Un eveniment grav s-a petrecut astăzi la vama Albiţa cu Republica Moldova, acolo unde Iurie Roşca, jurnalist, fost politician şi cunoscut intelectual public, a aflat că a primit o interdicţie de intrare pe teritoriul ţării noastre.
Cine este Iurie Roşca?
A îndeplinit, vreme de mai mulți ani, funcția de președinte al Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova. A fost vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova între 1998-2001 și 2005-2009; și viceprim-ministru al Republicii Moldova (iunie – septembrie 2009).
Cei care urmăresc scena politică de mai mulţi ani îl cunosc pe Iurie Roşca în calitatea sa de fost politician unionist, dar care astăzi este considerat „trădător” întrucât în anul 2005, împreună cu 10 deputaţi din gruparea sa politică, a votat pentru venirea la putere a lui Vladimir Voronin. A părăsit politica în anul 2009, rămânând activ în calitate de intelectual public.
De ce nu (ne?) place Iurie Roşca?
În anul 2017 a lansat la Bucureşti cărţile scrise de Alexandr Dughin, pe care le-a tradus şi publicat în Republica Moldova şi difuzat în România. Situl G4media îl numeşte „şeful de facto” al sputnik.md, iar situl podul.ro aparent aparţinând SRI, îi realizează un rechizitoriu necruţător şi, prin urmare, necredibil.
Printre rânduri, eu înţeleg că Iurie Roşca nu e atât „trădător” pentru că a asigurat un vot politic la un anumit moment al anului 2005 (sunt trădări mult mai grave în istoria politicii basarabene), cât pare că a trădat încrederea Serviciului Român de Informaţii, dezertând la ruşi; asta, dacă nu a fost la ruşi de la bun început, lucru pe care eu unul nu îl găsesc credibil, dar nici nu-l pot exclude.
De ce crede Iurie Roşca că a fost interzis?
Cert este că, dată fiind situaţia politică de pe ambele maluri ale Prutului, în care „afilierile” sunt subiect de paradă, este greu de crezut că un moment de „trădare” din anul 2005 a condus la declararea sa ca persona non-grata, acum. Nici faptul că l-a publicat pe Alexandr Dughin, un intelectual rus complet lipsit de flerul necesar pentru a se impune în atenţia publicului interesat, nu ar putea reprezenta un motiv suficient.
Nici argumentul lui Iurie Roşca însuşi, referitor la ultimul său volum „Interesul Naţional ca Modus Vivendi” apărut în anul 2020, volum ce reuneşte editoriale publicate în presa scrisă, nu pare a avea greutatea necesară să atragă acest tip de sancţiune. Dacă ar fi aşa, pentru identitate de raţiune, am interzice intrarea în România a jumătate de Ungarie.
Ce zice presa noastră?
Mai adăugăm faptul că presa română minte cu privire la motivul interdicţiei, susţinându-se la unison (aspect relevant în sine) faptul că Iurie Roşca „nu deţine documentaţia necesară pentru a justifica scopul şi condiţiile de şedere”, prevăzut la lit.E). Însă, din documentele publicate reiese clar că Refuzul a fost emis pentru motivul de la punctul H) Este o persoană care a fost dată în consemn în scopul refuzului intrării. O astfel de (lipsă de) motivare este ofensatoare în sine şi este ea însăşi o sancţiune.
Ce zic politicienii?
Până la momentul redactării acestui text, singurii care s-au pronunţat pe acest subiect au fost reprezentanţii partidului AUR, prin vocea vicepreşedinţilor Dorin Lulea şi a lui Valeriu Munteanu, ambii jubilând şi cerând ca interdicţia să fie pronunţată „pe vecie”. Însă această poziţie nu este una de noutate. Dacă unui român cu ale cărui convingeri nu sunt de acord sunt dispuşi să-i interzică dreptul de a intra în propria ţară, greu de preconizat ce măsuri va lua partidul AUR pentru integrarea deplină în noul stat român a moldovenilor de etnie rusă, ucraineană, găgăuză.
Este evident că politica românească nu are nici cea mai mică disponibilitate de a asigura un climat demn şi propice ideii de reunificare, mizând iarăşi pe conjunctura istorică şi pe caracterul convingător al argumentelor comunicate de forţele de ordine.
Totuşi, ce interzicem?
Cert este că Iurie Roşca are propriile sale convingeri despre neamul românesc, din care face parte! şi pe care îl serveşte după propria conştiinţă, convingeri care par că irită serviciile noastre de informaţii suficient de mult încât să accepte să procedeze precum comuniştii lui Ceauşescu, interzicând intrarea în ţară a unui intelectual care, deşi formal nu are cetăţenie românească, este unul dintre cei mai de seamă români.
Începând cu debutul pandemiei, Iurie Roşca s-a distins ca fiind singurul politician de limbă română care a negat temeiurile de fapt şi de drept ale politicilor sanitare, publicând constant şi consistent pe pagina sa de Facebook (suspendată zilele trecute) vloguri în care tratează chestiunea zilei fără a se feri să vorbească chiar şi despre cele mai cenzurate teze „conspiraţioniste”.
De ce interesează subiectul pe credincioşii ortodocşi?
Poziţia sa este una de factură ortodoxă, surprinzător de tradiţionalistă, mult dincolo de ceea ce găsim în blogosfera ortodoxă mainstream, ecumenistă. Nu se dă în lături a vorbi despre profeţiile părintelui Elpidie, despre cipuri, despre 5G, despre convingerile autentic satanice ale elitelor mondiale ş.a.m.d.
Sunt unele susţineri ale sale la care eu nu ader şi pe care le consider extrem de discutabile şi greu de susţinut, însă asta nu schimbă cu nimic împrejurarea că acestea sunt rostite şi asumate ca atare de către o personalitate din categoria lui Iurie Roşca, al cărui public a devenit din ce în ce mai consistent şi fidel, având vizualizări de ordinul sutelor de mii, pe mai multe platforme online pe care este prezent.
Este sancţionat influencer-ul sau opiniile sale?
De aceea, pare că interdicţia pusă asupra sa vine drept consecinţă nu doar a convingerilor sale politice, care au rămas în plan secund în ultima perioadă şi care ar fi presupus ca astfel de sancţiuni să apară în alte conjuncturi, ci pare că este sancţionat de către statul român un delict de opinie profesat de o personalitate retrasă din prim-planul politic, dar totuşi de prim rang. Iurie Roşca este la acest moment, probabil, cel mai cunoscut influencer creştin ortodox cu un profil unic: intelectual de calibru, politician de calibru, cu notorietate, cu discurs „conspiraţionist” asumat, cu un public consistent.
Ne solidarizăm cu omul sau cu opiniile sale?
