Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nifon la Târgovişte

Follow-up:

Mitropolitul de Smirna la Târgoviște: Și Sfântul Nifon a trăit vremuri de confuzie. Mesajul său pentru noi

Mitropolitul Bartolomeu de Smirna, din cadrul Patriarhiei de Constantinopol, a fost prezent duminică, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nifon, la Târgoviște. În predica sa, ierarhul a evidențiat mesajul pe care ni-l transmite nouă astăzi acest sfânt care nu a trăit vremuri liniștite din punct de vedere social și politic, dar și-a găsit liniștea și echilibrul în Dumnezeu.

„Fraților, Patriarhul Nifon a trăit în vremuri asemănătoare cu cele în care trăim și noi. În vremea sa aproape totul se afla într-o stare de confuzie generală. Totul era într-o contradicție generalizată, totul se afla sub amenințare”, a spus Mitropolitul Bartolomeu.

Isihia, rugăciunea, iubirea
„În această introversiune inutilă, de suprafață, de multe ori neesențială și ipocrită care-i caracterizează pe oamenii din vremurile noastre, Sfântul Nifon, ca purtător al duhului neptic și isihast al Constantinopolului și al Sfântului Munte, ne propune curățirea interioară, isihia și rugăciunea”, a continuat ierarhul.

„Egoismului vremurilor noastre i se propune iubirea jertfelnică a aproapelui ca unicul mod de viață plăcut lui Dumnezeu”.
„Tendinței de afirmare a propriei persoane a oamenilor contemporani i se propune smerenia adâncă, după modelul propriei vieți a Sfântului Nifon, care L-a făcut cunoscut pe Hristos prin exemplul său personal”, a adăugat IPS Bartolomeu.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în parcul Catedralei din Târgoviște, în apropierea ruinelor vechii mitropolii unde a păstorit în secolul XV Sfântul Ierarh Iosif. Au slujit împreună cu Mitropolitul de Smirna: Mitropolitul Gabriel de Nea Ionia şi Filadelfia, Arhiepiscopul Nifon al Târgoviștei și Episcopii Ignatie al Hușilor, Veniamin al Basarabiei de Sud, Visarion al Tulcii, Gurie al Devei și Hunedoarei și Siluan al Ungariei.

Mii de credincioși (nota theodosie: duminică au fost cam 2500-3000 maximum, cu mare indulgență) au fost prezenți în zilele de 10 și 11 august la Târgoviște pentru a aduce cinstire moaștelor Sfântului Nifon la zece ani de la aducerea lor din Sfântul Munte Athos.

Sărbătoarea Ocrotitorului Arhiepiscopiei Târgoviștei a fost deschisă sâmbătă seara cu procesiunea tradițională la care au participat peste 3.000 de tineri din eparhie. În cadrul unor festivităților organizate cu ocazia acestei sărbători, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon le-a oferit premii elevilor care au obținut rezultate deosebite la Concursurile şi Olimpiadele Naţionale.

Tot duminică, a fost resfințită catapeteasma restaurată a Catedralei din Târgoviște.

Înregistrarea video completă, inclusiv cu predicile ÎPS Bartolomeu de Smirna și ÎPS Nifon de la final, este accesibilă AICI.

