După cum se știe deja, MAI român intenționează să modifice formatul cărților de identitate pentru a se alinia standardelor europene din august anul viitor, drept pentru care pune în dezbatere un proiect de lege în acest sens. Problema este una serioasă, mai ales după discuțiile și reacțiile din ultimul deceniu pe tema cipurilor. Deja purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a declarat că nu există relevanță spirituală și religioasă pentru vreo biserică (!?) de care să aibă cunoștință.

Așadar bisericește există o poziție publică a Patriarhiei, care sună astfel:

„Au fost voci din anumite cercuri monahale, dar niciodată poziția Bisericii nu a fost contrară unor asemenea lucruri. Răspunsul meu este că nu există o poziție contrară a Bisericii față de această problemă. Nu avem în vedere să trimitem (n.r. puncte de vedere la MAI). Pentru că e aceeași problemă ca și în cazul pașapoartelor. Nu se pune nicio problemă. Problema cipurilor nu e o problemă cu relevanță spirituală, religioasă, deci din această perspectivă nu există o poziție negativă a Bisericii. Adică nu am cunoștință ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziție critică.”

Nu este clar ce înseamnă expresia „biserică din cele prezente” din declarația domniei sale. În plus, Sfântul Sinod al BOR a admis că există o problemă legitimă de conștiință pentru diferiți credincioși existența unui cip în pașapoarte și a făcut demersuri să existe alternative, lucru de care ne buncurăm și astăzi.

Relevanța spirituală

Subiectul cipurilor, ca să-l definim scurt, este unul complex și foarte inflamat în ultima vreme. Pe această temă am subliniat deocamdată poziția Părintelui Dionisie de la Colciu, care ni se pare cea mai coerentă și cu discernământ. Există un pericol și o fărădelege care se lucrează, care ne va impune în cunoștință de cauză lepădarea de Hristos.

Deci declarația d-lui Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, este în contradicție cu învățătura părinților duhovnicești contemporani, fără a mai zice de tradiția de veacuri a Bisericii. Problema controlului populației prin acte electronice, a amprentării și scanării feței este una de natură spirituală și are conotații puternic religioase cu privire la implementarea unui sistem antihristic de pecetluire a populației. Amintim doar de reacțiile stârnite în principal de Părintele Iustin începând cu 2009, care iată că încă mai dau efecte benefice, cum ar fi alternativa la acte fără date biometrice.

Chiar în anul 2009, în urma reacțiilor masive declanșate de Părintele Iustin, Patriarhia a propus lăsarea unei alternative la pașapoarte fără cip, lucru pe care l-a luat în seamă MAI și rezultatul a fost că astăzi suntem printre puținele țări care au această posibilitate. Acest lucru este lăudabil și arată folosul unor astfel de demersuri, care ar trebui continuate. Pe de altă parte, dovedește ca fiind pripită declarația Patriarhiei, care nu este consecventă cu ea însăși și nici cu învățătura și spiritualitatea ortodoxe.

Pericolul asupra căruia atragem atenția este cel al înregimentării într-un sistem de urmărire generalizată, Big Brother. În nici un caz un astfel de regim nu poate fi considerat bun pentru că este prin sine dictatură și totalitarism care afectează puternic libertatea populației și dreptul la viața privată. Este vorba de o depreciere nepermisă a valorii omului, o depersonalizare cu efecte distructive în primul rând la nivel spiritual, dar și de ordin material. Orice sistem de guvernare are ca menire facilitarea bunei înțelegeri între oameni și buna funcționare a societății, nicidecum înrobirea și înregimentarea tuturor prin control total.

Există și riscul ca acest totalitarism să sfârșească într-un regim antihristic pentru că seamănă foarte mult cu cel descris în capitolul 13 din Apocalipsă (Descoperire), în care se vorbește despre pecetluirea tuturor încât să nu mai poată nimeni vinde sau cumpăra fără semnul fiarei. Așadar buletinele noi, actele cu cip, bar-code-urile, sistemele de sănătate centralizate, scoaterea treptată a banilor din uz, implantarea cipurilor sunt semne care trezesc suspiciuni puternice și justificate. Toate acestea enumerate reprezintă anomalii spirituale chiar și luate în ele însele, cu atât mai mult în perspectiva înscăunării lui Antihrist. Părintele Paisie Aghioritul a considerat necesar protestul față de actele noi de identitate încă din vremea lui, înainte de 1994. El nu considera a fi lepădare primirea actelor cu cip, dar cu siguranță o cădere. Atrăgea atenția asupra cifrei 666 că nu e normal să se găsească în vreun fel pe cărțile de identitate, cum era cazul în vremea sa. Astăzi nu avem indicii că ar exista acest număr în cipuri, dar ele sunt continuarea aceluiași demers care a pornit tocmai de la 666, număr care se găsește pe aproape toate produsele în codul de bare de tip EAN.

