În timp ce anunțul că
Biserica Bulgară nu va trimite reprezentanți la întâlnirea frățească de astăzi
din Amman a fost emisă “din partea cancelariei Sfântului Sinod” al Bisericii
Bulgare, nu a existat, de fapt, nici o discutare a problemei de către Sfântul
Sinod, a dezvăluit ieri Înaltpreasfințitul Mitropolit Gabriel de Loveci într-un
interviu acordat Postului de Radio Național bulgar.
Potrivit Mitr. Gabriel, cele două scrisori de invitare trimise de Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului către Preafericitul Patriarh Neofit al Bulgariei nu au fost nici măcar puse în atenția membrilor Sfântului Sinod, ci au fost trimise mai departe imediat Comisiei sinodale stabilite în toamna anului 2018 pentru a examina chestiunea ucraineană. Astfel, ierarhii Bisericii Bulgare au aflat doar din presă despre data întâlnirii de la Amman.
Deși Comisia, condusă de Mitropolitul Ciprian de Stara
Zagora, a fost creată cu aproape un an și jumătate în urmă, nu a existat nici o
declarație din partea Sinodului Bulgar pe problema ucraineană și nu este clar
dacă chestiunea a fost măcar discutată de Sinod în vreo măsură. În iunie anul
trecut, Mitr. Gabriel a dezvăluit că problema nu a fost luată încă în discuție
în profunzime de Sinod.
Mitr. Gabriel a remarcat, de asemenea, în
interviul de ieri că un grup de patru Mitropoliți au încercat să obțină punerea
pe agenda Sfântului sinod a chestiunii participării unei delegații bulgare la
întâlnirea frățească, dar aceasta nu a avut loc nicidecum.
Doar cu câteva zile înainte de întâlnirea de astăzi, când ar fi fost oricum dificil fizic să se întâlnească toți membrii Sinodului pe o astfel de notificare târzie, biroul Sinodului a vorbit cu episcopii la telefon, cei mai mulți dintre ei spunând că nu consideră că este necesar să trimită o delegație în Iordania. Astfel, problema nu a fost discutată sinodal și nu a existat nici o decizie a Sfântului Sinod conformă cu statutul Bisericii Ortodoxe Bulgare.
Mitr. Gabriel însuși a susținut inițiativa
întâlnirii de la Amman, citând cuvintele Domnului: Pentru că unde sunt doi
sau trei adunați laolaltă în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.
(Mt. 18:20). În opinia sa, rămâne o posibilitate ca Bisericile Locale care nu
participă la întâlnirea de astăzi să se alăture procesului de discutare a
chestiunii ucrainene în viitor. […]
Împreună cu Mitropoliții Ioan de Varna și Daniil de Vidin, Mitr. Gabriel a presat Sinodul să convoace un Sinod Pan-ortodox la sesiunea din octombrie 2018, deși moțiunea nu a trecut. Cei trei ierarhi au emis o declarație câteva zile mai târziu, explicând considerațiile lor. […]
* * *
Nota noastră: Mitr. Gabriel face aceste dezvăluiri în contextul în
care sinodalitatea nu a funcționat corect între episcopii bulgari cu o tentă
vizibilă de a favoriza anumită decizie de neparticipare la întâlnirea de la
Amman. Aceasta indică un conflict între ierarhia superioară din țara vecină,
care nu poate fi gestionat decât prin manevre de culise, deși majoritari sunt
episcopii care nu au fost de acord cu participarea la întrunirea de la Amman. Aceasta
indică faptul că cei 4 minoritari au argumente mult mai solide și ar fi întors
rezultatul unei dezbateri oneste în favoarea opțiunilor lor. Adică decizia nu
este una conformă cu normele bisericești, ci se bazează pe nepregătirea,
dezinteresul și trădarea majorității sinodalilor bulgari. Bineînțeles că pot fi
bănuite diferite alte pârghii de influență.
Mitropolitul Gabriel
a fost unul din cei care au pledat activ și viguros împotriva participării la
Sinodul din Creta și la înfierarea deciziilor luate acolo. Dar se pare că linia
promovată de Patriarhul Neofit și de majoritatea ierarhilor nu este aceasta, ci
sunt mai deschiși spre o viziune diferită. Și, pentru a nu risca să apară noi
hotărâri incomode promovate de Mitr. Gabriel și de ceilalți episcopi
mărturisitori, cineva a avut grijă să dirijeze lucrurile încât să fie evitată
opinia lor.
Cert este că avem
nevoie de astfel de arhierei mărturisitori și înțelepți, cu curaj și dedicați
credinței și intereselor bisericești, nu străine.
Nu putem să nu
remarcăm încă o dată că un lucru similar s-a petrecut în Cipru, unde nu a fost
convocat un Sinod care să discute problema întâlnirii de la Amman și practic
Arhiepiscopul Hrisostom și-a impus părerea proprie într-o chestiune care ar fi
fost de competența Sinodului reunit. Mai ales că există câțiva Mitropoliți mărturisitori,
cum ar fi Atanasie de Limassol și Neofit de Morfu, dar probabil că și Isaia de
Tamassos, care ar fi incomodat cel puțin și ar fi făcut de râs tirania
Arhiepiscopului cipriot, care a semnat în mai multe situații în locul unor
ierarhi din subordine (cum a fost cazul în Creta și la unele sesiuni ale
Sinodului Cipriot).
Cine se teme de adevăr și de o confruntare pe față a
lucrurilor?
Hotelul Fermont, locația întâlnirii inter-ortodoxe de la Amman
Conform informațiilor
agenției Romfea, întâlnirea delegațiilor Bisericilor Ortodoxe va avea loc
cu ușile închise pentru presă. Dezbaterile vor fi găzduite în sala de ședințe a
hotelului Fermont. Se pare că vor fi două sesiuni, dimineață până la amiază și
după-masă. Între cele două părți este programată o întrevedere cu regele
Iordaniei, Abdulah II. Seara, după încheierea celei de-a doua runde de
discuții, va fi emis un Comunicat oficial corespunzător.
„Merită menționat că Sinaxa
se desfășoară în mare secret, cu măsuri de securitate care sunt draconice.”
După
cum s-a anunțat anterior, astăzi au sosit la Amman delegațiile Bisericilor
Ortodoxe Locale. Există câteva relatări de presă cu privire la prezența
reprezentanților Bisericii Serbiei, Cehiei și Slovaciei, României și Poloniei. Toate
au fost întâmpinate de către Arhiepiscopul Hristofor, epitropul patriarhal al
Ierusalimului la Amman.
