Alegeri locale în Republica Moldova

de | 4 nov. 2019 | Moldovenism | 7 comentarii

Sursa imagine: Adevărul.ro

Într-un articol publicat de ziare.com, profesorul Dorin Popescu face o analiză a rezultatului alegerilor locale desfăşurate peste Prut în acest weekend (cu accent pe victoria socialiştilor de la Chişinău pe care o califică drept „episod tragic al unui proces catastrofal„), rezultat electoral în urma căruia se vede nevoit să exprime unele adevăruri, în cuvinte (cam) tari, care ies din matca discursului de plastic vehiculat la noi despre statul românesc din stânga Prutului.

Reţinem din cuprinsul articolului publicat de ziare.com, faptul că autorul:

– denunţă politica noastră externă ambiguă şi fără conţinut intitulată „susţinerea parcursului european al Republicii Moldova”;

– critică elitele fără viziune, incompetente sau corupte de pe ambele maluri ale Prutului;

– deplânge lipsa unui proiect românesc sistemic pentru Republica Moldova;

– reclamă deciziile cancelariilor euroatlantice privitor la Republica Moldova;

– descrie noul proiect geopolitic european care vizează „reinstalarea cortinei de fier pe Prut„;

– reţine existenţa „mirajului fatal” al lumii ruse pentru moldovenii de peste Prut.

Precizăm că mai degrabă nu suntem de acord cu ideile cuprinse în articolul pe care îl preluăm, dar considerăm că acesta constituie totuşi o foarte bună bază de discuţie, în măsura în care va exista interes.

Alte materiale utile pentru conturarea imaginii de detaliu din Republica Moldova sunt interviul luat lui Armand Goşu din Contributors, articolul domnului Marius Diaconescu publicat de Adevărul sau articolul profesorului Radu Carp din Adevărul.  

Aşteptăm cu interes analize ale domnului Valentin Naumescu şi, mai cu seamă, din partea   domnului Dan Dungaciu, probabil cea mai autoritară voce românească privitor la acest subiect.


Calul troian în cetatea Chişinăului

Victoria candidatului socialist Ion Ceban la alegerile locale pentru Primăria Chişinăului are semnificaţii geopolitice paradigmatice pentru întreaga regiune a estului Uniunii Europene.

Este un eşec de proporţii al proiectului românesc şi european privind Republica Moldova şi totodată un simptom al transformării rapide a întregii vecinătăţi estice a Uniunii în zonă-tampon, dincolo de o cortină gri care se va instala încet şi sigur pe Prut.

În ultimele trei decenii, Chişinăul a construit şi reprezentat rezistenţa tiparului cultural şi geopolitic european în faţa a ceea ce numeam cândva tancurile geopolitice ale MoscoveiLumea rusă, puternică şi ea la Chişinău mai ales prin presa, elite pro-ruseşti, fonduri, reţele de agenţi de influenţă, ideologie, biserică etc, nu a putut totuşi cuceri (până ieri) această redută a Europei în ultimii 16 ani.

Chişinăul a funcţionat de jure (de facto? n.m. utzu) ca un avanpost al Europei şi al tiparului civilizaţiei ei, cu roluri similare ale cetăţilor de odinioară ale domnitorilor moldoveni, deci români. Acum, această redută a cedat, iar rezistenţa s-a frânt.

Este un episod tragic al unui proces catastrofal, care îşi are cauzele la Bucureşti, Bruxelles, Paris, Berlin, Washington, Chişinău şi Moscova.

În modesta mea opinie, victoria candidatului socialist la Chişinău are patru cauze majore.

Prima se afla la Bucureşti.

Dintotdeauna cheia reintegrarii Republicii Moldova în spaţiul românesc/european s-a aflat în mâinile Bucureştiului. Orice altă interpretare sugerată de liderii noştri politici (cum că, bunaoară, scenariile pentru Republica Moldova s-ar scrie în marile cancelarii) este o disculpare lamentabilă a acestora, o tentativă ipocrită de a se exonera de responsabilitatea directă şi primară privind acest eşec.

Alegerea lui Ion Ceban confirma falimentul (cel puţin pe termen scurt şi mediu), al ideii româneşti în Republica Moldova; cel puţin falimentul ideii politice/geopolitice, pe baza deteriorării considerabile (aproape iremediabile) a capacităţii Bucureştiului de a sprijini ideea pro-europeană şi pro-românească în Republica Moldova.

Republica Moldova a fost întotdeauna „cartoful fierbinte” al clasei politico-administrative de la Bucureşti şi totodată hârtia de turnesol a politicii noastre externe, „proba noastră de viaţă” în relaţiile internaţionale.

Fără un proiect solid, sistemic, structurat, vizionar şi responsabil al României pentru Republica Moldova nu avem motive spre a aprecia că putem avea vreodată performanţă în politica noastra externă, oriunde în lume (prioritar la Bruxelles sau Washington).

