Mitropolitul de Kithire persecutat pentru că se roagă în biserică. Sfântul Munte și un alt Mitropolit critică închiderea bisericilor. Fanarul transmite nădejde în puterea Crucii, dar fără închinare la ea

COMUNICAT DIN 21 MARTIE 2020
AL SFINTEI MITROPOLII DE KITHIRE ȘI ANTIKITHIRE

Dată fiind zarva nejustificată, nedreaptă și artificială de ieri atât în mass-media, cât și pe internet pe seama clericilor Sfintei noastre Mitropolii și în principal a Episcopului nostru, facem cunoscut poporului kithirean că de astăzi, cu cea mai adâncă durere, bisericile noastre încetează orice slujire sacră. Cu toate că acest lucru este potrivnic Tradiției noastre Ortodoxe de multe veacuri, care a recomandat rugăciuni întinse de toată noaptea, procesiuni și sfinte Liturghii.

La ceasurile sfintelor Liturghii și ale sfintelor slujbe va fi prezent numai preotul care se roagă, în timp ce ușile bisericilor vor rămâne deschise.

Deoarece am fost acuzați de neascultarea și încălcarea legii și de indiferență și nepăsare față de frații noștri care se primejduiesc de coronavirus și ca scăpare de smintirea conștiinței pliromei creștine, declarăm că nu am încetat nici o clipă să ne rugăm și să fim de partea semenilor noștri afectați cu precădere în activitatea slujitoare sporită.

Îndeosebi pentru măsurile de prevenție ale pandemiei neașteptate care s-a ivit, Biserica noastră locală a luat foarte devreme măsurile indicate pentru evitarea aglomerației: suspendarea catehezelor, închiderea ședințelor Școlii Părinților, suspendarea sinaxelor eparhiale de studiu al Sfintei Scripturi, limitarea slujbelor bisericești secundare șamd. Oare la fel de devreme au fost păzite normele de control al celor ce intră pe insula noastră din Italia și din alte țări? Numai Biserica Locală va fi vinovată pentru un eventual caz?

Judecăm drept indispensabil pentru cea mai bună informare a voastră să semnalăm, de asemenea, înverșunarea diverșilor acuzatori ai noștri care a ajuns până la punctul de a fi contestată chiar și grija și dragostea noastră pentru frații noștri aflați în dificultate (de ex., funcționarea cu succes de 18 ani a Grupării de îngrijiri sociale a voluntarilor și a Trezoreriei Generale Caritabile ale Sfintei noastre Mitropolii).

Ne dorim să avem putere bună în această luptă a noastră duhovnicească neprevăzută și ieșire grabnică împreună cu Dumnezeu din această criză!

* * *

Pentru a înțelege acest comunicat, trebuie precizat că Mitropolitul Serafim a fost arestat de Poliție zilele trecute pe motiv că a slujit Acatistul în biserică în prezența credincioșilor. Se pare că a fost eliberat, între timp.

În contextul interzicerii participării oamenilor la cultul Bisericii în Grecia, încep să apară și mai multe voci care critică această decizie. Astfel, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte, după ce-și manifestă solidaritatea cu poporul, cu guvernul și cu toți care se luptă zilnic cu virusul, „exprimă necazul Părinților Aghioriți față de interdicția nediscriminatorie generală a cultului creștin ortodox și mai ales într-o perioadă în care poporul are nevoie mai mult ca niciodată să alerge la Dumnezeu”.

De asemenea, Mitropolitul Nicolae de Mesogheia a afirmat: „Faptul că guvernul a împiedicat cultul în toiul a toată situația dificilă, totuși a dat din fericire unele ieșiri ca să poată fi săvârșită Sfânta Liturghie, este ceva ce trebuie câte puțin să fie îndreptat și cumva să fie modificat. Sănătatea publică este un bun foarte prețios, dar și comuniunea cu Dumnezeu și mulțumirea lui Dumnezeu, care se împlinește în bisericile noastre prin Sfânta Liturghie, este un lucru necesar”. Mitropolitul mai precizează că este utilă transmisia în direct a slujbelor, dar nu este suficientă. Musulmanii au înlocuit pe hogea cu o casetă, însă „la noi Liturghia nu poate fi înlocuită cu o casetă”.

În acest context, în care bisericile sunt închise fără precedent, inclusiv accesul în Sfântul Munte la dispoziția Fanarului, Patriarhul Bartolomeu adresează mesaje de încurajare și încredințarea în puterea Crucii, care este cinstită astăzi în a treia Duminică din Postul Mare. Totuși aceste urări sună foarte ciudat în contextul în care domină și dictează teama de a se aduna poporul laolaltă pentru a se închina Crucii. Oare ce pretenții putem avea de la Dumnezeu când nu arătăm nici măcar cel mai mic gest de cinstire și de curaj? Ce-i drept, Patriarhul Bartolomeu a transmis o urare simplă după Sfânta Liturghie slujită astăzi cu ușile închise: „Dumnezeu să protejeze, cu puterea și cu harul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, pe toți oamenii, în toată lumea de pericolul pandemiei de coronavirus, care stă deasupra”. În plus, Patriarhul a trimis o scrisoare de compasiune „frățească” Papei și Președintelui Italiei pentru situația tragică a țării. Cu o astfel de preocupare mai mare față de catolici și frică de permite cinstirea Crucii în această Duminică special dedicată ei, semnalul nu pare a fi unul foarte plin de credință în Dumnezeu, ci mai degrabă de eschivare, de amabilitate seacă și calcule lumești.

Este preferabilă atitudinea curajoasă a Mitropolitului Serafim decât diplomația fariseică a înhăitării cu lumea ateistă contemporană.

În Grecia s-a luat decizia închiderii bisericilor. Sfântul Sinod hotărâse anterior participarea restrânsă la slujbe

La puțin timp după decizia Sinodului extraordinar al Bisericii Greciei cu privire la virusul corona, guvernul a decis suspendarea slujbelor.

Primul Ministru Kiriakos Mițotakis a scris pe Twitter: „Prin decizia guvernului, sunt suspendate slujirile în toate locurile de venerare religioasă de orice dogmă sau religie. Bisericile rămân deschise numai pentru rugăciune individuală. Protejarea sănătății publice impune decizii clare.
— Prime Minister GR (@PrimeministerGR) March 16, 2020

Romfea.gr menționează declarația unui ierarh care-și păstrează anonimatul: „Tăgăduim pe Hristos Însuși prin această decizie! Din păcate, țara va rămâne fără Liturghie pentru trei săptămâni”.

Totuși cel puțin doi Mitropoliți au făcut deja declarații publice pe marginea acestei decizii. Pe de o parte, Mitropolitul Serafim de Pireu a declarat în esență că «se creează un necaz uriaș, dar, cât timp este o măsură despre care statul consideră că va proteja societatea întreagă, Biserica se smerește întotdeauna». Pe de altă parte, Mitropolitul Serafim de Kithire a trimis scrisori adresate Președintelui țării și membrilor Sinodului de a se reveni asupra acestor decizii. Motivarea este aceea că, în vremuri de restriște, oamenii au nevoie de slujbe, de Liturghie îndeosebi, așa cum au nevoie de pâinea materială. Nici slujbele, nici Împărtășania nu sunt surse de îmbolnăvire, iar cultul religios este liber și neforțat. Cei care pot participa cu credință la slujbă ar trebui să aibă această posibilitate. Măsurile luate sunt o depășire a atribuțiilor statului.

Tot ieri se întrunise în mod extraordinar Sinodul Bisericii Greciei, care a luat unele decizii cu privire la situația ivită. Acestea au fost structurate pe 8 puncte. În mare, a fost decis ca bisericile să rămână deschise, dar să se oficieze doar Sfânta Liturghie în zilele de duminică și sărbători (Buna-Vestire) de la 7 la 8. Înmormântările să fie oficiate în biserici cu participarea restrânsă doar a rudelor, iar mănăstirile să continue programul liturgic, dar fără participarea mirenilor. Nunțile și botezurile ar fi trebuit amânate. În plus, a fost exprimat un îndemn a rugăciune comună pentru depășirea bolii între orele 10-10:15 în fiecare seară.