Biserica Sârbă a trimis o delegație condusă de Patriarhul Irineu, din care face parte și Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru și Irineu de Bačka și David de Kruševac.
Biserica Română este reprezentată de Mitropolitul Nifon, episcopul desemnat dintre sinodalii noștri pentru a se ocupa de relațiile externe, dimpreună cu alți clerici români.
Delegația română
Deși au existat speculații și
știri false emise de către site-uri afiliate Patriarhiei Ecumenice că Biserica
Poloneză este absentă, conform unor informații
exclusive oferite de agenția Romfea, aceasta a sosit astăzi în Ierusalim și
va ajunge mâine în Iordania. Ea este condusă de Arhiepiscopul Abel de Lublin.
Lista celor 6 Biserici este completată de Patriarhia Ierusalimului, gazda evenimentului, și Biserica Rusă, cea mai interesată de aceste discuții, care cuprinde în componența sa și Mitropolia Ucrainei, al cărei cap este Mitropolitul Onufrie.
Se pare că doar
canalul de televiziune de stat iordanian va avea dreptul exclusiv de a relata
asupra desfășurării întâlnirii. Unele grupuri de jurnaliști au fost scoase
afară din hotel, chiar și două din Rusia. Cele din urmă au încercat să filmeze
de pe acoperișul unei clădiri din partea opusă, dar au fost contracarate de
către poliție.
Programul va debuta cu o
rugăciune de început și o sesiune de dezbateri. Între orele 13 și 16 va avea
lor o întâlnire cu regele Abdullah II al Iordaniei, urmată de a doua parte a
discuțiilor până spre ora 20:30, când va fi pregătit un Comunicat de presă.
* * *
Deși este un Sinod la
nivel înalt și inter-ortodox, putem contata preferința de a fi numit întâlnire
și se evită să fie numit oficial Sinaxă. Bisericile organizatoare aleg o
comunicare corectă, care să nu atingă orgolii, cu menajamente. Mitropolitul Ilarion
de Volokalamsk, reprezentantul
relațiilor externe al Bisericii Ruse, a declarat că astfel de întruniri ar
trebui să fie mai dese și că întâlnirea de la Amman să fie un început. De
parcă asemenea consfătuiri au ajuns ceva ieșit din comun și bizare. Ca și cum
nu este normal să existe discuții și dialoguri inter-ortodoxe și ele ar leza orgolii,
nu ar stabili legături mai strânse. Cam aceasta a ajuns starea lumii ortodoxe
al nivel oficial, dar și de rând.
În special Constantinopolul
a contestat vehement dreptul altor Biserici Locale de a convoca întruniri inter
sau pan-ortodoxe, dar istoria
dovedește contrariul, după cum am
mai arătat acest lucru. Totuși este în firea Bisericii Ortodoxe
sobornicitatea sau universalitatea (catolicitatea) ca opusul primatului papal
și al centralizării conducerii. De fapt, probabil că în jurul acestor puncte se
învârt disputele pe această temă.
Așadar întâlnirile și
dezbaterea problemelor presante este și ar trebui acceptat ca un lucru firesc,
dincolo de contrele și disensiunile actuale din Ortodoxie între Biserici. Lipsa
dialogului ar însemna un dezastru vădit. De aceea, participarea Bisericii
Române nu poate fi considerată drept un pas sau calcul greșit.
În plus, nădăjduim și ne rugăm să apară propuneri și abordări cu adevărat în favoarea bunului mers al credinței ortodoxe. Bineînțeles, un alt aspect important este ca și Bisericile neparticipante să recunoască și să se implice activ la ducerea mai departe a propunerilor care vor fi emise mâine (în caz că vor fi de bun augur).
„La invitația amabilă pe care a primit-o anterior Preafericitul Patriarh Ioan X din partea Preafericitului Patriarh Teofil III al Ierusalimului de a participa la întâlnirea de consfătuire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Amman – Iordania pe 25 a lunii curente, Biserica Antiohiei declară că nu va participa la întâlnirea în cauză.
Biserica Antiohiei percepe îngrijorarea Întâistătătorilor de Biserici și inițiativele lor la orice ar putea contribui la găsirea de soluții pentru criza gravă cu care se confruntă Biserica Ortodoxă astăzi. În orice caz, a decis să nu participe la această întâlnire pe baza informațiilor care au fost furnizate și a atenției ei de a evita orice crește divergența dintre frați și izolarea lor. Poziția ei nu înseamnă că nu este dispusă să aplice grabnic soluțiile necesare pentru motivele care au condus la întreruperea comuniunii dintre Biserica Antiohiei și Biserica Ierusalimului, chiar și după ce Biserica Antiohiei a arătat disponibilitate pentru orice facilitează aceste soluții.
Cu acest prilej, Biserica Antiohiei reia poziția ei fermă că «consensul unanim» dintre Biserici, întemeiat pe Sfânta Scriptură și pe Sfânta Tradiție, este norma de bază în Biserica Ortodoxă în ce privește deciziile generale la nivel universal, precum și la soluționarea chestiunilor ieșite din comun. Își afirmă, de asemenea, efortul ei, prin comunicarea continuă cu Bisericile, în ceea ce produce o atmosferă de dragoste și o întoarcere la consultări reciproe, astfel încât să fie astfel fidelă mesajului de bucurie, pace și unitate, pe care Domnul nostru îl dorește de la Biserica Lui.
Biserica Antiohiei cheamă pe toți fiii ei să se alăture la rugăciune și lucru pentru pacea în Biserică și în toată lumea.”
* * *
Nota theodosie.ro: Din cele spuse se înțelege că motivul real al absentării Bisericii de Antiohia este conflictul cu Patriarhia Sionului. Probabil că mesajul împăciuitor al Patriarhului Teofil al Ierusalimului nu oferă suficiente garanții. Promisiunile exprimate pot ascunde, de fapt, amânări ce duc la nerezolvarea disputei asupra Qatarului. Este un conflict care durează de ceva vreme și provoacă indignări care, iată, duc la blocarea cooperării pe alte probleme stringente. De asemenea, reiese că sprijină demersurile Bisericii Ruse, deși nu va fi prezentă la discuțiile de la Amman.
