După cum menționam într-un articol precedent, situația dramatică și apostată din Biserica Ortodoxă, în special din cea Română, pornește îndeosebi de la trădările dogmatice semnate la Sinodul din Creta cu privire la ecumenism, dar și de la alte subiecte. Însă nimeni nu îndrăznește să abordeze serios această chestiune. O poziționare interesantă, dar nemulțumitoare a arătat IPS Teodosie de la Constanța în contextul discuțiilor aprinse cu privire la închiderea bisericilor de Paști pe motiv de coronavirus.
Într-o emisiune la postul de Radio local al Arhiepiscopiei Tomisului, IPS Teodosie dovedește un spirit mărturisitor cu privire la problemele provocate de coronavirus, dar și pe alte subiecte sensibile. Neagă validitatea Tainelor la catolici, nu recunoaște căsătoriile mixte și alte practici greșite, îndeamnă stăruitor la respectarea Postului Mare și multe alte poziționări foarte bune. Totuși face câteva afirmații interesante cu privire la subiectul Creta, pe care îl consideră o simplă adunare, o conferință cu care nu dorește să fie asociat, dar de care nu se poate dezice, fiind într-o postură ingrată. Rămâne în continuare un subiect încins, un șarpe pe care nu s-a găsit nimeni cu mâna căruia să fie scos din groapă:
Pr. Eugen Tănăsescu: Ce ne puteţi spune despre Sinodul din Creta (râzând)?
ÎPS Teodosie: Sinodul din Creta… (zâmbind) a fost o adunare, aşa-zis pan-ortodoxă, dar nu chiar pan-ortodoxă.. dacă Rusia nu a participat, care are cea mai numeroasă ortodoxie.. dar nu discutăm asta.
Pr. Eugen Tănăsescu: Da…
ÎPS Teodosie: Pot să spun că sinodul din Creta nu a adus învăţături noi, atât pot să spun, n-a schimbat nimic. Eu, personal, ce pot să spun? Că se tot vehiculează că ni s-au impus de la sinodul din Creta nişte învăţături noi. Nu s-a impus nimic, absolut nimic. S-a făcut o dare de seamă, n-am semnat niciun document că aderăm la sinodul din Creta, deci Sinodul din Creta…
Pr. Eugen Tănăsescu: A fost doar o trecere în revistă…
ÎPS Teodosie: A fost un eveniment, care a trecut…
Pr. Eugen Tănăsescu: Un fel de congres, aşa, să-i zicem mai mare?
ÎPS Teodosie: Sigur… a produs nişte răni, din neînţelegere; au ieşit unii din Biserică, de sub ierarhii canonici absolut nejustificat, au intrat în schismă! Aceia nu-s preoţi adevăraţi. Preoţii care n-au ierarh nu sunt preoţi! Pentru că ei nu mai au preoţi! Şi, trebuie să spun, că la Sfântul nostru Sinod, după sinodul din Creta, ni s-a dat o autonomie eparhială parcă mai clară. De aceea, iată, după sinodul din Creta era un obicei, rămas de pe timpul regimului comunist: să facem cununii mixte, să facem mirungerea la eterodocşi dacă au botezul. Eu nu fac nici cununii mixte şi nici doar mirungere la un catolic sau un protestant. Eu fac botezul din nou, după cum spun Sfintele Canoane! Şi nimeni nu mă opreşte, pentru că aşa este învăţătura canonică!
Există câteva inadvertențe importante care ar trebui explicate de către IPS Sa sau de către tot Sinodul Bisericii Române:
1. IPS-ul afirmă că nu au fost aduse învățături noi, că nu ni s-a impus nimic. Totuși nu au fost date răspunsuri convingătoare la criticile care au fost aduse, ci doar la un nivel precar, de manipulare a credincioșilor care nu stăpânesc subiectul și pot fi lesne amăgiți.
