Romfea.gr: Poziție „vitejească” sau diversiune?
«Nu vor mai fi primiți în granițele Sfintei Mitropolii de Fokida clerici și laici ruși care nu recunosc autocefalia acordată Bisericii Ucrainene de sub Mitropolitul Epifanie.»
Nu, cuvintele acestea nu aparțin unui Ierarh aspru al Moscovei sau rușilor răi, ci unui Mitropolit al Bisericii Greciei. Cu aceste cuvinte a întâmpinat Mitropolitul Teoctist de Fokida în Mănăstirea Sf. Augustin și Sf. Serafim de Sarov din Tricorfo de Fokida pe arhierei ai Bisericii din Ucraina. La auzirea acestor declarații, ne-am nedumerit dacă Biserica Greciei a luat vreo decizie pentru interzicerea episcopilor și laicilor ruși, pe care nu o cunoaștem.
«Astfel de declarații măresc problema și răbufnesc ura» – a menționat un Ierarh al Bisericii Greciei pentru Romfea.gr, comentând declarațiile Mitr. Teoctist.
Este mai clar ca lumina zilei că această poziție „vitejească” a fost o diversiune, de vreme ce Preasfințitul cunoștea că, după slujirea împreună, va fi trecut automat pe lista Moscovei cu Episcopiile nedorite.
De asemenea, ar fi fost mai înțelept să nu se facă un comentarii de acest fel într-o perioadă când există contestare și Patriarhia Ecumenică lucrează la rezolvarea problemei, ca moderator al temelor panortodoxe.
Pe de altă parte, Patriarhul Ecumenic, Patriarhul Alexandriei și Arhiepiscopul Atenei nu pomenesc canonic pe Patriarhul Moscovei și primesc cu căldură pe toți clericii și laicii ruși?
Sunt condamnabile aceste declarații ale urii și scindării de clericii și mai ales ortodocșii din oricare Patriarhie proveni. Prin urmare astfel de declarații dizgrațioase dăunează autorității Bisericii Greciei și singurul lucru pe care-l creează sunt certurile și schismele.
Nota noastră: Voinicia la care face referire jurnalistul grec provine dintr-o declarație a unui Mitropolit grec în Sinodul local care a dezbătut problema recunoașterii ucrainenilor. Atunci el a afirmat: „Suntem o ierarhie vitează și nu trebuie să ne temem de nimeni și nimic”. Acele cuvinte au ajuns să fie parodiate practic în presa grecească.
Nu putem să nu remarcăm, totuși, că declarațiile acestea reprezintă duhul autentic al demersurilor ecumeniste și schismatice promovate în ultima vreme de către Patriarhia Ecumenică și acoliții ei, episcopii moderniști și libertini din oricare altă Biserică Locală. Dorința reală este una de delimitare față de tradițiile autentice ale Bisericii și față de tradiționaliști. Pe lângă faptul că este greșită primirea schismaticilor ucraineni, declarațiile acestea curajoase trădează o rupere în facere a Bisericii. Acceptarea ucrainenilor în general este doar o metodă de lovire în rușii care au refuzat să vină la Sinodul din Creta și care nu se aliniază fidel la politica mondială a toleranței (ecumeniste, LGBT etc.).
Nu este cazul să dăm o importanță prea mare acestor declarații câtă vreme ele nu sunt asumate oficial ca o măsură legiferată în cuprinsul Mitropoliei de Fokida. Sperăm să rămână măcar la acest nivel și să nu escaladeze spre o schismă mai urâtă decât este. Datoria credincioșilor și a clerului este să aplaneze conflictele, să nu le exacerbeze, dar să insiste să fie rezolvată și problema care le generează, adică să fie anulat Tomosul problematic al așa-zisei autocefalii ucrainene.
https://www.romfea.gr/ekklisia-ellados/33117-to-upomnima-ton-sunodikon-epitropon-gia-tin-oukraniki-autokefalia
Da, chiar cei de la Romfea.gr spun că Memoriul celor două Comisii sinodale pe tema ucraineană este inconsistent și fără argumentație.
Într-adevăr, din textul pe care îl prezintă spre consultare rezultă că nu conține idei forte, ci doar o înșiruire de elemente neconcludente și forțate, din care orice om rațional nu poate trage concluzia la care au ajuns cele două Comisii.
Concret, Memoriul conține două seturi de idei. 1. O înșiruire de date istorice cu privire la evoluția Bisericii Ruse și a Ucrainei (Mitropoliei de Kiev) fără trimiteri precise la documente sau informații primare. 2. Câteva observații nesusținute, cum ar fi că Patriarhia Ecumenică nu a cedat Mitropolia de Kiev Moscovei în 1686, ci doar dreptul de a așeza Mitropoliți, Patriarhul Ecumenic are dreptul de recurs și pentru alte jurisdicții bisericești și Biserica Greciei este independentă și unită cu Patriarhia Ecumenică și cu celelalte Biserici, conform Regulamentului său de organizare și Tomosului de înființare din 1850.
Practic concluzia Comisiei este pur și simplu din burtă, nu există nici un studiu serios teologic. Acesta este motivul pentru care a fost ascunsă de ochii sinodalilor greci, pentru a lua decizii (deși nici măcar nu a fost luată o decizie a Sinodului, ci a 2-3 Ierarhi în numele tuturor, de vreme ce nu a existat votare) în orb.
Acest Memoriu, precum și atitudinea Mitropolitului din articol evidențiază destul de clar că nu sunt folosite argumente bisericești, canonice și teologice, ci doar țâfnoșenie și argoanță pentru cei impresionabili.
Mulțumim părinte pentru că supliniți textul lipsă din comentariul fratelui andrei d 🙂
Iertare.
Așadar IPS Atanasie a fost înștiințat ca Epifanie nu va fi pomenit… Cât de murdar se joaca unii “distribuitori” de Duh Sfânt…
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/33128-lemesou-athanasios-eixa-labei-tin-diabebaiosi-oti-den-tha-mnimoneutei-o-epifanios
Da. Urma să scriu o postare pe tema asta când am răgaz să traduc…
Mitropolia de Fokida a emis un comunicat prin care disculpă declarațiile Mitropolitului locului și care se vrea o explicare și aplanare a interpretărilor belicoase rău-voitoare.
Concret, comunicatul are 3 puncte: 1. Patriarhia Ecumenică este a neamului grec și orice jignire la adresa ei se răsfrânge automat asupra Bisericii Greciei, 2. Mitropolitul a fost indignat că există mulți care contestă Tomosul de autocefalie acordat ucrainenilor și 3. cuvintele cu privire la interdicția venirii rușilor în eparhie ar fi, de fapt, doar o atenționare asupra interdicției ce va urma din partea Bisericii Ruse și nu reprezintă o rupere a comuniunii.
Desigur că aceste precizări vor să mai calmeze spiritele și să acopere ieșirea nepotrivită a Mitropolitului, care și-a exprimat fix repulsia față de ruși fără acoperire canonică.