Pecetluirea, mai exact însemnarea oamenilor de către Antihrist este înțeleasă adesea doar din capitolul 13 din Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul și neglijează un alt pasaj foarte important despre același subiect. Este vorba despre cap. 20: 4: „Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi/decapitați pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei şi care nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani”. Acest verset este explicat în detaliu de Părintele Atanasie Mitilineos în cuvântările sale exegetice pe marginea cărții Apocalipsa.
Am trecut peste precizările frumoase, edificatoare și foarte clare despre sufletele celor cărora li s-a dat să șadă pe tronuri. Pe scurt, aceștia sunt apostolii, învățătorii, mucenicii și toți creștinii sfinți care au biruit asupra păcatului și duhurilor rele și domnesc împreună cu Hristos, judecă lumea prin exemplul lor și sunt vii până la Judecata finală și bineînțeles că și în împărăția cerurilor de apoi. Accentul pe faptele bune, nu pe o amprentare formală a trupului se poate vedea și în comentarea pasajului care ne interesează.
Cum vom înțelege cine au pecetea fiarei
Trebuie să mai remarcăm ceva la care vă rog să luați aminte în mod deosebit. În mod deosebit. Un lucru pe care l-am spus de multe ori în explicarea pe larg a Apocalipsei.
Deci o mai spun o dată. Că: „sufletele celor decapitați” (Apoc. 20: 4), adică este o observație primară și anacronică, ca să spunem așa cumva. Spune: cei care au fost decapitați, adică cei care au fost junghiați, cărora li s-a tăiat capul cu securea, adică mucenicia. Care sunt Sfinții Mucenici. Aceștia spune explicit textul că nu s-au închinat chipului fiarei, nici nu au luat însemnul pe fruntea sau pe mâna lor, pe care le-o punea Antihristul, fiara în epoca lui. Dar știm că asta nu este posibil pentru că Antihristul încă nu a sosit. Deci cum este această devansare? Cum s-a întâmplat? Pentru că Sfinții și Mucenicii au trăit din epoca lui Hristos continuu până în veci. Antihristul nu era. Deci cum s-au silit să nu se închine chipului lui și l-au negat? Asta vreau să vă spun.
Există amăgirea că mulți consideră că va veni Antihristul, vai, vai, ce vom face? Iubiților, duhul Antihristului este răspândit. Este răspândit duhul Antihristului. Nu a spus Sfântul Evanghelist Ioan că ați auzit că vine Antihristul și deja există mulți antihriști în lume (1In. 2:18)? Cum va veni și deja există antihriști? Înseamnă că Antihristul vine ca o persoană concretă, dar înainte-mergătorii lui reprezintă duhul Antihristului, iar duhul Antihristului este orice mă îndepărtează de Evanghelia lui Hristos.
Mă îndepărtează moda? Este: Mă închin la chipul lui Antihrist. Mă îndepărtează lumea? Mă închin la chipul lui Antihrist. Primesc plăcerile acestei lumi? Mă închin la chipul lui Antihrist. Mă îndoiesc de firea omenească a lui Hristos? Mă închin la chipul lui Antihrist. Și, în acest timp, primim pe frunte și pe mână însemnul lui Antihrist. Vom putea să-i spunem unui om în stare avansată de demonizare: Fă-ți cruce! Imposibil. Își face cruce? Imposibil. De ce? Mâna i-a fost însemnată de diavol. Cum să-și facă cruce? Trupul i-a fost însemnat de diavol. Cum își va face cruce? Înțelegeți, iubiții mei?
Nu așteptați venirea lui Antihrist și să ziceți, cum fac mulți: „Să-mi închei viața și apoi Antihristul poate veni când îi place”. Antihristul este prezent. Duhul Antihristului este prezent. Va veni numai ca persoană concretă când va veni. Până atunci, el este prezent în înainte-mergătorii săi și în duhul lor și acest duh rău deja existent va fi întrupat în persoana lui Antihrist chiar la finalul istoriei. Asta e tot. Ați înțeles?