Am susţinut cu sume simbolice canalul domnului Iurie Roşca, confesiunile unui optimist creştin. Este evident că sunt solidar cu domnul Iurie Roşca, nu doar împotriva sancţiunii pe care a primit-o ci, în primul rând, pentru activitatea sa de intelectual public. Totodată, pentru că am convingerea că politicienii nu trebuie schimbaţi, ci trebuie convertiţi. Iar primul pas spre ideea de convertire la ideile naţionale şi la ortodoxie, este libertatea convingerilor şi opiniilor proprii.
Or, pare că a fost dispusă o sancţiune pentru un delict de opinie, de convingere profesată public, structurat pe două paliere; paliere pe care ne regăsim întru totul. Primul este cel care contestă fundamentele politicilor cu pretext sanitar care au transformat violent societatea şi condiţia noastră de oameni liberi, iar al doilea este cel care vizează neamul românesc ca entitate distinctă de statul român. De altfel, înregistrarea video de mai sus, în care Iurie Roşca explică ce s-a întâmplat, poartă exact acest titlu: „Statul Român ca dușman al Neamului Românesc”.
Care este obiectul solidarizării?
Evenimentul pe care îl aducem în atenţie este relevant pentru noi întrucât este primul exemplu cunoscut, după anul 1989, când statul român interzice unui (etnic) român să intre pe teritoriul ţării sale. Lipsa cetăţeniei româneşti este complet irelevantă pentru subiectul nostru, dat fiind că acesta se revendică de la calitatea de etnic român şi că întreaga sa activitate şi-a desfăşurat-o în această calitate.
Că această revendicare este considerată inoportună sau dăunătoare de către puterea executivă de facto a statului român, de către serviciile secrete româneşti, aceasta este o chestiune separată. Ar fi şi mai grav dacă această interdicţie ar fi avut girul preşedintelui statului ori a prim-ministrului de la data emiterii interdicţiei, ambele persoane nefiind etnici români.
Prin urmare, obiectul solidarizării noastre constă în recunoaşterea calităţii sale de român şi a caracterului injust al sancţiunii primite.
De ce apare ca fiind injustă interdicţia?
Deşi lista drepturilor fundamentale şi principiilor ignorate/încălcate de stat a crescut exponenţial pe parcursul ultimului an, se pare că acest incident impune, suplimentar, să reafirmăm un (alt!) element fundamental pentru libertatea noastră: Acest teritoriu este doar administrat de statul român, nu îi aparţine.
Proprietatea publică, spaţiul public, nu sunt proprietatea statului român! Statul nu este ţara, statul nu este poporul! Statul român este doar o ficţiune organizatorică a cărei existenţă şi legitimitate este din ce în ce mai greu de justificat din punct de vedere juridic şi politic. Statul nu este curatorul convingerilor şi opiniilor naţionale şi nu are dreptul de a le cenzura sau combate, indiferent de conţinutul acestora. Ideile (dacă!) proaste sunt combătute cu idei bune, nu cu interdicţia de a veni acasă. Este mare păcat că prin această suită de acţiuni statul român se înscrie în tradiţia statului comunist care considera dizidenţa intelectuală o ameninţare la siguranţa naţională.
Un nou motiv de protest?
Invităm pe cei preocupaţi de acest subiect să reflecteze dacă este oportun să fie iniţiate acţiuni de protest, întrucât gravitatea situaţiei transcende persoana domnului Iurie Roşca şi ideile pe care acesta le vehiculează, indiferent de registrul intelectual de care aparţin. Rămâne de văzut ce ordin de prioritate primeşte protestul împotriva acestui nou tip de transgresiune şi cât va cântări acest eveniment în istoria eforturilor noastre pentru reîntregirea ţării.
Întrucât domnul Iurie Roşca este cenzurat, acesta poate fi urmărit pe platforma anti-cenzură Telegram: https://t.me/iurierosca
Totuși, nu mi se pare atat de irelevant faptul ca Iurie Roșca nu deține cetătenie Româna.Este adevarat ca nu-ti trebuie patalama(cum spune el) pt a demonstra ca esti Roman,dar si acestea au rolul lor..Oricum,are un discurs bine plasat impotriva forțelor infernale prin faptul Ca-L are ca principal Reper pe Mântuitorul Hristos..
Păi ceilalți basarabeni fără cetățenie română intră fără probleme în țară, numai pe Iurie Roșca l-au găsit securiștii noștri prieten cu teroriștii de la ISIS.
Foarte bine, în sfârșit se trezește statul român interzicând pro-ruși isterici și fanaitici religioși ai bisericii ruse.
Esti ridicol!
da, sa traiti!
Porti masca Alexandru?..Te afecteaza
Comentariul dvs e cât se poate de nimerit pentru că mă scuteşte de a scrie un articol separat despre una dintre cele mai des întâlnite tactici de trolling de pe internet, una care produce efecte de scară în societate şi în lumea reală. Am în vedere ceea ce eu denumesc comentatorul atacator.
Mă refer la obiceiul de a posta comentarii care conţin un atac la persoană, bazate pe etichete-stigmat. Scopul comentariului nu este de a mă angaja în dialog, nici de a apăra o poziţie la care ader. Nici chiar tulburarea produsă nu este decât un deziderat secundar, dar binevenit pentru comentatorul atacator.
Scopul unor astfel de intervenţii este contestarea persoanei faţă de care comunitatea ţintă manifestă sentimente înalte, ţinta efectului de scară fiind comunitatea însăşi.
Cu toţii avem persoane pe care le admirăm în mod deschis, despre care suntem gata să dăm mărturie cu inimă uşoară atunci când considerăm că bucuria noastră va fi împărtăşită de cei din comunitate. Este o nevoie emoţională primară a fiecărui individ de a împărtăşi binele şi este temelia participării noastre la viaţa publică.
Însă, atunci când persoanele faţă de care manifestăm o afinitate deschisă sunt ţinta unui atac, suntem noi înşine lezaţi şi căutăm căi de raţionalizare ca să apărăm convingerea noastră că persoana respectivă este bună, că sentimentele pe care le nutrim sunt frumoase, legitime şi justificate ş.a.m.d.
Este foarte uşor să controlezi o comunitate atacându-i constant simbolurile şi eroii. Cei care se simt obligaţi să apere suportă nişte costuri emoţionale deloc neglijabile. În timp, tendinţa este de a modera avântul nostru spre cinstirea simbolurilor, apoi de a le pune la adăpost de expunerea publică, apoi de a le păstra cinstirea doar în anumite cadre sau conjuncturi speciale şi, finalmente, de a le abandona, mai mult sau mai puţin conştient.
Se produce astfel o inhibare constantă a comunităţii în a-şi angaja entuziasmul şi energia personală pentru a participa la viaţa comunitară în condiţii autonome/suverane.