De circa două decenii, Bucureştiul dezvoltă ipocrit şi desubstanţializat o orientare voit ambiguă de politică externă în raport cu Chişinăul, numită invariabil susţinerea parcursului european al Republicii Moldova.

Nu am construit şi nu avem o proiecţie pe termen lung care să substanţializeze specificitatea relaţiilor noastre cu Chişinaul. România nu poate avea, în raport cu Republica Moldova, obiective neutre şi plate de facilitare a apropierii Republicii Moldova de Europa egale celor pe care le exprimă ţări din extremitatea vestică a Europei, precum Portugalia.

Avem nevoie de o proiecţie naţională asumată plenar de către elita noastră politică şi de către societate, de un Pact Naţional pentru Republica Moldova, în absenţa căruia politica noastră în Est riscă să fie/devină derizorie. În absenţa acestei proiecţii, chiar şi actualul pariu al relaţiei cu Republica Moldova, „sprijinirea integrării europene a Republicii Moldova”, riscă să nu fie realizat, pentru că România nu mai deţine profilul şi expertiza necesare implicării sale în formatele externe care contează pentru viitorul Republicii Moldova.

Aş spune ca principala cauză a absenţei unui proiect românesc sistemic pentru Republica Moldova constă în criza valorilor şi în coma noastră meritocratică, în absenţa permanentă a oamenilor de stat veritabili din spaţiul public românesc.

De trei decenii, rulăm la vârf „elite” fără viziune, vânători de funcţii, sinecurişti, negustori de himere, falşi patrioţi, corupţi şi iresponsabili, discursuri fără etică şi asumări, poze ceremoniale şi ifose.

În trei decenii, nu am reuşit să aducem la Chişinău satisfacţia binefăcătoare a unei lumi libere, romaneşti/europene, nu am reuşit să îmblânzim destinul tragic al românilor de peste Prut, ale căror elite vorbesc de ceva vreme despre „a treia trădare a românilor”, dupa cele istorice care i-au lăsat a jamais în malaxorul rusesc.

Nu am reuşit să exportăm suficientă Europa la Chişinău şi nici măcar să ţinem în viaţă puseele excepţionale de fidelitate pentru România ale elitelor intelectuale din Republica Moldova. Peste podurile de flori de odinioară, Bucureştiul construieşte acum, prin neglijenţă şi cinism, cortine de fier.

A doua cauză se află în deciziile marilor cancelarii euroatlantice, exprimate punctual în proiectul tactic de compromis propus în primăvara blocului ACUM.

A existat întotdeauna un proiect modest (dezangajant) al marilor cancelarii privind Republica Moldova – spaţiu pe care de altfel cu greu îl găsesc aceştia pe hărţile pereţilor aflaţi la mii de kilometri distanţă de cataclismele şi suferinţele de aici.

Berlinul nu a avut generozitatea de a hrăni proiectul europenizarii Republicii Moldova măcar ca răsplată pentru sprijinul decisiv al Europei pentru proiectul reunificării Germaniei.

Parisul şi Berlinul caută la Chişinău prioritar posibile scheme de compromis cu Moscova, pe care nu au exclus-o niciodată de la mesele marilor negocieri. Faptul că marile cancelarii europene au alt proiect faţă de Republica Moldova decât cel care i-ar fi deschis porţile Europei devine din ce în ce mai clar.

România nu a avut, iata, nici la Bruxelles resursa instituţională capabilă să obţină (să provoace) un angajament real al Europei faţă de Republica Moldova. Nu mai există un angajament politic real al UE de a susţine europenizarea Republicii Moldova, iar absenţa acestui angajament se reflectă astăzi şi în criza instrumentelor europene de prezenţă în spaţiu (d.e. Partenariatul Estic).

Avem toate motivele să credem că noul proiect geopolitic al Europei pentru Republica Moldova şi în general pentru estul Europei (vecinatatea estica) este re-transformarea acesteia în zonă-tampon, zona gri, teatru în care să se exprime deopotrivă instrumentele şi interesele Europei şi ale Moscovei.

Acest nou proiect geopolitic va fi fost generat de factori deloc circumstanţiali, precum:

  • revenirea etapizată post-Crimeea a Federaţiei Ruse în spaţiul său de influenţă reprezentat prioritar, aici, de Ucraina şi Republica Moldova;
  • degradarea rolului geopolitic al Uniunii Europene, subminat de procese toxice precum Brexit;
  • accentuarea faliilor existente în relaţia transatlantică;
  • restabilirea primatului politicii naţionale în dauna celei colective/europene în cancelariile relevante ale Europei etc.

Acest nou proiect geopolitic vizează reinstalarea cortinei de fier (cu nuanţe semantice alternative – cortina gride catifea etc.) pe Prut, între cultura europeană/occidentală şi cea ruseasca, cu un mic cordon sanitar de întalnire neconflictuală a acestora.

Vedem semnele acestui proiect gri al Europei în aproape toate manifestările vieţii politice din Republica Moldova (mai ales după crearea coaliţiei ACUM şi PSRM) şi episodic în Ucraina.

