Recomandăm următoarea discuție pe marginea situației din Biserica noastră Ortodoxă, care este invadată de erezia ecumenismului. Aceasta a fost găzduită pe un canal de Telegram de un preot care nu a întrerupt pomenirea și are căutări și întrebări sincere. Este un subiect de Postul Mare pentru că dreapta credință este nelipsită din preocuparea celui care se alipește de Hristos prin pocăință.
Fără a fi o dezbatere care epuizează subiectul, ea stârnește interesul prin maniera corectă de abordare, fără prejudecăți lumești și manipulate, pornind de la rământarea și constatarea evidentă că ne confruntăm cu o erezie în plină rafală, anume ecumenismul.
Întreruperea pomenirii ierarhilor este posibilă datorită faptului că avem de-a face cu o erezie, nu cu o schismă, cum a fost calendarul. Situația este diferită. De aceea se urmărește distincția între schismă și erezie, între o abatere de la norme administrative și canonice și o deviere dogmatică.
Discuția despre calendar poate fi completată de cei interesați cu informații mai amănunțite pornind de la articolul pe care l-am scris mai demult: Calendarul bisericesc. Observații generale.
Înregistrarea poate fi ascultată audio de pe Youtube:
În mod firesc, subiectul întreruperii pomenirii a survenit după ce a fost discutat lăudabil cel al conștiinței dogmatice:
Sarut mana Parinte! Cine este Parintele care vorbeste?
Pr. Mihail Deliorga.
Buna si Adevarata cuvintare, dincolo de unele puncte de expr eronata in lb rom, cum ar fi pron de intarire sau locutiunea adverbiala “ca si”, sau profund nefericite – ca sa nu zicem “NE-DOGMATICE”, cum ar fi: “a experimenta/experienţă.” pt a EXPERIA (Duhul Sfînt) sau TRAIRE ( duhovnicească).
ÎNSĂ:
Este dacă nu suspect, atunci cel putin CIUDAT să afirmi că:
1. în teologia / conştiinta DOGMATICĂ (fie şi numai în ţară la noi) ar fi controversatul pr. Ghelasie Gheorghe, despre care se spune că ar fi avut pe usa cuvioşiei sale de la FRASINEI citate budisto-hinduiste, ale cărui “scrieri” sînt practic ne-citibile, adică sînt lipsite de coerentă & sintaxă, şi al cărui facies – pt cei care îi văd doar fotografia – s-ar putea spune că întruneste trăsături de oligofreni. E drept, personal, pe baza unui (singur) interviu cu cuviosia sa, nu am găsit nimic ne-ortodox sau incoerent în afirmatiile cuvioşiei sale, însă zvonistica care îi atribuie înclinatii budisto-hinduiste ar trebui OBLIGATORIU DISPERSATĂ, mai înainte de a-l da de exemplu în spatiul public, incl prin conf comemorative.
2. …. adică, vorbind de CONŞT. DOGMATCĂ, sa-l ridici alesolutist în sus pe Cuv. Ghel. Gh. de la FRASINEI fără ca să-l pomenesti pe Sfintul GRIGORIE PALAMAS, Primul Dogmatist al Duhului Sfint şi Energiilor Necreate în Ortodoxie, şi pe Pr. D. Stăniloae, primul exeget / bograf al Sf. Gr. Palamas şi Palamismului la niv. MONDIAL, prin cartea sa apărută în 1939. Nu mă pot împiedica să nu mă întreb dacă nu cumva răsunătoarea tăcere a numelui “D. Stăniloae ” e cauzată de faptul că el, Pr. D. St. a răspuns la un moment dat într-un interviu că scrierile pr.lui Ghel. Gh. sînt ceva de necitit.
3. în fine, deşi punctul acesta e poate primul, căci elementar, CONŞT. DOGMATICĂ ortodoxă e ceva f ÎNALT & de VÎRF, Mai înainte de a vorbi de ea îmi pare că ar trebui vorbit mai APĂSAT de conştiinţă ECLESIALĂ, adică BISERICEASCĂ, adică LITURGICĂ, si, neapărat: MONAHALĂ.
Constiinţa DOGMATICĂ ca atare s-a fundamentat în TIMP, odată cu FORMULAREA, adică EXPR. în Cuvînt, a DOGMELOR Credintei, în cadrul SINOADELOR ECUMENICE celor ŞAPTE . – Ea deci este consecutivă CONSTIINŢEI ECLEZIALE fundamentate la CINCIZECIME, i.e. la întemeierea Bisercii prin Pogorîrea DUHULUI, Învătătorul ADEVARULUI în Biserică și în inima omului, de unde curge ADEVARUL DOGMATIC si Constiinta lui,
Prin urmare cred că în şirul Constiintă LITURGICĂ / ECLEZIALĂ / MONAHALĂ /DOGMATICĂ în viata/trăirea noastră creştinească, particulară şi publică, trebuie musai apăsat pe realitatea adevăratei şi marii lucrări CATEHETICE în Biserica noastră, care lucrare, din adînci păcate, lipseşte cam cu desăvîrşire.
lar marele Catehet, evident, nu poate fi decît marele Trăitor întru constiintă Liturgică / Bisericească/ Eclezială & DOGMATICĂ, puternic înzestrat cu Darul Cuvîntului şi Cuvîntării, adică ADINC Cunoscător de Carte, nu doar Teologic – Dogmatică, dar şi profană. Căci, nu-i aşa, profani sînt şi oamenii care e musai să fie CATEHIZAŢI, fie ei şi (auto) intitulati crestin-ortodocşi.
Sigur, toate punctele astea, în trecere şi ne-sistematic au fost atinse în această bună & adevărată cuvîntare. Dar ele musai se cer Precizate şi Recapitulate şi Repetate iară şi iară. Reparind DE URGENŢĂ catastrofala omitere (ca să n-o numim SUSPECTA) din acest discus a numelor Sf. Grigorie Palamas si Părintelui D. Stăniloae.
Am făcut f puține corecturi de tipărire. Este o problemă cu site-ul și nu pot fi operate acum modificări la comentarii. Printre altele, mi se par obositoare majusculele nejustificate și nu înțeleg logica lor.
Într-adevăr, numele grupului pe care s-au ținut dialogurile este „Isihasm carpatin”, dar acestea nu au de-a face cu p. Ghelasie, care este alt subiect și aș prefera să fie ignorat pt a putea apleca urechea la ce a fost bun și folositor și atât de rar în spațiul ortodox. După cum am menționat, subiectul nepomenirii nu este tratat exhaustiv și definitiv aici, dar este abordat într-o manieră f corectă atât de pr. Mihail, cât și de pr. Claudiu.
Eu personal îmi permit să vă contrazic și consider că prima îndatorire de temelie este faptul de a avea și a cultiva o conștiință dogmatică. Este adevărat că în practică vine mai întâi conștiința eclesială, dar duhovnicește la bază trebuie să stea cea dogmatică, și mă refer la convingerile interioare despre Dumnezeu. De aici decurge toată viața liturgică, de rugăciune, morală în sens autentic.
Viața autentic creștină și ortodoxă intervine abia după dobândirea unei conștiințe dogmatice, adică reperele de bază ale credinței. Cu iertare.
N -ar strica să instituiţi şi un buton de „editare” al comentariilor, ca să ni le putem corecta. La mai sus sînt cuvinte lipsă şi erori de tipar. Cerem scuze şi salutăm rectificarea.
