Deși ne bucurăm sincer că Iașul este primul oraș căruia i s-a aprobat linia de finanțare pentru construirea noului Spital Regional de Urgență, totuși, nu putem ignora costul stupefiant de mare cu care se demarează acest proiect de investiţii, cu atât mai mult cu cât discuţiile iniţiale prevedeau finanţări de până la cinci ori mai mici!
Astfel, portalul Hotnews.ro informează că Primul contract de finanțare a unui spital regional, cel din Iași, a fost semnat:
Contractul de finanțare pentru construirea Spitalului Regional de Urgență din Iași, primul contract de finanțare a unui spital regional din România, a fost semnat luni de ministrul Sănătății, Victor Costache, și de ministrul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ion Ștefan. Prin acest contract se asigură finanțarea primei faze de dezvoltare a proiectului prin Programul Operaţional Regional 2014-2020. Valoarea totală a proiectului este de 500.805 mii de euro, suma urmând să acopere toate cheltuielile aferente proiectării, construcției, dotării și operaționalizării Spitalului Regional de Urgență din Iași.
„Astăzi am semnat, în prezența vicepremierului, dna Raluca Turcan, primul contract de finanțare pentru cel mai avansat dintre spitalele regionale si am reusit atingerea unui obiectiv important din Programul de guvernare, urgentarea proiectelor mari de infrastructură. Vom continua colaborarea cu Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional pentru semnarea în cel mai scurt timp și a celorlalte două contracte de finanțare, pentru construirea Spitalelor Regionale de Urgență din Cluj și Craiova„, a declarat Victor Costache, ministrul Sănătății.
Ministerul Sănătății și Ministerul Fondurilor Europene continuă discuțiile pentru extinderea sprijinului Comisiei Europene pentru realizarea acestor proiecte majore, mai spune Victor Costache.
Deşi articolul preluat arată cu certitudine că cele trei spitale vor fi construite cu bani europeni, totuşi regimul de investiţii este unul de cofinanţare, rata de cofinanţare fiind de 50%. În acest sens este relevant un interviu acordat de fostul comisar european Corina Creţu portalului Pressone.ro, din 25.11.2018, în care aceasta descria angajamentul financiar european, cunoscându-se că acesta rămâne neschimbat până în anul 2021, când va începe un alt exerciţiu bugetar european:
− Câți bani a alocat Comisia Europeană până acum și câți a folosit Guvernul României pentru proiectele celor trei spitale regionale?
Corina Crețu: În cadrul Programului Operațional Regional, Guvernul României a propus alocarea a 150 milioane de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională pentru proiectele celor trei spitale regionale de urgență. De asemenea, pentru a acoperi costul total, estimat la 300 milioane de euro, al celor trei spitale regionale, Guvernul României s-a angajat să pună la dispoziție jumătate din această sumă, cealaltă jumătate fiind acoperită din fonduri europene. Pentru a putea demara cele trei proiecte și pentru ca acestea să genereze cheltuieli, Comisia va trebui să primească aplicația, să revizuiască și, mai apoi, să accepte cererea de finanțare depusă de autoritățile române.
− Poate Guvernul să finanțeze mai departe lucrările din fonduri europene? (În țară se induce ideea că ar trebui să le finanţăm din bugetul propriu.)
− Proiectul studiilor de fezabilitate a indicat inițial un cost total pentru cele trei spitale regionale estimat între 1,2 și 1,5 miliarde de euro. Aceste costuri ar acoperi: proiectarea spitalelor, construcția și supravegherea, echipamentele necesare, pregătirea personalului, infrastructura suplimentară (de exemplu, utilități, drumuri de acces, parcări etc) și reabilitarea spațiilor vechi din spital. Construcția celor trei spitale regionale este o investiție complexă, care nu se rezumă doar la construcția a trei clădiri noi. Cum va fi acoperită diferența dintre finanțarea alocată în cadrul Programului Operațional Regional și costul estimat ce rezultă din studiile de fezabilitate ține în totalitate de autoritățile române. Din perspectiva noastră, există alte soluții ce pot fi luate în considerare: realocarea fondurilor UE din cadrul Programului Operațional Regional sau din alte programe operaționale; împărțirea proiectelor în etape (una, în cadrul Programului actual, iar alta, în cadrul următorului Program de fonduri structurale, pentru perioada 2021-2027).
− Vă rog să precizați la ce programe și la ce sume ne putem gândi.