Aretas punctează: cum vom putea vedea precis însemnul lui Antihrist pe fața omului, pe frunte sau pe mână? Vă voi citi o parte din ce explică el despre faptul că Hristos îi însemnează pe următorii Săi iubitori de Dumnezeu: „Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne” (Ps. 4: 6) la fel cum Antihrist își pune pecetea lui pe păcătoșii necredincioși și nepocăiți (PG 106, 752B) Hristos pune un însemn, dar și Antihrist pune un însemn. Însemnul lui Hristos este că s-a însemnat peste noi lumina lui Hristos, semnul lui Hristos, lumina lui Hristos, adică cinstita Cruce. Căci cel care are pe față lumină, ca acei credincioși pe fața cărora există lumină sunt însemnați ca un semn distinctiv pentru cei iubitori de Dumnezeu. Așa și cei necredincioși sunt însemnați pe frunți. Fiți atenți la acest punct!
Vede cineva că evlavia o are ca pe ceva pe fața lui, înlăuntrul lui. Ceva. Fie că fața lui este plăcută sau nu, chipul lui trece printr-o schimbare dumnezeiască. Îngerii văd ceva mult mai mult decât putem noi vedea între noi. Sfinții pot să vadă acest „ceva mai mult”. De multe ori văd lumina slavei dumnezeiești.
Oamenii de rând contemporani cu Iisus nu au văzut slava pe înfățișarea lui Hristos, chiar dacă era mereu prezentă. Au văzut-o? Nu au văzut-o. Totuși exista. Când s-au dus să-L prindă pe Domnul în grădina Ghetsimani și s-au apropiat, înainte să treacă aceia la fapte, îi întreabă Domnul. Fiți atenți! Aici este firea umană a lui Hristos, să nu uităm. Îi întreabă Hristos: Pe Cine căutați? Pe Iisus Nazarineanul. Eu sunt. Abia au auzit: Eu sunt, au făcut un pas înapoi, spune Evanghelistul. S-au ridicat iarăși și au venit din nou aproape. V-am spus: Pe Cine căutați? Pe Iisus Nazarineanul (cf. In. 18: 4-8). Ce i-a făcut pe acești oameni să acționeze astfel? Erau străjeri înarmați cu săbii și ciomege care se apropiau de un om neînarmat, Care avea toată bunătatea să le spună că Eu sunt. În mod inexplicabil, în prezența conducătorilor lor, un număr de străjeri antrenați și-au pierdut inima și s-au dat înapoi de la un singur presupus nelegiuit. Care a fost cauza acestui comportament ciudat?
Cauza a fost acest ceva, acest ceva de pe fața Lui slava harului dumnezeiesc de pe fața lui Hristos. Ceea ce au Sfinții, ce au cei evlavioși, acel ceva. Este o schimbare care s-a imprimat pe fața lor din inimă. Și această schimbare este o încredințare că ai un om blând, pe fața căruia ca om s-a însemnat lumina lui Hristos. Cerem îndeosebi aceasta în rugăciunile noastre să se însemneze peste noi lumina feței Sale: „Hristoase, Care luminezi pe tot omul care vine în lume… să se însemneze peste noi lumina feței Tale”! … să se însemneze peste noi lumina feței Tale! Adică să se întipărească, să se imprime pe fruntea noastră, pe existența noastră lumina feței Tale!
Dimpotrivă, însemnul lui Antihrist pătrunde pe fața și întreaga existență a oamenilor necredincioși, nerușinați, fără de scrupule și morală, care aleg o viață de întuneric. Se vede pe fața lui că are pecetea lui Antihrist. Însemnul lui Antihrist devine mult mai evident și vizibil din cauza faptelor lor întunecate. Ca să fie mai vădit, mai arătat, mai clar celorlalți că au primit pecetea lui Antihrist, o vede cineva în faptele lor.
Iubiții mei, pecetea fie a lui Hristos, fie a lui Antihrist îi conduce pe oameni în epoca în care trăiesc. Deci să nu considerăm că va fi o stare viitoare. Este prezentă în orice clipă această stare și privește fiecare generație de credincioși. Este o înșelare să credem că este irelevant pentru noi pentru că Antihristul adevărat și final va veni în viitorul îndepărtat. Cred că au fost clare…
Marți a avut loc dezbaterea organizată
de MAI asupra proiectului de lege cu privire la noile acte de identitate. Din filmarea
discuțiilor nu rezultă deloc o mascaradă în care „s-a
vorbit foarte puțin strict pe proiect” și mai mult despre Antihrist, masonerie
și subjugarea prin cip. Nu se poate nega faptul că au existat și
intervenții neîntemeiate, cu un discurs panicard și sfidător la adresa
autorităților române, dar nu au constituit esența dezbaterii. Au fost și problematizări
legate de semnătura electronică puse de anumiți oameni de afaceri, au fost și obiecții
pertinente legate de siguranța stocării datelor biometrice. În general, se
poate spune că dezbaterea publică ar merita prelungită pe o perioadă mai mare,
așa cum se pare că s-a întâmplat în Anglia, și dublată de o informare pe măsură
a românilor asupra modificărilor care vor avea loc și impactului lor asupra
societății.
