Foto: LiveHack
Docilizarea și imunizarea clericilor și mirenilor față de trădările semnate în Creta s-au produs prin inocularea ideii că nu s-a schimbat nimic în Biserică; deci întrebările, îngrijorările și neliniștile sunt de prisos. Bineînțeles că această tactică a prins teren pe fondul ignoranței credincioșilor, care nu cunosc istoria bisericească și evident că nu merg pe calea trasată de Sfinții pe care ar trebui să-i cinstească.
Chiar dacă am combătut indirect această minciună, că „Nu s-a schimbat nimic”, prin articole despre greșelile Sinodului, despre atitudinea patristică față de erezii și prin multe altele pe tema ereziei ecumenismului, totuși merită abordată și frontal această diversiune. De ce? Pentru că devine un modus vivendi al Ortodoxiei de la noi, o denaturare permanentizată.
Într-o formă aparte, festivismul acesta al prosperității aparente poate fi remarcat într-un recent articol laudativ la adresa PF Daniel, Patriarhul BOR, scris de părintele Sorin Ionițe, în care face un bilanț ai celor 14 ani de patriarhat (pe 30 septembrie). Printre marile realizări este numărată prestația sa la „Sfântul și Marele Sinod din Creta (2016)”, cu toate neajunsurile lui grave. Pe lângă asta, mai este de remarcat că celelalte fapte lăudabile sunt în majoritate acțiuni manageriale, totuși două sunt în aceeași notă cu trădarea ecumenistă și stârnesc atenție deosebită, anume primirea Papei Francisc la București și gestionarea provocărilor pandemiei, când au fost încălcate drepturile religioase cu acceptul ierarhiei anul trecut. Atunci apare întrebarea: Ce mai înțelegem din Biserică și care este menirea ei? Lauda ei este Crucea sau isprăvile materiale și chiar abaterile de la tradiția ortodoxă?
În ce privește subiectul care ne interesează, deciziile luate în Creta, se afirmă în varianta în română a articolului că nu au fost dogmatice, iar în cea în engleză că au existat nu doar hotărâri dogmatice („not only dogmatical decisions”), ci și „recomandări practice cu caracter pastoral și misionar”. Ce putem înțelege din asta? Că românilor li se spune că nici nu se pune problema unor teme doctrinare, cu atât mai puțin a unor modificări, să stea cuminți, dar în fața publicului străin este recunoscut caracterul dogmatic al documentelor semnate. Este posibil să fie la mijloc doar o greșeală banală de traducere în engleză, care este preluată totuși de agențiile din străinătate, cum ar fi OrthodoxTimes.
Trebuie spus că de la început Patriarhul Daniel a mers pe această tactică a adormirii credincioșilor că nu se pune problema să se schimbe ceva din conținutul credinței. Ce-i drept, o idee foarte bună, dar puțin preluată de reprezentanții celorlalte Biserici Ortodoxe Locale. Iar când e vorba de început, chiar așa este, adică dinainte de a începe lucrările Sinodului. Astfel de asigurări au fost date chiar înaintea plecării delegației române, ba cu mult mai înainte. Chiar din 2014, de când s-a luat hotărârea convocării Sinodului, PF Părinte Patriarh a declarat: „Viitorul Sinod Panortodox nu va dezbate probleme dogmatice” în ciuda evidenței că decizia participării ortodoxe la mișcarea ecumenică este de natură dogmatică. Ca o paranteză, atrage atenția și afirmația de atunci, că „texte care au fost redactate cu mulți ani în urmă vor fi actualizate”, ceea ce s-a și întâmplat, documentul despre Relațiile Bisericii… fiind cel mai retușat în sens eretic ecumenist.
Totuși s-a schimbat ceva?
În esență, lozincile „Nu s-a schimbat nimic” și „Nu au existat decizii dogmatice” sunt echivalente. Ambele sugerează că hotărârile sunt neimportante, de curtoazie, nu aduc atingere Crezului. Dar oare așa să fie?