− Așa cum am menționat deja, celor trei spitale regionale le-au fost alocate până în prezent 150 de milioane euro din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în cadrul Programului Operațional Regional. Rata de cofinanțare a FEDR este de 50%, ceea ce înseamnă o contribuție națională a României de 150 de milioane euro. Reiterez faptul că, în cazul în care România dorește să aloce o sumă mai mare din fondurile europene pentru aceste spitale, autoritățile române trebuie să înainteze Comisiei Europene o solicitare în acest sens, în regim de urgență. În cazul în care autoritățile naționale nu doresc să utilizeze fonduri UE pentru spitale, Programul Operaţional trebuie să fie din nou modificat, iar cele 150 de milioane de euro să fie alocate în scopuri diferite. Și în acest caz este nevoie de o solicitare din partea autorităților naționale.
Adăugăm faptul că anterior s-a discutat despre derularea investiţiilor în faze distincte, tocmai pentru ca liniile de finanţare să fie angajate în noul buget european, când se speră că vor fi obţinute rate de cofinanţare de până la 85%. Dar în condiţiile în care planul de investiţii prevede realizarea a opt astfel de spitale, iar costurile unitare iniţiale, pe hârtie, sunt atât de mari, ne putem întreba în modul cel mai serios posibil care va fi pragul bugetar pe care România îl va atinge la finalizarea acestor proiecte, demarate în condiţiile actuale. Întrebarea se susţine cu atât mai mult cu cât proiectul pentru Iaşi prevede o unitate medicală de 800 de paturi, iar proiectul pentru Bucureşti ar urma să fie pentru o unitate medicală „gigant” de 2500 de paturi.
Toate acestea în condiţiile în care depăşirea bugetului alocat iniţial este „sport naţional” în România. De pildă, Arena Naţională este proiect dus la bun sfârşit care iniţial a fost bugetat, generos, cu o sumă de 94 milioane de euro, mult-mult peste standardele de cost europene, dar a fost finalizat cu cheltuieli totale de (doar!) 234 milioane de euro. În aceeaşi ţară, în aceeaşi perioadă, Cluj Arena a fost construită cu suma totală de 36,3 milioane de euro, depăşindu-se bugetul iniţial alocat cu 30%.
Reamintim că preţul final (deci cel contabilizat după utilare şi dare în folosinţă!) al celei mai înalte clădiri din lume, Burj Khalifa, a fost de 1,5 miliarde dolari! În euro, vorbim despre puţin peste dublul sumei alocate pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi, comparat cu o clădire de 163 de etaje, finisată în condiţii de lux extrem.
Costurile programate pentru Spitalul Regional Cluj-Napoca sunt atât de mari încât Consiliul Judeţean a luat în calcul inclusiv posibilitatea derulării investiţiilor în regim propriu. Este relevantă reacţia preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, domnul Alin Tişe care, într-o reacţie pentru Hotnews.ro, se întreba dacă aceste spitale urmează să fie construite sub ocean:
Șeful CJ Cluj mai spune că pașii pentru construcția spitalului ar putea fi demarați imediat după obținerea finanțării, posibil anul viitor: „Noi în momentul în care obținem finanțarea, dăm drumul imediat, vedem ce studii are Ministerul Sănătății, avem PUZ-ul făcut deja pentru teren, 14 hectare, terenul este foarte generos, la ieșirea din Cluj spre Oradea. Noi estimăm că anul viitor am putea să demarăm acești pași pentru construirea spitalului. Pe aceste considerente, dacă se modifică ghidul, noi putem foarte simplu să depunem noi proiectul, să obținem finanțarea europeană și să dăm drumul la lucrări, la studiu de fezabilitate, la tot ce înseamnă un astfel de spital. E totuși o clădire de spital, nu construim sub ocean și nici nu construim turnuri de 200 de etaje. Construim totuși o clădire de spital, despre asta vorbim.”
Întrebat cât se estimează că va costa clădirea spitalului, Alin Tișe spune că și la acest capitol, lucrurile la Ministerul Sănătății sunt neclare: „Ministerul a făcut atât de multe studii că nu mai știu pe care să le cred. Au vorbit de 150 de milioane de euro, apoi de 200 de milioane de euro, apoi de 250. Noi nu suntem aici la loto, construim o clădire de spital, nu înțeleg ce este atât de complicat. Există standarde de cost pentru tot ceea ce se construiește în ziua de azi, nu inventăm apa caldă. Toate aceste lucruri se cunosc, nu trebuie să inventăm nimic, noi trebuie doar să le aplicăm.”