Sarut mana Parinte! Ati spus mai sus:
„După cum am menționat, subiectul nepomenirii nu este tratat exhaustiv și definitiv aici, dar este abordat într-o manieră f corectă atât de pr. Mihail, cât și de pr. Claudiu”.
Va referiti la Pr. Claudiu Buza?
Da. El vorbește. Este menționat numele său și în convorbire, din ce rețin.
Mulțumim pt. strădania de a menține în atenție subiectul nepomenirii,adică a îngrădirii de erezie…
În primul dialog,în care se discută despre erezie și schismă,pe la min.64 aproximativ,Păr. Claudiu face referire la Canonul 15,la schismă, la greco-catolici s.a.m.d.
Eu aș înțelege schisma, în contextul Canonului 15,aplicat la situația noastră cu ecumeniștii,în felul următor:
,,Pt. Sfântul Maxim,comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos,iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinței cele adevărate în El.Dacă Hristos (sau adevărul de credință n.m.) nu este mărturisit așa cum se cuvine,comuniunea cu El și ci cei care-L mărturisesc în chip drept devine imposibilă.(…)Mărturisirea adevăratei credințe condiționează în mod absolut comuniunea, pt. că acela care nu-L mărturisește așa cum se cuvine pe Hristos (sau adevărul de credință/dreapta credință n.m.),adică în conformitate cu Tradiția,se plasează în afara Lui”(adică face schismă,adică se desparte de Hristos sau…se desparte de sobornicitate,cu alte cuvinte ,se desparte de Hristos,de Apostoli,de Sfinții Părinți, de Sinoade n.m.).
Căci :,,Comuniunea dă mărturie despre unire,o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad; însă unirea cu Biserica Sobornicească ( cu Hristos,cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Părinți și cu toți cei următori lor n.m.) nu este determinată sau condiționată de comuniune (CARE E UN SCOP ȘI NU POATE FI UN MIJLOC),ci de mărturisirea dreptei credințe”.-Studii\Sfântul Maxim Mărturisitorul.O introducere,pag.262.
Revenind la Canonul 15 l-ll
Putem înțelegemai ușor acuma,pe marginea celor scrise mai sus,că atunci când ne referim la schismă, o putem înțelege și în felul acesta.
Căci cei care întrerup pomenirea/comuniunea cu ecumeniștii,nu numai că nu fac schismă în Biserică, ci se silesc să izbăvească Biserica de schismă și de dezbinări!
De care schismă?
De schisma deja realizată de cei care s-au despărțit ,s-au dezbinat de Adevăr,de Hristos,de Sfinții Apostoli și de Sfinții Părinți. Sau …care nu mai sunt în comuniune cu Hristos,datorită negării Adevărului,datorită mărturisirii unei credințe eretice,alta adică decât cea sobornicească.
Căci nu poți uni crld de neunit,adică Adevărul cu erezia.Nu poți fi în comuniune cu Hristos și cu ecumeniștii în același timp.Ecumeniști care-L neagă pe Hristos,prin credința eretică mărturisită.
Ori,prin întreruperea comuniunii cu ecumeniștii, tocmai de această schismă și dezbinare ne silim să ne izbăvim/să izbăvim Biserica.
Adică nu care cumva prin comuniunea cu ecumeniștii, care nu mărturisesc credința sobornicească a Bisericii sau care prin credința lor eretică s-au despărțit de Hristos,să ne despărțim și noi de Adevăr,de Domnul
Căci nu poți să mărturisești în același timp două credințe: una dreaptă,sobornicească și alta eretică.
Căci comuniunea tocmai pe asta se fundamentează:pe mărturisirea dreptei credințe, care mărturisire duce la scopul urmărit de ea -COMUNIUNEA.
Comuniune care trebuie să fie cu Hristos,în Hristos și cu cei care-L mărturisesc în chip drept,de la Sfinții Apostoli și până acuma.
Lucru care de fapt caracterizează sau exprimă sobornicitatea.
Erezia nu are nici o părtășie cu sobornicitatea.Este în afara ei Este în afara lui Hristos.
Căci: ,,Cel care mărturisește credința ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserica Sobornicească și în comuniunea Sa; cel care mărturisește o învățătură străină de dreapta credință se autoexclude (exact cum învață și Sfântul Ier.Teofan Z. n.m.) și ttebuie scos din Biserica Sobornicească.
Acest principiu este valabil pt. persoane,dar și pt. Bisericile Locale; ele aparțin Bisericii Sobornicești sau mai curând se identifică cu ea,în măsura în care mărturisesc dreapta credință (de aici se vede schisma ecumeniștilor.Ei nu se mai identifică cu Biserica Sobornicească, cu sobornicitatea ei.Sunt în schismă cu ea ,s-au rupt de ea,prin mărturisirea lor de credință eretică n.m.);
ele ies din ea -chiar dacă instituțional continuă să fie și să se numească Biserici- dacă mărturisesc învățături străine de dreapta credință așa cum a fost ea definită de Apostoli, de Părinți și de Sinoade “.-idem.pag.267
Așadar,pt. a te izbăvi de schisma provocată de ecumeniști,ești dator să întrerupi comuniunea cu ei.Pt. că scopul nostru este comuniunea cu Hristos,nu cu ecumeniștii, care-L resping pe Hristos,care-L neagă pe Hristos prin mărturisirea lor de credință eretică.
Eu așa înțeleg aspectul legat de schismă, aplicat la Can.15 l-ll, în contextul nostru cu ecumeniștii din Biserică.
Càci repet scopul este comuniunea cu Hristos și în Hristos,nu comuniunea cu ecumeniștii în erezie.
Două subiecte care au produs scindare în rândul celor care s-ai îngrădit de erezie:
1. subiectul obligativității Can.15;
2.erezie versus eretici.
Obs.:cele scrise reprezintă înțelegerea mea asupra acestor subiecte.
1.Obligativitatea Can.15 l-ll.
Dumnezeu,Biserica,nu obligă pe nimeni la nimic.
Omul este dăruit cu liberul arbitru,lucru care implică din partea lui o responsabilitate maximă.
Așa și Canoanele,nu ești obligat să le aplici sau ele însele nu te obligă,dar ca o consecință a acestui fapt,vei răspunde pt. felul cum te-ai raportat la ele,negreșit.Acest lucru nu-l va putea ocoli nimeni.Căci în funcție de aceste norme o să fim judecați.Fiecare va da răspuns la măsura lui,bineînțeles…
Așadar,nici Can.15 nu poate fi obligatoriu,în sensul acesta.
Dar,în cazul nostru,atunci când cineva este în erezie,e dator să se îngrădească de ea.E obligat să se îngrădească de ea,să nu petreacă în ea,să se delimiteze de ea,pt. a se mântui.
Bineînțeles că nu-l obligă nimeni,în sensul că nu-i siluiește nimeni libertatea de a alege.
Dar o condiție pt. a te mântui este aceea de a nu fi în erezie(erezia fiind o lucrare demonică,iar părtășia la erezie fiind o părtășie cu duhurile căzute,cu demonii).
Asta înseamnă că pt. a se mântui cineva,este dator să nu fie în erezie,să nu fie în părtășie cu duhurile căzute,stare care îl desparte de Dumnezeu.Căci ori,ori,spune Sfântul Iustin Popovici,a treia cale nu există.