Nota noastră: După cum observă și Mitropolitul Serafim de Kithire, Biserica nu este o instituție a statului și activitatea ei nu poate fi normată de acesta. Această situația provine din faptul că ea operează cu Tainele lui Hristos, care nu pot fi privite prin ochii guvernului, ci cu credință. mai ales că în aceste momente de pericol real de contaminare avem nevoie tot mai mult de ajutorul lui Dumnezeu. Desigur că mulți vor sta acasă, ferindu-se de a intra în contact cu virusul sau să-l transmită altora. Totuși există destui creștini care sunt gata să-și manifeste credința prin intermediul cultului religios. Așa cum magazinele trebuie să fie deschise pentru procurarea celor de folos, la fel și în biserici trebuie să se desfășoare slujbele spre mângâierea și ajutorarea poporului, în cel mai rău caz cu anumite restricții.

Mitropolitul Serafim despre pomenirea schismaticilor: „Nu cedați, Preafericite!”

Deși a fost alcătuită înainte de slujirea în comun cu Patriarul Bartolomeu a Arhiepiscopului Ieronim și viza tocmai zădărnicirea acestui eveniment, scrisoarea deschisă a Mitropolitului Serafim de Kitire, dimpreună cu clericii și mirenii din eparhia sa, rămâne la fel de valabilă și în aceste momente, când mai poate fi evitată lărgirea schismei ucrainene în sânul Bisericii Ortodoxe.

Apelul Mitropolitului de Kitire către Arhiepiscopul Ieronim de Atena și a toată Grecia

Preafericite Întâistătător, binecuvântați!

Vin cu respectul și cinstirea cuvenite către Preafericirea Voastră

Să vă adresez această o rugăminte și apel fierbinte în acest ultim ceas, având în vedere faptele furtunoase derulate în mediul bisericesc panortodox, din pricina problemei «autocefaliei» ucrainene canonice și ecleziologice de neamânat și care nu mai poate fi stăpânită, – din cauza formei ei cu totul particulare –, care provoacă problematizări peste problematizări și tulburări peste tulburări la scară mondială.

Acestei devieri grosolane îi urmează scindări, divizări, dezacorduri, disensiuni, altercații, schisme evidente și neclare și mii de rele. Nu o vedeți, Preafericite, nu o trăiți, nu o simțiți, nu o percepeți?

Cred că sesizați bine că lucrurile s-au ascuțit periculos și foarte neliniștitor și nu merg neted, îndeosebi după convocarea extraordinară a Ierarhiei noastre pe 12 octombrie a.c. pentru chestiunea aceasta foarte zgomotoasă și complexă.

După referatul Vostru din Sinodul Ierarhiei, s-au făcut luările de poziție față de ea a 33 de sinodali într-o atmosferă tensionată și fără să fie luată o decizie în mod canonic după norme (desfășurarea votării), domină iarăși confuzia.

Convocarea de ieri a Sinodului Patriarhal al Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei, prin tratativele consemnate în procesele verbale ale organismului (sinodal), întruchipează agonia acută a sinodalilor pentru ce urmează să fie după convocarea menționată a Ierarhiei Bisericii noastre.

Sarcina deosebită a Conferinței Sinodale a lor se concentrează pe problema foarte acută a comuniunii bisericești cu schismaticii nehirotoniți, caterisiți și restabiliți necanonic. Acesta este înțelesul larg al considerentului deciziei lor.

Din această pricină, cercetând textele aferente ale Sfântului Sinod și ale unor Ierarhi ai Bisericii Greciei, precum și Comunicatul emis de Ierarhie, au decis atunci să întrerupă comuniunea bisericească și sacramentală cu Biserica noastră numai când Preafericirea Voastră va proceda la pomenirea numelui «noului Întâistătător». Este evidentă și categorică această decizie.

La cele 4 hirotonii ale Mitropoliților și Episcopilor Bisericii noastre (aleși la recentul Sinod, n.n.)  nu ați pomenit, prin vestire dumnezeiască, numele lui Epifanie, care nu are hirotonie și promovare ca Întâistătător canonice.

Nu cedați, Preafericite, pentru că aceasta va constitui un «început al durerilor»! Să fie trimis subiectul la viitoarea Sinaxă a Întâistătătorilor!

Preafericite,

În acest ceas de pe urmă și critic, vă supun atenției să nu slăbiți nici cât de puțin, încă o dată, rugându-vă și implorându-vă să nu intervină lucrul sfâșietor și dureros al întreruperii comuniunii bisericești și sacramentale a Bisericii Ruse de același cuget cu Biserica noastră din Grecia!

Înfricoșător și la simpla gândire, cu mulți parametri.

Vă rog, nu doriți să vă asumați o astfel de greutate împovărătoare a răspunderii foarte grele, care va înnegri slujirea Voastră arhiepiscopală binecuvântată de Domnul!

Amintiți-vă de ceea ce ați spus în mod repetat membrilor Sinodului permanent trecut: «să nu fim forțați; să meargă înainte Patriarhiile străvechi și Bisericile Autocefale de dinaintea noastră și apoi noi la rândul nostru!».

Să ne temem de consecințele înfricoșătoare ale încă unei schisme! După declarația de ieri a Bisericii Ruse de același cuget, ochii tuturor grecilor și ortodocșilor, ale fraților noștri de pretutindeni de pe pământ sunt întoarse către venerabila voastră persoană.

Să odihnim gândul și inima fraților noștri, pliroma ortodoxă creștină a Bisericii Ortodoxe sobornicești/catolice.

Și Bisericile surori de un gând: Patriarhia Moscovei de sub Preafericitul Patriarh Chiril și Biserica Kievului canonică și a toată Ucraina de sub Preafericitul Mitropolit Onufrie, să-și amintească de legăturile lor duhovnicești veșnice și indestructibile cu Biserica noastră Locală prin Bizanț și prin romeitate.

Să cunoască faptul că, pe lângă cele arătate, un număr foarte important de Episcopi ai Bisericii noaste a Greciei, dar și numeroși clerici de alte ranguri, monahi și majoritatea covârșitoare a creștinilor bine-credincioși și ortodocși, care aparțin conștient de trupul Preasfintei noastre Biserici din Grecia, fiind atașați de tradiția îndelungată a Bisericii Ortodoxe sobornicești/catolice, nu acceptă formațiunea «bisericească» din Ucraina.

Cu adânc respect,
† Serafim de Kitire

PS: Αș fi dorit pe viu să vă depun această cerere-apel din inimă sau prin scrisoare. Am preferat apelul-scrisoare deschis pentru că aceasta este o cerere comună a clericilor, monahilor și laicilor care sunt îngrijorați de escaladarea acestei teme spinoase.

† S. K.

Mitr. Serafim de Kitire: „Nu am luat nici o decizie. Trebuie să se facă din nou Sinod”

Hotărârea recentă a Sinodului grec stârnește multe discuții. Nu doar prin natura subiectului, ci și dacă a existat o decizie reală, votată de sinodali.

Astfel, Mitropolitul Serafim de Kitire a emis o declarație mai amplă, în care critică modul în care a fost alcătuit comunicatul final și face unele precizări cu privire la deciziile Sinodului permanent de luna trecută, care sunt neclare și au primit o interpretare unilaterală. În afară de această declarație, prin care răspunde celor care i-au cerut lămuriri, redăm mai jos alte afirmații, care surprind cam aceleași idei:

«Nu am luat nici o decizie. De acolo înainte, dacă, după dezbatere, Arhiepiscopul va pomeni sau va trece la orice altceva, ia toată răspunderea asupra sa. Au fost ascultate opinii pozitive și negative despre autocefalie, însă sunt și mulți care nu au luat poziție. Cei care nu au luat poziție au rezervele lor. Aceasta nu îi dă avânt să meargă înainte. Suntem cu respirația tăiată.»

«Ne e teamă nu cumva să nu se ascută lucrurile și sperăm să nu ajungem în punctul acesta. Dacă acest subiect va merge înainte, în câteva zile, când va avea loc la Tesalonic slujirea împreună (a Patriarhului Bartolomeu cu Arhiepiscopul Ieronim), dacă îl vor chema și pe Epifanie, mă tem că acolo se vor ascuți lucrurile. Să nu se verse sânge. Există oameni care sunt strâmtorați și se neliniștesc pentru cele ce se întâmplă.»

