Canalele mediatice cele mai importante ale Patriarhiei au relatat despre vizita Comisiei „Credință și Constituție” în România, la Sibiu și București, pentru promovarea și implementarea programului ecumenist la noi. Astfel, atât agenția Basilica, dar și Ziarul Lumina, precum și trustul Trinitas au prezentat elogios periplul comisiei amintite a CMB.
Erezia Bisericii nedepline
Din nefericire, mărul otrăvit este expus explicit de către Mitropolitul Nifon în cuvintele: „Mișcarea ecumenică are menirea să promoveze dialog între diferitele biserici care compun Consiliul Mondial al Bisericilor în diferite domenii, care toate trebuie să conducă la realizarea unității vizibile a Bisericii Mântuitorului Hristos. Ortodoxia afirmă cu tărie valorile ei”. De parcă Biserica și-a pierdut unitatea și este fragmentată în mai multe părți divizate. Altfel spus, toate ereziile și sectele de astăzi sunt privite ca membre ale Bisericii lui Hristos într-o sfâșiere pe care suntem chemați să o depășim, adică să o înghițim și să urmărim o unitate disipată, iluzorie.
Concepția aceasta este în contradicție flagrantă cu Crezul ortodox într-o Biserică „una, sfântă, sobornicească și apostolească”, identificată doar cu Biserica Ortodoxă. Credința drept-slăvitoare este sfântă și nezdruncinată, păstrată curată de erezii în cadrul Ortodoxiei. Amalgamul unei religii confuze în care adevărul este deținut de diferitele confesiuni în mod sincretist (într-o contopire nediferențiată) este un atac la adresa adevărului revelat și clar și lepădare de revelația Domnului și de Evanghelie.
Dar deja declarațiile de acest soi ale Mitr. Nifon nu mai sunt o noutate după cea de la Busan (2013) pentru care nu a existat nici măcar o retractare. De acest aluat al învățăturii trebuie să ne ferim, chiar dacă este promovat și încurajat oficial ca urâciune a pustiirii din locul cel sfânt.
Această teorie a ramurilor, care afirmă în diferite moduri faptul că Biserica lui Hristos este divizată în interiorul ei în mai multe facțiuni contrazice istoria bisericească adevărată că ereticii și ereziile promovate de ei au fost excluși din sânul Bisericii prin anatematizare oficială în cadrul Sinoadelor Ecumenice (sau a celor Locale în primele veacuri). Ei nu au rămas în ea după excomunicare, ci sunt rupți cu totul.
Dialogul cu aceștia are sens chiar și fără le cere inițial ca ei să ne recunoască drept singura Biserică autentică pentru că nu putem impune cuiva învățătura dreaptă de la început, ci ulterior prin argumente convingătoare. Însă este absurd ca noi înșine să negăm din capul locului faptul că suntem Biserica lui Hristos în mod deplin, unitar și exclusiv și să purtăm un dialog de pe poziția aceasta deja apostată.
Calul troian al CMB: influențarea Ortodoxiei de către eretici
Mitr. Iov al Patriarhiei Ecumenice a subliniat rolul important pe care l-a jucat Enciclica Patriarhală din 1920 pentru punerea bazelor Consiliului Mondial al Bisericilor de mai târziu (1948). Mai mult decât atât, Mitr. Gherman a compus acel text de atunci sub influența unor lideri religioși și politici suedezi care puseseră bazele primelor asociații ecumeniste în 1910.
Din nefericire, chiar și unii Sfinți au fost atrași la început în aceste dialoguri și căutări de unitate, precum Nicolae Velimirovici (care a trimis un material scris la Conferința de la Lausanne, 1927, fără a fi prezent) și, mai târziu, Dumitru Stăniloae sau Pr. Gheorghe Florovski. Totuși subiectul mișcării ecumenice a fost limpezit de mulți alți Sfinți Părinți contemporani, precum Paisie Aghioritul, Iustin Popovici, Serafim Rose, Ioan Maximovici, ba chiar și de cei pe care i-am numit anterior și care s-au dezis de aceasta.
Aparența unui dialog poate și chiar înșeală uneori până și pe cei încercați, după cum se vede. Însă tocmai din acest motiv subiectul ecumenismului trebuie tratat și rezolvat în mod ortodox, fără compromisuri, în duhul dreptei credințe, nu al sincretismului creștin și chiar religios. Iar nocivitatea acestui așa-zis dialog constă în aceea că pornește de la premize greșite, anume de la lepădarea de a ne declara singura Biserică a lui Hristos în mijlocul lupilor, adică a așa-ziselor „Biserici” eretice. Această depărtare face ca să nu mai fie vorba de dialog, ci de negociere a credinței, mai bine zis vânzare și trădare de-a dreptul.
Pentru o abordare sănătoasă a subiectului ecumenismului amintesc poziția ortodoxă românească și nu numai, atunci când a fost prima dată lansată întrebarea despre dialogul și unirea cu ereticii în 1902: Răspunsul Bisericilor Ortodoxe Locale la Enciclica Patriarhiei Ecumenice.
Cei care cred că nu există nici un pericol real care ne pândește din partea ereziilor e cazul să vadă și aceste primiri oficiale ale membrilor CMB și cadrul teologic neortodox în care sunt realizate.