Nu insist aici pe ideea că există erori dogmatice în documentele finale, ci pe felul cum sunt receptate ele în contradicție flagrantă cu practica bisericească de veacuri.
Există câteva similitudini între ereziile mai vechi și ecumenismul semnat în Creta:
1. Niciodată ereticii nu au spus că ei formulează dogme noi, că aduc inovații, ci că se înscriu în tradiția autentică bisericească, că ei exprimă corect învățătura de credință. La fel se întâmplă și după Creta;
2. Niciodată ereticii nu au cuprins toată Biserica, ci părți ale ei însemnate. La fel și acum, ecumenismul nu a fost parafat de toți ierarhii, ci doar de majoritatea celor participanți în Creta;
3. Întotdeauna ereticii au căutat să obțină recunoaștere cu forța sau formal, cum a fost cazul arienilor și iconoclaștilor (cu sila) și al monoteliților (prin interzicerea discuțiilor pe temă). La fel și astăzi, este înăbușită orice contestare a Sinodului fie prin forță, fie prin mijloace mai îndulcite.
Dar există și diferențe importante între reacția de odinioară a Bisericii față de erezii și cea de astăzi:
1. Ierarhii sfinți din trecut, dar și părinții simpli și credincioșii, au reacționat și față de abaterile dogmatice ale ereticilor (cum ar fi Arie, Nestorie, Eutihie, Varlaam…) și le-au condamnat, pe când astăzi este promovată așa-zisa unitate a Bisericii, adică o pace lumească, un compromis cu răul;
2. Sfinții Părinți nu „s-au semețit, ci s-au întristat” (Gal. 5: 2) în fața ereziilor și au depus toate eforturile să le stârpească, nu să fie resorbite așa-zicând de partea sănătoasă a Bisericii, știind că „puțin aluat dospește toată frământătura” (Gal. 5: 9). Pe când astăzi ni se spune să nu judecăm și, practic, să nu avem atitudine în fața avansării răului.
3. Întotdeauna Biserica a fost privită ca „stâlp și temelie a adevărului” (1Tim. 3: 15), iar unitatea ei formată pe credința statornică în Dumnezeu, pe când astăzi ea este concepută mai mult ca o organizație și instituție autonomă, la cheremul ierarhilor, episcopocentrică, nu hristocentrică.
Dacă spune cineva că nu vede modificări după Creta, oare nu același lucru l-ar fi spus și pe vremea arienilor, a monofiziților, monoteliților, varlaamiților sau a altor erezii care păreau să nu afecteze desfășurarea cultului? Da, iconoclaștii au scos icoanele din biserici, dar o sumedenie de alți eretici nu au adus schimbări vizibile și totuși au fost combătuți ferm. De ce oare?
Schimbarea care se produce nu este la nivel material, văzut, ci la nivel duhovnicesc, al credinței. Chiar dacă slujbele rămân la fel, dar crezul pe care se întemeiază ele nu mai este același. Ce deosebire mai mare poate exista? Iar cine nu sesizează acest lucru cu greu se poate numi credincios. Este în stare să vadă o sminteală în reacțiile poate exagerate ale unora, dar nu și în deciziile inacceptabile semnate de ierarhi. Aceasta dovedește o dată în plus că avem de-a face astăzi cu o erezie în desfășurare care subminează doctrina despre Biserică; nu se mai înțelege corect ce înseamnă mântuirea în cadrul ei.
Chiar și Sfântul Munte Athos funcționează greșit
Așteptările multora de a denunța greșelile din Creta s-au îndreptat spre Muntele Athos, care are faima de a fi o republică a monahilor, care nu caută altceva decât pe Dumnezeu, nu au interese pământești. Însă cât de falsă și iluzorie a fost această dispoziție!!
Fără a specula pe marginea onestității monahilor de acolo, este elocvent să vedem cum a decis Sfânta Chinotită că Sinodul din Creta nu a greșit cu nimic.