Așa se face că Bisericile Ortodoxe Locale participante vor fi în număr de 6: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă, Sârbă, Română, Poloneză și a Cehiei și Slovaciei. Dar, ca și pondere a credincioșilor, acestea reprezintă o mare majoritate. O serie de 5 Biserici de factură greacă au făcut bloc comun în a boicota întâlnirea: Patriarhia Ecumenică, principala vinovată pentru conflictul care se dorește discutat la Amman, Biserica Greciei, a Albaniei, a Ciprului și Patriarhia Alexandriei. La acestea se adaugă Patriarhia Georgiei, care probabil că nu dorește să se alieze cu Moscova din cauza disputelor jurisdicționale, Antiohiei și a Bulgariei. Dintre toate acestea, absența bulgarilor este destul de surprinzătoare pentru că au afinitate cu slavii (ruși și ucraineni) și sunt mai tradiționaliști, nu urmează linia ecumenistă feroce a Constantinopolului.
Unele din lucrurile punctate în
scrisoare este faptul că întrunirea de la Amman nu va fi o Sinaxă oficială, ci „o
întâlnire frățească ce va înnoi dialogul despre provocările pe care le întâmpină
comunitatea ortodoxă în această epocă critică”. Scopul avut în vedere este „să
fie cercetată metodologia pentru atingerea scopului comun al dialogului și
împăcării cu scopul de a fi păzită unitatea comunității noastre ortodoxe și,
chiar dacă această întrunire va conduce la dezbateri pe mai departe în viitor,
această întrunire va putea să compună de una singură o bază de lucru
pregătitoare”. Cei prezenți nu vor sluji împreună, ci vor participa în duh de
frățietate la o conlucrare și rugăciune în comun. Invitații vor fi întâmpinați la
Amman pe 25, vor participa la întrunire pe 26 și vor pleca pe 27 februarie. Patriarhia
Ierusalimului îi va găzdui pe invitați la hotelul Fairmont pe toată durata
șederii lor. Va avea loc și o întâlnire cu Majestatea Sa, regele Abdulah II al
Iordaniei.
În Sfântul
Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, care a fost întrunit astăzi, vineri, 21
februarie, de către Preafericitul Patriarh al Ierusalimului, kir Teofil, au
fost dezbătute diferite chestiuni, fiind cuprins și subiectul aflat în
suspensie cu Patriarhia Antiohiei cu privire la Qatar. A fost menționat faptul
că, de când cei doi Întâistătători s-au întâlnit la mijlocul anului trecut în
Cipru, se derulează un dialog între cele două Patriarhii cu referire la
subiect.
Patriarhul
Teofil a informat pe membrii Sinodului că în ultimele săptămâni s-a reușit
formularea câtorva perspective comune cu Antiohia pentru rezolvarea chestiunii,
în timp ce a fost exprimată speranța că vor exista dezbateri mai departe și că
se vor încheia cu o soluționare finală.
Preafericitul a spus că
Patriarhia Ierusalimului privește la întâlnirea iminentă a Întâistătătorilor Bisericilor
Ortodoxe de săptămâna viitoare la Amman, în Iordania, cu aspirația că dialogul
va fi continuat în scopul unității frățești. Este demn de remarcat că, după cum
a ajuns în mediile de informare, anumite Biserici vor trimite delegați la
întâlnirea în cauză.
Pe 21 februarie 2020, Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a publicat pe pagina sa
de internet un refuz oficial de a participa la Sinaxa Întâistătătorilor din
Iordania.
„Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Bulgare anunță că se abține de a veni la întâlnirea de mai sus și, în
consecință, nu va trimite reprezentanți la Amman, capitala Iordaniei”, sună
mesajul Sinodului. „Sfântul Sinod își exprimă dragostea frățească pentru
Preafericitul Patriarh Teofil III al Ierusalimului și respectul său adânc față
de Patriarhia Ierusalimului, apărătorul de milenii al Mormântului Domnului”.
* * *
Așadar se preconizează că vor
participa jumătate din Bisericile Locale: Ierusalim, Moscova, Serbia, România,
Cehia și Slovacia, Polonia, iar Antiohia cu probabilitate. Vor fi absente cu
siguranță Bisericile de Constantinopol, de Alexandria, Georgiană, Greacă, Bulgară,
a Ciprului și Albaneză. Această situație ilustrează criza prin care trece astăzi
chiar și la nivel oficial Ortodoxia, încât nici măcar dialog pe temele de
maximă importanță nu se poate purta cu ușurință. Totuși nădăjduim și ne rugăm
să apară și roade bune și să existe mai degrabă o abordare frontală și fără
compromisuri de credință decât o pace lipsită de Duhul lui Hristos.
Pacea este o taină şi nu se află decât în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos.
– Pacea e în suflete ori în lume, în istorie ori în veşnicie?
– Fiind în Hristos, ea e în toate şi prin toate.
– Poate exista o falsă pace lăuntrică?
– Patimile duc la o stare de împătimire care devine permanentă, dar nu e pace;
greşelile duc şi ele la o rătăcire ce se crede atotştiutoare, dar vine o clipă
a adevărului şi o astfel de stare dovedeşte o falsă pace; duhul rău poate să-1
îndrăcească pe om până la orbire, dar asta nu e pace, ci robie; eul, orgoliul,
tendinţa de dominare tind să ne înşele printr-o pace personală, lipsită de
Dumnezeu, dar omul va afla neapărat că e creatură şi nu poate afla pacea decât
la Dumnezeu.
– Poate exista pace lăuntrică fără războiul nevăzut?
– Cine nu luptă şi nu învinge patimile şi ignoranţa, acela nu cunoaşte
pacea.
– Ce este de fapt războiul nevăzut?
– Întoarce-te în tine însuţi şi vei vedea!
– Poate exista pace lăuntrică fără pace cu oamenii?
– Atâta vreme cât eşti vinovat faţă de oameni, cu voie şi fără voie, cu
ştiinţă şi fără ştiinţă, prin omisiune ori prin acţiune, nu poţi fi împăcat
nici cu Dumnezeu şi nici cu tine însuţi.
– Ce este pacea lăuntrică în Hristos?
– Este trăirea în Duhul Adevărului, împărăţia Duhului Sfânt în om. Ea necesită
discernerea duhurilor şi capacitatea de statornicire în Adevăr.
– Mi se pare greu de delimitat binele de rău.