2. Deși există hotărâri publice ale Sinodului BOR prin care deciziile luate în Creta sunt receptate, IPS Teodosie afirmă în răspăr că „s-a făcut o dare de seamă, nu am semnat nici un document că aderăm la Sinodul din Creta…”. Este foarte posibil să aibă dreptate, să nu fi fost semnate de sinodali deciziile cu privire la recunoașterea lui, ci să fi fost redactate de Biroul de presă. Această variantă ar fi plauzibilă pentru că, în mod surprinzător, în data de 29.10.2016 au existat două hotărâri ale Sinodului BOR în loc de una, cea cu privire la adunarea din Creta fiind separată. Totuși nici așa nu se explică tăcerea complice a ierarhilor, care validează prin atitudinea lor tot ce s-a parafat în Colimbari.
3. „Au ieșit unii de sub ierarhii canonici dintr-o neînțelegere. Aceia nu sunt preoți adevărați pentru că nu au episcop.” Da, există și unii care au procedat astfel, dar nu e corect să fie arătați doar ei cu degetul, ignorând problema reală. Pentru că sunt și Părinți care au întrerupt pomenirea prin respectarea canonului 15 I-II. Aceștia nu au părăsit Biserica și nu sunt fără episcop, ci doar contestă pe ierarhul locului prin atitudinea lor; nu-l consideră caterisit sau că nu ar fi episcopul lor, ci doar că nu merită să fie pomenit la slujbe din cauza abaterilor săvârșite, semnalând prin aceasta că există o problemă gravă provocată de arhiereu, care trebuie remediată pentru ca și Biserica să nu-și piardă unitatea și integritatea ei. Gestul acesta nu este dintr-o neînțelegere, ci dimpotrivă, din conștientizarea exactă a situației. Scoaterea în evidență a unor derapaje nu acoperă greșelile de netolerat ale ierarhiei superioare.
4. După Sinodul din Creta nu a fost dată o autonomie mai mare episcopiilor de a proceda corect cu privire la botezarea ereticilor și refuzarea cununiilor mixte, ci hotărârile lui prevăd tocmai contrariul. Că IPS Sa aplică în practică altfel (corect) la nivel declarativ, acest lucru nu este meritul deciziilor din Creta. În plus, nu putem ignora alte declarații publice contrare, prin care valida tocmai căsătoriile mixte discutate în contextul acestui Sinod.
Cu astfel de abordări imprecise și manipulatorii nu ne putem aștepta ca Biserica să fie condusă bine pe calea adevărului, ci să fie lăsată în derivă și bântuită de tot felul de învățături mincinoase. O temă de o așa importanță nu este permis să fie tratată în derâdere. Dacă în emisiune mai există inadvertențe minore, acelea pot fi înțelese și tolerate, dar nu și acest subiect capital. Spre exemplu, mențiunea că lingurița pentru Împărtășanie a fost simbolizată într-o vedenie a unui prooroc care a văzut cum Maica Domnului a fost curățită de un cărbune de foc luat de un clește ce preînchipuia lingurița nu este o eroare atât de gravă. De fapt, Proorocul Isaia a primit de la un înger un cărbune luat cu un clește prin care a fost curățit el de păcate. Într-un discurs liber, sunt admise astfel de scăpări, dar cele dogmatice nu-și au locul.
Ar fi de așteptat ca subiectul Sinodului din Creta, care iată că rămâne în continuare actual și nerezolvat, să fie tratat cum se cuvine, cu rigoarea și seriozitatea maximă sau să ne lămurim odată pentru totdeauna că ierarhii noștri joacă la cacialma și sunt niște impostori demni de evitat. Din păcate, prima variantă, cea dorită, se lasă așteptată dincolo de orice limită admisibilă și provoacă vulnerabilități pe mai departe, cum vedem cu ochiul liber.
Dumnezeu să limpezească lucrurile prin cei mandatați să facă aceasta!
