Diviziunile și schisma provocate de acordarea „autocefaliei” unor grupări schismatice în Ucraina de către Patriarhia Ecumenică ating o nouă etapă. Dacă până acum a existat un conflict intern în Biserica Ucraineană și între diferite Biserici Locale care recunosc sau nu noua structură creată, acum apar tensiuni chiar și între episcopii unei Biserici autocefale, cum este cea a Ciprului.
Deocamdată, nu au existat ierarhi care să vocifereze în sânul Bisericii Greciei și al Patriarhiei Alexandriei, singurele care au recunoscut intervenția Constantinopolului în Ucraina. Însă nu este aceeași situație în Cipru după ce Arhiepiscopul a sfidat o decizie sinodală recentă și a pomenit pe Epifanie drept Întâistătător al Bisericii din Ucraina. În mod clar există o divergență între sinodali (nu se știe câți dintre ei) și conducătorul lor. Patru dintre ei chiar și-au exprimat dezacordul printr-un Comunicat public.
A urmat o escaladare a declaraților pe aceeași linie a doi dintre semnatarii scrisorii deschise. Mitropolitul Nichifor de Kikkos și Isaia de Tamassos au sugerat (primul) și chiar au exprimat deschis ideea (al doilea) că există o schismă blândă în sânul Bisericii Ciprului.
Drept răspuns, Arhiepiscopul Hrisostom a făcut unele declarații de putere în cadrul unui interviu pentru «K». A explicat că a pomenit pe Epifanie fără să ceară aprobarea Sinodului pentru că nu avea rost să facă asta deoarece oricum ar fi făcut ce și-a pus în minte. Atunci mai bine să dea explicații post factum decât să creeze o ceartă inutilă în avans. A trimis doar o Scrisoare Patriarhului Ecumenic asupra intențiilor sale, în care își justifică poziția. Face referire la documentele prin care a fost cedat provizoriu teritoriul bisericesc al Ucrainei către Patriarhia Moscovei ca și cum ar fi clare, deși subiectul a fost evitat chiar de Constantinopol să fie dezbătut probabil din lipsă de dovezi. Sugerează că Patriarhia Ecumenică ar fi cerut revenirea la situația de dinainte de instaurarea comunismului (1917) după căderea acestuia, deși Kievul este parte a Bisericii Ruse cu mult înainte, din 1686. Din cauza agravării stării sale de sănătate (fiind operat de cancer), ceea ce nu-i permite ducerea mai departe a medierii între Patriarhii, s-a hotărât și a promis Patriarhului Ecumenic să-și manifeste poziția prin pomenirea lui Epifanie înainte de a fi prea târziu (să moară).
Întrebat dacă s-a gândit să se retragă, a precizat că a luat în calcul această variantă, dar simte că are îndatoriri și nu este cine să continue linia pe care o duce el însuși și s-ar crea conflicte grave dacă ar face asta.
Arhiepiscopul mai spune că nu a fost depusă nici o cerere din partea vreunui episcop de convocare a Sinodului pentru a fi discutat subiectul. În plus, îi acuză pe cei patru Mitropoliți care l-au înfruntat că fac schismă/parasinagogă, adică adunare separată schismatică, fapt care se pedepsește cu caterisirea. Ar fi trebuit să-l întrebe în particular și le-ar fi răspuns, dar egoismul nu i-a lăsat pe acești „băieței” să procedeze astfel. Chiar dacă Mitropolitul de Kikkos este în vârstă, totuși Isaia de Tamassos este tânăr și hirotonit de Arhiepiscop, deci se comportă rușinos.
Într-un răspuns scris amplu, Mitropolitul de Tamassos răspunde destul de bine acuzelor aduse. Acesta își începe textul astfel: „În Biserică orice proteste și dezacorduri trebuie exprimate decent și fără invective prin comentarii depreciative. Caracterizările pe seama arhiereilor de tipul «băieței», «se vor omorî dacă plec», «egoismul lor și iresponsabilitatea caracterului nu i-a lăsat» nu sunt în acord cu vrednicia înaltă de Întâistătător al Bisericii noastre”.
