Dreapta credință în viețile Sfinților. (5) Sf. Varsanufie cel Mare
Dreapta credință nu este doar o sumă de idei care trebuie să fie corect
exprimate, ci o putere care se naște din adevărul dumnezeiesc, o stare
sufletească sănătoasă și o gândire netulburată, limpede. De aceea sunt
elocvente și ziditoare exemplele date de Părinții și Sfinții Bisericii,
prin care se arată limpede valoarea dogmelor ortodoxe. Încercăm să găsim
diferite întâmplări elocvente din viețile Sfinților prin care să fie
scoasă în evidență importanța dreptei credințe.
Toate episoadele pot fi urmărite în categoria Buna credință.
Filocalia 11:
536. Întrebare: Dacă cineva e bănuit ca eretic, dar mărturiseşte dreapta credinţă, oare trebuie crezut sau nu?
Răspuns: Părinţii n-au cerut decât dreapta mărturisire a credinţei. Dacă, deci, cineva se arată hulind cu adevărat pe Hristos cu gura lui, trăind în afara Lui, acesta trebuie ocolit şi nu trebuie să te apropii de el. Dar trebuie să privim şi inima lui. Căci tot cel ce nu păzeşte poruncile lui Hristos este eretic. Şi, dacă omul nu crede în inima lui, cuvintele nu-i folosesc la nimic[1].
537. Întrebare: Dacă un Avă oarecare se află susţinând o erezie, oare un frate trebuie să plece de la el?[2]
Răspuns: Dacă se dovedeşte sigur că susţine o erezie,
trebuie să plece de la el. Dacă e numai o bănuială, nu trebuie să plece, nici
să pornească o cercetare în privinţa lui. Căci cele ascunse sunt cunoscute
numai lui Dumnezeu, iar cele arătate, oamenilor.
538. Întrebare: Dacă Ava crede drept, dar se aşteaptă să se stârnească în locul acela vreo erezie şi se naşte frica să nu se calce dreapta credinţă, iar Ava nu voieşte să se mute şi de aceea fratele, cunoscându-şi slăbiciunea sa, voieşte să plece în alt loc, oare face bine sau rău?[3]
Răspuns: Înainte de a se arăta că erezia se impune cu sila,
nu trebuie să plece cineva, ca nu cumva să se plinească cu el cuvântul: „Fuge
necredinciosul, negonindu-l nimenea” (Prov. 28, 1). Iar de se va arăta că se
impune, trebuie să o facă aceasta cu sfatul Părinţilor duhovniceşti, în frica
lui Dumnezeu.
[1] Cine are credinţa în Hristos ca o teorie şi nu trage din ea nici o concluzie pentru viaţa lui, deci are o credinţă lipsită de spiritualitate de viaţă duhovnicească, are o credinţă lipsită de miezul ei viu, roditor, deci e tot un eretic, după Varsanufie, mai mult compromiţând credinţa decât slujind-o şi apărând-o.
[2] Ε vorba de un bătrân căruia îi slujeşte un frate.
[3] În mânăstirile din Palestina din acea vreme se iveau certuri origeniste şi uneori în câte o mânăstire origenismul cucerea majoritatea.