Pe 17/30 iunie 2017 Sinaxa Dublă a Sfântului Munte a discutat și aprobat un document oficial cu privire la Sinodul din Creta. Dar este cunoscut faptul că „textul nu a fost compus în timpul sesiunii înseși, ci dinainte de Arhimandritul Vasilios (Gondikakis), fostul stareț al Mănăstirilor Stavronikita și Iviru, care este cunoscut a fi un apropiat al Patriarhiei din Constantinopol. Deși textul a fost emis din partea întregii Sfinte Chinotite, se știe și faptul că o serie de Mănăstiri athonite au contestat documentul”. Deși „politica de mult timp a Sfintei Chinotite este de a emite toate declarațiile care nu sunt de natură dogmatică de ca și cum ar fi luate în unanimitate, chiar dacă 7 sau 8 mănăstiri ar fi în dezacord”, tocmai aici apare amăgirea. Problemele ridicate de hotărârile din Creta sunt de natură dogmatică și, prin urmare, însăși procedura de a fi discutate a fost una greșită. Chiar Mănăstirile Xiropotamu, Karakalu, Filotheu, Constamonitu și Grigoriu nu s-au opus cum trebuie, ca față de niște erezii, ci doar și-au manifestat dezacordul. Bineînțeles că mai există și alte figuri importante care nu au fost, de fapt, de acord, dar iarăși nu mai contează.
Ceea ce este important de remarcat din toate acestea este că însăși structura Bisericii se schimbă, sufletele și conștiințele credincioșilor nu se mai formează prin raportare la adevărul neîndulcit revelat de Hristos, ci la compromisuri felurite. Și bineînțeles că aceste concesii nu se opresc aici, pentru că așa este natura oricărei erezii, să macine și să înăbușe credința mântuitoare.
În vremuri de strâmtorare, mântuirea se dobândește prin silire de sine în ciuda conjuncturii vitrege.
Ce nevoie era de acest articol!
Minciuna asta pur şi simplu schilodeşte conştiinţele celor rămaşi lângă ierarhi într-o formă de negare a realităţii care îi secătuieşte sufleteşte. Cei care sunt cu „nu s-a schimbat nimic” participă la o formă de auto-îndoctrinare care îi lipseşte(!) de discernământ şi îi limitează în judecată. Pur şi simplu nu pot articula un raţionament valid care să explice cum se poate simultan ca în România să nu se schimbe nimic iar în Bulgaria documentele să devieze de la tradiţia dogmatică. Cum se poate ca la sud de Dunăre să existe un înţeles iar la nord un altul? Ce ortodoxie e asta?
Tipul acesta de limbaj politic care transformă negrul în alb este o marcă a ereziei, dincolo de orice alt indiciu care ar presupune cunoştinţe teologice mai înalte. Nu e ca şi cum nu ar fi fost suficientă o minciună mai moderată, dar s-a căutat una care pur şi simplu mutilează: să înfrunţi deschis adevărul vădit nu poate rămâne fără efect în sufletul unui credincios. Efectiv s-a dorit zdrobirea oricărei împotriviri şi înlănţuirea complice a credincioşilor la o minciună vădită.
Această atitudine duplicitară se manifestă ca o adevărată hemoragie sufletească pe care o observ neschimbată de cinci ani la cei din preajma mea care se încăpăţânează să îndreptăţească sinodul cretan. Ea s-a transferat pe mai departe în atitudinea faţă de măsurile din pandemie, faţă de asaltul culturii LGBT, faţă de mersul general al lumii şi în multe altele, iertată-mi fie judecata! Prin simplul fapt că „nu s-a schimbat nimic” s-a intrat într-o formă de lâncezeală şi de sfârşeală în conversaţia din Biserică de parcă nu s-ar mai putea pune bun început în nimic şi nu ar mai exista duh viu în noi.
De la „nu s-a schimbat nimic” ni se trage!
PS. Antologică: „Unele oi își pot păstra blana, dar nu și năravul.” 🙂
PS2: Iertaţi-mi vehemenţa, dar am acumulat ceva frustrare din cauza acestor câteva cuvinte omniprezente pe buzele noastre.