Această energie personală, individuală, dar care se manifestă prin punere în comun, prin adeziune la idei, emoţii, convingeri, acţiuni, este elementul de bază al puterii politice. Acesta este motivul pentru care comuniştii aveau activişti, persoane cu menirea de a „activa” politic comunitatea în scopul susţinerii partidului sau doctrinei comuniste.
O comunitate timorată, inhibată, care s-a obişnuit ca „eroii” să îi fie atacaţi prin stigmatizări care sunt dificil de combătut raţional, argumentat şi în faţa căreia destinatarii sentimentelor înalte se transformă în „persoane controversate” şi apoi în „personaje controversate„, este o comunitate care este uşor de preluat, uşor de controlat.
Activitatea fundamentală a influencerului este de a propune motive şi repere faţă de care ne putem manifesta sentimentele înalte „în condiţii de siguranţă”. O comunitate care nu are capacitatea de produce prestigiu personal, admiraţie, generozitate, entuziasm, la nivel de bază, şi care se manifestă doar prin elite, este o comunitate controlată, oricât de activă ar părea că este în spaţiul public.
De aceea e bine să fim conştienţi că tendinţa noastră firească este să ne disociem de persoanele care sunt atacate, mai ales prin aplicarea de etichete stigmat şi să încercăm să combatem acest impuls.
Există o modalitate foarte simplă de a verifica gradul individual de participare la viaţa publică (reacţiile pe social media sunt un idicator completamente fals):
Dacă persoanele respective sunt mama, fratele, soţia şi, eventual, vărul care m-a ajutat acum 5 ani, înseamnă că suntem persoane „inactive” din punct de vedere politic, ca să mă exprim eufemistic.
Nu contează opiniile exprimate online într-un sens sau altul vizând chestiunea zilei. Contează persoanele faţă de care suntem gata să jertfim ceva semnificativ astfel încât solidarizarea noastră să conteze. Acesta este singurul criteriu care arată gradul de activare politică. Afilierea declarată faţă de ideologii, poziţii publice, adeziuni la opinii sau curente au o semnificaţie cu totul diferită, care nu priveşte chestiunea esenţială a puterii politice pe care o deţine o comunitate.
Cu cât vom găsi mai multe astfel de persoane faţă de care ne vom fi hotărât să fim prezenţi, cu care să ne declarăm solidari în faţa conştiinţelor noastre, cu atât mai implicaţi politic vom fi, chiar şi de vom păstra tăcerea. Acesta este criteriul de bază pentru România profundă/tăcută, care se manifestă doar dacă sunt atinse anumite repere critice pentru fiinţa noastră. Însă România profundă are mare nevoie ca, la nivel individual, să nu ne retragem hotărârea de a fi solidari şi prezenţi doar la cercul nostru familial imediat.
De aceea, comentarii precum cel al domnului Alexandru urmăresc să ne provoace reacţii emoţionale costisitoare pentru starea noastră de bine. În timp, faţă de atacuri constante, unele personaje devin din ce în ce mai greu şi mai împovărător de apărat. Trebuie să fim conştienţi ca nu cumva să renunţăm la repere simbolice şi la eroi de care avem nevoie pentru renaşterea noastră spirituală, pentru reîntremarea noastră ca neam.
Vă rog, faceţi acest exerciţiu mintal şi vedeţi faţă de câte persoane vă simţiţi solidari, vedeţi din care cercuri fac parte (familie, prieteni, colegi, intelectuali, clerici, politicieni, notabilităţi etc) şi veţi avea harta reală vieţii dvs publice. Pagina de profil facebook nu contează sub acest aspect. Ceea ce suntem, sunt persoanele faţă de care suntem solidari şi pregătiţi să jertfim cele necesare la nevoie.
Iertaţi-mă! Doamne, ajută!
Nu stiu detalii dar din ce scrie pe document si din comentariile contribuite, trag concluzia ca interdctia a fost dictata de persone pro-US. Imi este greu de crezut ca cineva sa fi facut ceva atat de grav incat sa ii fie interzisa intrarea in Romania. Atentie, am spus „facut” nu „spus” pentru ca, in cazul in care este acuzat ca a „spus” ceva atunci vor fi foarte multi care nu vor mai „spune” dar vor „face”.
preluat de pe net:
Zice dl. Roșca: ”noul ocupant îşi mobilizează armata de mercenari să instige şi să menţină o stare de ură până la demenţă contra Rusiei (condunfate cu rea-credinţă cu URSS)”
Era o vorbă atunci când eram copii ”Ce înseamnă USA? Răspuns: Uniunea Sovietică ailaltă”
Noul ocupant (soroș, etc.) este de aceiași esență cu Rusia neo-sovietică de azi. Euro-atlantismul și euro-asianismul sunt în esență două fațete ale aceleiași monede, fiindcă Rusia post-sovietică de acum este în esență neo-sovietică. Și nu trebuie să fii deloc de rea-credință ca să constați asta, ci dimpotrivă, de bună-credință – adică să ai ca și criteriu de judecată a valorilor sau ca temelie credința ortodoxă. Nu trebuiește confundat statul neo-sovietic de acum cu ceea ce înseamnă (a fost și ar trebui să fie) Rusia (ca și orice altă țară dealtfel care vrea să se guverneze după legea lui Dumnezeu): o monarhie ortodoxă autocrată suverană de sorginte bizantină. Deci, pentru a-l parafraza pe dl. Roșca, avem de a face cu ”statul rusesc ca dușman al neamului rus”. Iată de ce:
Așa cum gruparea Proud Boys în America l-a demascat pe Trump ca fiind un fals patriot, punându-l la încercare prin cererea de scoatere de sub acuzare a celor doi whistleblowers, Snowden și Assange, cât și de luarea de măsuri împotriva lui Faucci și încetarea propagandei pentru campania de vaccinare – Trump neîndeplinindu-le pe nici una, la fel de ușor se demonstrează de către adevărații patrioți/naționaliști ruși că așa-zisul suveranist Putin este un fake. Și nu doar pentru că Putin a fost ofițer de rang înalt KGB sau pentru campania susținută de vaccinare cu sputnik – condusă de perciunatul Ghințburg – ci și pentru faptul că regimul neo-sovietic de la Moscova își dovedește continuitatea cu trecutul comunist, de care nu doar că nu se leapădă, nepocăindu-se pentru greșelile trecutului, ci dimpotrivă și le asumă și promovează cu mândrie. Iată doar câteva exemple:
– mumia lui Lenin se află în continuare expusă în mausoleul din Piața Roșie – iar Putin chiar a făcut comparație în sens pozitiv cu cultul de închinare la sfintele moaște al ortodocșilor!