Am participat, a fost frumos. Cred însă că la un moment dat Sfântul Sinod va trebui să facă o analiză foarte necesară a modului în care astfel de sărbătoriri sunt organizate pentru că nu cred să existe instrument mai eficient de autosecularizare. Cei care au dorit să se bucure de Sfânta Liturghie cred că au reuşit să o facă, însă cei care au vrut să culeagă argumente pentru a invoca un bâlci cu recuzită bisericească, cred că au dat lovitura astăzi. O spun cu reală, reală părere de rău, avem un sfânt atât de mare în Sfântul Nifon şi pare că ratăm de puţin să ne folosim, dar nu cred că sunt lucruri care nu pot fi îndreptate. Înţeleg că există risc să generalizez un punct particular de vedere, dar cred că ar fi o discuţie necesară. Mai întâi, după mintea mea, cred că ar trebui totuşi renunţat la sonorizarea de concert. Aşa cum a spus ÎPS Nifon, organizarea a fost realizată de primărie, cu firmă specializată, cu scenă, sonorizare etc. Dar sonorizarea a fost de concert Forţa ZU nu de Sfânta Liturghie. Îmi părea rău că am plecat din Iaşi, căci dacă eram un pic atent, cred că o auzeam direct de la mine din casă. Serios vorbind însă, nivelul a fost mult prea mare în tot parcul, i-a făcut pe oameni să vorbească foarte tare, chiar când erau unul lângă altul, a creat o stare de agitaţie şi de freamăt continuu. Încercam să-mi imaginez cum ar fi o astfel de slujbă în aer liber în care sonorizarea să fie minimală, astfel încât credincioşii să simtă nevoia să vorbească în şoaptă, să petreacă în linişte etc. Apoi faptul că jandarmeria nu a calculat cum trebuie defluirea, a făcut ca un număr mare de persoane să se colmateze la ieşirea de la Sfintele Moaşte, un du-te-vino continuu, împingeri, trageri cum mai vedem la Bobotează. Nu multe, dar au fost şi au dat nota generală. Cred că era bine dacă defluirea de la Sfintele Moaşte să fie orientată spre exteriorul parcului, nu spre centru acolo unde avem deja credincioşii bătrâni aşezaţi pe scaune. După ieşirea de la raclă, de defluirea pe două alei foarte înguste, se ocupau nişte părinţi sărmani care toată slujba doar au îndemnat oamenii să nu mai stea pe „covorul verde” şi să circule, deşi lumea nu prea mai avea unde să se deplaseze. Din nou, nu sunt lucruri de nereparat, dar dacă rămân aşa produc destul de mulţi nervi iar ispite se găsesc oricând. O problemă destul de sensibilă, pe care nu prea ştiu cum să o formulez ca să nu se înţeleagă greşit, este atitudinea preoţilor participanţi. Cei mai mulţi dintre ei s-au strâns în partea dreaptă a scenei, au format grupuleţe şi s-au pus pe vorbă şi pe glume de au exasperat pe mulți. Cred că vor fi fost vreo sută de preoţi în tot parcul, şi unii adunaţi separat, toţi purtând epitrahilul. Eu înţeleg că şi preoţii sunt oameni ca noi, au şi ei scăderi etc, dar unii dintre preoţii prezenţi au reuşit să smintească un grefier de secţie penală de tribunal. Efectiv îţi vine să te iei cu mâinile de cap şi să pleci în lumea ta şi, cred totuşi, că se poate atrage atenţia, înainte, să existe o grijă minimală la atitudine. Nu mai vorbesc de duhul de hlizeală, de agitaţie, chiar de bădărănie, lucruri pe care chiar m-am străduit să nu le observ ca să nu fiu muscă în loc de albină. Le-au observat credincioşii din jur, şi au făcut-o cu voce tare. Se prea poate să nu fiu eu obişnuit, la noi la Moldova preoţii nu sunt chiar atât de.. aprigi (?). Oricum, sentimentul a fost extrem de straniu, pentru că aveam pe credincioşii în vârstă aşezaţi în faţa scenei, care au ascultat Sânta Liturghie în linişte, iar în partea dreaptă, preoţii care se comportau ca la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea seminarului şi şi-au adus la zi noutăţile. Dacă vrea cineva să înţeleagă starea actuală de autosecularizare a Bisericii, să facă acest experiment de a fi prezent lângă un astfel de grup. Mă gândeam că dacă ferească-Domnul ar fi fost cei de la reporter.ro sau ejusdem cu o cameră ascunsă ar fi fost dezastru. Unii parcă erau şcolari veniţi în tabără, nu s-au oprit din vorbit, râs, bătăi pe umăr nici la Sfânta Evanghelie, nici la heruvic, nici.. nu mai spun. Practic nu doar că nu au participat la slujbă, dar i-au şi împiedicat pe alţii să se bucure. A fost un părinte care a remarcat amărât să aşa se întâmplă când aduni preoţii cu arcanu. Iar când spun că au fost unii, spun că au fost mulţi, nu în concert, dar în tulburare neîntreruptă. Din punctul meu de vedere, credincioşii prezenţi au fost mult peste preoţi ca atitudine, să-mi fie iertat, chiar şi aşa necizelaţi şi nepuntincioşi cum ştim că suntem credincioşii care participăm la pelerinaje. Au fost preoţi care s-au întors cu spatele la vorbăreţi, alţii s-au mai mutat, dar impresia generală a fost foarte proastă. Sunt sigur că a fost sesizată de preoţii care s-au dat deoparte, se vedea clar că sunt foarte deranjaţi, au mai încercat să îndemne la moderaţie.. în fine. Încercam să-mi imaginez dacă nu ar fi fost bine să fi venit fiecare preot cu credincioşii lui, să se adune fiecare ciorchine, câţi vor fi fost. Aşa, au fost credincioşii deoparte, preoţii de-o parte. De asta spun că poate ar fi oportun să se ia în analiză lucrurile acestea, să fie un ghid de organizare pentru astfel de evenimente care pot fi îmbunătăţite cu foarte, foarte puţin efort, şi cu doar puţină atenţie. Este vorba despre Sfânta Liturghie nu despre adunare câmpenească. În rest, lucrurile chiar au fost frumoase, oraşul e frumos, comunitatea e strânsă, ÎPS Nifon pare preocupat de tineret, au fost copii voluntari, etc. Pare un mugure de pelerinaj ca cel de la Iaşi şi sper să se ajungă să fie pentru că lucrarea Sfântului Nifon în ţara noastră are o importanţă capitală pentru noi, în veac, şi trebuie cunoscută mult mai bine. Ar mai fi şi problema cu predicile citite de pe hârtie, despre locurile comune pe care le ating predicile actuale ale ierarhilor, cu ortodoxia care e statornică, cu vrăjmaşii ţării, cu ideologiile.. toate punctate en passant dar practic fără să angajeze nimic, parcă-s spuse doar de dragul de a fi spuse. Recunosc că aici fiecare ierarh are libertate să-şi formuleze mesajul în funcţie de audienţa pe care crede că o are, şi că lucruri spuse prea aspru sunt imediat speculate de neprieteni. A uitat ÎPS Nifon să spună de ecumenism că este erezie. Ar mai fi şi partea cu recunoştinţa faţă de politicieni „care-s şi ei creştini de-ai noştri” aşa cum sunt ei, dar cred că despre asta voi scrie un articol separat, pentru că vizează şi ideea asta a clericalismului pentru care militez, anume că trebuie luat exemplul Sfântului Nifon care şi-a format ucenici atât pentru domnie, cât şi pentru martiriu, si pentru schimnicie etc. Practic, a schimbat istoria şi parcursul duhovnicesc al ţării prin modul în care şi-a format ucenicii. Dar asta e altă discuţie. Iertaţi.