Încheiem acest colaj fără să formulăm concluzii, preluând un articol din Ziarul Financiar din luna octombrie 2019: Costuri la stat versus la privat. Viitorul spital regional de la Craiova de 600 de milioane de euro costă proporţional de cinci ori mai mult decât a investit orice operator privat într-un spital nou: Se pot construi spitale regionale şi mai ieftin
Statul a calculat că va cheltui 600 mil. euro pentru Spitalul Regional de la Craiova de 900 de paturi, de cinci ori mai mult decât a investit în mod proporţional un operator privat într-un spital. Spre exemplu, Spitalul Sfântul Constantin, ultimul mare spital privat deschis la Braşov, de către antreprenorul Mihai Miron, a presupus o investiţie de 23 mil. euro, la un număr de 150 de paturi, şase săli de operaţie, sală de terapie intensivă şi de transplant. Proporţional, un spital de 900 de paturi ar trebui să coste circa 140 mil. Euro. Un pat în viitorul spital din Craiova ar costa 660.000 de euro, în timp ce la Spitalul Sf. Constantin investiţia într-un pat este de 150.000 de euro, de cinci ori mai puţin decât la Craiova.
Această estimare corespunde sumelor preconizate iniţial de Ministerul Sănătăţii, în anul 2010, sume despre care putem admite în mod rezonabil că au fost, la acel moment, umflate mulţumitor:
Construcţia unui spital judeţean de urgenţă cu 462 paturi costă 89,66 milioane euro, iar cea a unui spital regional de urgenţă cu 786 de paturi necesită 156,49 milioane euro, potrivit proiectului privind standardele de cost al lucrărilor de investiţii, elaborat de Ministerul Sănătăţii.
E clar că se plătește un peșcheș consistent cuiva!
https://www.g4media.ro/inca-un-spital-se-proiecteaza-primaria-sectorului-1-a-lansat-licitatia-de-peste-500-milioane-euro-pentru-constructia-unui-spital-de-urgenta.html
Încă un spital se proiectează: Primăria Sectorului 1 a lansat licitaţia de peste 500 milioane euro pentru construcţia unui spital de urgenţă
Primăria Sectorului 1 din Bucureşti a lansat, prin Compania de Investiţii şi Dezvoltare în Sănătate şi Domenii de Interes Public – Privat Sector 1, o licitaţie de 2,41 miliarde lei (504 milioane euro), fără TVA, pentru construcţia unui spital de urgenţă categoria I A, potrivit unui anunţ publicat pe platforma SICAP, scrie News.ro.
Licitaţia vizează elaborarea fazei de proiectare (aviz, proiect tehnic, detalii de execuţie) şi a fazei de execuţie a lucrarilor, inclusiv asistenţa tehnică din partea proiectantului pe toata durata execuţiei lucrărilor, conform Hotărârii nr. 907 din 29 noiembrie 2016.
Spitalul va fi construit pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, Nr. 10, Sector 1, Bucureşti. Perioada de garanţie este de minimum 60 de luni, iar durata minimă a perioadei de proiectare şi execuţie este de 18 luni (din care proiectare – 4 luni, iar execuţia – 14 luni).
Intrarea în vigoare a contractului este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, iar elaborarea proiectului tehnic de execuţie este condiţionată de aprobarea prealabilă a indicatorilor tehnico-economici şi emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare a executării lucrărilor.
Ofertantul trebuie să fi avut o cifră de afaceri globală de cel puţin 2,405 miliarde lei, pentru ultimele trei exerciţii financiare. Durata contractului este estimată la 36 luni.
Pentru că nu e clar contextul în care m-am decis să scriu despre acest subiect, arăt că e un articol la care cred că voi face des trimitere atunci când voi întâlni lozinca: Spitale, nu catedrale!
La cum arată lucrurile, ni se pregăteşte un TUN prin care vom plăti pentru 8 spitale preţul pentru vreo 20 de catedrale.
Asta deşi, Catedrala vine şi ea cu Spitalul ei, ultramodern:
ACTIVENEWS: Ce nu au spus jurnaliștii despre Catedrala Mântuirii Neamului: lângă Catedrală, Biserica Ortodoxă construiește un SPITAL, ultramodern. Are și secție de URGENȚE
(…) Mai mult, pe internet a apărut o petiție pentru transformarea Catedralei Mântuirii Neamului în spital, informație preluată și de o parte a presei.