– cultul lui Stalin este încurajat, apar reclame pe autobuze cu figura respectivului, ba unii în Patriarhia Moscovei chiar i-au făcut icoane în chip de sfânt!
– negarea războiului intitulat pompos ”de apărare a patriei” (în realitate a pseudo-patriei impostoare a sovieticilor) este incriminată penal.
– adevărații eroi care au luptat și au fost uciși pentru eliberarea țării de sub jugul bolșevismului sunt în contiunare considerați trădători (trădători ai cui? ai statului sovietic?!): de ex. generalul Vlasov, feldatamanul von Pannwitz și organizații precum Armata Albă, Armata de Eliberare a Rusiei (ROA), Corpul XV de Cavalerie Căzăcesc. În anumite cazuri, încercarea de a-i dezincrimina dpdvd juridic a avut succes temporar după 1990 (în vremea lui Elțîn), însă odată cu instaurarea lui Putin s-a revenit la aceiași raportare comunistă față de aceștia.
Iertaţi. Nu prea sunt de acord cu multe din textul dvs, pentru că analogiile dvs relativizează mult prea mult, până rămânem fără informaţie utilă.
Dacă alegem să relativizăm atât de mult, apoi orice „este de aceeaşi esenţă” cu orice. Celelalte menţiuni ale dvs sunt doar tangenţiale cu subiectul propriu-zis şi nu are rost să purtăm această discuţie aici.
Articolul este despre domnul Iurie Roşca, despre faptul că este prigonit pe nedrept de statul român şi aş vrea să rămânem on topic.
Mă interesează mai ales să nu lăsăm neangajat îndemnul din finalul articolului şi să ne gândim care iniţiativă de protest ar fi potrivită (dacă?) în această situaţie.
https://rumble.com/embed/vuifdr/?pub=4
Războiul de eliberare continentală sau dezrobirea popoarelor captive.
Tactica suprimării disidenților ca necesitate de control total asupra țărilor vasalizate
Suntem niște popoare captive ale plutocrației globaliste, care ne-a devastat economic si moral, ne-a vasalizat politic și ne folosește în orb împotriva inamicului sau strategic – Rusia. Întreaga istorie a ultimilor trei decenii și ceva nu este decât o ofensivă continuă a Occidentului colectiv asupra spațiului ex-comunist în scopul colonizării și exploatării acestuia. În cadrul aplicării acestei strategii, pentru occidentali nu contează ce regim politic este în Rusia și nici faptul cine anume este conducătorul ei, Țarul Nicolae II, Stalin sau Putin. Constantele geopolitice rămân neschimbate: Rusia trebuie distrusă. Și doar după distrugerea definitivă a Rusiei devine posibilă exercitarea unei dominații absolute asupra întregului continent Eurasiatic.
Așadar, ieri, 10 martie, regimul marionetă de la Chișinău, controlat de către centrele de comanda din Occident, s-a năpustit asupra lui Iurie Roșca pentru a se răfui cu o voce care distonează radical de corul cacofonic al rețelei politico-mediatice și asociative care își alimentează conturile și zelul propagandistic din fondurile generoase ale plutocrației globale.
Umila dumneavoastră slugă, gazetarul Iurie Roșca, a primit dintr-o dată trei lovituri: din partea Procuraturii, a Serviciului de Informații și Securitate și a rețelei de socializare Facebook. Și toate acestea ar fi rămas neobservate, daca puterea n-ar avea drept aliat de nădejde presa dominată, care a dezlănțuit un nou val de hăituire a subsemnatului. Insul care a dat indicații prețioase Procuraturii și SIS-ului este un oarecare Iulian Groza. Dar să le luam pe rând.
Procuratura zice ca s-a autosesizat
Mai întâi Procuratura a anunțat ca a dat curs ordinului politic al lui Groza și că examinează povestea respectivă în cadrul unui proces penal. Delatorul cu pricina somează Procuratura prin următorul demers:
“Mai încercam odată! Sesizare publică: Procuratura Generală a Republicii Moldova și Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Rog să fie întreprinse măsurile procesuale în rezultatul verificării și investigării faptelor cetățeanului Iurie Roșca prin prisma semnelor de infracțiuni prevăzute de Codul Penal al Republicii Moldova, inclusiv cele prevăzute de art. 140 Cod Penal” (sursa: Unimedia. Info care face trimitere la contul Facebook a respectivului tovarăș cuprins de mânie proletară.)
Din mesajul de mai sus reies câteva lucruri. Unu. Ipochimenul pus pe rele a mai încercat sa îmi astupe gura cu ajutorul aparatului represiv al statului, dar fără succes. Doi. Atât Procuratura, cât și SIS-ul au avut o reacție fulgerătoare de executare a ordinului respectiv, prinzând din zbor un mesaj plasat de către Iulian cel Groaznic. De aici mai rezulta ceva. Actuala stăpânire, formată dintr-o garnitură de mercenari din cohorta grantofagilor sorosisti, îmi poartă sâmbetele mai de demult și pândește orice pretext pentru a mă baga la răcoare. Nu știm daca groaznicul mercenar pus pe rele s-a mai trudit să scrie câte un demers oficial adresat celor doua instituții sau sigurul lui efort a fost o improvizație pe FB.
Iulian Groza face trimitere la articolul 140 al CP, sugerându-le subalternilor de la Procuratură și SIS cum anume să realizeze suprimarea gazetarului Iurie Roșca. Citam integral articolul în cauză:
“ Articolul 140. Propaganda războiului
(1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu funcţie de demnitate publică se pedepseşte cu amendă de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.”
Drept pretext, vehiculat la toate posturile TV și alte oficine ale presstituatelor plutocrației globaliste, ar fi servit o propoziție ruptă din context, mai exact, dintr-un material video de 39 minute și 3 secunde, care suna astfel:
„Rețineți! Rugați-vă nu pentru încetarea războiului, ci pentru continuarea acestui război și pentru victoria Rusiei lui Putin împotriva globalismului satanist”.
De altfel, doritorii ar putea găsi versiunea integrala a acestui video pe canalul meu Telegram, Iurie Roșca, la care mafia globalista încă nu are acces. Titlul este “Războiul ca necesitate și ca șansă a dăinuirii lumii”. (Vă amintesc: abonați-vă la canalele mele de pe Telegram, Rumble.com și Bitchute.com)
Evident, este vorba despre o tentativă perversă de manipulare a opiniei publice prin trunchierea și distorsionarea mesajului meu. Amintesc și aici că din momentul declanșării operațiunii militare a Rusiei în Ucraina am realizat 11 înregistrări video cu vaste comentarii asupra premiselor, a mizelor și a posibilelor consecințe ale acestui război. Mi le asum pe de-a-ntregul. Iar cine are un minim discernământ, o elementara capacitate de analiză și măcar un dram de bun simt, nu poate sa nu constate că în amplele mele comentarii nu exista nici urma de “instigare la război”, așa cum pretinde cel care m-a turnat la Securitate și Procuratură.
