Într-un articol publicat de ziare.com, profesorul Dorin Popescu face o analiză a rezultatului alegerilor locale desfăşurate peste Prut în acest weekend (cu accent pe victoria socialiştilor de la Chişinău pe care o califică drept „episod tragic al unui proces catastrofal„), rezultat electoral în urma căruia se vede nevoit să exprime unele adevăruri, în cuvinte (cam) tari, care ies din matca discursului de plastic vehiculat la noi despre statul românesc din stânga Prutului.
Reţinem din cuprinsul articolului publicat de ziare.com, faptul că autorul:
– denunţă politica noastră externă ambiguă şi fără conţinut intitulată „susţinerea parcursului european al Republicii Moldova”;
– critică elitele fără viziune, incompetente sau corupte de pe ambele maluri ale Prutului;
– deplânge lipsa unui proiect românesc sistemic pentru Republica Moldova;
– reclamă deciziile cancelariilor euroatlantice privitor la Republica Moldova;
– descrie noul proiect geopolitic european care vizează „reinstalarea cortinei de fier pe Prut„;
– reţine existenţa „mirajului fatal” al lumii ruse pentru moldovenii de peste Prut.
Precizăm că mai degrabă nu suntem de acord cu ideile cuprinse în articolul pe care îl preluăm, dar considerăm că acesta constituie totuşi o foarte bună bază de discuţie, în măsura în care va exista interes.
Alte materiale utile pentru conturarea imaginii de detaliu din Republica Moldova sunt interviul luat lui Armand Goşu din Contributors, articolul domnului Marius Diaconescu publicat de Adevărul sau articolul profesorului Radu Carp din Adevărul.
Aşteptăm cu interes analize ale domnului Valentin Naumescu şi, mai cu seamă, din partea domnului Dan Dungaciu, probabil cea mai autoritară voce românească privitor la acest subiect.
Calul troian în cetatea Chişinăului
Victoria candidatului socialist Ion Ceban la alegerile locale pentru Primăria Chişinăului are semnificaţii geopolitice paradigmatice pentru întreaga regiune a estului Uniunii Europene.
Este un eşec de proporţii al proiectului românesc şi european privind Republica Moldova şi totodată un simptom al transformării rapide a întregii vecinătăţi estice a Uniunii în zonă-tampon, dincolo de o cortină gri care se va instala încet şi sigur pe Prut.
În ultimele trei decenii, Chişinăul a construit şi reprezentat rezistenţa tiparului cultural şi geopolitic european în faţa a ceea ce numeam cândva tancurile geopolitice ale Moscovei. Lumea rusă, puternică şi ea la Chişinău mai ales prin presa, elite pro-ruseşti, fonduri, reţele de agenţi de influenţă, ideologie, biserică etc, nu a putut totuşi cuceri (până ieri) această redută a Europei în ultimii 16 ani.
Chişinăul a funcţionat de jure (de facto? n.m. utzu) ca un avanpost al Europei şi al tiparului civilizaţiei ei, cu roluri similare ale cetăţilor de odinioară ale domnitorilor moldoveni, deci români. Acum, această redută a cedat, iar rezistenţa s-a frânt.
Este un episod tragic al unui proces catastrofal, care îşi are cauzele la Bucureşti, Bruxelles, Paris, Berlin, Washington, Chişinău şi Moscova.
În modesta mea opinie, victoria candidatului socialist la Chişinău are patru cauze majore.
Prima se afla la Bucureşti.
Dintotdeauna cheia reintegrarii Republicii Moldova în spaţiul românesc/european s-a aflat în mâinile Bucureştiului. Orice altă interpretare sugerată de liderii noştri politici (cum că, bunaoară, scenariile pentru Republica Moldova s-ar scrie în marile cancelarii) este o disculpare lamentabilă a acestora, o tentativă ipocrită de a se exonera de responsabilitatea directă şi primară privind acest eşec.
Alegerea lui Ion Ceban confirma falimentul (cel puţin pe termen scurt şi mediu), al ideii româneşti în Republica Moldova; cel puţin falimentul ideii politice/geopolitice, pe baza deteriorării considerabile (aproape iremediabile) a capacităţii Bucureştiului de a sprijini ideea pro-europeană şi pro-românească în Republica Moldova.
Republica Moldova a fost întotdeauna „cartoful fierbinte” al clasei politico-administrative de la Bucureşti şi totodată hârtia de turnesol a politicii noastre externe, „proba noastră de viaţă” în relaţiile internaţionale.
Fără un proiect solid, sistemic, structurat, vizionar şi responsabil al României pentru Republica Moldova nu avem motive spre a aprecia că putem avea vreodată performanţă în politica noastra externă, oriunde în lume (prioritar la Bruxelles sau Washington).
De circa două decenii, Bucureştiul dezvoltă ipocrit şi desubstanţializat o orientare voit ambiguă de politică externă în raport cu Chişinăul, numită invariabil susţinerea parcursului european al Republicii Moldova.
Nu am construit şi nu avem o proiecţie pe termen lung care să substanţializeze specificitatea relaţiilor noastre cu Chişinaul. România nu poate avea, în raport cu Republica Moldova, obiective neutre şi plate de facilitare a apropierii Republicii Moldova de Europa egale celor pe care le exprimă ţări din extremitatea vestică a Europei, precum Portugalia.
Avem nevoie de o proiecţie naţională asumată plenar de către elita noastră politică şi de către societate, de un Pact Naţional pentru Republica Moldova, în absenţa căruia politica noastră în Est riscă să fie/devină derizorie. În absenţa acestei proiecţii, chiar şi actualul pariu al relaţiei cu Republica Moldova, „sprijinirea integrării europene a Republicii Moldova”, riscă să nu fie realizat, pentru că România nu mai deţine profilul şi expertiza necesare implicării sale în formatele externe care contează pentru viitorul Republicii Moldova.
Aş spune ca principala cauză a absenţei unui proiect românesc sistemic pentru Republica Moldova constă în criza valorilor şi în coma noastră meritocratică, în absenţa permanentă a oamenilor de stat veritabili din spaţiul public românesc.
De trei decenii, rulăm la vârf „elite” fără viziune, vânători de funcţii, sinecurişti, negustori de himere, falşi patrioţi, corupţi şi iresponsabili, discursuri fără etică şi asumări, poze ceremoniale şi ifose.