Deci vrând nevrând obligativitatea râmâne,în sensul că nu te obligă nimeni,dar ești obligat tu sau ești dator tu să faci într-un fel,adică conform recomandării Bisericii,pt. a te izbăvi.Cu Darul Domnului bineînțeles.
Așadar,cine nu vrea să fie în erezie sau părtaș la ea ,este dator sau obligat să se îngrădească de ea,fără ca cineva să te oblige.Este alegerea fiecăruia…
Este adevărat,judecata este a lui Dumnezeu,nu a noastră.Fiecare să facă duoă conștiința lui…
2.erezie versus eretici.
În momentul în care erezia este legiferată sau acceptată la nivel sinodal,acel accept îl implică/responsabilizează pe fiecare membru al Bisericii în parte,căci hotărârea/acceptul sinodal are un caracter obștesc.Sinodul se exprimă în numele Bisericii,la asta mà refer.
Fie că vrei fie că nu norma e pt. toți.
Nu e vina mea sau părerea mea că e așa, ci asta e realitatea de facto în Biserică (BOR) ,situație creată de ierarhi,cu bună știintă și intenționat.
Care realitate?
Faptul că erezia este acceptată în Biserică la nivel oficial,cu documente oficiale.Maximum din ce puteau să facă,în sensul acesta.
Așadar,aceasta fiind situația,oficial suntem în erezie.Dar situația nu este fără ieșire.
Căci,cine nu vrea să fie în erezie sau părtaș la ea,trebuie să se îngrădească de ea,să se lepede de ea,să se delimiteze de ea.Și asta într-un mod cât se poate de ortodox sau de legal,cu instrumemnte oferite chiar de Biserică, mama noastră,care are grijă de fii ei.
Care sunt aceste instrumente?
Îngrădirea de erezie/nepomenirea sau Can.15l-ll Constantinopol.
Acuma urmează motivul de zâzanie:este firesc că în urma unor astfel de afirmații vor apare tot felul de întrebări,ca de exemplu:
Oare toți cei din Biserică sunt în erezie?
Toți cei care nu se delimitează/îngrădesc de ea.
Atunci,oare toți cei din Biserică ,aflați în erezie sunt eretici?
Atenție!Nu asta e problema spre care trebuie să ne îndreptăm atenția!Acesta este un măr al discordiei aruncat de vrăjmașul în aria Bisericii.
Aceasta este o întrebare pe care doar Biserica o va rezolva și va da răspus la ea sau în ultimă instanță Dumnezeu.
Problema noastră nu e cum sunt ceilalți,ci problema noastră este păcatul,erezia de care trebuie să ne delimităm.
Dar revenind la temă,căci a creat deja multă tulburare…
În erezie sunt cei care o acceptă și cei care nu se îngrădesc de ea.
Unii au cuget eretic,alții au ,, cuget ortodox „.
Iar cei care au cuget ortodox vor trebui să o dovedească și în faptă.Nu pt. noi,ci pt. ei înșiși,pt. a se delimita de erezie,pt. a nu se mai face părtași la ea.
Cât privește întrebarea despre eretici…La acest lucru Biserica va face lumină,nu noi…
Nu ne putem pronunța noi,căci nu suntem instanță.
Lupta noastră este cu păcatul.Cu erezia.
Obs.: afirmația că toți sunt în erezie,chiar și cei care nu au cuget eretic, este greu de acceptat de către unii…
Am să dau două exemple ajutătoare și cunoscute, în sensul acesta:
-Păr. Theodoros Zisis, chiar dacă are un profund cuget ortodox, s-a îngrădit de erezie, nu s-a cantonat de faptul că dânsul are cuget ortodox, lucru care l-ar pune la adăpost de erezie sau ar fi suficient pt. a nu fi în erezie.
Însuși gestul făcut,de îngrădire,vorbește de la sine că s-a îngrădit de erezie, pt. a nu fi părtaș la ea,pt. a nu participa la ea,pt. a ieși din ea sau a se delimita de ea.
-un al doilea ex. este cel cu Părinții georgieni,care au salvat BOG din erezie.
Deci e clar că aveau un profund cuget ortodox.
Iar dânșii spuneau despre ei înșiși că sunt în erezie, prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii din Biserică, și că dacă aceștia nu vor renunța la erezie sau nu vor scoate BOG din erezie/din ecumenism/din CMB,atunci ei vor aplica Can.15 ,pt. că aflându-se în erezie, mântuirea le este periclitată sau devine imposibilă.
Deci,cine afirmau aceste lucruri?Niște Părinți cu un profund cuget ortodox,prin care Dumnezeu a lucrat ,și au scos BOG din erezie.
Este o opinie personală. Eu nu pot accepta și crede că Biserica Ortodoxă este transmițătoare a ereziei și prezența în ea a unor eretici o contaminează. Înțeleg că e sfântă prin structura ei, dar că pot apărea erori și oameni rătăciți.
În situația de față BOR nu poate fi evaluată individual, ci în raportul ei cu celelalte Biserici Locale. Atâta vreme cât este în comuniune cu altele care resping public ecumenismul, nu este în erezie totală, ci are o înclinație nesănătoasă care ar trebui tămăduită, nu lăsată așa.
Dar nu se poate spune că toți credincioșii români sunt automat eretici.
Pr. Teodor Zisis spune că este eretic episcopul său, deși nu a participat la Sinodul din Creta, pt că pomenește pe ceilalți la Liturghie cu adaosul că drept învață cuvântul adevărului.
Părinții din Georgia nu pot fi limitați la cei care au întrerupt comuniunea, ci au avut un rol important și cei care i le-au luat apărarea. Tocmai acest lucru lipsește nepomenitorilor de astăzi care au o atitudine de buricul pământului și rup comuniunea cu toți și se fac nesuferiți chiar și pt cei care au cuget ortodox.
Am mai tot scris pe acest subiect și nu văd să fie cazul să-l reiau pt că nu există argumente serioase aduse mai sus.
Cu iertare, eu zic să avem cuget ortodox, nu superortodox.
Părinte Lavrentie,
eu nu îndrăznesc să-i numesc nici pe cei cu cuget eretic eretici,până Biserica nu se va pronunța.Problema care mă preocupă este strict erezia și izolarea de ea,cum bine menționează Părintele Theodoros Z.
Nici eu nu cred că ,,Biserica Ortodoxă este transmițătoare a ereziei”, ci ecumeniștii din Biserică sunt vectorii transmiterii ereziei.
Eu nu fac confuzie între ecumeniștii din Biserică și Biserică.
Într-adevăr erezia a fost instituționalizată sau legiferată/acceptată sinodal,dar fără acordul unanim al tuturor membrilor ei.Tocmai de aceea este necesară o delimitare de ecumeniști,pt. a demonstra că Biserica nu acceptă erezia lor.Iar Biserica este acolo unde este adevărul,afirmă Păr.Theodoros în consens cu Sfinții Părinți.
Biserica nu e reprezentată de ecumeniști ,fie ei și arhierei ,ci de ortodocși.Și de Adevăr,bineînțeles, Adevăr care nu poate fi amestecat cu ecumenismul/erezia.Iar în Adevăr și unul dacă rămâne este suficient.Nu eu afirm asta,nu e nălucirea mea,ci cugetul ci cugetul Sfinților Părinți, iar eu primesc asta de la dânșii.
