Deja ne-am obișnuit noi, creștinii ortodocși mai ales, să ne fie batjocorită credința în diferite feluri și la diferite nivele. Ura față de Hristos este o neputință care greu poate fi înăbușită de cei depărtați de Dumnezeu. Adevărul evanghelic este insuportabil pentru conștiința lor, scoate sufletul din ei, așa cum se exprimau oarecând și iudeii în fața Mântuitorului (In. 10, 24).
Însă noi ne asumăm această postură. Nu ne răzbunăm, nu dorim răul celor ce ne fac rău, nu ripostăm ca musulmanii la adresa hulitorilor. Dumnezeu este mai presus de orice ofensă adusă la adresa Lui. Însă nici nu ar trebui să fim pasivi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ci ne arătăm curajul de a fi de partea lui Hristos, Care îndură cu răbdare și dragoste prigonirile asupra Lui. Important este nu a îndepărta ofensele și pe cei care le aduc, ci a le respinge și a le vădi ca fiind mincinoase. Demnitatea este cea atinsă, credința ne este pusă la încercare, nu orgoliul. Insultele oricum nu au putere asupra slavei lui Dumnezeu, dar important este a nu le da noi putere prin reacții greșite de indiferență sau de oțărâre ofensată.
Conținutul anti-creștin al festivității de deschidere a JO
Deși nu am urmărit și nici nu m-a interesat măcar să văd ceremonia de începere a Jocurilor Olimpice, anumite scene hulitoare au devenit deja cunoscute și criticate la scenă deschisă. Este vorba de cel puțin 3 secvențe: (1) parodierea blasfemiatoare a Cinei de Taină, (2) imaginea unui călăreț pe cal alb, ce reprezintă, de fapt, pe Hristos biruitor din Apocalipsă (19, 11-13), Cuvântul lui Dumnezeu și (3) vițelul ca idol ce face trimitere la zeul turnat de evrei cât a fost Moise pe munte să primească tablele Legii. Acestea aduc atingere explicită valorilor creștine, deși există numeroase alte reprezentări de demoni, spirite rele și simboluri indecente, pentru care spectacolul ar fi trebuit interzis copiilor. De altfel, chiar coregraful Jolly a declarat că „ideea a fost să fie făcută o sărbătoare păgână mare legată de zeii Olimpului”.
Într-un fel și în mod surprinzător, este justificată reprezentarea zeităților păgâne, de vreme ce Jocurile Olimpice sunt legate de un eveniment din antichitate dedicat lui Zeus. Ba chiar reînvierea lor a avut loc tot sub auspicii păgâne și idolatre, prin contribuția unor francezi descendenți și reprezentanți ai Revoluției Franceze, care s-a vrut nu doar eliberatoare de sub auspiciile creștinismului, ci și să introducă lumea în mediul misticii păgâne a zeităților de odinioară. Sportul se poate organiza și în alte forme, dar esențial a fost să fie pus sub patronajul gândirii idolatre și hedoniste.
Dacă oarecând creștinismul a stins flacăra păgânismului mai ales în Imperiul Roman (Bizantin), acum asistăm la o reinversare a cursului lucrurilor. Împăratul Teodosie cel Mare a oprit Jocurile Olimpice în anul 393, care se țineau cam din anul 776 î.H., iar de o sută de ani revenim la tradițiile idolatre.
Nu sunt un cunoscător al acestor detalii, dar cred că aceasta este prima festivitate de anvergură în care creștinismul este insultat „artistic”, nu doar contracarat prin tot felul de imagini ale spiritelor rele și demonice.
Dintre toate, batjocorirea Cinei de Taină a fost cea mai vizibilă și ușor de recunoscut. Locul Mântuitorului și al apostolilor Săi a fost luat de persoane trans-gender. Atingerea vizeză îndeosebi cultele care pun preț pe Împărtășanie (instituită la Cina de Taină), dintre care catolicii s-au simțit cei mai vizați, dar ortodocșii sunt cel puțin la fel de atinși. În plus, scena nu parodiază tabloul lui Da Vinci musai, ci icoana Cinei, care are un loc important în pictura ortodoxă. Taina centrală a credinței este lovită, anume prezența lui Hristos în Sfânta Împărtășanie. Este un semn că lumea necurată știe cu Cine și cu ce se luptă.
Pentru a întregi tabloul, trebuie punctat faptul că spectacolul acesta are conotații politice și culturale puternice, mai ales că președintele francez Macron a lăudat public spectacolul. Este un soi de declarație de război a Occidentului la adresa tradiționaliștilor, creștinilor și țărilor conservatoare. Dar și o etalare a forțelor și scopurilor care stau în spatele progresismului apusean. Războaiele din Ucraina și Palestina sunt doar două zone de războaie armate care reliefează apăsat cât de puternic este acest conflict ideologic răspândit în multe alte sfere ale societății.
Scuzele penibile ale organizatorilor
La presiunea oarecum neașteptată a numeroase personalități, organizatorii au dat cumva înapoi. Au retras filmul cu toată festivitatea de pe canalele de internet unde putea fi vizionat. Ba chiar și-au cerut un soi de scuze.
De fapt, chiar scuzele sunt cele care mi-au atras atenția asupra acestui eveniment care a trecut fără să-i fi dat atenție prea multă inițial. La o conferință de presă, purtătoarea de cuvânt a declarat: „În mod clar nu a existat niciodată vreo intenție să arătăm dispreț față de orice grupare religioasă. (Ceremonia de deschidere) a încercat să sărbătorească toleranța comunitară. Credem că această ambiție a fost atinsă. Dacă unii oameni s-au simțit ofensați, ne pare tare rău”.
Deși unora aceste cuvinte le-au părut a părere de rău și retractare a mesajului, mie îmi par o continuare a insultei. Ca și cum se dorește promovarea toleranței la adresa răului și cine se simte ofensat ne pare rău de el că nu a înțeles și nu-și calcă pe inimă să se lase insultat în credințele sale religioase. Practic, nu există nici o mea culpa.
Critici din partea Bisericii
Trec peste faptul că unii reprezentanți ai catolicilor au adus critici la adresa mesajului ofensator al ceremoniei, deși nu știu dacă Papa a făcut declarații pe acest subiect, pentru a ajunge la unele reacții ale ortodocșilor.
În peisajul românesc remarc emisiunea la care a participat Pr. Ciprian Mega, în care a scos în evidență, spre exemplu, faptul că pictura lui Da Vinci cu Cina cea de Taină este practic începutul decadenței, dusă la o măsură mai mare de organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris de anul acesta.
Se pare că și anumiți sponsori ai evenimentului au protestat și s-au disociat de mesajul insultător. Ba au existat și personalități care au criticat evenimentul fără să fie creștini, din solidaritate și bun simț.
Reacția creștină la astfel de insulte
Dincolo de toate detaliile, fiecare suntem vizați de acest mesaj. Ne ascundem, suntem indiferenți, ne enervăm sau reacționăm cu demnitate și fără rușinare de credința ortodoxă?
Atitudinea corectă nu mi se pare de a cere sportivilor participanți să boicoteze și să se retragă de la aceste Jocuri. E doar o opinie. Festivitatea de deschidere nu reprezintă o platformă program a evenimentului, cum era în antichitate dedicarea întregului concurs zeilor, ci doar o inserție ce ar trebui criticată serios. Spre exemplu, sârbul Novak Djokovic și-a scos și afișat ostentativ crucea de la gât parcă în semn de protest față de drăciile din debut, fapt ce a stârnit reacția favorabilă a publicului. Se va vedea dacă vor fi puse presiuni asupra lui, așa cum s-a procedat cu alți sportivi care au ales să fie mai dezinvolți și să-și pună o imagine cu Hristos pe surf-ul cu care concurau. Însă mai trebuie ținut cont și de faptul că organizatorii au retras filmul din mediul online și nu și-au asumat deschis ofensarea valorilor creștine, fapt ce este un pas înapoi sau măcar un semn că sentimentele creștine nu sunt excluse de la această ediție.
Desigur că nu este exclusă boicotarea, însă nu în scopul de a induce acceptarea creștinismului la acest eveniment sportiv. Dar remarci critice ar fi bine-venite din partea celor implicați, care au conștiință ortodoxă fermă. Așa cum creștinii din timpurile primare au trăit în societatea păgână fără să se retragă din ea, dar au mărturisit credința când era momentul, la fel consider că e situația și acum. Mai rămâne puțin până să ne fie impusă tuturor supunerea în fața zeităților din spatele mai-marilor lumii, în final foarte probabil lui Antihrist în persoană.
Mai degrabă, acesta este un prilej pentru a ne reconsidera perspectiva asupra societății actuale și a vedea cât de profund anti-creștină a ajuns să fie. Nu în majoritatea ei, ci prin cei care o conduc și impun direcția, o minoritate puternică, furibundă și discretă, care acționează tot mai la vedere prin diferiți interpuși, cum sunt coregrafii în cauză.
De fapt, lecția și reacția în urma acestui scandal ar fi că avem conducători care sunt animați de idealuri oculte, păgâne și anti-creștine și care încep să se manifeste deschis ca atare. În societatea progresistă actuală creștinismul nu mai are vocația de a da tonul, ci ar trebui să-și recapete sarea care să-i dea gust și vigoare. Nu este încă zdrobit, dar nici în stare să dilueze puterile demonice din lume.
