CNAS: Se trimite prin email Adeverinţa de asigurat pentru cei ce refuză cardul electronic de sănătate din motive religioase

Readucem în atenţia publicului ortodox subiectul dosarului electronic de sănătate, cu rugămintea adresată siturilor şi blogurilor ortodoxe să repună în discuţie această temă, pe care o considerăm de importanţă vitală în perspectiva demersurilor de digitalizare a statului şi a spaţiului public.

În luna aprilie 2020 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul CNAS nr. 442/2020 pentru completarea normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, prin care se dispune că persoanele asigurate pot solicita adeverințele de asigurat și prin mijloace electronice de transmitere la distanță:

(2) Persoanele asigurate pot solicita adeverințele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c), d) și e) și prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Articolul 7 alin.(1) lit. c) din Ordinul CNAS nr. 1.549 din 29 noiembrie 2018 privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, se referă la adeverinţa simplă de asigurat şi are următorul conţinut:

c) adeverința de asigurat, cu valabilitate de 3 luni, pentru asigurații care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conștiință, primirea cardului național, eliberată prin grija casei de asigurări de sănătate la care este înscris asiguratul, în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 98/2015 pentru aprobarea procedurii de eliberare, a modalității de suportare a cheltuielilor aferente producerii și distribuției cardului duplicat către asigurat, precum și a modalității de acordare a serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale până la eliberarea sau în cazul refuzului cardului național de asigurări sociale de sănătate;

Mai mult, în alin.(5) al articolului unic din Ordinul CNAS nr. 442/2020 se instituie obligaţia expresă a Caselor judeţene de asigurări de sănătate de a îndeplini orice demers necesar pentru a se facilita intrarea în posesia adeverinţelor de către asiguraţi:

(5) Casele de asigurări de sănătate au obligația de a îndeplini orice demers, potrivit domeniului lor de competență, astfel încât să nu fie împiedicat procesul de eliberare a adeverințelor de asigurat sau de acordare a calității de asigurat în cazul persoanelor care au solicitat adeverințele potrivit alin. (2), precum și în cazul celor care depun documentele necesare stabilirii calității de asigurat potrivit alin. (4).  

Această împrejurare ne îndeamnă să reluăm apelul Părintelui Justin pentru a fi refuzate cardurile electronice de sănătate, întrucât înregimentarea de bună voie într-un sistem de evidenţă electronică presupune un compromis de conştiinţă, cu repercusiuni (grave) în viaţa duhovnicească. Având în vedere trecerea către sisteme de inteligenţă artificială şi de credit social, prin care se produc pe baza unor algoritmi, automatizat, decizii ce privesc relaţiile noastre sociale, efectele unor astfel de decizii se manifestă inclusiv în plan lumesc şi pot fi dintre cele mai nefaste.

Însă, în plan duhovnicesc, roadele acestor concesii, compromisuri şi lepădări sunt lesne de observat astăzi când constatăm o fragmentare, o împietrire şi o lipsă de unitate dezastroase în corpul Bisericii. În mare parte, noi credem că la aceasta a contribuit şi modalitatea în care subiectul documentelor electronice şi a cardului de sănătate a fost manipulat cu ani în urmă astfel încât dezbinarea şi conflictele întreţinute artificial să sufoce demersurile iniţiate cu binecuvântarea Părintelui Justin.   

Pentru cei care nu-şi mai amintesc, arătăm că în urmă cu aproximativ 10 ani „cardul electronic de sănătate” a reprezentat cel mai fierbinte şi important subiect pentru suflarea civică ortodoxă, iar neînţelegerile care s-au produs la acel moment nu au fost vindecate nici până astăzi. Presiunile interioare şi exterioare Bisericii au provocat rupturi grave între diferite grupuri cu vizibilitate ale laicatului ortodox iar disensiunile atent cultivate au compromis apoi, definitiv, ideea de unitate civică ortodoxă şi de obiective civice sau politice ale credincioşilor ortodocşi.

În principal, dezbinarea s-a produs ca urmare a fricii provocată de perspectiva pierderii calităţii de asigurat al sistemului de sănătate şi a costurilor pe care această opţiune personală le-ar fi presupus pentru creştinul ortodox de rând. De partea cealaltă, cei care au îndrăznit să refuze cardul de sănătate şi să-şi asume o marginalizare sau o persecuţie soft, inclusiv în sândul Bisericii, nu au avut înţelepciunea de a purta sarcinile celor slabi, ci s-au autoizolat în atutidini de desconsiderare şi de dispreţ.