Deciziile din Creta ca si deciziile din aceasta „pandemie” au acelesi efecte: morti,amenintari de tot felul si constrangeri pt.cei ce nu se supun masurilor impuse, sminteli de tot felul, dezbinari,reactii adverse in urma unui vaccin improvizat,etc. Deci, sunt victime duhovnicesti si trupesti in acelasi timp! Se zice,cand sufletul este bolnav si trupul este bolnav! Mai clar de atat ce vreti? Deci,unde este greseala?! Diluare credintei! De unde vine suferinta? Din ascunderea adevarului si neascultare! De unde aceasta intunecare a mintii? Din departarea de Dumnezeu si apropierea de duhul lumesc! Sf. Antonie cel Mare zicea ca, in timp de stramtoare, apararea credintei are intaietate! Cati i-au fost credinciosi lui Hristos in Creta? Cati in fata acestei asa-zisei”pandemii”?
Mulțumim pt. acest articol…
Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că Simbolul de credință al Bisericii/Crezul, reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii.
În urma noilor învățături de credință ale BOR,însuşite prin reprezentanții ei cei mai de seamă,ierarhii Bisericii şi stipulate în documente sinodale,m-ai reprezintă oare Crezul o sinteză a mărturisirii de credință a BOR?
Ce spune BOR acuma?Sinodul ei? Că şi ereziile sunt biserici!!! ,,Aceasta constituie o răsturnare a Evangheliei şi a Sfintelor Sinoade,care au condamnat ereziile şi ofensă adusă Sfinților Mucenici şi Mărturisitori”,spune Părintele Theodoros Zisis.
Deci,ce spune BOR acuma,oficial,cu documente sinodale,nu reprezintă/nu se încadrează în mărturisirea de credință a Bisericii.
Cu alte cuvinte,pe baza mărturisirii de credință a BOR,cuprinsă în documentele ei sinodale,post Creta,nu se mai poate înțelege mărturisirea de credință exprimată în Crez!
Ea una spune în Crez,alta mărturiseşte în realitate.
Iar acest lucru ecumeniştii l-au impus întregii Biserici (BOR,în cazul nostru),prin intermediul Sinodului.
Atunci cum pot spune unii că nu văd nici o schimbare?!
Păi aceştia să rostească Crezul ,iar apoi să citească documentele Bisericii adoptate în Creta…,în care aceasta mărturiseşte că mai sunt şi alte biserici,că ereziile sunt biserici şi să ne spună şi nouă ,oare mărturisirea de credință din documentele cretane reprezintă o sinteză a mărturisirii de credință a Bisericii sau este următoare ei?!Este următoare Sfinților Părinți?!
,, Dacă mai adăugăm la acestea şi acceptarea sinodală a textelor comune ale dialogurilor teologice,în care recunoaştem ereticilor monofiziți,catolici şi protestanți Botez valid şi Succesiune Apostolică,precum şi aprobarea sinodală de a ne amesteca laolaltă cu protestanții în CMB,disprețuind Biserica cea Una,Sfântă,Sobornicească şi Apostoleascā şi făcând din ea o mică pietricică în mozaicul de prost gust al ereziilor,nu ne va fi greu să constatăm că pseudosinodul din Creta a atacat dogma eclesiologică şi a introdus o eclesiologie nouă,eretică”-spune Părintele Theodoros Zisis.
