Portalul grecesc ΒΗΜΑ ΟΡΘΟΔΟΞΙΑΣ informează în exclusivitate că este iminentă o decizie a Bisericii Greciei de a recunoaște pe autocefalia necanonică pe care a acordat-o unilateral Patriarhia de Constantinopol unor schismatici din Ucraina. Pentru a se pronunța în această chestiune, Sinodul Ierarhiei Bisericii Greciei a mandatat două comisii care să cerceteze problema în cauză. Este vorba despre Comisia pe probleme dogmatice și canonice și Comisia pe relații inter-ortodoxe și inter-religioase.
„Cele două Comisii s-au întrunit în comun în data de 23 mai în Palatul Sinodal și au decis împreună să propună Sinodului permanent (Ierarhiei) recunoașterea Bisericii schismatice a Ucrainei.”
Motivația acestui verdict pare a fi una de natură strict politică, după cum au spus-o chiar membrii Comisiilor.
Din descrierea succintă a modului cum a decurs ședința rezultă că au fost luate în considerare doar argumentele susținătorilor Fanarului. Nu s-a dat importanță altor opinii, cum ar fi acelea exprimate de Arhiepiscopul Anastasie de Tirana, care au stârnit o oarecare controversă, sau faptul că nici o altă Biserică Locală nu a recunoscut gruparea bisericească din Ucraina până acum.
Portalul grecesc nu indică o sursă a informației sale, care pare să fie una confidențială, după cum rezultă din rândurile articolului:
„Firește că nici Tomosul nu prevede că Biserica Autocefală a Greci ar fi vasală Fanarului, nici că nu are propria ei decizie. De asemenea, Constituția prevede la art. 3 că este unită «dogmatic» cu Biserica de Constantinopol și «cu fiecare Biserică la fel Ortodoxă a lui Hristos» și că este evident AUTOCEFALĂ și, prin urmare, INDEPENDENTĂ.
Un alt membru, pentru ca să convingă în privința necesității de a fi acceptată decizia Patriarhului Ecumenic cu privire la Biserica din Ucraina, a amenințat că, dacă Biserica Greciei nu o adoptă, el îi va rupe Ținuturile Noi. Un cleric din membrii Comisiilor a punctat semnatarului acestor rânduri: «Nu ai înțeles că suntem vasali Bisericii Fanarului?». Evident că a fost ignorată de către clericul în cauză și de ceilalți membri ai Comisiilor învățătura Părinților Bisericii, după cum și sfintele canoane și practica de veacuri a Bisericii și au luat decizia să urmeze pe Patriarhul Ecumenic în lucrarea lui disperată.”
Pentru greci se deschide o perspectivă foarte sumbră chiar și la nivel de politică (bisericească). O eventuală rupere a comuniunii Moscovei cu grecii în urma recunoașterii „autocefalilor” nu ar avea urmări deloc faste nici pe plan economic și politic. În plus, se deschide perspectiva ca și alte Biserici slave să facă acest gest, care ar agrava situația și mai tare.
Din punctul nostru de vedere, decizia Comisiilor de a nu-și asuma nici o răspundere, ci a se bizui total pe Constantinopol este în consonanță perfectă cu pledoaria IPS Ierotheos Vlachos din Scrisoarea sa către Sinodul Bisericii Greciei, în care susține exact același punct de vedere. Nu putem să nu ne amintim și de întâlnirile sale de la Mănăstirea Vatopedi cu actualul ambasador al SUA din Grecia. Este foarte greu să nu fie observată influența politică în aceste decizii.
De asemenea, prof. Feidas susținea un punct de vedere diferit cu privire la acordarea autocefaliei în 1979 față de acum. Dacă odinioară afirma că Sinodul plenar al Bisericii Ortodoxe este cel în măsură să acorde autocefalia unei Biserici Locale sau aceasta se poate realiza prin acordul tacit al tuturor Bisericilor Autocefale, astăzi susține fervent dreptul exclusiv al Patriarhiei Ecumenice.
Reamintim că de curând a avut loc în Grecia vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, care a urmărit tocmai ameliorarea relațiilor dintre cele două Biserici grecești. Cel mai probabil vizita sa nu a întârziat să dea roade.
Încă nădăjduim că vor fi suficienți arhierei cu cuget ortodox în Sinodul Bisericii Greciei care să nu gândească în termeni politici, ci după principiile credinței evanghelice, care spune: „Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos” (Col. 3,11).