Ceea ce jurnaliștii nu știau, înainte să preia această petiție este faptul că în cadrul Complexului Catedralei Mântuirii Neamului, Biserica Ortodoxă construiește…un spital. În proiectul Catedralei, lângă lăcașul de cult se construiește Centrul Social Medical, Casa Sfântul Apostol Luca. lnstituția va avea cabinete de consultații pentru diferite specializări, primări Urgențe, Imagistică, Laborator, dar și Bloc Operator și Terapie Intensivă(…)
________________________________
Chiar păstrând proporţiile între un Spital regional de urgenţă şi cel prevăzut a fi construit în cadrul complexului Catedralei, sunt foarte curios care va fi diferenţa între standardul de cost pentru cele două unităţi.
După construire și demersurile inițiale privind funcționarea acestor spitale, va urma pasul următor: vînzarea întregului sistem de sănătate din România. Atît spitalele, cît și serviciile medicale vor fi private. La cele publice nu va mai merge nimeni sau vor merge cei foarte săraci, pentru că serviciile oferite vor fi foarte slabe din punct de vedere al calității și profesionalismului medicilor, iar spitalele vor arăta dezastruos. Mai tîrziu, pentru a avea acces la serviciile din aceste spitale ultramoderne, ce se construiesc acum, noi vom plăti asigurări de sănătate din ce în ce mai mari. Deja știm că peste tot în lume, sănătatea publică a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.
Ne vom ruga să aibă Biserica bani ca să construiască și să finanțeze spitale pentru a putea avea și noi, oamenii de rînd, o șansă. Și mai cred că, dincolo de toate șansele acestea de vindecare iluzorie pe care le oferă lumea contemporană pentru tot felul de afecțiuni medicale mai mult sau mai puțin grave, nu ne rămîne decît calea trăirii autentice a ortodoxiei, cu post, rugăciune și bună rînduială. Vom ajunge să fim priviți ca fiind niște retrograzi de societatea viitoare (asta dacă nu sîntem deja priviți astfel), dar cred că mai mult ajutor vom primi de la Bunul Dumnezeu prin Biserică, decît în aceste spitale ultramoderne ce apar în zilele noastre.
Sistemul este bine pus la punct de mai mulți ani în America, Anglia, Suedia, Franța etc. și acolo totul s-a transformat în afacere.
Noua ordine lucrează pe multiple planuri: distrugerea adevăratei credințe, a sistemului de învățămînt și de sănătate, controlul din ce în ce mai eficient al populației, sporirea dependențelor de orice tip, subminarea economiei românești și a oricărui tip de producție etc.
Daca prin retrograd se intelege lipsa de informare si raspandire de gogomanii, da, aveti dreptate, sunteti. in lume sunt diverse sisteme de sanatate, tarile enumerate de dvs sunt total diferite in privinta asta (spre exemplu, in Suedia e puternic finantat de stat, cu extrem de putine spitale private), deci vorbiti prostii. cat despre faptul ca nu intelegi beneficiile descoperirilor medicale si aberati cu post si rugaciune, nici nu e nimic de comentat. iar finalul e chiar hilar
Chiar mă întrebam cine a dat downvote comentariului lui Carmen 🙂
Aveţi dreptate în privinţa sistemelor medicale din SUA/Anglia/Franţa şi Suedia, sunt complet diferite, de la modelul cel mai privat(izat) spre cel mai etatizat. Şi la noi exista până acum câţiva ani această temere despre care vorbeşte Carmen, că se va privatiza întreaga ramură sanitară, mai ales dacă vă amintiţi avântul PDL-iştilor pentru închiderea spitalelor „neperformante”, unele care chiar au rămas desfiinţate. Efortul birocratic reformator-desfiinţator însă nu poate fi susţinut cu actuala funcţionărime nici dacă s-ar vrea. 🙂
Personal nu cred că va dispărea din România vreodată sistemul etatizat pentru simplul motiv că este un robinet de bani mult prea consistent. Pe de altă parte, sistemul medical privat din România se descurcă onorabil şi se dezvoltă surprinzător de bine. Nu cred în pericolul privatizărilor totale, aşa cum îl descrie Carmen, ci mai degrabă cred în privatizarea componentelor sale strategice şi în sabotarea celor ce nu pot fi trecute la privat. Cam aşa s-a întâmplat şi în industrie şi cam în aceeaşi cheie văd şi asaltul împotriva medicinii româneşti „de tradiţie”, împotriva medicilor de renume ş.a. Parcă că are Costi Rogozanu câteva articole foarte bune despre privatizarea marilor sisteme publice, implicit a celui de sănătate. Avem deja, şi se va accentua acest trend, sisteme medicale paralele cu acces pentru caste, indiferent că vorbim de sistemul privat sau cel etatizat. Pe etapa de foarte jos suntem noi, retrograzii.
