Ρομφαία.gr: Sâmbătă, 28 decembrie 2019, Preafericitul Ioan X, Patriarhul Antiohiei și a tot Răsăritul, a primit la reședința sa patriarhală din Damasc pe Preasfințitul Arhiepiscop Hristofor de Kiriakopolis, reprezentant al Preafericitului Patriarh Teofil III al Ierusalimului.
Preasfințitul i-a dat Patriarhului Antiohiei o scrisoare despre o Întrunire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Aman (Iordania), cu scopul „păstrării unității ortodoxe”, care este fisurată din cauza chestiunii ucrainene. Cu acest prilej, Patriarhul Ioan X a întărit poziția fermă a Bisericii Anthiohiei, pe care a comunicat-o déjà Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei. Sfântul Sinod, prin decizia sa de atunci, face apel la adunarea tuturor Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale, cu scopul aflării unei rezolvări pentru subiectele panortodoxe.
Există, însă, și alte detalii care trebuie pronunțate, cum ar fi cele menționate de Orthochristian.com: Sinodul la care face referire Patriarhul Ioan a avut loc în octombrie 2018. În ianuarie Patriarhul Antiohiei a cerut Patriarhului Ecumenic să convoace un Sinod care să ia în discuție problema ucraineană. Drept răspuns, Patriarhul Bartolomeu a refuzat să întrunească un astfel de Sinod, reproșându-i faptul că nu a fost prezent la Sinodul din Creta 2016.
Patriarhul Ierusalimului și-a anunțat intenția de a ține o Sinaxă a Întâistătătorilor în timpul unei vizite la Moscova în noiembrie. La acea dată nu se întrevedea cât de concretă este această inițiativă, dar anunțarea unui calendar precis, cu luna februarie ca dată de întâlnire, face ca lucrurile să fie mai interesante și se pare că se pregătește o tranșare a problemei cât mai urgent posibil. La această inițiativă au răspuns pozitiv până acum oficial Biserica Cehiei și Slovaciei și Biserica Rusă. Dar înclinații în această direcție au manifestat mai toate Bisericile Locale, inclusiv BOR. Doar Arhiepiscopul Atenei a refuzat categoric această propunere pe motiv că doar Patriarhul Ecumenic are dreptul să organizeze o întrunire panortodoxă.
Un alt fapt foarte important este acela că momentan Patriarhiile Ierusalimului și Antiohiei sunt în conflict pe marginea jurisdicției teritoriale a Qatarului din 2014. Patriarhul Antiohiei nu pomenește în diptice pe cel al Ierusalimului. Faptul că a primit și a conslujit cu un episcop din Ierusalim arată preocuparea și disponibilitatea de a trece peste conflictul menționat.
Este de bănuit că această invitație este abia prima dintr-un șir complet al tuturor Bisericilor Locale. Patriarhia Română a formulat și ea o opinie în acest sens prin Sinodul ei din februarie 2019. În cazul în care nu s-a ajuns la un acord comun între Moscova și Constantinopol, este recomandată convocarea unei Sinaxe a tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea problemei existente.
Nota noastră adiacentă: Din păcate, este de luat în calcul posibilitatea foarte mare a unei schisme puternice în Biserică, asemănătoare cu cea din 1054 dintre Răsărit și Apus, când Roma s-a desprins de Ortodoxie. La fel și atunci au existat presiuni și interese politice, care au condus la o dezbinare foarte gravă. Este de urmărit în ce măsură astăzi vor putea fi depășite interesele pământești pentru a păstra unitatea duhovnicească a Bisericii. Cu alte cuvinte, miza principală este în ce măsură legile bisericești vor prevala în fața intereselor pământești naționaliste sau de altă natură. Pentru că trebuie să recunoaștem că, de la marea schismă de acum o mie de ani, Biserica a fost forțată adeseori să facă unele compromisuri inacceptabile de către puternicii vremii. Amintim unirea de la Lyon (1274) și de la Ferrara-Florența (1359), uniatismul din Ucraina și Transilvania, dar și în diferite alte zone geografice, încercările Fanarului de a controla pe sârbi și bulgari prin intermediul Imperiului Otoman prin desființarea Patriarhiilor acelora și ecumenismul actual, prin care se urmăresc planuri mondialiste. Deși trebuie să recunoaștem rolul important al Bisericii în formarea conștiinței naționale a oricărui popor, totuși nu trebuie să alunecăm în reversul medaliei, adică în reformarea credinței pe modele naționaliste.
În acest sens, este evident că Moscova are dreptate în conflictul bisericesc din Ucraina, dar mai trebuie să și-o impună în mod bisericesc, nu cu interese ascunse naționaliste, adică ar trebui să urmărească îndreptarea tuturor problemelor grave din Ortodoxie, prima fiind ecumenismul. Altfel se poate ajunge să strecurăm țânțarul discordiei autocefaliei ucrainene și să înghițim cămila lepădării de dreapta credință.