Hirotonia nu este făcută de Arhiepiscop, ci de Hristos în Duhul Sfânt și noul arhiereu este dator cu supunere față de Dumnezeu în primul rând, apoi față de Sinod și de Întâistătător dacă nu ies din legea divină. Așadar Mântuitorul este căpetenia oricărui episcop, care este egal în arhierie cu toți ceilalți și față de El este dator cu deplină ascultare. „Prin urmare, ascultarea episcopului nu este către persoane, ci către Biserică, al cărei Conducător este Iisus Hristos. Adică toți ascultă de conștiința lor arhierească. Este de la sine înțeles că trebuie să acorde respect oricărui Întâistătător, care, printre altele, hirotonește un arhiereu egal în hirotonie cu el, dar este primul între egali administrativ. În consecință, este imposibil ca arhiereul să fie legat și să se supună unor organe de stăpânire sau unor persoane care, conform opiniei lui, încalcă sfânta tradiție a Bisericii.”
Ierarhii au dreptul să se întâlnească liber și să discute orice problemă, doar să nu renege pe Întâistătător și Sinodul, căci atunci este facțiune aparte. Însă chiar Arhiepiscopul a încălcat canoanele și prevederile statutare ale Bisericii Ciprului, care prevăd că Întâistătătorul nu poate luat decizii singur pe teme dogmatice, canonice și de rânduială liturgică (art. 7, par. 1 și 2 din Statut).
În ultima parte a luării sale de poziție, Mitropolitul Isaia recunoaște singur că a făcut studii teologice la Moscova, trimis de Arhiepiscopul anterior Hrisostom I, la recomandarea starețului de atunci Nichifor de Kikkos (astăzi Mitropolit). Scopul avut în vedere a fost promovarea turismului, dar și grija pastorală pentru locuitorii ruși și slavofoni ai insulei sale. Pe baza acestui fapt nu poate fi acuzat, că a avut legături cu lumea rusă, nu poate fi acuzat că ar fi „comunist și dușman al poporului”.
Ca observație, în mod evident recunoașterea schismaticului Epifanie este o eroare canonică, totuși Arhiepiscopul Hrisostom II își justifică gestul în mod nonșalant și sfidător, chiar făcând apel la documente și situații care, de fapt, nu-i dau dreptate, dar sunt știute de foarte puțini. Există reacții din partea unor episcopi ciprioți, ceea ce este foarte bine și corect. Din păcate, argumentele nu mai au loc într-o astfel de dezbatere și asistăm la o impunere a unui punct de vedere pur și simplu, răstălmăcind sau rescriind după bunul plac legile bisericești.
Din păcate, puțini episcopi, printre care Mitropolitul Neofit de Morfu, mai țin la canoanele și învățăturile autentic ortodoxe ale Bisericii. Lucrul acesta este probat îndeosebi prin poziția față de Sinodul din Creta, care este originea tuturor relelor de astăzi. Schisma ucraineană este un subiect dureros, dar el trebuie tratat cu o conștiință curată, fără interese etnice sau de altă natură pământească.
De cind a aparut acest Epifanie, parca s-a redeschis „cutia Pandorei” pe pamint (adica aceea cu toate relele)…
Deci Patriarhul Ciprului Hristostom II temindu-se sa nu moara (chiar poate admonestat de unii episcopii apartenenti lui care l-au avertizat ca ei nu ar adera la asa pomenire) inainteaza si pomeneste pe acesta inainte de „plecarea” lui definitiva fara sa aibe temeiuri serioase cumva ca sa-si „cumpere” in caz ca nu avea „biletul” spre iad!
