Surprinzător, după ce Patriarhia a anunțat și a organizat „perfect” pelerinajul de sărbătoarea Sf. Dimitrie Basarabov în noile condiții „de maximă igienă”, PF Patriarh Daniel a atacat voalat pe guvernanții care țin Biserica la index. Nu este prima dată în această toamnă când se ridică împotrivă, dar, din nefericire, este cam singura voce din zona oficială ortodoxă.
Chiar miezul predicii de Sf. Dimitrie cel Nou a Patriarhului a fost că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit!.
„Lumea l-a cinstit pe Sfântul Dimitrie mai ales în anii grei ai comunismului, când Biserica era persecutată”.
„În toamna anului 1989, cu prilejul hramului Sfântului Dimitrie cel Nou, în 27 octombrie, autoritățile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie motivând că în aceeași zi, în clădirea de alături, unde era sediul Marii Adunări Naționale, ar avea loc o ședință importantă. Astfel, patriarhul Teoctist a fost obligat să transfere racla de pe Dealul Mitropoliei, de la Catedrală, dar nu a dus-o prea departe, ci la Biserica Sf. Nicolae-Vlădica din apropiere”, a amintit PF Daniel.
„Această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut, iar în clădirea de alături a devenit Palatul Patriarhiei, în 27 octombrie în anul 2007. …
Prin aceasta vedem că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Galateni 6:7).
„Fraților, Dumnezeu nu se lasă batjocorit”, a continuat Patriarhul. „El este îndelung-răbdător, dar este și drept. Mai întâi iubirea Sa milostivă copleșește dreptatea Sa. Dreptatea Sa se arată atunci când El dorește îndreptarea oamenilor, folosind uneori și medicamente amare, nu numai dulci pentru îndreptarea oamenilor și așa îngăduie ca ei să fie certați cu diferite încercări”.
Nu este vorba de o amenințare sau admonestare clară a conducerii politice a țării, ci de o răbufnire surprinzătoare, o atenționare care se dorește profetică. În mare parte și-a atins ținta pentru că a fost observată de mai toată țara, atât de politicieni, cât și de jurnaliști și credincioși. Ba chiar au apărut atacuri la adresa persoanei Patriarhului cu referire la dosarul său de la Securitate (care nu există sau a fost aflat) și alte ironii față de mesajul din predică.
În esență, pentru o predică și ca morală ce ar trebui trasă cu ocazia acestei mari sărbători, nu prea sunt lucruri care să fie reproșate decât că ar fi putut să fie spuse mai demult (măcar de la Paști) și mai clar.
Ideea că regimul comunist a căzut ca urmare a ofensei aduse Sfântului Dimitrie a fost exprimată prima dată public chiar cu o seară înainte la postul TV Trinitas de Arhim. Antim David. Acesta a descris mai multe momente istorice importante din cinstirea Sf. Dimitrie de-a lungul timpului și a subliniat legătura care s-a format tainic între poporul de rând și Cuvios. Oamenii se supărau sau se bucurau alături de Sfânt mai mult decât pentru durerile lor materiale. De aceea, în 1989, când a fost mutat pelerinajul de comuniști la biserica Sf. Nicolae-Vlădica, oamenii strigau la rând: „Nu-i mai răbda, Sfinte Dimitrie! Nu-i mai răbda!”. Și s-au dus (au căzut comuniștii) pentru că „Sf. Dimitrie nu rabdă lucrurile de genul acesta”.
Poate pentru unii e greu de înțeles, dar defăimarea la adresa lui Dumnezeu e mai grea decât împilarea poporului și e foarte posibil ca Revoluția din decembrie să fi fost bonul de plată, când s-a umplut paharul.
Nu poate fi negat faptul că Biserica a avut cozile ei de topor mai ales în rândurile reprezentanților săi oficiali, chiar Sfântul Sinod, care l-a lingușit pe Ceaușescu până în ultimele clipe. Totuși asta nu înseamnă că Dumnezeu nu poate lucra mai mult prin Sfinți și pentru credincioșii care alcătuiesc cu adevărat trupul lui Hristos, Biserica de pe pământ.
Așa stând lucrurile, trebuie remarcat că în aceste momente critice doar Patriarhul a avut ceva de spus, dar destul de izolat și puțin. Tot el „și-a exprimat speranța se va reveni asupra măsurii excesive de interzicere a pelerinajului de la Iași” celor din afara orașului, în timp ce IPS Teofan, Mitropolitul locului, s-a arătat doar îndurerat și a acceptat resemnat restricțiile, îndemnând pe credincioși să se roage de la distanță.
Practic, Patriarhul a fost singurul care a cerut drepturile Bisericii la pelerinaj, deși evaziv și foarte pe departe, și tot el este cel care a criticat, tot la fel de ocolit, măsurile discriminatorii „sanitare” asupra credincioșilor pelerini. Iar aceasta în contrast cu obediența totală a instituției, care a acceptat toate restricțiile, ceea ce face ca predica sa să fie o surpriză. Aceasta cu atât mai mult dacă sunt avute în vedere mesajele docile transmise de purtătorul de cuvânt, Vasile Bănescu.
