Molima care bântuie acum ne pune într-o postură delicată. Boala este încă necunoscută, reacțiile statului, dar și ale populației sunt în lipsă de informații complete, iar credința noastră se scaldă adesea în această mare a confuziilor. Este foarte important să fie clarificate întâi efectele bolii și modul ei de acțiune, dar, în orice caz, cele ce țin de credință ar trebui să fie mai presus de instabilitățile pământești. Fiecare caută lămuriri încă, dar deocamdată trebuie să ne ținem de ce știm cel mai sigur: pentru orice creștin există viață veșnică dincolo de aceasta trecătoare și ne luptăm să o dobândim pe aceea.
Care este situația cu care ne confruntăm
Mai întâi trebuie să știm că boala este reală, creează victime din rândul tuturor oamenilor, nimeni nu este cu totul ferit. Nici vârsta, nici imunitatea bună, nici păzirea de contaminare (care nu poate fi totală) nu ne pot apăra cu certitudine. Pe de altă parte, avem de-a face cu o viroză la care rata de însănătoșire este foarte mare. Așadar pericolul nu este imens, dar există. În fața lui autoritățile încearcă să drămuiască lucrurile, adică să gestioneze cât mai bine situația încât să nu se aglomereze spitalele, ci infectarea măcar să nu fie în masă și concomitentă pentru că ar îngreuna îngrijirea bolnavilor într-un număr foarte mare.
Este bine intenționată această abordare și nu o putem contesta, totuși mai există destule necunoscute. Cât timp putem susține economic, cultural, educațional, religios o astfel de stare de urgență ? Dacă e vorba de un răstimp scurt, de maxim o lună-două, putem face acest efort. Dar se sugerează că perioada va fi mult mai mare, cu termen încă neștiut. Trebuie avute în vedere și pierderile de altă natură decât cele cauzate de boală.
Rolul și locul Bisericii
La aceste întrebări de mai sus așteptăm să ne dumirim ce răspuns vom da. Până atunci, frământarea noastră este dacă putem pune credința pe pauză. Nu doar mersul la biserică este o problemă spinoasă, deja reglementat de normele stării de urgență, ci și alte aspecte, cum sunt îndeosebi cele legate de împărtășire, mai ales că suntem în Postul Mare.
Acum adunările în spații închise sunt interzise, inclusiv slujbele religioase. Iar cele din aer liber trebuie să se desfășoare cu o distanță de cel puțin un metru între participanți. Este evident că slujbele nu vor putea fi ținute respectând riguros aceste reglementări. Ar însemna că oamenii să stea afară într-un pătrat de 9/9 m aproximativ în cel mai bun caz. Dar se poate încerca și acest lucru, care presupune și o probă a credinței celor ce participă.
Desigur că oricine se poate molipsi atunci când vine la biserică, nu-l protejează Dumnezeu de boală în spațiul liturgic. Iar aceasta poate duce la moarte trupească. Dar trebuie pus în balanță folosul și paguba. Putem pierde sănătatea sau chiar și viața, dar ne putem păstra și zidi sufletul în aceste condiții. Fiecare alege în funcție de ce prețuiește mai mult; acolo îi va fi și inima lui: la Dumnezeu în cadrul slujbei sau la lucrurile și fricile trupului. În plus de asta, apare și obstacolul autorităților, care este posibil să intervină și să facă șicane.
Condițiile acestea dificile vor aduce diferite abordări. Deja există voci care îndeamnă la acceptarea opririi slujbelor, după cum se întâmplă în Grecia. Și nu doar cei necredincioși fac asta, ci și arhiereii, dar și unii duhovnici cu renume. Așadar, opreliștile de mai sus fac problematică organizarea efectivă a slujbelor de către cler, nu doar participarea credincioșilor.