Iar daca e sa se facă uz la modul serios de art. 140 al CP “instigare la război”, atunci sub incidența acestuia cade întreaga rețea a presei dominante care din prima secundă a declanșării acestor ostilități militare s-a înregimentat cu arme și bagaje în tabără agresivă a Occidentului, practicând fără oprire o propaganda deșantată a războiului. A avut cumva vreo reacție vreun farsor onegist de teapa unui Groza în fata acestei interminabile mitralieri propagandistice în cei mai violenți termeni a presei occidentomane și, implicit, pro-regimul de la Kiev? Dar instituțiile de stat respective? De ce oare? Va voi spune ceva mai la vale.
Securistul-șef face sluj in fata unui mercenar
Preluăm de pe pagina oficială a securiștilor moldoveni comunicatul de presa care mă vizează:
“Update: Prin Ordinul Directorului SIS nr. 20 din 10 martie curent, lista surselor cu conținut online care promovează informații ce incită la ură și război, în condițiile stării de urgență, aprobate prin hotărârea Parlamentului Nr. 41/2022 a fost completată cu portalurile: flux.md; iurierosca.md; rosca.md
Serviciul de Informații și Securitate reiterează apelul public către sursele de informare în masă în vederea prevenirii diseminării și eliminării imediate a articolelor/informațiilor false și a celor ce conțin limbaj care incită la ură și/sau violență”.
Sursa dă și linkul cu Ordinul scanat, semnat de către directorul SIS Alexandr Esaulenco. Așadar, cele trei modeste resurse media de alternativă de care dispuneam au fost blocate.
În aceste condiții mai are rost să mai vorbim despre încălcarea libertății de exprimare, a dreptului la opinie și la valorile democratice? Gata. S-a terminat balul. De când cu plandemia Covid-19 suprimarea tuturor libertăților democratice și exercitarea dictatorială a puterii de stat au devenit norma pretutindeni. Iar excepțiile doar confirmă regula.
Inutil să îmi mai exprim regretul că în fruntea serviciului nostru de securitate stă un ins total lipsit de profesionalism, competență și spirit patriotic. Altminteri n-ar avea astfel de reacții de valet al unor agenți de influenta străini, pe care serviciul respectiv ar trebuia, dimpotrivă, să-i pască și să-i combată. Dar așa cum Esaulenco pricepe că țara se află sub controlul americanilor și a valeților europeni ai acestora, face și el ce i se ordonă pentru a-și menține funcția de șef.
Portretul unui filfizon vândut plutocrației globaliste
Ia sa vedem noi totuși ce hram poarta insul care s-a năpustit asupra umilei mele persoane cu atâta furie. La o sumară navigare pe Internet constatăm fără surprindere ca numitul Iulian Groza este un grantofag umflat în pene, în conturi și în funcții de stat de către mafia financiara internațională. Un tip crescut, dresat și finanțat de către centrele de influenta din Vest, suficient de virusat de molima occidentolatriei pentru a servi în calitate de pion al unor interese străine. Respectivul a apucat să activeze câțiva ani și la Externe, prinzând și un post de viceministru. Iar la ora actuală figurează drept director executiv – atenție! – al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, o organizație neguvernamentala care face parte din vasta armata a ONG-craiției. Ca să vă convingeți că este vorba despre un mercenar, o unealtă docila a Marii Finanțe Internaționale este suficient să intrați pe site-ul acestui zis institut și să vedeți cine îl finanțează. Desigur, pe primul loc invariabil găsim Open Society a gangsterului financiar internațional George Soros, după care urmează alte centre de finanțare a activităților subversive de colonizare legislativă, instituționala, economică și psihologică a statelor lumii.
Sa încercăm a schița un portret de grup al acestei vaste rețele de mercenari ce constituie o adevărată armată de ocupație non-militara, al cărei exponent de frunte este Iulian Groza. Aceasta șleahtă de cosmopoliți spălați pe creier, fanatizați în spiritul ideologiei dominante până la anihilarea oricărui reflex de gândire autonomă, exercită un rol cheie în strategia de dominație a corporatocrației atlantiste. Anume lor le revine sarcina de fasonare a mentalului colectiv, dar și a politicilor statului în toate domeniile de activitate – de la politica externă și combaterea corupției până la sănătate și educație – după calapodul impus țărilor ajunse în postura de vasali ai imperiului planetar american.
Pentru a reuși deformarea percepției maselor asupra realității strategii occidentali au avut nevoie mai întâi de formarea unei armate întregi de soldați ai frontului de colonizare a țării. Iar după 30 de ani de selectare, școlire și organizare într-un păienjeniș ce acoperă întreaga societate, centrele de comanda vestice reușesc extrem de ușor să genereze partide și guvernări docile precum cea de astăzi.
Așadar, în persoana acestui filfizon spilcuit, dat cu gel pe cap și cu lac pe unghii, coafat și pudrat cochet de parca a evadat dintr-o vitrină a vreunei frizerii avem de a face cu un ins ordinar care prestează servicii celor care îl plătesc. Se știe, cine plătește, acela comanda muzica. Prin urmare, acest sorosel/șoricel agresiv și plin de sine reușește sa realizeze de minune sarcina de agent de influență străină asupra actului decizional din țara noastră.
Un potențial spion în organul suprem de apărare și siguranță națională
Și mai e un detaliu fundamental în toată tărășenia asta. Acest țafandache, acest bonjurist și pantalonar decupat din satirele lui Alecsandri și Caragiale, pe lângă (im)postura de mare director al unui ONG pâclișit, mai are o funcție care îi face să tremure pe cei de la Procuratură și de la SIS. El reprezintă puterea politică, guvernarea, regimul de la Chișinău în toată scârboșenia lui de liotă de nemernici pescuiți din rețeaua Soros, de la stafia din fruntea statului și până la caracuda din conducerea Parlamentului și a Guvernului.
Așadar, aflăm cu stupoare, vorba lui Caragiale, că acest muțunache împăunat și ridicol până la grotesc este ditamai membru al Consiliului Suprem de Securitate. Personajul nostru din galeria teatrului de marionete este trecut ultimul pe lista acestui organ de stat extrem de important pentru siguranța națională, alături de tot felul de omuleni și gospodine care cel puțin au scuza de a deține o funcție de stat pentru a fi trecuți pe lista respectivă.