«Mitropolitul Daniil de Kesariana a luat cuvântul și a spus apăsat: Preafericite, Dacă e vorba să luăm decizie, vom vota toți și deschis, în clipa asta. Nu s-a făcut votare. Decizia iese după votare. Cât timp nu a existat votare, nu poate ști nimeni sigur câți sunt și câți nu sunt de acord. Nu a fost votat nimic prin strigare. În final a zis „pentru rugăciunile” (adică încheierea) și jumătate au plecat din sală.»

«Suntem sigur 11 persoane (în declarația sa a menționat că numărul se poate ridica la 33) care nu vrem să meargă subiectul autocefaliei înainte. Spunem că trebuiesa se facă din nou Sinod. Propunerea mea a fost ca tot materialul pe care îl are Sinodul (permanent) în mână să-l vadă Ierarhia, dacă există o astfel de așteptare. Personal, nu aș fi fost de acord cu nimic pe această temă a autocefaliei.»

«În afară de 4 Mănăstiri (din Sfântul Munte), celelalte nu sunt de acord cu recunoașterea».

«Referatele Comisiilor au fost împărțite, dar le-au adunat din nou imediat. Nu am apucat să le vedem. Totuși acum le avem în mâini. Opinia mea despre chestiune rămâne aceeași.»

În urma acestor declarații, Sfântul Sinod a emis un comunicat care să lămurească situația:

„Cu prilejul Comunicatului Preasfințitului Mitropolit Serafim de Kitire, care a fost postat pe internet, referitor la decizia din 12 octombrie a.c. a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, care a fost comunicat prin Buletin de presă de către Comisia de presă competentă, se comunică și se clarifică faptul că, după cum pot da mărturie toți preasfințiții ierarhi prezenți, dar a fost și consemnat în procesele verbale ale Sfântului Sinod, Buletinul de presă emis, care s-a sprijinit atât pe referatul Preafericitului Arhiepiscop și pe dezbaterea la care au participat 33 de arhierei, cât și pe concluziile pe care le-a comunicat  Preafericitul la finalul dezbaterii, a fost citit în auzul tuturor și, după îndreptările făcute de arhierei, a prins forma lui finală și a constituit decizia Ierarhiei.
Drept urmare, Comisia de presă compusă din trei membria exprimat adevărul celor petrecute și orice altă tentativă de interpretare a lor nu redă realitatea.

Din partea Sfântului Sinod
Al Bisericii Greciei.”

Se poate constata ușor că cele exprimate de Mitropolitul Serafim și de Sinodul grec nu sunt într-o contradicție evidentă. Doar că cel care pare a avea dreptate este Mitropolitul. Concret, nu a avut loc o votare a deciziei, ci doar o dezbatere și un Comunicat oficial pe temă. Decizia practic nu a fost adoptată de sinodali, ci de Arhiepiscop și comunicată de Comisia de presă a Sinodului. Așadar trebuie văzut ce spune Regulamentul de funcționare a Ierarhiei cu privire la luarea deciziilor. Până la o clarificare avizată a acestor probleme, menționăm că art. 19,1 stabilește că, după dezbaterea unui subiect, dacă este cazul, se trece la votare din partea fiecărui sinodal. Iar la art. 23,pct. 5 și 6 se precizează că procesele verbale trebuie semnate de toți ierarhii sinodali, iar refuzul semnării din partea unuia este considerat drept opreliște pentru lucrările Sinodului. În cazul de față, este evident că, neexistând votare, nu putem vorbi de o decizie, ci de una ilegală și forțată.

De puțină vreme, Mitropolitul Serafim a revenit și el cu noi precizări ca replică la Comunicatul de mai sus al Sinodului, pe care le redăm în continuare:

„Cu considerație adâncă,  merg mai departe să menționez următoarele, cu prilejul comunicării lămuritoare de ieri a Sfântului nostru Sinod, publicată ca răspuns la declarațiile mele față de Ședința care a avut loc prin convocarea extraordinară a Ierarhiei (12-10-2019) pentru «autocefalia» ucraineană:
1) O decizie, potrivit celor valabile în legislația bisericească și cea politică, se ia după referatul unui referent desemnat (și în cazul de față al Preafericitului Președinte), după dezbaterea amănunțită și după votarea care urmează (deschisă, secretă sau prin ridicarea mâinii).
Fără să aibă loc o votare după unul din cele trei moduri de mai sus, pe care a cerut-o insistent Mitr. Daniil de Kesariana, (și a semnalat lipsa ei în interviul său Mitropolitul Nicolae de Mesoghea) și a exprimat vădit voința mea și a altor frați Mitropoliți prin care mod poate să fie limpezită cu precizie decizia când avem o mulțime de șapte și mai mult de zece oameni? și
2) Prin această procedură este luată și întipărită o decizie și pentru o chestiune atât de serioasă, critică și arzătoare.
A fost cumva păzită o astfel de procedură cât privește a treia parte a ei și nu a fost sesizată de mine?
În Buletinul de presă (care, fie spus în treacăt, a fost citit de către Ierotheos de Nafpaktos, cel mai vechi din Comisia de presă, după «pentru rugăciunile» (rugăciunea de încheiere) pe care a zis-o Preafericitul Președinte – ulterior termenului Ședinței – și în timp ce destui sinodali plecaseră) nu sunt conținute deciziile, ci sunt comunicate și implicate unele corecturi cu privire la exprimarea și formularea lor.
Pentru fratele Mitropolit Calinic de Paronaxia sunt dator cu explicația și lămurirea următoare: Primesc informația Preasfințitului că «niciodată nu a cerut (de la Sfântul Sinod) să mă autorizeze pe mine sau pe alt frate Preasfințit pentru Ședința Ierarhiei Bisericii Greciei de sâmbătă 12-10-2019».
Este vorba mai mult de înțelegerea mea greșită, când la un moment dat, când era ședința Ierarhiei, m-a informat că va lipsi de la convocarea extraordinară a Ierarhiei din cauza unei Conferințe științifice din Paros și eu mi-am exprimat supărarea pentru absența lui de la o Ședință a Ierarhiei așa de critică.
Atunci, țin minte că a zis: V-aș autoriza pentru reprezentarea mea, însă acest lucru nu este acceptat.
Și, în timp ce episcopul de Paronaxia a înțeles, după cum a priceput mai târziu că reiese aceasta din lege, eu, în clipa aceea grăbită, m-am gândit că a întrebat eventual pe Secretarul general și a primit un răspuns negativ.
Totuși acesta este un detaliu. Fundamentul chestiunii este că Preasfințitul a simțit punctul critic și dificil al chestiunii ucrainene.
Acestea pentru restabilirea adevărului și asigurarea credibilității și cuviinței noastre arhierești. Totuși, în zilele acestea critice și neliniștite, nu ar fi trebuit să ne ocupăm cu explicații și lămuriri.
În genunchi și rugându-ne cu lacrimi, cu îngrijorare multă, ar trebui să cerem stăruitor la Domnul și Dumnezeul nostru cel atotîndurat să împace și să domolească popoarele ortodoxe ale Rusiei și Ucrainei, care, după informațiile noastre, sunt răvășite după ce au fost informate despre cele care au avut loc în Ședința istorică a Ierarhiei (12-10-2019).
Pentru adeverirea cuvântului, priviți, vă rog, eventual, protestul îngrijorat și zguduitor pentru noi, sinodalii Bisericii Greciei, al Mitropolitului Luca de Zaporojie al Bisericii canonice, care caracterizează nici mai mult, nici mai puțin drept «trădare decizia Bisericii Greciei».
Să fim toți atenți la cuvintele și la acțiunile noastre ca niciodată, pentru că o «scânteie» este suficientă să arunce în aer toată «butoiul de pulbere». Cu considerație,

† S.K.