În impunerea acestui scenariu extern la Chisinau s-a neglijat performanţa forţelor pro-ruse de a exploata în folos propriu această combinaţie letală (ACUM-PSRM), performanţă pe care blocul ACUM este departe de a o putea contracara (politica perfidă a partidului lui Igor Dodon a putut produce rinocerizări masive şi rapide la nivel politic, pe întreg teritoriul electoral de peste Prut).

În loc sa redevină o zona gri, aşa cum o vedeau birocraţii din marile cancelarii, Republica Moldova redevine treptat enclavă rusească, iar steagul Moscovei flutură acum liber pe cladirea Primăriei oraşului european Chişinău.

Cuvantul de ordine al acestui nou scenariu european gri pare a fi fost asasinarea geopoliticii, respectiv promovarea tezei sovietice potrivit căreia coaliţia şi „Ţara” ar avea nevoie de înmormântarea securii geopolitice pentru a se putea focaliza pe supravieţuirea prin compromis a actualei coaliţii de la putere. La adăpost de „geopolitică”, Rusia a revenit geopolitic pe Prut.

O a treia cauză o reprezintă degradarea constantă a fizionomiei şi acţiunii clasei politice din R. Moldova.

Prioritatea de facto a acesteia a reprezentat-o utilizarea retoricii pro-europene în interesul financiar al propriei oculte, prin devalizarea fondurilor europene de sprijin.

Interesele clientelare şi acţiunile ilicite ale acestora au fost dublate de erori tactice de poziţionare şi acţiune:

  • s-a preferat soluţia unei înţelegeri reprobabile cu batalioanele politice ruseşti din Moldova, conduse de Partidul Socialist, prin încheierea „monstruoasei coaliţii” („în pat cu duşmanul”, ruşii au putut performa facil la Chişinău);
  • s-a permis acapararea unor instituţii esenţiale ale Republicii Moldova de către camarila (pro-)rusească a lui Igor Dodon;
  • Andrei Năstase a votat pentru revenirea Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;
  • au fost înlăturate din nucleul de decizie al Blocului ACUM voci vizionare care gândeau altfel;
  • liderii blocului ACUM au ignorat importanţa unui compromis explicit cu liderii unionişti între cele doua tururi de scrutin;
  • au fost evitate mesajele unioniste, singurele care mai puteau aduce la urne tinerii din zona electoratului sensibil;
  • s-a renunţat la campania „om cu om”, din raţiuni de calcul electoral greşit etc.

În acest fel, s-a creat un culoar favorabil extrem de larg adversarului politic, prioritar prin alterarea fundamentală a percepţiei potrivit căreia blocul ACUM ar (mai putea) reprezenta vectorul schimbării.

Candidatul Nastase a pierdut astfel doua tipuri de electorat – electoratul pro-european sever/exigent/pretenţios/dur (pentru care nu a mai fost credibil prin constituirea alianţei cu PSRM) şi electoratul pro-românesc (ale cărui aşteptări nu le-a mai putut reprezenta în mod legitim/fundamentat).

În fine, a patra cauza constă în mirajul fatal al lumii ruse în Republica Moldova, combinat cu tacticile şi ideologiile Moscovei importate permanent în Republica Moldova, mai ales odată cu sosirea la putere a celui despre care se tot spune că ar fi „presedintele Republicii Moldova”, Igor Dodon. Vom detalia separat.

Putin a ajuns astfel din nou la Chişinău după ce înainte de alegeri era doar ante portas. Din Putin ante portas înainte de alegeri am ajuns la un adevărat cal troian înăuntrul cetăţii Chişinăului, legitimat şi introdus în Cetate prin vot democratic.

În momentul de faţă, singura soluţie este ca Bucureştiul să înţeleagă dramatismul momentului şi să construiasca un proiect naţional pentru Republica Moldova, cu o elită politică nouă, responsabilă, care să includă:

  • elaborarea urgentă, de către preşedintele ales al României în urma alegerilor din noiembrie 2019, a unei Concepţii de politică externă care să includă Republica Moldova ca prioritate absolută a politicii noastre externe;
  • iniţierea de către acesta a discuţiilor cu partidele parlamentare şi societatea civilă pentru un Pact naţional pentru Republica Moldova;
  • valorizarea resursei umane de calitate pentru elaborarea proiecţiei naţionale strategice privind Republica Moldova şi gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova în centrala MAE şi în misiunile noastre diplomatice şi consulare;
  • eliminarea practicilor sinecuriste în ministerele şi departamentele care gestionează raporturile cu R. Moldova şi cu românii din afara României (comunităţi şi diaspora);
  • multiplicarea eforturilor de promovare a Republicii Moldova şi regiunii pe agendele marilor cancelarii europene;
  • elaborarea de formate şi instrumente europene care să aducă beneficii reale R. Moldova etc.

Bomba geopolitică cu ceas de la Chişinău începe sa bată la Bucureşti.