Pecetluirea, mai exact însemnarea oamenilor de către Antihrist este înțeleasă adesea doar din capitolul 13 din Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul și neglijează un alt pasaj foarte important despre același subiect. Este vorba despre cap. 20: 4: „Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi/decapitați pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei şi care nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani”. Acest verset este explicat în detaliu de Părintele Atanasie Mitilineos în cuvântările sale exegetice pe marginea cărții Apocalipsa.
Am trecut peste precizările frumoase, edificatoare și foarte clare despre sufletele celor cărora li s-a dat să șadă pe tronuri. Pe scurt, aceștia sunt apostolii, învățătorii, mucenicii și toți creștinii sfinți care au biruit asupra păcatului și duhurilor rele și domnesc împreună cu Hristos, judecă lumea prin exemplul lor și sunt vii până la Judecata finală și bineînțeles că și în împărăția cerurilor de apoi. Accentul pe faptele bune, nu pe o amprentare formală a trupului se poate vedea și în comentarea pasajului care ne interesează.
Cum vom înțelege cine au pecetea fiarei
Trebuie să mai remarcăm ceva la care vă rog să luați aminte în mod deosebit. În mod deosebit. Un lucru pe care l-am spus de multe ori în explicarea pe larg a Apocalipsei.
Deci o mai spun o dată. Că: „sufletele celor decapitați” (Apoc. 20: 4), adică este o observație primară și anacronică, ca să spunem așa cumva. Spune: cei care au fost decapitați, adică cei care au fost junghiați, cărora li s-a tăiat capul cu securea, adică mucenicia. Care sunt Sfinții Mucenici. Aceștia spune explicit textul că nu s-au închinat chipului fiarei, nici nu au luat însemnul pe fruntea sau pe mâna lor, pe care le-o punea Antihristul, fiara în epoca lui. Dar știm că asta nu este posibil pentru că Antihristul încă nu a sosit. Deci cum este această devansare? Cum s-a întâmplat? Pentru că Sfinții și Mucenicii au trăit din epoca lui Hristos continuu până în veci. Antihristul nu era. Deci cum s-au silit să nu se închine chipului lui și l-au negat? Asta vreau să vă spun.
Există amăgirea că mulți consideră că va veni Antihristul, vai, vai, ce vom face? Iubiților, duhul Antihristului este răspândit. Este răspândit duhul Antihristului. Nu a spus Sfântul Evanghelist Ioan că ați auzit că vine Antihristul și deja există mulți antihriști în lume (1In. 2:18)? Cum va veni și deja există antihriști? Înseamnă că Antihristul vine ca o persoană concretă, dar înainte-mergătorii lui reprezintă duhul Antihristului, iar duhul Antihristului este orice mă îndepărtează de Evanghelia lui Hristos.
Mă îndepărtează moda? Este: Mă închin la chipul lui Antihrist. Mă îndepărtează lumea? Mă închin la chipul lui Antihrist. Primesc plăcerile acestei lumi? Mă închin la chipul lui Antihrist. Mă îndoiesc de firea omenească a lui Hristos? Mă închin la chipul lui Antihrist. Și, în acest timp, primim pe frunte și pe mână însemnul lui Antihrist. Vom putea să-i spunem unui om în stare avansată de demonizare: Fă-ți cruce! Imposibil. Își face cruce? Imposibil. De ce? Mâna i-a fost însemnată de diavol. Cum să-și facă cruce? Trupul i-a fost însemnat de diavol. Cum își va face cruce? Înțelegeți, iubiții mei?
Nu așteptați venirea lui Antihrist și să ziceți, cum fac mulți: „Să-mi închei viața și apoi Antihristul poate veni când îi place”. Antihristul este prezent. Duhul Antihristului este prezent. Va veni numai ca persoană concretă când va veni. Până atunci, el este prezent în înainte-mergătorii săi și în duhul lor și acest duh rău deja existent va fi întrupat în persoana lui Antihrist chiar la finalul istoriei. Asta e tot. Ați înțeles?
Aretas punctează: cum vom putea vedea precis însemnul lui Antihrist pe fața omului, pe frunte sau pe mână? Vă voi citi o parte din ce explică el despre faptul că Hristos îi însemnează pe următorii Săi iubitori de Dumnezeu: „Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne” (Ps. 4: 6) la fel cum Antihrist își pune pecetea lui pe păcătoșii necredincioși și nepocăiți (PG 106, 752B) Hristos pune un însemn, dar și Antihrist pune un însemn. Însemnul lui Hristos este că s-a însemnat peste noi lumina lui Hristos, semnul lui Hristos, lumina lui Hristos, adică cinstita Cruce. Căci cel care are pe față lumină, ca acei credincioși pe fața cărora există lumină sunt însemnați ca un semn distinctiv pentru cei iubitori de Dumnezeu. Așa și cei necredincioși sunt însemnați pe frunți. Fiți atenți la acest punct!
Vede cineva că evlavia o are ca pe ceva pe fața lui, înlăuntrul lui. Ceva. Fie că fața lui este plăcută sau nu, chipul lui trece printr-o schimbare dumnezeiască. Îngerii văd ceva mult mai mult decât putem noi vedea între noi. Sfinții pot să vadă acest „ceva mai mult”. De multe ori văd lumina slavei dumnezeiești.
Oamenii de rând contemporani cu Iisus nu au văzut slava pe înfățișarea lui Hristos, chiar dacă era mereu prezentă. Au văzut-o? Nu au văzut-o. Totuși exista. Când s-au dus să-L prindă pe Domnul în grădina Ghetsimani și s-au apropiat, înainte să treacă aceia la fapte, îi întreabă Domnul. Fiți atenți! Aici este firea umană a lui Hristos, să nu uităm. Îi întreabă Hristos: Pe Cine căutați? Pe Iisus Nazarineanul. Eu sunt. Abia au auzit: Eu sunt, au făcut un pas înapoi, spune Evanghelistul. S-au ridicat iarăși și au venit din nou aproape. V-am spus: Pe Cine căutați? Pe Iisus Nazarineanul (cf. In. 18: 4-8). Ce i-a făcut pe acești oameni să acționeze astfel? Erau străjeri înarmați cu săbii și ciomege care se apropiau de un om neînarmat, Care avea toată bunătatea să le spună că Eu sunt. În mod inexplicabil, în prezența conducătorilor lor, un număr de străjeri antrenați și-au pierdut inima și s-au dat înapoi de la un singur presupus nelegiuit. Care a fost cauza acestui comportament ciudat?
Cauza a fost acest ceva, acest ceva de pe fața Lui slava harului dumnezeiesc de pe fața lui Hristos. Ceea ce au Sfinții, ce au cei evlavioși, acel ceva. Este o schimbare care s-a imprimat pe fața lor din inimă. Și această schimbare este o încredințare că ai un om blând, pe fața căruia ca om s-a însemnat lumina lui Hristos. Cerem îndeosebi aceasta în rugăciunile noastre să se însemneze peste noi lumina feței Sale: „Hristoase, Care luminezi pe tot omul care vine în lume… să se însemneze peste noi lumina feței Tale”! … să se însemneze peste noi lumina feței Tale! Adică să se întipărească, să se imprime pe fruntea noastră, pe existența noastră lumina feței Tale!
Dimpotrivă, însemnul lui Antihrist pătrunde pe fața și întreaga existență a oamenilor necredincioși, nerușinați, fără de scrupule și morală, care aleg o viață de întuneric. Se vede pe fața lui că are pecetea lui Antihrist. Însemnul lui Antihrist devine mult mai evident și vizibil din cauza faptelor lor întunecate. Ca să fie mai vădit, mai arătat, mai clar celorlalți că au primit pecetea lui Antihrist, o vede cineva în faptele lor.
Iubiții mei, pecetea fie a lui Hristos, fie a lui Antihrist îi conduce pe oameni în epoca în care trăiesc. Deci să nu considerăm că va fi o stare viitoare. Este prezentă în orice clipă această stare și privește fiecare generație de credincioși. Este o înșelare să credem că este irelevant pentru noi pentru că Antihristul adevărat și final va veni în viitorul îndepărtat. Cred că au fost clare…
În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul (12 iulie), a avut loc la Urziceni o Conferință organizată de un grup de Părinți nepomenitori cu tema: „Ortodoxia în contextul marii resetări”. A fost mai degrabă o Conferință-dezbatere pentru că au fost prezentate puncte de vedere divergente și au existat discuții contradictorii pe marginea subiectului fără o concluzie finală definitivă și absolut clară. Acest fapt este îmbucurător pentru că o poziție de dialog și deschisă este preferabilă uneia care emite sentințe autoritariste, dar nefondate sau slab argumentată și care poate induce în grave erori pe ascultători.
Părinții prezenți au fost Pr. Claudiu Buză (gazdă), Ierom. Grigorie Sanda, Ierom. Paisie de la Prodromu, Pr. Ioan Ungureanu, alături de care au susținut referate teologul Mihai Silviu Chirilă, d-l Radu Cornel Paul și d-l Valentin Bucur. Au fost citite și mesaje de susținere din partea Pr. Prof. emerit Theodor Zisis și a părinților nepomenitori din Rep. Moldova. Filmarea video poate fi vizionată mai jos sau pe platforma Rumble.
Mai multe informații și textele scrise ale referatelor prezentate pot fi găsite în articolul rezervat acestui eveniment pe blogul Mărturisirea Ortodoxă:
După cum este prezentat evenimentul de organizatori, a existat și se pare că persistă o diferență de înțelegere a Pr. Cosmin Tripon, Pr. Ioan Ungureanu și Mihai Silviu Chirilă față de prezentarea făcută de Pr. Claudiu Buză pe marginea profețiilor Sfântului Paisie Aghioritul despre pecetluirea antihristică prin actele de identitate și vaccinare.