În trei decenii, nu am reuşit să aducem la Chişinău satisfacţia binefăcătoare a unei lumi libere, romaneşti/europene, nu am reuşit să îmblânzim destinul tragic al românilor de peste Prut, ale căror elite vorbesc de ceva vreme despre „a treia trădare a românilor”, dupa cele istorice care i-au lăsat a jamais în malaxorul rusesc.
Nu am reuşit să exportăm suficientă Europa la Chişinău şi nici măcar să ţinem în viaţă puseele excepţionale de fidelitate pentru România ale elitelor intelectuale din Republica Moldova. Peste podurile de flori de odinioară, Bucureştiul construieşte acum, prin neglijenţă şi cinism, cortine de fier.
A doua cauză se află în deciziile marilor cancelarii euroatlantice, exprimate punctual în proiectul tactic de compromis propus în primăvara blocului ACUM.
A existat întotdeauna un proiect modest (dezangajant) al marilor cancelarii privind Republica Moldova – spaţiu pe care de altfel cu greu îl găsesc aceştia pe hărţile pereţilor aflaţi la mii de kilometri distanţă de cataclismele şi suferinţele de aici.
Berlinul nu a avut generozitatea de a hrăni proiectul europenizarii Republicii Moldova măcar ca răsplată pentru sprijinul decisiv al Europei pentru proiectul reunificării Germaniei.
Parisul şi Berlinul caută la Chişinău prioritar posibile scheme de compromis cu Moscova, pe care nu au exclus-o niciodată de la mesele marilor negocieri. Faptul că marile cancelarii europene au alt proiect faţă de Republica Moldova decât cel care i-ar fi deschis porţile Europei devine din ce în ce mai clar.
România nu a avut, iata, nici la Bruxelles resursa instituţională capabilă să obţină (să provoace) un angajament real al Europei faţă de Republica Moldova. Nu mai există un angajament politic real al UE de a susţine europenizarea Republicii Moldova, iar absenţa acestui angajament se reflectă astăzi şi în criza instrumentelor europene de prezenţă în spaţiu (d.e. Partenariatul Estic).
Avem toate motivele să credem că noul proiect geopolitic al Europei pentru Republica Moldova şi în general pentru estul Europei (vecinatatea estica) este re-transformarea acesteia în zonă-tampon, zona gri, teatru în care să se exprime deopotrivă instrumentele şi interesele Europei şi ale Moscovei.
Acest nou proiect geopolitic va fi fost generat de factori deloc circumstanţiali, precum:
- revenirea etapizată post-Crimeea a Federaţiei Ruse în spaţiul său de influenţă reprezentat prioritar, aici, de Ucraina şi Republica Moldova;
- degradarea rolului geopolitic al Uniunii Europene, subminat de procese toxice precum Brexit;
- accentuarea faliilor existente în relaţia transatlantică;
- restabilirea primatului politicii naţionale în dauna celei colective/europene în cancelariile relevante ale Europei etc.
Acest nou proiect geopolitic vizează reinstalarea cortinei de fier (cu nuanţe semantice alternative – cortina gri, de catifea etc.) pe Prut, între cultura europeană/occidentală şi cea ruseasca, cu un mic cordon sanitar de întalnire neconflictuală a acestora.
Vedem semnele acestui proiect gri al Europei în aproape toate manifestările vieţii politice din Republica Moldova (mai ales după crearea coaliţiei ACUM şi PSRM) şi episodic în Ucraina.
În impunerea acestui scenariu extern la Chisinau s-a neglijat performanţa forţelor pro-ruse de a exploata în folos propriu această combinaţie letală (ACUM-PSRM), performanţă pe care blocul ACUM este departe de a o putea contracara (politica perfidă a partidului lui Igor Dodon a putut produce rinocerizări masive şi rapide la nivel politic, pe întreg teritoriul electoral de peste Prut).
În loc sa redevină o zona gri, aşa cum o vedeau birocraţii din marile cancelarii, Republica Moldova redevine treptat enclavă rusească, iar steagul Moscovei flutură acum liber pe cladirea Primăriei oraşului european Chişinău.
Cuvantul de ordine al acestui nou scenariu european gri pare a fi fost asasinarea geopoliticii, respectiv promovarea tezei sovietice potrivit căreia coaliţia şi „Ţara” ar avea nevoie de înmormântarea securii geopolitice pentru a se putea focaliza pe supravieţuirea prin compromis a actualei coaliţii de la putere. La adăpost de „geopolitică”, Rusia a revenit geopolitic pe Prut.
O a treia cauză o reprezintă degradarea constantă a fizionomiei şi acţiunii clasei politice din R. Moldova.
Prioritatea de facto a acesteia a reprezentat-o utilizarea retoricii pro-europene în interesul financiar al propriei oculte, prin devalizarea fondurilor europene de sprijin.
Interesele clientelare şi acţiunile ilicite ale acestora au fost dublate de erori tactice de poziţionare şi acţiune:
- s-a preferat soluţia unei înţelegeri reprobabile cu batalioanele politice ruseşti din Moldova, conduse de Partidul Socialist, prin încheierea „monstruoasei coaliţii” („în pat cu duşmanul”, ruşii au putut performa facil la Chişinău);
- s-a permis acapararea unor instituţii esenţiale ale Republicii Moldova de către camarila (pro-)rusească a lui Igor Dodon;
- Andrei Năstase a votat pentru revenirea Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;
- au fost înlăturate din nucleul de decizie al Blocului ACUM voci vizionare care gândeau altfel;
- liderii blocului ACUM au ignorat importanţa unui compromis explicit cu liderii unionişti între cele doua tururi de scrutin;
- au fost evitate mesajele unioniste, singurele care mai puteau aduce la urne tinerii din zona electoratului sensibil;
- s-a renunţat la campania „om cu om”, din raţiuni de calcul electoral greşit etc.
În acest fel, s-a creat un culoar favorabil extrem de larg adversarului politic, prioritar prin alterarea fundamentală a percepţiei potrivit căreia blocul ACUM ar (mai putea) reprezenta vectorul schimbării.
Candidatul Nastase a pierdut astfel doua tipuri de electorat – electoratul pro-european sever/exigent/pretenţios/dur (pentru care nu a mai fost credibil prin constituirea alianţei cu PSRM) şi electoratul pro-românesc (ale cărui aşteptări nu le-a mai putut reprezenta în mod legitim/fundamentat).