– De aceea e omul om, om liber, om-împărat, ca să deosebească duhurile. Dacă
n-avem discernământ, nu suntem vrednici a fi oameni. Oamenii trebuie să fie
sfinţi.
– Pacea e în Lege ori în Har?
– În Har!
– Pacea, atât în inimile oamenilor, cât şi în lume, pare cu totul
instabilă!
– Pacea oamenilor depinde de măsura în care ei se găsesc în Duhul Adevărului,
este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe
plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele
oamenilor sunt probleme de conştiinţă, iar conştiinţa nu-şi află pacea decât în
domeniul religiosului. Religiosul este fundamental în istorie.
– Valeriu, pacea este determinată de conştiinţă ori de putere?
– Este o greşeală a accepta pacea puterii fără adevăr. Nu se poate accepta pacea
robiei! Nu se poate accepta pacea răului! Satana îţi oferă puterea lui dacă i
te închini, dar toată puterea, în cer şi pe pământ, I-a fost dată lui Hristos,
deci creştinii nu pot primi pacea ispititoare a lui satan.
– Valeriu, pacea e luptă?
– Pacea izvorăşte din biruinţa binelui asupra răului, fie la nivelul
conştiinţei, fie la nivelul istoriei. Aici se află şi sensul războiului nevăzut
al asceţilor, şi sensul apocaliptic al istoriei.
– Deci pacea trebuie să fie în necontenită ofensivă?
– Pacea trebuie să fie în ofensivă şi mereu vigilentă. Pacea lui Dumnezeu a
coborât prin „ofensiva” întrupării Domnului Hristos şi prin „ofensiva” Duhului
Sfânt, ce va lucra în lume până la a doua venire a Lui. Creştinismul este
afirmare, căutare, cutezanţă, stăruinţă, muncă, luptă, putere de jertfa.
Creştinii nu vor accepta decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li
se vor cere.
– Pacea trebuie apărată?
– Unii apără pacea lui Dumnezeu, alţii apără pacea satanei. Dar puterea fiarei
apocaliptice va fi nimicită de puterea Mielului.
– Care sunt metodele de luptă creştine?
– În lupta de afirmare, creştinismul este spiritual şi deci liber. În
apărare, creştinii sunt obligaţi adesea să răspundă agresorului cu armele lui:
David a trebuit să-l ucidă pe Goliat, Sfântul Nestor l-a aruncat în suliţe pe
Lie şi a primit mucenicia.
– Suntem pentru pace ori pentru război?
– Există o pace mai nimicitoare decât orice război şi există un război aducător
de pace. Cercetaţi duhul care naşte evenimentele şi finalitatea pe care o
urmăresc ele şi aşa veţi şti ce este bine de făcut.
– Auzim mereu vorbindu-se despre pace!
– Fiecare putere propune pacea ei, dar toţi sunt ipocriţi, mascând sub noţiunea
vagă a păcii propria lor dominaţie.
– Ce-i lipseşte lumii creştine de azi: credinţa, adevărul ori puterea?
– În primul rând e o criză de credinţă; pe fondul ei lumea se situează în
afară de adevăr şi din această cauză Dumnezeu a luat puterea din mâinile
creştinilor.
– Cum să interpretăm puterea satanică a secolului nostru?
– Dincolo de explicaţiile istorice, sunt altele de structură şi în ultimă
instanţă sunt cele spirituale. Structurile lumii acesteia sunt
materialist-ateiste, forţele născute din Est tind să sfărâme planeta. Oamenii
sunt atât de posedaţi de putere, de materie şi de plăcere, încât se trăieşte
halucinant. Dezastrul este iminent, fie pe cale paşnică, fie pe cale militară,
din cauza duhului rău care stăpâneşte modul de viaţă al lumii moderne. Lumea are
nevoie de suferinţă pentru a se putea reorienta spiritual. Dumnezeu are căile
Sale de intervenţie în istorie. Noi nu participăm la acest dezastru, ci suntem
trecuţi pe sub tăvălugul lui nimicitor, căci noi mărturisim oamenilor Adevărul.
Dar oamenii de azi nu-l pot primi, căci din nou sunt fii ai satanei.
Despre libertate
– Este libertatea o emanaţie a răului?
– Nicidecum. Răul nu există ontologic (ontologie = teoria existenţei). În Dumnezeu
nu există rău. Răul este răstălmăcirea libertăţii cu care Ziditorul a înzestrat
pe oameni şi pe îngeri, creaturile Lui, cu conştiinţă liberă. Răul începe cu
orgoliul lui satan şi cu neascultarea omului.
– Respectă Dumnezeu libertatea omului?
– Prin atotştiinţa Sa, Dumnezeu a respectat ontologic libertatea omului,
căci în creaţie a prevăzut naşterea Fiului Său, iar prin atotbunătatea Sa,
Dumnezeu s-a făcut Om şi suferă împreună cu noi până ce se va mântui lumea.
Natura omului e liberă. Dar libertatea absolută nu e în creaţie, ci în Creator.
– Satana respectă libertatea omului?
– Satana nu cunoaşte lăuntrul omului, dar foloseşte toate mijloacele ca să-l
robească pe om, căci el însuşi este rob netrebnic. Nu există libertate în rău.
– Omul respectă libertatea omului?
– Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute
şi luminarea harului, omul e Hristos pentru om. Respectarea omului de către om
este o problemă a îndumnezeirii oamenilor.
– Ce este eliberarea omului?
– Omul trebuie să se elibereze de tirania păcatului, de tirania naturii, de
tirania semenilor săi, de tirania ignoranţei şi, până la urmă, să învingă
moartea, iar acestea le poate realiza doar prin Hristos.
– Dar robia ce este?
– Este opusul eliberării, adică robia faţă de patimi, faţă de legile
naturii, faţă de om, robia ignoranţei şi, în ultimă analiză, robia morţii.
– Se poate acorda libertate răului?
– Răul are libertate, dar oamenii trebuie să-şi apere libertatea lor,
demnitatea lor, integritatea lor, valorile lor, credinţa lor. Libertatea ce o
are răul nu e şi îndreptăţire la guvernare, el trebuie înfruntat şi eliminat
din lume.
– Poate exista o falsă libertate?
– Dacă poate exista un hristos mincinos, este firesc să existe şi o
libertate falsă. Ea poate fi spirituală, politică sau socială. Toate formele de
manifestare a libertăţii sunt valoroase numai în Adevăr.