Fără a emite o judecată despre discuțiile avute, menționez doar că pe acest subiect am scris un articol mai vechi, valabil și astăzi, în care am atins și poziția Sf. Paisie Aghioritul față de actele de identitate care conțin numărul 666, pe care nu le considera lepădare, dar totuși o cădere. O prezentare ziditoare a implementării graduale și pe nesimțite a însemnării antihristice poate fi consultată și într-un articol recent de pe portalul Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși.
Există multe semne apocaliptice, de apropiere a unei dominații antihristice. Trebuie să avem ochi să le vedem, dar prin lentila credinței ortodoxe, cu minte curată, nu prin teorii care se abat de la învățătura evanghelică sănătoasă. Esența este surprinsă de cuvintele Mântuitorului: „Luați seama să nu vă speriați” (Mt. 24: 6). Orice panică nu este de la Dumnezeu, ci de la un duh rău.
Pentru exemplificare, poate fi luată în colimator învățătura Pr. Elpidie din Grecia despre venirea lui Antihrist, care este foarte la modă și răspândită. Foarte mulți oameni împărtășesc ideile sale despre modificarea ADN-ului uman și a extirparea liberului arbitru prin tehnologie. Este versiunea ortodoxă a teoriilor conspiraționiste din alte medii. Interesant este că au un punct comun: opun și propun drept opoziție la domnia antihristică o nouă religie, o spiritualitate a păcii și înțelegerii.
Concepția că omul poate fi deprivat de liberul arbitru, așa cum s-a întâmplat cu îngerii răi, cu Satana, este una neortodoxă. În primul rând, în cartea lui Iov se spune limpede că diavolul nu se poate atinge de sufletul (Iov 2: 6, traducerea ad-literam a pasajului este „suflet”) omului, nu-i dă voie Dumnezeu. Iar în tradiția ortodoxă există întâmplarea din viața Sf. Antonie cel Mare cu diavolul care a ispitit să vadă dacă există pocăință pentru el, dar s-a dovedit că nu dorește să se smerească. Aceasta dovedește, printre alte multe dovezi, că și diavolul are liber arbitru și se poate întoarce, dar nu vrea. Deci ideile Pr. Elpidie sunt străine de cugetul ortodox. În plus, Însuși Mântuitorul a spus că lumea va primi pe Antihrist de bună voie, chiar dacă din amăgire: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (In. 5: 43).
Iar concepția despre schimbarea ADN-ului până la modificarea sufletului este pură speculație, fără o bază științifică și contrară spiritualității ortodoxe. Sufletul omenesc, fiind nevăzut și nematerial, nu poate fi alterat prin mijloace pământești. Nu există vreo tehnică prin care să poată fi alterat în sensul de a-și pierde capacitatea de a gândi și alege. Doar amăgirea de bună voie îl poate distorsiona, dar nu modifica genetic.
Ar fi suficiente aceste indicii pentru a vedea că avem de-a face cu o gândire deviată de la Ortodoxie, de la învățătura sănătoasă. Însă este interesant de observat că Pr. Elpidie vorbește despre o revigorare duhovnicească ce va urma după Marea Resetare. Iar aceasta nu pare să fie în termeni ortodocși, ci new age-iști. Concret, vorbește despre o „sclipire”, o întoarcere a tuturor la Dumnezeu, o ieșire din cadrele greșite actuale ale Bisericii. Atât ortodocșii, cât și catolicii, probabil și alții, vor reveni la o trăire mai bună, la „origini”. Viziunea aceasta este una hiliastă, cu nuanțe ecumeniste. Greșelile pe care le vede el inacceptabile în Biserică nu sunt abaterea de la dogmele corecte, ci respectarea restricțiilor pandemice. Nu ecumenismul și nici schisma din Ucraina nu sunt principalele probleme, ci pandemia. Desigur că este și aceasta o problemă, dar nu neapărat cea mai mare, ci poate cea mai actuală pe moment (și nu în Ucraina, spre exemplu). Mai mult, unirea dintre ortodocși și catolici pare a fi o depășire a spiritualității ortodoxe, ajungerea la o altă religie.
Este foarte posibil ca aceste idei să le fi adaptat din mediul neortodox, de la David Icke, Q-anon și alte mișcări similare. Sau, și mai plauzibil, din păcate, să fie insuflat de același duh străin, pentru că vorbește despre vedenii pe care le-a avut în acest sens. O fi vreo lucrare concertată antihristică demonică pe mai multe planuri, așa cum anticipa Pr. Serafim Rose în cartea Ortodoxia și religia viitorului? Foarte posibil, dar e mai cuminte și mai bine a nu intra în speculații, ci doar a observa și a ne păzi, a fi în gardă și vigilenți să nu cădem în amăgire.
Update: Există o descriere a evenimentelor dinainte de venirea Antihristului a Pr. Efrem din Arizona. Diferența care-l face pe Pr. Elpidie să alunece spre ecumenism și new age (hiliasm, care nu înseamnă doar o perioadă de prosperitate duhovnicească pe pământ, ci și o stare de slavă) este că el vorbește despre o revigorare spirituală deosebită, când Duhul Sfânt va fi în toți, când și ortodocșii vor deveni mai buni, când va fi o întoarcere așa-zisă spre timpurile din început. Pe când Sf. Paisie și Pr. Efrem vorbesc despre o pace oarecum lumească, o înflorire a credinței, dar nu o elevare a Ortodoxiei spre altceva.
Din păcate, pe lângă frontul tare oficial de impunere a unei noi ordini imorale și totalitare, există și un curent subteran, care cultivă o spiritualitate deviantă care țintește tot spre o așezare antihristică a lumii. „Iisus Hristos ieri și azi și în veci Același este” (Evr. 13: 8). Altfel spus, legea creștină nu se schimbă și nu se demodează niciodată, ci doar provocările se rafinează.
Subiectul teoriilor antihristice este mai larg, se învârte în jurul marcării cu 666, care este foarte vag descrisă în Apocalipsă în cap. 13, îndeosebi versetul 16, dar și în alte pasaje, cum ar fi cap. 20: 4 sau 17 și 19: 19-20. Însă păzirea de Antihrist nu se face descifrând venirea lui și însemnarea/marcarea (ar fi termenul mai corect pentru că în Apocalipsă se vorbește despre însemnarea/amprentarea făcută de fiară și pecetluirea făcută de Hristos (9:4)) pe care o va face, ci trăind în duhul lui Hristos în Biserica Lui. Pentru că scopul celui rău este să ne despartă de Mântuitorul în primul rând.
S-a întunecat cerul de fum și cenușă, s-a întunecat inima noastră. Incendiile din Evvia, care au ars mii de terenuri, au amenințat și Mănăstirea istorică a Cuviosului David și a Sf. Iacov Tsalikis.
Văzând că a izbucnit incendiu în jurul zonei, egumenul Gavriil s-a străduit să intre în legătură cu jurnaliști și cunoscuții care sunt în comunicarea directă cu conducătorii și miniștrii, ca să trimită ajutor de pompieri, după cum a menționat el însuși. A trimis mesaje chiar și către Hardalia (Ministrul Protecției Civile) fără să primească răspuns.
«Pe șleau, ne-au lăsat la mila lui Dumnezeu», a spus în acest sens și a accentuat că nu a venit ajutor aerian, nici mașină de pompieri. A cerut și jurnaliștilor să mijlocească.
Cuvintele «ne-au lăsat la mila lui Dumnezeu», pe care le-a spus egumenul Gavriil, ca ceva negativ, cu agonia lui din același timp să ajungă ajutor omenesc au vădit lipsurile sale. Această lipsă de credință…
A bătut la toate ușile, dar toate au rămas închise ermetic. Ca și cum ar vrea Domnul să-i spună…
Ne-au răsunat în noi imediat cuvintele fericitului Părinte Nicolae Mannolis, care a spus în acest sens într-o cuvântare: «Există vreun lucru mai mare, mai frumos, mai important decât să te lase la mila lui Dumnezeu?!»
Egumenul Mănăstirii care nu a considerat suficientă mila lui Dumnezeu să apere Mănăstirea, abia ce a înconjurat incendiul Mănăstirea, a părăsit-o împreună cu obștea, luând împreună cu Sfintele Moaște câteva icoane.
Totuși, dacă exista credință! Atunci… ar fi beneficiat de minune!
Mila lui Dumnezeu a trimis minunea și a fost cea care a oprit dintr-o dată incendiul, abia ce se apropia de împrejurimile din afară ale Mănăstirii! Exact în acea clipă s-a schimbat direcția vântului și flăcările s-au întors spre partea opusă față de Mănăstire.
Harul Sfinților Făcători de Minuni ai Mănăstirii, sfintele lor moaște, Sfânta Masă cu vasele, ținutul monahilor sfințiți de odinioară și rugăciunile calde din inimă ale credincioșilor simpli care au tras mila lui Dumnezeu au păzit Mănăstirea.
Astfel, cât ne încredințăm lui Dumnezeu, atât luăm darurile Lui dumnezeiești. Vom fi fericiți și vom trăi plăcut lui Dumnezeu când ne încredințăm în toate proniei și milei lui Dumnezeu. Și acest lucru este valabil și în zilele noastre, când negăm protecția lui Dumnezeu și primim și ținem măsurile hulitoare în biserici, măștile și toate celelalte. Cele ce se întâmplă sunt clopotele care trebuie să ne trezească din letargia noastră duhovnicească în care ne aflăm.
