Sunt recunoscătoare echipei theodosie.ro pentru curajul de a mă solicita să realizez grafica acestui site. A fost cu adevărat o uimire pentru mine să am o cerere de lucru din partea unui site religios iar potrivirea de preocupări a fost și mai uimitoare apoi pentru echipa site-ului. Să vă povestesc în cele ce urmează.
Sunt o ilustratoare cu studii de artă finalizate la Iași și în prezent creez cărți laice pentru copii în colaborare cu o editură clujeană. După ce am terminat studiile, primul pas al meu a fost să colaborez cu o editură religioasă ortodoxă pentru că doream să dezvolt și să descopăr mie și publicului larg o nișă de pictură pe care să o simt că poate reprezenta un oarecare românism așa cum îl pricepeam eu, văzut prin ochii ortodoxiei. Era o definiție împletită din file de istorie, file de cultură și folclor, file de jurnal ale oamenilor care ne-au format ca popor, versuri și scrieri literare, și – ce era destul de important – am luat în calcul și experiențele proprii petrecute atât la sat cât și la oraș. Doream să creez legătura cu prezentul în care ne aflăm. Este ușor ca artist să reproduc un stil de lucru care, poate, ne-a reprezentat ca popor în trecut. Să reproduc un Grigorescu, un Brâncoveanu, un model tradițional decorativ, un orice care a fost activ și autentic la timpul său și care acum ar fi ușor de acceptat ca fiind românesc. Dar Dumnezeu nu a rânduit ca eu să trăiesc acele vremuri. Ci acum. Iar vocația de artist cred că înseamnă să fii punct de legătură a frumuseții care a fost, să o înțelegi, să o lași în seama inspirației care îți este dată, aceasta să o prelucreze în imagnația ta combinând-o cu actualitatea în care te afli, cât îți permiți să o înțelegi, și să oferi apoi lumii arta ta ca o haină nouă care se așază pe inima societății mai bine decât cea veche.
Consider că un artist nu trebuie să caute să fie original. Suntem deja unici ca oameni, pentru că așa ne-a creat Dumnezeu. Avem temperament propriu, avem experiențe proprii, ne raportăm diferit la viață, trăim în locuri diferite și avem vârste diferite. Deci nu ne rămâne decât să fim …sinceri cu ceea ce suntem. Apoi dacă suntem atenți să fim și curați și smeriți în ceea ce facem și gândim, cred că atragem automat asupra noastră o inspirație mai aleasă. Sunt legi divine acestea, și, când atingem un prag de curăție, de smerenie, de jertfelnicie, parcă le forțăm să își reverse răsplata cu toată puterea lor asupra noastră.
Dorința mea de a lucra cu o editură religioasă s-a îndeplinit, dar nu a durat foarte mult. Am încercat iarăși, cu alta. Din nou, nimic. Mi-am dat seama aunci că stilul meu de lucru era oarecum nou pentru acest domeniu editorial și asta probabil determinase nereușita de a infăptui colaborările.
Mi-am îndreptat privirile către editurile laice unde am reușit să creez legături de lucru mai stabile. Totuși, dorința mea de a realiza creații care să reprezinte cu adevărat acel românism ortodox și care se contura din ce in ce mai tare în imaginația mea, nu o puteam îndeplini nicăieri așa cum doream. În momentul în care theodosie.ro m-a descoperit, portofoliul meu era în mare parte umplut de ilustrații laice. Avea un iz mult prea mic de tematică creștină.
Iată, așadar, de ce recunoștința mea. Când mai nimic din lucrările mele nu asigura o bună colaborare cu acest site de o tematică atât de delicat de ortodoxă, mi se acordă o libertate și o încredere deplină de a da culoare site-ului. Nădăjduiesc că maniera de lucru pe care am propus-o aici să fie spre plăcerea cât mai multora dintre noi și să ne reprezinte, măcar într-o măsură, spiritul autentic către care năzuim.
Am propus pentru pagina principală a site-ului două rubrici cu stiluri un pic diferite. Prima rubrică este cea de la Noutăți unde sunt atașate ilustrații mai mici și mai decorative. Subiectele sunt simple, obiectuale și centrale. Stilul de lucru este mai naiv, mai plat și inspiră privitorului o stare mai temperată și calmă. A doua rubrică este cea care se desfășoară pe centrul paginii, respectiv cele două coloane de articole. Aici am căutat să imit fresca, pictura murală veche, deteriorată. Fresca ne sugerează pictură bisericească și totodată vechime, istorie, profunzime. Subiectul ilustrațiilor este unul mai grav și mai amplu vizual decât cel de la Noutăți. Ilustrațiile reprezintă anumite momente din viața lui Iisus Hristos pe pământ, redate ca dintr-un punct de vedere mai conceptual și chiar mai intim: cadru cu pâinile și peștii care au urmat a fi înmulțiți, cadru cu barca de pe mare în furtună, cadru cu cele trei cruci privite de undeva din grădina Ghetsimani, cadru cu hainele Mântuitorului de care s-a dezbrăcat, umilindu-se, pentru a fi răstignit pentru noi și cadru cu mormântul părăsit al Mântuitorului de după Înviere. Le-am surprins ca privite dintr-o perspectivă total omenească. Ne-am putea imagina cum acele total ordinare 5 pâini și 2 pești să devină obiecte de minune dumnezeiască? Ori ne-am putea imagina că în teama noastră total omenească de a fi în furtună pe mare, să apară de niciunde o ființă care să pășească liniștită pe valuri și să ne salveze? Sau ne putem imagina starea de umilință pe care a avut-o Mântuitorul în momentele în care s-ar fi dezbrăcat liniștit și împăcat cu Sine pentru a urca de bunăvoie gol pe cruce, în fața întregii lumi, ca să sufere dureri și rușine maxime pentru mântuirea noastră? Parcă îl simțim exact ca pe-un copil cuminte căruia îi cerem să își dea jos hainele de zi și să urce în pat, pentru culcarea de seară.