Pentru ei,pentru ecumenisti,nu s-a schimbat nimic!De la cine asteptam sa pazeasca neintinata Ortodoxia?De la patriarhul Daniel-care -pe vremea lui Ceausescu -a facut studii si si-a luat doctoratul la facultate eretica?v-ati intrebat cine si cum i-a aprobat plecarea la studii in strainatate,cand numai oamenii regimului puteau trece granitele Romaniei? Apoi preafericirea lui-si nenorocirea noastra-a detinut functii de conducere la institut eretic din Elvetia-plecand de acolo numai ca sa preia functii in tara.Deci tot traseul asta -pt.dansul si pentru altii-a fost stabilit de Patriarhul Iustinian-Dumnezeu sa-l ierte!Si Bartolomeu Anania era participant activ la toate intalnirile ecumenice din acele timpuri-cititi-i „Memoriile”.Un alt exemplu-dupa revolutie-pr.Serafim Joanta-cu doctorat luat la Paris,actual mitropolit al Europei Centrale-cred.Si activitatea febrila ecumenista a continuat in tara.Incerc sa dau aici un citat cam lung din cartea „Misiunea Bisericii si ecumenismul”care are 624 de pagini care elogiaza activitatile ecumenice ale facultatilor noastre de teologie si ale profesorilor ei.Deci de la acestia asteptam curatirea Ortodoxiei de erezii?
„Promotorul şi contractorul grantului “Leonardo da Vinci” cu titlul : Formare de formatori în studii ecumenice şi misiologice, având ca număr de înregistrare Ro/2005/95172/Ex., este Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”. Partenerii interni sunt Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad, Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar partenerii externi: The Norwegian Lutheran School of Theology (Det teologiske Meninghetsfakultet) din Oslo, Norvegia si Zentrum Okumene der Evangelishes Kirche in Hessen und Nassau din Frankfurt, Germania. Echipa de gestionare a proiectului o alcătuiesc: Rectorul Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, Profesor univ.dr. Constantin Oprean – supervizare proiect, Ec.ddr. Cristina Puia- gestiune financiară, Pr.conf.univ.dr.Aurel Pavel – responsabil contacte cu partenerii; Pr.lect.univ.dr.Nicolae Moşoiu – redactor şi responsabil proiect. Colectivul de cercetare, format prin concurs, a fost alcătuit din cadre universitatre de la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu, Cluj -Napoca şi Arad – de la Sibiu : Pr. conf. univ.dr. Aurel Pavel, pr.lect.univ.dr.Nicolae Moşoiu şi Prep. univ.dr. Daniel Buda; de la Cluj : Pr. asist. univ. dr. Mircea Oros şi Lect. univ. dr. Radu Preda iar de la Arad: Pr.conf.univ.dr. Mihai Săsăujan şi Asist.univ. drd. Cristinel Ioja – .care au urmat cursuri interactive şi vizite de studiu la Frankfurt sau Oslo.
Grupul care a plecat la Frankfurt, format din Pr. conf. univ. dr. Aurel Pavel, Pr.conf.univ.dr. Mihai Săsăujan, Lect.univ.dr. Radu Preda, a avut la Centrul Ecumenic al Bisericii Evanghelice din Hessen şi Nassau din Frankfurt, în perioada 8-14 mai, următorul program: în dimineaţa zilei de 8 mai li s-a prezentat istoria şi activitatea Centrului Ecumenic de către conducătorii fiecărui departament, după care organizatorii au răspuns întrebărilor oaspeţilor. După amiază au vizitat Institutul Confesional de la Bensheim unde au audiat conferinţa conducătorului Institutului, Rev. Dr. Walter Fleischmann-Bisten, cu titlul Institutul confesional, un mod de lucru al Bisericii Evanghelice Germane. Marţi, 9 mai au vizitat Universitatea Goethe, în special Facultatea de Teologie Evanghelică în a cărui bibliotecă s-au documentat asupra temei proiectului. După masă au audiat conferinţa Comuniunea de lucru a Bisericilor creştine în Germania, de Barbara Rudolph. Miercuri, 10 mai, au vizitat Seminarul Teologic al Bisericii Evanghelice Germane din Hessen şi Nassau în a cărui bibliotecă au avut ocazia să se documenteze. După amiază, directorul seminarului Prof. Dr. Peter Scherle a susţinut o conferinţa, iar apoi s-a folosit medioteca. Joi, 11 mai au audiat conferinţa susţinută de Prof. Dr. Matthias von Kriegstein cu titlul Migraţia ca provocare pentru reflecţia teologică şi abordarea eclesială. După amiază a avut loc o masă rotundă pe această temă, cu colaborarea oaspeţilor români şi a altor invitaţi. Vineri, 12 mai, au participat la o masă rotundă organizat de Centrul Misionar din sud-vestul Germaniei, cu titlul Despre activitatea misionară, linii directoare şi exemple programatice. După amiază au vizitat parohia din Raunheim unde participat la o masă rotundă pastorul Jörg Bickelhaupt, responsabil cu problemele interconfesionale ale Centrului Ecumenic. Ziua de sâmbătă a fost dedicată studiului în biblioteca Centrului ecumenic şi pregătirii contribuţiilor la diseminarea proiectului.