În timp ce flăcările încă se întețesc în diferite zone al țării noastre (Grecia), marile trusturi de media au trecut deplin sub tăcere marea minune care s-a produs în Procopi, Evvia, de către Sf. Ioan Rusul, prin care a fost salvat satul și poate toată zona insulei.
Minunea, după cum a povestit-o preotul paroh al lăcașului Sf. Ioan Rusul, pr. Nicolae, a fost așa:
«Au început să se pregătească femeile și copiii să plece. În clipa când am pus benzină în drujbă, m-a telefonat Mitropolitul. Mi-a spus: Știu că este dificil să scoateți racla Sfântului atâtea ore, dar vă rog să scoateți măcar o mică icoană a Cuviosului Ioan. Am lăsat drujba. Am luat toate moaștele din biserică și toate icoanele și am început la 8.45 p.m. procesiunea în jurul ținutului Procopi.
Am sfârșit la 10.15 seara. A fost o seară martirică, pentru că toți am fost treji și am așteptat. Flăcările, ni se spunea, se apropiau de sat și toți așteptam cu crengi în mâini, alții cu drujbe în mijlocul nopții. În jurul orei 3 noaptea patrula de Poliție a început să strige iarăși să fie evacuată localitatea. Au început și ultimii locuitori să plece. Și, o, minune!
După o oră, un nor, o negură a acoperit Procopi, era încă noapte. Și noi credeam că era fum de la foc. Totuși a început să plouă. Am auzit picături de ploaie. Și a început să plouă tare, atât cât a trebuit să fie stropită valea Procopi. Ne-am neliniștit pentru muntele Pevkia, care este masiv. Pădure de pini. Ce va fi cu acest munte? Și a căzut ploaie multă pe acest munte. A fost o mare minune! Și aproape 20 de minute a trecut această ploaie torențială și a dispărut norul. Toți am plâns! Toți am ieșit afară pe drumuri, am slavoslovit pe Dumnezeu și pe Sfântul! Și acum, când vă vorbesc, abia ne-am întors, am făcut priveghere pentru Cuviosul Ioan Rusul, acest mare Sfânt.»
Din păcate, cu cât nu ne pocăim, cu cât nu ne întoarcem la Dumnezeu de la păcatele noastre, cu cât nu scăpăm la El și la Sfinții Săi, vom vedea și alte nenorociri. Dumnezeu, după cum a arătat minunea în Procopi, este lângă noi, este aproape de noi. Dar trebuie să-L căutăm, să ne întoarcem spre El cu pocăință și credință și ne va mântui/salva.
Video cu ploaia:
Spre comparație, au existat și lăcașuri bisericești care au ars, cum este Mănăstirea Axion Estin din Varibobis, care este metoc al Marii Lavre din Sfântul Munte Athos. Flăcările au cuprins-o pe data de 7 august, iar în urma lor au fost distruse sau avariat clădirile:
Preocuparea pentru evenimentele apocaliptice pe care le trăim tinde să domine, să eclipseze și chiar să distorsioneze grija pentru faptele creștinești de zi cu zi. Există riscul ca Antihristul și mergătorii lui înainte să primească în inima credincioșilor ortodocși o poziție mai importantă decât Hristos. Poziția Părintelui Porfirie, departe de a fi diferită de cea a Cuviosului Paisie Aghioritul, pune mai mult în lumină legătura pe care trebuie să o avem cu Hristos. Frica de Antihrist nu ne poate aduce schimbarea cea bună a duhului, nu ne alipește de Domnul așa cum o face dragostea și teama de Dumnezeu.
Este necesară conștientizarea vremurilor în care trăim, să le citim, dar cel mai important este să reușim să-L găsim pe Hristos, să ne ținem de El. Așa cum puțin s-au găsit să-I fie ucenici când S-a întrupat, tot la fel, pentru acești puțini se desfășoară istoria mântuirii, a descoperirii împărăției cerești. În schimb, pentru cei mulți sunt valabile vai-urile și plăgile din Apocalipsă. Efortul cel mare este să ne găsim între cei puțini și credincioși.
Este foarte important modul în care Părintele Gheorghe Kavsokaliviotul scoate în evidență acționarea în duh de dragoste față de Dumnezeu în articolul de mai jos prin intermediul învățăturii Sfântului Porfirie.
Într-o epocă în care tot mai multă lume simte nevoia, din cauza crizei foarte adânci care lovește omenirea, să se ocupe cu întâmplările eshatologice ca cele descrise în Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, dar și după cum au fost descoperite prin harul lui Dumnezeu proorocilor, Părinților Bisericii, dar și sfinților bătrâni contemporani, precum Bătrânul Paisie, trebuie să ne așezăm îndeosebi pe poziția Bătrânului Porfirie și să descifrăm de ce un Sfânt așa de mare al epocii noastre, deși cunoștea cu exactitate și amănunțime toate cele pe care le trăim și care vin, cu toate acestea, evita să vorbească despre ele.
Trebuie să ne problematizeze îndeosebi de ce bătrânul nu a vorbit deloc despre cele viitoare, ci a descoperit numai cele neapărat necesare și anumitor oameni. Nucleul de bază al gândirii Bătrânului Porfirie a fost că este nevoie ca lumea să consolideze și să cultive dragostea față de Creatorul ei nu prin frica de cele viitoare, ci printr-o legătură dezinteresată, după cum o are tatăl iubitor față de copilul său. Pentru că unitatea, care era cea mai mare comoară încredințată de Hristos apostolilor, poate să fie întărită când copilul se unește cu tatăl mai întâi prin dragoste, și nu prin frică.
Bătrânul Porfirie asemăna în mod nimerit epoca pe care o trăim cu anii puțin înainte de a veni Hristos. Ce stăpânea atunci? O „pace” romanică în privința autorității, idolatria, un cler deviat de patima stăpânirii, fățarnic fără să fie nevoit, din contra, să îndepărteze lumea de Dumnezeu și, în sfârșit, exista o mică parte de oameni curați și buni. Toate acestea descriu ziua de astăzi în detaliu și reluarea aceleiași epoci trebuie să ne problematizeze intens.
Înainte de Hristos au existat proorocii despre venirea Lui, dar și avertismente spre pocăință pentru poporul lui Dumnezeu, ca în cazul lui Iona și Ninive. Cu toate acestea, aceste proorocii au fost trimise de la Dumnezeu pentru acei puțini oameni curați și buni din fiecare epocă, după cum am arătat înainte, pentru că aveau o dispoziție bună să primească mesajele și să cunoască ce să facă.
Cu acest gând lucra și Bătrânul Porfirie, chemându-i pe oameni să se apropie cu dragoste de Hristos și nu de frica unor întâmplări înfricoșătoare. Cunoștea, dar nu spunea. Vorbea laconic și codat și cunoștea că exista în epoca lui o mare prăpastie între duhovnicia oamenilor din Sfântul Munte și lumea din afară. Din acest motiv, a trimis un om să-l avertizeze pe Bătrânul Paisie să înceteze să mai vorbească despre Antihrist, însemnare, războaie iminente șamd. Nu pentru că erau greșite cele pe care le înștiința prin luminare de la Dumnezeu Bătrânul Paisie, ci pentru că măsurile duhovnicești ale lumii sunt la un asemenea nivel că frica nu avea nici un rezultat esențial și era necesară apropierea numai prin dragostea lui Hristos. Pentru că, dacă omul iubește pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, când oamenii se schimbă, schimbă și Acela istoria. Același lucru s-a întâmplat cu distrugerea iminentă a Ninivei.
Însuși Bătrânul Porfirie a accentuat în ultimele lui zile decăderea și nenorocirea morală pe care o traversăm ca popor și a accentuat fiilor săi duhovnicești să găsească versetul din Vechiul Testament care spune: „Ai haină, fii stăpânul nostru”. Acolo ne spunea că este descrisă situația de astăzi ilustrată. Aceleași situații ale „vechiului Israel” cu „noul Israel” și aceleași simptome. „Vechiul Israel” a pierdut unitatea lui cu Dumnezeu și „noul Israel” a pierdut acest drum precis al unității cu Hristos. Acesta era marele dor al Bătrânului și l-a lucrat la propriu până la ultima suflare.
Rugăciunea arhierească a lui Hristos „ca toți să fie una” era ceea ce a lucrat Bătrânul cât a trăit și cu aceasta a adormit pe buze. Pentru că știa că omenirea, dacă asigură unitatea cu Hristos, nu va avea niciodată de ce să se teamă nici de războaie, nici de Antihrist. Dimpotrivă, astăzi ne apropiem de rău și examinăm cele ce vin ca pe un rău inevitabil. Acolo pierdem toată esența. Războaiele, dezastrele și întâmplările iminente sunt ultimul leac pentru apostazia omului și de aceea Bătrânul Porfirie spunea: „Apocalipsa a fost scrisă ca să nu se întâmple”. Pentru că Apocalipsa are drept scop avertizarea și modul de a o evita este numai dacă lucrăm unitatea care ne-a lăsat-o Hristos ca comoară. Aceasta este educația tămăduitoare pentru boală, pentru că, dacă boala progresează, întâmplările din Apocalipsă vor fi amputarea pe care o provoacă medicul când lovește cangrena.