Mitropolitul Serafim de Pireu înfruntă decizia eronată a Sinodului grec cu privire la criza ucraineană

Mitropolitul Serafim de Pireu a luat atitudine față de modul cum a fost dezbătută și „decisă” recunoașterea „autocefaliei” ucrainene. El nu s-a numărat printre cei care au cerut amânarea luării unei decizii, ci a criticat drept greșită recunoașterea autocefaliei. Pe această temă a remis acest comunicat:

COMUNICAT

Emis în Pireu, 13 octombrie 201

[…] Este o nebunie faptul că smerenia mea, care sunt singurul care am depus în Sinodul extraordinar de ieri al Ierarhiei pe tema crizei ucrainene un memoriu de multe pagini care a fost deja publicat pe12/9/2019 cu titlul: Chestiunea ucraineană. Adevărata considerație canonică. Constatare. Soluție în procesele verbale ale Ierarhiei și am vorbit destule ore despre esența canonică a subiectului, analizând memoriul de mai sus, și am demontat, prin recursul la sfintele canoane și la rânduiala canonică, concluzia neîntemeiat și perimat canonic al Comisiei sinodale pe probleme de drept canonic, pe care l-a adoptat deplin Preafericitul Arhiepiscop Ieronim al Atenei și a toată Grecia în Ierarhie și îndeosebi faptul că Patriarhul Ecumenic așa-zicând are, potrivit canoanelor 9 și 17 ale Sinodului IV Ecumenic, prerogativa „recursului” din partea arhiereilordin toate celelalte medii bisericești, deși acest lucru evident nu e valabil pentru că aceste canoane conferă jurisdicție corespunzătoare Exarhului Diocezei (astăzi Întâistătătorul fiecărui Sinod Patriarhal complet) și Patriarhului Ecumenic, Sfântul Sinod al VI-lea Ecumenic,validând în mod specific și nominal canoanele Sinodului din Cartagina, a rezolvat pentru totdeauna acest subiect. Prin urmare, am clarificat în Sinodul Ierarhiei căSfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anulat, fără a avea aptitudinea șicompetența, deciziile finale și definitive ale Sinodului Patriarhal al Bisericii Ruse asupra unor clerici de odinioară, care acum sunt deja laici, restabilindu-i și, prin urmare, deciziile respective sunt NULE pentru că au fost luate de un organ necompetent și, oricâtă vreme ar trece, vor rămâne NULE pentru că în Biserica lui Hristos nu operează situația de facto, ci numai de jure.
Aceasta induce drept consecință canonică legală faptul că așa-numitul „Sinod al unificării” este și el NUL pentru că a fost compus din persoane laice și, de aceea, acordarea regimului de autocefalie acestei structuri „bisericești” inexistentese dovedește a fi NULĂ.
În urma acestor acte canonice evident nule, pe care unii se străduiesc săle impună prin recursul la robia otomană a Bisericii și la Rum Milliet, trecând sub tăcere rânduiala canonică a Bisericii Sfintelor Sinoade Ecumenice, am cerut din partea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei convocarea unui Sinod Panortodox pentru soluționarea acestui subiect foarte dificil în care este implicată, din păcate, geopolitica și geostrategia prin acțiuni asupra tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe.
În același timp, am învinuit Comisia sinodală pentrurelații inter-ortodoxe și inter-creștine pentru că nu a prezentat nici un referat Sinodului permanent, Preafericitului Președinte și Ierarhiei Bisericii Greciei  despre opiniile cu privire la subiectul celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale șio evaluare preventivă a consecințelor eventuale pentru unitatea Bisericii, întreruperea comuniunii cu Biserica Rusiei și recunoașterea de către ea a vechilor-calendariști din Grecia.
Concomitent, am răspuns Președintelui Comisiei pe drept canonic că Mitropolitul Onufrie nu a avut nici o posibilitate să conlucreze cu așa-numitul „Sinod al unificării”, după cum nu ar fi avut Preafericitul Arhiepiscop al Atenei să conlucreze cu autointitulatul „Arhiepiscop de Atena” Partenie Vezirea, diacon caterisit din Biserica Greciei.
Prin urmare, doar eu am fost care am vorbit la esențăși, din păcate, deoarece am plecat din Ierarhie văzând că s-a încheiat, nu am participat la alcătuirea Comunicatului și, poate din inadvertență, Comisia de presă formată din trei membri nu a clarificat faptul că opt sinodali au cerut amânarea luării unei decizii din cauza dificultății chestiunii și numai smerenia mea a cerut convocarea imediată a unui Sinod Panortodox la care Biserica Ortodoxă canonică a Mitropolitului Onufrie să aibă posibilitatea și răspunderea să-i pună în Biserică pe cei caterisiți, anatematizați și nehirotoniți din structurile schismatice ale Ucrainei și să aducă împăcarea în această țară mult încercată, cât timp se susține că este și absolut autonom de Biserica Rusă.
Prin urmare cele înregistrate nu redau adevărul pentru că niciodată nu a fost acceptată propunerea Preafericitului despre recunoașterea autocefaliei „Bisericii” nule și inexistente, care a fost creată în Ucraina, după cum a stabilit, spunând cu curaj că am fost chemați să recunoaștem acțiuni bisericești nule, care dizolvă unitatea Bisericiiși produc consecințe tragice, făcând previziuni despre ele de pe acum.
În încheiere, am declarat desigur că pentru acest subiect de natură administrativă, care nu este subiect de precizie (acrivie) ortodoxă despre credință, nu voi trece individual la orice acțiune de rupere a unității trupului Ierarhiei Bisericii Greciei, după cum aș fi procedat imediat pentru un subiect de comuniune ecumenistă, aplicând canonul 15 al Sinodului I-II pentru că aceasta ar fi constituit o acțiune negândită și antibisericească. Prin urmare protestez față de cele pe care comentariile de rea credință le-au scris pe motiv de proastă informare și ignorare a adevărului.
De altfel, oricine poate să cerceteze textul meu aferent din procesele verbale ale Ierarhiei de ieri a Bisericii Greciei…”

Este lăudabilă reacția Mitropolitului Serafim și benefică pentru păstrarea rânduielii corecte în Biserică. Chiar dacă în forma în care tratează Înaltpreasfinția Sa problema ucraineană, aceasta apare ca o disensiune la nivel strict administrativ, amintim, însă, că Tomosul emis de Patriarhia Ecumenică nu reprezintă doar consemnarea unei abateri administrative, ci conține și abateri de la dreapta credință, cum ar fi neopapismul, adică primatul de putere, nu doar onorific al Patriarhului de Constantinopol. Învățătura ortodoxă despre calitatea Bisericii de a fi sobornicească sau catolică/universală ține de doctrină, este o dogmă specificată în Crez, nu doar o reglementare administrativă.
Un punct sensibil este și acela că orice Biserică Locală, dacă ar recunoaște acest Tomos, s-ar vedea nevoită să renunțe la întreaga ei diasporă în favoarea Constantinopolului. Acesta este doar unul din punctele sensibile menționate în Tomos, care decurg de pretențiile de lider absolut ale Fanarului.

Dezbateri aprinse în Sinodul Greciei. Înfierbântarea sângelui grec a alungat limpezimea păcii în Hristos

Portalul Orthodoxia.info face o prezentare a dezbaterilor din plenul Sinodului Bisericii Greciei, care a luat decizia recunoașterii autocefaliei ucrainene. Descrierea discuțiilor este tulburătoare, arătând mai degrabă atitudini viscerale. Abia pozițiile prezentate la finalul articolului sunt demne de credința senină în Iisus Hristos, Domnul păcii. Față de o temă atât de serioasă, dezbaterile au fost extrem de netemeinice și pe lângă subiect, dovedind un etnofiletism exagerat. Aspectele dogmatice și canonice au fost expediate la diverse, rezolvate pe genunchi, deși pot conduce la o criză profundă în toată Biserica Ortodoxă.
„Propunerile” Mitropolitului Ierotheos au fost luate de bune și adoptate în integralitate. Acest lucru indică faptul că această hotărâre vine la presiunea unor factori politici externi, cum ar fi ambasadorul SUA din Grecia, cu care a avut discuții Mitropolitul menționat. Desigur că nu acest lucru este important (deși decisiv), ci lipsa de credincioșie față de linia dreptei credințe, față de Biserica Sfântă întemeiată de Hristos.
Atitudinea perfect bisericească a Moscovei de a rupe comuniunea cu Fanarul pentru motive îndreptățite, care afectează credința, a fost prezentată drept armă de negociere. Autoritatea Constantinopolului este privită drept indiscutabilă, fără a se aduce argumente serioase. Situația Ortodoxiei din Ucraina este privită hăt din Grecia, fără a fi cunoscută realitatea din teren. Sinodul din Creta este readus iarăși în discuție într-o manieră care sugerează răzbunare copilărească. Pare a fi mai mult o decizie luată din frustrare și invidie grosolană față de avansul bisericesc real sau închipuit al rușilor. Nu reluăm aici toate aspectele devastator de problematice, asupra cărora vom reveni, ci doar redăm relatările așa cum au fost făcute pentru cei ce vor și pot să înțeleagă atmosfera.