Cert este că renunțarea la rugăciune, fie ea și doar sub aspect cultic, este o tăgăduire a lui Dumnezeu, a credinței noastre. Slujbele nu pot fi înlocuite cu rugăciunile de acasă. Acest lucru este știut și a fost afirmat adeseori. Ele sunt mai mult decât rugăciune, sunt forma noastră de mărturisire și apropiere de Hristos. Chiar dacă există situații când putem renunța la mersul la biserică, totuși trebuie să existe motive întemeiate pentru aceasta. Cei bolnavi sau foarte vulnerabili, cum sunt bătrânii, au o justificare (dar și o cunună mai mare dacă fac o jertfă să vină la slujbă), dar ceilalți nu au nici o justificare validă. Pentru că singurul motiv de a veni la biserică (și pe timp de pace și sănătate) este viața veșnică, grija de suflet, frica de Dumnezeu și pregătirea pentru viața viitoare. Pe timp de boală aceste principii sunt neschimbate sau chiar mai stringente.
Faptul că statul interzice slujbele este o dovadă că este ateu, fără de Dumnezeu. Dar nici nu putem cere prea mult, ci doar conștientizăm o dată în plus că nu îi datorăm totul, ci doar limita pusă de Hristos: „Dați înapoi Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Mt. 22:21). Poate că uităm că suntem datori să participăm la viața socială cu măsură. Pusă problema mai matematic, avem obligația să sprijinim activitatea din sistemul de sănătate și să nu-l aglomerăm, ținând sub control, pe cât posibil, evoluția contaminărilor. Totuși avem datoria de a da lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu, adică sufletul, duhul și inima noastră, precum și trupul, adică prezența la biserică și lucrarea mântuirii.
Nu suntem animale, ca să ne preocupăm doar de trup, ci avem și suflet. Iar dovada credinței noastre este grija de suflet mai mult decât de trup. Aceasta nu înseamnă a neglija sănătatea, ci a nu pune în primejdie mântuirea sufletului, pentru că acesta primează. De multe ori, este necesară jertfirea sănătății și chiar a vieții trupului, cum au făcut-o în cazuri extreme mucenicii.
Comunicate oficiale
Sinoadele mai multor Biserici Locale au dat îndrumări speciale cu privire la situația creată de virus. Nu doar Grecia și Cipru au dispus oprirea slujbelor oficiate cu participarea credincioșilor, ci și Constantinopolul. Justificarea constă în aplicarea măsurilor trasate de organele statului și combaterea împrăștierii virusului.
Chiar dacă Sinodul Bisericii Ruse a luat hotărârea ca slujbele să nu fie oprite, totuși a dat unele recomandări de prevenție care sfidează credința în Sfânta Împărtășanie. Astfel, lingurița trebuie ștearsă după fiecare om și dezinfectată în spirt (deși nu se știe cât de eficientă este această manevră pentru îndepărtarea virusului), iar anafura să fie împărțită cu mănuși igienice. Aceste proceduri sunt echivalentul folosirii mai multor lingurițe și tot nu garantează evitarea contaminării. Practic, împărtășirea ar trebui să țină de suflet și de credință, nu de igienă aseptică. Deși se face referire la o specificație din Pidalion a Sf. Nicodim Aghioritul cu privire la împărtășirea în caz de ciumă, ea nu este riguroasă. Într-o notă de subsol, Sfântul scrie că nu este permisă darea Sfintei Pâini pusă în struguri, ci în vase sfințite din care să fie luată de bolnavi sau de ciocli cu o linguriță. Acestea sunt spălate apoi în oțet. Existența cioclilor (persoane imune la boală) presupune o carantină deosebită și imposibilitatea de a se apropia preoții. Chiar și în aceste condiții, nu este corectă împărtășirea decât din vase sfințite, care sunt curățate cu oțet după aceea. Dar acest procedeu este urmat pentru cei deja bolnavi, nu pentru toată lumea.
Dar notabilă este recomandarea Sinodului Bisericii Ucrainene de a fi continuate slujbele în aer liber dacă depășesc 10 persoane, conform dispozițiilor organelor de stat. Trebuie păstrată igiena în biserici, dar ritualul de împărtășire rămâne neschimbat, afară de băutura de după primirea Tainelor, care trebuie primită în pahare de unică folosință.