– Care e raportul între libertate şi autoritate?
– În lumea noastră nu poate exista libertate fără autoritate şi nici
autoritate fără libertate. Aici ele se află într-un echilibru instabil, numai
în Dumnezeu sunt absolute.
– Care sunt criteriile de ordine ale conştiinţei libere?
– În primul rând poruncile lui Dumnezeu, apoi necesităţile naturale şi
vitale şi după aceea valorile consacrate de experienţa omenească şi legile
stabilite de oameni – dar toate acestea trebuie redefinite şi înţelese în
context.
– Care e autoritatea ce dă pondere libertăţii?
– Este evident că omul nu este creatorul şi stăpânul lumii şi al vieţii, că
omul singur nu are dreptul să fie stăpânul oamenilor. Numai omul aflat în
comuniune cu Dumnezeu, omul îndumnezeit are stăpânire peste lume şi intră în
comunitatea universală.
– Fiind oameni liberi şi nedesăvârşiţi, cum vezi problema infailibilităţii (desăvârşirii)
omului?
– La nivelul conştiinţei personale, omul este infailibil (desăvârşit) prin certitudinea
personală a adevărului, dar cu rezerva tocmai a lipsei sale de infailibilitate (desăvârşire).
Deci omul singur nu poate fi infailibil. Numai Hristos a fost Om infailibil.
– Ce este deci libertatea omului?
– E mediul în care se dezvoltă personalitatea umană, e condiţia responsabilităţii
umane şi mai este justificarea omului-împărat (care deosebeşte duhurile).
– Care e deosebirea între libertate şi libertăţi?
– Libertatea e condiţia, libertăţile sunt drepturi. Libertăţile definesc şi
totodată limitează libertatea. Libertatea e în duh, libertăţile sunt în literă.
– Care este condiţia universului în raport cu omul?
– Universul şi natura au fost concepute ca să corespundă libertăţii omului.
– Este un echilibru uimitor între forţe multiple. Universul material al
omului funcţionează la fel cu universul spiritual al omului şi amândouă conduc
pe om la Dumnezeu.
– Poate omul să-şi determine singur destinul?
– Ateii materialişti, obsedaţi de plăceri, de dorinţa de dominaţie şi
egoism, au creat civilizaţia modernă, care culminează în tehnicitate. Ei au
izolat natura umană şi au părăsit poruncile lui Dumnezeu. Încercarea lor de a
crea un rai pământesc şi senzual a dat însă greş. Natura se epuizează şi se
poluează, devenind improprie vieţii. Tehnica, la rândul ei, are mult mai mari
posibilităţi de distrugere decât de construcţie. La toate acestea se adaugă
răul cel mai rău: alienarea (tâmpirea) oamenilor. În aceste condiţii, adepţii antropocentrismului
(teorie conform căreia omul este centrul universului) modern nu se mai simt
stăpâni pe destinele lumii pe care ei înşişi au construit-o. Astfel, lumea
alienată, fără Dumnezeu, îşi află pedeapsa propriei ei răutăţi.
– Ce este libertatea în viziunea materialismului ateist?
– O farsă, un fel de manifestare a hristosului mincinos. Determinismul materialist
culminează în condiţionarea conştiinţei ca un complex de reflexe condiţionate, prin
care omul e terminat ca om, ca personalitate, căci nu mai are libertate şi nu
mai are sfinţenie în sine.
– Dar materalismul ateu foloseşte idei-forţă ca: libertate, comunism, egalitate,
dreptate, materie, popor, ştiinţă, etc.
– Spiritul şi viziunea materialismului ateu pervertesc toate valorile, căci
le pun în serviciul egoismului şi tiraniei. Este dovada că valorile umane nu
sunt absolute prin ele însele, ci preţuiesc în funcţie de duhul, sensul şi
măsura în care sunt folosite. Numai în Hristos totul e adevărat, bun şi
folositor. În afara Lui, totul este dezastru.
– Cum îşi poate afla omul împlinirea?
– Împlinirea omului este în comuniunea cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e chemat
să aducă unitate în diversitate, să aducă ordine în istorie, să aducă sfinţenie
în viaţă. Sfinţenia nu e ceva serafic, nepământean şi ezoteric, ci e
deschiderea ce o face Hristos spre o lume trăită în Duhul Sfânt.
– Va primi lumea creştină a secolului 20 viziunea libertăţii creatoare şi mesianice?
– Evenimentele tragice prin care trece lumea modernă vor crea condiţiile reîntoarcerii la credinţă. Trebuie să revenim la Duhul Sfânt, la Evanghelie, la forţa apostolică. Avem datoria să strigăm cu toată puterea Adevărul, pocăinţa şi întoarcerea lumii la Dumnezeu. Creştinismul renaşte în cuptoarele de foc şi tortură ale materialismului ateu. Satana va pierde, prin chiar metodele sale de lucru, lumea pe care credea că o va câştiga. Hristos apare limpede ca Mântuitor, ca Mesia, şi va fi urmat cu credinţă de oameni.
Rămas-bun
Sângerând de răni adânci, De zile fără soare, De răni ascunse şi puroi, Cu oasele slabe şi moi, Stau ghemuit în pat şi mă gândesc Că în curând am să vă părăsesc, Prieteni dragi.
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi Cu hoţii în acelaşi cimitir, Căci crezul pentru care m-am jertfit Cerea o viață grea şi-o moarte de martir. Luându-L pe Iisus de Împărat, Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă Luându-mă cu diavolul la trântă Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat Să devin altul, Un erou, Om nou.
Şi-am vrut Neamul să-l mut De-aici, de jos, La Domnul Iisus Hristos. Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închid Şi nici de cei ce trupul vi-l ucid. De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie Şi fericirea-ţi dă în veşnicie, De El să-ţi fie frică, turmă mică.
Acum, când văd cât sunt de păcătos, De mic şi de neputincios, Că am nevoie multă de-ndurare, De dragoste, de milă, de iertare, Că numai Dumnezeu le poate toate Şi lumea din robie El o scoate, Devin copil supus, Sunt umilit Şi-s fericit.
Din cerul Tău înalt şi prea ales, Părinte, când mă vei lua la Tine, Prietenilor mei de pe pământ Redă-le, Tu, în alb veşmânt Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles. (lipsește ultima strofă)
Fragmente din cartea Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, subcap. „Dialoguri cu Valeriu” și „Un om în care via Hristos – Valeriu Gafencu”.