Dorin Popescu este preşedinte al Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House – Constanţa, singurul think-tank geopolitic din Dobrogea şi singurul din România destinat geopoliticii spaţiului extins al Mării Negre. Este analist politic, expert în geopolitică, fost diplomat, publicist, cadru universitar şi doctor în Filologie.

Subscribe
Notify of

7 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Vlad-Mihai Agache (@guest_533)
Offline
5 noiembrie 2019 15:57

Armand Goșu în Revista22

Chișinău, sfârșit de epocă

Victoria socialistului Ion Ceban la Chișinău anunță sfârșitul unei iluzii. Singure, anticorupția și geopolitica nu mai sunt suficiente pentru câștigarea alegerilor de la Chișinău.

La o oră după închiderea urnelor în turul al doilea al alegerilor locale de la Chișinău, convingerea că se va repeta istoria de anul trecut, când Andrei Năstase a refăcut diferența de zece procente și a câștigat în fața socialistului Ion Ceban era încă vie. Doar spre miezul nopții, când numărul proceselor-verbale înregistrate confirma victoria candidatului socialist, în studiourile televiziunilor în care se comentau rezultatele s-au așternut primele îndoieli. Dar dacă nu e vot geopolitic? Nu s-ar putea ca felul în care votează un locuitor al Chișinăului să fie determinat de altceva, nu doar de etnie? Sau de program anticorupție?

Anul trecut, agenda antioligarhică a lui Năstase a fost cea care a scos lumea la vot, nu orientarea lui proeuropeană. Dispărând Vlad Plahotniuc, Năstase a încercat să înlocuiască mesajul antioligarhic cu unul anticorupție și geopolitic. Să presupunem că Andrei Năstase era puternic și credibil doar ca purtător al stindardului luptei cu oligarhia și n-a fost suficient de convingător pe temele anticorupție și geopolitică, pe care și-a construit întreaga campanie. Așa explică mulți înfrângerea candidatului proeuropean. Cel mai intens vehiculat argument este că Năstase nu e credibil, nici pe geopolitică și nici pe anticorupție, pentru că ACUM s-a aliat cu socialiștii lui Dodon. Și că, dacă ar fi lăsat să candideze pe altcineva din partea blocului ACUM, alegătorii geopolitici s-ar fi înghesuit să-l voteze. Cu toate acestea, cifrele arată că Năstase a luat în turul al doilea cu 42.500 mai multe voturi, în vreme ce zestrea contracandidatului său a crescut de la 90.000 la 123.000 de voturi, deci cu 33.000.

Ar fi, probabil, nedrept să afirmăm că periferiile capitalei, unde formațiunile prounioniste au foarte mulți alegători etnici români, nu s-au mobilizat suficient, astfel că socialistul Ceban a câștigat Primăria Chișinăului. Rezultatul alegerilor pare să indice altceva. Anume, că societatea moldovenească s-a schimbat foarte mult din 2009 încoace. Și că e suficient de sofisticată cât să nu mai reacționeze pavlovian la tot soiul de mesaje.

Diferența la Chișinău au făcut-o mai mulți factori. CV-urile celor doi candidați au contat. Ion Ceban și-a început cariera în primărie, acum aproape 20 de ani. A fost pregătit de tânăr pentru a ocupa funcții înalte în stat, fiind trecut prin diverse instituții, președinție, guvern, consiliu municipal, apoi deputat în parlament. A fost crescut în pepiniera comunistă, aflându-se în rezerva de cadre a lui Vladimir Voronin. A fost trimis la studii la Paris, Berlin, iar în acest an și-a susținut un doctorat la Moscova, la una dintre academiile de pe lângă Kremlin. De la comuniști, a fost achiziționat de Vlad Plahotniuc, pe o sumă destul de mică (dacă informațiile de la doi foști deputați comuniști sunt corecte). Era al doilea val de comuniști care dezertau și se alăturau nucleului socialist, rupt din facțiunea comunistă, cei mai importanți reprezentanți fiind Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Prima lor misiune a fost aceea de a-l vota președinte al republicii pe N. Timofti. Ion Ceban e versiunea moldovenească a rezervei de cadre PSD, de la București, construită de Adrian Năstase.

Ca să se poată duela de la egal la egal cu Ceban în dezbaterile televizate din campanie, Năstase ar fi trebuit ca măcar în ultimii cinci ani, pe care i-a petrecut în ploaie și arșiță la demonstrații împotriva lui Plahotniuc, să fi lucrat în instituții care să-l pregătească pentru administrație locală. N-a fost așa, încât Năstase trebuia să evite tehnicalitățile, pe care n-avea oricum vreo șansă ca să le stăpânească la nivelul lui Ceban.

Al doilea factor, diferența notabilă dintre resursele pe care le-au avut în campanie Ceban și Năstase. În vreme ce Năstase a improvizat un staff de campanie într-un subsol de casă veche, Ceban a avut experți în campanii electorale de la Moscova, care cântăreau atent mesajele, pe care le încercau pe focus grupuri. La afișe, bannere, la videoclipuri, la presă – mai ales televiziuni – de susținere a campaniei, Ceban era contemporan cu noi, în vreme ce Năstase părea că vine din anii 1990. Ideea că s-ar fi putut repeta istoria de anul trecut, când un candidat fără staff și fără resurse, care umbla singur printre blocuri și-și făcea campanie în parcuri poate câștiga la Chișinău, s-a dovedit eronată.