Spunea Bătrânul: „Epoca noastră este ca epoca lui Hristos. Și atunci lume ajunsese într-o stare nenorocită. Totuși pe Dumnezeu L-a durut de noi. Și acum nu trebuie să deznădăjduim. Văd din dezastru că se arată un om foarte important al lui Dumnezeu, care va ridica și va uni lumea la bine”. A fost una din foarte puținele ori când Bătrânul a vorbit despre cele pe care le trăim și care vin. A accentuat că dreptatea lui Dumnezeu se schimbă și starea noastră este nenorocită. Totuși vedea că mila lui Dumnezeu va vizita omenirea încă o dată. Același lucru îl spunea și Bătrânul Paisie când îl abordau vizitatorii cu o îngrijorare vădită cu privire la cele ce vor veni și când îl întrebau când va veni mânia lui Dumnezeu. Acela spunea: „Va trebui să căutăm să vină mila Lui, nu mânia Lui”. Omenirea are nevoie de ea și astfel trebuie să se apropie de cele pe care ni le-au spus Sfinții noștri. Cele pe care le-au proorocit despre zilele noastre se referă la acei puțini care, ca înainte de Hristos, au voință să lucreze unitatea în Hristos.
Broșurile, presa străină, canalele și presa electronică se preocupă sistematic cu ce a zis Bătrânul Paisie și alți bătrâni contemporani. Nu cunosc dacă fac asta din motive reportericești, comerciale șa. Totuși trebuie să ne problematizăm. Să ne problematizăm ca să căutăm esența în toate acestea.
În 2009, pe când vizitam Rusia în cadrul eforturilor de editare a scrisorilor primului șef de guvern al Greciei, Ioannis Kapodistrias, m-am întâlnit cu un înalt oficial al guvernului Federației Ruse. Am auzit cu uimire o întrebare care se referă la toate cele de mai sus. M-a întrebat: – Părinte Gheorghe, părinții din Sfântul Munte spune că va fi război între Rusia și Turcia pentru Constantinopol. Ce spuneți despre aceasta? I-am răspuns fără să mă gândesc cum cred că ar fi răspuns și Bătrânul Porfirie:
– Sfântul Cosma Etolul, care este un mare Sfânt al Ortodoxiei, a zis: «Vor căuta să o rezolve cu pixul, dar nu vor putea. De 99 de ori cu război și o dată cu pixul». „Totuși noi suntem cu pixul”, am adăugat. Grecii cred că au binecuvântarea să le trimită Dumnezeu o personalitate revelatoare ca Bătrânul Porfirie ca să ne arate modul și drumul să evităm dezastrele și dificultățile. Este la latitudinea noastră cum să manevrăm comoara pe care ne-a lăsat-o și să nu așteptăm corabia să se lovească de ghețar.
Dacă lucrăm fiecare individual și separați de Hristos, atunci este sigur că vom spune ceea ce a zis sfântul bătrân: „Totuși se poate, în planul lui Dumnezeu, să vină, să vină așa ca oamenii să să dobândească o conștientizare, să vadă haosul viu lângă ei, să spună: Ei! Cădem în haos, suntem pierduți! Toți înapoi, toți înapoi, întoarceți-vă înapoi, suntem pierduți. Și să venim iarăși la drumul lui Dumnezeu și să strălucească credința ortodoxă”.
Ultimele zile ale Bătrânului Porfirie au fost și cele mai revelatoare pentru fiii săi duhovnicești, dar și pentru toată omenirea. Bătrânul ne-a adunat la chilia sa din Kavsokalivia și ne-a zis: „Nu-mi place să proorocesc, dar vă voi spune o proorocie”. Bătrânul ne-a vorbit despre ce se va întâmpla în Grecia și care este viitorul ei. Era revelator (apocaliptic) despre viitorul Greciei. Toate acestea deja au început să se întâmple. Astăzi trăim toate pe care ni le-a zis și care au început să se întâmple cu precizie. Cea mai mare descoperire a lui Dumnezeu a fost în ultima seară a vieții sale, când aproape jumătate de oră s-a rugat cu rugăciunea arhierească a lui Iisus „Ca toți să fie una”. Însuși Duhul Sfânt S-a rugat prin Bătrânul Porfirie pentru unitatea în Hristos a tuturor creștinilor, dar și a tuturor oamenilor de pe pământ, ca să nu vină cele cumplite din Apocalipsă.
Această rugăciune este cea mai mare moștenire a lui Hristos pentru neamul omenesc. Să devină faptă unitatea omenirii cu Dumnezeu. Această moștenire astăzi, la 21 de ani după adormirea Bătrânului Porfirie, rămâne vie și imprimată într-o icoană. Maica Domnului Patriotissa «Ca toți să fie una», o icoană profetică și eshatologică, pe care o cunoaște deja toată creștinătatea.
Această moștenire o lucrăm până astăzi fiii săi și nădăjduim în ea.
Ierom. Gheorghe Kavsokaliviotul, Chilia Izvorului Tămăduirii, Schitul Sfintei Treimi, Kavsokalivia, Sfântul Munte
Iubiților, vorbim că trebuie să fim deștepți. «Deștept» vrea să spună treaz, trezit, nu doarme nimeni. Vă amintiți e câte ori a spus Hristos verbul «privegheați». Și l-a spus metaforic. Nu înțelegea să nu dormiți, să nu mergeți pe patul vostru să dormiți. «Privegheați», «a priveghea» vrea să zică rămân treaz. Unde? În atenție. Iau aminte. Sunt treaz. Ceea ce spunem cuiva, dormi pe tine, te-am prins la furat. Nu. Voi fi un om deșteptat, adică treaz… Pentru că celălalt pe care-l spunem astăzi, «deștept», este un cuvânt pentru inteligent. În timp ce privegheați înseamnă să fiu în priveghere, să iau aminte. Poate să nu am multă inteligență, să am puțină, dar să iau aminte.
Astfel este scris, iubiților. Când va veni Antihrist, foarte mulți creștini dintre noi… acum nu vorbim în procente, să zicem 95%, 97% (vă voi spune de unde îl scoatem), se vor închina lui Antihrist. Și clerici, și patriarhi, episcopi și popor, și savanți și cercetători și cei vestiți.
De ce?
Pentru că nu vor avea privegherea cea în Hristos.
V-am spus de unde am scos asta, da? Acum reiau. În Apocalipsă sunt scrise următoarele. V-am spus adesea și adesea. Spune îngerul lui Ioan. Îi dă o trestie și îi spune: Măsoară! Măsoară templul! Lungimea reală a templului era aproape 30 – 33 măsuri. Nu era mare templul lui Solomon, care ați remarcat că nu exista în epoca în care a văzut acestea în vedenie Evanghelistul. Templul istoric fusese dărâmat. L-au dărâmat romanii. Și în afara porții templului, puține măsuri, puține, 5-6-7 măsuri, foarte aproape, era altarul mare al arderilor de tot. Și îi spune: Măsoară templul câte trestii sunt. Măsoară și altarul. Oprește-te, îi spune. Toate celelalte… care celelalte? Ceea ce era dincolo pe dealul Sion. Erau multe clădiri pe dealul Sion și toată cetatea Ierusalim, vor fi călcate de neamuri trei ani și jumătate.
Toți Părinții spun că Ierusalimul este o icoană a Bisericii. Dar mult mai mult dealul Sion. Dar și mai mult templul lui Solomon. Dar cetatea întreagă și toate celelalte clădiri de pe dealul Sion vor fi călcate de neamuri. Adică ce vrea să spună asta? Neamurile sunt necreștinii. Va fi Antihrist cel care va impune voia lui. Asta se va întâmpla trei ani jumătate, cât e împărăția lui Antihrist. Comparativ acum, luați cetatea topografic… luați și templul; sunt aceia care nu se vor închina lui Antihrist. Aceasta reprezintă ceea ce a fost măsurat. De ce? Pentru că ceea ce este măsurat aparține de cunoașterea lui Dumnezeu, aparține de pomenirea lui Dumnezeu. Ceea ce nu este măsurat nu aparține pomenirii lui Dumnezeu. Este ceea ce spune Dumnezeu: nu te voi pomeni. Să nu fie! Nu te voi pomeni pe tine. Nu te recunosc. Deci luați comparativ o cantitate și cealaltă cantitate. Toată cetatea cu o mică parte deasupra pe dealul Sion. De aceea v-am spus că de acolo înțelegem mai mult sau mai puțin că puțini vor fi aceia care se vor mântui.
Cu un înțeles bun. Doriți să vă mântuiți? Dacă da, trebuie să avem priveghere. Și spunem acestea pentru că nu știm ce vine mâine. Nu la uși, a intrat înăuntru vrăjmașul. Nu spun numai despre erezii. Nu spun una sau alta. Nu spun multe. Voi spune numai un lucru: ecumenismul. Care ecumenism are în clipa aceasta transmițători patriarhi, arhiepiscopi, episcopi și așa mai departe.
Ați auzit? Ecumenismul are transmițătorii lui, patriarhi, arhiepiscopi, episcopi și așa mai departe. Ați înțeles asta? Deci cum va lua o întorsătură mintea noastră când mâine ne vor spune că se înțelege «succesiv», prin metoda salamului puțin câte puțin…
NU VOM REACȚIONA? VOM FI PRINȘI ÎN SOMN? VAI ACELUIA CARE NU VA REACȚIONA!
