Întreruperea pomenirii de după Sinodul din Creta creează neliniști în sufletele credincioșilor, dar și ale ierarhilor. Există o problemă reală la care se cuvine să reacționăm sau ne putem încredința cuvintelor sinodalilor că „nu s-a schimbat nimic”? IPS Calinic a dat un răspuns la două întrebări contopite într-una pe acest subiect:
„Ce argumente putem oferi unui om care refuză să mai participe la slujbele din cadrul bisericilor unde se pomenesc ierarhii care au semnat documentele Sinodului din Creta? Aceștia s-au rupt de Sfânta Biserică sau nepomenirea ierarhului este o formă de luptă, de a arăta că ceea ce s-a petrecut nu este în adevăr? Noi cei care continuăm să facem parte din bisericile în care se pomenesc ierarhii păcătuim?”
I.A.
Stimată doamnă! Niciun argument nu-i convinge! Şi aceasta pentru că statutul de dizident, sectar, pe care şi l-au ales le este rentabil. Spun aceasta pentru că, deşi acea întâlnire nu a produs niciun efect pozitiv sau negativ la nivel de Biserică, respectivii nu-i pomenesc nici pe ierarhii care nu au participat.
Aşa că, din păcate, aveţi de-a face cu nişte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”, care periclitează prin învăţăturile lor năstruşnice mântuirea unor credincioşi. Dar, „Biserica fiind a lui Hristos, nici porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 18).
Întreruperea pomenirii nu este o „învățătură năstrușnică”, așa cum o numește IPS Calinic, ci are fundament în canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (861) de pe vremea Sf. Fotie, recunoscut de toată Biserica Ortodoxă. În partea a doua a lui, este lăudată oprirea comuniunii înainte de o cercetare sinodală cu ierarhul care propovăduiește o erezie. Așadar există două linii mari care trebuie urmărite:
1. Există la mijloc vreo erezie la Sinodul din Creta? În răspunsul său, ierarhul sucevean nu intră în această problemă spinoasă, ci se eschivează prin argumentul interesant că „acea întâlnire nu a produs nici un efect pozitiv sau negativ la nivel de Biserică”. Evită să se refere la adunarea din Creta ca la un Sinod, ceea ce arată o delimitare, preferând să o numească „întâlnire”. Probabil mai ales pentru a arăta că nu a produs nici un efect. Totuși cum se poate spune că nu a rezultat nimic bun sau rău? Dacă nu la nivel de Biserică, atunci ce nivel? Sau a avut o anvergură doar în plan local, nu pan-ortodox sau nu oficial?
Deși este adevărat că documentele semnate nu au o aplicație deosebită, totuși ele validează alte decizii anterioare de participare la mișcarea ecumenică, adică la CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) și formarea unor Comisii Mixte de Dialog Teologic cu catolicii. Deci nu este ceva nou, însă e ceva nociv, pentru că încuviințează un rău care roade conștiința ortodoxă de atâtea decenii. În plus, argumentele folosite în Creta pentru a justifica implicarea în ecumenism sunt eretice deoarece îi consideră pe eterodocși membri ai Bisericii lui Hristos? Deci se poate spune că Sinodul NU a avut efecte pozitive, nici negative? Eu cred că este evident că au fost chiar negative.
2. Evident că partea mai spinoasă o constituie oprirea pomenirii ierarhilor. În primul rând, nu există în România distincția dintre ierarhii participanți și neparticipanți pentru că Sinodul BOR din toamna anului 2016 a validat sau a luat act de deciziile din Creta. Așadar toți ierarhii noștri l-au recunoscut. Este posibil, așa cum am mai scris, ca acea hotărâre de la București să nu fi fost luată legal, adică fără semnătura sinodalilor. IPS Teodosie a afirmat cândva că nu-și amintește să fi semnat ceva, iar faptul că tema Sinodului din Creta a făcut obiectul unui document separat de celelalte hotărâri din acea zi poate fi un indiciu că a fost introdus fraudulos. Însă nici un episcop nu a protestat, ceea ce înseamnă că o recunosc, inclusiv IPS Calinic.
Lupi în piei de oaie sunt în primul rând episcopii care au semnat textele din Creta, care nu sunt conforme cu învățătura Bisericii. Nu nepomenitorii jefuiesc turma, ci tocmai ierarhii.