Geopolitica i-a adus voturi candidatului ACUM, la fel și anticorupția. Numai că electoratul din Chișinău e foarte divers și ceva mai sofisticat. Concentrarea mesajelor doar spre zona periferiei, mai degrabă rurală, locuită de oameni abia desprinși de satele lor, neglijarea centrului orașului, mai educat, cu ceva tradiții și mai ales valori urbane asimilate, a transformat confruntarea dintre Ceban și Năstase într-una dintre sat și oraș. Victoria lui Ceban a fost un fel de revanșă mult-așteptată a urbanului.

ACUM n-a înțeles că starea de spirit în Chișinău s-a schimbat. Nu alianța cu socialiștii lui Dodon l-a făcut să piardă primăria și nici lenea unioniștilor de a merge la vot. Pur și simplu, profilul lui Andrei Năstase nu se potrivea cu agenda alegătorilor din toamna 2019. Astăzi, Chișinăul e în prag de colaps. Are nevoie de ample lucrări de modernizare. Iar electoratul crede că Ceban poate răspunde mai bine acestei agende. //

Vlad-Mihai Agache (@guest_549)
Offline
6 noiembrie 2019 20:57

Premierul Ludovic Orban a decis înființarea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a Departamentului pentru relația cu Republica Moldova, a declarat Ionel Dancă, șeful cancelariei prim-ministrului, într-o conferință de presă ce a urmat primei ședințe oficiale de Guvern, la care a participat și președintele Klaus Iohannis.

Înființarea unui Departament pentru relația cu Republica Moldova apare și în contextul în care în timpul negocierilor pentru obținerea unei majorități parlamentare, Partidul Mișcarea Populară, prin președintele Eugen Tomac, a solicitat Partidului Național Liberal să înființeze un minister cu privire la Republica Moldova.

Pe de altă parte, potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, miniștrii de Externe ai României și Republicii Moldova, Bogdan Aurescu și Nicolae Popescu, au avut o primă convorbire telefonică în care ”au fost trecute în revistă aspecte curente ale colaborării bilaterale, în cadrul Parteneriatului Strategic dintre cele două țări pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, care trebuie dezvoltat în continuare”.

https://www.caleaeuropeana.ro/premierul-ludovic-orban-prima-decizie-strategica-va-fi-infiintat-departamentul-pentru-relatia-cu-republica-moldova-in-cadrul-secretariatului-general-al-guvernului/

Vlad-Mihai Agache (@guest_616)
Offline
12 noiembrie 2019 23:35

Președintele Igor Dodon susține că va accepta orice candidatură din partea Blocului proeuropean ACUM pentru funcția de premier, în afară de cea a Maiei Sandu. El a acuzat-o pe Maia Sandu că a provocat intenționat căderea Guvernului.

Dodon i-a îndemnat pe deputații din actuala majoritate parlamentară PSRM-ACUM să meargă împreună la discuții, să negocieze pentru un nou premier și să propună o candidatură, avertizând că nu va accepta candidatura Maiei Sandu.

„Iresponsabilitatea, imaturitatea unor politicieni pun la grea încercare Republica Moldova, atunci când țara are nevoie de o alianță de guvernare stabilă. Nu e prima dată când cineva calcă în picioare un acord politic. Asistăm la o autodizolvare planificată a Guvernului, prin demisia premeditată a Guvernului. Maia Sandu a provocat intenționat căderea Cabinetului de miniștri, pentru a distrage atenția de la politicile economice eșuate”, a susținut Igor Dodon într-o conferință de presă susținută după ședința Parlamentului în care a fost votată moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Maia Sandu.

El a spus că o altă majoritate decât PSRM/ACUM, în actualul Parlament, nu va exista, scrie Unimedia. Întrebat de ce socialiștii refuză o eventuală coaliție cu PD, Igor Dodon a răspuns: „De-atâta!”.

„Invit facțiunile mâine la discuții pentru a depăși actuala criză politică. Dacă acest dialog nu va fi cu succes, îmi asum, ca președinte, responsabilitatea de a face totul pentru a evita alegerile anticipate. Voi înainta un prim-ministru din afara politicului, tehnocrat, care să aibă grijă de cetățeni”, a mai spus Igor Dodon.