Nu comentez doar ca să împac şi capra şi varza, ci chiar cred că sistemul sanitar din România este o vacă într-atât de uşor de muls încât nu este în interesul nimănui să fie micşorat/sub-finanţat, dar nu cred că aceasta este marea noastră problemă, a retrograzilor.
În altă ordine de idei, partea cu postul şi cu rugăciunea celor care nu mai au loc în spitale este deosebit de actuală. Nu pot evita să mă dau ca exemplu. Eu am refuzat prin 2011 să primesc card de sănătate din motive religioase, m-am judecat cu CNAS, am şi câştigat mai multe procese, dar tot la adeverinţa pe hârtie de la CJAS eliberată odată la 3 luni am rămas. Un timp, cei de la CJAS Iaşi au fost îndeajuns de amabili să-mi trimită adeverinţa pe email fără să o mai cer eu, dar de vreo 3 ani sunt trecut la altă casă de sănătate, OPSNAJ, de la care nici nu am primit nimic şi nici nu prevăd că voi primi în viitorul apropiat vreo adeverinţă. Fără adeverinţă, nu pot beneficia decât de serviciile medicale de urgenţă şi de internare 3 zile, fără alte servicii.
Cei care suntem în această situaţie, „retrograzii” cum ne numiţi, cetăţeni de categoria a doua, suntem totuşi destul de mulţi. De aceea, deşi comentariul lui Carmen pare impulsiv în ochii dvs totuşi pentru unii dintre noi, it strikes pretty close to home! Mulţi dintre noi nu beneficiem de o sumă, în creştere, de servicii publice şi, odată cu adoptarea generalizată a tehnologiilor biometrice, exercitarea drepturilor noastre cetăţeneşti va fi sever limitată. Râmănem cu rugăciunea şi cu postul, dar asta nu înseamnă că nu ne-am dori să beneficiem de servicii medicale performante.
Americanii au inventat termenul de „friction costs” şi „red tape” pentru a descrie mecanismele de reformă prin care anumite cohorte sunt constrânse către o anumită conduită. Deocamdată, în România, creştinii ortodocşi retrograzi îmi par singura categorie cobai.
nu v-am facut eu retrograzi, dna s-a autointitulat, eu as fi folosit o formula mult mai dura. pana la urma, e problema dvs ca va incurcati in prostii care nu au legatura cu credinta, ci cu superstitiile. altfel, sa fim seriosi, cine crede ca in romania sunt dezavantajati crestinii ortodocsi retrograzi se poate duce linistit in arabia saudita, iran, etc
De ce, acolo ne-ar fi mai bine? 🙂 Ideea ar fi că noi vedem țara aceasta istoric construită, formată și așezată în matcă prin străduința creștinilor ortodocși. De o bucată de vreme pare că nu prea mai avem loc pe aici, de aici dezamăgirea. Nu căutăm recunoștința nimănui ci o echitate, o „nediscriminare” oarecare 🙂 Am dat un exemplu punctual, aș putea da mai multe. Cât despre termenul de retrograd, eu m-am obișnuit cu el, e cel mai mic dintre cele rele. Nu vi-l reproșez dvs iar pe dna Carmen o înțeleg pe deplin.
Mai există unul mai dur, anume „taliban ortodox”.
Îs multe dacă e să facem un repertoriu. Preferatul meu e unul compus: putinist ultraortodox 🙂
E simpatic, zic 🙂
nu, nu v-ar fi, dar atunci cand dai cu adevarat de rau, apreciezi ce ai. altfel, niste carti de istorie v-ar mai pune pe ganduri si n-ati mai spune ca tara asta s-a format prin straduinta crestinilor ortodocsi. au fost mai multi factori, sa fim seriosi.
Dragă Ana, vorbești cu o persoană care a absolvit Facultatea de Istorie atunci cînd învățămîntul superior românesc încă mai însemna ceva, care are un masterat în Istorie și va termina curînd un doctorat în același domeniu. Aceeasi persoană a terminat și Facultatea de Litere, avându-i ca profesori pe reputații universitari de la Iași: Dumitru Irimia, Emil Iordache, Sorina Bălănescu, Nicolae Crețu, Ioan Lobiuc, Eugen Munteanu, Viorica Constantinescu și lista ar putea continua.