În fine, a patra cauza constă în mirajul fatal al lumii ruse în Republica Moldova, combinat cu tacticile şi ideologiile Moscovei importate permanent în Republica Moldova, mai ales odată cu sosirea la putere a celui despre care se tot spune că ar fi „presedintele Republicii Moldova”, Igor Dodon. Vom detalia separat.
Putin a ajuns astfel din nou la Chişinău după ce înainte de alegeri era doar ante portas. Din Putin ante portas înainte de alegeri am ajuns la un adevărat cal troian înăuntrul cetăţii Chişinăului, legitimat şi introdus în Cetate prin vot democratic.
În momentul de faţă, singura soluţie este ca Bucureştiul să înţeleagă dramatismul momentului şi să construiasca un proiect naţional pentru Republica Moldova, cu o elită politică nouă, responsabilă, care să includă:
- elaborarea urgentă, de către preşedintele ales al României în urma alegerilor din noiembrie 2019, a unei Concepţii de politică externă care să includă Republica Moldova ca prioritate absolută a politicii noastre externe;
- iniţierea de către acesta a discuţiilor cu partidele parlamentare şi societatea civilă pentru un Pact naţional pentru Republica Moldova;
- valorizarea resursei umane de calitate pentru elaborarea proiecţiei naţionale strategice privind Republica Moldova şi gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova în centrala MAE şi în misiunile noastre diplomatice şi consulare;
- eliminarea practicilor sinecuriste în ministerele şi departamentele care gestionează raporturile cu R. Moldova şi cu românii din afara României (comunităţi şi diaspora);
- multiplicarea eforturilor de promovare a Republicii Moldova şi regiunii pe agendele marilor cancelarii europene;
- elaborarea de formate şi instrumente europene care să aducă beneficii reale R. Moldova etc.
Bomba geopolitică cu ceas de la Chişinău începe sa bată la Bucureşti.
Dorin Popescu este preşedinte al Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House – Constanţa, singurul think-tank geopolitic din Dobrogea şi singurul din România destinat geopoliticii spaţiului extins al Mării Negre. Este analist politic, expert în geopolitică, fost diplomat, publicist, cadru universitar şi doctor în Filologie.
Adăugăm şi articolul din Adevărul a domnului Iulian Chifu, o persoană care nu îmi este simpatică, pe care îl consider principal promotor al gândirii lozincarde în materie de politică externă de la noi din ţară. Sunt multe reproşuri pe care le-aş putea face domnului Chifu, ieşean de-al nostru, dar nu neg că iubeşte România şi Basarabia, că este patriot sincer. Pare însă prizonierul unor înverşunări politice româneşti cu care judecă realităţile de peste Prut. Concret, deşi singur recunoaşte că Ion Ceban a fost destinatarul votului pozitiv şi că Andrei Năstase a fost votat de cei împotriva lui Ceban, totuşi, recomandă ca strategie viitoare aceeaşi gherilă birocratică, luptă de uzură oarbă, care pur şi simplu nu poate produce rezultate la Chişinău şi care va izola şi mai mult pe cei pro-România în practici negative, emoţionale, care compromit şi descalifică. Este foarte greu de înţeles şi de acceptat pentru publicul românesc faptul că, în percepţia publică basarabeană, românii sunt inferiori moralmente ruşilor. Nu doar politic, economic, militar, civilizaţional, ci inferiori din punct de vedere moral. Suntem mai mici la suflet, mai mici în idealuri şi aspiraţii, mici la caracter. Iar această stare de fapt a percepţiilor publice noi o înfruntăm cu un duh de ceartă, de scandal, de tulburare fără fond, decredibilizând chiar şi cele mai întemeiate argumente ale noastre, pierzând aliaţi, pierzând încrederea şi inimile celor ce încă simt româneşte. Ce fel de reacţie nădăjduim noi să obţinem atunci când învinovăţim vehement, cu spume, pe cei care nu au încredere în noi? Sau când îi desfiinţăm pur şi simplu ca fiind pro-ruşi ş.a.m.d.?
Cam toate analizele parcurse fac într-un punct sau altul menţiunea „falimentului ideii româneşti” în Republica Moldova. Cu toate acestea, încă nu am citit nimic, nicio sugestie sau recomandare, care să se ridice la nivelul acestei concluzii, care să propună un nou curs politic. Articolul domnului Popescu propune un Pact Naţional pentru Republica Moldova, uitând că avem astfel de acte precum „România Educată” ş.a. fără niciun impact în societate. Mai mult, dacă am formula o politică externă în maniera sugerată, de codificare a intereselor, a mijloacelor de acţiune, am pierde flexibilitatea diplomatică pe care trebuie să o avem, am fi uşor de dezechilibrat în obiectivele noastre. Codificarea formală în modalitatea sugerată ne-ar aşeza într-un balansoar în care scaunul din partea opusă este ocupat de un actor mult mai greu, căruia îi va fi uşor să ne ridice şi să ne coboare când doreşte.
În fine, o mulţime de comentarii pot fi dezvoltate pe baza celor scrise până acum, dar în continuare susţin că reflecţia politică de la noi dezamăgeşte crunt, simultan, prin dogmatism şi wishfull thinking. Aceasta este opinia mea de om totuşi nepriceput, dar sincer.
În continuare, articolul domnului Iulian Chifu.
Din nou, extrem de dezamăgitoare această grilă obtuză şi încrâncenată de a judeca lucrurile. Ion Ceban a răsturnat întregul discurs politic al lui Andrei Năstase prin aceea că a discutat punctual despre problemele Chişinăului. A câştigat mizând pe imaginea de gospodar şi de primar al tuturor. Ceea ce face domnul Chifu este pur şi simplu beţie de cuvinte. Iertaţi!
Armand Goșu în Revista22
Un articol şi mai violent publică în Adevărul domnul Lulea Marius Dorin, cel care s-a lansat odată cu Acţiunea 2012 – Basarabia e România şi a cărui prezenţă publică este strâns legată de subiectul Basarabiei. Acesta publică un articol în care nici mai mult nici mai puţin pledează pentru blocarea statului basarabean printr-o politică de sancţionare a moldovenilor pentru votul pro-rusesc.