La dezbinare au contribuit şi atitudinile constante de ridiculizare de către presă şi public a celor care au refuzat cardul de sănătate din motive de ordin religios, de respingere fără discuţie a motivelor civice invocate de aceştia, caricaturizare a temerilor (card egal drac), de marginalizare şi chiar de ignorare a prejudiciilor evidente suferite de aceştia, dintre care lipsirea de acces la servicii publice de sănătate a fost cea mai evidentă consecinţă. Despre umiliri, atitudini degradante, refuz flagrant de aplicare a normelor legale sau a principiilor de echitate cele mai elementare, am putea scrie din experienţa noastră proprie.

Cert este că cei care nu au cedat presiunilor în aceşti ani au provocat adoptarea Ordinului CNAS nr. 98/2015 prin care s-a prevăzut excepţia „adeverinţei de asigurat”, acesta fiind singurul act administrativ cu aplicabilitate generală care face vorbire despre posibilitatea de refuz, de opoziţie, de nealiniere faţă de imperativul statal, din motive religioase sau care ţin de conştiinţă.

În ciuda numeroaselor demersuri pe care şi noi dar şi alte persoane le-au întreprins în aceşti ani, autorităţile au refuzat constant să modifice procedura concretă de intrare în posesia adeverinţelor de asigurat, ceea ce, în realitate, însemna că acei credincioşi care nu au vrut cardul electronic de sănătate au fost nevoiţi să se deplaseze cel puţin o dată la trei luni, în reşedinţa de judeţ, chiar şi la distanţe de mai mult de 100 de km, la sediul Caselor Judeţene de Sănătate, unde să parcurgă obstacolele birocratice şi, uneori, atitudinea mai puţin binevoitoare a funcţionarilor publici, a se aşeza la coadă şi a aştepta cuminţi să primească o simplă coală de hârtie cu menţiuni minimale, cu care să facă dovada calităţii de asigurat, adică a faptului că din veniturile lor se finanţează serviciile de sănătate la care sunt împiedicaţi să apeleze nemijlocit.

Absurdul şi inutilitatea ostentativă a acestor proceduri birocratice, denumite „red tape” în limba engleză, reprezintă un mijloc neloial de descurajare a conduitelor cetăţeneşti care nu convin statului, un instrument de declasare şi discriminare legală dar esenţialmente imorală, pentru care orice altă minoritate ar fi fost grabnic compensată şi recompensată.

Însă, începând din luna aprilie a acestuia an, prin efectul crizei Covid-19 şi pe fondul incapacităţii administrative de a gestiona mulţumitor sistemul informatic al CNAS, costurile refuzului cardului electronic de sănătate s-au inversat. Astăzi este semnificativ mai rapid şi mai comod să se prezinte furnizorilor de servicii de sănătate o simplă adeverinţă de asigurat decât să se utilizeze cardul de sănătate, iar prin înlăturarea barierelor birocratice pentru a intra în posesia adeverinţei, această competiţie între alternative a fost tranşată definitiv.

De aceea, revenim asupra acestui subiect, mai cu seamă în perspectiva digitalizării serviciilor publice, a introducerii cărţii electronice de identitate şi a demersurilor civice necesare pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ale credincioşilor ortodocşi.

Dincolo de dezbaterile cu caracter religios despre semnificaţia primirii cardului electronic de sănătate, dezbateri pe care le considerăm astăzi a fi de importanţă secundară, este necesară crearea unui spaţiu minimal de acţiune civică pentru a putea fi negociate soluţii şi politici publice (de digitalizare) care să nu lezeze conştiinţa noastră religioasă. Dacă atât clerul cât şi credincioşii vor cere eliberarea de adeverinţe simple de asigurat în locul cardului electronic de sănătate s-ar putea coagula un pol civic ortodox cu o idee mai coerent decât suma iniţiativelor individuale pe care le-am cunoscut până în acest moment. Nu în ultimul rând, prin refuzul cardului de sănătate şi solicitarea adeverinţei simple de asigurat se poate produce o resolidarizare a clerului şi a credincioşilor ortodocşi şi, chiar, s-ar putea vindeca răni mai vechi.

Nu îndrăznim să ne gândim la situaţia ideală în care părinţii ierarhi, sau chiar Părintele Patriarh Daniel, aşa cum a felicitat credincioşii pentru purtarea măştilor de protecţie, ar putea considera utilă şi oportună folosirea adeverinţelor simple de asigurat în loc de cardul electronic de sănătate.

Cei care doresc să intre în posesia adeverinţei simple de asigurat trebuie să trimită un email la adresele de mai jos, în funcţie de judeţul în care îşi au domiciliul: