Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Greciei a luat următoare decizie cu privire la problema autocefaliei Bisericii din Republica Macedoniei de Nord, printre alte hotărâri de pe ordinea de zi:
„A fost informat despre Gramata Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu privire la Deciziile Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice despre tămăduirea schismei care dăinuie din anul 1967 și a restabilirii comuniunii bisericești cu unitatea bisericească din țara vecină cu capitala la Skopje, sub Arhiepiscopul Ștefan.
De asemenea, a fost informat și despre Gramata Preafericitului Patriarh Porfirie al Serbiei prin care a făcut cunoscute deciziile Ierarhiei Bisericii Ortodoxe din Serbia despre chestiunea în discuție.
Asupra acestora, Sfântul Sinod își declară satisfacția referitor la Gramata Patriarhului Ecumnenic Bartolomeu pe temă pentru că consideră „odihnește” sfântul cler și poporul bine-credincios deoarece răspunde la așteptările atât despre denumirea unității bisericești a țării vecine fără folosirea numelui scump al „Macedoniei” ca element component sau derivat, cât și despre delimitarea granițelor ei numai în hotarele țării.
Sfântul Sinod, cu sensibilitate pe subiect, a decis să trimită Comisiilor Sinodale a) pe chestiuni dogmatice și nomocanonice și b) pe relații inter-ortodoxe și inter-creștine ca să studieze științific chestiunea și să facă un raport Sfântului Sinod despre modul abordării mai departe.
De asemenea, și cu prilejul Gramatei de mai sus a Patriarhiei Serbiei își exprimă contestațiile serioase și rezervele: a) despre folosirea termenului de „Biserică Ortodoxă Macedoneană” acordat de Biserica Serbiei Bisericii de Ahrida, b) despre menționarea „diasporei” Bisericii de Ahrida și c) despre acordarea întâmplătoare a autocefaliei de către Patriarhia Serbiei, câtă vreme singurul organ competent pentru acordarea autocefaliei este cinstita Patriarhie Ecumenică.
În final, Sfântul Sinod urează ca Ierarhia de sub Arhiepiscopul Ștefan a Sfintei Arhiepiscopii de Ahrida să valorifice constructiv readucerea ei în comuniune bisericească și ridicarea schismei, evitând revendicările mai vechi etnofiletiste, care au fost condamnate mai ales la nivel pan-ortodox ca erezie de către Sfântul și Marele Sinod din Constantinopol din 1872.”
Nota noastră: După cum era de așteptat, problema statutului și autocefaliei macedonenilor stârnește sau chiar a fost revigorată de cea similară din Ucraina. Există două puncte foarte aprinse, de un deosebit interes la ora actuală în Ortodoxie, anume 1) cine acordă autocefalia, doar Patriarhia Ecumenică sau orice Biserică din care se desprinde viitoarea structură. Cu alte cuvinte, Fanarul este centrul primordial sau doar egala celorlalte Biserici Locale? Și 2) etnofiletismul, care este strâns legat de primul aspect.
Se știe că Bisericile elinofone (Grecia, Cipru, Alexandria) au făcut front comun cu Patriarhia Ecumenică în chestiunea ucraineană și susțin primatul ei, care nu are baze canonice de fapt. Fanarul a fost centrul bizantin care a dominat și celelalte Patriarhii (Antiohia, Alexandria și Ierusalim) pe filieră politică și socială, nu bisericească. Revendicările grecilor țin tocmai de etnofiletismul pe care-l impută celorlalți, nu de norme ecleziastice. De altfel, una din cauzele decăderii Bizanțului a fost tocmai apariția naționalismului grecesc, care a avut tendința să înlocuiască dreapta-credință (ortodoxia) ca centru de unificare a cetățenilor imperiului. În loc să adune toate națiile din cuprinsul lui pe baza religiei comune, a marginalizat și îndepărtat celelalte popoare. A se vedea în acest sens filmul realizat de Arhim. rus Tihon, viziunea căruia este confirmată și de alte izvoare istorice.
Pe lângă aceasta, nemulțumirile exprimate despre denumirea noii structuri bisericești macedonene sunt nefondate pentru că decizia sârbilor a lăsat la latitudinea unei înțelegeri pan-ortodoxe acest subiect, adică nu au impus nimic, ci recunosc sensibilitățile grecești, dar nu interferează pe acest subiect. Atâta vreme cât numele politic al țării este Macedonia de Nord, nu constituie un afront să se facă referire la acest lucru până la o viitoare hotărâre definitivă.
Același lucru ca și în cazul schismei din Ucraina
Aș zice că mai rău. Acolo Fanarul a avut pretenția că Ucraina era în jurisdicția proprie și a acționat în granițele proprii. De data aceasta, interferează în teritoriu canonic total străin, cu pretenții (invocate de greci) papale.
Atita ii duce mintea (si caracterul!) pe greci. Rolul spiritual al poporului lor s-a incheiat; oricine vede asta. Au avut, in antichitatea timpurie, un rol urias prin filosofia si fizica incipiente care au fost daruite omenirii prin cugetele si miinile lor (nu e mai putin adevarat ca ideologiile dictatoriale si stiinta fara friu, a caror opresiune dubla o simtim acum din plin, nu ar fi fost posibile fara semintele sadite in poleis-urile grecesti din Grecia Magna, deci…). Au avut o misiune importanta si in stabilirea dogmelor crestine (dar tot ei au fost izvorul celor mai multe erezii si schisme).
In fond, care este sursa primatului patriarhiei asa-zis ecumenice (in afara de alianta cu/subordonarea fata de Imperiul Raului) si care sursa puterii patriarhiei asa-zisei a „Treia Rome” (in afara de statutul de superputere al Rusiei)? (Intrebare non-retorica; chiar vreau sa stiu).
Biserica nu ar fi trebuit sa iasa din catacombe si sa faca pactul (sau pacatul?) cu puterea statului (mai ales dupa Editul de la Tesalonic si pe vremea „sinergiei” lui Justinian I).
De obicei, cel viclean, cind ispiteste o fiinta umana, minte. Insa, in prezenta Domnului, era legat sa spuna adevarul. Asa ca l-a spus: „mie imi este data slava acestor imparatii”, cind cu cele trei ispite din Carantania. Poate ma exprim prea literar. Insa Jacques Ellul a spus-o mult mai bine decit mine.
Sa nu ne mintim: simplul fapt al existentei a tot felul de autocefalii si „tronuri” este, in sine, filetism aplicat. Ascuns in vazul tuturor. 🙂 Al carui produs este nationalismul? Al masoneriei, se stie bine. Cum obsesia „natiunilor”/”statelor nationale” a fost data de Loji popoarelor, ca sa isi faca tema de casa, apoi obsesie devastatoare, si in final chiar idol politic, din ea, cum a achiesat Biserica la deciziile lumesti in secolele XIX-XX (un serghianism avant la lettre este, se pare, pacatul care strabate ca un fir rosu istoria Bisericii de la Constantin si Teodosie I incoace). Ajunge cutare stat independent? Gata, Biserica locala trebuie sa fie musai autonoma, de preferinta autocefala.
Sper sincer ca grecii vor iesi din delirul autohipnotic al unor „profetii” mustind de…filetism, precum este cea a invierii lui Constantin Dragases (care, a propos, a murit ca…uniat!). (Daca nu ar fi de plins, datorita consecintelor eclesiologice si storiologice devastatoare, aceste „profetii” ar fi bune de bancuri seci pentru teologi).
Eu nu văd o problemă în împărțirea pe Biserici-națiuni, ci mi se pare că acesta este spiritul canonului 34 apostolic. Este lăudabilă situația în care o Biserică se întinde în mai multe țări, dar să fie cu deplin acord și cooperare benevolă (bisericească).