Limitele şocante ale reflecţiei geopolitice sunt exprimate brutal: „Vreo doi-trei ani de domnie socialistă poate vor trezi la realitate şi guvernanţii naivi de la Bucureşti şi înţelegem că singurul lucru bun care îl putem face este să readucem, prin orice mijloace, acest teritoriu acasă”.
Se ignoră faptul că sloganul „Basarabia pământ românesc” nu a căzut deloc bine în rândul românilor de peste Prut, fiind de altfel şi abandonat ulterior. Cu toate acestea, este o eroare gravă să milităm în continuare pe recuperarea teritoriului, pentru readucerea lui acasă, câtă vreme cei de peste Prut nu au niciun motiv să considere România acasă.
Articolul integral:
Premierul Ludovic Orban a decis înființarea, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, a Departamentului pentru relația cu Republica Moldova, a declarat Ionel Dancă, șeful cancelariei prim-ministrului, într-o conferință de presă ce a urmat primei ședințe oficiale de Guvern, la care a participat și președintele Klaus Iohannis.
Înființarea unui Departament pentru relația cu Republica Moldova apare și în contextul în care în timpul negocierilor pentru obținerea unei majorități parlamentare, Partidul Mișcarea Populară, prin președintele Eugen Tomac, a solicitat Partidului Național Liberal să înființeze un minister cu privire la Republica Moldova.
Pe de altă parte, potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, miniștrii de Externe ai României și Republicii Moldova, Bogdan Aurescu și Nicolae Popescu, au avut o primă convorbire telefonică în care ”au fost trecute în revistă aspecte curente ale colaborării bilaterale, în cadrul Parteneriatului Strategic dintre cele două țări pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, care trebuie dezvoltat în continuare”.
https://www.caleaeuropeana.ro/premierul-ludovic-orban-prima-decizie-strategica-va-fi-infiintat-departamentul-pentru-relatia-cu-republica-moldova-in-cadrul-secretariatului-general-al-guvernului/
Președintele Igor Dodon susține că va accepta orice candidatură din partea Blocului proeuropean ACUM pentru funcția de premier, în afară de cea a Maiei Sandu. El a acuzat-o pe Maia Sandu că a provocat intenționat căderea Guvernului.
Dodon i-a îndemnat pe deputații din actuala majoritate parlamentară PSRM-ACUM să meargă împreună la discuții, să negocieze pentru un nou premier și să propună o candidatură, avertizând că nu va accepta candidatura Maiei Sandu.
„Iresponsabilitatea, imaturitatea unor politicieni pun la grea încercare Republica Moldova, atunci când țara are nevoie de o alianță de guvernare stabilă. Nu e prima dată când cineva calcă în picioare un acord politic. Asistăm la o autodizolvare planificată a Guvernului, prin demisia premeditată a Guvernului. Maia Sandu a provocat intenționat căderea Cabinetului de miniștri, pentru a distrage atenția de la politicile economice eșuate”, a susținut Igor Dodon într-o conferință de presă susținută după ședința Parlamentului în care a fost votată moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Maia Sandu.
El a spus că o altă majoritate decât PSRM/ACUM, în actualul Parlament, nu va exista, scrie Unimedia. Întrebat de ce socialiștii refuză o eventuală coaliție cu PD, Igor Dodon a răspuns: „De-atâta!”.
„Invit facțiunile mâine la discuții pentru a depăși actuala criză politică. Dacă acest dialog nu va fi cu succes, îmi asum, ca președinte, responsabilitatea de a face totul pentru a evita alegerile anticipate. Voi înainta un prim-ministru din afara politicului, tehnocrat, care să aibă grijă de cetățeni”, a mai spus Igor Dodon.
Guvernul Maia Sandu – învestit în urmă cu 5 luni – a picat, marți, prin moțiune de cenzură. Cu votul deputaților din Partidul Socialiștilor, susținuți de Partidul Democrat, moțiunea de cenzură înaintată de socialiștii președintelui Igor Dodon a trecut.
_______________________________________
Titlul articolului de mai sus, preluat din Newsweek.ro este:
VIDEO Comunistul Dodon dă vina pe Maia Sandu, după ce i-a demis Guvernul
Din nefericire pentru noi însă, Igor Dodon are dreptate, pentru că, potrivit legislației moldovenești, moțiunea de cenzură din partea opoziției este obligatorie atunci când prim-ministrul își asumă răspunderea pentru un proiect legislativ. Maia Sandu a avut inclusiv posibilitatea să își retragă inițiativa știind că nu beneficiază de susținere parlamentară. A preferat să trântească guvernul, probabil pentru că în conjunctura actuală îi era imposibil să înainteze politic. Cine va sacrifica 15 minute pentru a asculta opinia completă a lui Igor Dodon, din linkul youtube inițial, va vedea și cum este trunchiat preluat de Newsweek și contextul real în care a survenit demisia premeditată a Maiei Sandu.
În altă ordine de idei, este pur și simplu înspăimântătoare starea de intoxicare mediatică în care suntem ținuți noi românii privitor la situația din Basarabia. Suntem ținuți la un nivel infantil de înțelegere, intoxicați cu lozinci și etichete precum „comunistul Dodon” sau pur și simplu aiureli ca „Maia Sandu viitor președinte”:
https://www.agerpres.ro/politica/2019/11/12/eugen-tomac-pmp-maia-sandu-va-fi-viitorul-presedinte-al-republicii-moldova–401759
Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că Maia Sandu, al cărei guvern a fost demis marţi de Parlamentul de la Chişinău prin moţiune de cenzură, va ajunge preşedintele Republicii Moldova.
„Maia Sandu va fi viitorul preşedinte al R. Moldova. Maia Sandu a dat dovadă astăzi de viziune şi a făcut ce trebuie în momente de criză politică pentru R. Moldova. (…) Era momentul unei resetări. Guvernul a plecat, pentru că Maia Sandu nu avea altă şansă de a-şi păstra credibilitatea în viaţa politică din R. Moldova. Nu putea accepta o reformă în termenii propuşi de Dodon, al cărui unic scop era impunerea controlului politic asupra Justiţiei”, a scris Tomac pe contul lui de Facebook.