Deci,ecumeniștii din Biserică transmit erezia,de aceea trebuie izolați de Biserică,de ortodocși,și dacă nu se pocăiesc,judecați și anatemizați (și oficial).
Dar până la acel mom. ei orixum sunt în erezie/în păcat iar ortodocșii nu trebuie să petreacă împreună cu ei,în păcatul lor,în erezia lor.
Erezia nu contaminează Biserica în sensul ei Sobornicesc,căci Hristos nu poate fi contaminat de erezie -,,porțile Iadului nu vor putea birui Biserica-,dar Biserica poate fi contaminată în sensul sau sub aspectul ei instituțional,situație în care ne aflăm și noi a uma,când Sinodul Bisericii a adoptat oficial erezia.
Dar Biserica nu înseamnă doar instituție,ăsta e ghinionul ecumeniștilor sau piatra lor de poticnire,ci ea înseamnă Trupul lui Hristos,și de această latură a Bisericii,de Hristos,exumeniștii nu se pot atinge,căci nu au instrumentele necesare,ea având un caracter mistic,aspect despre care ecumeniștii nu învață în facultățile lor de teologie,de aceea le este așa de greu să înțeleagă cum stă treaba…
Pe noi nu ne interesează ce fac alții,ci ce facem noi.Dacă noi suntem în erezie sau nu…
Iar atâta timp cât în Biserică va fi unul singur xare nu va di în erezie sau care va di în adevăr,acolo va fi Biserica,prin el va dăinui,nu prin ecumeniști.
Și…repet:eu nu i-am dăcut pe ,,toți credincioșii români automat eretici” cum spuneți dvs.
A fi în erezie,a fi părtași la erezie e una și a fi eretic e alta.
Noi deocamdată ne aflăm în cadrul Bisericii,iar lupta noastră este cu erezia.
Biserica va hotărî cine-i eretic și cine nu.
Tocmai de aceea preocuparea noastră este de a ne feri de erezie,de a ne separa de ea,de a ne îngrădi de ea.
Trebuie să facem acest lucru nu numai cu gura,ci și cu fapta…
Nu ne deosebim doar în exprimări, ci și în concepții. Eu zic că ne aflăm în Biserică, nu în erezie. Există eretici sau, mai precis, propovăduitori ai ecumenismului, dar nu ne contaminăm de la ei automat prin comuniune pt că Biserica e sfântă și transmite sfințenia chiar și prin Tainele ecumeniștilor, nu greșelile lor personale.
Acum sper să fie clar. Fiecare are libertate să creadă ce vrea și să interpreteze canoanele și scrierile patristice cum vrea.
Părinte Lavrentie, nu interpretez cum vreau sau după mintea mea,mă iertați!
Există erezie în Biserică, prin cei care au acceptat-o și impus-o oficial.Iar ea este prezentă acolo unde sunt cei care nu se delimitează de ea/nu se îngrădesc de ea.
Părintele Theodoros Z. vorbește despre o erezie care există în Biserică și de care el însuși s-a îngrădit.
Nu e ideea mea personală…
Așadar,poți fi în Biserică, instituțional, dar poți fi și în erezie,dacă nu te îngrădești de ea (vorbim de contextul nostru de acum).De aceea și Părintele Theodoros Z. s-a îngrădit de erezie, dar nu puteți afirma că prin asta a ieșit din Biserică. Ci doar s-a delimitat de erezia existentă în Biserică prin întreruperea comuniunii/pomenirii cu ecumeniștii.
Deci, ,,eu zic că ne aflăm în Biserică, nu în erezie „,spuneți.
Eu nu am spus undeva că nu ne aflăm în Biserică, doar că poți fi în Biserică îngrădit sau nu de erezie.
Am scris că este necesar atunci când în Biserică se adoptă o erezie sau se mărturisește o erezie, să ne îngrădim de ea.Cum?
Prin întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii, vectorii răspândirii ereziei în Biserică.
De ce? Pt. că nu putem juca teatru,căci nu avem aceeași credință.
Dar de ce? Ne poate afecta pe noi credința lor?-poate întreba cineva.
Părintele Theodoros Z.: ,,Episcopul este pomenit pt. a se arăta că cel care pomenește și cel care este pomenit,au aceeași credință, că ambii sunt ortodocși,că cel pomenit are aceeași credință cu cel care pomenește,că au aceeași cugetare,aceeași credință”.
Oare cei care mărturisesc o erezie,sunt în comuniune cu Hristos?
Eu cred că nu,pt. că mărturisesc altă credință decât cea sobornicească. Ei nu sunt în Adevăr. Sunt despărțiți de El.De ce?Pt. că sunt în erezie. Sunt așadar despărțiți de Hristos, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți, de Sinoade…Sunt în afara sobornicității.Așadar sunt despărțiți de Biserică în înțeles sobornicesc.
Însă instituțional sunt în Biserică, până când Biserica va rezolva problema.
Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul spune la fel: ,,dacă tu …,ești ortodox ,și…ai pierdut deja învățătura sănătoasă, ce treabă ai tu cu ceea ce fac în Biserică oamenii care o țin?Doar te-ai despărțit de Biserică, ai propriile convingeri,propriul fel de a vedea lucrurile:n-ai decât să trăiești cu ele.Fie că înainte de anatemă sunt rostite numele tău și învățătura ta,fie că nu,pt. tine e totuna:ești deja sub anatemă dacă gândești în chip potrivnic Bisericii…”-Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor,pag.125,Sfântul Teofan Z.
Deci un astfel de om,aflat sub anatema,datorită cugetului său eretic,mai poate fi unit cu Hristos sau în comuniune cu Hristos?
Mai departe,
Sfântul Maxim Mărturisitorul :
,,Pt. Sfântul Maxim, comuniunea este cu Hristos și în Hristos (…).Dacă Hristos nu este mărturisit așa cum se cuvine, comuniunea cu El și cu cei care-L mărturisesc în chip drept devine imposibilă.
De multe ori în scrierile Sf.Maxim găsim afirmația că mărturisirea dreptei credințe condiționează în mod absolut comuniunea „.-Studii.Sf. Maxim. O introducere,pag.262.
Deci,lucrurile acestea se petrec în Biserică.
Noi nu vorbim aici de ereticii condamnați care nu-s în Biserică.Nu asta ne preocupă…
Și,drept urmare,întrebarea este :cu cine vrem să fim în comuniune, cu Hristos sau cu ecumeniștii?
Mai spuneți Părinte:,,Pt. că Biserica este sfântă și transmite sfințenie chiar și prin Tainele ecumeniștilor,nu greșelile lor personale”.
Eu nu am negat sfințenia Bisericii,Părinte, nu vă supărați…
,,și transmite sfințenie chiar și prin Tainele ecumeniștilor”.
Dvs. faceți confuzie între ecumeniști și Biserică.
Tainele nu sunt ale ecumeniștilor,ci ale Bisericii,Părinte.
Și atunci,cum să negăm Tainele Bisericii?
Noi nu din cauza Tainelor Bisericii ne îngrădim de ecumeniști, ci din cauza ereziei lor,pe care o mărturisesc oficial în Biserică.
Și…eu nu am vorbit de,,greșelile lor personale”, Părinte, ci de erezia lor,pe care au impus-o Bisericii oficial,prin documente sinodale.