Chiar dacă vor fi puțini aceia care vor fi rămas drepți… nu știu, totuși nu se vor închina, totuși nu vor primi… Poate glasul lor nu va fi auzit, poate mii, poate să avem mucenicie, după cum am avut mucenicia, dar nu vor accepta. NU VOR ACCEPTA. Vă rog să luați aminte. Acest lucru este foarte important. De aceea spune Înțelepciunea lui Sirah: Vai celor pierduți cu inima! Zice: Și ce vor face când îi va vizita Domnul? Inima am zis că vrea să însemne mintea, și mintea. Textul are răbdare, dar Părinții citesc în loc de răbdare cuvântul inimă. Este în Filocalie, îl găsiți mai ales în primul volum l-am găsit.
Vai acelora care și-au pierdut, zice, inima lor, mintea lor. Și, când îi va vizita Domnul, ce vor face?
Și când îi va vizita Domnul?
Mai apoi decât toate acestea va veni Domnul. Și moartea personală a fiecăruia, dar și când va veni Domnul, ce vom face dacă ne-am pierdut mintea și nu am priceput și ne-am amăgit?
De aceea într-adevăr, după cum spune Înțelepciunea lui Sirah, vă citesc traducerea, nu va fi povățuit și nu va fi format după Dumnezeu oricine nu este treaz și destoinic în practică. Nu va fi povățuit. Nu va putea să fie povățuit.
Textul Părintelui Atanasie Mitilineos este o traducere după transcrierea cuvântării care poate fi ascultată în limba greacă în filmulețul de mai sus.
Mai trebuie subliniat faptul că privegherea la care se face referire nu este o simplă atenție sau concentrare omenească, ci o luare aminte în Hristos, prin trezvia minții care se dobândește prin eliberarea sau măcar prin lupta cu patimile. Slăbiciunile și viciile fac mintea greoaie și neputincioasă să vadă, să recunoască pericolele reale duhovnicești care pândesc în diferite situații și cu atât mai puțin să se păzească de ele. Acest lucru nu trebuie să genereze deznădejde, ci problematizare bună, pregătire de a nu fi amăgiți de cursele diavolului și ale lumii.
Deși a apărut de ceva vreme (6 septembrie), un filmuleț de pe youtube în rusește, care are disponibilă și o traducere digitală aproximativă în aproape orice limbă, inclusiv în românește, este un instrument util în a deconspira cât de credincioși suntem.
Mai precis, cu aproximativ un an în urmă a apărut o filmare cu un domn care afirma că a fost marcat izotopic pe frunte cu un bar-code fără să știe, pe când a fost la bancă să-și facă un card bancar. Acum dă în vileag faptul că a fost doar o un fake, o farsă prin care nu a intenționat să-și bată joc de cineva, dar care a scos la iveală pe cei cu gândire schismatică și sectară. Sunt cei care l-au crezut și au interpretat minciuna lui drept pecetea lui Antihrist. Cei cu formare duhovnicească ortodoxă serioasă (bineînțeles că și ignoranții) nu s-au lăsat păcăliți pentru că lipseau multe elemente ca să poată fi asociat acel marcaj cu lepădarea de Hristos și închinarea la Antihrist. Din păcate, are o amară dreptate.
Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să dăm atenție semnelor apropierii celui rău, ci să nu cădem pradă oricăror frici.
Este, într-o măsură utilă, această testare, dar și amară. Ne putem folosi de ea, deși nu ar fi cazul să se facă apel la astfel de metode. După cum am scris și în altă parte, trebuie să fim vigilenți să ne formăm în duhul autentic al Bisericii, cu discernământ și prețuire a mântuirii, nu cu dispoziție greșită spre o gândire superstițioasă. Măcar pe viitor. De data aceasta cel care a pus la cale totul nu a avut intenții ascunse, dar ce vom face în fața minciunilor promovate de cei cu interese oculte sau aflați de-a dreptul ei înșiși într-o amăgire?
Acesta este filmulețul, care poate fi înțeles măcar aproximativ activând o traducere automată (google) în românește sau altă limbă cunoscută:
Sfântul Stareț Nectarie a fost printre ultimii Stareți de la Optina dinainte de a fi închisă Mănăstirea de bolșevici în 1923. A murit pe 12 mai 1928, iar ziua sa de prăznuire este 29 aprilie. El a lăsat câteva învățături foarte folositoare despre vremurile apocaliptice de la sfârșitul lumii, care sunt de mare importanță pentru noi, cei de astăzi, care suntem bombardați cu tot felul de evenimente și evenimente pe care le putem numi „semnele vremurilor”. Deja pe vremea lui timpul era aproape.
Proorociile Starețului Nectarie
Chiar după revoluție, Starețul Nectarie a povestit această vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de răzmeriță. Șezând în pridvorul chiliei sale, el a văzut deodată că totul a dispărut: și casele, și copacii, și, în locul lor, până la cer, șiruri de sfinți; iar între rândul de sus și cer rămăsese un spațiu foarte mic. Și monahului i s-a descoperit că, atunci când acest spațiu se va umple, va veni sfârșitul lumii. „Iar spațiul era deja foarte mic”, a spus Starețul.
Devreme, încă din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte proorocești ale Starețului despre ceea ce văzuse în vis. „Acest vis a durat aproape toată noaptea”, spunea Părintele Nectarie. Nu pot să vă relatez toate detaliile, căci ar dura prea mult. Iată esențialul: văd o câmpie imensă, unde are loc o bătălie cumplită între nenumărate gloate de apostați și o mică oaste de creștini. Toți apostații sunt foarte bine înarmați și duc lupta după toate regulile științei războiului; creștinii sunt însă fără arme. Eu, cel puțin, nu văd la ei nici o armă. Și deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznodământul acestei lupte inegale: survine momentul biruinței totale a gloatelor de apostați, deoarece dintre creștini nu a mai rămas aproape nimeni.
Îmbrăcați sărbătorește, apostații, împreună cu soțiile și copiii lor, triumfă și deja sărbătoresc victoria… Deodată, un grup neînsemnat de creștini, printre care sunt femei și copii, execută un atac neașteptat împotriva apostaților și într-o clipă imensa câmpie de luptă se acoperă de trupurile oștii atee și toată nenumărata adunătură este nimicită și, pe deasupra, spre uimirea mea, fără ajutorul vreunei arme. Și l-am întrebat atunci pe un ostaș creștin, ce stătea lângă mine:
– Cum ați putut înfrânge această nenumărată oaste?
– Dumnezeu ne-a ajutat! a fost răspunsul.
– Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ați avut nici un fel de arme.
– Cu ce s-a nimerit, a răspuns oșteanul. Cu aceasta s-a sfârșit visul meu”, a încheiat Starețul.
Îndrumările Starețului pentru depășirea cu bine a încercărilor ce vor veni se referă îndeosebi la păstrarea credinței ortodoxe și la formarea duhovnicească, la creșterea în Duhul lui Hristos.
Nina D., prin anii ’20, l-a întrebat pe Starețul
Nectarie:
–
Se spune că toate semnele celei de-a doua veniri s-au împlinit…
– Nu, nu toate, – a răspuns Părintele. Desigur, și cei ce au o vedere simplă observă că multe se împlinesc, dar celor duhovnicești li se descoperă mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculeț. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos, ea își va păstra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îți spun că nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va păstra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, și înțelege că așa va fi în întreaga lume.
* * *
Și Monahia Nectaria l-a întrebat pe Stareț despre sfârșitul lumii. El a răspuns:
„De ce mă întrebați pe mine, cel cu mintea mărginită? Mergeți la monahii din Optina.
Sunt oameni care se ocupă de cercetarea semnelor sfârșitului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici un folos dacă știu timpul celei de a doua veniri. «Privegheați și vă rugați!» (Mt. 26:41), a spus Mântuitorul. Înseamnă, deci, că nu trebuie să ghicim evenimentele. Toate vor fi descoperite la timpul lor.
Toate acestea vor fi, dar aceasta este o mare taină. În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o sută de ani, a spus că va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au pocăit și, dintr-o mulțime de oameni, s-a găsit doar un singur drept cu familia lui. Așa va fi și la venirea Fiului Omului.
(Din cartea Starețul Nectarie de la Optina,Editura Doxologia, Iași, 2010)
Observațiile noastre: În general, proorociile despre venirea lui Antihrist și a unor vremuri de cernere a credinței generează reacție fie de panică și o curiozitate chițibușară, fie de negare. Dar orice creștin autentic va înfrunta cu bărbăție și luciditate orice amenințare, pregătindu-se cum se cuvine. Ba chiar va avea ochi să vadă că taina fărădelegii este în lucru, prinde tot mai mult teren. Din cuvintele proorocești ale Starețului Nectarie se desprind câteva idei și sfaturi de bază despre timpurile apocaliptice care se prefigurează.
1. Există o pregătire a terenului pentru Antihrist. Așadar pericolul este unul de natură duhovnicească. Îndeosebi vedenia pe care a avut-o Starețul subliniază faptul că există o conspirație, ca să fie numită așa, împotriva Bisericii, împotriva credincioșilor. Chiar este una foarte bine pusă la punct, după toate regulile unui război duhovnicesc de amploare. Iar creștinii sunt total neînarmați, dar vor birui „cu ce apucă” pentru că puterea diavolului este ca un foc de paie, pe când Hristos îi poate întări neașteptat pe cei ce cred în El. Nu ne putem bizui pe tactici de luptă, pe strategii sofisticate, ci pe simplitatea credinței. Lupta cu diavolul constă în a nu lua aminte la mașinațiile lui, ci la Hristos prin rugăciune și trezvie.
2. Preocuparea obsesivă de Antihrist nu este folositoare. Ca și astăzi, erau mulți și în acele vremuri, acum un secol în urmă, care se îndeletniceau cu citirea semnelor vremurilor. Totuși Starețul nu vede cu ochi buni această preocupare pentru că distrage de la grija autentică pentru suflet.