Încă din data de 7 februarie Patriarhul Ilia al Georgiei a trimis o
scrisoare Patriarhului Teofil al Ierusalimului, prin care îl înștiințează că nu
va da curs invitației Sale la întrunirea de la Amman din 25-27 februarie.
Preafericitului Patriarh al Ierusalimului și al întregii Palestine,
Teofil III
Preafericirea Voastră,
Vă salutăm cu dragoste frățească în Hristos și vă informăm că am primit
cele două scrisori (nr. 1202 din 12.12.2019 și nr. 53 din 04.02.2020) din
partea Voastră, în care ne-ați scris despre invitația ierarhilor întâistătători
și a reprezentanților lor la Amman, Iordania, pentru o convocare în legătură cu
problemele care s-au iscat între Biserici.
Înțelegem foarte bine că toate eforturile Voastre sunt condiționate de
grija Voastră pentru unitate în Biserică și de dorința Voastră de a ajuta să
fie vindecate rănile. Se simte din scrisorile Voastre și faptul că nu ați
precupețit de a strânge acordul din partea Patriarhului Ecumenic de a
participa. În orice caz, de vreme ce el și unii dintre Întâistătătorii de
Biserici nu au răspuns pozitiv la invitația aceasta, obiectivul Vostru, care
este și dorința noastră, a tuturor, ar putea întâmpina impedimente pe calea
realizării lui.
Vă împărtășim poziția și, potrivit cu seriozitatea circumstanțelor prezente
și în legătură cu chestiunile problematice, considerăm că o convocare și o
discuție reciprocă este foarte necesară. Oricum, deoarece căutăm atingerea rezultatului
dorit, ar trebui să aibă loc cu participarea fiecărei Biserici; dar, dacă acest
consimțământ nu poate fi atins, ne vom abține să venim la întâlnire.
Trebuie să remarcăm faptul că am fi bucuroși să participăm la orice
eveniment organizat în cadrul festivităților religioase sau conferințelor
internaționale, după cum am făcut mereu.
Sperăm ca sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cu binecuvântarea
lui Dumnezeu, să fie întrunită și chestiunile, care fac rău unității noastre,
să fie evaluate potrivit normelor canonice ale Bisericii. De asemenea, ar
trebui să adăugăm aici faptul că ar fi cel mai bine pentru noi toți dacă scopul
ar fi fost atins de mult timp.
Ne rugăm pentru voi, pentru pacea Bisericii și unitatea în Hristos.
Fie ca Dumnezeu să vă dea pace și realizări continue în slujirea Voastră
înaltă.
Semnează, Catolicos-Patriarh a toată Georgia
* * *
În felul acesta, deocamdată și-au anunțat participarea 6 Biserici și tot 6 au
refuzat invitația. Patriarhia Antiohiei s-a arătat printre primele dispuse să vină
la Amman, ceea ce ar putea ridica numărul celor prezenți la 7 în mod normal. Rămâne
încă să fie anunțată public decizia Patriarhiei Bulgare în această privință.
Desigur că organizatorii din spate nedeclarați, dar vădiți sunt rușii. Așadar
Patriarhia Moscovei e posibil să fi stârnit reacții de opoziție din partea georgienilor,
cu care au conflicte teritoriale. Păcat că interesele ce țin de credință și binele
Ortodoxiei nu primează în fața celor particulare.
În orice caz, se pare că problematica autocefaliei ucrainene nu poate fi pusă
doar în termeni pro-ruși sau pro-greci, dar nici în termeni foarte principiali.
Cu alte cuvinte, credința în esența ei este destul de slabă și certurile pământești
joacă un rol mult mai important în gestionarea problemelor bisericești care apar.
La invitația Patriarhului de Ierusalim pentru întrunirea de la Amman de la sfârșitul acestei luni și-au anunțat oficial prezența Bisericile Rusă, a Cehiei și Slovaciei, a Antiohiei și a României. Patriarhia Ecumenică, alături de Bisericile Greciei, Alexandriei, Ciprului și Albaniei, formează un bloc separat prin respingerea participării. Pe lângă acestea, se pare că vor participa și Bisericile Sârbă și Poloneză, ceea ce face ca numărul delegațiilor prezente să fie de șapte. Rămâne de văzut ce vor face bulgarii și georgienii. Deocamdată și-au anunțat prezența jumătate din Bisericile Locale.
Delegația Bisericii Ortodoxe Poloneze va fi condusă de Arhiepiscopul Abel de Lublin și Chełm.
Biserica Ortodoxă Poloneză va participa la întâlnirea pan-ortodoxă ce va fi ținută în capitala Iordaniei pe 25 februarie 2020. UJO a aflat despre acest lucru de la propriile sale surse din Biserica Poloneză.
Din păcate, Întâistătătorul BOP, Preafericitul Mitropolit Sawa, nu va putea ajunge personal la Sinaxă din motive de sănătate, drept aceea a binecuvântat pe Arhiepiscopul Abel de Lublin-Chelm să reprezinte Biserica Poloneză.
[…] În plus, Preasfințitul Episcop Victor de Baryșevka din Biserica Ortodoxă Ucraineană a confirmat astăzi pe canalul său Telegram că Patriarhul Irineu va participa la Sinodul de la Amman, după cum a informat însuși Întâsistătătorul o delegație ucraineană aflată în vizită pe 30 ianuarie.
„Astăzi s-a ținut Sfântul Sinod al Episcopilor din Biserica Ortodoxă Sârbă. Am discutat din nou și am decis să participăm la întâlnirea frățească a Întâistătătorilor Bisericilor Locale în Iordania, care a fost inițiată de Patriarhul Teofil al Ierusalimului. Sper să-l văd/întâlnesc la Amman pe Mitropolitul vostru de Ucraina, Preafericitul Onufrie”, a spus Patriarhul sârb.
Așadar se preconizează o întrunire care nu va decide nimic, dar la care se vor trasa foarte probabil direcțiile pe viitor. Deci importanța ei este mare și așteptările pe măsură.
Deși inițiativa și invitația Patriarhului Ierusalimului au fost spre o convocare a unei Sinaxe a Întâistătătorilor, aceasta se transformă într-un veritabil Sinod Local, la care vor fi discutate problemele arzătoare ale Ortodoxiei de astăzi, în principal schisma ucraineană. Biserica Ortodoxă Română a decis, în ședința de astăzi a Sfântului Sinod, să trimită delegați care să participe la această întrunire, evitând prezența PF Părinte Patriarh Daniel, lucru ce conferă o echidistanță corectă, dar care sperăm să fie, totuși, rodnică duhovnicește, nu doar politicește.