Mai spuneți:,,există eretici sau,mai precis propovăduitori ai ecumenismului,dar nu ne contaminăm automat prin comuniune”.
Nu e vorba de contaminare.E vorba de mărturisire de credință.
Doar ecumenismul propovăduiește că poate fi unitate în diversitate.
Ori,ecumeniștii recunosc și afirmă cu documente sinodale că au altă credință decât cea sobornicească. Ei mărturisesc oficial o erezie și au impus-o sinodal.
Iar,ceea ce condiționează comuniunea este mărturisirea aceleiași credințe, respectiv dreapta credință.
Ce îmi veți spune acuma,că ecumeniștii mărturisesc ortodox?!
Păi dvs. spuneți că,,există eretici sau,mai precis propovăduitori (mărturisitori n.m.) ai ecumenismului (ereziei n.m.)”.
Iar acest lucru îi desparte de Hristos, de sobornicitate.
,,Foarte adesea,noțiunea de caracter sobornicesc este interpretată în sens catolic,geografic.
În accepția ortodoxă însă,caracterul sobornicesc nu reprezintă o noțiune topografică,geografică,ci o noțiune intrinsecă,de esență duhovnicească,bazată pe integritatea,pe unitatea sfântă și apostolică a credinței”,spune Sfântul Iustin Popovici,asta apropo de viziunea dvs. topografică asupra sobornicității,atunci când faceți apel la comuniunea cu celelalte Biserici…
Dar,astea’s vremile pe care le trăim…
Nu degeaba spunea Părintele Arsenie Boca:,,înapoi la Sfânta Tradiție…altfel la iad cu arhierei cu tot.Ferească Dumnezeu!”.
Deci înapoi la Sfânta Tradiție,nu tot înainte cu viziunea venită din școlile teologice acaparate de ecumeniști…
PS: ultima afirmație nu este pt. dvs. ci pt. cei care se află într-o astfel de ipostază…
Mă iertați ,Părinte!
Am încercat să scriu pe scurt pt că sunt subiecte discutate și mă așteptam să fiu măcar înțeles, nu răstălmăcit mereu.
Dau câteva exemple: Nu am afirmat nicăieri că pr. Teodor Z. a ieșit din Biserică prin îngrădire. Nu am folosit nici măcar incidental ideea de sobornicitate în sens geografic. Nu am vorbit de eretici condamnați. Contaminarea de care am vorbit nu era la nivel doar de Taine, ci și de erezie… Cam multe răstălmăciri!!
Ce afirm eu: în Biserică există o erezie necondamnată ecumenismul. Noi ne aflăm în ea, nu în ecumenism și, prin urmare, nu există obligația îngrădirii. Chiar dacă BOR a semnat sinodal la Creta, apoi la București ecumenismul, nu a făcut asta tranșant pentru că a rămas în comuniune cu Bisericile Locale care se opun lui și chiar afirmă asta răspicat. Spre deosebire, spre exemplu de iconoclaștii dinainte de Sinodul VII Ecumenic, care fuseseră condamnați sinodal de Roma și tot nu renunțaseră la eresul lor. De aceea semnăturile ierarhilor rămân la nivel personal, nu implică pe credincioși, pt că nu au devenit un crez al BOR. Este un pas în plus față de rugăciunile în comun ce se făceau înainte, dar încă nu e credința oficială a BOR. Din acest motiv, prin pomenirea ierarhilor nu preluăm, nu ne împărtășim de ecumenismul lor.
Despre Sf. Maxim am arătat că afirmațiile lui erau după o condamnare sinodală (Lateran, 649), pe care o considera ecumenică. La Sf. Teofan Zăvorâtul trebuie citit în integralitate Cuvântul său despre anatemă.
Pt mine nu există Biserică instituțională și harică, ci doar exprimare, poziționare la nivel oficial.
O mare problemă este polemica atunci când nu înțelegi măcar ce spune celălalt.
Nu v-am răstălmăcit deloc Părinte, doar că afirmațiile mele sunt coroborate și cu lucruri afirmate de dvs. și cu alte ocazii.
Un singur ex.,cel legat de Părintele Theodoros Z.:
Ați afirmat cu alte ocazii că erezia și ereticii sunt în afara Bisericii.
Iar acuma afirmați cum că dvs. considerați că cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sunt în Biserică, nu în erezie sau părtași la ea.
În sensul acesta,ca o concluzie logică după logica dvs.,dacă ereticii și erezia sunt realități exterioare Bisericii,atunci și Părintele Theodoros a făcut acest gest de îngrădire de erezie (pe care dvs. nu-l recunoașteți ca atare,căci am avut discuții îndelungi în care ați negat faptul că prin întreruperea comuniunii te-ai îngrădi de erezie) în afara Bisericii ,conform logicii sau afirmațiilor dvs.
Bineînțeles că nu-s de acord cu o astfel de afirmație,dar e rezultatul viziunii dvs.,în contextul în care dvs. afirmați că erezia este în afara Bisericii.
La astfel de concluzii se poate ajunge în urma viziunii dvs. despre întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii,care în accepțiunea dvs. nu reprezintă o îngrădire de erezie ,ci doar un gest de protest la adresa ierarhilor ecumeniști.În fine,dacă între timp vi-ați mai reconsiderat poziția,mă bucur și atunci îmi cer iertare…
Erezia și ereticii condamnați sunt în afara Bisericii, nu cei ce nu sunt încă excomunicați. Nu cred să fi afirmat vreodată că ortodocșii ecumeniști sunt în afara Bisericii deja. Ba chiar și pr. Teodor afirmă că cei aflați în comuniune cu episcopii ecumeniști sunt în Biserică și necontaminați: „Nu s-a contaminat întreaga Biserică de erezie și nu sunt invalide Tainele acolo unde sunt pomeniți episcopi cu cuget eretic” (p. 64 din broșura sa).
Din păcate, vorbim ca surzii, de vreme ce sunt merreu răstălmăcite și puse în contexte diferite vorbele mele. Este obositor, repet a nu știu câta oară acest lucru, și nu cred că voi mai răspunde la astfel de provocări infantile.
Bineînțeles că Păr.Theodoros Z. afirmă cã cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sunt în Biserică, dar în continuare afirmă: ,,…acum ecumenismul este propovăduit …,nu numai de cinci-zece sau douăzeci de patriarhi și episcopi ,ci de toți cei care au luat parte la sinod și au validat prin semnăturile lor hotărârile,precum și de cei care îi acceptă hotărârile și le fac cunoscute păstoriților lor și până și dr cei care tac și nici nu le condamnă,nici nu le acceptă,dar ,,fac pe proștii”…”.
Mai mult,dacă cineva are cuget ortodox, ca Păr.Theodoros Z. de ex.,iar prin pomenirea episcopului ecumenist acesta arată că are ,,aceeași cugetare și aceeași credință ” cu episcopul lui ecumenist,lucru adeverit de comuniunea păstrată cu acela,căci comuniunea despre asta dă mărturie,atunci acest gest demonstrază că cel aflat în comuniune cu ecumeniștii nu este îngrădit de erezie, indiferent de cugetul lui.