Culmea este că reprezentantul în cauză al Patriarhiei a validat toate măsurile impuse de autorități, le consideră acoperite medical și legal și respectarea „igienei” o vede drept o datorie firească. În plus, cei care contestă regimul medical în care ne aflăm constituie „grupuscule radicale, extremiste, care nu reprezintă Biserica”. Atunci apare întrebarea: De ce PF Patriarh a făcut aluzia cu pedepsirea celor care l-au batjocorit pe Sf. Dimitrie dacă nimic nu este în neregulă? Cine reprezintă Biserica: Patriarhul sau Bănescu sau… grupusculele „radicale”?
Nu există nici o îndoială că purtătorul de cuvânt vorbește ceea ce i se spune, ceea ce înseamnă că mesajul Patriarhiei este confuz și contradictoriu, fără lumina adevărului și a clarității. E nevoie ca toate vocile să aibă aceeași limbă (a lui Hristos).
Probabil că Dumnezeu mai vorbește câteodată prin gura arhiereului fără voia lui, nu știm. Deocamdată este de apreciat atitudinea Preafericitului, așa timidă cum e. Dar așteptăm o poziție mai coerentă a oficialilor Bisericii și mai demnă. Nu compromisul cu globaliștii este soluția, ci statornicia în apărarea valorilor de bază ortodoxe.
Dumnezeu poate lovi nu doar pe conducătorii politici, ci și pe cei bisericești pentru a-Și apăra poporul Său. Sau îi poate îndrepta pe cărări drepte. Doar să fim noi cât mai mulți credincioși, dar mai ales autentici.
nu stiu de ce dar imi aduce aminte de incendiul de la Colectiv (se fac 5 ani), cand dupa atacuri concertate a spus ca dupa cel mult trei luni va parasi conducerea BOR.
Au trecut lunile, nu a mai fost atacat asa virulent, doar atins cate putin cand iesea din patratel.
Ce s-o fi intamplat intre timp, de ce nu s-a retras nu stiu.
Stim ce a urmat – de la Creta la vizita papei, de la referendumul ratat la impartasirea cu masca si lingurita de unica folosinta si Sarbatoarea Invierii Domnului din 2020; cate au fost si cate vor mai fi.
Acum a iesit iar din patratel?
Doamne ajuta!
Multumim Sf.Parinte pentru deslusirile venite odata cu acest articol! Si eu am aflat, despre, si eu am interpretat depre si parca am privit un pic din alt unghi lucrurile –vestile acestea le intelegeam privite nu din unghiul cel mai corect – si indraznesc sa cred ca si dl. Banescu parca vrea sa intunece si mai rau situatia prin discursurile dumisale ca si cum „primim dulceata” dar constatam ca e „fabricata” cu sare….sau poate aceasta e realitatea pe care nu ne place sau nu o agream sa o recunoastem.
Dar Domnul e cu noi! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Există așa o mare sete de cuvânt venit de la ierarhii noștri că toți, și frații dar și dușmanii, trag pe spuza lor și supra-interpretează puținele cuvinte rostite mai mult conjunctural decât diplomatic. Una dintre problemele acestei ambiguități „utile”(?) e că emițătorul pierde controlul obiectului/vectorului de comunicare iar cei care sunt la primire îl receptează după voia, inima sau agenda proprie. Asta pe partea tehnică vizând comunicarea.
În plan pastoral însă, ne hrănim cu firimituri, cu contextualizări răzlețe și neclare. Mă bucur și pentru atât cât am primit și sunt conștient că urmează o nouă perioadă lungă de tăcere, de împietrire față de abuz și nedreptate. În continuare consider că ierarhii trădează prin liniștirea forțată a clerului și prin distanțarea de dialogul cu credincioșii vocali.
Avem o înregimentare a clerului și a credincioșilor, nu o păstorire veritabilă. Suntem „reprezentați” prin purtători de cuvânt și comunicate de presă care, deși oportune sau necesare, nu pot acoperi lipsa arzătoare de inimă ortodoxă în societate, în dezbateri, în conversații, în fapte. Alteori comunicatele de presă-s ca nuca în perete, mai mult pe lângă, redefinind laș adevărul și realitățile, împiedicând orice ridicare.
Sunt întristat că am ajuns să mă bucur pentru atât, atât de puțin și că sunt nevoit, forțat, să uit de erezie, papă, evrei, caterisiri și prigoniri nedrepte, pentru atâta adiere de luare ambiguă de poziție în împrejurări strigătoare la cer.
Să ne ajute Domnul și pe noi și pe părintele patriarh și pe cei din jurul său să ne iubim și să ne mântuim. Iertați-mă!
După cum spuneam, fiecare a tras în direcţia în care i-a convenit ceea ce a spus părintele patriarh.
De la Newsweek vin precizări ulterioare, credibile, din care rezultă că interviul în care s-a discutat despre dosarul de securitate a patriarhului a fost filmat în ziua de luni, cu o zi înainte ca părintele patriarh să ţină predica.
În continuare susţin că este aşa o mare sete în rândul credincioşilor pentru poziţii mărturisitoare ale ierarhilor noştri că pur şi simplu am început să avem vedenii, să ni se pară că sunt spuse lucruri care nu au fost rostite.
https://newsweek.ro/opinii/un-fake-news-pe-intelesul-tuturor-cum-l-am-executat-pe-patriarhul-daniel