Cea mai mare parte din dezbatere (5 ore) se găsește filmată aici:
Există multe detalii tehnice care
trebuie cercetate și care nu sunt chiar atât de simple. Se cere un punct de
vedere avizat din partea unor persoane competente, mai ales cu privire la
securitatea și modul de funcționare a cipurilor din buletinele electronice. Există
riscuri majore, cum ar fi: pot fi citite datele de pe cip de la distanță, pot
fi sparte aceste informații, instituțiile statului sunt predispuse la abuzuri
prin folosirea lor, cum se realizează o imagine facială? Ce garanții există că
nu se va forma o bază de date centralizată prin colectarea amprentelor și
imaginii faciale? În rezumat, care este utilitatea și siguranța biometriei?
Intervin și probleme legate de
restrângerea drepturilor și discriminarea unei categorii de persoane. În primul
rând este vorba de dreptul la libera circulație în afara țării, care va fi
restrâns pentru cei care nu acceptă cardurile electronice și diferențiat pentru
cei care nu acceptă pașapoartele biometrice, care au o valabilitate mult mai
mică, de un singur an față de 10 ani a celor cu cip.
În proiectul de lege nu este
exclusă convingător posibilitatea colectării și formării unei baze de date
centralizate cu datele biometrice colectate la eliberarea buletinelor
electronice. Dimpotrivă, prin art. 10 (3) se prevede ștergerea datelor
prelevate cu excepția „cazului în
care sunt necesare în scopul prelucrării în conformitate cu dreptul Uniunii și
dreptul intern”. Practic nu există o garanție că statul nu
va profita de aceste portițe pentru a face o bază centralizată neoficială. Este
foarte importantă obiecția din memoriul Asociației menționate mai sus: „regulamentul oferă în mod expres temei juridic pentru
stocarea în continuare a datelor biometrice după ridicarea cărților de
identitate de către solicitanți pentru situații de excepție nedetaliate în
niciun mod și care pot apărea în mod nerestricționat în dreptul intern sau
european”.
De asemenea, este
important să fie respectat în mod nediscriminatoriu dreptul la libera
circulație a cetățenilor care refuză actele biometrice. Uniunea Europeană
impune ca actele de identitate să fie electronice pentru a fi recunoscute pe
tot cuprinsul ei. Statul român oferă, însă, posibilitatea pentru proprii
cetățeni să aibă cărți simple de identitate, ceea ce este corect și meritoriu,
dar, în acest caz, ar trebui să ofere măcar posibilitatea ca și pașapoartele
fără cip să fie emise pe aceeași perioadă ca celelalte. Acest aspect nu ține de
MAI, dar este conex și ne interesează până în august 2021, când se vor elibera
noile buletine. În plus, este normal ca noile cărți de identitate să conțină
steagul României, nu doar al UE, prenumele părinților și sexul, iar formatul
lor să fie mai avantajos. Spre exemplu, cineva a obiectat că imprimarea pe
ambele fețe va exclude aplicarea timbrului pe spate la votare. Sunt puncte
atinse în cele două memorii, care trebuie clarificate convingător.
Latura spirituală a biometriei
Însă partea care interesează
cel mai mult pe credincioșii ortodocși este de natură spirituală,
duhovnicească. În acest sens, există deja o poziționare recentă pe acest
subiect a Patriarhiei, care nu poate fi neglijată. Ea nu este emisă oficial, ci
prin
intermediul unei alte agenții de presă, RFI. Iar ceea ce este mai grav,
este inconsistentă și inconsecventă în sine însăși. Textul ei este următorul:
”Anumite reacții negative motivate religios referitoare la noile cărți de identitate anunțate de MAI sunt provocate probabil de neînțelegerea deplină a conținutului acestui proiect (explicat de autorități), dar și de temeri excesive și nejustificate din punct de vedere teologic. Problema cărții de identitate nu este una de natură teologică, ci administrativă. Este vorba despre „identitatea” noastră de tip cetățenesc, nu despre identitatea noastră adâncă, spirituală, religioasă. Așa cum au anunțat autoritățile, „se va crea și posibilitatea de a avea o carte de identitate simplă pentru cetățenii care nu vor carte de identitate cu cip”. Există, așadar, posibilitatea de a nu opta pentru eliberarea unui asemenea document electronic. Păstrarea acestei opțiuni este foarte importantă și coincide cu respectul față de sensibilitățile religioase ale unor cetățeni. Hotărârea nr. 638/2009 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la pașapoartele biometrice, care au suscitat discuții similare în anul 2009, rămâne un reper actual de discernământ și luciditate pentru toți cetățenii creștinii ortodocși: „Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii și credincioșii să rămână statornici în credința în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului și al morții, să sporească în rugăciune și fapte bune, viețuind creștinește în familie, mănăstire și societate, fără a răspândi panică și îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”.”
Inconsecvența din această declarație constă în afirmațiile contradictorii că „respectul față de sensibilitățile religioase ale unor cetățeni” este important, chiar dacă acestea sunt „temeri excesive și nejustificate”. Dacă ele sunt greșite, nu ar trebui respectate și invers.
Se poate observa grija Patriarhiei de a nu da comunicate asumate deschis, ceea ce este bine, pentru că subiectul este sensibil. Nu putem gira temeri nejustificate sau incoerente; cu acest aspect oricine trebuie să fie de acord. Însă nici nu le putem cataloga astfel doar din condei. Este necesară o abordare mai așezată a subiectului, ceea ce nu a făcut, de fapt, Biserica la nivel oficial. Practic ne aflăm în fața unei poziționări prin care este compromisă orice dezbatere din punct de vedere religios. Însă și Patriarhia se compromite în ochii tuturor, nu doar ai credincioșilor, pentru că dă dovadă de neasumare și neimplicare. Comunicatul său este unul sentențios, dar nefundamentat, distant și servil față de instituțiile statului, mai puțin fidel față de membrii săi și față de capul Bisericii, Care este Hristos. Nu liniștește pe cei impacientați, nici nu convinge pe din afară.
Având în vedere, aceste aspecte, sperăm în reevaluarea acestei poziționări din partea Patriarhiei.
Însă toate temerile
pornesc de la îngrijorările creștinilor față de venirea lui Antihrist. Acestea nu
sunt doar de acum, ci din vremea apostolilor, când însuși Evanghelistul Ioan
spunea că „este ceasul de pe urmă şi, precum aţi auzit că vine antihrist, iar
acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe
urmă” (1In. 2:18). Pe de altă parte, Apostolul Pavel îndeamnă la păstrarea
cumpătului: „nu vă clintiţi degrabă cu mintea” (2Tes. 2:2), dar avertizează că
„taina fărădelegii se și lucrează, până când Cel care o împiedică acum va fi
dat la o parte” (2Tes. 2:7). Așadar atitudinea potrivită nu este una de
impacientare și panică, ci dimpotrivă: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi
şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat” (2Tes. 2:15). Lupta noastră nu
este împotriva lui Antihrist, ci pentru Hristos; ea ne aduce curaj și pace, nu
tulburare și panică. Însă trebuie să fim în stare să citim „semnele vremurilor”
(Mt. 16:3). Așadar această preocupare a existat dintotdeauna și a fost legitimă,
dar în limitele ei. Bănuim că se pregătesc condițiile venirii lui Antihrist,
dar trebuie să ne concentrăm pe faptele văzute, nu pe cele pe care ni le
proiectăm. Adică reacția față de controlul biometric trebuie să fie una
argumentată și limpede, nu una de factură superstițioasă. Majoritatea acceptăm
și folosim tehnica modernă și nu e normal să ne opunem ei pur și simplu, ci ca
ea să nu devină invazivă.
Deocamdată nu vedem vreun
pericol apocaliptic, dar cu siguranță există unele de natură totalitară și
dominație spirituală, care trimit cu gândul la un viitor regim antihristic. Așa
cum a fost necesar ca Biserica să ia poziție față de abuzurile comunismului
(indiferent cât a făcut-o sau nu), la fel este de datoria ei și astăzi să
avertizeze asupra pericolelor spirituale care pândesc prin modernizarea
cardurilor de identitate. Ca să fie mai simplu, așa cum Biserica atrage atenția
asupra folosirii greșite a tehnicii electronice, la fel este cazul să-și spună
cuvântul și în chestiunea noilor buletine electronice, care comportă riscuri cu
mult mai mari decât tabletele, telefoanele smart și PC-urile personale.
Așadar actele biometrice
reprezintă o provocare pentru că ele seamănă tot mai mult cu instrumente de control
și monitorizare decât cu administrarea resurselor umane. Prelevarea amprentelor
stârnește teama unei închisori generalizate. Chiar UE a introdus aceste noi
măsuri cu privire la actele de identitate pentru securitate și combaterea
terorismului. Dar există riscul major ca în lupta cu unele pericole reale sau
imaginare să se ajungă la impunerea unei tiranii fără precedent și nedorită.
Nu doar controlul în sine
este discutabil, ci abordarea per ansamblu: combaterea infracțiunilor prin
control tot mai ridicat. Acest aspect comportă comentarii de natură
duhovnicească, spirituală. Oare chiar este eradicată fărădelegea prin
coerciție, ca și cum am fi niște maimuțe care nu știu decât de frică? Educația
nu are nici un rol? Omul devine mai bun prin determinări și constrângeri
materiale sau prin promovarea unor valori culturale, morale și îndeosebi
spiritual-religioase? Oare nu este alungată religia și credința prin această
viziune de tip materialist și atee? Cum poate Patriarhia să vorbească de natura
strict administrativă a noilor buletine când ele prezintă implicații mult mai
profunde? Folosirea excesivă a mediului virtual are conotații etice evidente, cu
atât mai mult spirituale. Intruziunea tehnologiei în viața noastră nu este o
problemă simplă și nici o banală schimbare de decor. Nu vorbim de folosirea
unui patent, clește sau alte scule, ci de instrumente care afectează identitatea
spirituală a omului și societății.
Există multe corelații
care pot interveni și care marchează tot atâtea pericole. Mulți râd de
întrebările legate de 5G; dar posibilitățile de intruziune prin folosirea
acestei tehnologii prin exploatarea datelor biometrice sunt înspăimântătoare. Nu
folosirea ei doar de către organizații criminale sau de persoane izolate, ci
chiar de către state și structurile suprastatale, cum este Uniunea Europeană. Iar
pericolele nu sunt doar de control, ci de (re)educare, manipulare și de
implementare a diferite ideologii inumane. Cetățenii sunt reduși la nivelul
unei populații amorfe și priviți strict ca niște ființe biologice trupești. Biserica
nu se poate opune acestei tendințe pentru că nu este un factor de decizie, dar
este datoare să o denunțe; altfel nu mai este Biserică, nu-și mai păstrează
vocația ei duhovnicească.
Încrederea în organismele
supra-statale sau chiar ale statelor este în declin. În ultima vreme, cele mai
multe crime și abuzuri nu au fost făcute de infractorii de jos, ci de către
organele statului. Să ne amintim de naziști, comuniști, închisorile americane
și de nedreptățile statului român de după Revoluție. Înghițim toate aceste
amenințări cu jertfă și credință în Dumnezeu, dar nu ne putem da acordul prin
acceptarea unor buletine care presupun încolonarea noastră de bună voie în
aceste sisteme și orânduiri și viziuni asupra lumii.
Reacții posibile
Având în vedere cum se
implementează controlul tot mai strict și mai intruziv asupra noastră, nu poate
fi exclus refuzul noilor acte de identitate, chiar și al celor simple, ca
măsură de protest și protecție până la clarificarea statului și
funcționalităților lor. Ne dorim o atitudine cât mai lucidă și clară, însă, în
condițiile date, de netransparență și neîncredere, este bine-venită și opoziția
brută.
Ar trebui structurate mai
bine toate temerile și obiecțiile de natură juridică, spirituală și de ordin
tehnic pentru a avea o imagine cât mai clară asupra opțiunilor care ne stau în
față. Însă acest articol nu face decât să atragă atenția asupra unor chestiuni
stringente și exprimă mâhnirea profundă față de abandonarea misiunii
bisericești de care dă dovadă Patriarhia în mare măsură.
Nu căutăm să stârnim impacientarea și panica, dar nici nu putem ignora amenințările spirituale și sociale evidente de anvergură mare, care se întrevăd prin implementarea noilor acte electronice. Ele afectează și pe cei care nu le vor primi pentru că au impact asupra întregii populații, nu doar individual și, de aceea, trebuie avertizat cât mai responsabil asupra acestui fenomen și insistăm asupra lui.