În opinia sa, Maia Sandu „a făcut pact cu diavolul” prin alianţa cu socialiştii, pentru a-l scoate din viaţa politică pe oligarhul Vlad Plahtoniuc, însă nu a mai putut accepta condiţiile puse de preşedintele Igor Dodon.
„Prin această mişcare, Maia Sandu a demonstrat că nu poate înghiţi un compromis politic la nesfârşit şi se pregăteşte de campania electorală de anul viitor, atunci când, în calitate de lider al opoziţiei, va putea să-l înlăture din fruntea statului pe actualul preşedinte prorus, Igor Dodon. Dodon rămâne un politician care nu face altceva decât să îl înlocuiască pe Plahotniuc în încercarea de a controla statul”, arată el.
Guvernul de la Chişinău, condus de Maia Sandu, a fost demis marţi de parlament prin moţiune de cenzură adoptată cu 63 de voturi.
Căderea guvernului intervine la doar cinci luni de când prim-ministrul pro-occidental Maia Sandu a preluat funcţia, promiţând să combată corupţia.
Maia Sandu a candidat la alegerile prezidenţiale în 2016, din partea Partidului Acţiune şi Solidaritate, dar a fost învinsă de socialistul Igor Dodon. AGERPRES
__________________________________________
Discurs Maia Sandu:
_________________________________________
Discurs Țîcu:
VIDEO // Un nou discurs PUTERNIC al lui Octavian Țîcu în Parlament: „Am venit să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon”. Ce propunere le-a făcut deputaților
Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova.
Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă.
„Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu.
Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu.
Deputatul Octavian Țîcu le-a atras atenția colegilor din Parlament că istoria R. Moldova din ultimii 30 de ani a fost una caracterizată prin „cine pe cine dă jos”, în timp ce peste Prut județele s-au dezvoltat foarte mult, astfel încât cinci dintre ele au ajuns mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova.
Țîcu le-a propus deputaților să-i susțină inițiativa de a-l trimite în justiție pe președintele Igor Dodon pentru trădare de patrie și spălare de bani, după ce a recunoscut că primește lunar până la un milion de dolari din Federația Rusă.
„Nu există altă alternativă acum, decât reîntregirea spațiului românesc. Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”, a afirmat Țîcu.
Declarațiile au fost făcute astăzi în Parlament, în contextul dezbaterilor privind moțiunea de cenzură depusă de socialiști împotriva Guvernului Sandu.
Citiți mai jos întregul discurs ținut de deputatul Octavian Țîcu de la tribuna Parlamentului:
„Am venit să vă întreb ce s-a întâmplat în 30 de ani de istorie a R. Moldova? În 30 de ani a fost o istorie a cine pe cine dă jos, o istorie a „kidănelii”, pe moldovenește. Snegur, de la căciula de cârlan și prosoapele frontului a sărit în barca agrarienilor, după care l-a trăsnit Lucinschi. Apoi Diacov s-a cățălit cu Lucinschi până a ajuns tovarășul Voronin din care a ieșit Plahotniuc, dna Greceanîi, Igor Dodon. Din Lucinschi a ieșit Filat, Țopii și Andrei Năstase.
În 2009 l-au dat jos pe Voronin, după care Plahotniuc l-a dat jos pe Filat. Blocul „ACUM” și Dodon l-au dat jos pe Plahotniuc și toate astea cu mâinile noastre, ale unor oameni care am crezut că lucrurile se pot schimba.
Ce s-a întâmplat în jur în acest timp? Peste Prut, de exemplu. Cum este posibil ca cinci județe din România, fiecare în parte, să fie mai bogate decât R. Moldova? Județul Ilfov, Contanța, Timiș, Cluj și acum Brașov. Cinci județe cu 300 – 500 de mii de oameni, mai bogate, fiecare în parte, decât R. Moldova, o republică în care nu mai sunt oameni, în care oamenii vând tot și pleacă, businessul nu vine, se fură miliarde și noi stăm și râdem în Parlament. Ni-i vesel, da? Mie nu mi-i vesel.
Eu am venit în Blocul „ACUM” ca o voce unionistă, pentru că sunt profesor de istorie și orice intelectual basarabean o să fie român cât o să fie aici și o să știe că doar reîntregirea spațiunui românesc este salvarea la faptul că 100 de oameni politici și o mână de procurori și judecători țin captivi trei milioane de oameni. Trei milioane de oameni la cheremul unei mase care stă și râde în Parlament.
(…)
Eu am venit aici să-i dau jos pe Plahotniuc, Șor și Dodon. A rămas Dodon. Și eu vin cu această inițiativă, de dragoste dle Diacov, un contract de dragoste, un mariaj de conveniență cu PD-ul, pe care îl propun tuturor deputaților. Cred că și cei de la Șor o să-l voteze. Pentru trădare de patrie și spălare de bani, să-l trimitem pe Dodon în justiție, cu un procuror așa cum îl avem. Îl trimitem în justiție și facem alegeri corecte, în care cetățenii R. Moldova și voi toți să înțelegeți că nu există altă opțiune. Nu există altă alternativă acum pentru noi toți, decât reîntregirea spațiului românesc.
Nu există soluții pe interior, dacă am ajuns în situația în care și din Blocul „ACUM” în care am crezut s-a ales surcele”.
https://www.ziarulnational.md/un-nou-discurs-puternic-al-lui-octavian-ticu-in-parlament-am-venit-sa-i-dau-jos-pe-plahotniuc-sor-si-dodon-a-ramas-dodon-ce-propunere-le-a-facut-deputatilor/
https://m.dw.com/ro/rusia-a-fentat-partida-pro-european%C4%83-din-republica-moldova-pericol-de-federalizare/a-51253090
Rusia a fentat partida pro-europeană din Republica Moldova. Pericol de federalizare!
De Vitalie Călugăreanu
Consilierul prezidențial Ion Chicu, care a acuzat recent mai mulți oficiali ai UE de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova a devenit prim-ministru la Chişinău.
Noul Guvern a fost învestit cu votul a 62 de deputați PSRM+PDM. Procedura s-a desfășurat rapid pe fundalul unor jocuri politice orchestrate de șeful statului. La 12 noiembrie, Igor Dodon declara la postul public de televiziune că „un nou guvern ar putea fi învestit la începutul lunii decembrie”. Miercuri, 13 noiembrie, președintele Dodon l-a desemnat pe consilierul său, Ion Chicu, pentru funcția de premier, iar joi, 14 noiembrie, chestiunea privind învestirea noului guvern a fost introdusă suplimentar în ordinea de zi a Parlamentului. Asta chiar dacă, formal, fostul premier, Maia Sandu, încă nu și-a prezentat demisia la Președinție – o procedură prevăzută de lege.