3. Vital este să fie păzită dreapta credință. Cel mai important lucru este să fie păstrată dreapta credință, ortodoxia. Este foarte posibil chiar ca Biserica la nivel oficial să nu mai conducă spre mântuire, ci să devină o ruină, o epavă cu fațadă de credință, dar pe dinăuntru plină de apostazie. Lucrul acesta îl poate constata deja oricine cu ochiul liber că este început.
Deși apostazia se lucrează, este periculos duhovnicește să ne preocupăm de ea într-un mod aventurat, adică luând aminte la perspective care se bazează pe învățături neortodoxe. Multe din teoriile conspirației se întemeiază pe idei greșite, cum ar fi pierderea liberului arbitru prin injectarea unor nano-cipuri. În felul acesta este deturnată atenția de la vigilența de a nu face concesii și a cădea în lepădări conștiente spre o preocupare nepotrivită cu inteligența artificială, 5G, vaccinuri fatale și alte subiecte de acest gen. Se creionează un Antihrist subversiv, cu totul diferit de cel descris în Evanghelii. Mântuitorul a spus limpede: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (In. 5:43). Iar în altă parte Apostolul Pavel scrie: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 3:3-4). Este limpede că Antihristul nu va fura capacitatea intelectuală a oamenilor, ci deplina lor adeziune și închinare conștientă. Bineînțeles că prin amăgire, dar în cunoștință de cauză, nu alterând mintea. Așadar orice teorie care vorbește despre pierderea liberului arbitru prin inserarea de nano-cipuri este amăgitoare și deturnează de la înțelegerea ortodoxă a vremurilor apocaliptice.
4. Antihristul nu are puteri absolute de care să ne înfricoșăm, ci dimpotrivă, va fi biruit cu mâinile goale. În acest sens, Cuviosul Paisie Aghioritul este elocvent: „–Părinte, atunci când aud despre Antihrist simt o frică înăuntrul meu. – De ce te temi? Va fi mai înfricoșător decât diavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a bătut pe diavol și Sfânta Iustina a alungat atâția. La urma urmei, noi n-am venit sa ne aranjam in aceasta lume”. Dar slăbiciunea de care profită este lipsa de credință curată și pregătire duhovnicească. Pe acestea încearcă să ni le fure prin teorii bine ticluite și preocupări false, abătute. Același Părinte Paisie a diagnosticat sugestiv și această exagerare: „Câinele, dacă e păzitor bun, latră atunci când vine hoțul. Când pleacă, tace. Dacă însă continuă să latre, atunci nu e păzitor bun”. Altfel spus, trebuie să fim vigilenți la hoț, la antihriști, nu la orice foșnet și diversiune.
Desigur că vaccinurile, cipurile, 5G și o întreagă gamă de noi tehnologii nu sunt bune, ci dăunătoare. Chiar pot fi folosite înspre descreștinarea lumii, depărtarea ei de Dumnezeu. Dar orice exagerare nu este potrivită. Trebuie să reacționăm împotriva lor, dar la nivelul și cu mijloacele nimerite, nu isteric și avântat. Sunt nocive la nivelul sănătății trupești și al ordinii sociale, nu pe plan duhovnicesc. Trebuie protejate și aceste aspecte foarte importante, dar ca atare, nu ca pe o mărturisire de credință. Altfel există riscul să fie deturnate valorile spirituale, credința însăși și devenim o pradă ușoară, destabilizată spiritual pentru amăgirea Antihristului.
Deja există destule împotriviri față de noua ordine mondială care se construiește, dar care sunt de factură ezoterică, yoghină sau cu alte conotații neortodoxe. Din acestea se inspiră și foarte mulți ortodocși, fără să vadă că au alt duh.
Este nevoie de mult discernământ. Există o lucrare a lui Antihrist evidentă, o pregătire a lumii pentru pierderea libertăților trupești și spirituale, o înrobire mentală față de valorile lumii. Totuși contracararea robiei antihristice constă în rugăciune, păzirea minții de patimi și păzirea credinței ortodoxe. Este atât de simplu și atât de dificil. Fără interpretări avântate ale Apocalipsei, fără idei deocheate despre controlul gândurilor; ci cu o abordare la nivel duhovnicesc, nu material. Însă repet, e normal să existe o luptă și pentru libertățile civice, dar aceasta este pe alt plan deocamdată. Tot ce trebuie dobândit este o întărire în rugăciune, pocăință și în harul Duhului Sfânt, care ne vor proteja la vremea potrivită. Frica cea mare este să nu ne pierdem echilibrul duhovnicesc, tăria credinței, fără a căuta obsesiv să fugim în munți, în afara sistemului, ci să dobândim puterea să ducem o viață de mărturisire a credinței la nivelul fiecăruia. Poate în condiții mai sărăcăcioase material și simplificate, dar cu dispoziția de mărturisire, de curaj, de bărbăție, nu de fugă.
Diavolul lucrează prin înfricoșare, dar această vedenie a Starețului Nectarie dă mare nădejde că puterea este în mâna noastră, doar să avem curajul să nu stăm cu mâinile în sân și să nu ne lăsăm intimidați de amploarea desfășurărilor de forțe omenești și demonice.
Ca un rezumat, este necesară vigilență față de semnele venirii lui Antihrist, să nu fim nepăsători față de un eveniment atât de important, dar să ne pregătim prin dreaptă credință și curățirea de patimi, nu fiind luați de valul multor teorii conspiraționiste rătăcite.
Marți a avut loc dezbaterea organizată
de MAI asupra proiectului de lege cu privire la noile acte de identitate. Din filmarea
discuțiilor nu rezultă deloc o mascaradă în care „s-a
vorbit foarte puțin strict pe proiect” și mai mult despre Antihrist, masonerie
și subjugarea prin cip. Nu se poate nega faptul că au existat și
intervenții neîntemeiate, cu un discurs panicard și sfidător la adresa
autorităților române, dar nu au constituit esența dezbaterii. Au fost și problematizări
legate de semnătura electronică puse de anumiți oameni de afaceri, au fost și obiecții
pertinente legate de siguranța stocării datelor biometrice. În general, se
poate spune că dezbaterea publică ar merita prelungită pe o perioadă mai mare,
așa cum se pare că s-a întâmplat în Anglia, și dublată de o informare pe măsură
a românilor asupra modificărilor care vor avea loc și impactului lor asupra
societății.
Cea mai mare parte din dezbatere (5 ore) se găsește filmată aici:
Există multe detalii tehnice care
trebuie cercetate și care nu sunt chiar atât de simple. Se cere un punct de
vedere avizat din partea unor persoane competente, mai ales cu privire la
securitatea și modul de funcționare a cipurilor din buletinele electronice. Există
riscuri majore, cum ar fi: pot fi citite datele de pe cip de la distanță, pot
fi sparte aceste informații, instituțiile statului sunt predispuse la abuzuri
prin folosirea lor, cum se realizează o imagine facială? Ce garanții există că
nu se va forma o bază de date centralizată prin colectarea amprentelor și
imaginii faciale? În rezumat, care este utilitatea și siguranța biometriei?
Intervin și probleme legate de
restrângerea drepturilor și discriminarea unei categorii de persoane. În primul
rând este vorba de dreptul la libera circulație în afara țării, care va fi
restrâns pentru cei care nu acceptă cardurile electronice și diferențiat pentru
cei care nu acceptă pașapoartele biometrice, care au o valabilitate mult mai
mică, de un singur an față de 10 ani a celor cu cip.
În proiectul de lege nu este
exclusă convingător posibilitatea colectării și formării unei baze de date
centralizate cu datele biometrice colectate la eliberarea buletinelor
electronice. Dimpotrivă, prin art. 10 (3) se prevede ștergerea datelor
prelevate cu excepția „cazului în
care sunt necesare în scopul prelucrării în conformitate cu dreptul Uniunii și
dreptul intern”. Practic nu există o garanție că statul nu
va profita de aceste portițe pentru a face o bază centralizată neoficială. Este
foarte importantă obiecția din memoriul Asociației menționate mai sus: „regulamentul oferă în mod expres temei juridic pentru
stocarea în continuare a datelor biometrice după ridicarea cărților de
identitate de către solicitanți pentru situații de excepție nedetaliate în
niciun mod și care pot apărea în mod nerestricționat în dreptul intern sau
european”.
De asemenea, este
important să fie respectat în mod nediscriminatoriu dreptul la libera
circulație a cetățenilor care refuză actele biometrice. Uniunea Europeană
impune ca actele de identitate să fie electronice pentru a fi recunoscute pe
tot cuprinsul ei. Statul român oferă, însă, posibilitatea pentru proprii
cetățeni să aibă cărți simple de identitate, ceea ce este corect și meritoriu,
dar, în acest caz, ar trebui să ofere măcar posibilitatea ca și pașapoartele
fără cip să fie emise pe aceeași perioadă ca celelalte. Acest aspect nu ține de
MAI, dar este conex și ne interesează până în august 2021, când se vor elibera
noile buletine. În plus, este normal ca noile cărți de identitate să conțină
steagul României, nu doar al UE, prenumele părinților și sexul, iar formatul
lor să fie mai avantajos. Spre exemplu, cineva a obiectat că imprimarea pe
ambele fețe va exclude aplicarea timbrului pe spate la votare. Sunt puncte
atinse în cele două memorii, care trebuie clarificate convingător.