Guvernul Maia Sandu – învestit în urmă cu 5 luni – a picat, marți, prin moțiune de cenzură. Cu votul deputaților din Partidul Socialiștilor, susținuți de Partidul Democrat, moțiunea de cenzură înaintată de socialiștii președintelui Igor Dodon a trecut.
_______________________________________

Titlul articolului de mai sus, preluat din Newsweek.ro este:
VIDEO Comunistul Dodon dă vina pe Maia Sandu, după ce i-a demis Guvernul

Din nefericire pentru noi însă, Igor Dodon are dreptate, pentru că, potrivit legislației moldovenești, moțiunea de cenzură din partea opoziției este obligatorie atunci când prim-ministrul își asumă răspunderea pentru un proiect legislativ. Maia Sandu a avut inclusiv posibilitatea să își retragă inițiativa știind că nu beneficiază de susținere parlamentară. A preferat să trântească guvernul, probabil pentru că în conjunctura actuală îi era imposibil să înainteze politic. Cine va sacrifica 15 minute pentru a asculta opinia completă a lui Igor Dodon, din linkul youtube inițial, va vedea și cum este trunchiat preluat de Newsweek și contextul real în care a survenit demisia premeditată a Maiei Sandu.

În altă ordine de idei, este pur și simplu înspăimântătoare starea de intoxicare mediatică în care suntem ținuți noi românii privitor la situația din Basarabia. Suntem ținuți la un nivel infantil de înțelegere, intoxicați cu lozinci și etichete precum „comunistul Dodon” sau pur și simplu aiureli ca „Maia Sandu viitor președinte”:

https://www.agerpres.ro/politica/2019/11/12/eugen-tomac-pmp-maia-sandu-va-fi-viitorul-presedinte-al-republicii-moldova–401759

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că Maia Sandu, al cărei guvern a fost demis marţi de Parlamentul de la Chişinău prin moţiune de cenzură, va ajunge preşedintele Republicii Moldova.

„Maia Sandu va fi viitorul preşedinte al R. Moldova. Maia Sandu a dat dovadă astăzi de viziune şi a făcut ce trebuie în momente de criză politică pentru R. Moldova. (…) Era momentul unei resetări. Guvernul a plecat, pentru că Maia Sandu nu avea altă şansă de a-şi păstra credibilitatea în viaţa politică din R. Moldova. Nu putea accepta o reformă în termenii propuşi de Dodon, al cărui unic scop era impunerea controlului politic asupra Justiţiei”, a scris Tomac pe contul lui de Facebook.

În opinia sa, Maia Sandu „a făcut pact cu diavolul” prin alianţa cu socialiştii, pentru a-l scoate din viaţa politică pe oligarhul Vlad Plahtoniuc, însă nu a mai putut accepta condiţiile puse de preşedintele Igor Dodon.

„Prin această mişcare, Maia Sandu a demonstrat că nu poate înghiţi un compromis politic la nesfârşit şi se pregăteşte de campania electorală de anul viitor, atunci când, în calitate de lider al opoziţiei, va putea să-l înlăture din fruntea statului pe actualul preşedinte prorus, Igor Dodon. Dodon rămâne un politician care nu face altceva decât să îl înlocuiască pe Plahotniuc în încercarea de a controla statul”, arată el.

Guvernul de la Chişinău, condus de Maia Sandu, a fost demis marţi de parlament prin moţiune de cenzură adoptată cu 63 de voturi.

Căderea guvernului intervine la doar cinci luni de când prim-ministrul pro-occidental Maia Sandu a preluat funcţia, promiţând să combată corupţia.

Maia Sandu a candidat la alegerile prezidenţiale în 2016, din partea Partidului Acţiune şi Solidaritate, dar a fost învinsă de socialistul Igor Dodon. AGERPRES

__________________________________________

Discurs Maia Sandu:

_________________________________________

Discurs Țîcu:



VIDEO // Un nou discurs PUTERNIC al lui Octavian Țîcu în Parlament: „Am venit să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon”. Ce propunere le-a făcut deputaților

Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova.

Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă.

„Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu.

Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu.

Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova.

Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă.

„Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu.

Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu.

Citiți mai jos întregul discurs ținut de deputatul Octavian Țîcu de la tribuna Parlamentului:

„Am venit să vă întreb ce s-a întâmplat în 30 de ani de istorie a R. Moldova? În 30 de ani a fost o istorie a cine pe cine dă jos, o istorie a „kidănelii”, pe moldovenește. Snegur, de la căciula de cârlan și prosoapele frontului a sărit în barca agrarienilor, după care l-a trăsnit Lucinschi. Apoi Diacov s-a cățălit cu Lucinschi până a ajuns tovarășul Voronin din care a ieșit Plahotniuc, dna Greceanîi, Igor Dodon. Din Lucinschi a ieșit Filat, Țopii și Andrei Năstase.

În 2009 l-au dat jos pe Voronin, după care Plahotniuc l-a dat jos pe Filat. Blocul „ACUM” și Dodon l-au dat jos pe Plahotniuc și toate astea cu mâinile noastre, ale unor oameni care am crezut că lucrurile se pot schimba.

Ce s-a întâmplat în jur în acest timp? Peste Prut, de exemplu. Cum este posibil ca cinci județe din România, fiecare în parte, să fie mai bogate decât R. Moldova? Județul Ilfov, Contanța, Timiș, Cluj și acum Brașov. Cinci județe cu 300 – 500 de mii de oameni, mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova, o republică în care nu mai sunt oameni, în care oamenii vând tot și pleacă, businessul nu vine, se fură miliarde și noi stăm și râdem în Parlament. Ni-i vesel, da? Mie nu mi-i vesel.