Slusari: Dodon, pe urmele lui Ianukovici
„Este guvernul lui Dodon, negociat pe furiș cu Plahotniuc”, a declarat vicepreședintele PPDA, deputatul Alexandr Slusari. Potrivit lui, PSRM este „o jucărie în mâinile lui Igor Dodon – un om ale cărui frustrări sunt comparabile cu cele ale fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici”. Slusari a spus că PPDA va face tot posibilul pentru a împiedica „transformarea Moldovei în moșia cuiva” și a promis că, în cel mult un an, „Moldova se va elibera”. De asemenea, el a reamintit că, în iunie 2019, atunci când Moldova lupta pentru anihilarea regimului Plahotniuc, Ion Chicu era ministru al Finanțelor în guvernul Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc.
La rândul său, liderul PDM, Pavel Filip, a declarat că nu poate spune că membrii guvernului Chicu nu ar fi profesioniști, deoarece majoritatea i-au fost colegi și, dacă PDM ar fi fost la guvernare, „probabil, pe unii i-ar fi propus” în funcții ministeriale.
Deputatul PAS, Igor Grosu, a remarcat că, după învestirea guvernului Chicu, trei cele mai importante instituții de stat (Președinție, Parlamentul și Guvernul) au ajuns să fie controlate de un singur om – de pro-rusul Igor Dodon. „Este un guvern al reanimării schemelor ilegale”, a declarat Grosu.
Dodon din start a lucrat la debarcarea Guvernului condus de Maia Sandu
Cinci luni a condus Guvernul președinta PAS, Maia Sandu, timp în care schemele fostului regim au fost „înghețate”. Puține din ele au reușit să fie demontate definitiv prin intermediul Ministerului Economiei și a Poliției de Frontieră. În timp ce Guvernul negocia cu partenerii externi reluarea finanțării, pentru acoperirea găurii bugetare de 4 miliarde de lei, moștenită de la fostul guvern, Igor Dodon pregătea echipa de schimb la Președinție. 6 din cei 11 membri ai guvernului Chicu sunt consilieri ai președintelui. Unul din ei – ministrul Apărării – este și cumătru cu Igor Dodon. Al șaptelea membru al guvernului, noul ministru de Interne, Pavel Voicu, este fostul său consilier, iar noul ministru al Justiției, Fadei Nagacevschi, este avocatul PSRM. Cu toate acestea, socialiștii numesc acest guvern „tehnocrat”.
În discursul său, Ion Chicu a spus că Guvernul pe care îl va conduce va „intensifica relațiile cu UE, va promova o politică externă echilibrată, consolidând statutul de neutralitate al țării și va continua aprofundarea relațiilor de prietenie cu țările vecine – România și Ucraina”.
Asta deși, la 17 octombrie 2019, Ion Chicu acuza, într-o postare pe Facebook, mai mulți oficiali europeni de „dezastrul” în care a ajuns Republica Moldova: „Eu cred că un Danke shon” special trebuie săl adresăm „comissarilor” europeni, care au scris și dictat „istoria de succes” după 2009, culminând cu jaful veacului. Anume un Fule, anume un Schuebel și mulți alții, care se ofereau să facă poze cu „reformatorii” de aici, POARTĂ VINA PENTRU DEZASTRUL ÎN CARE A AJUNS Țara noastră! Unde-s toți acești funcționărași europeni? Își asumă vreo răspundere? Nu cred”, scria Chicu în octombrie. Joi, în ziua învestirii în funcția de premier, această postare a dispărut de pe pagina de Facebook a lui Ion Chicu.
Întrebat joi, la ședința Parlamentului, despre această atitudine față de oficialii UE, Chicu a încercat să o întoarcă. El a spus că „nu UE, nu demnitarii europeni, ci atitudinea neonestă, trișările guvernelor de atunci în raport cu UE” au fost de vină. „Am știut să scriem rapoarte triumfaliste, dar, în realitate, era o minciună adevărată. Iar atunci când acele rapoarte ajungeau la UE, trebuiau să fie analizate și nu am fi ajuns în această situație”, a explicat Chicu. Acesta deține funcții guvernamentale din 2005, când actualul lider al PSRM, Zinaida Greceanîi (președinte al Parlamentului), era prim-ministru (perioada guvernării comuniste).
Mai mult, joi, în discursul său, Ion Chicu a spus că va face tot posibilul pentru eliminarea monopolurilor, deși a făcut anterior parte dintr-un guvern (guvernul Filip) care, potrivit fostului ministru al Economiei, Vadim Brânzan, tocmai că a instituit monopoluri în toate domeniile economice.
Moscova l-a scos pe Vasilii Șova din ecuație. Urmează federalizarea?
Surprinzător, în lista noului Cabinet de Miniștri nu se mai regăsește Vasilii Șova, unul dintre cei mai apreciați negociatori în problema transnistreană din anturajul președintelui Igor Dodon. Fotoliul de vicepremier pentru Reintegrare al acestuia va fi ocupat, în Cabinetul Chicu, de către Alexandru Flenchea. Numirea este una ciudată și alimentează supoziția că aceasta ar fi fost impusă de la Moscova după ce, la începutul lunii octombrie, la reuniunea 5+2 de la Bratislava în problema transnistreană, vicepremierul Șova ar fi refuzat să semneze protocolul final deoarece conținea „cedări periculoase”. Liderul PDM, Pavel Filip, vorbea atunci despre pericolul „introducerii unui sistem de garanții în dezavantajul Republicii Moldova” și că „se încearcă a crea două entități de drept distincte”. Ulterior, vicepreședintele Parlamentului, Monica Babuc, a publicat un proiect de protocol care confirma aceste temeri. Surse bine informate, care au solicitat anonimatul, au comunicat pentru DW că anume Vasilii Șova a blocat semnarea acelui periculos document.
Într-un mesaj de rămas bun, fostul premier Maia Sandu a îndemnat funcționarii publici onești să reziste – să rămână în slujba cetățenilor: „Noi am reușit să dăm jos un regim corupt și o să reușim să-l dăm jos și pe al doilea regim corupt. De această dată căderea corupției va fi definitivă”, a menționat Maia Sandu.