Și de ce ne-am mira că fantele cu pricina e plasat la coada acestei liste pe post de exponent al ”societății civile”, dacă în chiar fruntea listei se află una care e trecută tot acolo astfel: ”Maia Sandu – Președinte al Președinte al Republicii Moldova, Comandant Suprem al Forțelor Armate”? Cu asemenea comandant suprem care se potrivește ca nuca de perete, de ce nu am avea încă un ”ochi de veghe” al lui Soros pus acolo frumușel să facă jocul străinilor? Tocmai de aceea am și zis că actuala guvernare nu e altceva decât guvernarea Soros. Nimic mai grav și mai respingător nu putea fi.
Anume așa se explică promptitudinea fulgerătoare cu care au răspuns la apel Procuratura și SIS-ul la somația acestui slugoi al banksterilor occidentali.
Ruptura geopolitica din Ucraina ca reașezare a lumii
Războiul din Ucraina era inevitabil. Ofensiva Occidentului în spațiul ex-comunist, desfășurată cu succes timp de peste trei decenii și soldată cu devastarea economică și vasalizarea politică a acestora s-a împotmolit. Rusia a hotărât să riposteze agresiunii Vestului care folosește în orb Ucraina ca armă de război împotriva vecinilor ruși. Unul dintre scopurile de bază ale creării unei Ucraine antirusești rezidă în strategia americană de neadmitere a unității continentale eurasiatice. Sau, altfel zis, Ucrainei i se rezervă funcția de dinamitare a coridoarelor de cooperare energetică și comercială între Rusia și Europa în interesul SUA și, concomitent, în detrimentul deopotrivă al rușilor și al europenilor.
Între paranteze fac aici trimitere la doua cărți semnate de doi autori francezi, pe care le-am tradus și le-am publicat la Universitatea Populară, acestea fiind extrem de utile pentru înțelegerea esenței conflictului militar de azi. Este vorba despre lucrarea lui Herve Juvin “Zidul de Vest nu a căzut” și volumul lui Ivan Blot “Colonizarea Europei”. Ele descriu cu lux de amănunte dominația militară, economică și culturală a Imperiului American asupra Europei Occidentale, care persistă în mod devastator încă din perioada postbelică, același model de dominație și control extinzându-se după căderea comunismului și asupra tărilor din zona noastră.
O legitate istorică de fier: orice pace este una provizorie, fiind urmarea unui război
Am mai spus-o și repet. Lumea unipolară a eșuat. Iar o reașezare geopolitică a relațiilor internaționale este imposibilă fără un război. Anume așa a fost de-a lungul întregii istorii a omenirii. Oare ce altceva a însemnat “Pax romana” decât dominația Romei asupra unor popoare cucerite prin forța armelor. Și așa a fost atât până la, cât și și după Imperiul Roman. Dar oare Pacea Westfalică a însemnat altceva. Amintesc. Pacea Westfalică este un tratat de pace încheiat în anul 1648, prin care a fost pus capăt Războiului de Treizeci de Ani. Dar par Pacea de la Paris oare nu a fost urmarea unui război? Amintesc din nou. Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Dar Pacea de la Ialta? Conferința de la Ialta din 1945 a fost la fel consecința unui alt război mondial. Învingătorii s-au întâlnit pentru a stabili ordinea postbelica și echilibrul de forțe dintre puterile aliate în cadrul războiului.
Odată cu prăbușirea URSS lumea a intrat în zona unor nesfârșite turbulențe geopolitice, produse anume de acest dezechilibru iscat în urma imploziei suferite de către unul dintre cei doi poli care asigurau echilibrul strategic la scara planetară.
A urmat “momentul unipolar”, în care Imperiul American insista să-și instaureze dominația asupra întregii lumi. Țările mai slabe s-au văzut nevoite sa cedeze în fața presiunilor hegemonului. Însă Rusia și China, după ce și-au revenit și au acumulat suficient potențial economic și militar, nu mai sunt dispuse să tolereze rolul de vasal atribuit de către americani, revendicându-și dreptul de a rămâne subiecți independenți ai politicii internaționale. De aici și toate fricțiunile dintre aceste supraputeri, care s-au soldat cu războiul din Ucraina. Altfel zis, imperiul în declin, SUA, nu-și mai poate menține dominația mondială, deoarece au apărut câteva state emergente, capabile să-i conteste supremația.
Natura are oroare de vacuum. Același principiu este valabil și în geopolitică. Prin urmare, războiul era unul inevitabil. Iar înfrângerea catastrofală a SUA și a sateliților săi este una iminentă. Tocmai de aceea atlantiștii se zbat acum să facă din Ucraina un nou Afganistan, să producă iugoslavizarea Ucrainei prin ațâțarea, finanțarea și înarmarea ei contra Rusiei, precum și prin expedierea de mercenari din întreaga lume, prin eliberarea criminalilor de drept comun din închisori și prin repartizarea de armament în plină stradă oricărui aventurier.
Așadar, Pax Americana este pe punctul de a se prăbuși. Iar odată cu disoluția colosului american se va risipi și întreaga arhitectură geopolitică postbelică impusă de către acesta. Adică descompunerea NATO se va produce la fel de subit ca și destrămarea Pactului de la Varșovia. Iar UE ca suprastructură de dominație americană asupra Europei se va demantela la fel de rapid și spectaculos ca și URSS-ul acum trei decenii.
Paralela istorică este de-a dreptul izbitoare. SUA de astăzi reproduc cu fidelitate URSS-ul din perioada sfârșitului imperiului comunist. Aceeași gerontocrație a uzurpat puterea în stat, aceeași anchiloză în adaptarea la noile realități internaționale, același dogmatism ideologic (marxism vs. liberalism), aceeași epuizare a modelului economic, aceeași dezamăgire și dez-vrăjire a lumii față de ”miracolul american”.
Paralela dintre soarta imperiului sovietic și a celui american mi-a amintit de cartea doamnei academician Hélène Carrère d’Encausse din Franța, care poartă titlul ”Imperiul spulberat: revolta națiunilor în URSS”. Anume revolta națiunilor captive ale hegemonului american va spulbera acest colos cu picioare de lemn.
Nu avem de ales. Prăbușirea colosului american este una dureroasa și sângeroasă. Chinurile nașterii unei lumi noi cere sacrificii majore. Dar altfel pur și simplu nu poate fi. Anume asta este însăși logica întregii istorii a omenirii. De aici și teza mea ”Războiul ca necesitate sau șansa dăinuirii lumii”. Restul e propagandă televizată și reacție naivă de babă plângăcioasă. Pacea nu este decât un interludiu între șirul infinit de războaie, care vor însoți istoria omenirii până la sfârșitul lumii.