Avem ca ex. cazul Părintelui Theodoros Z., pt. edificare…
Ca să fie limpede aiureala și zăpăceala, e suficient să fie comparat citatul pe care l-am dat de la Pr. Teodor cu ce ai afirmat anterior. Deci el zice că prin pomenire nu apare contaminarea cu erezia în toată Biserica și nici Tainele nu sunt nevalide. Asta am pus-o în contrast cu afirmațiile dumitale: „să afirmați că deciziile lor la nivel sinodal nu implică credincioșii… mi se pare extravagant” și în consonanță cu afirmația mea că deciziile din Creta nu sunt automat puse în cârca credincioșilor. Dacă nici acum nu se vede discrepanța clară, eu m-am dat bătut. Există o responsabilitate a noastră, dar nu ca și cum am fi deja eretici și trebuie să ieșim din rătăcire.
Și da…: ,,nu s-a contaminat întreaga Biserică de erezie „,pt. că sunt și creștini care sr îngrădesc de ea,se delimitează de ea ,,și nu sunt invalide Tainele acolo unde sunt pomeniți episcopi cu cuget eretic”. Da.Pt. că nu sunt invalide nici acolo unde sunt ecumeniști, nu? Dar acolo este erezie.Erezie de care și Părintele Theodoros Z. s-a îngrădit de altfel,nu?
Iar un punct de vedere diferit de al dvs.,nu înseamnă infantilism Părinte,mă iertați!…
Să fim serioși. Pr. Teodor nu-i consideră ecumeniști pe cei care au cuget ortodox, chiar dacă pomenesc. Citatul lui trebuie înțeles integral, că nu sunt nevalide Tainele și nici nu se contaminează Biserica acolo unde sunt pomeniți episcopii. Pt că există și iconomie, zice dânsul. Chiar nu merge cu specularea cuvintelor.
Există o responsabilitate a noastră, așa cred și eu,însă în sensul de a ne delimita de erezie,în sensul de a o izola și respinge.
Nu pt. că am fi deja eretici,ci tocmai pt. că suntem ortodocși și nu dorim să fim părtași la ea,nicidecum să o acceptăm…
Când afirm că deciziile lor la nivel sinodal implică credincioșii, am în vedere că ele au fost luate și în contul nostru,dar fără acordul nostru,fapt pt. care noi nu suntem vinovați,până în acest stadiu. Dar pt. a nu ne face părtași la gestul lor sau la legiferarea ereziei/acceptarea ei,trebuie să ne delimităm de ei până în mom. când ecumeniștii vor renunța la cele legiferate/acceptate acolo,ca mărturie și dovadă că nu le acceptăm.
Acele hotărâri/documente sinodale trebuie anulate/revocate/retrase.
Sinodul,care ne reprezintă și pe noi,trebuie să le respingă.
Căci pe noi ne reprezintă ierarhii dacă-s ortodocși, nu ecumeniști. La fel și Sinodul,dacă-i ortodox,nu ecumenist sau tâlhăresc.
Nu-i consideră ecumeniști, dar nici îngrădiți de erezie.
Iar Tainele nu le negăm niciunde în Biserică…
În concluzie:
Este o exagerare sau o greșeală a-i numi pe toți cei care sunt în erezie sau părtași la erezie sau în comuniune cu ecumeniștii, este o greșeală deci, ai numi eretici.Chiar dacă ei sunt în erezie,în sensul că nu sunt îngrădiți de ea.
Majoritatea au fost atrași în erezie fără acordul lor.Unii habar n-au de ea.Dar astea comportă alte discuții.
Deci faptul că unii îi numesc eretici pe toți cei aflați în erezie este o extremă în care unii au alunecat.
Dar îngrădirea de erezie nu trebuie evitată pt. că unii au greșit.
Mai mult,nu trebuie evitat a-i avertiza pe cei care nu s-au îngrădit de erezie că sunt în erezie.
Ei trebuie să înțeleagă că prin această afirmație nu sunt făcuți eretici,ci doar sunt avertizați de pericolul în care se află și ajutați astfel mai bine să conștientizeze gravitatea situației și responsabilitatea pe care o au în astfel de situație.
Cu alte cuvinte,este un ajutor dat lor,nu o jignire adusă lor.
Ei trebuie să înțeleagă că au fost atrași în erezie și că trebuie să iasă din ea.Să se în grădească de ea.
Dacă îi vei spune unei persoane că nu e nici o problemă cu ea,că ea nu e în erezie,că ea are cuget ortodox,cum vrei atunci ca acea persoană să se mai îngrădească de erezie sau să se mai rupă de ecumeniști?
Ba mai mult,devii pricină de sminteală pt. acela,căci îi adormi conștiința și nu-l ajuți să conștientizeze pericolul în care se află.
Cugetul nu e totul…
,,Credința fără fapte este moartă…”.
Altă afirmație contradictorie:,,prin pomenirea ierarhilor,nu ne împărtășim de ecumenismul lor”.
Dar alți Părinți, pe între care și Părintele Theodoros Z. spune:,,că prin pomenirea episcopului se arată că cel care pomenește are același cuget și aceeași credință cu cel pomenit”.
Acuma nu ar fi problemă că aveți altă viziune dvs.,aveți tot dreptul,dar viziunea dvs. o contrazice pe cea a Părintelui Theodoros Z.
Și…,,semnăturile ierarhilor rămân la nivel personal,nu-i implică pe credincioși”.
Asta doar în cazul în care episcopii s-au dus acolo în nume personal, nu ca și reprezentanți ai Bisericii…
Iar să afirmați că deciziile lor la nivel sinodal nu implică credincioșii,(căci despre asta vorbim,pt. că semnăturile lor întăresc de fapt niște hotărâri ale lor),mi se pare extravagant.
Cât despre comuniunea cu celelalte Bisericii,care nu acceptă documentele cretane,pe ce se bazează atunci? Căci unele mărturisesc erezia ecumenistă ,iar altele credința ortodoxă!!!
Dar probabil că acolo la vârf funcționează peste tot dictonul unitate în diversitate… Dar parcă ar fi o noutate………
Erată: pt. că semnăturile lor întăresc de fapt niște hotărâri ale lor – pt. că semnăturile lor întăresc de fapt niște hotărâri sinodale,
luate în numele sau în contul Bisericii.
” semnăturile ierarhilor rămân la nivel personal , nu ii implica pe credincioși ” comentariu din 20 04 2023 , ora 21 si 35 ,; Mă iertați părinte eu știu că fiecare ierarh prezent la un Sinod ortodox , reprezintă o comunitate , o regiune SI implicit pe creștinii ortodocși pe cere îi reprezintă , deci episcopul meu m-a reprezentat pe mine nu pe dânsul , el a mers acolo în numele meu nu în numele Lui , numai dacă ierarhii ortodocși s-au transformat în mici PAPI , SI nu mai dau socoteală nimănui ! D- voastră de unde ați luat această învățătură ?
Cu iertare, dar se pare că avem viziuni diferite despre cum funcționează Biserica Ortodoxă. De unde exact știți aceste lucruri?
Eu cred cam diferit. Mi se pare că o așa viziune ține mai mult de o pretenție papistă din partea credincioșilor să fie ei stăpâni peste episcopi și Biserică.
Poate voi dezvolta subiectul dacă va fi cazul.