Eu am venit în Blocul „ACUM” ca o voce unionistă, pentru că sunt profesor de istorie și orice intelectual basarabean o să fie român cât o să fie aici și o să știe că doar reîntregirea spațiunui românesc este salvarea la faptul că 100 de oameni politici și o mână de procurori și judecători țin captivi trei milioane de oameni. Trei milioane de oameni la cheremul unei mase care stă și râde în Parlament.

(…)

Eu am venit aici să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon. Și eu vin cu această inițiativă, de dragoste dle Diacov, un contract de dragoste, un mariaj de conveniență cu PD-ul, pe care îl propun tuturor deputaților. Cred că și cei de la Șor o să-l voteze. Pentru trădare de patrie și spălare de bani, să-l trimitem pe Dodon în justiție, cu un procuror așa cum îl avem. Îl trimitem în justiție și facem alegeri corecte, în care cetățenii R. Moldova și voi toți să înțelegeți că nu există altă opțiune. Nu există altă alternativă acum pentru noi toți, decât reîntregirea spațiului românesc.

Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”.

https://www.ziarulnational.md/un-nou-discurs-puternic-al-lui-octavian-ticu-in-parlament-am-venit-sa-i-dau-jos-pe-plahotniuc-sor-si-dodon-a-ramas-dodon-ce-propunere-le-a-facut-deputatilor/

Vlad-Mihai Agache (@guest_626)
Offline
14 noiembrie 2019 18:08

https://m.dw.com/ro/rusia-a-fentat-partida-pro-european%C4%83-din-republica-moldova-pericol-de-federalizare/a-51253090

Rusia a fentat partida pro-europeană din Republica Moldova. Pericol de federalizare!
De Vitalie Călugăreanu

Consilierul prezidențial Ion Chicu, care a acuzat recent mai mulți oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova a devenit prim-ministru la Chişinău.

Noul Guvern a fost învestit cu votul a 62 de deputați PSRM+PDM. Procedura s-a desfășurat rapid pe fundalul unor jocuri politice orchestrate de șeful statului. La 12 noiembrie, Igor Dodon declara la postul public de televiziune că „un nou guvern ar putea fi învestit la începutul lunii decembrie”. Miercuri, 13 noiembrie, președintele Dodon l-a desemnat pe consilierul său, Ion Chicu, pentru funcția de premier, iar joi, 14 noiembrie, chestiunea privind învestirea noului guvern a fost introdusă suplimentar în ordinea de zi a Parlamentului. Asta chiar dacă, formal, fostul premier, Maia Sandu, încă nu și-a prezentat demisia la Președinție – o procedură prevăzută de lege.

Slusari: Dodon, pe urmele lui Ianukovici

„Este guvernul lui Dodon, negociat pe furiș cu Plahotniuc”, a declarat vicepreședintele PPDA, deputatul Alexandr Slusari. Potrivit lui, PSRM este „o jucărie în mâinile lui Igor Dodon – un om ale cărui frustrări sunt comparabile cu cele ale fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici”. Slusari a spus că PPDA va face tot posibilul pentru a împiedica „transformarea Moldovei în moșia cuiva” și a promis că, în cel mult un an, „Moldova se va elibera”. De asemenea, el a reamintit că, în iunie 2019, atunci când Moldova lupta pentru anihilarea regimului Plahotniuc, Ion Chicu era ministru al Finanțelor în guvernul Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc.

La rândul său, liderul PDM, Pavel Filip, a declarat că nu poate spune că membrii guvernului Chicu nu ar fi profesioniști, deoarece majoritatea i-au fost colegi și, dacă PDM ar fi fost la guvernare, „probabil, pe unii i-ar fi propus” în funcții ministeriale.

Deputatul PAS, Igor Grosu, a remarcat că, după învestirea guvernului Chicu, trei cele mai importante instituții de stat (Președinție, Parlamentul și Guvernul) au ajuns să fie controlate de un singur om – de pro-rusul Igor Dodon. „Este un guvern al reanimării schemelor ilegale”, a declarat Grosu.
Dodon din start a lucrat la debarcarea Guvernului condus de Maia Sandu

Cinci luni a condus Guvernul președinta PAS, Maia Sandu, timp în care schemele fostului regim au fost „înghețate”. Puține din ele au reușit să fie demontate definitiv prin intermediul Ministerului Economiei și a Poliției de Frontieră. În timp ce Guvernul negocia cu partenerii externi reluarea finanțării, pentru acoperirea găurii bugetare de 4 miliarde de lei, moștenită de la fostul guvern, Igor Dodon pregătea echipa de schimb la Președinție. 6 din cei 11 membri ai guvernului Chicu sunt consilieri ai președintelui. Unul din ei – ministrul Apărării – este și cumătru cu Igor Dodon. Al șaptelea membru al guvernului, noul ministru de Interne, Pavel Voicu, este fostul său consilier, iar noul ministru al Justiției, Fadei Nagacevschi, este avocatul PSRM. Cu toate acestea, socialiștii numesc acest guvern „tehnocrat”.