Concepția că Biserica nu poate fi biruită de porțile iadului pentru că este a lui Hristos este una strâmbă și manipulatoare. Este știut că porțile iadului sunt ereticii și învățăturile lor. Ele au fost biruite de Sfinții Părinți prin lupte și chiar sacrificii mari, nu cu gândul că putem fi indiferenți, pentru că oricum Domnul luptă pentru noi. Dumnezeu Își apără Biserica, dar prin aleșii săi, nu prin fulgere și tunete sau prin intervenții supranaturale absurde. Fără a mai spune că sunt unii care nu merită să fie în Biserică și vor fi lăsați pradă ispitelor și încercărilor. Cum altfel va fi încercată credința fiecăruia?
Trebuie spus că nu există în istoria bisericească vreun Sinod tâlhăresc, ca cel din Creta, care să nu fi fost condamnat oficial. Un astfel de Sinod nu este absorbit cu timpul și lăsat acolo să nu producă efecte, ci trebuie anatematizat. Ideea aceasta, că poate exista ceva care este rău, dar nu produce efecte în Biserică, este una nocivă. Cum va scăpa de judecata lui Dumnezeu cel care este indiferent la hulele aduse Ortodoxiei? Rușinarea de Hristos se numește virtute astăzi? Și încă una superioară celor care apără credința? Sau ajungem să confundăm pacea lumii cu cea a lui Hristos?
Din păcate, trebuie subliniat și faptul că este exagerată atitudinea acelor nepomenitori care „refuză să mai participe la slujbele din cadrul bisericilor unde se pomenesc ierarhii”. Deși poate fi o atitudine benefică pentru a trage un semnal de alarmă asupra trădării episcopilor, există riscul și chiar se ajunge ca ea să se transforme într-o sminteală nefolositoare. Dacă IPS Calinic ar fi făcut această diferență și s-ar fi referit doar la acea categorie, răspunsul său ar fi fost demn de toată lauda.
Din păcate pentru arhiereii noștri, nepomenitorii nu pot fi convinși cu argumente încropite, prin ignorarea realităților și prin negarea canoanelor Bisericii. Dimpotrivă, ar merita să fie luați în seamă și înțeleși mai bine măcar de credincioșii care au conștiință ortodoxă.
,,Deși este adevărat că documentele semnate nu au o aplicație deosebită…”
Ce înțelegeți ,concret ,prin această afirmație?
Am scris în text. Ele nu aduc o noutate în sensul că și până acum ierarhia a fost implicată în mișcarea ecumenică și participa la CMB. Ele consfințesc o realitate existentă, dar rea, împovărătoare, neortodoxă. Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară, ci doar față de tradiția bisericească străveche. De aceea sunt percepute ca nefiind inovative.
,, Nu a intervenit ceva nou odată cu ele față de situația anterioară,ci doar față de tradiția bisericească străveche”.
Așa este!
,, Celor care leapădă Tradiția cea după Sfânta Revelație pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească o păzește,anatema”.
,, Celor care leapădă Sinoadele Sfinților Părinți și Tradițiile lor conform Sfintei Revelații pe care Biserica Ortodoxă Sobornicească le păzește, anatema”.
Tradiția bisericească străveche = sobornicitatea Bisericii
,, Este cunoscut faptul că toate Sinoadele Ecumenice, de la primul până la al șaptelea, au osândit ereziile și au întărit dogmele credinței dumnezeiești, nu numai pe temeiul Sfintei Scripturi,ci și pe temeiul Sfintei Tradiții. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Biserica se numește universală (sobornicească), fiindcă neștirbit transmite oamenilor toate dogmele, care trebuie cunoscute.
În urma celor expuse, reiese că Biserica lui Hristos îi anatemizează pe cei care leapădă Sfânta Tradiție și Sfintele Sinoade Ecumenice”. -Sfântul Iustin Popovici.
,, Pe țarina Bisericii, strămoșii noștri din vechime au semănat bobul de grâu, bobul credinței (…). Și pentru că începutul și sfârșitul nu trebuie să fie contradictorii, de aceea drept și logic este să secerăm rodul grâului, rodul grâului dogmatic.
……
Așa, dogmele…, în timp…,nu trebuie modificate, scurtate, nici strâmbate”.- Sfântul Iustin Popovici.
,, Apostolul poruncește :,, Păzește Predania!”. Ce este Predania? Ceea ce ți-a fost încredințat, și nu ceea ce tu ai descoperit!