Sinodul Bisericii Sârbe a emis un comunicat în care își exprimă sprijinul pentru cei care luptă contra bolii și condoleanțe familiilor, rudelor și prietenilor celor decedați și reafirmă că „oferă credincioșilor ei unicul remediu pentru nemurire, Sfânta Împărtășanie, precum și binecuvântarea Sfintelor ei Taine și a întregii comori sacramentale”.
În România rămân în vigoare dispozițiile pentru cei slabi în credință?
Pentru credincioșii români, Patriarhia noastră a luat act de restricțiile impuse pe perioada de stare de urgență și a dispus săvârșirea slujbelor în aer liber.
Din păcate, subiectul lingurițelor de unică folosință nu a fost rezolvat cum se cuvine. Conform intervenției purtătorului de cuvânt al Patriarhiei (în emisiunea Universul Credinței), recomandările inițiale ale Patriarhiei Române au fost date pentru cei „slabi în credință”, deci ele rămân în vigoare pentru a fi aplicate în cazul unor astfel de oameni. Mai mult, sunt aduse acuzații și persiflări la adresa celor „tari în credință”, care pot ajunge la „rigori vecine cu idolatrizarea linguriței și chiar a Sfintei Împărtășanii”. Aceste concepții sfidează credința că Împărtășania este o Taină care nu funcționează ca o simplă mâncare, ci este Însuși Trupul lui Hristos, de la care nu s-a molipsit nimeni până acum de boli. De aceea se și impune o examinare a celor care se apropie de Potir pentru a se împărtăși cu credința în viața veșnică, cu pregătirea cuvenită, nu pentru vreo utilitate pământească. Este un subiect dureros, care nu merită tratat mai mult acum, dar care vădește alte îngrijorări ce încă nu sunt rezolvate cu privire la păstrarea nealterată a credinței de către sinodali.
Există diferite atacuri la adresa împărtășirii din linguriță din partea opiniei publice de la noi și din străinătate (pentru diaspora). Dar oare poate Biserica să se adapteze la pretențiile lor fără să fie afectată puterea credinței? Parcă prea ne-am obișnuit cu lumea și legile ei și se uită ușor faptul că Evanghelia chiar nu este din lumea aceasta și insuflă în om viața și lumina harului, ceva palpabil și real, chiar dacă nevăzut. Putem rămâne la forme moarte din conformism și frică de oprobiul societății?
Îmbărbătări duhovnicești
Nu poate fi trecută cu vederea suferința multora, care sunt bolnavi sau care au apropiați ce au murit. Frica de a participa la slujbele Bisericii este justificată; de multe ori ne împinge să ne rugăm chiar mai mult. Evident că cei îmbolnăviți vor trebui să evite contactul cu ceilalți, chiar și în lăcașurile de cult. Rugăciunea de acasă este necesară și ancorarea în ajutorul pe care îl primim de la Dumnezeu este stringent. Panica și isteria nu aduc nici un folos, cu atât mai puțin difuzarea a tot felul de știri neverificate, care se înmulțesc acum.
Un cuvânt de mare folos duhovnicesc a fost adresat de către IPS Mitropolit Atanasie de Limassol, în care îndeamnă la credință puternică și conștientizarea condiției noastre muritoare și totodată nemuritoare. Cel mai mare sprijin vine din slujbele săvârșite de Biserică, inclusiv Sfântul Maslu. Parcă o astfel de abordare insuflă mai multă încredere din bărbăția unor astfel de ierarhi.
Este de remarcat că există poziții diferite în cadrul Ortodoxiei, chiar antagonice, dar cumva consecvente. Cei care au aprobat ecumenismul în Creta și pretențiile papiste ale Fanarului îndeamnă și acum la respectarea mai mult a Cezarului decât a lui Dumnezeu, pe când cei drept credincioși se încred mai degrabă în respectarea neabătută a rânduielii liturgice consacrate pe lângă mijloacele de prevenție umană. Altfel spus, ereziile ascund necredință, care se vădește și chiar crește cu timpul. Oare ce ne poate trezi din somnul necredinței?
Cu înțelegere, dar și cu responsabilitate, consider că trebuie să ne asumăm cu cutremur viața, moartea, dar și viața veșnică. Poate chiar în văzul dezaprobator al lumii.