Desi nu cunoastem personajele in desfasurarea lor (ca adica in amanunt) – ca adica ce gindesc, la ce aspira, ce pretentii au, sau ce formatie au – vin sa intreb oare ce-i mâna sa faca o asemenea greseala…mai bine zis ce i-ar motiva sa cada rind pe rind in asa inselare de parca Epifanie ar fi „centrul vietii si al mortii”…oare ascultarea exagerata sau prost inteleasa de Patriarhia Constantinopolului, sau inconstienta lor ca si ei ar fi „facatori de vrajba”…apoi cind se invrajbesc mai marii, dureros se comporta si restul turmei…oare ce sa fie la mijloc in afara de mina vrajmasului?
Biserica din Mitsero, Cipru, a fost vandalizata, iar icoanele mutilate.
Nu a aparut aceasta, desi e ceva cutremurator
Nu ma lasa sa postez o imagine cu o icoana mazgalita de satanisti….mai bine sa nu o mai vedeti daca tot nu e permis sa vedem ceea ce vrem sa postam…Domnul sa fie cu noi!
Puteţi indica linkul sau puteţi ataşa un fişier de maxim 20 MB direct în comentariu. Dar având în vedere despre ce eset vorba, mai bine nu ataşaţi. Vă credem pe cuvânt.
Cind se spune ca FB sau altii cenzureaza sa credeti, ca e adevarat! Puneam linkul, dar mesajul aparea fara link de parca o mina nevazuta venea si stergea linkul! Aceste timpuri le traim!
Pe mine mă surprinde faptul că Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului a declarat că decizia sa de pomenire a lui Epifanie ar servi Ortodoxiei în general (dar și Bisericii Ciprului). Că ar servi Bisericii Ciprului nu e de comentat prea mult deoarece ar putea susține în mod lumesc că astfel își pune B. Ciprului de sub îndrumarea sa la adăpost de presiunile Patriarhului Ecumenic, a politicienilor etc.
Dar, cum ar putea servi Ortodoxiei?? Mare minune să susțină așa ceva când el însuși părea că ar fi realizat (și asumat) cine este „Mitropolitul” Epifanie și cum a ajuns acela „Întâistătător” în Ucraina.
@MD Crismaru & Ioan
Părerea mea este că discursul Fanarului și al tuturor aliaților săi (Arhiepiscopul Ciprului) este unul politicianist, de impozanță. Nu are substanță, sfidează orice regulă canonică și tocmai prin asta câștigă (lumește) teren. Ei știu că au puterea și doar mimează că au argumente. Iar acest mesaj prinde chiar și la oamenii simpli, nepregătiți.
Pe când mesajul Evangheliei este pentru cei curați cu inima, sinceri în căutările lor, dornici să înțeleagă adevărul care să-i elibereze duhovnicește. De aceea și arma noastră principală este cuvântul, cinstea, credința, respectarea legii lui Dumnezeu și a statului. Suntem puțini și slabi, dar puterea lui Dumnezeu în slăbiciune se desăvârșește. Eu cel puțin nu caut mulți adepți, aplauze, ci conștiințe vii. Asta nu va aduce succes, dar este calea mântuirii.
Nu spun că ecumeniștii și promotorii schismaticilor din Ucraina nu sunt sinceri, dar de alt tip, convinși, îndârjiți înspre cauza lor, disprețuitori. Nu sunt parveniți pur și simplu, ci chiar cred în ceea ce fac, dar cu un crez lumesc, înșelat, nu bisericesc autentic. Deci nu mă aștept să cedeze, vreo clipă, ci dimpotrivă, că vor merge până la capăt ca fariseii și cărturarii din vremea Mântuitorului. Păcat că încuie ușile împărăției cerurilor altora și nici ei nu vor să intre.
Am scris aceste impresii ca explicații că nu e cazul să intrăm prea mult în noimele cuvintelor lor să le înțelegem. Pur și simplu sunt goale, chiar dacă sunt exprimate cu mare încredere și convingere.