În spațiul online ortodox persistă o convingere greșită că noi nu mai putem călători în afara țării din cauza UE care nu mai acceptă decât documente de călătorie electronice.
Această convingere este falsă.
Termenul de tranziție la documentele electronice este 3 august 2031, în conformitate cu art. 5 din Regulamentul (UE) 2019/1157 al Parlamentului European și al Consiliului.
Motivul pentru care noi nu mai putem ieși din România în țări non-UE este că Guvernul României a eliminat posibilitatea folosirii pașaportului simplu temporar în scopuri turistice și a eliminat Cartea de Identitate Simplă(CIS) din categoria documentelor de călătorie.
Dacă trebuie să schimbi buletinul acum, Guvernul nu îți oferă de facto decât CEI, deși CIS este de jure prevăzută ca alternativă de identificare națională, dar nu și document de călătorie alternativ. Astfel, fără CIS și fără pașaport simplu temporar, Guvernul a anulat administrativ dreptul de liberă circulație pentru credincioșii „anticip”.
Nu există nicio dispoziție UE care să oblige la asta!
Termenul limită de tranziție din 3 august 2031 poate fi prelungit prin programele F4F sau ReFit de evaluare și modificare a legislației europene. Sunt nenumărate Regulamente cu termene amânate sau suspendate, de decenii.
Singur Guvernul României a adoptat Legea nr. 174/2024, cu intenție vădită de a forța, de a constrânge, la adoptarea Cărții Electronice de Identitate (CEI) în locul celei simple.
Guvernul României urmărește cu vădită rea-intenție să discrimineze și să prejudicieze cetățenii români ale căror convingeri religioase sunt incompatibile cu regimul de utilizare a datelor biometrice ca instrument de securizare a documentelor de călătorie și token de acces la serviciile publice digitalizate.
Partea bună este că Guvernul Bolojan poate remedia oricând această situație, în doar 3 zile, prin emiterea unei OUG de revenire la dispozițiile anterioare art. 6^1 și 17^1 modificate prin Legea nr. 174/2024 (lege ordinară). Poate oricând notifica UE -Comisia Europeană în sensul prelungirii termenului art.5 din Regulament cu încă 10 ani, până în 2041. E vorba de o simplă adresă.
Orice parlamentar poate propune abrogarea dispozițiilor Legii nr. 174/2024 în privința art. 6^1 și 17^1 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Partea rea e că pe cât de ușor de îndreptat tehnic este această nedreptate, pe atât de mare este înverșunarea împotriva credincioșilor ortodocși care priveghează față de politica de control și supraveghere biometrică generalizată.
Este esențială organizarea noastră, nu doar în ONGuri de drept comun, ci mai ales în Asociații Religioase cf Legii nr.489/2004, cu binecuvântarea Sfântului Sinod sau a unui ierarh ortodox.
Astfel putem solicita și milita direct pentru „acomodarea religioasă” a opoziției noastre în interiorul standardelor tehnice și legislative europene și naționale, prin implementarea alternativelor analogice de securizare a documentelor, prin reconfigurarea drepturilor digitale în sensul exercitării lor autentice (opt-out, consent first etc), iar nu al manipulării lor retorice.
Apărarea libertății și împotrivirea/oprirea controlului digital cer un angajament consistent căci impun foarte multă muncă, multe resurse de tot felul și, mai ales, înțelegerea strategică a mecanismelor de constrângere și învăluire.
Nu stați pe margine!
MAI emite astăzi un comunicat oficial în care arată ca la nivel național nu se mai eliberează CI1997.
Singurele documente de identitate ce se eliberează de către Evidența Populației sunt Cartea Electronică de Identitate (CEI) și Cartea de identitate Simplă (CIS).
CIS nu reprezintă document de călătorie în UE și nici nu poate fi utilizată pentru accesarea serviciilor publice digitale.
De asemenea, MAI a promovat legea de modificare a regimului Pașaportului Simplu Temporar astfel încât acesta nu se eliberează decât în situații excepționale. Documentul de călătorie oficial al statului român este Pașaportul Electronic.
În acest moment, credincioșii care au invocat obiecțiuni de conștiință/motive religioase și care au solicitat o alternativă analogică sau excepții administrative (de tipul vamei digitale) încă din anul 2009 nu își mai pot exercita dreptul la liberă circulație în afara țării.
Autoritățile române au ales, cu vădită rea-credință, să restrângă drepturile cetățenești și să constrângă birocratic și legislativ posibilitatea exercitării drepturilor constituționale.
Soluțiile practice rămase sunt dificile. Ele presupun deplasarea în spațiul Schengen cu acte care nu sunt „document de călătorie” precum CIS, permis de conducere, carduri bancare, legitimații de serviciu și accesarea Pașaportului Simplu Temporar in caz de nevoie, cu mențiunea că MAI a schimbat formatul începând cu luna septembrie, adăugând un element de ancorare digitală constând în cod QR.