Latura spirituală a biometriei
Însă partea care interesează
cel mai mult pe credincioșii ortodocși este de natură spirituală,
duhovnicească. În acest sens, există deja o poziționare recentă pe acest
subiect a Patriarhiei, care nu poate fi neglijată. Ea nu este emisă oficial, ci
prin
intermediul unei alte agenții de presă, RFI. Iar ceea ce este mai grav,
este inconsistentă și inconsecventă în sine însăși. Textul ei este următorul:
”Anumite reacții negative motivate religios referitoare la noile cărți de identitate anunțate de MAI sunt provocate probabil de neînțelegerea deplină a conținutului acestui proiect (explicat de autorități), dar și de temeri excesive și nejustificate din punct de vedere teologic. Problema cărții de identitate nu este una de natură teologică, ci administrativă. Este vorba despre „identitatea” noastră de tip cetățenesc, nu despre identitatea noastră adâncă, spirituală, religioasă. Așa cum au anunțat autoritățile, „se va crea și posibilitatea de a avea o carte de identitate simplă pentru cetățenii care nu vor carte de identitate cu cip”. Există, așadar, posibilitatea de a nu opta pentru eliberarea unui asemenea document electronic. Păstrarea acestei opțiuni este foarte importantă și coincide cu respectul față de sensibilitățile religioase ale unor cetățeni. Hotărârea nr. 638/2009 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la pașapoartele biometrice, care au suscitat discuții similare în anul 2009, rămâne un reper actual de discernământ și luciditate pentru toți cetățenii creștinii ortodocși: „Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii și credincioșii să rămână statornici în credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului și al morții, să sporească în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mănăstire și societate, fără a răspândi panică și îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”.”
Inconsecvența din această declarație constă în afirmațiile contradictorii că „respectul față de sensibilitățile religioase ale unor cetățeni” este important, chiar dacă acestea sunt „temeri excesive și nejustificate”. Dacă ele sunt greșite, nu ar trebui respectate și invers.
Se poate observa grija Patriarhiei de a nu da comunicate asumate deschis, ceea ce este bine, pentru că subiectul este sensibil. Nu putem gira temeri nejustificate sau incoerente; cu acest aspect oricine trebuie să fie de acord. Însă nici nu le putem cataloga astfel doar din condei. Este necesară o abordare mai așezată a subiectului, ceea ce nu a făcut, de fapt, Biserica la nivel oficial. Practic ne aflăm în fața unei poziționări prin care este compromisă orice dezbatere din punct de vedere religios. Însă și Patriarhia se compromite în ochii tuturor, nu doar ai credincioșilor, pentru că dă dovadă de neasumare și neimplicare. Comunicatul său este unul sentențios, dar nefundamentat, distant și servil față de instituțiile statului, mai puțin fidel față de membrii săi și față de capul Bisericii, Care este Hristos. Nu liniștește pe cei impacientați, nici nu convinge pe din afară.
Având în vedere, aceste aspecte, sperăm în reevaluarea acestei poziționări din partea Patriarhiei.
Însă toate temerile
pornesc de la îngrijorările creștinilor față de venirea lui Antihrist. Acestea nu
sunt doar de acum, ci din vremea apostolilor, când însuși Evanghelistul Ioan
spunea că „este ceasul de pe urmă şi, precum aţi auzit că vine antihrist, iar
acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe
urmă” (1In. 2:18). Pe de altă parte, Apostolul Pavel îndeamnă la păstrarea
cumpătului: „nu vă clintiţi degrabă cu mintea” (2Tes. 2:2), dar avertizează că
„taina fărădelegii se și lucrează, până când Cel care o împiedică acum va fi
dat la o parte” (2Tes. 2:7). Așadar atitudinea potrivită nu este una de
impacientare și panică, ci dimpotrivă: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi
şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat” (2Tes. 2:15). Lupta noastră nu
este împotriva lui Antihrist, ci pentru Hristos; ea ne aduce curaj și pace, nu
tulburare și panică. Însă trebuie să fim în stare să citim „semnele vremurilor”
(Mt. 16:3). Așadar această preocupare a existat dintotdeauna și a fost legitimă,
dar în limitele ei. Bănuim că se pregătesc condițiile venirii lui Antihrist,
dar trebuie să ne concentrăm pe faptele văzute, nu pe cele pe care ni le
proiectăm. Adică reacția față de controlul biometric trebuie să fie una
argumentată și limpede, nu una de factură superstițioasă. Majoritatea acceptăm
și folosim tehnica modernă și nu e normal să ne opunem ei pur și simplu, ci ca
ea să nu devină invazivă.
Deocamdată nu vedem vreun
pericol apocaliptic, dar cu siguranță există unele de natură totalitară și
dominație spirituală, care trimit cu gândul la un viitor regim antihristic. Așa
cum a fost necesar ca Biserica să ia poziție față de abuzurile comunismului
(indiferent cât a făcut-o sau nu), la fel este de datoria ei și astăzi să
avertizeze asupra pericolelor spirituale care pândesc prin modernizarea
cardurilor de identitate. Ca să fie mai simplu, așa cum Biserica atrage atenția
asupra folosirii greșite a tehnicii electronice, la fel este cazul să-și spună
cuvântul și în chestiunea noilor buletine electronice, care comportă riscuri cu
mult mai mari decât tabletele, telefoanele smart și PC-urile personale.
Așadar actele biometrice
reprezintă o provocare pentru că ele seamănă tot mai mult cu instrumente de control
și monitorizare decât cu administrarea resurselor umane. Prelevarea amprentelor
stârnește teama unei închisori generalizate. Chiar UE a introdus aceste noi
măsuri cu privire la actele de identitate pentru securitate și combaterea
terorismului. Dar există riscul major ca în lupta cu unele pericole reale sau
imaginare să se ajungă la impunerea unei tiranii fără precedent și nedorită.
Nu doar controlul în sine
este discutabil, ci abordarea per ansamblu: combaterea infracțiunilor prin
control tot mai ridicat. Acest aspect comportă comentarii de natură
duhovnicească, spirituală. Oare chiar este eradicată fărădelegea prin
coerciție, ca și cum am fi niște maimuțe care nu știu decât de frică? Educația
nu are nici un rol? Omul devine mai bun prin determinări și constrângeri
materiale sau prin promovarea unor valori culturale, morale și îndeosebi
spiritual-religioase? Oare nu este alungată religia și credința prin această
viziune de tip materialist și atee? Cum poate Patriarhia să vorbească de natura
strict administrativă a noilor buletine când ele prezintă implicații mult mai
profunde? Folosirea excesivă a mediului virtual are conotații etice evidente, cu
atât mai mult spirituale. Intruziunea tehnologiei în viața noastră nu este o
problemă simplă și nici o banală schimbare de decor. Nu vorbim de folosirea
unui patent, clește sau alte scule, ci de instrumente care afectează identitatea
spirituală a omului și societății.
Există multe corelații
care pot interveni și care marchează tot atâtea pericole. Mulți râd de
întrebările legate de 5G; dar posibilitățile de intruziune prin folosirea
acestei tehnologii prin exploatarea datelor biometrice sunt înspăimântătoare. Nu
folosirea ei doar de către organizații criminale sau de persoane izolate, ci
chiar de către state și structurile suprastatale, cum este Uniunea Europeană. Iar
pericolele nu sunt doar de control, ci de (re)educare, manipulare și de
implementare a diferite ideologii inumane. Cetățenii sunt reduși la nivelul
unei populații amorfe și priviți strict ca niște ființe biologice trupești. Biserica
nu se poate opune acestei tendințe pentru că nu este un factor de decizie, dar
este datoare să o denunțe; altfel nu mai este Biserică, nu-și mai păstrează
vocația ei duhovnicească.
Încrederea în organismele
supra-statale sau chiar ale statelor este în declin. În ultima vreme, cele mai
multe crime și abuzuri nu au fost făcute de infractorii de jos, ci de către
organele statului. Să ne amintim de naziști, comuniști, închisorile americane
și de nedreptățile statului român de după Revoluție. Înghițim toate aceste
amenințări cu jertfă și credință în Dumnezeu, dar nu ne putem da acordul prin
acceptarea unor buletine care presupun încolonarea noastră de bună voie în
aceste sisteme și orânduiri și viziuni asupra lumii.
Reacții posibile
Având în vedere cum se
implementează controlul tot mai strict și mai intruziv asupra noastră, nu poate
fi exclus refuzul noilor acte de identitate, chiar și al celor simple, ca
măsură de protest și protecție până la clarificarea statului și
funcționalităților lor. Ne dorim o atitudine cât mai lucidă și clară, însă, în
condițiile date, de netransparență și neîncredere, este bine-venită și opoziția
brută.
Ar trebui structurate mai
bine toate temerile și obiecțiile de natură juridică, spirituală și de ordin
tehnic pentru a avea o imagine cât mai clară asupra opțiunilor care ne stau în
față. Însă acest articol nu face decât să atragă atenția asupra unor chestiuni
stringente și exprimă mâhnirea profundă față de abandonarea misiunii
bisericești de care dă dovadă Patriarhia în mare măsură.
Nu căutăm să stârnim impacientarea și panica, dar nici nu putem ignora amenințările spirituale și sociale evidente de anvergură mare, care se întrevăd prin implementarea noilor acte electronice. Ele afectează și pe cei care nu le vor primi pentru că au impact asupra întregii populații, nu doar individual și, de aceea, trebuie avertizat cât mai responsabil asupra acestui fenomen și insistăm asupra lui.