Ce va urma după ce americanii se vor retrage din Ucraina cu coada între picioare, așa cum s-au retras din Afganistan? Și după ce învingătorii se vor așeza la masa de negocieri ca sa stabilească o noua ordine mondială, care va fi una radical diferită decât cea pe care o râvnesc elitele globaliste. Iată un scenariu foarte probabil, pe care îl agreez în totalitate.
Cum va arăta lumea postbelica, de după înfrângerea americanilor
Scenariul de mai jos poate fi răsturnat doar de o eventuală, dar totuși puțin probabilă, extindere a războiului și intrarea lui in faza terminală a holocaustului nuclear. În rest, probabilitatea lui este una maximă.
Retragerea americanilor de pe continentul european, însoțită de dizolvarea celor două structuri de dominație complementare – NATO și UE – va determina reunificarea continentului eurasiatic, pe care a profetizat-o Carl Schmitt în teoria „spaţiilor mari”, pe care a gândit-o și a râvnit să o realizeze Generalul Charles de Gaulle, pe care a teoretiza-o marele geopolitolog și filosof francez de origine română Jean Parvulesco și a fundamentat-o gânditorul ortodox rus Alecsandr Dughin în Teoria Lumii Multipolare. Am numit această viziune asupra lumii post-americane
Destin Eurasianist.
Sistemul de la Bretton Woods, care asigura supremația americană începând cu anul 1944 și până mai ieri, se aneantizează cu viteză cosmică. Tiparnița de imprimat dolari nu mai are nici o valoare. Războiul din Ucraina a aruncat-o în aer. Sancțiunile contra Rusiei au efectul bumerangului. Datoria SUA față de plutocrația globalistă depășește 20 de trilioane. Falimentul financiar al Americii va fi unul rapid, total și iremediabil.
Colapsul economico-financiar al SUA va putea determina destrămarea teritorială a acestei federații și apariția unui șir de state independente precum Texas, Arizona, întregul Sud cu o puternică prezență hispanofonă s-ar putea desprinde de federație.
Prăbușirea SUA va atrage după sine retragerea rapidă a tuturor bazelor militare americane din Europa și, foarte probabil, din lume. Din cel puțin două motive. Incapacitate financiară de a le mai întreține și revolta popoarelor europene împotriva ocupației militare americane. Retragerea militară de pe continent va decurge concomitent cu retragerea corporațiilor transnaționale americane. Acestea vor falimenta în serie ca rezultat al prăbușirii centrului și a sistemului economic bazat pe dominația dolarului în schimburile comerciale internaționale.
Prin urmare, decolonizarea militară și decolonizarea economică a Europei va atrage după sine decolonizarea politică. Forțele politice suveraniste vor deveni dominante în toate țările europene.
Sloganul perioadei istorice care se anunță cu o forță implacabilă va fi ”Yankee, go home!”. Popoarele europene îi vor izgoni pe americani până în apele Oceanului Atlantic. Și nu vor mai tolera niciodată imixtiunea lor brutală în treburile continentului nostru.
Și întrucât geografia face istorie, Europa va ajunge la un parteneriat strategic cu Rusia și China. Însușind lecția istorică amară a politicii imperialiste perfide a anglo-saxonilor, care au dominat lumea mai întâi prin Imperiul Britanic, apoi prin Imperiul American, europenii, rușii și chinezii vor avea grijă să țină la distanță tentaculele ale acestui monstru bicefal.
Revin încă o dată la cele spuse mai sus. Smulgerea din îmbrățișarea de fier, mortală, a SUA nu se poate produce decât în contextul unor rupturi geopolitice majore precum este operațiunea militară a Rusiei în Ucraina.
Privite dintr-o perspectivă istorică și geopolitică corectă, acțiunile Rusiei se dovedesc a fi doar o reacție la ofensiva continuă a Occidentului colectiv. Pentru Rusia Ucraina reprezintă ultima redută de apărare. În fața acestei agresiuni, materializate și prin uciderea a circa 14 000 de civili în 8 ani în zona Donbasului și a Luganskului de către regimul de la Kiev, Rusia nu mai are unde se retrage. Iată de ce operațiunea de azi este doar o contra-ofensivă.
Am putea spune și așa. Dintr-o perspectivă rusească, această țară se află din nou angajată într-un război patriotic asemeni celui din 1812 împotriva invaziei armatei lui Napoleon sau împotriva hoardelor naziste ale lui Hitler între 1941-1945. Este de fapt un nou Război pentru Apărarea Patriei.
Victoria forțelor continentaliste asupra forțelor antlantiste se călește în aceste zile în focul purificator al războiului din Ucraina. Contra-ofensiva Civilizației Uscatului împotriva Civilizației Mării intră în faza ei decisivă. După o perioadă de peste trei decenii de marș triumfal al atlantiștilor în spațiul nostru ofensiva civilizației talasocratice a generat o viguroasă reacție de răspuns a civilizației telurocratice. Revenindu-și din transa istorică, ultima a pornit în contra-atac.
Sloganele ”Jos nomenclatura!” și ”Jos mancurții! ” își recapătă actualitatea
Generația mea, care s-a ridicat împotriva regimului comunist și a dominației străine, mai ține minte cum scandam la mitingurile noastre ”Jos nomenclatura!”. Eram sătui până-n gât de îmbuibații puterii sovietice, de elita de partid și de stat.
Astăzi a apărut o nouă specie de nomenclaturiști, de paraziți sociali, de pătură superpusă lipsită de orice atașament față de valorile naționale și față de Patrie. Este vorba despre ceea ce în literatura politologică se numește ONG-crația, expertocrația și mediacrația. Adică dominația asupra unei societăți, exercitată de către armata de mercenari finanțați din exterior și aserviți unor interese străine, ostile intereselor noastre naționale.
Iată noua nomenclatură de care trebuie să ne debarasăm. Iată unde s-a oploșit această liotă de cosmopoliți, de mancurți, de neo-cominterniști, de neo-troțkiști aflați la cheremul celor mai odioase grupări criminale internaționale, conduse de niște monștri precum George Soros și Bill Gates. Anume din această tabără de briganzi cu papion face parte și eunucul pe nume Iulian Groza. Ca și cadâna din haremul lui Soros, Maia Sandu.
Prin urmare, decolonizarea țărilor noastre, care va urma inevitabil după evadarea rușinoasă a americanilor de pe continentul nostru, presupune în mod obligatoriu aplicarea unei lustrații. Această lustrație trebuie să repete modelul lustrației aplicate foștilor nomenclaturiști comuniști și colaboratori ai organelor de represiune într-o serie de țări din zona noastră acum 30 de ani. De această dată, însă, cei trecuți pe lista elementelor dubioase vor fi ONG-crații și artizanii dezinformării din presa dominantă.