Pentru cei care sunt împăcați cu codul QR (care nu(!) conține numărul 666, dar care se aliniază logicii antiumane de control automatizat și de reducere a omului la cod/număr) și care vor să călătorească în Serbia, Republica Moldova sau Ucraina, nu rămâne deschisă decât calea judiciară, de lunga durată, prin care să obțină echivalarea obiecțiunilor de conștiință/motive religioase cu o situație excepțională.
Celor care nu sunt odihniți sufletește de aceste cvasi-soluții parțiale, nu le rămâne decât să își rezolve chestiunile personale, unde e posibil, prin mandatar cu procură notarială tradusă autorizat.
Toți ceilalți care sunt prejudiciați sunt îndemnați să se constituie în asociații civile și în partide politice prin care să militeze pentru redobândirea drepturilor constituționale.
Acesta din urmă nu este un sfat gratuit, dat fiind că anularea dreptului la liberă circulație este doar începutul. Autoritățile publice continuă politica intenționată de excluziune a cetățenilor cu convingeri religioase care se împotrivesc controlului digital, edificând un sistem de servicii publice digitale intenționat discriminatoriu și exclusiv.
Soluții tehnice există și sunt numeroase: aliasuri de identificare, coduri OTP, vama digitală, entrypoint analogic etc. Există numeroase tehnologii analogice și digitale de substituire a identității digitale și portofelului digital, soluții verificate sau în curs de utilizare.
Dar nu există bună-credință a autorităților statului român, dimpotrivă. Există două decenii de neîntreruptă rea-credință, abuz și minciună.
Am avut (iar) câteva tatonări pe tema împotrivirii față de actele biometrice.
Din păcate, alergăm în jurul aceluiași par „anticip” din 2009 încoace, cu exact funia acelorași fixații (manii?) și îndreptățiri, asemenea unui câine care ajunge să se lege singur.
De departe, tabăra cea mai numeroasă pare a fi „scapă cine poate”, o abordare individuală, însoțită adesea de trufii punctuale: eu nu am card, nu am televizor, nu folosesc rețele sociale etc. Fiecare își imaginează metode de tergiversare, intârziere și eludare parțiala, „la chiuvetă”.
Imensa majoritate simte că e ceva tare în neregulă cu lațul digital care se strânge în jurul gâtului nostru. Narativa progresistă nu mai este deloc, deloc, convingătoare prin promisiunile și ispitirile proprii, dar continuă să intimideze și să șicaneze prin marșul triumfal al impunității celor care au capturat statul.
Noi, credincioșii „anticip” am rămas ultima mizerie socială, paratrăsnetul batjocoririi și ridiculizării. Noi avem multe trepte de urcat pâna să ajungem la categoria de dispreț social arătat așa-zișilor „antivaxxeri”.
Aceștia invocă studii, problematizează pe tematici științifice medicale.. este vorba de altă ligă. Mulți aparținem ambelor triburi și simțim că disprețul pentru antivaxxeri este alta specie, este vizibil, este combătut, incriminat.
Noi, cei „anticip” înca suntem reduși la binomul CARD=DRAC, practic, abisul analfabetismului funcțional din România.
Nu există român care să nu-și fi râs în barbă ori în gura mare de proștii „cu cipurile”, ori care sa nu fi gustat o ironie fină sau o bășcălie groasă pe seama „troglodiților”. Anume pentru noi s-a inventat și colportat această etichetă: „troglodit creștinopat”, cinci trepte mai jos de „taliban ortodox”.
Fiecare știre media despre pașapoarte, buletine, carduri de sănătate este astfel redactată încât să circumscrie un vid sociologic, o gaură neagră, să cuprindă un mesaj nescris, nerostit, dar evident adresat proștilor „anticip”. În spatele fiecărui „comunicat oficial” se poate zări rânjetul batjocoritor adesat „troglodiților”: voi nu veți putea accesa servicii medicale gratuite, voi nu veți putea călători, voi nu vă puteți autentifica în eGov.ro, voi nu puteți obține atestatul de domiciliu, voi nu veți figura în sistem, voi nu existați.
Deși o țara întreaga râde de 20 de ani de credincioșii „anticip”, numai autoritățile române nu știu de ei, nu îi pomenesc în birocrația legală, nu îi includ în politici publice, deși fiecare comunicat oficial îi evidențiază în contrast, prin tehnica negativului.
Nu care cumva să fim recunoscuți, respectați ca oameni ori chiar cetățeni, să facem pui, sa ne înmulțim, să ridicăm ciripitul, sa avem pretenții. Nu, noi nu avem voie să existăm!
Din păcate, mulți dintre noi ne-am acceptat această soartă și am ales să nu existăm, să nu avem voce, să nu ne apărăm demnitatea. Dacă această capitulare nu ar avea crunte și cruciale consecințe duhovnicești, nici nu ar fi mare lucru.
Dar pe cât de adâncă este ridiculizarea credincioșilor „anticip”, pe atât de mare este miza libertății și demnității omenești. Sunt convins că înțelegeți asta.