Bune observatii. Am ascultat si eu emisiunea in direct si dupa ce a vorbit despre Creta cum ca nu s-a schimbat nimic – intr-un fel are dreptate, problemele sunt mai vechi de Creta, la Creta doar s-au institutionalizat – l-am intrebat cum este posibil ca ierarh ortodox roman sa aprobe casatoria intre o ortodoxa si un musulman in biserica ortodoxa? E drept, am pus intrebarea la sfarsit, dar nu cred ca pr. Tanasescu i-ar fi adresat-o ierarhului. Asta numai ca sa vorbim de cele vizibile, care sunt foarte evidente pentru orice ortodox cu un minim de cunostinte despre ortodoxie.
Aici, cred, e o mare dilemă pentru mulţi dintre creştinii ortodocşi care au o credinţă vie dar care nu au reacţionat din varii motive la greşelile parafate în Creta şi care, pe de o parte, nu înţeleg insistenţa noastră (a celor care se împotrivesc în sens larg cretanilor, în orice fel) cu privire la acest subiect şi, pe de altă parte, nu s-au lămurit în privinţa raportului de cauzalitate între căderea cretană şi situaţia de fapt de astăzi. Pentru cei mai mulţi dintre cei care nu au întrerupt pomenirea sinodalilor semnatari pare că unii dintre credincioşi şi-au dezvoltat o fixaţie maladivă şi că au rămas blocaţi într-un episod care iată, ne spune ÎPS Teodosie, e un episod „care a trecut”.
Pe mine unul mă bucură mult modalitatea în care se raportează ÎPS Teodosie la acest eveniment pe care îl denumeşte „adunarea din Creta”. Este o denumire pe care o folosesc şi eu deseori, uneori în forma compusă „adunarea tâlhărească” sau „adunarea eretică”, formulări pe care cred că ÎPS nu le-a avut în vedere, dar nici nu e departe. Ceea ce este clar însă, e că la fiecare nouă interpelare ierarhii formulează dezavuări şi disocieri din ce în ce mai evidente. Este limpede că pentru Patriarhul Bartolomeu adunarea rămâne „Sfântul şi Marele Sinod Pan-ortodox” ale cărui documente sunt normative pentru întreaga Ortodoxie.
Dar iată că ierarhii noştri, ori de câte ori sunt interpelaţi (şi mă bucur că astfel de întrebări simple sunt încă adresate:”Despre Sinodul din Creta ce ne spuneţi?”) par că formulează răspunsuri evazive. Nu răspund ca şi când ar da mărturie despre un adevăr în care cred ci este evident că „pun placa” prelucrărilor de la centru cu: „nu s-a schimbat nimic„. Niciun ierarh şi niciunul dintre cei care le ţin isonul nu au puterea de a-şi testa convingerile şi a le confrunta cu o critică punctuală (în sens de analizare obiectivă, nu de atac la persoană) care, în anii ce au trecut, a fost mulţumitor formulată.
Se procedează politic, se impune prin raporturi de putere şi legitimitate formală o linie narativă de forţă („nu s-a schimbat nimic„) şi cu asta se merge înainte, călcând pe conştiinţe. Dar prin aceasta se coagulează o bornă simbolică, iar atunci când va da Domnul să fie repudiată adunarea din Creta, respinse documentele parafate şi atunci când vor fi daţi anatemei semnatarii acelor documente, se va prăbuşi întregul eşafodaj între timp construit pe fondul acesta impus prin forţă, pe linie neopapistă, ecumenistă, relativistă. Adunarea din Creta va servi ca paratrăsnet, ca element reprezentativ pentru necredinţa şi pentru întreaga învăţătură eretică ce a provocat suferinţă Bisericii.
Din acest motiv consider că este de foarte bun augur să fie întrebaţi în continuare ierarhii despre adunarea din Creta, într-o modalitate cât mai neutră, cât mai neconflictuală, astfel încât să dea fiecare mărturie despre credinţa sa.