Deci, te rog… am citit și citim în continuare mai multe cărți de istorie și nu numai!
Ce-i drept, și eu am citit destule cărți de istorie, chiar multe, doar că n-am rămas cu prea multe de pe urma lor. În altă ordine de idei, am făcut și eu 2 ani de facultate de litere, până m-au lăsat repetent profii de atunci. Atest deci că se făcea școală la UAIC prin 2000. Din câte cunosc, la UAIC se face școală și acum.
Revenind, să conchidem că suntem toți cu lecturile dacă nu la zi, măcar făcute la timp, să lăsăm atacurile la persoană și să revenim la topicul nostru 🙂
Nu vorbesc în necunoștință de cauză și nici bazaconii. Am locuit și lucrat 8 luni în Suedia și 4 ani în Anglia și am cunoscut îndeaproape sistemul lor de sănătate publică.
În ceea ce privește partea finală a comentariului dvs., prefer să nu comentez. Fiecare arată în discursul public propriu nivelul de educație pe care îl deține.
Mai citiți o dată, vă rog, comentariul meu. Departe de mine gîndul că nu recunosc beneficiile inovațiilor din sistemul medical. Am afirmat numai că oamenii obișnuiți nu vor mai avea acces la ele în viitor pentru că se vor scumpi din ce în ce mai mult.
daca chiar ati lucrat prin suedia si anglia si vindeti pe aici gogosi, e si mai grav. dar pot sa inteleg, cine vorbeste aiurea cu ”noua ordine” si alte expresii folosite de propaganda de la est nu prea poate percepe realitatea. poti sa le dai si cifre, orice, ca ei tot pe o lor o tin, fara sa vina cu ceva concret.
Aha, deci problema e mereu la aia de la est, nu? Of, retrograzii astia rusofili, fanatici, extremisti.
Prezentare succintă a Noii Ordini:
„La 1 mai 1776, sprijinit de cîteva familii de evrei germani bogați din Bavaria (printre care Mayer Amschel Rothschild), Adam Weishaupt fondează în secret societatea „Ordinul iluminaților”. Doctrina acestuia, numită Novus Ordo Seclorum (Noua Ordine Mondială), a supraviețuit în timp și, pusă în aplicare, a schimbat lumea în secolul XX. Ea conține planuri satanice de înrobire a întregii umanități, după planurile „stăpînitorului acestei lumi”, elaborate de acești colaboratori direcți ai săi. Iată-le:
1. abolirea monarhiei și a oricărei puteri ordonate;
2. abolirea proprietății private;
3. abolirea moștenitorilor;
4. abolirea patriotismului;
5. abolirea familiei (a căsniciei și instruirea în comun a copiilor);
6. abolirea religiilor teiste.
Noua Ordine Mondială reprezintă faza finală a unei revoluții continue ce a început atunci și care a cuprins încet, încet toată omenirea. Iar această doctrină va sta la baza guvernului mondial ce așteaptă să se instaureze.
Pentru realizarea acestui plan, a fost nevoie de o mare revoluție punctată în cursul istoriei de mai multe revoluții mai mici: industrială, bolșevică, sexuală etc. Aceste revoluții au atras și atrag după ele schimbarea din temelii a vechilor structuri statale politice, sociale, a tradițiilor și a concepțiilor despre lume și viață.” (Părintele Arhiepiscop Longhin Jar, „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”).
Da, d-na Carmen dar pt cine vrea sa creada. Mi-aduc aminte de un proverb din batrani:
„celui care crede, am o mie de dovezi celui care nu crede, n-am nici una”
ati facut istorie si veziti cu bazaconii de-astea? greseala mea ca-mi bag in car cu oameni care cred in conspiratii, in loc sa-si traiasca viata si sa inteleaga pe ce lume traiesc. imi cer mii de scuze, sper totusi ca doctoratul e pe o tema serioasa, nu pe conspiratii cu evrei si alte teme atat de dragi unor oameni care se intituleaza crestini, fara a fi.
Ana, când aveți timp, vă recomand o lectură recentă de pe blogul nostru:
https://theodosie.ro/2020/01/02/invatatura-sf-serafim-de-sarov-daca-exista-sau-nu-chinurile-iadului/
Ca să înțelegem pe ce lume trăim, nu de alta. Iertați!
Tema lucrării de doctorat este „Cenzura cărții din bibliotecile românești în perioada comunistă. Studiu de caz: Fondul secret al B.C.U. Iași”.