Din comunicatele Ierarhilor , iese ca nu mai au cuget ortodox – au cuget lumesc mai degraba .
Si , transmit prin comunicatele lor , indoiala in credinta .
Aceasta este lupta mare – cand sminteala vine de la pastorii bisericii.
Multumim Parinte ca ne clarificati lucrurile , in duh ortodox .
Iertati !
Totuși să dăm slavă lui Dumnezeu că mai există câțiva arhierei. Nu e normal să fie atât de puțini, dar asta e.
Un comentariu al unui preot dim Grecia:
,,În Grecia dacă ești prins că faci Sf Liturghie chiar și cu un om riști 5000 euro amendă și 2 ani de pușcărie. Dar nu numai Sfânta Liturghie ci orice slujbă.
Preotul de la o biserică din zona tocmai a fost arestat temporar că a fost prins că spovedea in biroul bisericii o persoana.
Noi facem Sf Liturghie în casă și împărtășim acasă la oameni în mare taină.
E jale aici, stalinism curat”.
Un preot din Grecia ”
Ioan, mulțumim pentru informație, dar ar fi bine să avem și sursa pt că mie îmi pare puțin credibil să fie un preot arestat preventiv pentru că spovedea. Știu că sistemul penal din Grecia a mai produs niște condamnări ciudate tare dar, din punctul meu de vedere, episodul de mai sus nu este deloc plauzibil. Iertați.
Ba e f plauzibil. E un atac imens asupra Bisericii acolo. E posibil să vină și la noi dacă vor fi morți
Sursa acestei știri este un preot vrednic de laudă din România. Am incredere că un preot mărturisitor al lui Dumnezeu nu diseminează minciuni. Am omis să menționez fără rea intenție.
Doamne ajută!
Ce să zic, îmi păstrez deocamdată rezervele. Cred că ar fi fost mediatizat un așa caz, ar fi devenit vizibil, ar fi fost altfel difuzat. Părintele despre care vorbiți poate fi doar un transmițător, poate a fost informat de o altă persoană de încredere și așa mai departe. Este ca la epidemie, contează sursa primară în funcție de „traseul epidemiologic”.
Știu câte ceva despre Grecia, știu și despre dreptul penal. Nu cred că acest episod este real, fără ca acest lucru să fie un afront pt dvs. Vă rog să-mi îngăduiți circumspecția. Asta nu înseamnă că nu se poate ajunge la arestări, dimpotrivă. Iertați-mă! Doamne, ajută!
Nu neaparat ar fi fost mediatizat…
Mitropolitul Serafim de Kithire a fost reținut și a dat declarație, apoi eliberat pt că a slujit Acatistul cu biserica deschisă normal.
https://www.orthodoxianewsagency.gr/epikairotita/synelifthi-o-mitropolitis-kythiron/
Da, dezastru. Nu știu dacă reținut cât „conducere administrativă la secție” pt audiere, dar nu mai contează.
Publicul înțelege că în Grecia au arestat un mitropolit pt Acatist.
Conform noii ordonanțe militare (2), se pare că slujbele se pot oficia în continuare afară.
Basilica.ro: Noi îndrumări pentru parohii şi mănăstiri în condiţiile ultimelor măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor cu COVID – 19
Aseară târziu autorităţile competente au adoptat noi măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor şi a întrunirilor, având diferite date şi ore de intrare în vigoare. Ordonanţa militară nr. 2, care le aprobă, este publicată în Monitorul oficial din noaptea în care a trecut.
În temeiul art. 3 al Ordonanţei militare nr. 1 parohiile şi mănăstirile din Biserica Ortodoxă Română au făcut pregătiri laborioase pentru a organiza desfăşurarea Sfintei Liturghii în afara lăcaşului de cult, în prezenţa a maximum 100 persoane, aflate la cel puţin 1 metru una de cealaltă.