Ceea ce ai primit, și nu ceea ce ai inventat singur! Aceasta nu este rezultatul rațiunii,ci al învățăturii,nu este proprietate personală,ci datina întregului popor,lucrare care a ajuns la tine și care n-a fost descoperită de tine. În relația cu ea,tu nu ești cel care o descoperă,ci cel care o păzește,nu cel care o întemeiază,ci o urmează,nu ești călăuzitorul ei,ci călăuzitul. Apostolul zice :,, Păzește Predania!”, adică păzește talantul credinței sobornicești, în întregime și nevătămat!”.- Sfântul Iustin Popovici
Sfântul Ioan Damaschin : ,, Noi nu depășim hotarele veșnice, stabilite de Părinții noștri,ci păzim tradițiile, așa precum le-am primit. Deoarece dacă începem să stricăm rânduiala Bisericii, chiar și în cele mai mărunte lucruri,ea, treptat, se va dărâma întreagă.(…) Implorăm poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt, să păzească neclintit tradițiile bisericești, fiindcă lepădarea de cele mai mărunte lucruri ale Tradiției este ca și cum am scoate pietre dintr-o clădire și care degrabă se va dărâma.”
,,Dogmele,…nu se pot supune nici unei schimbări,tăieri sau denaturări, precum în cazul decretelor pământești,care se pot perfecționa numai prin necontenite corecturi și observații.
Din însușirile enumerate,care caracterizează dogmele drept adevăruri veșnice dumnezeiești, putem conchide că dogmele sunt adevăruri ale Revelației,date Bisericii de Dumnezeu ca dreptare ale credinței, imuabile și obligatorii pentru toți credincioșii, fără de care și în afara cărora nu există mântuire, nici cunoașterea vieții celei veșnice, nici sensul ei.”-Sfântul Iustin Popovici
,, În Biserica Sobornicească trebuie păzită, cu toată puterea, acea credință pe care toți, pururea și pretutindeni, au păzit-o. Pentru că sobornicesc, în sensul adevărat, este numai ceea ce prin sine le cuprinde pe toate, precum indică și sensul acestui cuvânt. Așadar vom rămâne fideli acestei reguli numai atunci când vom urma sobornicitatea, vechimea și unanimitatea (ei). A urma sobornicității înseamnă a recunoaște că adevărată este numai acea credință care este mărturisită de întreaga Biserică…
A urma celor din vechime înseamnă a nu ne abate în nici un caz de la învățătura pe care au păzit-o neclintit Sfinții Părinți și strămoșii noștri”.- Sfântul Iustin Popovici
,, Episcopii teologiei diplomatice de atunci, trimiși din partea Patriarhului la locul unde era întemnițat Sfântul Maxim, au încercat să-L înfricoșeze,spunându-i că prin atitudinea sa neînduplecată față de ceea ce fusese hotărât de toate Bisericile Locale, prin întreruperea comuniunii se scoate pe el însuși din Biserică,iese din Biserică.
Este exemplar și demn de urmat de-a lungul timpului răspunsul marelui Teolog și Mărturisitor. Biserica nu se află acolo unde se află cei care o conduc, patriarhul, episcopii,sinoadele,ci acolo unde există mărturisirea mântuitoare a credinței.” – Părintele Theodoros Zisis
,,Tu de care Biserică ții? De a Bizanțului? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Iată că toate s-au unit cu eparhiile supuse lor. Așadar dacă aparții și tu Bisericii Sobornicești,unește-te și tu,ca nu cumva, introducând un nou și străin mod de viață, să nu pățești ceea ce nu te aștepți.
Acestora, Sfântul Maxim le răspunde :,, Domnul a spus că Biserica Sobornicească este mărturisirea cea dreaptă și mântuitoare a credinței, pentru aceasta l-a și fericit pe Petru pentru cuvintele cu care bine L-a mărturisit”.”
……………………………………………………
Nepomenitori nu pot fi decat ateii, fiindca ei nu se roaga pentru nimeni. Ar fi bine sa nu mai fie folosit termenul acesta.
Termenul „nepomenitor” este folosit într-un anumit context, al îngrădirii de comuniunea cu episcopul ce propovăduiește vreo erezie. El desemnează pe acei clerici care nu mai pomenesc pe ierarhul aflat în greșeală. Nu văd nimic greșit în asta. Eu personal îl prefer, deși nu are un efect bun. Pr. Teodor Zisis pledează pentru îngrădire de erezie, pe care o înțelege ca distanțare de grupul format din episcop și cei care îl susțin în greșeala lui. Dar cred că și acest concept poate crea confuzie că prin întreruperea pomenirii ne-am despărți de învățătura eretică a episcopului. Deci ar fi de evitat epitetele negative, dar nu în felul acesta, că doar ateii sunt nepomenitori.