Subiectele articolelor sunt foarte diverse. Însă punctul lor de legătură l-am considerat a fi credința în Iisus Hristos. Credința cea dreaptă. De aceea am făcut din viața Mântuitorului subiect de închegare grafică a rubricii centrale din pagina principală a site-ului.
Închei prin a mulțumi și continui invitația de a vă exprima opiniile personale în comentarii. Subiectul este unul deschis.
Doamne, ajută!
Atât culorile, cât și cuvintele încântă. Mie mi-au mers la inimă. Iar modul cum s-a înfiripat această colaborare este de-a dreptul uimitor, necalculat. Nu pot decât să nădăjduiesc că Dumnezeu lucrează prin toate acestea, prin simplitate, credință și dăruire.
Pentru cei mai mulți, care nu știu, întâlnirea și cooperarea a fost pur și simplu la întâmplare, alegând un artist de pe internetul larg și un stil care răspundea, după alte încercări mai calculate, dar nereușite.
Mă bucur îndeosebi că explicațiile din spatele desenelor corespund foarte îndeaproape cu ceea ce simte oricine privindu-le: românesc și credință simplă, sinceră. Eu personal nu am o fire de artist, dar mă bucur atunci când întâlnesc un stil cu care chiar rezonez, care mă face și pe mine să fiu atent la mesajul din spatele „culorilor”. Acesta cred că este lucrul cel mai important, ca mesajul să poată fi transmis chiar și celor care nu au cultură artistică deosebită.
Sper că această colaborare să coloreze suflete, să deschidă ochi, să descuie inimi și să înmoaie minți încordate cu lumina de dincolo de cele văzute, cu credință devotată și dreptate cumpănită cât putem noi duce și cât poate Dumnezeu să ne încarce. Ogorul e mare, spinii sunt mulți, iar grăunțul de grâu trebuie lucrat și călăuzit pe calea cea strâmtă.
Multă binecuvântare în toate și răbdare în cele bune!
Doamne ajută și mulțumesc tare mult!
Așa este, ați punctat un lucru foarte important în artă care, din mare nefericire, este din ce în ce mai neglijat sau, mai rău, încărcat de intenții mai puțin creștinești, și anume mesajul trasmis printr-o lucrare de artă. Ispita pentru foarte mulți artiși este să se rezume doar la o tehnică mai ieșită din comun cu care să se facă populari și recognoscibili și nu dau mare valoare mesajului transmis. Se denaturează astfel mult scopul artei în sine. Tehnica nu trebuie să fie scop final al operei, ci mijloc tacit și poetic de exprimare a mesajul care se dorește transmis. Cu cât tehnica e mai fidelă mesajului și mesajul, la rândul lui, este înțelept, cu atât acea lucrare se aproprie de o calitate mai deosebită… spune teoria. Și totodată, e mai câstigat atât fizic cât și moral artistul care reușește să se facă înțeles și de către cei din afara ”ariei artistice”.
A doua variantă sunt cei care cunosc puterea artei de a fi influențabilă prin mesajul din spatele ”culorii” dar o folosesc în scopuri nepotrivite. Ceea ce iar nu e bine. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem pe o mediană înțeleaptă.
Minunat lucrează Dumnezeu! Chiar și în ceea ce numim artă profană, adeseori se ascunde o șoaptă a lui Dumnezeu care se vrea auzită, o adiere a harului care se cere simțită. Cu cât mai mult atunci când închinăm totul lui Dumnezeu și-L slăvim prin lucrul mâinilor noastre, povățuiți de inimi curate și minți luminate, adăpate din frumusețea și adevărul Ortodoxiei! Mă bucur, Daniela că poți aduce culoare în sufletele cititorilor! Domnul să binecuvânteze și să sporească lucrarea aleasă pe care o faci cu simplitatea sufletului!
Vă mulțumesc mult, părinte! Așa să ne ajute Dumnezeu.
Sărut mâinile Daniela,
As dori sa apelez la tine pentru a-mi face coperta unei carti de filosofie morala. Îmi plac nespus laviurile tale. Au suflet! Dacă ai timp, te rog frumos sa ma contactezi, deoarece eu nu dețin numărul tău de contact. Îți mulțumesc anticipat!