Sprijin condiționat și direcționat doar spre cetățeni din partea UE
Comisarul european desemnat pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi, a declarat joi că asistența financiară pentru Republica Moldova va fi suspendată dacă reformele profunde nu vor continua în pofida crizei politice pe care o traversează țara. „Cunosc foarte bine ultimele evoluții din Republica Moldova, care sunt nefericite. Dar voi coopera cu Moldova și pentru Moldova astfel încăt reformele să nu fie întârziate”, a spus Várhelyi, în cursul audierii sale din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European.
La rândul său, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Peter Michalko, a declarat miercuri, în cadrul „Moldova Business Week” – celui mai important eveniment economic din Republica Moldova, consacrat mediului de afaceri – că „UE va cere de la orice Guvern de la Chișinău să continue şi să implementeze reformele începute” şi că sprijinul UE va fi direcționat spre cetăţeni.
TOP 10 IDIOȚI UTILI. Iată cine a aruncat Republica Moldova înapoi în brațele rușilor
De două zile, e din nou la modă să înjuri Rusia și să vorbești despre pericolul care ne paște. Pe internet se strâng semnături pentru demiterea lui Dodon, iar cei care mai ieri jubilau și încercau să ne convingă că în Republica Moldova democrația a învins, astăzi se lamentează și se pierd în scenarii apocaliptice.
Este adevărat, Republica Moldova a revenit în sfera de influență rusească, iar mai departe Dumnezeu știe ce ne așteaptă. Doar că există un detaliu, care unora le scapă. Acest lucru s-a produs nu pe 12 noiembrie, când a fost demis Guvernul Sandu, ci pe 8 iunie, când s-a format coaliția nefirească PSRM-ACUM. Este o prostie să înjuri Rusia. Moscova nu a făcut decât să-și promoveze propriul interes. Așa ar trebui facă fiecare țară care se respectă, prin urmare, n-ai de ce să te superi.
Dar dacă tot țineți cu tot dinadinsul să găsiți vinovați, vă propun o listă cu idioți utili, care au făcut posibil acest lucru. Credeți-mă, fără ei, am fi trăit astăzi o cu totul altă realitate. Partidul Socialiștilor ar fi existat doar ca obiect de studiu, iar Dodon, cel mai probabil, îi făcea companie lui Filat la Penitenciarul 13. Dar nu a fost să fie, pentru că practica bate gramatica, iar discernământul plânge și suspină în singurătate. Ordinea e aproximativă, pentru că vine greu să spun acum care dintre cei vizați au avut un rol mai important în această acțiune subversivă.
1. Maia Sandu
S-a lăsat folosită de grupurile de interese din anturajul fostului său șef de partid, Vlad Filat, și s-a angajat într-un război de uzură cu gruparea Plahotniuc, fără să aibă un interes direct. A deturnat (voluntar sau involuntar) atenția publicului de la adevăratele pericole care amenință securitatea Republicii Moldova, promovând teme false sau secundare. A compromis iremediabil noțiuni precum meritocrație, concurs, nepărtinire, integritate.
Este un politician plat, inflexibil și fără identitate clară, lipsit de viziune și competență. Conduce un partid prost organizat, format în mare parte din activiști tineri fără experiență. Prestația slabă a cabinetului său, incapacitatea de a se ține de cuvânt, mesajele confuze sau chiar contradictorii în ceea ce privește politica externă, cedările inexplicabile în fața președintelui Dodon, au avut efecte catastrofale pentru ”dreapta” politică, pe care a monopolizat-o. Prin comparație cu echipa Maiei Sandu, socialiștii pro-ruși par oameni educați și de treabă, astfel încât, în premieră, rolurile în percepția publică s-au inversat. Sub conducerea ei, ”dreapta” a devenit isterică, lipsită de substanță și incapabilă să opereze cu argumente, în timp ce ”stânga”, dimpotrivă, s-a prezentat ca fiind calmă, competentă, echilibrată și dispusă să facă concesii.
Altfel spus, Maia Sandu a reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe Igor Dodon să pară simpatic.
2. Andrei Năstase
Un aventurier politic fără discurs și carismă, total ieșit din tiparele cu care ne-am obișnuit. A intrat în politică pe ușa din dos, ca exponent al unei grupări rivale clanului Plahotniuc. Totuși, a reușit, într-un mod greu de explicat, să deturneze energiile protestatare către interesul îngust al finanțatorilor săi și să deformeze mesajul politic specific opoziției.
Curajos și ambițios, dar plat în gândire, a transformat mișcarea protestatară într-o gloată obtuză, exact după chipul și asemănarea lui, după ce i-a înlăturat, rând pe rând, pe oamenii cu discernământ și bun simț. Ca lider politic și membru al Guvernului a avut o prestație lamentabilă, iar prin comportamentul său brutal și inadecvat a ajuns să provoace dezgust printre oamenii normali.
La fel ca și Maia Sandu, reușit ceea ce părea imposibil – să-l facă pe socialistul Ion Ceban să pară simpatic.
3. Societatea civilă ”progresistă”
A avut un rol determinant în compromiterea ”dreptei”. A încălcat toate ”canoanele” de care ar trebui să se ghideze organizațiile neguvernamentale, participând activ la conflictele de interese și servind deschis opoziția politică, cub paravanul ”corectitudinii politice”. A făcut insistent lobby în favoarea Maiei Sandu și lui Andrei Năstase în cadrul organizațiilor internaționale, pe care le-au bombardat cu rapoarte părtinitoare și rupte din context.
Aceste ONG-uri s-au manifestat ca niște sucursale ale grupărilor politice și au ”legiferat”, în fața opiniei publice, monstruoasa coaliție dintre ACUM și PSRM.
4. Jurnaliștii ”antisistem”
Nu mă refer la jurnaliștii plătiți să promoveze un anumit mesaj sau angajați la instituții de presă afiliate politic. Aceștia au făcut ceea pentru ce erau plătiți. Au fost însă și mulți colegi de-ai noștri care au acceptat benevol rolul de idiot util, doar ca să fie în rând cu ”lumea bună”. Au contribuit plenar la transformarea politicienilor în idoli și au ascuns sub preș, într-un mod impardonabil, prostia și incompetența. De asemenea, au evitat ostentativ să penalizeze populismul și demagogia și au tratat superficial subiecte de importanță majoră, fapt care a deformat substanțial realitatea.