Presiunile insuportabile și amenințările demnitarilor de vârf ai Bisericii Rusiei împotriva ierarhilor Bisericii Greciei s-au întors ca un «bumerang», după cum s-a dovedit din decizia de astăzi a Sinodului extraordinar al Ierarhiei, care s-a încheiat la amiază.
Unul după altul Mitropoliții Bisericii Greciei, care au luat cuvântul în ședință, mai mult de 35, au descris în culori mai mult decât negre presiunile pe care le-au primit din partea demnitarilor bisericești ruși, care au declarat că refuză să cedeze.
«Amenințările că rușii vor face „asta sau aia” întăresc faptul că panslavismul care a început sub Stalin continuă prin alte mijloace astăzi», a întărit Mitropolitul de Langada, în timp ce cel de Peristeriu a adus cuvântul de «imbolduri viclene» din partea Bisericii Rusiei.
Mitropolitul de Patra, care a fost membru al Sinodului permanent precedent, a ținut un cuvânt despre climatul de frică din partea Moscovei și a transpus în plen convorbirea pe care a avut-o cu un arhiereu rus care l-a vizitat pentru a învinui pe Patriarhul Ecumenic de «egumenism». Dacă veneați la Sinodul din Creta, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea, se pare că a spus rusului trimis Mitropolitul de Patra, care a admis că, deși a avut rețineri la început, a înțeles când a discutat cu Patriarhul Ecumenic.
«Noi astăzi avem prilejul să dezlegăm și mâinile altor Patriarhii», a spus cu sens Hrisostom, care a semnalat Arhiepiscopului că «Nu am fi ajuns aici dacă și Preafericirea Voastră ați fi pomenit imediat pe Epifanie».

CINE ESTE MOSCOVA, LA URMA URMELOR?

Îndeosebi a fost problematic Mitropolitul de Corint, care a făcut o referință întinsă la experiența lui cu vizita recentă la Ierusalim, unde a văzut presiunile pe care le experimentează Patriarhia de acolo din partea Bisericii Ruse. Kir Dionisie s-a întrebat: «Cine este, la urma urmelor, Moscova? Este Ecumenică?», deși în alt punct al luării de poziție s-a referit la expansiunea continuă a Bisericii Ruse în lume, spunând că «Nu este posibil să vorbească despre canonicitate aceia care forțează toate canoanele și să vorbească despre corupție cei ce construiesc biserici în toată lumea cu bani rusești».
Pe aceeași lungime de undă a fost și Mitropolitul de Maronia, care a chemat Ierarhia să nu se teamă. «Nu avem să ne temem de nimic. Suntem o ierarhie vitează și nu trebuie să ne temem de nimeni și nimic», a spus.
Dar și Mitropolitul de Veria a clarificat că pentru Mitropoliții din Grecia de Nord nu se pune subiectul recunoașterii din moment ce pomenesc pe Patriarhul Ecumenic. «Trebuie să ne identificăm cu Patriarhia noi, cei din Grecia din Nord», a spus în acest sens Mitropolitul Pantelimon.

VOM ARUNCA ÎN AER CEL MAI SFÂNT AȘEZĂMÂNT AL NEAMULUI?

«Noi, din Ținuturile Noi, am recunoscut de facto», a clarificat în Ierarhie Mitropolitul de Drama, care s-a poziționat, ca și marea majoritate a Ierarhiei, împotriva oricărei votări. «Nu este posibil să votăm pentru o decizie a conducerii noastre superioare», a spus Pavel, care a chemat pe ierarhi să respecte Patriarhia, spunându-le: «Vom arunca în aer cel mai sfânt așezământ al neamului?».
Mitropolitul de Mesinia a prevenit Ierarhia că nu trebuie să pună la îndoială dreptul Patriarhiei Ecumenice să dea autocefalia, ci și că, atâta timp cât Biserica Greciei nu trece la recunoașterea lui Epifanie, se va intensifica δισενσιθνεα în interiorul Ucrainei.
În mod corespunzător, și Mitropolitul de Idra a amintit în Ierarhie că, dacă nu este luată decizia corectă pentru noua Biserică, «vom săvârși cel mai mare delict».
«Nu ajunge să cedăm forțărilor Mitropolitului de Volokalamsk», a zis în Ierarhie Mitropolitul de Ioanina, care a făcut mențiune de mai mult de 200 de jurisdicții rusești în lume despre care nu vorbește nimeni.
Dar și Mitropolitul de Ierisos nu a ascuns stânjenirea lui pentru modul în care se fac referirile la Patriarhie. «Nu putem să suferim să se refere la Patriarhia Ecumenică drept Patriarhie simplă… să fim serioși», a zis Teoclit.

SE JOACĂ CU COMUNIUNEA

Argumentarea rusească despre mituirea Patriarhiei Ecumenice cu referire la acordarea autocefaliei s-a dovedit că a deranjat îndeosebi pe ierarhii Bisericii Greciei, după cum și decizia Patriarhiei Moscovei de a întrerupe comuniunea cu Fanarul.
Mitropolitul de Gumenisa a caracterizat întreruperea pomenirii drept «delict impardonabil», în timp ce Mitropolitul de Seron a clarificat că nu este posibil să fie folosită comuniunea/împărtășania dumnezeiască drept armă de negociere.
Merită să fie semnalat că Ierarhia Bisericii Greciei a refuzat să intre la procedura de votare în ciuda intervențiilor energice ale Mitropolitului de Kezariana, car ea cerut votare nominală.
Mitropolitul de Nafpaktos se pare că a accentuat că rușii și Patriarhia de Moscova au subminat de-a lungul timpului Patriarhia Ecumenică, ceva ce Biserica Greciei nu poate să ignore. «Au răsturnat sistemul sinodal, avem un egumenism», pare să fi accentuat Mitr. Ierotheos, care, după aceleași surse, a semnalat Ierarhiei că nu are dreptul ca organism să judece deciziile altei Biserici, înțelegând Tomosul pe care l-a emis Patriarhia Ecumenică, în timp ce s-a poziționat împotriva desfășurării votării nominale.
Serafim de Kastoria a încriminat stringent mișcările Bisericii Rusiei și amenințările ei. «Biserica Ucrainei se spune că dă Împărtășania uniților, nu cumva fac același lucru și rușii?», a zis.
Dintre membrii Ierarhiei care au luat cuvântul, au cerut să înregistreze obiecția lor de a fi luată decizia Mitropoliții de: Karistia, Pireu, Kitira, Ilia și Mesoghea, în timp ce Mitropoliții de Etolia și Driinupoli, deși nu au luat cuvântul, au cerut să fie înregistrați de asemenea că nu doresc luarea deciziei. Dimpotrivă, și Mitropolitul de Kerkira a declarat că în luarea deciziei corespunzătoare să nu fie implicată Biserica Greciei în conflict. El a înaintat o declarație scrisă pe motiv că este plecat în străinătate (este venit la Iași cu moaștele Sf. Spiridon, n.n.).

MITROPOLITUL DE MESOGHEA: RISCUL ESTΕ MARE

Deosebit de negativ la luarea deciziei a fost Mitropolitul Nicolae de Mesoghea, care a zis Ierarhiei că «riscul este mare», semnalând că prin emiterea tomosului autocefaliei nu a fost atinsă unitatea bisericească a ucrainenilor.
«Să așteptăm să se coacă», a cerut membrilor Ierarhiei Nicolae, care a insistat ca Atena să recunoască faptul că există confuzie.
În final, Mitropolitul de Kezariana nu a ascuns fricile lui despre o nouă chestiune vechi-calendaristă în sânul Bisericii Greciei, spunând semnificativ: «mă tem că semănăm o nouă dihonie».