Semnalăm, totodată, că nu este bună impacientarea și panica și mai ales apelul la teoria conspirației, cum se întâmplă adeseori. Există o isterie nejustificată cum că CNP-ul și cipurile din orice act de identitate sau card bancar sau amprentarea cu izotopi ar fi lepădare de identitatea noastră creștină, mai ales în condițiile în care se întâmplă fără acordul nostru. Cu atât mai mult nu putem fi de acord cu fuga și izolarea în case depărtate, în păduri și pregătirea de a rezista pe cont propriu numai să nu acceptăm vreun document cu cip. Acest lucru va fi necesar abia când va fi vorba de Antihrist și de închinarea în fața lui prin primirea semnului lui pe mână sau pe frunte sau cum va fi. Pregătirea pentru acele vremuri, care nu știm când vor fi, deși le simțim aproape, trebuie să fie prin disponibilitatea spre mărturisire, nu spre fugă și izolare. În plus, pregătirea este la nivel duhovnicesc, nu trupesc. Problema nu este mâncarea și necesitățile fiziologice și materiale, ci buna așezare duhovnicească, răbdarea necazurilor, credința fermă în Dumnezeu, înțelepciunea și chibzuința. Prigoana antihristică nu urmărește să înfrângă trupul nostru, ci tocmai duhul din noi, libertatea noastră religioasă. Iar pregătirea nu presupune un antrenament de pe acum înspre o viață cât mai austeră și izolată, pentru că aceasta poate constitui o înșelare gravă. La fel cum asceza doar trupească, prin post, metanii și alte moduri de înfrânare nu este plăcută lui Dumnezeu și nici scutită de înșelări când este practicată fără discernământ duhovnicesc.

Având în vedere toate acestea, este necesar și folositor să reacționăm la avansul controlului biometric, să-l înțelegem ca o problemă spirituală și să acționăm în consecință, nu să fim pasivi sau chiar să considerăm că nu există pericole duhovnicești.

Discriminarea celor cu cărți simple de identitate

Faptul că este prevăzută în proiectul de lege în discuție optarea pentru cărți de identitate simple este un lucru îmbucurător. La nivel european ele nu vor fi recunoscute, dar totuși România le va permite pe teritoriul ei. Cred că nici nu putem cere mai mult. Nu putem impune la nivel european voința și convingerile noastre. Nu pentru că nu am putea sau că nu ar fi viabile, ci pentru că am pierdut trenul în această privință, pentru că nu am găsit resursele și abilitatea să facem aceasta până acum.

Deja proiectul de lege este în dezbatere pe o perioadă de 10 zile până pe 23 ianuarie și trebuie să fie exprimat și punctul de vedere anti-biometrie, lucru care ar fi trebuit să fie deja structurat și la îndemână.

Discuțiile sunt deschise și orice propunere este bine-venită în acest sens.

Punctul personal de vedere este că prevederile din proiectul de lege sunt avantajoase și trebuie militat să rămână în forma aceasta în viitoarea lege. Cu toate că există o discriminare la mijloc, prin care cei care vor deține cărți simple de identitate nu le vor putea folosi în spațiul european, putem apela la pașapoarte, așa cum a fost cazul dintotdeauna. Trebuie asumat acest statut diferențiat tocmai pentru a arăta că ținem la aceste aspecte și ne definesc și pentru că există pericole reale la care se expun cei care primesc buletinele electronice, pe care dorim să le evităm. Furtul informatic, accesul de la distanță la datele noastre private nu sunt lucruri de neglijat.

Încorporarea cardului de sănătate

Problema cardului de sănătate rămâne la același nivel ca până acum. La art. IV din Ordonanța cu privire la modificarea și completarea dispozițiilor cu privire la actele de identitate se spune, la pct. 5: „Cardul naţional îşi încetează valabilitatea la data la care titularului i s-a eliberat o carte electronică de identitate”. Așadar cine nu dorește cardul de sănătate se înțelege că poate opta în continuare pentru adeverința scrisă de la Casa de Asigurări sau cei care au card îl pot păstra dacă refuză buletinele electronice. Există doar pentru cei cu buletine biometrice facilitatea de a le folosi ca și carduri de sănătate.

Recomandarea noastră de moment este de a analiza cât mai bine propunerile legislative și a urmări să susținem o variantă pozitivă, nu doar să criticăm mersul societății. Viața în Hristos este mereu o alternativă salvatoare la lumea aceasta, cu toate pericolele ei materiale și spirituale, și trebuie să o trăim ca atare și să tragem un semnal de alarmă și celorlalți prin propriul nostru exemplu, dar și prin atenționarea asupra pericolelor concrete. Libertatea spirituală este un bun pe care îl putem pierde pe încetul, dar sigur și pentru care trebuie să luptăm constant și serios pentru că pur și simplu contează enorm. Deci este firesc și imperativ să avem și să ne exprimăm punctul nostru de vedere.

Este necesară conturarea unei viziuni bine documentate și argumentate atât juridic, cât și duhovnicesc.