Întrucât, prin raportare la art. 5 alin 5 din Ordonanţa militară nr. 2, măsura evitării formării grupurilor mai mari de trei persoane intră în vigoare începând cu data de 23 martie 2020 ora 22.00 şi nu se face referire la vreo eventuală abrogare a desfăşurării evenimentelor în aer liber cu maximum 100 de persoane, astăzi Sfânta Liturghie se va desfăşura potrivit celor deja stabilite, în afara lăcaşului de cult.
După consultarea cu autorităţile publice competente Patriarhia Română va aduce noi precizări privind modul de desfăşurare a slujbelor în viitor.
Cancelaria Sfantului Sinod
22 martie 2020
https://basilica.ro/noi-masuri-privind-slujbele-si-activitatile-sociale-bisericesti/
Pe baza Ordonanţei militare nr. 1 din 17 martie 2020 şi a Ordonanţei militare 2 din 21 martie 2020, care au stabilit măsuri succesive privind limitarea libertăţii de mişcare şi întrunire a cetăţenilor, ceea ce afectează și viața religioasă publică a credincioşilor, în urma consultării din data de 22 martie 2020 cu Ministerul Afacerilor Interne, vă transmitem următoarele:
La toate parohiile, Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice se vor oficia în lăcaşul de cult de către slujitorii bisericii respective (preoţi, diaconi, cântăreţi, paraclisier), fără participarea publicului (credincioşilor mireni). Slujbele pot fi transmise online şi în media locală sau naţională.
În mănăstiri, slujbele vor fi oficiate în biserică de către slujitorii bisericeşti, în prezenţa membrilor comunităţii monahale, fără participarea publicului. Slujbele pot fi transmise online şi în media locală sau naţională.
Toţi credincioşii ortodocşi români din România şi din diaspora pot urmări Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice oficiate în Catedrala Patriarhală la posturile Trinitas TV şi Radio Trinitas ale Patriarhiei Române sau prin posturile care preiau transmisia.
Deşi Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice sunt săvârşite în biserică, fără participarea publicului (credincioşilor mireni), bisericile vor putea fi deschise totuşi pentru situaţii speciale (cum sunt cele de la punctul 8).
Întrucât credincioşii mireni nu pot participa fizic la slujbele din biserică, aceştia sunt îndemnaţi să îşi organizeze în propriile locuinţe un spaţiu de rugăciune cu icoane, Sfânta Scriptură (Biblia), candelă sau lumânare, cărţi de rugăciuni şi de zidire duhovnicească, urmând programul duhovnicesc stabilit împreună cu duhovnicul lor.
Toţi credincioşii din parohie vor fi pomeniţi la Sfintele Liturghii, îndeosebi acum când aceştia nu pot participa fizic la Sfânta Liturghie, ci doar spiritual, de la distanţă.
În această perioadă, credincioşii vor menţine prin telefon legătura cu preoţii de la parohie şi în special cu duhovnicul. La solicitarea credincioşilor, preotul se poate deplasa la domiciliul credincioşilor pentru convorbiri duhovniceşti, spovedanie şi împărtăşanie, cu respectarea normelor de protecție, inclusiv mască şi mănuși sanitare.
Taina Botezului şi Taina Cununiei se pot oficia în lăcaşul de cult şi vor participa maximum 8 persoane.
Slujba înmormântării poate fi oficiată la biserică, în capela mortuară sau la cimitir; la această slujbă pot participa maximum 8 persoane.
Spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi în spital se va face respectând regulile spitalului.
Spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi la domiciliu se vor face de către preot, după următoarea procedură: preotul îşi va întocmi Declaraţia personală de deplasare după modelul aprobat de autorităţile de stat, bifând ca motiv deplasare pentru asigurarea asistenţei pentru persoane în vârstă, vulnerabile sau pentru însoţirea copiilor. La intrarea în locuinţa credincioşilor, preotul va utiliza încălţăminte de unică folosinţă şi mască sanitară, se va spăla pe mâini cu apă şi săpun şi cu dezinfectant, va folosi doar o carte de cult şi epitrahil, trusa liturgică pentru împărtăşirea celor bolnavi, obiecte care vor fi atât anterior, cât și ulterior dezinfectate.