[…]În legătură cu invitația Preafericitului
Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Patriarhului
Bisericii Ortodoxe Române de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la
întâlnirea fraternă de la Amman, Iordania, „Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr.
9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia
Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o
soluție, în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu
se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe
pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.
De asemenea, Sfântul Sinod a
precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe
din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin
înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens
panortodox.
Iar, pentru a nu se
interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar
fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire
fraternă la care se vor discuta modalități de reconciliere și de restabilire a
comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul
Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de
Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române.
Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe”.
* * *
Comunicatul de mai sus poate fi interpretat ca fiind unul de bun augur,
deși în el se găsesc unele sugestii contradictorii. Nu se înțelege de ce se
evită interpretarea întâlnirii de la Amman ca fiind o Sinaxă a
Întâistătătorilor Bisericilor Locale. Prezența Patriarhului sau a unei
delegații oricum va responsabiliza întreaga Biserică Ortodoxă Română față de
viitoarele decizii. În felul acesta, se conferă, de fapt, o greutate mai mare
întrunirii de la Amman, care nu va fi doar o întrunire a Întâistătătorilor, ci
un Sinod Local în toată regula, ca multe altele care au avut loc în vechime.
Scopul declarat în subsidiar al participării române anunțate este de a „discuta modalități de reconciliere și de restabilire a
comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori”.
Acestea nu pot fi altele decât Biserica Rusă față de Bisericile de
Constantinopol, Alexandria și Grecia. Altfel spus, partea română dorește
împăcarea, nu vreo adâncire a rupturii, care totuși nu pare exclusă pe termen
mediu.
Partea îmbucurătoare este
reprezentată de ultimul aliniat, în care este menționată „responsabilitatea de a conlucra pentru
menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice
ortodoxe”. Deși formularea este cam prea
birocratică, totuși ea exprimă o datorie pastorală esențială și de care duce
mare lipsă Ortodoxia contemporană. Așadar, prin această expresie, este exclusă,
în mod normal, orice preconcepție și obligă la respectarea „Evangheliei lui Hristos și a Sfintelor
Canoane Ortodoxe”.
Prin urmare întrunirea de la Amman ar fi un pas important, de la care sperăm o revitalizare mult dorită a Bisericii Ortodoxe și o ridicare atât din schisma ucraineană, care a atins mai multe Biserici Locale, cât și din erezia ecumenistă, care este o plagă cu mult mai puternică. Altfel este posibil să asistăm la un Sinod în care sunt urmărite simple interese naționaliste, nu puritatea credinței ortodoxe, de care fac caz în special rușii în ultima vreme.
Nu în ultimul rând, pentru că ne considerăm
mădulare mărunte ale Bisericii, dar vii, îndemnăm la rugăciune ca Dumnezeu să întoarcă
lucrurile înspre cer în ciuda tuturor piedicilor pământești sau demonice.
În Iordania se vor afla Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale după
convocarea Patriarhului Teofil al Ierusalimului la întâlnirea panortodoxă.
Cu toate că inițiativa Patriarhului Ierusalimului nu a găsit multe acceptări pozitive, există Întâistătători care s-au arătat dispuși să călătorească în final la Aman.
Este de menționat că Întâistătătorul Bisericii Sionului, prin această
inițiativă, accentuează faptul că exprimă îngrijorarea lui pentru păstrarea
unității.
Mitropolitul Ilarion de Volokalamsk, vorbind astăzi reporterilor la Roma, a
menționat că Patriarhul Chiril al Moscovei se va deplasa în mod normal în
Iordania. De asemenea, Președintele Relațiilor Externe din Patriarhia Moscovei,
a declarat că Patriarhul Ierusalimului a trimis și a doua scrisoare prin care
cheamă din nou pe Întâistătători să participe. Comentând refuzul Patriarhului
Ecumenic Bartolomeu pentru întâlnirea în discuție, Preasfințitul a subliniat:
„Patriarhul Bartolomeu nu arată nici o dorință să soluționeze problema pe care
el însuși a creat-o, în vreme ce se străduiește să convingă Bisericile să
recunoască fărădelegea lui”.
Conform unor informații ale Romfea.gr, data probabilă al întâlnirii
panortodoxe se pare că a fost hotărâtă 25 februarie.
În final, în ce privește informațiile care se referă la incomodările
Ministerului de Externe al Greciei cu referire la inițiativa Patriarhului
Teofil, unii demnitari accentuează faptul că așa ceva nu se poate, de vreme ce
Min. de Ext. ține distanță de chestiunile bisericești (probabil acest ultim
paragraf se referă la sfaturile adresate de Președintele Greciei Patriarhului
Ierusalimului într-o întâlnire recentă din luna ianuarie în Israel, n.tr.).
Precizăm că informațiile din articolul de mai sus sunt credibile pentru că în general astfel de informații pe surse date de agenția Romfea s-au adeverit.
Pe de altă parte, astăzi, 12 februarie, s-a întrunit Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului sub președinția Arhiepiscopului Hrisostom. S-au discutat doar două puncte: 1. o dare de seamă și o discuție asupra dialogurilor inter-ortodoxe, inter-creștine și inter-religioase care au avut loc și 2. subiecte economice. Așadar, în mod curios, nu a fost luată în discuție participarea la Sinodul preconizat să aibă loc la Aman la chemarea Patriarhului Ierusalimului.
Făcând un bilanț, doar Biserica Rusiei și a Cehiei și Slovaciei și-au anunțat
până acum oficial participarea după hotărâri în Sinoadele lor interne, iar Patriarhul
Antiohiei s-a arătat deschis în această direcție. Patriarhia Ecumenică, a Alexandriei,
Biserica Greciei, Albaniei și a Ciprului au refuzat public participarea, iar celelalte
Biserici Locale nu s-au pronunțat încă.