Comunicatul oficial al Sinodului Ierarhiei Greciei pentru Ucraina

A fost dat publicității Comunicatul oficial al Sinodului Bisericii Greciei după ședința extraordinară de astăzi. Decizia fusese anunțată în presă mai devreme.

S-a întrunit astăzi, sâmbătă, 12 octombrie, în mod extraordinar, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei sub președinția Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei și a toată Grecia, în Sala de Ședințe a Sfântului Sinod al Ierarhiei.

Înaintea Ședinței a fost săvârșită dumnezeiasca Liturghie în Biserica mare a Sfintei Mănăstiri “a celor fără de tup” Petraki.

Pe la 9 dimineața, în Sala mare a Ședințelor Sfântului Sinod, s-a săvârșit slujba pentru începerea lucrărilor Sfântului Sinod. Când a fost citit catalogul ierarhilor participanți, s-a constatat că există cvorum.

Prin urmare, a fost convocată Comisia de Presă, compusă din Cinstiții Mitropoliți Ierotheos de Nafpaktos, Dorotei de Mikonos și Hrisostom al Patrelor.

Conform cu Ordinea de zi, Preafericitul Ieronim al Atenei și a toată Grecia și-a expus referatul cu titlul: «Autocefalia Bisericii Ucrainei».

În introducerea referatului, Preafericitul a făcut mențiune că Sinodul permanent s-a ocupat intens în destule Ședințe cu tema aceasta, pe care care a și trimis-o la Comisiile Sinodale corespunzătoare, pentru Chestiuni dogmatice și canonice și pentru Relații inter-ortodoxe și inter-creștine, astfel încât să fie prezentate în comun Sfântului Sinod după cum se cuvine.

Pe 13 august a.c. Comisiile în cauză au depus la Secretariatul general Constatarea comună și Semnalarea-referat cu titul: «Chestiunea jurisdicției canonice pentru Sfânta Mitropolie a Kievului». Constatarea Comisiilor, în urma a cinci teze de bază din perspectiva dreptului canonic, a concluzionat după cum urmează: «După cele de mai sus, luând în considerare subiectul autocefaliei Bisericii Ucrainei din perspectivă canonică, dar și legală, prezentăm cu respect că nu este nimic care să împiedice recunoașterea autocefaliei Bisericii Ucrainei și armonizarea absolută și alăturarea Bisericii Greciei la Patriarhia Ecumenică».

Prin urmare Preafericitul a făcut o mențiune concisă la regimul sinodal și la organizarea jurisdicțională a Bisericii, precum și la regimul Autocefaliei. A semnalat că Biserica Ucrainei a rămas mereu în jurisdicția bisericească a Patriarhiei Ecumenice, care a renunțat la jurisdicția ei canonică pentru pentru a se înrola în comuniune cu Bisericile Ortodoxe autocefale, lucru pe care Patriarhia Moscovei îl contestă ca fiind anticanonic, ca și cum ar aparține canonic de ea.

În final, după ce a caracterizat proclamarea autocefaliei bisericești a Ucrainei drept folositoare îndeosebi pentru Biserica Ortodoxă și valoroasă pentru întărirea relațiilor celor două Biserici Ortodoxe surori, a Marii Rusii și a Ucrainei, a prezentat «recunoașterea de către Biserica noastră a autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Republicii independente a Ucrainei».

A urmat un dialog ziditor și luări de poziții a multor ierarhi și Ierarhia a decis că a fost acceptată decizia Sinodului permanent trecut și referatul Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei și a toată Grecia, adică recunoaște «dreptul canonic al Patriarhiei Ecumenice de a acorda autocefalia, precum și prerogativele Întâistătătorului Bisericii Greciei de a se ocupa mai departe de chestiunea recunoașterii Bisericii Ucrainei», deși șapte Mitropoliți au cerut amânarea luării unei decizii.

Comisia de Presă a Sfântului Sinod al Ierarhiei

Exclusiv: Biserica Greciei a recunoscut „autocefalia” ucraineană

Semnătura Arhiepiscopului sub ultimul paragraf:
„În spiritul acesta, prezint recunoașterea de către Biserica noastră a autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Republicii independente a Ucrainei”

Portalul Romfea.gr anunță că a fost recunoscută autocefalia ucraineană. Redăm mai jos știrea și vom reveni cu alte detalii în pe parcurs.

S-a încheiat de puțină vreme convocarea extraordinară a Sinodului Ierarhiei Bisericii Greciei, care s-a întrunit sub președinția Arhiepiscopului Ieronim al Atenei și a toată Grecia.
Pe parcursul ședinței s-a ținut referatul pe tema: „Înștiințare despre Autocefalia Bisericii Ucrainei” de către Președintele Ierarhiei, Arhiepiscopul Ieronim.
Conform informațiilor, Arhiepiscopul s-a referit în referatul său la privilegiul Patriarhiei Ecumenice de a da autocefalie, după cum și la prezentările pozitive ale celor două Comisii.
Aceleași informații menționează că propunerea Arhiepiscopului pentru Biserica Ucrainei a fost recunoașterea, care a fost acceptată prin vot de către corpul Ierarhiei.
„În spiritul acesta, prezint recunoașterea de către Biserica noastră a autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Republicii independente a Ucrainei” – a menționat în încheiere prezentarea Preafericitului.
În continuare, Mitropoliții au vorbit despre propunerile referatului, în timp ce Mitropolitul Daniil al Kezarianei, a propus să fie luată decizia după votul vizibil.
Ierarhia a decis în final să valideze propunerea recentă a Sinodului permanent și să fie de acord că este dreptul Patriarhiei Ecumenice să acorde autocefalie.
În puține ore este așteptat și Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.

Conform altor știri, ședința a fost una maraton și abia șase Mitropoliți au cerut amânarea unei decizii. La îndemnul Mitropolitului Kezarianei de a trece la vot a reacționat puternic Mitropolitul Serafim de Pireu. Urmează să fie pusă în practică în viitorul apropiat această decizie prin pomenirea Mitropolitului Epifanie în rândul capilor Bisericilor Autocefale. Cel târziu se preconizează acest fapt la slujirea în comun a Patriarhului Ecumenic cu Arhiepiscopul Ieronim. Această pomenire este așteptată cu nerăbdare de cel puțin doi Mitropoliți, care au făcut declarații pe marginea acestui subiect, anume Maxim al Ioaninelor și Ignatie al Dimitriadei.

Frământări în ierarhia Greciei pe tema ucraineană

Deși inițial subiectul autocefaliei ucrainene nu figura pe ordinea de zi a Sinodului lărgit (Ierarhia) Bisericii Greciei, în ultimul moment Arhiepiscopul Ieronim a convocat o ședință extraordinară pentru încă o zi, sâmbătă, 12 octombrie pentru o „informare” și dezbatere pe această temă. Se pare că sunt câteva nereguli cu privire la această procedură, îndeosebi faptul că nu au fost consultați episcopii, deși era necesar să existe acordul a măcar o treime dintre ei pentru susținerea unei ședințe extraordinare.
Chiar dacă există mai mulți arhierei care și-au exprimat nemulțumirea, printre care menționăm pe Mitropolitul Serafim al Kitirelor, în continuare prezentăm luarea de poziție publică de ieri a unui ierarh mai puțin cunoscut, dar cu atât mai elocventă, în cadrul oficial sinodal. Este vorba de Mitropolitul Simeon de Nea Smirni, care a adresat o scrisoare în care-și exprimă neliniștile și îngrijorarea în fața Arhiepiscopului și a tuturor sinodalilor. Inițial intenționam să evit abordarea subiectului până după decizia finală, dar situația se precipită. În plus, textul de mai jos chiar merită citit și pentru modul de expunere în sine, care este cu adevărat bisericesc.