Revenind puțin, deocamdată precizez că știam de precizările pr. Romanidis (din Dogmatica empirică, vol. 2, p. 493) despre modul cum episcopul reprezintă întreaga eparhie, însă nu sunt în sensul sugerat. De aceea am și zis că eu cred „cam” diferit. Ierarhii acționează ca reprezentanți, dar nu la modul absolut, ci ca purtători de cuvânt. Ei trebuie și dau seama de ce au făcut, bineînțeles dacă linse cere socoteală. Voi încerca să articulez o viziune mai completă asupra subiectului.
,,Semnăturile ierarhilor rămân la nivel personal,nu implică pe credincioși „…
Prof.Tselenghidis D.:
,,În Sinoadele bisericești-Locale sau Panortodoxe-episcopii reprezintă pliroma bisericească a eparhiei lor.(…)Ca pliromă a Bisericii sunt înțeleși TOȚI CREDINCIOȘII-clerici,monahi și mireni,care prin puterea Mirungerilor,valideazăsau resping deciziile dogmatice ale Sinoadelor Episcopilor,CARE I-AU REPREZENTAT,în cazul că ei nu au fost ,,următori Sfinților Părinți”.”
,,Cât privește așa -zisul , Sinod” din Creta,(…),pt. că au fost numite ,,Biserici” (ereziile) și unii au semnat textele,cei care le-au semnat au creat firește,după exprimarea mea f. îngăduitoare (!!!!!),o situație problematică ȘI PT.EI ÎNȘIȘI ȘI PT PLIROMA BISERICII (adică pe toți ne-au implicat! n.m.).(…)
Adică /(căci n.m.) acolo s-a făcut ceva ce BISERICA ORTODOXĂ (deci Biserica, adică și noi toți de sub episcopii semnatari,care ne-au reprezentat acolo și pe noi n.m.) nu a acceptat niciodată până acuma.”
Răspuns la comentariu din 20 04 ora 12si33 , : mi-aș dori părinte ,sa aveți un cuget ortodox nu super-ortodox ,SI anume : Nu înțeleg com o biserică că BOR ,cu catedre de e cumenism la toate facultățile de Teologie , cu 25 de episcopi care ne trădează la Creta , SI „acceptă în unanimitate ” hotărârile acelui minciuno-sinod , sa afirmam că ne salveaza comuniunea cu bisericile care nu accepta ecumenismul ,când însăși această comuniune s- ar putea sa-j strice SI pe ei ,bineînțeles din cauza comuniunii lor cu noi . Apoi -BOR nu este in „erezie totala” , deci suntem în ” erezie parțială ” , pentru că au doar „o înclinație nesănătoasă ” ,spuneți , cum sa o denumim pe aceasta înclinație nesănătoasă care ne târăște (prin acceptare SI comuniune ) in afara Bisericii celei Una , in lepădare de Adevăr de Hristos . Unde este adevărul ? Acolo unde nu este manipulare SI răstălmăcire , acolo unde ce este da este da SI ce este nu este nu ,iar ce este mai mult este ….. (știți d-voastră ) . Mă iertați că înțeleg altfel lucrurile !
Eu vă iert că înțelegeți altfel lucrurile. De altfel, nu impun nimănui nimic din postura mea, ci doar îmi manifest conștiința mea ortodoxă pe baza Sfințiloe Părinți.
Într-adevăr, nu pot să înțeleg și să accept această viziune inchizitorială. Da, ierarhii sunt trădători, dar să nu exagerăm faptele lor și să nu-i acuzăm pe cei aflați în comuniune cu ei de aceeași greșeală. Și mai ales nu toată Biserica (BOR). Nu mi se pare normal să aruncăm tot la gunoi din cauza unor erori particulare.
Există niște demarcații. Erezia este învățătura condamnată sinodal. Altceva este cea încă necondamnată. Și încă o diferență: ruperea comuniunii după adoptarea unei erezii (cum e cazul iconoclaștilor, spre exemplu) și păstrarea împărtășirii.
Da, este o anomalie păstrarea acestei comuniuni la ora actuală, dar au mai fost situații similare. După Sinodul VIII al Sf. Fotie, s-a păstrat comuniunea cu adepții Filioque pt a nu se face o ruptură prea mare, deși ea s-a produs totuși în 1054. Pe de altă parte, această păstrare a comuniunii poate avea iz ecumenist, de amestecare nepermisă a adevărului cu minciuna. Cine poate discerne? Eu nu sunt în stare, nu am indicii clare într-o direcție sau alta.
Și totuși nu mi-ați răspuns la întrebarea anterioară: de unde știți că episcopul este reprezentantul absolut al credincioșilor la Sinod și implică responsabilitatea lor individuală?
Părinte Lavrentie,
dacă faptul că un membru al Bisericii se îngrădește de erezie și totodată îi avertizează și pe frați despre faptul că se află în pericol din cauza ereziei, pt. dvs.constituie o atitudine inchizitorială,dvs. știți…
Oare și Părinții georgieni aveau o atitudine inchizitorială atunci când afirmau că Biserica lor este în erezie (doar pt. faptul că erau membrii ai CMB !),cu alte cuvinte spuneau despre ei înșiși că se află în erezie și că acest lucru le face mântuirea imposibilă,fapt pt. care este necesară întreruperea comuniunii sau aplicarea Can.15 l-ll…
Iar noi ne aflăm după sinodul din Creta 2016,cu erezia legiferată/acceptată sinodal în Biserică și dvs. spuneți că cei care afirmă aceste lucruri, adică: că ne aflăm în erezie,( fără acordul nostru,ci băgați în ea în mod samavolnic și viclean de către ierarhi) și că în aceste condiții este necesar să ne dezicem,să ne delimităm/îngrădim de ea,deci dvs. spuneți că aceștia au un duh inchizitorial…?!?
Nimeni nu exagerează faptele lor,ci ele însele votbesc de la sine mai mult decât suficient!
Iar pe cei aflați în comuniune cu ecumeniștii nu îi acuzăm.Faptul de a le atrage atenția că prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii se află în erezie,părtași la erezia lor sau neîngrădiți de ea,nu este o acuză,ci un gest de responsabilitate față de frații noștri,pt. a conștientiza pericolul în care ne aflăm…
De ex.,Părintele Theodoros Z.,care are un profund cuget ortodox,s-a îngrădit de erezie tocmai pt. a nu se face părtaș la ea.
Deci,revenind la afirmația dvs. cum că noi i-am ,,acuza pe cei aflați în comuniune cu ecumeniștii/ierarhii semnatari de aceeași greșeală”,această afirmație a dvs. este ,ca de obicei,o acuzație fără fond…
Nu-i acuzăm pe cei aflați în comuniune cu ecumeniștii de aceeași greșeală.Nu-i acuzăm de nimic,în fapt.Ci doar îi atenționăm că nu sunt îngrădiți de erezie sau că prin comuniunea păstrată cu ecumeniștii participă la actul lor de schismă în Biserică.
Schismă făxută cu Hristos,cu Sfinții Apostoli,cu Sfinții Părinți. ș.a.m.d. Căci ecumeniștii mărturisesc oficial o altă credință de cea sobornicească sau diferită de cea a Sfinților,a Bisericii.
,,Și mai ales nu toată Biserica (BOR)”,spuneți.
Nu toată Biserica este acuzată de greșeala lor,bineînțeles.
Greșeala este clar a ecumeniștilor.Iar noi nu suntem ecumeniști ci ortodocși.
Dar ei au atras toată Biserica (BOR) în erezie.
