Cu toate că Arhiepiscopul Anastasie a fost mereu în favoarea convocării unui Sinod care să soluționeze problema ucraineană, totuși nu este de acord ca acesta să fie convocat de altcineva decât de Patriarhia Ecumenică. Prin această poziție a sa surprinzătoare, se conturează o diversitate și antagonism tot mai mari în Ortodoxie. Deși a avut curajul să-l înfrunte pe Patriarhul Bartolomeu prin scrisori deschise, nu acceptă să facă pasul spre o rezolvare sinodală. Rămâne pe mai departe confuzia cine și în ce condiții poate convoca un Sinod Ecumenic în Biserică: doar Patriarhul de Constantinopol sau și oricare altă Biserică autocefală?
Scrisoarea Arhiepiscopului Albaniei către Patriarhul Ierusalimului
Tirana, 8 ianuarie 2020
Preafericite și dumnezeiesc Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina, foarte iubite și dorite frate și împreună-slujitor în Hristos Dumnezeu Teofile, salutăm cu deosebită plăcere pe Preafericirea Voastră dumnezeiască, îmbrățișându-vă în Domnul.
[Noi] am studiat cu atenție Scrisoarea Preafericirii Voastre dumnezeiești din 12 decembrie 2019 prin care chemați pe Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale la o «întâlnire frățească în iubire» în Iordania la sfârșitul lui februarie a.c. Nu încetăm că cugetăm, după cum am stipulat în scris public de la începutul anului trecut, că: «Aliniindu-ne la duhul despre sinodalitate al Sfântului și Marelui Sinod, Biserica Ortodoxă Autocefală din Albania adresează o caldă chemare ca Patriarhia Ecumenică, care valorifică prerogativa prin excelență de coordonare a Bisericilor Ortodoxe, să convoace cât mai curând posibil o Sinaxă sau un Sinod Panortodox, cu scopul de a fi prevenit pericolul evident al creării unei schisme dureroase, care amenință credibilitatea Ortodoxiei și mărturia ei credincioasă în lumea contemporană» (Scrisoare către SS Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, 14 ianuarie 2019).
Și, de asemenea, în «Apelul-implorare pentru depășirea polarizării bisericești», care a fost trimis pe 20 noiembrie 2019 către toți Întâistătătorii, am reluat: «Inițiativa pentru aplicarea tratamentului noii realități aparține fără îndoială Patriarhiei Ecumenice. Dar toate Bisericile Autocefale, toți ortodocșii fără excepție purtăm responsabilitatea de a contribui la împăcare».
Totuși propunerea Voastră pentru întâlnirea în Iordania, după cum este evident, în loc să contribuie la îmbunătățirea unității, va complica și mai mult procesul tămăduitor care se impune.
De aceea nu putem să participăm la întâlnirea propusă.
Dorind ca «Hristos, Dumnezeul nostru, Care S-a arătat» să conducă pe cei ce au o răspundere deosebită în Biserica Lui, «pe care a câștigat-o prin Sângele său» la căile împăcării și păcii, semnăm cu toată cinstea și dragostea adâncă în Hristos Dumnezeu, Care S-a arătat și a luminat lumea.
Al Preafericirii Voastre dumnezeiești
iubit frate în El,
† Anastasie
Arhiepiscop de Tirana, Dirahio și a toată Albania
Nota noastră: Remarcăm că în spatele acestor reacții este invocat „duhul despre sinodalitate al Sfântului și Marelui Sinod”, duh care se pare că duce la diviziuni cel puțin în Ucraina, dar și la nivel panortodox. După cum bine a fost remarcat, ipocrizia este maximă în privința întâlnirii la nivel ecumenic: Sinodul din Creta a putut fi ținut fără să existe împăcare și comuniune între Ierusalim și Antiohia pe subiectul regiunii Qatar, dar întrunirea din Iordania este considerată de Patriarhul Bartolomeu imposibilă fix pentru același motiv al dezbinării prezente.
Oare către ce fel de sinodalitate conduce Sinodul din Creta? O fi una de durată sau temporară, care să facă locul la ceva și mai rău? Putem accepta un soi de pace a Bisericii în care nu se caută rezolvarea problemelor care apar?
De asemenea, Arhiepiscopul Albaniei declară că întrunirea preconizată în Iordania va complica în mod evident situația. Totuși este limpede că pentru organizatori nu este atât de clar acest lucru. Și cred că nici pentru credincioșii imparțiali.