«Către
Preafericitul Arhiepiscop Ieronim
al Atenei și a toată Grecia,
Președintele Sfântului Sinod
al Bisericii Greciei,
și cinstiților membri ai ei

Preafericite Președinte
Preacinstiți frați și sinodali,

Am simțit nevoia – trebuința mea, mai bine, ca episcop al Bisericii și membru smerit al cinstitului trup al Ierarhiei noastre – să mă adresez dragostei voastre la începutul de astăzi al lucrărilor ședinței ordinare a sfântului Sinod.
Motivul este informarea care a fost scrisă – fără să fi fost dezmințită competent – că urmează să fie pusă în fața Sinodului și așa-numitul subiect «ucrainean», deși nu a fost cuprins în Formularul Informativ al lucrărilor Ierarhiei, care a fost completat de Sinodul permanent în perioada trecută și ne-a fost trimis la vreme după cum este prevăzut.
Am ales calea pentru o chestiune atât de serioasă și delicată de a mă adresa în Sinod pentru că consider că sfântul cor al Sinodului episcopilor Bisericii este mai întâi și în principal locul unde ar trebui să fie cercetate și să fie dezbătute subiectele de această natură.

1. Primul lucru pe care vreau să-l prezint dragostei Voastre este adânca întristare și multa îngrijorare care au cuprins sufletul meu pentru situația care a fost creată în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.
Biserica numeroasă a Rusiei și Biserica primă a Constantinopolului, Patriarhia noastră Ecumenică, să se găsească în dezacord în premieră cu prilejul acordării autocefaliei ucrainene.
Moscova a întrerupt comuniunea bisericească-euharistică cu Patriarhia Ecumenică și trece la acțiuni care zguduie unitatea bisericească și respectul pentru răspunderea la nivel bisericesc a Patriarhiei Ecumenice și a păstorilor săi locali, episcopi și preoți.
Situația în cauză, dacă nu este schismă în sânul Bisericii noastre Ortodoxe, deschide larg poarta spre schismă. Și alte Biserici Ortodoxe, Patriarhiile vechi și Bisericile autocefale fie și-au exprimat opoziția asupra problemei care s-a ivit, fie adoptă o poziție de așteptare.
Mă neliniștește adânc toată situația. Ne expune pe ansamblu, ca Biserică Ortodoxă, în ochii tuturor eterodocșilor și a toată lumea.
Criteriile etnofiletiste, după cât se pare, vor prima în opțiunile tuturor. Și primejdia să fie create două «blocuri», elinofon și slavofon – ceva ce ne paște de ani de zile în relațiile noastre bisericești – este văzută chiar și cu ochiul liber.

2. Nu doresc să intru în analiză istorică și canonică a problemei de cine aparține Mitropolia de Kiev și, prin urmare, a autocefaliei acordate.
Înțelegerea diferită a izvoarelor istorice, explicarea sfintelor canoane într-un mod care să susțină opiniile sau oportunismele formate și invocarea selectivă a practicii bisericești de către cei direct interesați și de către cei care au intervenit pe subiect au provocat o confuzie uimitoare în jurul temei. Deși tradiționalist în cuget, simt nevoia să semnalez că nu trăim în veacul IV sau V.
Structurile bisericești nu sunt cele care existau cândva în jurul bazinului mediteranean și puțin mai departe. Continente întregi au fost descoperite de atunci.
Biserica s-a întins în toată lumea. Și în fața ei nu mai are iudaismul și păgânismul. În jurul nostru s-au conturat și continuă să se contureze transformări consmogonice. Oare suntem îndreptățiți să ignorăm toate acestea?

3. Pe lângă acestea, îngăduiți-mi să semnalez următoarele pe temă:

a) Autocefalia ucraineană și împrejurările în care a fost acordată nu au nici o asemănare cu celelalte autocefalii care au fost acordate în trecut de către Patriarhia noastră Ecumenică.
Autocefaliile anterioare au fost cerute de către Biserici Locale canonice ale noilor state, pledând în multe cazuri și forurile autorității lumești.

b) Recunoașterea în grabă (fără să exprime părere de rău) a schismaticilor și așa-zișilor «autohirotoniți» – fiind evitată Biserica Locală canonică, ba și Patriarhia Moscovei de către care au fost condamnați schismaticii – și acordarea autocefaliei unei noi structuri bisericești generează întrebări juste și provoacă la reacții.
Este neglijat, din păcate, faptul că în acest moment în același oraș avem doi Mitropoliți de Kiev și două Biserici Locale paralele. Și Kievul, și Ucraina, în final, nu sunt un ținut din diasporă, ci o ipostază etnică unitară.

c) Biserica lui Hristos trăiește în lume și merge prin istorie. Este firesc, prin urmare, ca viața ei să fie să fie influențată de evoluțiile sociale și de diferite alte transformări. Acest lucru este valabil pentru toate Bisericile Locale. Pentru Biserica Ucrainei acest lucru a fost valabil în trecut mult mai mult, după cum ne informează istoria.
Fenomenul, după cum vedem, continuă să fie valabil și astăzi. Ucraina constituie un edificiu pe care se confruntă aspirațiile geopolitice ale Răsăritului și Occidentului.
Și se întreabă cineva: Acordarea autocefaliei au urmărit-o și Statele Unite ale Americii și pentru aceasta, după acordarea ei, au exprimat repetat mulțumirea lor?
Reacția Bisericii Rusiei este numai cu caracter bisericesc sau exprimă și efortul Moscovei să păzească sub influența ei Statul ucrainean, după cum se întâmpla până curând?
Este de la sine înțeles, totuși, că noi, păstorii responsabili ai Bisericii, care suntem datori să ne luptăm mai presus de toate pentru unitatea Bisericii lui Hristos, să ne aliem sau să cedăm organizațiilor și rivalităților puternicilor acestei lumi?

4. Se susține faptul că acordarea autocefaliei ar concura la depășirea schismelor, la unificarea bisericească a ortodocșilor și pacea din punctul de vedere bisericesc a Ucrainei. După cum arată lucrurile, acest lucru nu a fost atins.
Au fost observate – cel puțin cât a stat în puterea președintelui de curând Poroșenko – persecuții ale credincioșilor și acaparări de biserici care aparțin parohiilor Bisericii de sub Mitropolitul Onufrie.
A fost argumentată schimbarea prin lege a numirii Bisericii lui, care în final a fost invalidată la tribunal. Dar și noua structură bisericească ce a primit autocefalia s-a rupt.
«Patriarhul onorific» Filaret s-a depărtat de ea, fiind urmat de 15 episcopi și care aruncă în paralel – el însuși sau episcopii lui – acuze foarte grele asupra tuturor.

5. Și vina la ale noastre. După părerea mea smerită, recunoașterea sau nu a noii autocefalii nu este de competența exclusivă a Președintelui, nici a Sinodului permanent, ci de Sfântul Sinod al Ierarhiei. Biserica noastră nu este administrată de un regim patriarhal, ci sinodal. Articolul 4 al Regulamentului nostru este mai mult decât clar.
Chestiunea este extrem de serioasă. Sinodul permanent care a trecut, dacă judeca să se fi impus să fie examinată, ar fi trebuit să o cuprindă în Dispoziția Informativă a Ședinței regulate prezente.
Consider că, pentru tema în discuție, dacă Sinodul decidea că se impune să fie abordată, să fie convocată Ierarhia extraordinară pentru aceasta. Să fie desemnat referentul, unul sau mai mulți.
Și să ia cunoștință ierarhii de documentele oficiale adiacente, după cum și de cuprinsul contactelor Preafericitului cu privire la subiect.
Abordarea forțată și «pe genunchi» a chestiunii ne-ar expune și ar implica Biserica noastră în peripeții. Este greșit să credem că o abordare de acest fel a temei constituie o susținere față de Patriarhia Ecumenică.