Acestora trebuie să li se interzică pe viață ocuparea oricărei funcții publice și apariția în spațiul public. Ei trebuie trecuți în evidența serviciului de securitate ca persoane care au activat în interesul unor forțe străine, monitorizați din scurt și supuși unor măsuri profilactice de dezintoxicare ideologică și loializare față de propria țară.
Deratizarea societății de aceste elemente ostile trebuie să excludă orice abuz sau violență din partea statului. O măsură imediată ce se impune după prăbușirea colosului american este dizolvarea tuturor organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă care au fost finanțate din exterior și au servit drept ”dispozitive de luptă” în cadrul războiului cognitiv purtat de plutocrația globalistă împotriva popoarelor noastre. Toate aceste fundații, centre, institute, televiziuni, portaluri etc. trebuie interzise prin lege. De asemenea, se impune interzicerea oricărei finanțări din exterior a organizațiilor neguvernamentale și a structurilor de presă.
Rețineți. Fără această vastă mașinărie de război, formată din multe mii de mercenari din teren și ”tunuri mediatice” de distrugere în masă a capacității de gândire și de control mental apariția unor simulacre politice precum PAS (partidul Acțiune și Solidaritate) și a unor stafii politice de genul Maiei Sandu ar fi fost imposibile.
Această plevușcă politică ajunsă la guvernare trebuie dată la o parte. Această caracudă politică ce reprezintă la ora actuală un regim de ocupație străină va fi împrăștiată de vânturile schimbărilor majore ce se anunță tot mai puternic.
Post-scriptum
Hotărât lucru, ziua de mâine nu va mai fi ca cea de ieri. Iar obsesia unor măscărici precum Iulian Groza de a mă vedea la pușcărie este lesne de înțeles. Odată pentru că așa îi cer stăpânii. Vă mai amintiți? ”Și mai potoliți-l pe Eminescu!„. Așa îi cerea, la indicația austriecilor și a nemților, ambasadorul de la Viena Petre Carp lui Maiorescu. Iar eu ca gazetar nu pot să nu urmez linia eminesciană în afirmarea adevărului și a interesului național, fără a ține seama de riscuri. În rest, cum va rândui Dumnezeu. Vocația, misiunea, destinul sunt de-asupra micilor șicane și chiar a fricii de moarte.
Și apoi, lăsând modestia la o parte, oare niște mameluci alde Iulian Groza sau oricare altul din puzderia de onegiști plouați ar rezista unei polemici publice cu mine? Ar avea capacitatea intelectuală să contraargumenteze? Mă îndoiesc. Și deoarece contrastul îi dezavantajează, guvernanți n-au găsit nimic mai bun decât să-mi închidă gura prin hărțuieli, intimidări și tentative de a mă băga la răcoare.
Un alt aspect. Hăituirea metodică, denigrarea permanentă, diabolizarea și distorsionarea imaginii mele publice urmărește concomitent două scopuri.
Primul: decredibilizarea mesajului meu care să nu fie primit de către public. Adică, în tehnica dezinformării asta se cheamă ”compromiterea sursei” sau a emițătorului de mesaj. În plus, lumea simplă, săraca, nu știe că televiziunile nu transmit informații, ci stări psiho-emoționale care se implantează direct în subconștientul victimei. Oamenii care privesc televizorul se pomenesc fără să-și dea seama în postura de purtători ai unor viruși informaționali, fără discernământ, fără spirit critic, fără capacitate de analiză autonomă.
Televiziunile și alte dispozitive de război mediatic, specializate în denigrarea mea, reușesc să inducă atitudini de ură față de mine de o intensitate și virulență duse până la paroxism. Fiind răpuși intelectual și psihologic de aceste arme de distrugere în masă, tot felul de „cetățeni revoltați„ mitraliază cu mesaje războinice pe rețelele de socializare.
Dorința acestor ”idioți utili” ai Sistemului este să mă vadă mort. Mesaje de genul ”Un glonte-n cap merită acest Roșca!”, ”Băi trădătorule, lasă că te prindem noi și îți dăm borhăiele afară!” curg gârlă pe rețelele de socializare.
Astfel ajungem la cel de-al doilea scop al strategilor din spatele rețelei presei dominante: instigarea la asasinarea lui Iurie Roșca. Dacă tot e încarnarea răului absolut, trebuie să îl ucidem cât mai curând posibil, își zic tot felul de troglodiți și elemente declasate. Și, sincer vorbind, în această atmosferă plină de ură viscerală, fanatică, dementă nu m-aș mira să mă pomenesc cu un cuțit în spate sau cu un glonț slobozit în burtă. În plus, un asemenea final e perfect convenabil. Un patriot revoltat i-a tăiat beregata nesuferitului de Roșca și astfel a salvat țara de el.
Dar Dumnezeu are grijă de toți. Și e bine să nu se uite proverbul ”Nu săpa groapa altuia, să nu cazi cumva chiar tu în ea”.
Și mai e ceva de remarcat. M-am obișnuit deja de mulți ani cu asta. Atunci când ajung la ananghie, când sunt pe punctul de a fi sugrumat, mă înconjoară o liniște asurzitoare. Nici o persoană publică de aici sau din România nu zice nici pâs. Tac toți chitic și se retrag eroic în buruieni. Puzderia de amici nu prea se înghesuie să îmi ia apărarea. Și într-adevăr, de ce și-ar macula imaginea cu unul ca mine, atrăgându-și neplăceri și periclitându-și locul călduț și tihna în mlaștina medicorității?
Doar o excepție notorie, care mă onorează nespus, a spart tăcerea. Domnul General Radu Theodoru, cel care la vârsta lui de 98 de ani consideră de datoria lui morală să ia apărarea unui jurnalist ca mine. Îi sunt profund recunoscător. Deja nu mai sunt singur cuc.
Doamne ajută și pe curând, iubiții mei!
Iurie Roșca
11.02.2022
Ce vrea Rosca? El vrea ca tot ce se face pentru sau impotriva unirii sa l aiba si pe el in carti. Este steril si personal. Politician. Tine cu Rusa dar vrea pentru Putin soarta tarului Nicolae al 2 lea practic distrugerea ei. Tine cu Romania dar unirea sa se faca doar cu el la butoane ca altfel nu sunt indeplinite conditiile geostrategice. Idolatrizeaza credinta dar [editat admin] Este antisemit dar recomanda numai autori evrei. Vrea monarhie dar rege sa fie el. Un infect.
Am permis acest comentariu doar pentru că-mi oferă ocazia să îmi exprim din nou deosebita apreciere pentru dl Iurie Roșca, un gânditor autentic, de neînlocuit. Dvs sunteți o victimă a propriilor antipatii care vă coboară nepermis de jos dpdv uman.
Vă doresc să faceți un dram mai mult decât Iurie Roșca și pentru neam și pentru credință și pentru științele umaniste.