În perioada 15-21 mai 2006, au participat la cursul de pregătire organizat la Institutul norvegian de Teologie Luterană din Oslo, Pr. lect. dr. Nicolae Moşoiu iniţiatorul şi responsabilul proiectului, Pr.asist.dr.Mircea Oros, Asist. drd. Cristinel Ioja şi Prep. dr. Daniel Buda.”Va tin la dispozitie intreaga carte-cui doreste sa aprofundeze problema.Remarcati ca proiestul a fost inregistrat in 2005.Asa ca „Sinodul” din Creta n-a schimbat nimic pentru ei.
Mie nu mi se par relevante faptele ecumeniste din trecut, cât mai ales după Sinod. Și nu atât cele de la nivel oficial îmi atrag atenția, cât de la eșalonul secund, ca să zic așa. Aproape că nu mai am pretenții de la ierarhi, profesori de teologie și oficiali bisericești. Însă dureroasă mi se pare atitudinea mănăstirilor și credincioșilor, care adoptă o atitudine de mimare și a credinței și laxism dogmatic. Spre exemplu, reacția M-rii Petru Vodă o văd foarte ștearsă și chiar induce în eroare prin aprecierile și îndemnurile pe care l-a făute.
Parinte,nu de relevanta activitatilor dinainte de sinod e vorba,ci de faptul ca tot timpul Patriarhul si episcopii au sustinut ca ei vor sa atraga toti ereticii la dreapta credinta ortodoxa,si in acest timp ei faceau asociatii cu luteranii,cu evanghelistii,etc. -tocmai facultatile de teologie fiind in cauza.Si ma intrebam-si va intrebam:credeti ca din 2005 cand s-a inregistrat aceasta asociere pana in 2021-in acesti 16 ani-din 16 promotii de preoti care au iesit din aceste facultati-ne putem astepta sa fie macar unul -doi absolventi ortodocsi?Putem astepta din partea lor sa repuna Ortodoxia pe calea cea dreapta?ne putem astepta ca,din randurile acestor absolventi sa tasneasca un Patriarh pur ortodox,fara urma de ecumenism in credinta?
„Dar există și diferențe importante între reacția de odinioară a Bisericii față de erezii și cea de astăzi:
1. Ierarhii sfinți din trecut, dar și părinții simpli și credincioșii, au reacționat față de abaterile dogmatice ale ereticilor …”
Parinte, sa fim onesti: si dupa creta au reationat parinti simpli si credinciosi ( din pacate putini la numar, intradevar) prin intreruperea pomenirii numelui ierarhului ce a semnat sau „a luat act” de ereziile din creta!
Si am ferma convingere ca tot raul de care avem parte acum este urmare a lipsei de reactie a pleromei ortodoxe de pretutindeni fata de acel moment!
Evident că există și astăzi credincioși care au reacționat, dar m-am referit la situația pe ansamblu. Am adăugat în textul articolului și faptul că i-au și condamnat pe eretici, nu doar au luat atitudine față de ei. Diferența la care mă refer este că odinioară ereticii erau condamnați sinodal în aceleași condiții, iar astăzi sunt apărați.
nu cred ca vom apuca noi un sinod care sa condamne creta…
dar macar sa apara un episcop sa o faca!