Nu eu o spun,ci o dovedesc documentele sinodale ale Bisericii și semnăturile ierarhilor.
Și ceva extrem de important:nu ecumeniștii sunt Biserica. Ecumenismul este erezie,iar ortodocșii trebuie /sunt datori să se îngrădească de ea.
Bineînțeles, fiecare e liber să facă cum vrea,după conștiința lui…Însă foarte mulți ortodocși sunt manipulați și înșelați în această problemă de lupii îmbrăcați în piei de oaie;de către păstorii năimiți despre care așa de clar ne vorbește Evanghelia…
Spuneți:,, erezia este învățătură condamnată sinodal”.
Altceva este cea încă necondamnată”.
Părinte Lavrentie, dacă pt. dvs. ecumenismul nu întrunește condițiile unei erezii datorită necondamnării ei sinodale (deși este condamnată și sinodal în 1983),atunci singur vă acuzați,pt.că nepomenirea dvs. are un caracter de schismă cu Biserica, pt. că,Can.15 îngăduie întreruperea pomenirii/comuniunii doar într-un singur caz:,,pentru oarecare eres osândit de Sfintele Sinoade sau de Părinți…”.
Deci în final trebuie să vă hotărâți:este ecumenismul adoptat de BOR erezie în adevăratul sens al cuvântului sau este ,,altceva cea încă necondamnată”?
La care categorie din acestea două se încadrează ,pt. dvs.,ecumenismul adoptat de BOR?
Am tot răspuns la aceste chestiuni și nu le reiau. Comentariul meu era legat de afirmațiile lui Virgil.
Contradicțiile interne din cele scrise mă obosesc și mă fac să cred că nu merită atenție. Dau doar un exemplu: nu toată Biserica este acuzată de greșeală, dar ea a fost atrasă toată în erezie.
Nu are rost acest dialog absurd și surd.
Sper să nu mă văd nevoit să blochez de acum comentariile neconstructive și doar agasante.
Părinte Lavrentie, vă mulțumesc că m’ați îngăduit și până acuma…
Se pare că pt. dvs. dialogul este util doar atunci când partenerul dvs. de dialog nu iasă din viziunea dvs. Sincer mă așteptam la altceva…, nu la metoda ,,pumnului în gură”.
Așa e atunci când niște lucruri deranjează.
Dacă aș fi spus niște lucruri neadevărate,prin ele însele mă discreditam,deci nu era nevoie de intervenția dvs. în forță…
Dar probabil că cele afirmate de mine vă creează niște probleme,vizavi de impunerea viziunii dvs. și atunci :CENZURA!…
Acesta nu este un duh ortodox…
Eu nu am scris aici că nu am ce face cu timpul meu.Timpul e f. prețios.
Am scris în dorința,ca în urma unui dialog sincer,chiar dacă în contradictoriu,să se lămurească niște lucruri.
Temele abordate sunt teme fierbinți și confuze,pt. mulți din cei implicați în aceste probleme.
Faptul că e așa este confirmat chiar de dvs. atunci când afirmați că Părintele Theodoros Z. sau Părintele Gavriil (înțelegerea dânșilor) nu vă reprezintă, de exemplu,referitor la faptul că aceștia afirmă că ,,cel pomenit are credință identică cu cel care pomenește” sau cu o altă afirmație ,și anume că întreruperea pomenirii are ca scop îngrădirea de erezie…ca să dau două exemple.
Dar revenind, pt. dvs. există ,,contradicții interne în cele scrise”,pt. mine nu.
Reiau citatul dvs. pt. exemplificare:,,nu toată Biserica este acuzată de greșeală, dar ea a fost atrasă toată în erezie „.
Eu am să redau cuvintele mele ,,neprelucrate” de dvs.,pt. a se vedea clar de unde izvorăște ,,problema „!
,,Nu toată Biserica este acuzată de greșeala LOR,bineînțeles. Greșeala este a ecumeniștilor. Iar noi nu suntem ecumeniști ci ortodocși.
Dar ei au atras toată Biserica (BOR) în erezie.”
Deci,eu nu văd nici o contradicție aici,mă iertați Părinte, doar o răstălmăcire sau poate o neînțelegere cauzată de neatenție,din partea dvs.
Nu toată Biserica este acuzată de greșeala lor :pt. că în Biserică nu sunt numai ecumeniști…
Dar ei (ecumeniștii din Biserică) au atras toată Biserica (BOR) în erezie:adică ei au acceptat /legiferat erezia și în numele/contul nostru, dar fără acordul nostru,al ortodocșilor.
Dar pt. că Biserica a legiferat/acceptat erezia prin Sinod,iar Sinodul e instituția care ne reprezintă pe toți,deci ne-au implicat și pe noi…
Dar am specificat:,,greșeala este clar a ecumeniștilor”.Deci e clar că nu toată Biserica este acuzată de adoptarea ereziei,ci vina adoptării ereziei este doar a ecumeniștilor,tocmai de aceea ortodocșii sunt datori să se îngrădească de erezie, căci pe ei nu-i reprezintă sau ca dovadă că pe ei nu-i reprezintă…
În sfârșit,nu cred că nu m-ați înțeles de la început,dar…,mi-am făcut datoria…
Deci acesta-i motivul blocării/cenzurii?Cum știți…
Dar acesta nu-i duh ortodox…
Mă iertați și Dumnezeu să ne ierte!
Răspuns la comentariu din 23 04 ora 23si 50 : iertați părinte , ” nu toată biserica se afla in greșală , dar ea a fost atrasă toată in EREZiE ” , pai s- a lămurit totul , daca acceptăm că 15 l-ll , ne deschide o portiță de scăpare , ..,” căutăm acum să-i îndreptățim pe cei ce răstălmăcesc totul , ” așa de dragul iconomiei ” , cînd lucrurile sunt foarte simple . Da este adevărat , ce v-a fi cu cei simpli ,sinceri SI neștiutori , dar asta numai Dumnezeu știe ;,cum spune SI Sf Maxim , „adevărată Biserică a Lui Hristos v-a rămâne doar in sufletul celui care mărturisește adevărul ” (am citat din memorie ) , deci criteriu ultim înaintea lui Dumnezeu , nu poate fi decât adevărul , nu cum mi se pare mie , ci doar cum înțeleg sa mă raportez la Adevar , SI sa rămân în El , asta le-o doresc tuturor, mă iertați !
Nu înțeleg de ce răspunsul este la o replică adresată lui „lin”. Cât despre conținut… nu merge cu dacă acceptăm portițe de scăpare și cu citate inexacte din memorie. Tocmai că nu pot să înghit acest tip de abordare prin care sunt justificate propriile păreri prin apelul nefundamentat la diferite canoane sau părute concepții patristice. Nu este normal să nu înțelegi ce spune un canon, ci să-l iei grosso modo pt că așa-mi place mie și să dau cu barda în toți.
Cu iertare, cam așa stau lucrurile; nu am de ce să duc discuția mai departe pentru că nu primesc decât un monolog, răspunsuri în dorul lelii.
Iertați părinte , n- am reușit să vă răspund în timp util , trebuie sa fac o precizare , ultimul meu comentariu a fost greșit , datorita grabei SI neatenției cu care am citit un răspuns la ” Lin” , nu a fost ceva tendențios , ci doar neatenție , cînd o să am timp , o să vă răspund la ce am rămas dator , mulțumesc !