Săvârşirea slujbei Sfântului Maslu de obşte (comun) se suspendă, iar preoţii vor îndemna pe credincioşi sa citească în schimb, miercurea şi vinerea, acatistul unui sfânt vindecător: Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ş.a..
Se vor efectua dezinfectarea repetată a căilor de acces, a mobilierului bisericesc şi a suprafeţelor, aerisirea frecventă a lăcaşurilor de cult, asigurarea unei zone de igienizare a mâinilor pentru toţi care vin la biserică.
Centrele sociale bisericeşti şi centrele medicale bisericeşti îşi vor continua activitatea conform reglementărilor în vigoare privind specificul activităţii (cămin de bătrâni, cantină socială, cabinet medical, magazine de obiecte şi cărţi bisericeşti etc.).
Activitatea socială a parohiilor şi mănăstirilor se va adapta la noile nevoi sociale şi medicale, respectiv sprijinirea persoanelor care nu se pot deplasa în vederea aprovizionării cu alimente sau medicamente, dar cu respectarea tuturor măsurilor de igienă şi protecţie stabilite de autorităţi.
Dacă un angajat al Bisericii manifestă simptome sau dacă a intrat în contact cu o persoană diagnosticată cu noul coronavirus, acesta va comunica în scris sau telefonic superiorului său ierarhic situaţia în care se află. În caz că a existat un astfel de contact, angajatorul va anunţa imediat autorităţile sanitare şi va respecta procedurile stabilite de acestea (autoizolare, carantină etc.)
Autorităţile bisericeşti superioare vor emite adeverinţe preoţilor de la parohii şi funcţionarilor din administraţia bisericească, pentru deplasarea la locul de muncă, iar preoţii parohi şi stareţii de mănăstiri vor elibera adeverinţe pentru slujitorii bisericeşti din subordinea lor (preoţi coslujitori, diaconi, cântăreţi, paraclisieri).
Îi îndemnăm pe toţi credincioşii să nu iasă din casă decât pentru situaţii de maximă necesitate.
În starea de urgenţă, atât clericii, cât şi credincioşii mireni au obligaţia de a respecta dispoziţiile autorităţilor de stat, în caz contrar aceştia vor suporta sancţiunile prevăzute de lege.
Măsurile excepţionale luate de autorităţi au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă.
Cancelaria Sfântului Sinod
„Desigur că oricine se poate molipsi atunci când vine la biserică, nu-l protejează Dumnezeu de boală în spațiul liturgic. Iar aceasta poate duce la moarte trupească. ”
am citit bine ce scrie mai sus? sau e greseala de tipar?
io stiam ca tocmai singurul loc unde nu te poti molipsi de absolut.nicio boala este spatiul liturgic unde Duhul Sfânt umbreste pe toti, preotul tamaiaza, binecuvântează, Îngerii sunt alături de noi, cu Maica Domnului si toti Sfintii.
eu stiam ca aceasta e ces mai buna carantină: Sa ne inchidem toti in spatiul liturgic sa nu ne contaminam de nicio boala , nici de boala necredintei nici de cea a manipulării massmedia 🙂
ei…pai mai sunt niste motive pt virusul asta , de ce e îngăduit de Dumnezeu ca sa se restrictioneze slujbele: pt ca arhiereii si staretii tot astfel trebuiau sa inchida bisericile la venirea arhiereilor din creta si sa nu mai slujească cu ei. Toti preotii trebuiau sa intrerupa pomenirea, sa-i oblige pe arhierei sa dea înapoi cu ecumenismul.
No..acu se mai întâlnesc arhiereii noștri cu ereticii? mai fac rugăciuni împreună? Mai prigonesc pe preotii nepomenitori? oare nu si-or da seama măcar acum ca au gresit si sa se pocaiasca de creta si de ecumenism?
cauza virusului ăstuia e virusul ecumenist care o patruns in multi .
si o intervenit acu virusul asta ca sa le deschida ochii. Daca nu…vine altul si mai periculos .
no…acu se mai duc oamenii in Post la meciuri, baruri, restaurante, discoteci, cabinete de cosmetica, pizzerii si alte bălării?