Întotdeauna a fost urmată situația socială/politică. De aceea a ajuns Constantinopolul egală cu Roma, fiind capitală de imperiu. Iar astăzi evident că nu se mai justifică acest statut. Tot de aceea Rusia ar trebui să joace un rol important în Ortodoxie, pt că are libertate de credință (acum), nu ca Fanarul, spre exemplu. Dar peste toate acestea trebuie să domine egalitatea duhovnicească, frățietatea. Puterea adevărată bisericească vine din calitățile duhovnicești. Deci este exclus orice primat și orice duh de stăpânire.
Etnofiletismul mi se pare că intervine tocmai prin pretențiile nejustificate de primat și dominație, nu prin organizarea pe națiuni.
Problema denumirii macedonene nu o înțeleg prea bine, adică disputa dintre greci și nord-macedoneni, care este izvorul ei. Și cu atât mai puțin locul ei pe teren bisericesc.
Pai disputa greci-macedoneni este provocata exclusiv de delirul panelenist narcisist tribal, din care grecii nationalisti au facut efectiv o mistica (filetista evident, dar ei „au voie” sa fie filetisti, ca de, chipurile din rindurile lor este patriarhul ecumenist, asa-zis ecumenic). Ei afirma ca doar grecii pot folosi numele de „macedonean” si „Macedonia” in context politic si de evocare istorica.
Cum am scris mai sus: doar atita ii duce capul. Sper ca se vor pocai de nebunia asta hibrida si paradoxala, ecumenist-filetista. Daca pina si o personalitate ca Paisie Aghioritul batea cimpii despre ocuparea viitoare a Istanbulului de catre armata elena, si toti evlaviosii neoelenismului au numit asta „profetie”!… Ar fi de ris, dar nu este.
Nationalismul este doar etapa anterioara internationalismului din planul vrajmasilor. Se pare ca grecii (dar si rusii, sirbii si altii) vor sa uite asta.
Un stat nationalist si asimilationist este la fel de dezgustator estetic, toxic etic si periculos pentru viata umana normala precum este babilonul globalist si pagubitor.
Înțeleg că naționalismul este produsul sau a fost utilizat de masonerie, totuși el nu-și are proveniența de acolo, ci de la Dumnezeu, Care a așezat hotarele neamurilor după îngerii Săi (Deut. 32:8). Așadar ar trebui nuanțat ce anume este rău în naționalism și de ce și cum ar fi precursorul mondialismului.
Interpretarea respectivă este depășită. Astăzi știm ce este etnogeneza. Pe vremea lui Moise nu se știa.
Nationalismul este daunator, fie exprimat doar politic sau si bisericeste; natiunile, nu. Popoarele au aparut prin izolari lingvistice si genetice si prin aparitia unor traditii prorpii. Migratie, flux genetic, noi traditii, noi religii, politici, obiceiuri…toate acestea si altele, unelte ale dinamicii fiintei umane.
Ideea ca neamurile au aparut pe baza atribuirii lor unor ingeri este o superstitie. Cind un neam dispare, ii moare ingerul?
Cum am zis, acum stim multe, desi probabil nu majoritatea si cu siguranta nu totalitatea, aspectelor legate de etnogeneza. Ar fi tragic sa ne intoarcem la amestecuri de scripturocentrisme subtile si superstitii tolerate eclezial, ca acum nu multe secole.
Auzi, „scumpa Macedonie”…Ce cauta o asa formulare, de demonstratie de partid nationalist, in un document sobru al Bisericii?! „Cataonii”, cum ii numea Pandurul, chiar si-au pierdut aproape urma de judecata bisericeasca si mai ales umana. In fond, nu de la ei vine mitul lui Narcis?
Acum și Macedonia că zona au o istorie sa spunem mai zbuciumată partea sudică incorporata la statul Elen, și partea nordica ex iugoslavă
Ceea ce este mai grav este faptul că în toată această tevatură sunt implicați indivizi străini de Ortodoxie
Acum mai nou președintele sectar al Muntenegrului vrea și el autocefalie, ceva de noaptea minții
Intr-adevar. Si asta doar fiindca minusculele si frumoasele state turistice sud-slave (Muntenegru si Macedonia) au niste conduceri sinistre, pro-occidentale pina in virful celulei stem.