Însă, în altă ordine de idei, este de foarte apreciat ÎPS Teodosie pentru modalitatea aceasta de a se pune la dispoziţia credincioşilor prin a răspunde întrebărilor adresate direct. Mi se pare foarte neortodoxă modalitatea aceasta de comunicare prin purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, prin comunicate emise de „cancelaria” Sfântului Sinod. E ceva foarte neortodox aici, mai degrabă corporatist. Or, în aceste vremuri e mare nevoie ca ierarhii să-şi asume răspunderea cu care au fost învestiţi şi să fie călăuze credincioşilor.. mă rog, la modul ideal vorbind.
Dar, da, cred că ar fi trebuit ca astfel de iniţiative să fie generalizate, să nu avem doar întreabă preotul ci, în raport de împrejurările deosebit de grave pe care le traversăm, să avem şi „întreabă ierarhul” astfel cum am văzut pe PS Damaschin Dorneanul. Să fie însuşită această apropiere de credincioşi de (mai) toţi ierarhii noştri, pentru că, deşi nu îşi dau seama şi legitimează prin cuvânt şi conduită politica abuzivă a statului român, ei sunt ierarhii în timpul cărora credincioşii sunt nevoiţi să caute modalităţi clandestine de a participa la Slujba de Înviere, lucru de neimaginat pentru ortodoxia românească chiar şi în cele mai dificile dintre vremurile pe care neamul nostru le-a cunoscut.
Pentru cititorii de limbă engleză: culte neoprotestante din America sunt hotărâte să serbeze Învierea în ciuda dispoziţiilor date de autorităţi. E o lectură interesantă, o recomand:
https://www.reuters.com/article/us-health-coronavirus-easter-usa-idUSKCN21S10Y
https://www.luju.ro/prigonirea-crestinilor-prin-ordonanta-militara-judecatorul-ioan-petrescu-de-la-ca-bacau-a-atacat-in-instanta-prevederile-prin-care-ministrul-de-interne-marcel-vela-a-suspendat-slujbele-religioase-cu-public-pe-parcursul-istoriei-poporului-roman-s-au-consem
https://www.luju.ro/decretul-lui-iohannis-este-lovitura-de-stat-iata-argumentatia-juridica-fara-cusur-care-demonstreaza-ca-prin-decretul-privind-instituirea-starii-de-urgenta-klaus-iohannis-si-ludovic-orban-au-uzurpat-puterea-parlamentului-au-interzis-functionarea-justitiei
Foooaaarte interesant, mai ales pct. 1 ! Mă interesează subiectul așa mult, încât voi trimite luni o intervenție „amicus curiae”. Am și eu în buzunar câteva argumente juridice pe care dl. Petrescu nu le-a antamat, simple dar tăioase.
Problema e ca în completul de judecată să nu fie tot secu’ judecând pe secu’. Sau dacă sunt, să fie din tabăra opusă, ca să avem o șansă de răsturnare.
Pct. 2: foarte adevărat ce spune și dl. av. Popescu. Foarte, foarte adevărat. Avem însă o problemă cu Parlamentul: haitele (partidele) sunt pe blat cu Joianis ca să țină DNA-ul în loc, de aceea i-au dat guvernarea pe tavă. De aceea și este Parlamentul plin de penali, căci pe ăștia poți să-i sperii ușor cu dulăii de la DNA și-ți votează la foc automat orice aberație.
Mulțumim, părinte Lavrentie !
Când am aflat prima oară că se va ține un sinod ecumenic (parcă prin 2014), mi-am zis „uau, ce tare, chiar era nevoie după 12 secole de o limpezire a credinței, mai ales dpdv misiologic și apologetic!”. Apoi am aflat din ședințele de pregătire cam care urma să fie tema discuțiilor și am fost extrem de dezamăgit. Diptice, biserici naționale, diaspora, căsătorii? Astea erau cele mai stringente? Păi eu mă așteptam să tune și să fulgere împotriva tuturor protestanților și neo-protestanților, precum și a catolicilor (căci o schismă prelungită devine deja o etezie), să plouă torențial cu anateme pe ăștia. Să avem o listă actualizata de anateme pe care să o citim cu voce tare și la drumul mare în Duminca Ortodoxiei. E bine cu Arie și cu Nestor, dar cazul e demult clasat, ăia sunt oale și ulcele de 16-17 secole. Lista trebuia actualizată cu masoni, mormoni, iehoviști, baptiști, adventiști, catolici, scientologi, uniați ș.a.m.d. Căci nu-i suficient și nici corect să-i numesc eu așa (eretici), dacă nu o fac întâi ierarhii sinodal.