În ce ne privește pe
noi, românii, suntem interesați, după cum formulează și cei de la Activenews,
ce răspuns va da Sinodul BOR la invitația Patriarhiei Ierusalimului. „Sinodul BOR va trebui să dea și el un
răspuns, care va fi a doua luare de poziție a BOR în această problemă, după
recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a autocefalilor. … Roadele actului
Patriarhiei Ecumenice nu sunt cele ale unității, ci cele ale dezbinării. … BOR
mai are un motiv pentru care nu se poate ralia poziției Patriarhiei
Constantinopolului”, anume atitudinea românilor din partea de Bucovina din
teritoriul actual ucrainean. „De asemenea, recunoașterea autocefalilor ar duce
la ruperea comuniunii cu o foarte mare parte a românilor din Republica Moldova,
care țin, juridic, de Patriarhia Moscovei. A participa la întâlnirea din
Iordania ar fi un act de mare curaj al BOR, în condițiile în care Patriarhia
Constantinopolului este sprijinită în implicarea din Ucraina de către SUA, iar
Washingtonul este direcția în care politicienii români privesc cu teamă și jind
ca spre Bruxelles. Probabil că, din prudență, având în vedere situația din
țară, dar și pentru menajarea Patriarhiei Ecumenice, acest lucru nu se va face.
Însă un nou apel la întâlnirea panortodoxă este necesar.”
Desigur că există la mijloc multe calcule de politică (bisericească), dar
în toate ar trebui să primeze conștiința în fața lui Dumnezeu, adică urmarea
regulilor autentice ale Bisericii, nu eschivarea corectă politic de la asumarea
unei responsabilități imense în fața lui Hristos. Doar mărturisitorii sunt
scriși în cartea vieții, iar de cei care se rușinează de Evanghelie de dragul unor
calcule sau frici lumești se va lepăda și Însuși Hristos. Desigur că decizia este
a sinodalilor, dar noi așteptăm și avem curajul să așteptăm ca ea să fie una care
să țină cont de legile și necesitățile duhovnicești, nu de cele pământești. Avem
în vedere situația de schismă care tulbură în principal Ucraina, dar care are implicații
la nivel panortodox, generând o rană foarte puternică în trupul Bisericii. Suntem
conștienți de implicațiile și intruziunile puternice politice, dar acestea ar trebui
privite pe planul doi, în urma diviziunilor de natură bisericească și duhovnicească.
Cu toate că Arhiepiscopul Anastasie a fost mereu în favoarea convocării
unui Sinod care să soluționeze problema ucraineană, totuși nu este de acord ca
acesta să fie convocat de altcineva decât de Patriarhia Ecumenică. Prin această
poziție a sa surprinzătoare, se conturează o diversitate și antagonism tot mai
mari în Ortodoxie. Deși a avut curajul să-l înfrunte pe Patriarhul Bartolomeu
prin scrisori deschise, nu acceptă să facă pasul spre o rezolvare sinodală.
Rămâne pe mai departe confuzia cine și în ce condiții poate convoca un Sinod
Ecumenic în Biserică: doar Patriarhul de Constantinopol sau și oricare altă
Biserică autocefală?
Preafericite și
dumnezeiesc Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina,
foarte iubite și dorite frate și împreună-slujitor în Hristos Dumnezeu Teofile,
salutăm cu deosebită plăcere pe Preafericirea Voastră dumnezeiască,
îmbrățișându-vă în Domnul.
[Noi] am studiat cu atenție Scrisoarea
Preafericirii Voastre dumnezeiești din 12 decembrie 2019 prin care chemați pe
Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale la o «întâlnire frățească în
iubire» în Iordania la sfârșitul lui februarie a.c. Nu încetăm că cugetăm, după
cum am stipulat în scris public de la începutul anului trecut, că: «Aliniindu-ne
la duhul despre sinodalitate al Sfântului și Marelui Sinod, Biserica Ortodoxă
Autocefală din Albania adresează o caldă chemare ca Patriarhia Ecumenică, care
valorifică prerogativa prin excelență de coordonare a Bisericilor Ortodoxe, să
convoace cât mai curând posibil o Sinaxă sau un Sinod Panortodox, cu scopul de
a fi prevenit pericolul evident al creării unei schisme dureroase, care
amenință credibilitatea Ortodoxiei și mărturia ei credincioasă în lumea
contemporană» (Scrisoare către SS Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, 14 ianuarie 2019).
Și, de asemenea, în «Apelul-implorare pentru depășirea polarizării bisericești», care a fost trimis pe 20 noiembrie 2019 către toți Întâistătătorii, am reluat: «Inițiativa pentru aplicarea tratamentului noii realități aparține fără îndoială Patriarhiei Ecumenice. Dar toate Bisericile Autocefale, toți ortodocșii fără excepție purtăm responsabilitatea de a contribui la împăcare».
Totuși propunerea
Voastră pentru întâlnirea în Iordania, după cum este evident, în loc să
contribuie la îmbunătățirea unității, va complica și mai mult procesul
tămăduitor care se impune.
De aceea nu putem să
participăm la întâlnirea propusă.
Dorind ca «Hristos,
Dumnezeul nostru, Care S-a arătat» să conducă pe cei ce au o răspundere
deosebită în Biserica Lui, «pe care a câștigat-o prin Sângele său» la căile
împăcării și păcii, semnăm cu toată cinstea și dragostea adâncă în Hristos
Dumnezeu, Care S-a arătat și a luminat lumea.
Al Preafericirii Voastre dumnezeiești iubit frate în El, † Anastasie Arhiepiscop de Tirana, Dirahio și a toată Albania
Nota noastră: Remarcăm că în spatele acestor reacții este invocat „duhul despre sinodalitate al Sfântului și Marelui Sinod”, duh care se pare că duce la diviziuni cel puțin în Ucraina, dar și la nivel panortodox. După cum bine a fost remarcat, ipocrizia este maximă în privința întâlnirii la nivel ecumenic: Sinodul din Creta a putut fi ținut fără să existe împăcare și comuniune între Ierusalim și Antiohia pe subiectul regiunii Qatar, dar întrunirea din Iordania este considerată de Patriarhul Bartolomeu imposibilă fix pentru același motiv al dezbinării prezente.
Oare către ce fel de sinodalitate conduce Sinodul din Creta? O fi una de
durată sau temporară, care să facă locul la ceva și mai rău? Putem accepta un
soi de pace a Bisericii în care nu se caută rezolvarea problemelor care apar?
De asemenea, Arhiepiscopul Albaniei declară că întrunirea preconizată în
Iordania va complica în mod evident
situația. Totuși este limpede că pentru organizatori nu este atât de clar acest
lucru. Și cred că nici pentru credincioșii imparțiali.
