernicia. Recunoaşte aceşti lupi în haine de oaie după năravul lor plin de trufie, după iubirea de slavă deşartă şi de stăpânire, ei vor fi clevetitori şi trădători, semănând duşmănie și răutate. Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt smeriți, iubitori de fraţi şi ascultători faţă de Biserică.
Va veni o mare asuprire din partea ereticilor și asupra călugărilor. Iar viaţa noastră monahală va fi atunci ponegrită: mănăstirile vor sărăci, călugării se vor împuțina, iar care vor rămâne vor avea de suferit chinuri. Cu toate acestea, cei ce vor urî viaţa monahală şi vor fi cucernici doar la arătare se vor strădui să îi atragă pe călugări de partea lor, promiţându-le ocrotirea şi bunurile lumești, iar pe cei nesupuşi ameninţându-i cu surghiunul. Din pricina acestor ameninţări, cei slabi de înger vor fi atunci într-o mare deznădejde, dar tu, fiule, dacă vei trăi până în acele vremuri, bucură-te, căci atunci cei drept-credincioși, chiar de nu vor da dovadă de alte virtuți, vor dobândi cunună pentru singur faptulcă au rămas statornici în credință, după cuvântul Domnului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).
Teme-te de Domnul Dumnezeu, fiul meu, teme-te să nu pierzi cununa pregătită ție, teme-te ca nu cumva să fii desprins de Hristos spre a fi aruncat în întunericul cel de mai dinafară și în chinurile cele veșnice. Să stai neclintit și cu bărbăție în credința Ortodoxiei și, dacă va fi de trebuință, să înduri bucuros surghiunul şi alte necazuri, căci Domnul și Sfinţii Săi Mucenici şi Mărturisitori vor fi cu tine: ei vor privi cu bucurie la faptele tale.
Dar vai de călugării din acele zile, care şi-au agonisi avuţii şi bogăţii şi, de dragul unui trai liniştit, vor fi gata să se supună ereticilor. Ei îşi vor adormi conştiinţa, zicându-și: „Dacă vom apăra şi vom salva mănăstirea, Domnul ne va ierta”. Nefericiţii şi orbiţii! Ei nu se vor gândi că, odată cu erezia, va intra şi demonul în mănăstirea lor, şi atunci aceasta nu va mai fi un lăcaş sfânt, ci va deveni o simplă zidărie din care se va îndepărta harul. Însă Dumnezeu este mai puternic decât vrăjmaşul şi nu-i va lepăda niciodată pe slujitorii Săi. Iar mănăstirile adevărate vor dăinui până la sfârşitul veacurilor, doar că îşi vor alege pentru sălăşluire locuri pustii şi depărtate de ochii lumii.
Dar să nu te înfricoşezi de necazuri, ci să te temi de erezia păgubitoare de suflete, pentru că aceasta dezbracă pe om de har şi îl va despărţi de Hristos, întrucât Domnul a poruncit ca orice eretic să fie socotit ca un păgân și vameş (Matei 18, 17). De aceea, fiule, întăreşte-te în har prin Iisus Hristos, sârguieşte-te cu bucurie a săvârşi faptele mărturisirii și îndură suferinţele ca un bun ostaş al lui Hristos (2 Timotei 2, 1-2), Care a zis: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10). A Lui să fie cinstea, slava şi stăpânirea, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor.
(Fragment de la Starețul Anatolie cel Bătrân de la Optina (+1894) preluat din cartea Am văzut sfârșitul lumii. Mărturisirile unui stareț care a trăit o sută de ani, vol. 1)