Când colo… ce să vezi: ne pupăm cu ei și facem team building. Mai un CMB, mai un ecumenism, mai un sinod panortodox. D’astea. Între timp, în România nici vorbă să se mai citească vreo listă de anateme în Duminica Întâi.
Am auzit, pe surse (=profesorii pe care-i aveam la misiologie în facultate) că la o ședință a Consiliului Ecumenic au venit niște dilii (cred că erau chiar anglicanii) să pretindă recunoașterea preoteselor, episcopeselor și a clerului legbt, iar „ortodocșii” (mai ales cei greci) au lăsat ciocul mic măcăind doar că ar mai trebui analizat. Cică singurii care au avut tăria să tune împotriva lor au fost rușii. Le-au strigat-o de la obraz că vor arde în focul iadului, direct și fără menajamente corecte politic. Așa că nu mă miră că s-au retras de la adunătura cretană. Bine, nu-i suspectez eu pe ruși de pură ortopraxie, că și Kiril al lor se cam dă în bărci cu Francesco când e doar între ei, ci decizia a fost mixtă, adică și de natură dogmatic-canonică dar și politică. Cred că serviciul lor de informații a mirosit rapid aglomerarea de servicii secrete iudeo-americane de la sinod și pericolul ca unele decizii adoptate acolo să constituie avanpostul unor penetrări informaționale ulterioare. Parcă nu prea îți vine să te dai biserică-soră cu martorii lui Iehova și să le dai drumul să-ți zburde liberi prin Rusia când știi că ăștia sunt culegători de informații și, adesea, catalizatori de anarhie.
Deci, concluzionând, Creta 2016 este o fâsâială oligofrenă. Atât au putut și ei. Ceea ce nu-i va exonera de răspundere la Șefu’ ăl mare. Clauza de imbecilitate nu exonerează de răspundere decât pe omul de rând, nu și pe episcopi, care s-au suit cu voia proprie în scaunul lui Moise. Dar răspundere nu în fața „arhitectului” purtător de compas și de șorțuleț, nuuu nene, ci în fața Aceluia despre care zicem noi că-i nemitarnic!
PS: apropos de Papa, circulă pe whatsapp și fbk un clip cu un tataie italian, sculptor de statui, care-i cam arată degetul lui Francesco. Zicea că s-a săturat de rugăciuni făcute de papa în singurătate pentru italienii năpăstuiți de boală și sărăcie, precum și de mesajele cordiale „buongiorno” către popor, și-i cerea să pună la bătaie cele 10 miliarde în aur pe care stă cu fundul dacă-i pasă de italieni. Marchează banul, moșule, altfel, sictir, n-avem nevoie de rugăciunile tale !
Da, problema Creta este una adâncă, ea nu doar produce, ci și vădește răni adânci care nu pot fi lăsate așa decât cu consecință moartea Bisericii.
Clipul legat de papa nu m-a impresionat prea tare în sine, ci mai mult ca dovadă a stării actuale a catolicilor. Soluția nu este cea propusă, adică să dea bani; asta nu ar rezolva nimic. Ci să schimbe din temelii edificiul, să redevină Biserică prin sărăcie materială și bogăție spirituală, prin smerenie, rugăciune și dragoste de Dumnezeu și de aproapele.
Teodosie e un vulpoi imblanit cu spaga, simonia si incertitudinea. Daca sinodul cretan nu a fost pan-ortodox de ce nu a propus patriarhiei sa-i scoata titulatura de Mare si Sfant ? Macar atat…