6. Este necesar să scadă tonul din partea tuturor și din toate părțile. Și, firește, și din partea acelora care se zoresc să-și pună în scris opiniile lor. Patima întunecă mintea și agresivitatea împotriva celuilalt rănește dragostea în Hristos. Biserica este (și) comuniune de dragoste.
Ca și creștini «suntem datori să ne iubim unii pe alții» (1In. 4,11). Ruși, sârbi, români, greci, asiatici, americani, toți suntem mădulare cinstite ale sfântului Trup al lui Hristos, «care este Biserica» (Col. 1,24).
Chiar și când judecăm că avem trebuință să apărăm ceva, suntem datori să o facem «nepătimaș» pe cât putem. «Robul Domnului nu trebuie să se lupte, ci să fie blând față de toți» (2Tim. 2,24).
Biserica nu ne aparținee. Noi aparținem Bisericii, cu harul lui Domnului. Acela, Domnul Iisus, este capul ei, nu noi; chiar dacă este o slujire pe care o exersăm în Biserică după îngăduința divină.
Dragostea și grija Domnului pentru Biserica Lui este neasemănat mai mare decât ale noastre. De aceea, dincolo de «cele rânduite», pe care suntem datori, ca niște «robi», să le facem (Lc. 17,10), ne rugăm fierbinte ca Acela să sprijine Biserica Sa și să ne lumineze pe noi, robii Săi, să înțelegem corect și să împlinim bine datoria noastră înaintea Maicii comune a noastră, a tuturor, Biserica lui Dumnezeu.

7. Vreau să cred că Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, bărbat bisericesc cu harisme extraordinare – totuși nu infailibil! – prin simțul adânc al răspunderii care îl caracterizează cu privire la slujirea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu și pentru multa dragoste pe care o nutrește pentru Biserică, va săvârși ceea ce este posibil să iasă Biserica noastră Ortodoxă din impasul în care se pare că este băgată.
Smerenia mea, în numele respectului, al cinstei și al multei iubiri în Hristos pe care o nutresc față de cinstita persoană a Lui (sentimente pe care și el însuși le cunoaște) îl rog în genunchi pentru aceasta.

Preafericite, Preacinstiți frați,

Tema ucraineană este eventual, dacă abordarea ei mai departe nu este constructivă, să lovească vremelnic unitatea Bisericii noastre Ortodoxe. Cineva a zis – evident că prin exagerare – că ne amintește de zilele din 1054!
Rog cu smerenie să nu ne grăbim să luăm poziție. Bine este ca astfel de chestiuni să fie prevenite, pentru că, în final, este creată o abordare a lor și nu este ușor și ar cere timp pentru aceasta.
Rog îndeosebi pe Preafericitul să amâne orice inițiativă care este utilă și să treacă la o intervenție judecă folositoare pentru abordarea pașnică a chestiunii. Îl ajută, de altfel, la aceasta cugetul său smerit care îl caracterizează și caracterul său calm.
Peste toate, să trimitem cerea noastră «pentru buna stare a Sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor» mai des și mai fierbinte.
Cel mai mic frate în Hristos,

† Simeon de Nea Smirni

Dezmembrarea Bisericii din interior. Un Mitropolit grec condamnă comuniunea cu Biserica Ucraineană canonică

Trei clerici greci au făcut un pelerinaj în Ucraina pentru a se închina la locurile sfinte din această țară. Dar au comis o greșeală impardonabilă în ochii unora dintre episcopii din Grecia: au slujit împreună cu Mitropolitul Onufrie și au participat la ceremonii oficiate de Mitropolia Ucraineană canonică. Mai mult, și-au exprimat sprijinul pentru poporul ucrainean ortodox prigonit de schismaticii care vor să-i acapareze bisericile chiar și cu forța. Culmea este că această comuniune cu ortodocșii canonici ucraineni a fost denunțată, cel puțin pentru doi dintre ei, care aparțin de Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina, ca fiind necanonică. O astfel de atitudine sfidătoare și în răspăr cu toate normele bisericești și de bun simț nu poate decât să ne dea de gândit.

Să ne amintim că Sinodul Bisericii din Grecia încă nu a luat o decizie în privința situației din Ucraina, ci urmează să facă acest lucru săptămâna viitoare. În orice caz, este cel puțin ciudat și un exces de zel să fie considerată ilegală comuniunea cu Mitropolitul Onufrie. Păstorii care nu mai au pe Hristos drept păstor duc turma într-o situație imposibilă. Ce urmează?

Textul Comunicatului oficial al Mitropoliei:

Am citit cu uimire și necaz adânc pe pagina de internet de știri bisericești «ΡΟΜΦΑΙΑ» despre clericii în cauză P. Teologos, frate al Sfintei Mănăstiri Sf. Grigorie din Sf. Munte, și P. Nicolae Savopulos, cleric al Sfintei noastre Mitropolii, care au cerut și au primit permisiunea din partea Mitropoliei, P. Teologos «permisia noastră pentru deplasarea … în Ucraina pentru motive de închinare», iar P. Nicolae «cu scopul de a participa la închinarea la Sfintele Mănăstiri din Ucraina, printre care și Marea Lavră a Peșterilor», ascunzând planurile lor viclene despre slujirea împreună cu Mitropolitul Onufrie și proiectele lor de a recurge la comunicare – proclamarea atașamentului față de Patriarhia Moscovei și condamnarea acțiunilor Patriarhiei Ecumenice. Au comis delicte canonice, al cererii cu scop mincinos, amăgind pe Mitropolitul lor și cele ce le-au săvârșit acolo, ignorând Conducerea Bisericească, procedând «prin apăsarea pe pedală» și depășind «cele deliberate canonic», încălcări ce vădesc moralul bisericesc al acestor oameni și care atrag sancțiuni canonice.
(Din partea Sfintei Mitropolii)

În Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina este strecurat țânțarul și închițită cămila

Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina a dat publicității un comunicat de condamnare împotriva a doi bravi clerici ai săi în urma deplasării lor în Ucraina, deoarece au comis un «mare delict» să slujească împreună cu Mitropolitul canonic Onufrie al Bisericii Ucrainei și să treacă la declarații de susținere a creștinilor ortodocși prigoniți de acolo și nu să se închine «simplu», după cum au declarat în cererile lor.

Nu am văzut să condamne Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina slujirile în comun hulitoare ale ortodocșilor cu schismaticii care au avut loc în ultima vreme în Grecia și au scandalizat pe ortodocși, evident pentru că acestea s-au făcut în urma încuviințării unei «Conduceri»!!

Ne întrebăm dacă Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina ar emite un comunicat asemănător în cazul în care cei doi clerici ai săi ar fi slujit împreună cu schismaticii. Răspunsul este evident: Nu ar emite pentru că această acțiune ar fi în acord cu duhul aceleiași «Conduceri» pentru care au emis acum acest comunicat de condamnare!!

Mitropolitul în cauză, precum și alții care tac în tot acest timp față de foarte marea hulă care se săvârșește în fața ochilor noștri, este evident că au ei înșiși drept cap o altă «Conducere», și nu pe Iisus Hristos. Să nu se păcălească, totuși, considerând că această alegere a lor o va urma și poporul ortodox conștientizat, care are drept cap al său pe Iisus Hristos.

Este demn de remarcat că Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina abordează cele ce se întâmplă după regulile unui teren de sport. Au explicat comunicatul celor doi clerici drept atașament «față de Patriarhia Moscovei și condamnare a Patriarhiei Ecumenice». Nu văd răsturnarea ordinii bisericești din partea Fanarului, după cum ar fi datori, care cutremură buna stare a Bisericilor și provoacă o mare schismă.

Acțiunea celor doi clerici ai Mitropoliei de a merge în Ucraina să slujească împreună cu Mitropolitul canonic și să dea mesaje de pace în Hristos și de sprijin pentru frații ortodocși prigoniți a ridicat puțin din rușinea cu care ne împovărează Ierarhii greci care cooperează și care tac.

În sfârșit, ar trebui să se spună că Mitropolia de Idra, Spetsa și Eghina este ultima care pateu să vorbească despre «…amăgind pe Mitropolitul lor… ignorând Conducerea lor bisericească, trecând la „apăsarea pedalei” și depășind „cele deliberate canonic”…», dat fiind faptul că Mitropolitul Efrem de Idra, Spetsa și Eghina a fost cel care a amăgit poporul ortodox grec, ignorând Constituția Greciei și depășind dreptul «deliberat/consolidat canonic/constituțional» al copiilor grecei la dezvoltarea și cultivarea conștiinței lor religioase de către Ministrul Învățământului, preferând o oră neutră religios «a religiilor». Atunci Mitropolitul Efrem, obișnuit să se supună diferitor «Conduceri», s-a supus evident unei alte «Conduceri», guvernului ateu și neutru etnic al SIRIZA!!

Traducere după: Κατάνιξη.gr de la ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ.