Iar ceea ce metafizica politică ezoterică dezvăluie, dincolo de această solemnitate și împotriva ei, este că spațiul public, în forma pe care o cunoaștem în democrațiile moderne, nu este un loc al dezbaterii libere, al confruntării deschise a opiniilor, al formării unei voințe colective prin deliberare rațională, ci este o scenă pe care ficțiunile necesare – suveranitatea populară, contractul social, voința generală, progresul istoric – sunt performate pentru consumul maselor, într-un spectacol atent regizat care are ca funcție principală nu aceea de a permite cetățenilor să participe la guvernare, ci aceea de a le oferi sentimentul că participă, păstrând în același timp intactă distribuția reală a puterii.
Prin serviciile secrete subordonate masoneriei, statul, instituţiile, viaţa politică, economică, religioasă, culturală şi mediatică sunt controlate încrucişat, pe linii de dirijare complet opace publicului, realizându-se un veritabil stat paralel a cărui funcţionare este insondabilă publicului general.
Una dintre cele mai perfide iluzii ale vremii noastre este încrederea, repetată ca o mantră, că adevărul ne va face liberi – ca și cum simpla expunere a crimelor, conspirațiilor și manipulărilor ne-ar absolvi automat de robia în care ne aflăm.
Formulăm un avertisment răspicat: această credință este o capcană, una pe care însăși Stuctura Ocultă o întreține și o alimentează cu cinism.
