Condamnarea Mitropolitului Tihic a fost menținută la Constantinopol „pentru pacea și unitatea Bisericii și pentru folosul lui duhovnicesc”

Apelul Mitr. Tihic la Patriarhia Ecumenică a fost soluționat în defavoarea sa, deși fanarioții susțin contrariul, că este în avantajul lui.

Mai exact, deciza Constantinopolului a fost că au existat vicii de procedură în Sinodul Bisericii Ciprului la destuirea lui, că Mitropolitul Tihic are dreptate în parte, dar s-a hotărât unanim să fie menținută. În același timp, i se recomandă să se conformeze cu soluționările cipriote „spre folosul său duhovnicesc și pentru pacea și unitatea Bisericii”.

Din nefericire, imediat după ședință  Mitropolitul nu doar că a mulțumit pentru faptul că a fost ascultat/audiat cu dragoste, răbdare și dispoziție spre dreptate, ci a adăugat și că: Mă simt dator să clarific încă o dată că eu condamn îngrădirea. Nu e clar în ce termeni o condamnă, de vreme ce a mai făcut cândva aceasta cu referire doar la devierile schismatice ale unora, recunoscând dreptul canonic la oprirea pomenirii, după cum am scris într-un articol pe larg. Dacă o face în același mod ca atunci înseamnă că nu înțelege că nu asta cer de la el mai-marii Bisericii, ci o supunere, o re-educare și aliniere totală la stilul apostat de astăzi, după modelul lucrătorilor de vie care și-au însușit ei via și au omorât pe trimișii lui Dumnezeu.

Așteptăm alte nuanțări, deși există câteva bile  negre în privința integrității Mitr. Tihic, anume apelul la Constantinopol, care validează pretențiile papiste fanariote și declarațiile acestea evazive, care nu sunt chiar pe o linie mărturisitoare. Totuși rămâne de apreciat atitudinea sa corectă de recunoaștere a dreptului canonic la oprirea pomenirii.

Arhiepiscopul Ciprului așteaptă ca el să-și mențină poziția și în țară pentru a lua o decizie favorabilă lui, după cum informează unele publicații bisericești.

Din păcate, în felul acesta, se pierde noțiunea de folos duhovnicesc și cea de pace a Bisericii, fiind reduse la un nivel pământesc și instituțional. Adevărul rămâne cu capul spart și fără glasuri care să-l apere la nivel înalt și tot mai puține chiar și în mediul de jos al clericilor și mirenilor. Mărturisitorii autentici au soarta proorocilor din Vechiul Testament, când toți le erau potrivnici, de la rege la opincă, dar aveau în ei cuvântul lui Dumnezeu care-i înflăcăra să rabde această mucenicie a înfruntării celor din jur.

Foarte posibil că atenția ierarhiei cipriote se va muta și asupra altor voci dizidente, cum ar fi Mitr. Neofit de Morfou, după cum a sugerat la un moment dat Arhiepiscopul în toiul discuțiilor de acum câteva luni despre destituirea Mitr. Tihic.

Într-adevăr, dincolo de amărăciunea situației, trebuie să recunoaștem cu asumare că trăim vremuri de strâmtorare mare, când cuvântul evanghelic și adevărurile veșnice de credință sunt trecuute prin sita intereselor lumești pentru a fi ajustate la pacea acestei lumi. Nu doar valorile morale sunt încălcate, ci sunt puse la respect și temeiurile Ortodoxiei. Însă grija adevărată și care contează este să trecem de cernerea lui Dumnezeu în ciuda presiunilor omenești și diavolești, de erezie și schismă.