Da-ar Dumnezeu sa ne punem pe pocainta toti…de la opincă la vlădică si toti sa zică cu cenusa pe cap: „pentru păcatele mele a venit surghiunitea asta, pt păcatele mele…am gresit la Cer si înaintea Ta , Doamne…iarta-ma , si făgăduiesc sa mă îndrept.”
dar toti…sa vad un arhiereu sa zică: :pt păcatele apostaziei se intampla asta…ma lepad de creta si de ecumenism…”
ca daca nu…bartolomeu asta nu se lasa , vrea sa meargă mai departe cu unirea ereticilor …si numa un război ceva îl mai poate opri, ca patriarhii ceilalti nu au curaj sa-l lepede, sa-l scoată din treapta…si-atunci vine iarasi urgia lui Dumnezeu.
Ma iertati, Doamne ajuta.
daca n-am zis ceva bine, sa mă iertati si sa mă corectati. 🙂
Hopa. Reacția mea ar fi: Să mă păzească Dumnezeu de așa credință și așa idei, să-mi fie cu iertare. O remarcă: atât eu, cât și mulți alții s-au îmbolnăvit de la frigul din biserici sau de la alți credincioși; ar fi culmea să spun că e un spațiu imun în asemenea situație. Doar de la Sfintele Taine nu am văzut să se fi contaminat și alții cu răceli puternice sau alte viroze sau boli.
Cât despre restul, pur și simplu nu se aplică în modul prezentat.
Să fim cu capul pe umeri!
🙂 bine, părinte ! Ma iertati .
poate v-ati îmbolnăvit pt ca nu v-ati rugat cu foc 🙂 cum se rugau pustnicii in pesteri la minus grade si n-aveau nimic. 🙂 sau cum era Sf. Simeon stalpnicul sau Daniil stalpnicul 🙂
Bine atunci. Dumnezeu sa va păzească de asa credinta si asa idei. Si rugati-va pt mine , sa-mi dea mie asa credinta si asa idei 🙂
Nu cumva sa va suparati pe mine, păcătosul, părinte .
eu asa o iau..ca pedeapsa de la Dumnezeu si pt mine si pt ceilalti si pt mai multe…si pt italieni ca ni s-au dus acolo fetele noastre rapite…noah..eu asa gândesc…nu-i musai sa fie asa. Dumnezeu stie.
Doamne ajuta. Multa sănătate .
P.S. Pr. Dimitrie Bejan in Rusia la gerul ala de ii inghea si scuipatul ca n-ajungea pana jos, si ingheta si zice ca n-a părut nimic…nicio raceala l-a păzit Dumnezeu.
Io credeam ca toti preotii sunt asa de paziti…noah , asta e…ce sa facem…suntem pacatosi si slabi in credinta
Văd că ai voie bună. Rugăciunea cu foc e una și imunitatea la slujbe pt toți e alta. E bine să ne ținem de credință și să ne bizuim pe ea și să o lăudăm în fața altora, dar nu să exagerăm că ar păzi de boli pe toți care intră în biserică. Nu facem un bine prin asta.
Și eu cred că e o pedeapsă sau mai degrabă o manifestare mai mare a apostaziei care a început cel târziu în Creta, dar nu în modul acesta. Se vede că acum ierarhii sunt pomeniți de preoți singuri în biserici și înca televizat. Deci nu e o pedeapsă asupra ecumeniștilor, ci o adâncire a ateismului. Dumnezeu știe mai bine.
Bine, părinte.
Încă un singur gand si va las .
Dvs. sunteti si preot si calugar( monah), adica ucenic al Domnului Iisus Hristos Căruia v-ati închinat viata dvs. ati lăsat mama, tata, casa si avuții pt dragostea lui Hristos .
Nici nu stiti ce mare dar e acesta , asa încât mare dragoste are Domnul pt voi si va asculta orice rugăciune
Uite…data viitoare cand intrări in Sf. Altar unde e Viu Hristos Cel Răstignit ,, si chiar Îl țineți pe palmele sfintiei voastre, rugati-L din tot sufletul sa ca dăruiască darul acesta de a nu se atinge nicio molima, boala, gripa sau ciuma de dvs. si de niciun credincios pe care îl pomeniti si îl binecuvantati.