5. Influencerii online
În teniși și blugi rupți, cu ecranul telefonului crăpat, aere plictisite și cărți anticariat subțioară (pe care nu neapărat le citesc), au creat o adevărată forță subversivă pe rețelele de socializare. Blogurile și vlogurile lor, comentariile siropoase și total lipsite de consistență intelectuală au cucerit spațiul online, acoperind și împingând spre periferie opiniile calificate, demne de luat în seamă.
Datorită faptului că au mii de urmăritori, la fel de mediocri ca și ei, prostia s-a răspândit pe arii extinse, iar ideile lor supte din deget au căpătat proporții de masă. În acest fel, au anihilat capacitatea de analiză și autonservare a publicului necalificat.
6. Diaspora
Rupți de realitățile cotidiene și influențați aproape exclusiv de ceea ce văd pe internet, conaționalii noștri de peste hotare au jucat un rol determinant în schimbarea raportului de forță în favoarea Rusiei. Însetați de informație, aceștia au consumat cu nesaț prostia și au distribuit-o masiv, creând confuzie în rândul apropiaților, care au rămas acasă și pe care îi întrețin.
Mai mult, faptul că se află undeva în Occident, adică în ”lumea civilizată”, le-a creat percepția falsă că ei știu mai bine ce trebuie făcut și și-au arogat titlul de ”rasă superioară”, de care depinde soarta de mai departe a țării. Sunt victimele clasice ale propagandei și asta este trist.
7. Politicienii români ”de dreapta”
Oricât ar părea de paradoxal, anume politicienii români, în speță, cei din tabăra progresistă și popular-europeană, au încurajat fragmentarea majorității românești din stânga Prutului și au legitimat cedarea unor importante centre de putere de la noi în favoarea Moscovei. Prea puțin familiarizați cu realitățile din Republica Moldova și ancorați în luptele intestine din România, aceștia s-au aventurat să facă expertize improvizate și comparații deocheate, care, pe lângă faptul că erau total neinspirate și părtinitoare, au creat confuzie în rândul unioniștilor de la noi și i-au împins în brațele rușilor.
Tot ei sunt cei care au promovat în instituțiile europene interesele înguste ale partenerilor lor politici din Republica Moldova, chiar și atunci când mofturile acestora veneau în directă contradicție cu interesele românilor din stânga Prutului. Cu titlu de paranteză, atrag atenția că, după căderea Guvernului Sandu, primarul de Iași, Mihai Chirica, s-a dezlănțuit împotriva liderilor Blocului ACUM, pe care îi acuză că au cedat puterea rușilor. Ceea ce i-a ”scăpat” însă edilului din capitala Moldovei istorice este că anume el l-a făcut pe Năstase cetățean de onoare al Iașului, ridicând, în acest fel, prostia și impertinența la rang de virtute. Același lucru l-a făcut și primarul de Suceava. Așa că, în cazul fraților de peste Prut, e perfect valabilă zicala: ”Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”.
8. Comentatorii români
La fel ca politicienii de peste Prut, analiștii ”dă la Bucurăști”, cu foarte mici excepții, au călcat prin străchini, de fiecare dată când au deschis gura pentru a comenta ce se întâmplă la ”frații basarabeni”. Cu aere de atotștiitori și falsă compasiune, aceștia debitează atâtea prostii de te apucă amețeala.
N-am o problemă cu faptul că oamenii habar n-au ce vorbesc și că nu înțeleg pe deplin subtilitățile politicii de pe Bâc. Deranjant este însă faptul că își prezintă opiniile ca fiind fără drept de apel și nici măcar n-au predispoziție să admită că s-ar putea să n-aibă dreptate. Bineînțeles că cei cărora le conveneau mesajele lor le preluau și le tirajau și, în acest fel, aceste tâmpenii, formulate în limbaj academic, dădeau o alură românească luptei pentru putere girată de Moscova și îi dezarmau pe puținii oameni cu discernământ, care simțeau, în adâncul sufletului, că sunt trași pe sfoară.
9. Liderii unioniști
Au fost total incapabili să-și apere adepții de abuzurile favoriților zilei și au privit cu nepăsare cum mesajul unionist este împins spre derizoriu. Mai mult, s-au înregimentat benevol și de-a dreptul umilitor în gașca pretins antioligarhică și au netezit drumul socialiștilor spre putere. Unii au participat direct la resuscitarea lui Dodon, alții au dat aprobator din cap, în loc să tragă semnale de alarmă.
Degeaba strigă astăzi ca din gură de șarpe despre pericolul rusesc. Un politician responsabil anticipează riscurile, nu vorbește despre ele post-factum. O explicație ar fi că partidele noastre unioniste sunt, în majoritate absolută, extensii ale grupărilor politice de peste Prut, prin urmare, cum îi Tanda așa-i și Manda.
10. Liderii europeni
I-am pus la coada listei, pentru că lor nu prea am ce să le reproșez. Este adevărat, ei sunt printre principalii responsabili pentru situația în care am ajuns, dar revin la ideea că fiecare țară e liberă să-și promoveze propriul interes. Sunt, desigur, și mulți decidenți din structurile europene care au acționat după ureche, influențați fiind de lobbyștii ruși și partenerii lor moldoveni, care, cu sau fără voia lor, făceau parte din schemă. Pe de altă parte, e de-a dreptul ridicol să-l vezi azi pe Joseph Daul, liderul PPE, măcinat de îngrijorări, după ce alaltăieri ridica în slăvi, la Chișinău, struțo-cămila ruso-europeană pe care tot ei ne-au băgat-o pe gât în vara acestui an. Sper că e nesincer, pentru că n-aș vrea să cred că e prost.
În loc de Post Scriptum
Azi a fost învestit un nou guvern, în frunte cu finanțistul Ion Chicu. Îl cunosc personal, este profesionist, așa că sunt convins că va guverna cu mult mai bine decât cei din Guvernul Harvard. Iar asta va compromite și mai mult ideea că ”proeuropenii” sunt mai buni decât ”prorușii”. Așa că, noapte bună și să ne fie de bine!