Eu cred. Nu la nivel omenesc, ce-i drept, ci după puterea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, eforturile nu trebuie depuse doar pentru moment pentru că și Sf. Maxim a murit în exil, iar abia după aprox. 20 de ani s-a întrunit Sinodul VI Ecumenic pt a condamna monotelismul.
Parinte,erezia asta a patruns in Biserica de 100 de ani.Si au avansat incetul cu incetul,s-au straduit,au educat generatii intregi ecumeniste-si acum de unde speram sa mai apara un episcop macar ,ortodox?
Intervin și eu, mă iertați! Se poate, știți prea bine că toate sunt cu putință la Dumnezeu. De va mai fi timp, desigur… Noi, cât de mici am fi, să ne facem datoria de a întreba, semnala, informa, protesta, opune etc după măsura fiecaruia.
Cred că există încă episcopi care nu sunt cu ecumenismul chiar dacă nu au ieșit vizibil în față… Trebuie că au și motive… Când citești CV-ul Patriarhului (dar și al altor ierarhi) din perspectiva formării teologice academice, apoi poți înțelege – vorba vine – tăcerea (momentană) a unuia sau altuia.
Domnule Ioan R,
Episcopii sunt datori sa apere credinta, iar Dumnezeu este alaturi de ei in aceasta lucrare.
De unde atunci aceasta teama??
Daca le este frica atunci sa se retraga si vor fi respectati pentru onestitate!
Suntem oameni si intelegem aceasta…
Insa daca aleg sa ramana fara sa lupte impotriva ereziei ecumeniste, atunci vor raspunde pentru toate sufletele ce le vor pierde, indiferent ce parere intima au despre erezia aceasta!
De acord. Totuși, poate nu numai teama de represalii este motivul. Unii sunt ecumeniști din convingere, alții oscilează sau sunt împotrivă si au făcut câte ceva ca opoziție, dar nu public, fățiș. Ar fi multe de discutat.
cu tot respectul, dupa acest sinod nu poate exista intelegere sau ceva de discutat!
putem accepta ca a fost o cadere la acel moment, insa ulterior trebuia recunoscuta ca atare si anulate semnaturile…
bineinteles ca aceasta este o presupunere copilareasca!
lucrurile au degenerat constant de pe la 1900 incoace.
iunie 2016 este momentul, putem spune istoric, cand ecumenismul este recunoscut sinodal, cu tot ce implica acest lucru – chiar la nivel de simplu mirean.
parerea mea este ca toate grozaviile de astazi sunt urmare a acelui moment!
si aceste grozavii nu se vor opri deoarece oamenii cauta solutii omenesti, dar acestea nu mai sunt ( cum bine zicea, vrednicul de pomenire, parintele Iustin Parvu).
Singura solutie, pe care o vad improbabila, ar fi condamnarea sinodala a ecumenismului, iesirea din cmb, indepartarea din viata publica a tuturor mizeriilor de genul lgbtetc, pocainta sincera a celor 3-5% ortodocsi practicanti si poate-poate asa cumva, Dumnezeu va indeparta mania – pe care noi insine am cerut-o!
ma iertati!
https://www.unitateaortodoxa.ro/sinod-unitatea-crestina/
Cartea aceasta merita luata in seama?
Nu-mi pare să pună corect problema. Unitatea Bisericii din perspectivă ecumenistă e un subiect greșit pus și Ortodoxia nu-l poate lua în seamă așa cum e formulat acum. Concret, nu se poate vorbi de unitate cu ereticii, ci de întoarcerea lor și atât. Ortodoxia are această unitate și nu o poate pune în discuție decât dacă se autocompromite.
Din aceste motive, nu înțeleg demersul cărții, pe lângă exprimarea necizelată, încâlcită.
Mda….va multimesc pt explicatii, sunt multi teologi care se apuca sa scrie carti, dar de nu ne-am apuca si noi mirenii sa scriem vreuna, ca atunci e atunci!