În discursul său, Ion Chicu a spus că Guvernul pe care îl va conduce va „intensifica relațiile cu UE, va promova o politică externă echilibrată, consolidând statutul de neutralitate al țării și va continua aprofundarea relațiilor de prietenie cu țările vecine – România și Ucraina”.

Asta deși, la 17 octombrie 2019, Ion Chicu acuza, într-o postare pe Facebook, mai mulți oficiali europeni de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova: „Eu cred că un Danke shon” special trebuie săl adresăm „comissarilor” europeni, care au scris și dictat „istoria de succes” după 2009, culminând cu jaful veacului. Anume un Fule, anume un Schuebel și mulți alții, care se ofereau să facă poze cu „reformatorii” de aici, POARTĂ VINA PENTRU DEZASTRUL ÎN CARE A AJUNS Țara noastră! Unde-s toți acești funcționărași europeni? Își asumă vreo răspundere? Nu cred”, scria Chicu în octombrie. Joi, în ziua învestirii în funcția de premier, această postare a dispărut de pe pagina de Facebook a lui Ion Chicu.

Întrebat joi, la ședința Parlamentului, despre această atitudine față de oficialii UE, Chicu a încercat să o întoarcă. El a spus că „nu UE, nu demnitarii europeni, ci atitudinea neonestă, trișările guvernelor de atunci în raport cu UE” au fost de vină. „Am știut să scriem rapoarte triumfaliste, dar, în realitate, era o minciună adevărată. Iar atunci când acele rapoarte ajungeau la UE, trebuiau să fie analizate și nu am fi ajuns în această situație”, a explicat Chicu. Acesta deține funcții guvernamentale din 2005, când actualul lider al PSRM, Zinaida Greceanîi (președinte al Parlamentului), era prim-ministru (perioada guvernării comuniste).

Mai mult, joi, în discursul său, Ion Chicu a spus că va face tot posibilul pentru eliminarea monopolurilor, deși a făcut anterior parte dintr-un guvern (guvernul Filip) care, potrivit fostului ministru al Economiei, Vadim Brânzan, tocmai că a instituit monopoluri în toate domeniile economice.

Moscova l-a scos pe Vasilii Șova din ecuație. Urmează federalizarea?

Surprinzător, în lista noului Cabinet de Miniștri nu se mai regăsește Vasilii Șova, unul dintre cei mai apreciați negociatori în problema transnistreană din anturajul președintelui Igor Dodon. Fotoliul de vicepremier pentru Reintegrare al acestuia va fi ocupat, în Cabinetul Chicu, de către Alexandru Flenchea. Numirea este una ciudată și alimentează supoziția că aceasta ar fi fost impusă de la Moscova după ce, la începutul lunii octombrie, la reuniunea 5+2 de la Bratislava în problema transnistreană, vicepremierul Șova ar fi refuzat să semneze protocolul final deoarece conținea „cedări periculoase”. Liderul PDM, Pavel Filip, vorbea atunci despre pericolul „introducerii unui sistem de garanții în dezavantajul Republicii Moldova” și că „se încearcă a crea două entități de drept distincte”. Ulterior, vicepreședintele Parlamentului, Monica Babuc, a publicat un proiect de protocol care confirma aceste temeri. Surse bine informate, care au solicitat anonimatul, au comunicat pentru DW că anume Vasilii Șova a blocat semnarea acelui periculos document.

Într-un mesaj de rămas bun, fostul premier Maia Sandu a îndemnat funcționarii publici onești să reziste – să rămână în slujba cetățenilor: „Noi am reușit să dăm jos un regim corupt și o să reușim să-l dăm jos și pe al doilea regim corupt. De această dată căderea corupției va fi definitivă”, a menționat Maia Sandu.

Sprijin condiționat și direcționat doar spre cetățeni din partea UE

Comisarul european desemnat pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi, a declarat joi că asistența financiară pentru Republica Moldova va fi suspendată dacă reformele profunde nu vor continua în pofida crizei politice pe care o traversează țara. „Cunosc foarte bine ultimele evoluții din Republica Moldova, care sunt nefericite. Dar voi coopera cu Moldova și pentru Moldova astfel încăt reformele să nu fie întârziate”, a spus Várhelyi, în cursul audierii sale din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European.

La rândul său, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Peter Michalko, a declarat miercuri, în cadrul „Moldova Business Week” – celui mai important eveniment economic din Republica Moldova, consacrat mediului de afaceri – că „UE va cere de la orice Guvern de la Chișinău să continue şi să implementeze reformele începute” şi că sprijinul UE va fi direcționat spre cetăţeni.

Noutăţi:

Categorii

Arhive

Translate page >>
7
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x