Sa fie paziti de orice boala si de jandarmerie si politie tot credinciosul pt care va rugati sau îl pomeniti sau asista la slujbele dvs.
Sa nu-l oa molima oriunde s-a duce.
Asa sa va rugati Domnului când Îl tineri pe palmele dvs E ca si când ati sta prins de picioarele lui Dumnezeu. Tineti-va strâns de Picioarele lui Hristos Dumnezeu si nu-L lasati pana va da darul acesta…si Ii spuneti sa va dea darul acesta prin Maica Sa …care( dupa cum zice pr. Arsenie Papacioc) e supărată pe toti cei car nu-ii cer nimic.
Cereri darul asta cu credinta si smerenie si vi se va da.
Si dupa ce primiti darul…sa mă pomeniti si pe mine, sa mă ferească Dumnezeu de boala si de autoritati in caz ca tre sa merg undeva
Doamne ajuta.
Hmm. Hai să fim mai serioși, nu copilăroși în credință. Însuși Hristos ar fi putut să-i păzească pe ucenici și pe Sine de orice rău, dar nu a făcut-o. Nici pe Iuda, nici pe Petru de lepădare, nici pe El de răstignire. Voia lui Dumnezeu nu este în logica asta. În lume necazuri vom avea. Abia în rai vom dobândi bunătățile cele negrăite.
Aici ni se cere jertfă și asumarea crucii și neputințelor cu mărime de suflet. Aici Dumnezeu ne dă mângâieri duhovnicești pe măsura fiecăruia (dacă și cât merităm), dar mai puțin pe cele trupești.
no bine atunci… io vreau sa rămân copilaros .
atunci dupa cumziceti …pai atunci sa vie boli si necazuri peste noi daca asa trebe . atunci sa cereti răbdare sa tineti slujba cu gripa cu tot, si bolnavi si sa mergem la Biserica .
Deci si cu riscul îmbolnăvirii da stăm in Biserica atunci.
Numa ăstia baga amenzi
Doamne ajuta.
Cam așa am spus, dincolo de boală, este nevoia de a ne îngriji de suflet. Nu musai în boală, ci ori cu ea, ori fără ea, după cum rânduiește Dumnezeu. Dar nu musai că ne-ar păzi în afara bolilor atunci când venim la biserică.
Dar, de acum, cu greu, după cum se anunță.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a incredinta ca pt orice ne vom ruga ni se va da, mai ales preotilor , purtători de Har.
Si a mai zis ca daca am avea credinta numai cat un grăunte de mustar, veti zice muntelui acesta” ridica-te si te arunca in mare si ca va asculta”..
Cu atât mai mult daca sfintiile voastre v-ati ruga Domnului sa va fereasca de orice boala sa puteti sluji Sf. Liturghie asa încât nici dvs nici credinciosii din Biserica sa nu se îmbolnăvească . Credeti ca Dumnezeu nu va asculta aceasta dorintă?
La Dumnezeu orice e cu putinta.
Daca vrea Dumnezeu ne imbolnavim si acasa de altceva si.murim .
Acuma preotii trebuie sa incurajeze si sa întărească pe oameni in credinta ca nu vor pati nimic daca se spovedesc curat si se impartasesc
. Îl iau pe Hristos si nu îngăduie sa se îmbolnăvească decât daca e de folos pt smerenie, canon si pt a-l curati prin boala de vreo patima ascunsa.
no..ma iertati de insistenta.
Sper sa nu mi se socoteasca, ca păcat ca v-am spus acestea.
Dumnezeu sa mă ierte pt rugăciunile sfintiei voastre si sa ne întărească pe toti in credință.
Doamne ajuta
…
no..vad ca am primit la minusuri de numa rămân corigent la materia asta cu restanțe pt la toamnă
Doamne ajuta.
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare.
Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă;
Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire.
O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios.
Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.
O, milostivă și preaîndurată Împărăteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră.
Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze.
Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua Judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.